Boli văzute pe limbăScoateţi limba în faţa unei oglinzi şi studiaţi-o cu atenţie. Este o modalitate simplă şi rapidă de a vă verifica starea de sănătate. Deoarece pe limbă puteţi descoperi date suficiente despre existenţa unor boli.

Scoateţi limba în faţa unei oglinzi şi studiaţi-o cu atenţie. Este o modalitate simplă şi rapidă de a vă verifica

starea de sănătate. Deoarece pe limbă puteţi descoperi date suficiente despre existenţa unor boli.

1. Antibiotice

Limba este închisă la culoare, uneori chiar neagră. De fapt, papilele sunt cele care sunt vinovate de această

culoare. Limba este nedureroasă, dar moale. Nu este o micoză. Dar această coloraţie poate fi provocată de

administrarea unor antibiotice, de hemoragiile bucale din hemofilie, tabagism, clătirea cu apă oxigentată sau

folosirea unei paste de dinţi oxidante.

Recomandare: În general, este suficient să spălăm limba energic pentru a provoca eliminarea papilelor care

imprimă culoarea închisă. Unii medici prescriu în asemenea cazuri o soluţie pe bază de retinoizi.

 

2. Strat albicios

Limba este acoperită cu un strat gros, albicios, este greoaie. Avem senzaţie de greutate în mobilizarea limbii în

cavitatea bucală. Ceea ce împiedică formarea de noi celule ale mucoasei. Aceste caracteristici sunt frecvente

în timpul episoadelor febrile din rinofaringite, răceli... Dar, în acelaşi timp, poate să ascundă şi unele tulburări

digestive, cum ar fi gastroenterita.

Recomandare: Cu periuţa de dinţi veţi reuşi să îndepărtaţi stratul depus pe limbă.

 

3. Pete albe

Observăm pe limbă „depozite” albe presărate din loc în loc. De regulă, ele dispar când folosim periuţa de dinţi

sau ne clătim cu apă de gură. Totuşi, nu trebuie să neglijăm faptul că ar putea fi o micoză provocată de

ciuperci din familia Candida, consecinţa a unui tratament prelungit cu antibiotice.

Candidozele bucale se traduc cel mai des printr-un muguet: după o fază acută în care limba şi faţa internă a

obrajilor sunt de un roşu aprins, uscate şi lucioase, apar depuneri albicioase cremoase, care se pot

desprinde.Muguetul se manifestă mai întâi printr-o inflamaţie difuză, mucoasa fiind roşie, uscată şi

usturătoare. Apoi, peretele intern al obrajilor, limba şi faringele se acoperă de un strat alb unsuros, asemănător

iaurtului. În unele cazuri, bolnavul simte o jenă la înghiţit, ceea ce nu exclude o afecţiune a esofagului.

Recomandare: În cazul acestui tip de candidoze, medicul va prescrie medicamente antifungice care asigură

vindecarea în timp relativ scurt.

 

4. Afte

Aftele sunt albicioase, situate la marginea limbii, cu margini colorate în roşu aprins, rotunde, bine conturate.

Trebuie făcută distincţia între afte şi începutul unui cancer care, de regulă, se distinge prin apariţia unei

„băşicuţe” în relief.

Recomandare: Soluţiile pe bază de aspirină şi de rubarbă, una dintre cele mai vechi plante medicinale,

calmează durerile asociate aftelor. Dacă aftele nu dispar după zece zile de tratament, obligatoriu trebuie să

consultaţi medicul. 

 5. Vezicule

O limbă acoperită cu vezicule, care se grupează formând un strat alb reprezintă primul semn al unei infecţii cu

virusul herpetic. De regulă, în cazul acestor infecţii apar dureri şi febră.

Recomandare: În nici un caz nu recurgeţi la automedicaţie, ci programaţi-vă la medic! Pentru că aceste

episoade pot reveni în scurt timp, dar în forme mai severe, localizate pe buze sau în cerul gurii.

 

 6. Încărcată

Frecvent, auzim expresia: „limbă încărcată”. De fapt, limba este acoperită cu un strat alb-gălbui, rezultat din

resturi alimentare, chiar din unele bacterii. Acest simptom se poate însoţi de febră, mai ales după diete

drastice, prelungite sau ca o consecinţă a sindromului de deshidratare.

Recomandare: Consultaţi medicul de familie!

 

Foc, metal, lemn, pământ, apă

Fiecare dintre aceste elemente esenţiale îşi are sediul propriu pe suprafaţa limbii, având corespondenţă cu

principalele organe interne.

n) Focul are sediul în vârful limbii şi este în legătură cu inima şi intestinul subţire. Aici este sediul stresului,

emoţiilor, temerilor, evidenţiate de o limbă roşie cu pete în această zonă.

n) Metalul se plaseză imediat după zona focului şi corespunde aparatului respirator şi sistemului imunitar.

Când zona metalului este roşie, sunt posibile afecţiuni respiratorii. În schimb, petele albe din zona metalului

pot să arate dezechilibre ale sistemului imunitar.

n) Lemnul situat pe părţile laterale ale limbii reflectă afecţiuni hepatice. Nuanţele verde-albastru şi petele

localizate în zona lemnului pot indica boli severe ale ficatului.

n) Pământul este în centru, fiind în corelaţie cu stomacul, splina şi pancreasul. Modificările de culoare în zona

centrală scot la iveală afecţiuni digestive.

n) Apa este localizată la baza limbii. Afecţiuni renale, tulburări hormonale sau ale glandelor sexuale pot fi

evidenţiate de modificările cromatice ale limbii în zona bazală.

DE LA ROZ LA GALBEN. Culoarea normală a limbii este roz. Iată ce boli pot indica o limbă colorată în:

Roşu aprins: anemie

Roşu închis: boli digestive

Violet: lipsă de oxigen

Albicioasă: probleme de pancreas sau de splină

Galbenă: suferinţe pulmonare