Bálint SZABÓ, Imola KIRIZSÁN

Intervenţii de prima necesitate asupra structurilor portante istorice

 

2  

INTERVENŢII DE PRIMA NECESITATE ASUPRA STRUCTURILOR PORTANTE ISTORICE

Bálint SZABÓ, Imola KIRIZSÁN Intervenţiile de primă necesitate sunt de neevitat, ori de câte ori din anumite motive rezistenţa şi

stabilitatea unei părţi din fondul construit se pune sub semnul întrebării. Legislaţii naţionale şi internaţionale, recomandări tehnice de pretutindeni sunt preocupate de această formă de intervenţie asupra fondului construit. Indiferent dacă intervenţiile se leagă de catastrofe naturale (de ex.: cutremure, inundaţii, furtuni de vânt, alunecări de teren), sau sociale (lipsa cronică de întreţinere a fondului construit – caracteristică sistemelor sociale comuniste şi post-comuniste etc.), modul de acţionare este de mare importanţă, specialiştii de structuri portante istorice având rol hotărâtor în formularea şi punerea în aplicare a principiilor intervenţiilor de primă necesitate.

Preambul – noţiunea de intervenţie de primă necesitate asupra structurilor portante istorice Intervenţiile de primă necesitate sunt intervenţii asupra unei părţi din fondul construit, care se află –

parţial sau total – în preajma stării limită de rezistenţă-stabilitate şi se cer aplicate fără întârziere. Acestea se pot realiza anterior sau după producerea colapsului (la rândul lui parţial sau total) şi sunt în strictă concordanţă cu posibilităţile financiare în momentul intervenţiei.

Este recomandabil să se intervină înaintea producerii accidentului. Suntem de părere, că producerea accidentului – local sau la nivel de ansamblu de structură portantă – nu este un criteriu obligatoriu în vederea acceptării intervenţiei de primă necesitate. Noţiunea de stare limită de rezistenţă şi stabilitate presupune inclusiv o stare ante-colaps, care este constatabilă. Desigur se poate interveni şi după producerea accidentului – problemele legându-se de preîntâmpinarea generalizării colapsului. De regulă, ansamblul structural are rezerve, chiar dacă nişte elemente au ieşit din lucru, realizându-se stări provizorii de echilibru (a căror păstrare, câteodată, este chiar indicată).

Intervenţiile de primă necesitate presupun deopotrivă construcţii provizorii – de sprijinire-rigidizare şi/sau protecţie –, respectiv măsuri definitive. Credem că măsurile definitive sunt acceptabile numai dacă necesitatea executării lor este evidentă şi dacă măsurile provizorii singure nu garantează rezistenţa şi stabilitatea structurii portante. (Este bine să adoptăm pentru măsuri definitive procesul normal de cercetare-proiectare, evitarea colapsului – până la elaborarea şi punerea în aplicare a proiectului de reabilitare – asigurându-se rezistenţa şi stabilitatea structurii portante numai prin construcţii provizorii).

Dacă măsurile definitive sunt inevitabile, cercetarea-proiectarea se va desfăşura în paralel cu execuţia intervenţiei de primă necesitate, sau chiar după încheierea acesteia. Desigur, în fiecare caz – ulterior intervenţiilor de primă necesitate – trebuie elaborate, obligatoriu, lucrări de cercetare-proiectare exhaustive în vederea reabilitării structurii portante, punându-se accent şi pe urmărirea în timp a comportării lucrărilor de intervenţii de primă necesitate.

În cazul construcţiilor istorice se semnalează particularităţile care derivă din faptul că structurile portante istorice sunt realizate în baza concepţiei empirico-intuitive, din materiale istorice şi prin tehnologii tradiţionale, intervenţiile de primă necesitate ţinând cont de aceste particularităţi. Se va avea în vedere inclusiv protejarea valorilor proprii de patrimoniu ale structurilor portante.

În cazul construcţiilor istorice listate (monumente istorice) prudenţa cu care se abordează măsurile definitive este de la sine înţeleasă. Lipsa cercetărilor poate provoca decizii eronate din care să rezulte pierderi de valori de patrimoniu. Este de subliniat existenţa valorilor proprii de patrimoniu ale structurilor portante, care – de multe ori – cu o prea mare uşurinţă sunt sacrificate cu ocazia intervenţiilor de primă necesitate. Desigur, în cazul construcţiilor listate măsurile definitive – realizate în cadrul intervenţiilor de primă necesitate – pot fi numai de conservare sau restaurare, neadmiţându-se reînnoiri sau reconstrucţii. Se recomandă construcţiile provizorii de sprijinire-rigidizare pe durata efectuării

 cercetărilor şi a elaborării documentaţiei de consolidare. Este de asemenea recomandabil – chiar şi la intervenţiile de primă necesitate – ca aceste intervenţii să fie realizate de către specialişti în structuri portante istorice (mai exact de specialişti atestaţi în acest sens).

3  

În continuare se fac, preponderent, referiri la structurile portante istorice aparţinând monumentelor istorice. Aceste structuri portante se tratează special deoarece: (i) sunt realizate în baza unei concepţii empirico-intuitive, din materiale istorice şi prin tehnologii tradiţionale, nefiind posibilă aplicarea întocmai a reglementărilor tehnice aferente structurilor portante inginereşti, (ii) posedă valori (proprii şi purtate) de patrimoniu ale căror protecţie este stipulată prin Lege.

Investigaţii prealabile minim necesare intervenţiilor de primă necesitate la structuri portante istorice Cercetări prealabile intervenţiilor de primă necesitate la structuri portante istorice aparţinând

monumentelor istorice – strict legate de condiţiile concrete existente – sunt necesare a fi realizate într-un volum cât mai mare. Există totuşi două categorii de investigaţii, fără de care intervenţia de primă necesitate este interzisă: (i) expertizarea tehnică calitativă a structurii portante şi (ii) aducerea la zi a inventarului valorilor de patrimoniu.

Expertizarea tehnică calitativă a structurii portante istorice Este necesară expertizarea tehnică la structura portantă istorică, în vederea aprecierii apropierii

acesteia de starea limită de rezistenţă şi stabilitate, respectiv a gradului de vulnerabilitate. Expertiza poate fi numai calitativă, situaţie justificată prin lipsa de timp şi de condiţii de desfăşurare în siguranţă a cercetărilor în situ.

Deşi clasificarea expertizelor tehnice se regăseşte numai în Normativul P100-96, privitor la riscul seismic, şi deşi codul de proiectare seismică nu este adus la zi decât pentru clădiri (Prevederi de proiectare pentru clădiri P100/1-2006), în lipsa de reglementărilor specifice, se poate folosi definiţia expertizării calitative.

Expertiza stabileşte obligatoriu şi soluţii de intervenţie, dacă este posibil la nivel de proiect tehnic. În acest sens este de dorit ca documentele de identitate pentru monumentele istorice: «Fişa analitică de evidenţă a monumentului istoric» şi «Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric» să fie elaborate cu caracter cât mai tehnic, furnizând la timp informaţiile minim necesare elaborării expertizei tehnice calitative.

Expertiza tehnică calitativă – pentru construcţii istorice listate ca monumente istorice – este recomandabil să fie executată de către specialişti în structuri portante istorice (dacă se poate atestaţi în acest sens), echipa de experţi fiind alcătuită – de la caz la caz – din experţi în mecanica, fizica şi biologia construcţiilor, de mecanica pământului şi de instalaţii în construcţii.

Aducerea la zi a inventarului valorilor de patrimoniu Pentru a permite intervenţii de primă necesitate asupra structurilor portante istorice aparţinând

monumentelor istorice, cu pierderi minime de valori de patrimoniu, este necesară aducerea la zi a inventarului valorilor de patrimoniu.

Inventarul de regulă există, chiar dacă nu a fost efectuat în concordanţă cu actele normative în vigoare (Fişa analitică de evidenţă a monumentelor istorice). Desigur – având în vedere condiţiile în care expertizarea structurii portante, respectiv aducerea la zi a inventarului se fac – este recomandabil, ca fişele analitice de evidenţă a monumentelor istorice să dispună şi de un releveu desenat cât mai detaliat, respectiv ca fiecare monument să aibă «Obligaţie privind folosinţa monumentului istoric».

Se recomandă, ca aducerea la zi a inventarului valorilor de patrimoniu să se realizeze de către o echipă cât mai larg constituită (din istorici de artă, arhitecţi etc., care cunosc bine monumentul istoric în cauză).

 Echipa de experţi tehnici specialişti în structuri portante istorice (şi atestaţi în acest sens) are

obligaţia de a stabili măsurile de intervenţii de primă necesitate astfel încât pierderile de valori de patrimoniu să fie minime.

4  

Intervenţii temporare şi definitive Intervenţiile de primă necesitate pretind deopotrivă intervenţii temporare şi definitive. Deoarece

intervenţiile de primă necesitate presupun investigaţii prealabile minime, intervenţiile definitive sunt mai puţin recomandate, fiind posibilă – în mare grabă – luarea unor decizii greşite din punct de vedere al rezistenţei şi al stabilităţii structurilor portante istorice, respectiv al protecţiei valorilor de patrimoniu (proprii şi purtate de aceste structuri).

Intervenţii temporare de primă necesitate Intervenţiile temporare de primă necesitate în cazul structurilor portante istorice presupun de

regulă construcţii provizorii, apte să preia şi să transmită către terenul de fundare acţiuni permanente, temporare sau excepţionale.

Fig. 1. Intervenţii temporare de primă necesitate – Cetatea din Gars am Kamp şi Oradea

Construcţiile provizorii sunt realizabile din lemn sau oţel, fiind recomandabile elaborarea şi

aplicarea unor prescripţii tehnice, care să reglementeze principiile de calcul şi de alcătuire a acestor construcţii provizorii de sprijinire-rigidizare (eventual detalii tip etc.).

Este de dorit lansarea unor programe locale – cu sau fără indicaţii metodologice centrale – de luare în evidenţă a construcţiilor (potenţiale) care pot să ajungă într-un viitor apropiat în situaţia de a solicita o intervenţie de primă necesitate. Astfel cetăţenii ar fi protejaţi de consecinţele eventualelor colapsuri, iar desfăşurarea intervenţiilor de primă necesitate ar putea fi mai bine controlată.

Intervenţii definitive de primă necesitate Intervenţiile definitive de primă necesitate în cazul structurilor portante istorice sunt conservări sau

restaurări de elemente sau subansambluri de structuri portante, cum ar fi: completări de zidării exfoliate în urma îngheţului-dezgheţului repetat, înlocuiri de elemente din lemn la şarpantă, sau la planşee degradate etc. Sunt de efectuat şi intervenţii definitive asupra structurilor neportante (purtate), care cauzează insuficienţele la structuri portante (reabilitări de învelitoare degradată care umecta planşeul acoperiş etc.), dacă aceste

 intervenţii sunt la nivel de întreţinere curentă, care nu necesită cercetări preliminare şi nu reduc valorile de patrimoniu.

5  

Măsurile definitive sunt acceptabile numai dacă necesitatea executării lor este evidentă şi dacă măsurile provizorii singure nu garantează rezistenţa şi stabilitatea temporară structurii portante.

Având în vedere lipsa de soluţii în detaliu elaborate, intervenţiile de primă necesitate definitive se vor executa numai de către specialişti cu experienţă în conservarea şi restaurarea monumentelor istorice: deopotrivă muncitori calificaţi, respectiv cadre tehnice. Este de asemenea recomandabilă asistenţa tehnică – dacă se poate permanentă – a expertului tehnic.

Sunt binevenite prelucrarea şi popularizarea exemplelor pozitive de intervenţii de primă necesitate, organizarea unor cursuri de specializare în vederea familiarizării specialiştilor cu intervenţii de primă necesitate calitative.

Fig. 2. Cetatea din Deva – unde sunt posibile intervenţii definitive de primă necesitate şi unde nu

Construcţii provizorii Construcţiile provizorii au de regulă rol triplu: (i) pun în siguranţă structura portantă, (ii) asigură condiţii

desfăşurării intervenţiilor definitive de primă necesitate, (iii) permit efectuarea investigaţiilor necesare elaborării proiectului de reabilitare a construcţiei care necesită intervenţii de primă necesitate, aflându-se în preajma stării limită de rezistenţă şi stabilitate.

Sunt situaţii în care condiţiile reale nu permit întrunirea tuturor cerinţelor. Altă dată nu se preconizează intervenţii definitive de primă necesitate, astfel încât construcţiile provizorii nu trebuie să rezolve asemenea probleme. Cert este că se economisesc timp şi fonduri, dacă construcţia provizorie este multifuncţională.

Sunt de asemenea situaţii, în care construcţiile provizorii sunt păstrate şi în perioada intervenţiilor normale de reabilitare a construcţiei monument istoric. Desigur cu asemenea ocazii se pune accent şi mai mare asupra măsurilor de protecţie a construcţiilor provizorii: tratamente anticorosive, anti-foc sau protecţie împotriva atacurilor biologice.

Construcţiile provizorii sunt de mai multe tipuri. Se evidenţiază trei categorii majore: (i) schele-eşafodaj de susţinere, (ii) sprijiniri de rigidizare, (iii) acoperişuri de protecţie.

Schele-eşafodaj Schela eşafodaj de la Biserica Evanghelică din Piaţa Centrală Bistriţa are rolul de-a sprijini

provizoriu consolele din piatră situate în preajma sării limită de rezistenţă şi stabilitate (anumite părţi din console s-au desprins deja, pericolul public a fost eminent).

Schela-eşafodaj, pe lângă susţinerea consolelor din piatră, permite şi investigarea consolelor şi a zidăriei din piatră în vederea elaborării proiectului de restaurare şi restaurarea faţadelor turnului, inclusiv a componentelor artistice din piatră sculptată [9].

 

6  

Fig. 3. Biserica Evanghelică din Piaţa Centrală Bistriţa – vedere schelă, detalii console din piatră crăpate Este în curs de realizare schela-eşafodaj în jurul grupului statuar Matei Corvin din Cluj-N., având rolul

prioritar de a suplimenta rezistenţa şi stabilitatea postamentului din piatră pe perioada efectuării investigaţiilor şi a intervenţiilor de restaurare la acesta.

Fig. 4. Grupul statuar Matei Corvin din Cluj-N. – proiectul schelei-eşafodaj de protecţie şi componentele din piatră ce se vor restaura

 

7  

Deoarece investigaţiile presupun intervenţii majore (foarte probabil vor fi necesare şi lucrări de

consolidare-restaurare) statuia lui Matei Corvin trebuie protejată, eşafodajul fiind conceput pentru a prelua – parţial sau total – încărcările date de statuile din bronz pe perioada efectuării investigaţiilor şi a intervenţiilor de consolidare-restaurare.

Fig. 5. Şarpanta bisericii evanghelice din piaţa Huet, Sibiu – plan şarpantă şi detaliu rezemare directă

Biserica evanghelică din piaţa Huet, Sibiu, funcţionează pe alocuri în preajma stării limită de

rezistenţă şi stabilitate. Ea are în zona navei centrale o conlucrare imposibil de controlat între planşeul de acoperiş boltit şi şarpantă (există ferme principale cu corzi ulterior tăiate rezemând direct pe bolţi, care la rândul lor sunt suspendate de subansambluri de şarpantă introduse într-o etapă anterioară de consolidare). Colapsul local se poate oricând generaliza. Biserica dispune de valori imense de patrimoniu, subansamblul de structura portantă de şarpantă având valori proprii de patrimoniu de excepţie, datând din secolul al XIV-lea. Lucrările de intervenţie de primă necesitate presupun (1) realizarea unei schele-eşafodaj cu rol de susţine a bolţii pe parcursul operaţiei de desfacere a şarpantei de boltă şi de a servi lucrărilor de reabilitare definitive a planşeului boltit în urma desfacerii, (2) restaurarea şarpantei, (3) restaurarea planşeului boltit.

Sprijiniri – proptiri – de rigidizare Turnul bisericii unitariene din Sânbenedic / Alba, în urma unui accident tehnic produs cu ocazia

subzidirii, s-a înclinat, ajungând în preajma stării limită de rezistenţă şi stabilitate. A apărut necesitatea intervenţiei de primă necesitate în vederea proptirii turnului pe perioada

lucrărilor definitive de reabilitare. Intervenţia de primă necesitate constă doar în executarea sprijinirilor provizorii de rigidizare, proiectul pentru lucrările de consolidare propriu-zisă fiind elaborat în regim normal, cu investigaţii prealabile complete.

Peretele vestic al corpului administraţiei din Cetatea Oradea, a suferit o rotire, fiind posibilă oricând pierderea stabilităţii. Intervenţia de primă necesitate a presupus intervenţii temporare şi definitive: executarea proptirilor din lemn pentru peretele vestic, schelă-eşafodaj provizorie pentru susţinerea parţială a şarpantei, eliminarea cauzelor insuficienţelor prin restaurarea şarpantei, respectiv restaurarea peretelui prin desfacerea şi refacerea porţiunii de zid compromis în urma împingerilor nepreluate ale şarpantei.

 

8  

Fig. 6. Biserica unitariană din Sânbenedic/Alba – nava bisericii şi turnul proptit în vederea efectuării intervenţiei definitive S-au utilizat deopotrivă sprijiniri de rigidizare şi schele-eşafodaj.

Fig. 7. Corpul administrativ al Cetăţii din Oradea – sprijiniri-rigidizare şi schelă-eşafodaj

Acoperişuri de protecţie Intervenţiile de primă necesitate au, nu rareori, rolul de a proteja construcţiile de intemperii,

preîntâmpinând extinderea degradărilor, respectiv protejând operaţiile de intervenţii definitive pe parcursul realizării lor.

La cetatea din Deva recent s-au lansat lucrările de intervenţii de primă necesitate, care – pe lângă rolul de sprijinire-susţinere – vor asigura şi protecţie construcţiilor istorice, respectiv intervenţiilor definitive.

Este de menţionat faptul că lianţii istorici ne-hidraulici pe durata întăririi lor (până la 90 de zile) trebuie protejaţi de intemperii.

 

9  

Fig. 8. Cetatea din Deva – ruinele înainte de conservare şi detalii de acoperiş de protecţie

La cetatea Báthory din Şimleu Silvaniei programul minimal de cercetare anterioară

intervenţiilor de primă necesitate a presupus inclusiv săpături arheologice. Peste săpături într-un viitor apropiat se va realiza un acoperiş provizoriu de protecţie, protejând ruinele palatului până la conservare şi punere în valoare.

Fig. 9. Cetatea Báthory din Şimleu Silvaniei – ruinele palatului recent descoperite şi proiectul acoperişului de protecţie

Investigaţii minim necesare efectuate în paralel cu intervenţia de prima necesitate Investigaţiile minim necesare, efectuate în paralel cu intervenţia de primă necesitate, se leagă

de completarea documentelor în baza cărora s-a dispus intervenţia de primă necesitate (expertiza tehnică la structura portantă şi inventarul valorilor de patrimoniu), cu acele informaţii suplimentare care sunt accesibile numai în perioada executării intervenţiei de primă necesitate.

 Este necesar a se verifica toate informaţiile din documentaţia de autorizare a intervenţiei de

primă necesitate, pentru a se certifica corectitudinea măsurilor prescrise. În cazul în care sunt necesare corecţii, acestea se fac în cadrul intervenţiei de primă necesitate, fiind admisă devierea de la documentaţia autorizată, pe răspunderea expertului tehnic specialist în structuri portante istorice.

10  

Aceste informaţii minime nu sunt suficiente, de regulă, în vederea elaborării proiectului definitiv de reabilitare a structurii portante, dar informaţiile lipsă se pot colecta după intervenţia de prima necesitate, mai ales dacă se păstrează acele construcţii provizorii realizate cu ocazia intervenţiilor de primă necesitate, care au fost concepute şi pentru a permite accesul la informaţii suplimentare.

Investigaţii minimum necesare efectuate în paralel cu intervenţia de prima necesitate aferente expertizei tehnice la structura portantă

Investigaţiile minim necesare sunt cele legate de efectuarea unei expertize tehnice la structura portantă, cu referiri clare asupra aspectelor de mecanica, fizica şi biologia construcţiei, mecanica pământului şi instalaţii în construcţii – pentru a prezenta toate cauzele ce generează insuficienţe structurii portante.

Investigaţii minimum necesare efectuate în paralel cu intervenţia de prima necesitate aferente aducerii la zi a inventarului valorilor de patrimoniu

Investigaţiile minimum necesare efectuate în paralel cu intervenţia de prima necesitate se leagă de completarea informaţiilor privind valorile de patrimoniu, deoarece cu ocazia intervenţiilor de primă necesitate este posibilă apariţia unor informaţii suplimentare legate inclusiv de valorile de patrimoniu (picturi murale necunoscute acoperite prin văruiri ulterioare, ancadramente din piatră acoperite cu tencuială etc.).

Conţinutul minimum necesar al documentaţiei prealabile şi ulterioare În vederea efectuării intervenţiilor de primă necesitate sunt necesare documentaţii prealabile şi

ulterioare. Conţinutul documentaţiei prealabile intervenţiilor de primă necesitate Documentaţiile prealabile intervenţiilor de primă necesitate redau investigaţiile prealabile la

structuri portante istorice aparţinând monumentelor istorice, menţionate în capitolul 2., după cum urmează: (i) expertiza tehnică calitativă la structuri portante şi (ii) inventarul valorilor de patrimoniu adus la zi.

Ambele documentaţii sunt redactate astfel încât să permită efectuarea intervenţiilor de primă necesitate: caiete de sarcini, memorii tehnice şi tehnologice, piese desenate cu detalii cât mai bogate posibil, etc.

În afara de aceste documentaţii sunt utilizate şi studii, expertize, proiecte anterioare actualizate în limita posibilităţilor.

Conţinutul documentaţiei ulterioare intervenţiilor de primă necesitate Documentarea pe parcursul execuţiei se referă deopotrivă la (i) intervenţiile de primă necesitate

executate şi la (ii) rezultatele cercetărilor efectuate în paralel cu intervenţia de primă necesitate. Documentaţiile intervenţiilor de primă necesitate inventariază atât intervenţiile temporare, cât şi

cele definitive. Cercetările efectuate sunt cele geotehnice – inclusiv raportul de asistenţă arheologică, expertiza

tehnică la structura portantă bazată pe studii de fizica şi biologia construcţiei, de instalaţii în construcţii. Sunt obligatorii măsuri privind monitorizarea lucrărilor efectuate în cadrul intervenţiei de primă

necesitate, mai ales atunci când aceste intervenţii sunt temporare şi până la efectuarea intervenţiei definitive trece o perioadă mai mare de timp. (de exemplu: palatul princiar din Cetatea Oradea – fig.1.).

 

11  

Intervenţii la patrimoniul construit în curs de dispariţie – heritage at risk Un capitol aparte merită să trateze problematica patrimoniului construit în curs de dispariţie. În astfel de cazuri, de regulă, nu mai există beneficiar – cetăţi, castele fără proprietari, biserici

fără enoriaşi. Deşi constituie o mare valoare de patrimoniu ele devin pericol public. Este necesară o intervenţie la nivel de societate – de documentare, reabilitare, conservare. Se

solicită un program naţional «HERITAGE AT RISK» Sunt necesare inclusiv particularizări tehnice-tehnologice: construcţiile şi amenajările provizorii

(acoperişuri de protecţie, sprijiniri de rigidizare, rigole de scurgere etc.) care sunt de regulă mai de durată şi trebuie alcătuite în consecinţă.

Fig. 10. «Heritage at Risk»: Castelul Haller – Coplean, Biserice evanghelică Jelnea, Castelul Martinuzzi – Vinţu de jos

Avize necesare la documentaţii de intervenţie de primă necesitate Intervenţiile de primă necesitate (respectiv documentaţiile aferente) sunt avizate anterior

eliberării autorizaţiei de construire, respectiv cu ocazia recepţiei preliminare. Avize necesare anterior eliberării autorizaţiei de construire Conform legislaţiei în vigoare, în vederea eliberării autorizaţiei de construire sunt necesare avize

din partea Inspectoratelor Judeţene în Construcţii – IJC (pentru partea de expertiză tehnică) şi din partea Direcţiilor Judeţene de Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional – DJCCPCN (pentru valori de patrimoniu). Autorizaţiile sunt eliberate în regim de urgenţă, fiind posibilă elaborarea documentaţiei de execuţie în paralel, sau după efectuarea intervenţiilor de primă necesitate.

Se pune întrebarea dacă instituţiile nominalizate prin Lege (Inspectoratele Judeţene în Construcţii şi Direcţiile Judeţene de Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional) dispun de personal calificat să elibereze avize ce presupun un înalt profesionalism?!

Avize necesare anterior recepţiei preliminare Recepţia preliminară a lucrărilor de primă necesitate presupune prezentarea cărţii construcţiei,

respectiv – a documentaţiei de execuţie elaborată în paralel cu execuţia, sau după efectuarea intervenţiilor de primă necesitate. În vederea respectării prevederilor actelor normative, documentaţiile din cartea construcţiei sunt contrasemnate (deci atestate) de experţi şi verificatori de proiecte MDLPL şi MCC. Suntem de părere că aceste semnături constituie avizarea documentaţiei. Este indicată cooptarea în Comisiile de recepţie a specialiştilor IJC şi DJCCPCN.

 Concluzii – propunere pentru programul naţional de siguranţă şi protecţie a fondului contruit

12  

Concluziile sunt grupate în cele strategice, metodologice, tehnice şi financiare. Concluzii strategice (1) – Fondul construit în general, partea istorică declarată monument istoric în special, dispune

de componente în preajma sării limită de rezistenţă şi stabilitate. Vulnerabilitatea fondului construit la ansamblul de solicitări este de definitivat, caracterizat şi studiat, iar construcţiile periclitate trebuie asigurate la aceste acţiuni.

(2) – Intervenţiile de primă necesitate la clădiri istorice declarate monument istoric sunt deopotrivă legate de rezistenţa şi stabilitatea structurii portante, respectiv de valorile de patrimoniu. Strategia intervenţiilor de primă necesitate va avea în vedere în permanenţă aceste două deziderate.

(3) – Se recomandă formularea Programului Naţional de Intervenţii de Primă Necesitate (eventual în cadrul Programului Naţional de Siguranţă şi Protecţie a Construcţiilor Istorice), respectiv a Programelor locale de Intervenţii de Primă Necesitate (eventual în cadrul Programelor locale de Siguranţă şi Protecţie a Construcţiilor Istorice) în vederea: (i) punerii în siguranţă a cetăţenilor, (ii) protejării valorilor de patrimoniu naţionale, (iii) evitării intervenţiilor neavenite, neprofesionale, (iv) elaborării listei de priorităţi de intervenţie, (v) formulării strategiei naţionale de participare a statului la intervenţiile de primă necesitate (legată inclusiv de formele de proprietate).

(4) – Nu numai cutremurele pot provoca colaps (poate eventual într-o ţară în care întreţinerea curentă a fost şi este continuă)! Sunt mii de clădiri neîntreţinute care se pot prăbuşi şi fără un cutremur, apărând necesitatea unei evaluări pe scara naţională în acest sens. Programul Naţional de Intervenţii de Primă Necesitate trebuie să cuprindă pe lângă riscul seismic şi celelalte riscuri.

Astfel gradele de vulnerabilitate sunt recomandate a se defini unitar – deopotrivă pentru structuri portante istorice sau inginereşti – luând în considerare inclusiv vulnerabilitatea provenită din lipsa întreţinerii, respectiv vulnerabilitatea valorilor de patrimoniu. [Se împlinesc în curând 60 de ani de lipsă de întreţinere a părţii istorice a fondului construit (30 decembrie) 1947 – (25 octombrie) 2007].

(5) – Este recomandabilă de asemenea lansarea unor Programe Locale de Intervenţii de Primă Necesitate – cu sau fără recomandări metodologice centrale – de luare în evidenţă a construcţiilor (potenţiale) care pot să ajungă într-un viitor apropiat în situaţia de a solicita o intervenţie de primă necesitate. Trebuie realizate liste de urgenţă, de priorităţi, cu metodologii de tratare a acestor construcţii de către proprietari, de către cei care folosesc construcţiile, de către autorităţi (de Inspectoratele Judeţene în Construcţii, Direcţiile Judeţene de Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional).

(6) – Programul Naţional de Intervenţii de Primă Necesitate să fie susţinut de: (i) legislaţie corelată şi detaliată; trebuie corelate actele normative ale celor trei domenii: Legea

50/1991 privind Autorizarea executării lucrărilor de construcţii, Legea 10/1995 privind Calitatea în construcţii şi Legea 422/2001 privind Protecţia monumentelor istorice;

(ii) măsuri educaţionale prin: – completarea învăţământului mediu şi superior cu disciplinele de întreţinere şi reabilitare a

fondului construit (procedând chiar la înfiinţarea secţiilor de întreţinere la Şcoli de artă şi meserii, respectiv la Colegii şi Universităţi Tehnice);

– prelucrarea şi popularizarea exemplelor pozitive de intervenţii de primă necesitate, organizarea unor workshopuri, cursuri de specializare în vederea familiarizării specialiştilor cu intervenţii de primă necesitate de calitate;

– educarea societăţii în vederea acceptării activităţilor de întreţinere şi urmărire în timp, ca activităţi strict necesare, aparţinând vieţii cotidiene a fiecărui cetăţean.

(7) – Este indicat – în paralel cu formularea Programului Naţional (şi Local) de Intervenţii de Primă Necesitate (de Siguranţă şi Protecţie a Construcţiilor Istorice) – elaborarea unui Program

 naţional (şi local) de elaborare a fişelor şi a obligaţiilor conform Fişei analitice de evidenţă a monumentelor istorice şi Metodologiei de întocmire a Obligaţiei privind folosinţa monumentului istoric şi a conţinutului acesteia [6], ţinându-se seamă de recomandările de la capitolul 2.

13  

(8) – Instituţiile de îndrumare şi control ale Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor (Inspectoratele în Construcţii) şi a Ministerului Culturii şi Cultelor (Direcţiile Judeţene de Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional) trebuie să funcţioneze în paralel, deoarece atribuţiunile de îndrumare şi control nu sunt similare. Inspectoratele în Construcţii ar fi bine să răspundă de rezistenţa şi stabilitatea fondului construit (inclusiv a monumentelor istorice), iar Direcţiile Judeţene de Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional de protecţia valorilor de patrimoniu (Inspectoratele Judeţene în Construcţii să aibă specialişti în construcţii istorice, fiind necesară o completare a sferei de preocupări).

Concluzii metodologice (1) – Investigaţii prealabile minimum necesare intervenţiilor de primă necesitate la structuri

portante istorice sunt: (i) expertizarea tehnică calitativă a structurii portante şi (ii) aducerea la zi a inventarului valorilor de patrimoniu.

(2) – Intervenţiile de primă necesitate pretind deopotrivă intervenţii temporare şi definitive. Deoarece intervenţiile de primă necesitate presupun investigaţii prealabile minime, intervenţiile definitive sunt mai puţin recomandate, fiind posibilă – în mare grabă – luarea unor decizii greşite din punct de vedere al rezistenţei şi stabilităţii structurilor portante istorice, respectiv a protecţiei valorilor de patrimoniu proprii şi purtate de aceste structuri.

(3) – Având în vedere lipsa de soluţii în detaliu elaborate, intervenţiile de primă necesitate definitive se vor executa numai de către specialişti cu experienţă în conservarea şi restaurarea monumentelor istorice: deopotrivă muncitori calificaţi, respectiv cadre tehnice. Este de asemenea indicată asistenţa tehnică – dacă se poate permanentă – a expertului tehnic.

(4) – Investigaţii minim necesare efectuate în paralel cu intervenţia de primă necesitate se leagă de completarea documentelor, în baza cărora s-a dispus intervenţia de primă necesitate, cu acele informaţii suplimentare care sunt accesibile numai în perioada executării intervenţiei de primă necesitate.

Sunt recomandate şi alte investigaţii pe lângă cele minimum necesare – în vederea definitivării proiectului de reabilitare – dacă starea construcţiei permite acest lucru.

(5) – Construcţiile provizorii sunt realizabile din lemn sau metal, fiind recomandate elaborarea şi aplicarea unor prescripţii tehnice, care să reglementeze principiile de calcul şi de alcătuire a acestor construcţii provizorii de sprijinire-rigidizare şi protecţie (eventual detalii tip etc.).

Concluzii tehnice (1) – Structurile portante istorice aparţinând monumentelor istorice se tratează special deoarece: (i) sunt realizate în baza unei concepţii empirico-intuitive, din materiale istorice şi prin

tehnologii tradiţionale, nefiind posibilă aplicarea întocmai a reglementărilor tehnice aferente structurilor portante inginereşti, (ii) posedă valori proprii şi purtate de patrimoniu, ale căror protecţie este stipulată prin Lege.

(2) – Se recomandă ca intervenţiile de primă necesitate să cuprindă doar măsuri provizorii de punere în siguranţă a construcţiilor deoarece nu există timp şi informaţii suficiente pentru a lua o decizie corectă în privinţa intervenţiilor definitive.

De regulă nu există nici fonduri suficiente în vederea realizării acestor intervenţii. Dacă sunt recomandabile totuşi intervenţii definitive, decizia poate fi justificată de riscurile majore la care construcţiile aflate în preajma stării limită de rezistenţă sunt expuse faţă de acţiuni extraordinare (naturale: seismice, inundaţii, alunecări de teren etc. sau artificiale: explozii etc.), respectiv faţă de tendinţa investitorilor de a decala (din motive chiar obiective: lipsă de fonduri etc.) intervenţiile normale de reabilitare a construcţiei.

(3) – În cazul construcţiilor listate măsurile definitive – realizate în cadrul intervenţiilor de primă necesitate – pot fi numai de conservare sau restaurare, neadmiţându-se reînnoiri sau reconstrucţii,

 fiind recomandabile construcţiile provizorii de sprijinire-rigidizare pe durata efectuării cercetărilor şi a elaborării documentaţiei de consolidare. Este de asemenea recomandabil – chiar şi la intervenţii de primă necesitate – ca aceste intervenţii să se realizeze de către specialişti în structuri portante istorice (mai exact de specialişti atestaţi în acest sens).

14  

(4) – Intervenţiile de primă necesitate au nevoie de monitorizare – de urmărirea comportării construcţiei în timp în urma intervenţiei de primă necesitate.

(5) – Intervenţia de primă necesitate – deşi se intervine de regulă din cauza degradărilor structurii portante care depăşesc o anumită limită – este bine să cuprindă şi structurile purtate – neportante (învelitori, jgheaburi şi burlane etc.).

(6) – Construcţiile provizorii sunt de mai multe tipuri, fiind posibilă numirea a trei categorii majore: (i) schele-eşafodaj de susţinere, (ii) sprijiniri de rigidizare, (iii) acoperişuri de protecţie.

Concluzii financiare (1) – Amploarea intervenţiilor de primă necesitate este în strictă concordanţă cu posibilităţile

financiare în momentul intervenţiei. (2) – Deoarece există o parte însemnată a fondului construit, care necesită intervenţii de primă

necesitate, suportul financiar este planificabil în urma inventarierii acestei părţi. Este necesară alocarea de fonduri în vederea implementării Programelor Naţionale şi Locale

de Intervenţii de Primă Necesitate (în special asupra construcţiilor istorice).

 

15  

Terminologie Acoperişuri de protecţie pentru intervenţii de primă necesitate Sunt construcţii provizorii din lemn sau metal, aplicate la intervenţii de primă necesitate, în vederea

protejării construcţiilor de intemperii, preîntâmpinând extinderea degradărilor, respectiv protejând operaţiile de intervenţii definitive pe parcursul realizării lor. Sunt realizate astfel, încât să permită inclusiv operaţiile de cercetare, proiectare şi execuţie a intervenţiilor definitive de reabilitare a structurii portante.

Conservarea structurilor portante istorice Intervenţie la structură portantă istorică prin care sunt conservate parametrii geometrici şi mecanici

ai structurii portante. Intervenţii de primă necesitate (în primă urgenţă) la construcţii Sunt intervenţii la construcţii vulnerabile – ajunse în preajma stării limite de rezistenţă şi stabilitate –

şi care prezintă pericol public, în vederea asigurării cerinţei de rezistenţă şi stabilitate; anterior sau în urma producerii avariilor. Se aplică la construcţii vulnerabile şi care prezintă pericol public, în vederea: (1) asigurării cerinţei de rezistenţă şi stabilitate, (2) prevenirii şi atenuării efectelor riscurilor naturale cauzate de cutremur de pământ, inundaţii, alunecări de teren., tasări şi/sau prăbuşiri de teren. Intervenţia de primă necesitate are caracter provizorie şi are menirea de a asigura cerinţa de rezistenţă şi stabilitate până în momentul intervenţiei definitive, realizate în baza studiilor şi cercetărilor efectuate, respectiv a proiectelor elaborate, avizate şi autorizate conform Legii. Gradul de vulnerabilitate şi constituirea de pericol public este apreciat de expertul în structuri portante. Intervenţiile de primă necesitate pot cuprinde construcţii provizorii (eşafodaje de susţinere şi de rigidizare) sau intervenţii definitive de tip conservare (injectare, reţesere etc.) sau restaurare. Intervenţiile de primă necesitate pot cuprinde şi eliminări de cauze ale producerii insuficienţelor de structură portantă (înlocuiri de învelitori, intervenţii la reţele de apă şi canalizare defectă, eliminarea încărcărilor provenite din procesul de exploatare etc.)

Intervenţii de primă necesitate (în primă urgenţă) la monumente istorice Sunt intervenţii de primă necesitate care se aplică în cazul monumentelor istorice. Deoarece

monumentele istorice dispun de valori de patrimoniu, care sunt protejate prin Lege, intervenţiile de primă necesitate vor avea în vedere obligativitatea păstrării şi salvării acestor valori.

Intervenţii de primă necesitate (în primă urgenţă) la structuri portante istorice Sunt intervenţii de primă necesitate care se aplică în cazul structurilor portante istorice.

Deoarece structurile portante istorice sunt realizate în baza concepţiei empirico-intuitive, din materiale istorice şi prin tehnologii tradiţionale, intervenţiile de primă necesitate vor ţine cont de aceste particularităţi. Se va avea în vedere inclusiv protejarea valorilor proprii de patrimoniu ale structurilor portante.

Gradul de vulnerabilitate Gradele de vulnerabilitate sunt legate de măsura în care colapsul poate fi general, respectiv de

intervalul de timp în care colapsul se poate produce. Vulnerabilitatea poate fi dată de existenţa unor degradări de fizica, biologia sau mecanica construcţiei, de mecanica pământului sau de instalaţii în construcţii, cum ar fi: exfolieri de îngheţ-dezgheţ repetat, ciuperca de casă,

– Gradul 1 de vulnerabilitate: colaps general, care se poate produce oricând; – Gradul 2 de vulnerabilitate: colaps general, dacă intervin acţiuni suplimentare: cutremur, vibraţii

puternice, rafale de vânt etc. – Gradul 3 de vulnerabilitate: colaps local, care se poate produce oricând; – Gradul 4 de vulnerabilitate: colaps general, care probabil se produce în timp (de exemplu după un

an);

 – Gradul 5 de vulnerabilitate: colaps local, care probabil se produce în timp (de exemplu după un an).

16  

Reabilitarea structurilor portante istorice Intervenţie la structură portantă istorică care presupune abordarea parametrilor geometrici şi

mecanici ai structurii portante prin conservare, restaurare, reînnoire sau reconstrucţie. Reconstrucţia structurilor portante istorice Intervenţie la structură portantă istorică prin care se reface structura portantă la parametri

geometrici şi mecanici anteriori (posedaţi într-o etapă istorică), făcându-se desfaceri şi refaceri, completări la structura portantă existentă. Se acceptă numai în variate bine documentate, care să ateste, că reconstrucţia este autentică. Se aplică structurilor portante istorice în cazul în care parametrii geometrici şi mecanici istorici corespund pretenţiilor minime de siguranţă actual pretinse, şi este demonstrată autenticitatea componentelor reconstruite.

Reînnoirea structurilor portante istorice Intervenţie la structură portantă istorică prin care parametrii geometrici şi mecanici ai structurii

portante sunt corelate cu pretenţiile actuale de siguranţă a structurilor portante. Se aplică structurilor portante istorice în cazul în care parametrii geometrici şi mecanici istorici nu corespund pretenţiilor minime de siguranţă actual pretinse.

Restaurarea structurilor portante istorice Intervenţie la structură portantă istorică prin care se revine la o fază anterioară, deopotrivă

geometric şi mecanic. Se aplică structurilor portante istorice în cazul în care parametrii geometrici şi mecanici istorici corespund pretenţiilor minime de siguranţă actual pretinse.

Schele-eşafodaj de susţinere pentru intervenţii de primă necesitate Sunt construcţii provizorii din lemn sau oţel, aplicate la intervenţii de primă necesitate, în vederea

preluării şi transmiterii (parţiale sau totale) temporare a acţiunilor permanente, temporare şi excepţionale, gravitaţionale şi/sau negravitaţionale la care sunt supuse elemente, subansambluri sau ansambluri de structuri portante aflate în preajma stării limite de rezistenţă şi stabilitate. Sunt realizate astfel, încât să permită operaţiile de cercetare, proiectare şi execuţie a intervenţiilor de reabilitare a structurii portante.

Sprijiniri de rigidizare pentru intervenţii de primă necesitate Sunt construcţii provizorii din lemn sau oţel, aplicate la intervenţii de primă necesitate, în

vederea preluării şi transmiterii (parţiale sau totale) temporare a acţiunilor temporare şi/sau excepţionale negravitaţionale la care sunt supuse elemente, subansambluri sau ansambluri de structuri portante aflate în preajma stării limite de rezistenţă şi stabilitate. Sunt realizate astfel, încât să permită operaţiile de cercetare, proiectare şi execuţie a intervenţiilor de reabilitare a structurii portante.

 

17  

Bibliografie

Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii – republicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 933 din 13 octombrie 2004

Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii – republicată în Monitorul Oficial Partea I nr.

Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice – republicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 938 din 20 noiembrie 2006

Normativ P100-96

Fişa analitică de evidenţă a monumentelor istorice – OMCC2682/2003, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 448 din data: 06/24/2003

Metodologie de întocmire a Obligaţiei privind folosinţa monumentului istoric si a conţinutului acesteia – OMCC2684/2003, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 448 din 24 iunie 2003

Codul construcţiilor elaborat de ISC în 2006, în prezent supus dezbaterii publice

Ordonanţa Guvernului nr. 20/94 privind punerea în siguranţă a fondului construit existent

Biserica Evanghelică din piaţa Centrală Bistriţa – Proiect de intervenţie de primă necesitate – Centru de cercetare-proiectare Utilitas Cluj-Napoca

Grupul statuar Matei Corvin, Cluj-N. – Proiect de intervenţie de primă necesitate – Centru de cercetare-proiectare Utilitas, Fundaţia Part of Art Cluj-Napoca

Biserica evanghelică din piaţa Huet, Sibiu – Proiect de intervenţie de primă necesitate – Centru de cercetare-proiectare Utilitas Cluj- Napoca

Turnul bisericii unitariene din Sânbenedic / Alba, – Proiect de intervenţie de primă necesitate – Centru de cercetare-proiectare Utilitas Cluj-Napoca

Corpul administraţiei din Cetatea Oradea – Proiect de intervenţie de primă necesitate – Centru de cercetare-proiectare Utilitas Cluj-Napoca

Cetatea din Deva – Proiect de intervenţie de primă necesitate – ASAR Grup Deva – Birou de proiectare, Centru de cercetare-proiectare Utilitas Cluj-Napoca

Cetatea Báthory din Şimleu Silvaniei – Proiect de intervenţie de primă necesitate – Centru de cercetare-proiectare Utilitas Cluj-Napoca .