Blocada Berlinului 1

Blocada Berlinului

Zonele de ocupaţie de după război

Blocada Berlinului (24 iunie 1948 - 11 mai 1949) a fost una dinprimele crize majore internaționale ale Războiului Rece, marcată demomentul când Uniunea Sovietică a blocat accesul rutier și feroviarcătre Berlinul de Vest.

Criza a luat sfârșit atunci când Uniunea Sovietică a permis sosireaajutoarelor americane, britanice și franceze, care erau trimise pe caleaaerului în Berlinul de Vest, operațiune cunoscută sub numele deOperațiunea Vittles. Blocada Berlinului a fost una dintre cele maimari blocade din istorie.

Istoric

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, la 8 mai1945, trupele sovietice și cele occidentale (americane, britanice șifranceze) se aflau pe poziții arbitrare, pe o linie care trecea prin centrulEuropei. De la 17 iulie la 2 august, 1945, Puterile Aliate victorioase auajuns la o înțelegere în cadrul Conferinței de la Potsdam, asupra soartei Europei postbelice, împărțind Germaniaînvinsă în patru zone de ocupație (întărind, astfel, principiile Conferinței de la Ialta), și împărțind și orașul Berlin înpatru zone, denumite, apoi, Berlinul de Est și Berlinul de Vest. Sectoarele francez, american și britanic constituiau oenclavă în zona de ocupație sovietică și, prin urmare, un punct de acumulare a tensiunilor corespunzătoare prăbușiriialianței occidentale cu Uniunea Sovietică din timpul războiului.

Disputa legată de BerlinSovieticii au cerut despăgubiri de la marile firme industriale ale Germaniei de Vest, controlată de Aliați, deși acestlucru nu făcea parte din înțelegere. Evident, președintele american Harry S. Truman a refuzat să consimtădespăgubirilor cerute de sovietici (URSS). În replică, Iosif Stalin a răspuns prin separarea sectorului sovietic alGermaniei într-un stat comunist est-german.La 18 iunie 1948 cele trei sectoare occidentale au promulgat legi noi, intrate în vigoare de la 20 iunie, care scoteaudin circulație moneda de ocupație și introduceau marca germană, Deutsche Mark, cu scopul de a efectua presiuniasupra lui Stalin pentru reunificarea Germaniei și a impulsiona reconstruirea țării. Sovieticii au obiectat la aceastămișcare. După ce au fost invadați de două ori de Germania în precedentele trei decenii, ei voiau ca Germania să fiedemilitarizată, asemenea Japoniei, înainte ca reunificarea să aibă loc. Sovieticii au considerat, de asemenea, aceastăacțiune drept o încălcare a înțelegerii de la Conferința de la Potsdam, din 1945, care afirma că Germania urma să fietratată ca o singură unitate economică.

Podul aerian al BerlinuluiLa 24 iunie 1948 Uniunea Sovietică a blocat accesul la cele trei sectoare occidentale ale Berlinului, aflate îninteriorul zonei controlate de sovietici, oprind accesul pe căile rutiere sau pe cale ferată care treceau prin Germaniacontrolată de sovietici. Puterile occidentale nu negociaseră cu sovieticii un pact care să garanteze aceste drepturi deliberă circulație. În timpul discuțiilor de la Conferința de la Londra, sovieticii au respins argumentele că dreptul deocupare a Berlinului și utilizarea drumurilor în precedenții trei ani au oferit Occidentului dreptul de a folosi ladiscreție rețeaua rutieră și feroviară. Pentru a crește presiunea, sectoarele occidentale ale Berlinului au fost izolate dela rețeaua electrică a orașului, oprind accesul locuitorilor la energia electrică în scopuri casnice sau industriale.

Blocada Berlinului 2

Comandantul zonei de ocupație americane din Germania, Generalul Lucius D. Clay, a propus trimiterea unei coloaneblindate rutiere pașnice, pe autostrada din vestul Germaniei spre vestul Berlinului, dar care să fie capabilă să se apereîn cazul în care ar fi oprită sau atacată. Președintele Harry S. Truman a considerat această opțiune ca un factor de riscce ar putea duce la război. Truman considera că "este prea riscant să acționăm în acest fel datorită pericoluluirăzboiului". Lui Clay i s-a cerut să lucreze împreună cu Generalul Curtis LeMay, comandant al Forțelor Aeriene aleSUA din Europa, pentru a vedea dacă ar fi posibilă crearea unui pod aerian. Întâmplător, Generalul Albert CoadyWedemeyer, însărcinat cu Planuri și Operațiuni, era în Europa, într-o inspecție, când a survenit criza. El fusesecomandantul teatrului de război China-Burma-India al SUA și cunoștea bine podul aerian efectuat din India pesteHimalaya în Al Doilea Război Mondial. El cunoștea, de asemenea, persoana cea mai potrivită care putea coordonaaceastă operațiune: Generalul-Locotenent William H. Tunner. Acesta a fost însărcinat cu organizarea și comandapodului aerian al Berlinului datorită experienței sale în comanda și organizarea podului aerian indian.

Gail Halvirsen, pilot în Forţele Aeriene ale SUA, a avutideea aruncării de dulciuri şi gumă de mestecat cuparaşute minuscule, ceea ce, ulterior, a fost numită

operaţiunea Little Vittles

La 25 iunie Clay a lansat ordinul unui masiv pod aerian, care adurat 462 de zile și care a dus provizii în sectoarele vestice aleBerlinului peste blocada instituită în perioada 1948-1949. Primulavion a zburat de-a doua zi, iar primul avion britanic pe 28 iunie.Această aprovizionare aeriană a Berlinului a devenit cunoscutădrept Podul Aerian al Berlinului.

Acțiunii SUA i s-a dat numele de Operațiunea Vittles. Un planbritanic, deja existent și cunoscut ca planul Knicker, a evoluat înplanul Carter Paterson și, apoi, a devenit operațiunea Plainfare, laînceputul lunii iulie 1948.

Sute de avioane, botezate Rosinenbomber ("bombardiere custafide") de către populația locală, au fost folosite pentru atransporta o gamă largă de provizii (făină, zahăr, legumedeshidratate, sare, lapte praf, etc), inclusiv peste 1,5 milioane detone de cărbune. La apogeul operațiunii, pe 16 aprilie 1949, unavion aliat ateriza în Berlin în medie la fiecare minut și fuseseserălivrate 12.941 tone în doar 24 de ore. Recipientele variau de lacontainere mari la pachețele cu bomboane sau ciocolată, avândparașute minuscule destinate copiilor berlinezi. La zborurile deîntoarcere erau evacuați copiii bolnavi. Avioanele erauaprovizionate și deținute de SUA, Marea Britanie și Franța, dar piloții și ceilalți membri ai echipajelor proveneau șidin Australia, Canada, Africa de Sud și Noua Zeelandă. În total, au fost executate 278.228 de zboruri, 2.326.406 tonede alimente și provizii fiind livrate în Berlin.[1][2]

La 4 aprilie 1949, puterile vestice au semnat Tratatul Atlanticului de Nord, punând bazele NATO, prin care un atacasupra uneia ar fi fost considerat atac asupra tuturor.

URSS a ridicat blocada la ora 00:01, în ziua de 12 mai 1949. Podul aerian, însă, a continuat până la 30 septembrie(acumulând 15 luni de activitate), națiunile vestice dorind să asigure suficiente provizii în cazul în care sovieticii ar fire-instituit blocada.

Blocada Berlinului 3

Berlin Airlift Monument în Berlin-Tempelhof, afişândnumele celor 39 de piloţi britanici şi 31 americani careşi-au pierdut viaţa în timpul operaţiunii. Monumente

similare pot fi găsite la aeroportul militar Wietzenbruchde lângă Celle și la Baza aeriană Rhein-Main.

Operațiunea britanică

Inițial, britanicii aveau circa 150 de avioane C-47 Dakota și 40Avro York. Până la 18 iulie Forțele Aeriene Britanice (RAF)duceau în zbor 995 tone de provizii, zilnic, în Berlin. În iulie,avioanelor Dakota și York li s-au alăturat 10 aeronave Sunderlandși 2 Hythe, care zburau de la râul Elba, lângă Hamburg, până larâul Havel. Aeronavele acestea erau specializate în transportulsării brute, care se dovedise corozivă pentru celelalte nave. Înnoiembrie au fost incluse o serie de avioane Handley PageHastings și au fost scoase unele avioane și echipaje pentru a leantrena pe altele. Până la mijlocul lui decembrie, RAF transportase100.000 tone de provizii. În aprilie 1949, companiile civileimplicate au format o Divizie de Transport Aerian Civilă pentru aopera sub controlul RAF.

Bibliografie[1] BERLIN AIRLIFT QUICK FACTS (http:/ / web. archive. org/ web/ 20051223165954/ http:/ / www. usafe. af. mil/ berlin/ quickfax. htm)[2] Berlin Airlift: Logistics, Humanitarian Aid, and Strategic Success (http:/ / www. almc. army. mil/ ALOG/ issues/ SepOct05/ Berlinairlift.

html), Army Logistician, sept-oct 2005

Legături externe• en http:/ / www. trumanlibrary. org/ whistlestop/ BERLIN_A/ PAGE_11. HTM• en http:/ / www. britains-smallwars. com/ Cold-war/ Berlin-Airlift. htm• en Acordul de împărțire al Berlinului (http:/ / www. fdrlibrary. marist. edu/ psf/ box31/ t297c01. html)

Sursele și contribuitorii articolelor 4

Sursele și contribuitorii articolelorBlocada Berlinului  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8269969  Contribuitori: Adrian ach, Afil, Arado, BAICAN XXX, Cornel Grad, GÜT, Jokes Free4Me, Ommiy-Pangaeus,Roamata, Saxonul, Terraflorin, 2 modificări anonime

Sursele, licențele și contribuitorii imaginilorFișier:Besatzungszonen ohne text.gif  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Besatzungszonen_ohne_text.gif  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori:User:NordelchFișier:Gail-halvorsen-wiggly-wings.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Gail-halvorsen-wiggly-wings.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Anathema, B3t,Deanlaw, Nobunaga24Fișier:Berlin Tempelhof Luftbrueckendenkmal.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Berlin_Tempelhof_Luftbrueckendenkmal.jpg  Licență: Creative CommonsAttribution-Sharealike 2.0  Contribuitori: User:IngridStrauch

LicențăCreative Commons Attribution-Share Alike 3.0//creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/