Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 278 - revistă …...Era evident însã, cã legând existenþa de...

TRIBUNA 278

PANTONE pportocaliu

PANTONE 11

Black

Black

4 lei

Consiliul Judeþean Cluj

D i r e c t o r ff o n d a t o r : II o a n SS l a v i c iR e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l XX I I I • 1 - 11 5 aa p r i l i e 22 0 1 4

Ilustraþia numãrului: Mirela Anura

ConstantinZãrnescu - 65

Democraþiede ocupaþie

Petru Romoºan

Rem

ember

N. Stein

hard

t

In memoriam

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

AureliuManea

2 TRIBUNA • NR. 278 • 1-15 aprilie 2014

22

Black Pantone 2253 UU


TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru BobocGheorghe BoboºNicolae BrebanNicolae IliescuAndrei Marga

Eugen MihãescuVasile MuscãMircea MuthuD.R. PopescuIrinel Popescu

Marius PorumbPetru RomoºanFlorin Rotaru

Gh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman

(manager)

Claudiu Groza(redactor ºef adjunct)

Ioan-Pavel Azapªtefan Manasia

Oana PughineanuOvidiu Petca

(secretar tehnic de redacþie)

Aurica TothãzanMaria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþã

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

din lirica universalã

Pe ccopertã: Mirela Anura, Synode (2011), obiect dehârtie, culoare, foiþã de aur, 50 x 40 x 2 cm

Charles TTomlinson

În AArden

„„AAcceessttaa ee ccooddrruull AArrddeenniilloorr””

Arden nu-i Eden, ci-a Edenului rimã:Timpul ce-l petreci aici e riscant,

Ca ºi locul, de altfel: Ardenu-i ameninþat:Proprietarii vor scoate tot ce pot din copacii

Ardenului:Nicio centurã verde, nicio altã drãgãlãºenie

Nu-l poate þine pe Macadam afarã: Edenu-i subpazã:Adam cel demn de iertare, cãruia i se refuzãpoarta spre el,

Umblã prin iarbã într-o luminã mai puþinedenicãªi albul lucind dintr-o piatrã arde de soarta lui:

Soarele deseneazã dunga de umbrã din margin-ea câmpuluiDe-a lungul pãdurii de dincolo: dar contrariile

Locului sunt, din contrã, neclare:O pâclã alungã îndãrãt strãlucirea verii

Spre un clarobscur al arºiþei:Puful din ierburile cu seminþe ce împâsleºte

Fiecare palã ce se ridicã sã se-ntâlneascã cucerul,Vãlureºte o mireasmã blândã: o tãmâie

Finã, mirosind a fân, fumegã prin preajmã:Adam în Arden îi gustã strãlucirile:

Prin arºiþele-i groase, adâncurile izvoarelor dinArdenPoartã ape în ecou – voci

Ale locului ce se ridicã prin locul acesta,Revãrsându-se, cum îºi inundã suprafeþele,

În rune ºi rime ascunse, în strune ºi tonuriUnde Adam, Eden, Arden conflueazã

ªi timpul însuºi trebuie sã batã în cadenþa aces-tui râu.

MMooaarrtteeaa lluuii WWiillll

Sfârºitul a fost mai mult o topire:de parcã bruma s-ar fi preschimbat cu totul înrouãºi steagurile, umezite de ea,s-ar fi lipit de beþe: marmurã devenind clei.

Cât a trãit, nu i-a prea pãsat nimãnuide Will: dar, de-abia Will plecat,s-a iscat un je ne sais quoi, un ton„a cãzut din aer”:

ªi ce straniu, cã odatã Will mort,trebuie sã moarã ºi Pasiunea,cu toate cã nu prea aveau nimic de-a faceunul cu cealaltã, aºa se spunea:

Atunci a-nceput toatã lumea sã cauterãdãcinile putreziciunii,sã caute suliþe de leac ºi capele primejdioaseºi etimologia lui „în depline puteri”:

Pãrinþi în genunchi, fãrã þintã,ºi-au privit acum copiii încãpãþânaþi:ce era asta, metempsihozã?renãscuse cumva Will în ei?

Cineva ar trebui sã consemneze povestea lui Will,Cineva ar trebui sã scrie o carte despre Will ºiZen.

Cineva ar trebui sã-i gãseascã pe toþi ceice l-au cunoscut pe Will. Cineva.

MMaaccdduuffff

Sacul ãsta ud, vãlurind flascL-au tras afarã, tãcut, prin lunga

Incizie cu margini însângerate, lucrul acestaNegru, mut, pe care întâi

Trebuie sã-l atârne de-o grindã, de cãlcâieªi sã-l scuture sã vadã dacã mai poate

Expulza moartea prin fiecare narã încleiatã,Aceastã belea de disperat, jumãtate nãscutã,

S-a scuturat pânã a devenit un viþel viu, ºtiindDintr-o privire mama, ugerul ºi ce are de fãcut

În clipa aceea, ºi a fãcut-o cãutând cu botullaptele.

Vaca, aºijderi, cu pântecul cusut înapoi,Cu pielea în copci, se apleacã, fãrã a fi fostînvãþatã

Sã-ºi lingã pânã la curãþenie primul nãscut fãrãde vreme:„Pãcat cã e mascul.” Ea pluteºte acolo, ignorândfaptul

Cã cuvintele au sens, dar, demult,Acest instinct vag, plin de goluri, poezia,

A gãsit rima cea mai ascuþitã, cea mai potrivitãLa viaþã, fãrã ezitare – ea era cuþit –

Poate zãcând pe lângã gardul vreunei curþi defermã,Care ducea dinspre viaþã înapoi la istorie.

Poemul este construit pe un intertext, careexploateazã o serie de trei sonete ale luiShakespeare, construite pe polisemia cuvântuluienglezesc Will: nume propriu, substantiv comuncu sensul de voinþã ºi, prin extensie de sens,testament, verb auxiliar oarecum echivalent curomânescul a vrea, a voi, precum ºi adjectivulderivat wilful, în sens textual plin de voinþã, aiciechivalat cu încãpãþânat. (nota traducãtoarei)

Traduceri de CCrriissttiinnaa TTããttaarruu

!

Mirela Anura Alpha grd (2010), hârtie, culoare,foiþã de aur, 50 x 40 cm

Mirela Anura Evantai (2007), instalaþie spaþialã, Dormagen, Düsseldorf

IInnddiivviidduull ººii nnaaþþiiuunneeaa

Care este raportul real dintre individ ºinaþiune? ªi care este suportul logic al acesteirelaþii? Individul nu poate exista prin sine, aceastaa fost un dat al filosofiei greceºti ºi medievale,precizat în mod special, de Aristotel. Universaluleste prin definiþia Stagiritului, „ceea ce existãîntotdeauna ºi pretutindeni”.... Un individ nu areinteligibilitate decât prin faptul cã el aparþine unuiuniversal. Dacã nu indicãm universalul, care caesenþã se gãseºte în individ, atunci individul nueste luminat noetic de esenþa lui ºi nu are sensulºi semnificaþia pe care le poartã cu el. De ce?Pentru cã individul este trecãtor, este un accident,pe când universalul are o duratã perenã. Desigurdurata perenã are un sens relativ, fiindcã însuºiAristotel gãseºte cã existã o ierarhie ontologicã, deuniversale din ce în ce mai vaste, ºi a cãrorexistenþã se apropie din ce în ce mai mult deexistenþa ca existenþã – to on he on – eniingnantum ens.

Naþiunea fiind un universal cu o duratã deexistenþã limitatã totuºi – mai mare o areomenirea chiar dacã ea dureazã milenii ºi milenii,este primul mare universal care poate mãsuraexistenþa individului. Fiindcã numai articulareaindividului cu universalul poate sã-i deainteligibilitatea acestuia. Dificultãþile întâmpinatede filosofii moderni de a explica enigmaticaexistenþã a individului uman se datoresc în primulrând faptului cã fãrã a-l fi considerat ca o entitateîn sine, când el nu este izolat, prin natura lui degenul uman, participarea lui la universalul umanse face mai întâi prin participarea la universalulnaþional ºi din aceastã participaþie trebuie sãreiasã prima explicaþie a existenþei individului. Ease va împlinii ºi mai mult, în al doilea rând, cuexplicaþia apartenenþei universalului naþional launiversalul uman.

Sã considerãm procedeul logic al lui Descartes,prin care voia sã consolideze existenþa individualãca un act în sine, ceea ce, faþã de ce am spus maisus, apare ca o încercare iluzorie, de la început.Descartes spune: îmi dau seama cã nu ºti nimic;pun totul sub semnul îndoielii, ºi ce ºtiu prinautoritatea aleasã ºi ce ºtiu prin puþinele melecercetãri. Mã îndoiesc de totul, ºi acesta estedreptul meu ca fiinþã gânditoare care aspir lacertitudine.

Dacã în acest proces intelectual al uneiîndoieli permanente ºi totale, reiese o certitudine:eu care mã îndoiesc, cuget; aºadar, zice Descarteslui Orest. A scoate existenþa ta din cugetare, ca sãpunã certitudinea rezultatã din îndoialã, nu neduce însã prea departe. Într-adevãr, saltul pe caretrebuie sã-l facã Descartes, prin a ieºi din cerculconºtiinþei care ridicã toate îndoielile, era de a ieºidin cercul conºtiinþei ºi a stabili existenþaindividului ca o realitate obiectivã de subiectulgânditor. Era evident însã, cã legând existenþa decugetare individualã, Descartes nu putea depãºipropria lui subiectivitate, ºi a rãmas, înlãuntrul eide exemplu, când constat cã soarele existã în modreal pe cer, la o distanþã calculatã cu o precizieacceptabilã, cu dimensiune ºi greutate etc.calculate ºi ele, de conºtiinþa mea, desubiectivitatea ºi îndoielile mele. Un asemenearezultat trebuia sã obþinã îndoiala metodicã a luiDescartes, dar nu l-a obþinut.

Se pune dar problema cum sã ajungem la

existenþa obiectivã a individului, care va trebui sãfie stabilitã ca o existenþã în afara subiectivitãþiilui. Revenim dar la ideea lui Aristotel cã individulnu are inteligibilitate, care nu i-o acordã decâtuniversalul în care îl putem integra. Natura esteînsã primul universal care are ca elementindividul. Naþiunea existã ºtiinþific ºi obiectiv, aºacum existã soarele pe cer. Primul grad deinteligibilitate individul îl câºtigã prin integrareaconºtiinþei lui în conºtiinþa poporului din careface parte, fiindcã acesta este universalul care îlcuprinde. Aceastã integrare este de fapt„obiectivarea” individului care îºi situeazã locul înexistenþa naþiunii cãreia aparþine.

Conºtiinþa lui s-a îmbogãþit ºi inteligibilitatealui a cãpãtat lumina pe care i-o dã motoarele deconºtiinþe care împreunã cu el formeazãcolectivitatea respectivã.

În acest fel, formula cartesianã exprimatãlapidar dubito, ergo cogito, cogito, ergo sum, esteînlocuitã cu una obiectivã ºi realã: mã îndoiesc deexistenþa mea, dar raþiunea mea existã, deci eucare aparþin acestei naþiuni exist.

Desigur, se poate merge dupã cum am spusdeja, la o inteligibilitate mai mare ºi, deci, la oexistenþã mai vastã, identificând locul individuluiuman – ºi al conºtiinþei umane – prin naþiunea luiîn cadrul umanitãþii, apoi în cadrul vieþii îngeneral, ºi la urmã în cadrul existenþei caexistenþã.

Realizarea unui individ care a apucat sã-ºilãrgeascã conºtiinþa pânã la asemenea dimensiunipoate apãrea fantasticã. Dar ea nu esteimposibilã.

AAmmiiccuuss PPllaattoo

În Etica Nichomahicã, Aristotel are un cuvântcare a fost reþinut de istorie (reprodus ºi deAmmonius în Vita Aristotelis) în formaurmãtoare: Amicus Plato sed magis amica veritas.Acest gând vrea sã însemne mai mult decât aparela prima vedere: nu numai faptul cã Platon îmieste prieten nu mã poate împiedica, cã – chiarîmpotriva lui – sã admit un adevãr. Contrar celorsusþinute de el, dar mai mult, autoritatea luiPlaton nu este o garanþie pentru adevãr. Prieteniapoate forma un motiv subiectiv de a susþine uneleopinii; dar aforismul citat merge mai departe ºi sereferã la „obiectivitatea” care determinãacceptarea sau neacceptarea unor „adevãruri”.Nimic nu poate face pe cineva sã admitã unadevãr, nici mãcar prietenia (philia) pentru marelePlaton. Philia tradusã grosso modo prin prietenie,este un cuvânt cu înþelesuri complexe, dintre carevom pomeni aici numai pe acesta: „a primi pecineva, a fi un oaspete”. Îl primesc pe Platon cutoatã solemnitatea pe care o acord unui mareoaspete, dar cu mai mare solemnitate privescadevãrul.

Pentru mentalitatea unui om de ºtiinþã alveacului nostru, acest lucru este evident.Caracterele care fac valabile un adevãr sunt„obiective” ºi nu se pot referi în nici un caz lanici un element subiectiv. Indiscutabil, acesta-iadevãrul epocii noastre: el nu depinde de nici unprieten, de nici un fel de legãturã afectivã, oricâtde mare ar fi geniul lui ºi oricât de strãine ar filegãturile cu el. Cineva mi-a spus odatã cã pe elnu-l intereseazã cine semneazã adevãrul, ºi dacãSatan este cu adevãrul atunci el este cu Satan.

ªi totuºi Cicero era de altã pãrere. Cunoºteagândul lui Aristotel ºi împotriva lui o spun (înTuscalane, I, XVII) Eroare me Hercule malo umPlatone – „Pe Hercule, prefer sã mã înºel cuPlaton”. Cu alte cuvinte decât sã fiu alãturi deniºte oameni mediocri, care chiar când sunt departea adevãrului, sunt tot pe o poziþie mediocrã,prefer sã mã aºez lângã un om de mãrimea luiPlaton, chiar dacã mi-aþi proba cã el se înºalã.

Când mã gândesc mai bine mi se pare cãamândouã poziþiile sunt acceptabile. Prima pentrucã obiectivitatea trebuie sã fie la baza oricãruiadevãr; a doua fiindcã în întunericul în care sezbate orice gânditor, ºi fiindcã nimic nu poateavea un caracter de certitudine atribuitã, ºi cã decieste preferabil sã te implici alãturi de Platon decâtalãturi de mediocritate.

Un logician [...] contemporan, Alfred Tarski, aîntors vorba lui Aristotel, prin ceea ce se numeºteo „transpoziþie” ºi a spus: Inimicus Plato, sedmagis inimica falsitas – „Duºman Platon dar maimare duºman [este] falsul” Dacã afirmaþia luiAristotel avea ceva crud în ea, aproape inuman,iar aceea a lui Cicero ceva mãreþ, afirmaþia luiTarski este total artificialã, cerebralã ºi nu spunenimic. Mai întâi nu se vede cum poate fi Platonun inimicus. În mod obiectiv, Platon este unuldintre cei mai mari gânditori ai lumii. Calitãþilelui extraordinare i-au fãcut pe greci sã-l numeascãHomer al filosofiei.

Platon nu poate fi un duºman, pe toatã liniaactivitãþii lui, chiar dacã unii cred cã el s-a înºelatîn anumite probleme. Dar care dintre filosofi nus-ar înºela în anumite probleme?

Deci nu se poate spune în mod general, ºioricât am trage de cuvântul inimicus pentru aspune cã e o metaforã, el nu se poate aplica încazul fondatorului Acadermiei. Aºadar, afirmaþialui Tarski nu are nici un sens, pentru cã Platonnu este un inamic, chiar dacã nu suntem de acordcu nimic din ce a susþinut el, dar mai întreb cutoatã buna credinþã, chiar nu putem fi de acordcu nimic din ce a scris el?

Text îngrijit de Adriana GGorea ººi Mircea AArman

!

33



TRIBUNA • NR. 278 • 1-15 aprilie 2014 3

inedit

Anton Dumitriu - Jurnal de idei (XXIII)

Mirela Anura Portal (2011), hârtie, culoare

Aurel Oniºor Semnul la care te vei opri sã bei apã Bucureºti, Ed. Max Blecher, 2013

Aurel Oniºor. Crescut la casa de copii, scriepoezii de la o vârstã fragedã ºi esteremarcat de unul dintre profesorii sãi.

Publicã în mai multe reviste literare ºi primeºtedouã premii. Se angajeazã, se cãsãtoreºte, are ºiun copil. Dar, la 27 de ani, rãmas fãrã slujbã,singur ºi bolnav, decide, în noaptea de 29 spre 30septembrie 1994, sã se sinucidã. O face,spânzurându-se. Alte detalii despre viaþa acestuifantomatic poet, ale cãrui texte sunt aºezate pehârtie, mai mult decât onorabil, de editura MaxBlecher, ni le oferã mai cunoscutul poet alorfelinilor, Nicolae Avram: „În timpul liberscotoceam în gunoaie dupã cioburi de sticlã

coloratã. Deseori ne aflam pe coridoareleîntunecate unde, printre lacrimi negre, împãrþeampe-ascuns felia de pitã, pasajele din Biblie ºipoeziile lui Eminescu.” Greu mi-e sã mãintersectez, empatic, cu trãirile acestor doiorfelini. Mã bucur, însã, cã unul dintre ei, autorulFedereilor, a reuºit sã rãmânã în viaþã ºi sã oferecititorilor de poezie, dincolo de propria sa operã,o câtime din ceea ce a mai rãmas dupã dispariþiabunului sãu prieten.

M-am întrebat, citind Semnul la care te veiopri sã bei apã, cine sunt eu sã-mi dau cu pãrereadespre o poezie pe suprafaþa cãreia, ca un lichidacid, stã ºi roade suferinþa? E de-ajuns sã atingvizual aceste texte pentru a declanºa o stare dedurere, inadecvatã însã ipostazei mele, de micburghez zaharisit în satisfacþii de tot felul. Poate,de aceea, atunci când am scris despre Federeii lui

Nicu Avram, mai mult am tãcut. Cãci genul aces-ta de text e mereu oglinditor. E text cathartic,prin mizã ºi conþinut, închis în sine. Nu areadresant, ºi nici nu se ambiþioneazã spre a-l gãsi.Nu vrea sã fie poezie, ci mai degrabã rugãciuneexpiatoare. Lucreazã cu concepte mari, pentru cãîn joc e chiar sufletul, nicidecum vreo intenþieesteticã sau dezvoltarea vreunei poietici. Nu aretangenþã cu ideologia epocii în care este scrisã, cicu felul de a se rosti al Fiinþei (cum bine remarcã,în cutremurãtoarea prefaþã, acelaºi NicolaeAvram). Este, aºadar, de ordinul arhetipalului.Poezia unui marginal, a unui inadaptat, poeziaorfelinului. Este, de ce nu?, o poezie metafizicã,de nu una profund religioasã, prin soteriologia,inaccesibilã însã, pe care o propune. Este, înultimã instanþã, încercarea ultimã a poetului de ase salva de alteritatea sa, de acea pocitanie ce senãzãreºte din sine, ºi pe care, scriind, încearcã são dreseze. Inutil. Alter-egoul este mânios, sfidãtor,invadator, cu fizionomie lucifericã, fascinantã ºi,în acelaºi timp, respingãtoare. „Cad îngenuncheatºi mânios/ bolborosind”, douã versuri care

Mircea ArmanMetafizica greacãCluj-Napoca, Ed. Tribuna / Bucureºti, Ed. Academiei, 2013

Strict intelectual vorbind, Mircea Arman paresã fie un temperament neliniºtit, chiar agitatuneori, care încearcã sã îºi gãseascã liniºtea

frecventînd certitudinile filosofiei (ca formaþieacademicã Mircea Arman este filolog ºi jurist)dar, pînã la urmã, cine ºtie dacã nu tocmaicultivarea pasionatã a filosofiei ºi înfruntarea cumarile sale teme ºi idei constituie pricina careprovoacã neliniºtile sale.

De exemplu, cînd toatã lumea cautã sãevadeze de pe terenul tot mai incomod spiritualal filosofiei pentru a-ºi cãuta un refugiu liniºtit ºi,în orice caz, mai rentabil, în teritorii învecinatemai cu seamã, sã zicem politologie (inflaþia deaºa-ziºi analiºti politici care avanseazã pãreri com-petente sau nu în legãturã cu tot ce se întîmplã înpolitica naþionalã ºi internaþionalã), MirceaArman se încãpãþîneazã sã cultive filosofia dincercul cãreia refuzã sã iasã.

Dovada o constituie recenta apariþieMetafizica greacã. Ea confirmã dubla inactualitate– în sens cuvîntului uitilizat de Nietzsche înConsideraþii inactuale – întrucît temporal nescoate din actualitatea noastrã presantã într-untimp al istoriei de mult trecut, acela al antichitãþiigreceºti dar ºi spaþial miºcîndu-se într-un teritoriumai puþin locuit astãzi al filosofiei, sectorulmetafizic. Sã adãugãm imediat cã vãzutã astfel,cartea lui Mircea Arman este una remarcabilã atîtîn intenþiile sale cît ºi ca realizare, dovedindpasiune dar ºi excelenta cunoaºtere a temei.

În cultura ºi în gîndirea europeanã de numelemetafizicii se leagã un destin dramatic al cãruiconþinut principal se poate comenta în termeni degrandoare ºi decadenþã. El a fost exprimat cuclaritate de Kant din perspectiva istoricã largã aculturii moderne aflatã în epoca luminilor într-unul din punctele cheie ale dezvoltãrii sale.

„A fost o vreme – scrie acesta în Prefaþa laprima ediþie a Criticii raþiunii pure din 1781 –cînd ea era numitã regina tuturor ºtiinþelor, ºi

dacã se ia intenþia drept faptã, atunci ea meritãfãrã îndoialã, din cauza importanþei eminente aobiectului ei, acest nume de cinste.”

Acum tonul la modã al epocii cere sã i searate tot dispreþul, ºi matroana se tînguieºte,alungatã ºi pãrãsitã, ca Hecuba: modo maximarerum, tot generis natisque potens – nunc trahorexul, inops – Ovid. Metacauza acestui lung procesde decãdere o constituie naºterea la începuturileepocii moderne a valorii sale centrale, ºtiinþa(matematicã a naturii) ale cãrei progrese înordinea cunoaºterii experimentale a realitãþii auruinat edificiul pe care metafizica ºi l-a construitîn antichitate ºi în Evul Mediu, dar mai ales înantichitatea greacã.

Cartea lui Mircea Arman îºi propune sã fie oprezentare de ansamblu al primului capitolconsistent din istoria metafizicii, acela almetafizicii antice greceºti. Cui se uitã cu un ochicît de cît avizat peste cuprinsul acestei lucrãri i s-ar putea pãrea cã ar exista o uºoarã confuzie:pentru Mircea Arman istoria metafizicii anticegreceºti se confundã, în liniile sale cele maigenerale, cu însãºi istoria filosofiei antice greceºti.Dacã luãm drept adevãratã cunoscuta afirmaþie alui Mircea Florian cã metafizica constituie prinexcelenþã formula de bazã a filosofiei greceºti,nervul vital al istoriei filosofiei greceºti l-arconstitui chiar istoria metafizicii. Cele douã suntidentice: istoria metafizicii este chiar filosofiaanticã greacã. În consecinþã, Mircea Arman scrieceva mai mult decît o istorie strict specializatã ametafizicii greceºti; el ne dã chiar o adevãratãistorie a filosofiei antice greceºti. Cartea sa,apropiatã de marele model clasic al lui Ed. Zellerdin Die Philosophie der griechen de pe la mijloculsecolului al XIX-lea, discutã ºi probleme care într-o opticã restrictivã nu þin în mod riguros de oistorie a metafizicii. Este adevãrat însã, e vorba deprobleme de primã importanþã pentru o istoriegeneralã a filosofiei antice greceºti. Ne referim laprobleme ca antecedentele mitico-religioase alegîndirii greceºti (în special relaþia dintre mit ºilogos), de spinoasa problemã a originalitãþiifilosofiei greceºti ºi a efectelor influenþelororientale (originile greceºti ºi originile orientale ale

gîndirii greceºti) tratate toate pe larg în cartea luiMircea Arman (cam 180 de pagini). Aceeaºiobservaþie ºi cît priveºte capitolul II, Poeziacosmologicã timpurie. Chiar dacã problemacosmologicã va deveni odatã cu sistematica luiWolf, în secolul al XVII-lea, sarcina principalã ametafizicii, poezia cosmogonicã ºi cosmologicã aorficilor este importantã mai mult pentru istoriaeticii (doctrina nemuririi sufletului impune o nouãeticã cu alte responsabilitãþi ale reglementãriivieþii) decît pentru cea a metafizicii. La fel cîtpriveºte poezia, numitã de autor ontologicã asecolului al VI-lea î.e.n. a lui Hesiod Ferekyde dinSyros, Acusilaos, prea primitive, totuºi pentru apãºi pe poarta istoriei metafizicii, lucru pe care îlspune ºi Mircea Arman.

Pe terenul propriu-zis al metafizicii pãºimodatã cu primii presocratici, reprezentanþii ºcoliimileziene (Tales, Anaximandru, Anaximene) ºiconsideraþiile lor, fie ele ºi sumare, asupraprimului concept propriu-zis metafizic al filosofieigreceºti (E. Cassirer), acela de arhé. Cam înaceeaºi situaþie se aflã, în opinia noastrã, ºisofiºtii. Ei constituie un capitol obligatoriu înorice istorie a filosofiei antice greceºti; fãrã eiaceasta nu se poate scrie. Dar nu credem cã suntindispensabili într-o istorie generalã a metafiziciigreceºti. Prin individualismul lor relativist – care adeclanºat prima mare crizã relativistã din istoriaculturii europene – sofiºtii sunt, de fapt, niºteante-metafizicieni.

Momentul de vîrf al metafizicii antice îlconstituie Platon ºi Aristotel. Relaþia lor deopoziþie categoricã în ceea ce în istoriileconsacrate ale filosofiei antice se numeºte mareaopoziþie metafizicã (W. Windelband) spre a odeosebi de mica opoziþie metafizicã, cea dintreHeraklit - Parmenide. Poziþiile de gîndire susþinutede cei doi presocratici, imobilismul, respectivmobilismul absolut, se întîlnesc ca un fir vizibil înþesãtura de idei a concepþiei lui Platon ºi Aristotel.Totuºi, acest apogeu al metafizicii antice ar fimeritat o tratare mai amplã potrivit cuimportanþa sa, mai ales în comparaþie cucapitolele introductive ale lucrãrii. Prin luptele deidei care strãbat istoria metafizicii, Mircea Armanreuºeºte sã punã în evidenþã forþa gîndirii anticecare i-a asigurat durabilitatea istoricã.

!

44




cãrþi în actualitate

Dorin Mureºan

Poezia în alb ºi negru

Vasile Muscã

O carte de metafizicã

55



5TRIBUNA • NR. 278 • 1-15 aprilie 2014

Ioan Negru

„Capãtul nu are /capãt”

Ioan Matiuþfuga din urmãBucureºti, Editura Tracus Arte, 2013

Poate cã unii, citind aceastã carte, fuga dinurmã, se vor mira de cât de puþine cuvinte estenevoie ca sã se scrie poezie. O poezie aparentfãrã nicio „poveste”. Poate un „eu liric” (saumai bine un „tu liric”, adicã celãlalt) care, vrãjitde sine, se dezvãluie organic, strãlumineazãdoar atât cât sã nu-þi poþi da seama cã a fost,dac-a fost. Aºa cum Zeul a fost, dac-a fost, iaracum îl vedem în manifestãrile sale. Asemeni ºinaratorul / autorul / poetul se vede (vãd) întextele (poeziile) sale. Se manifestã de parcã nu-i, are o cale ºi parcã nu e, are poezie ºi parcã eaeste în altã parte. Stã, ca ºi noi toþi, în început.Pânã sã exemplific, mai spun acum cã poeziiledin acest volum nu au titlu, are fiecare doarcâte trei steluþe. Poate cã nu sunt decât„sincope” între o „fugã” ºi alta, pânã la cea dinurmã.

Aºadar, începutul (unul dintre ele): „zgârâipielea// nu curge/ nu se aratã/ nimic// dupãpiele/ altã piele/ altã piele/ pânã la capãt// caree cea dintâi” (p. 24). În cultura occidentalã,„cea dintâi piele” este Primul Motor, Logosul,Dumnezeu. În cea orientalã, pielea dupã altãpiele este Maya, iar cea dintâi „piele” esteBrahman. Oricum ºi oricât ne-am plimba prindiferite arii culturale, tot peste început trebuiesã dãm. Cu el trebuie sã începem.

Poezia lui Ioan Matiuþ poate fi cititã adliteram, abia mai apoi ca o caligramã, ca unhaiku de Basho. Abia mai apoi ca fiind cevaviu. Aici mi se pare a fi „pariul” pe care-l faceautorul cu sine însuºi, cu textul ºi, debunãseamã, ºi cu cititorul: în adâncul ei poeziasã fie vie. Textul este un fel de celãlalt alpoetului, el este în poezia de dupã celãlalt, dedupã ceea ce ni se aratã prin limbã, prin text.Acolo, într-un acolo doar de el ºtiut, poetuldevine poezia însãºi, care poate spune: sunt celce sunt: „apoi am plecat cu tine/ în clipa/ fãrãsfârºit/ pe care am numit-o” (p. 17). Poþi numiîn douã feluri: catafatic ºi apofatic, adicã pozitivsau negativ. Prima modalitate de numire, înceea ce-l priveºte pe Zeu (vorbim despre zeucum am vorbi despre poezie) este aceea carevizeazã Perfecþiunea, a doua este cea prin carese anuleazã orice determinare. Zeul, poezia suntnici-nici (neti, neti). Sau: Tat tvam asi!

Unul din cuvintele ce revin în textul de faþãeste „dimineaþa” sau conotaþii ale sale.Dimineaþa este într-un fel „începutul”. O datãcu ea se dezvãluie lumea: „dimineaþa aºterne/coala albã/ care-mi pândeºte/ sângele// sã scrie/ziua de azi” (p. 5). Este poemul care le deschidepe celelalte. Iar acesta le „închide”: „a-þi ºterge/urma/ încercând sã/ scapi” (p. 63). Între acestedouã poeme este „fuga”: care poate fi un textmuzical, o ultimã fugã, o fugã (o cale) pe care ovezi, o citeºti în urmã sau ultimul text al acestuivolum. Iatã un rãspuns la cele de mai sus, darºi unul pentru sine ºi altul pentru cititor:„scapã/ sfâºie vederea” (p. 10). Adevãrul este cãnu poþi scãpa de nicãieri: din lumea artefact nupoþi, din aceea a textului (a colii albe) n-ai cum,din aceea a poeziei, dacã i-ai sfâºiat vederea,nicio ºansã. Eºti rupt în douã, ca într-o existenþã

barocã: „memoria oglinzii/ privitã/ de oglinda/în care lipseºti” (p. 31). Oglinda e un simbol,unul organic, dacã se poate spune aºa. Ruptîntre oglinzi vii. Oglinda ºi perla. Nu se ºtiecâte dintre ele au memorie, poate cã toate.Numai cã memoria nu este „un sac” depercepþii, imagini, simboluri, ci este vie, în act.Oglinzile sunt ca un fel de calculatoare, legateunul de celãlalt. Au aceeaºi memorie. Nu poþi„lipsi” din una dintre ele decât ca absenþã careinstituie sacrul. Sigur cã poþi lipsi „ca imagine”,dar atunci imaginea „absentã” este o mandala.Este, adicã, cea mai realã, ontologicã prezenþã.Nu chipul tãu conteazã, ci „chipul ºiasemãnarea”. Aici ruptura mare pe care o duciîn tine ºi pe care o spui celuilalt: „un ochi carete/ priveºte/ nu e decât un/ ochi// un ochi carete/ vede/ nu te lasã/ singur” (p. 51).

Celãlalt este iubita, toamna, iarna, noaptea,visul, iubirea ºi moartea: „binecuvântatã fii/iubire/ care-mi sfâºii sufletul/ chiar dacã/ eºtimai amarã/ decât moartea” (p. 20); ºi: „simt îngurã/ gustul tãu/ amestecat cu gustul/pãmântului” (p. 45). Celãlalt este mai întâi „însine”, apoi, prin devenire, prin „vicleanaraþiune” care te face ea sã fii poet, „pentru sine”ºi, când totul se deapãnã în spirit, „la sine”. ªila Hegel, cãci de ideile lui ne-am folosit maisus, lumea (spiritul) face un pas enorm spreexistenþã realã. Una a lumii pe care o vedem,cealaltã a Spiritului ajuns la sine dupã ce ºi-adat jos „pieile” determinãrilor ontice. Ajuns lasine ºi pentru sine Spiritul (adicã Dumnezeu,adicã poezia) este nu un concept, ci este cevaviu. Nu „sfârºitul istoriei” este avut în vedere, ciînceputul vieþii. Doar „demonstraþia” este dusãpânã la capãt. Pânã la capãtul care nu are capãt.Pânã la începutul care nu are început: „singur înfaþa/ naºterii/ vieþii/ iubirii/ morþii” (p. 46).Singur înseamnã celãlalt, celãlalt înseamnãtextul, iar prin text avem poezia. Adicã bucuria.Prietenilor le spun: sã aveþi bucurii de care sã vãputeþi bucura. Cartea aceasta propune aproapepeste tot bucuria. Textele acesteia trimit spre unalt timp, spre o altã culturã. Deºi aparþin acesteilimbi, ele (textele) sunt mai mult niºteideograme scrise pe coalã cu pensula ºi cu tuºul.Dar acolo, în Orient, însuºi scrisul era o artã.Bunãtatea lui Ioan Matiuþ este datã ºi de faptulcã, atâta cât s-a putut, a „lãsat la vedere” nunumai textul, ci mai ales poezia: „lumea/ arputea fi/ o poveste” (p. 62). Povestea þine deoralitate, de spunere. Spunerea ei, zice autorul,ar putea fi lumea însãºi. Lumea pe care ovedem a fost fãcutã, îºi are povestea ei.Dumnezeul ei. Dar tot atât de bine ar putea firealã ºi lumea care se spune acum. Numai cãcel care o spune trebuie sã fie asemeni Zeului.Numai atunci „ar putea fi”. Pe Ioan Matiuþ îlþin puterile. Lumea lui e realã. Este bucurie.

!

exprimã, din plin, lupta pierdutã cu alteritatea.Sunetele ºi culorile monocrome (albul ºi negrul,ultimul indus de ideea mai largã a morþii), suntrezultatul unei mise en abyme, procedeu de bazãal acestui tip de poezie.

Alb de la setea dupã salvare, alb de la ceaþacare a invadat interiorul minþii, alb de la scheletulce va fi sã fie, alb de la hârtie, albul irecognosci-bilului: „fragmente de alb/ coboarã din gãri” (p.12), „alb ºovãit în surâs/ un atom cloceºte cimi-tirul // ninge/ se aud glasuri/ pãlmuindu-seleneº” (pag. 13), „nunþi pe scrum/ dezmãþ alb”(p. 17), „sarea se învaþã în bucatele viclene/degetele plâng aerul” (p. 16), „iarna ninge de-ovarã/ trupul/ pe vindecarea cea rarã// ai ºansaploii/ readuce soarele în rochie de mireasã bãnu-itoare” (p. 21), „scheletul privirii se îmbracã/intens/ sub glonþul pictat pe frunte” (p. 25), „omânã albã tresare acolo/ lipsa/ e chiar speranþa”(p. 34).

ªi, în contrapunct, negrul, „alãturi de cuvintese resping pãsãrile” (p. 14), „lipsiþi de sãrbãtoareamorþii/ cuvintele noastre vor muºca blând” (p.14), „din scutece scâncesc ºobolani” (p. 17), „te-aiîntunecat jumãtate de apã/ nedoveditã” (p. 24). Epoezie în alb ºi negru, e poezie care se miºcã,alternând, între conceptele mari, antipodice, ºiconotaþiile acestora: „adevãrul se îmbracã înºerpi” (iatã o imagine tulburãtoare preluatã dinGenesa ºi asumatã atât de teribil, fãrã a fi teri-bilistã), „sus/ jos […] rãsare mama goalã alungândiarna din pietre […] iatã strigãtul înflorit cu întin-derea/ unei inimi” (p. 31), „un sicriu îmbelºugat/mirele ºi mireasa/ putrezind deodatã” (etape detrecere puse împreunã spre o stridentã conturare)(p. 39). Trâmbiþe apocaliptice se succed obositor,teribile aglutinãri în corpul textelor sacre dau sensunei abia perceptibile cãrãri cãtre semnificaþie,sângele ºi noaptea creeazã fondul necesar medi-taþiilor asupra a ceea ce e întotdeauna pierdut,niciodatã câºtigat: „totul ajunge pierdere/ pierderede absolut”. Mama, concept ºi totodatã pretext altextului orfelin, este sursa dar ºi fondul tragic alacestei poezii, care, nu o datã, plonjeazã gãlãgiosîn sinistru: „chiar morþii par acum nãscuþi/ la capo durere de mamã îi naºte/ cum dorinþele îºipãrãsesc limpezimea/ definitiv gânditoareblesteme” (p. 33). Structural, toate poemele suntcompuse din strãfulgerãri, din imagini sau ideicare par sã electrizeze masa cerebralã a unui con-deier ce abia mai reuºeºte sã aºeze pe hârtie ofrânturã din ceea ce vede sau din ceea ce simte.Poemele lui Aurel Oniºor þintesc, aºadar, laturaemotivã a cititorului. Neavând piloni teoretici ºi,în consecinþã, neavând o cãutatã coerenþã, eleplutesc rãu prevestitor, asemenea norilor negri defurtunã din care izbucnesc, când te-aºtepþi maipuþin, fulgerele.

În aceste texte nu se poate privi decât autorul.Dacã cititorul rãmâne cu senzaþii dintre cele maidiverse ºi mai contradictorii, asta se datoreazãnumai disponibilitãþii lui afective. Editura MaxBlecher, prin bunãvoinþa poetului Nicolae Avram,a publicat, aºadar, o carte de poezie cu totulatipicã. Cãci, deºi autorul ei nu ºi-a propus sã opublice ºi sã o promoveze, fiind închisã în cerculpropriei adresabilitãþi, acum, dupã ce a îmbrãcathaina unui ISBN, ea îºi cautã cititorul, acel cititorcare, cum nu se întâmplã de obicei, este dispus sãvadã dincolo de ceea ce citeºte, este dispus sãsimtã dincolo de ceea ce înþelege.

!

Alexandru PetriaRugãciuni neruºinate & alte chestiiBucureºti, Ed. Vinea, 2013

Mi-ar fi greu sã-l definesc pe poetulAlexandru Petria într-un singur cuvânt,deºi îi cunosc creaþia liricã încã de la

debutul din îndepãrtata (deja!) noastrãadolescenþã. Poezia sa nu seamãnã cu nimicdecât cu sine. Este oglinda în care barba luiPetria se dovedeºte mai neagrã decât în realitate,iar creºtetul sãu mai puþin pleºuv. Nu ºtiu dacãAlexandru Petria este îndrãgostit de poezie saudacã poezia este îndrãgostitã de el. Nu m-amdumirit încã nici dacã el scrie poezie ori dacãpoezia îl scrie pe el. Fiindcã, fãrã urmã deîndoialã, în poezie Petria e altcineva decât acelace ni se dezvãluie în proza scurtã ori roman,este altcineva decât cel care se reveleazã când,faþã în faþã cu intervievatul, pune întrebãrimaliþioase, incomode ºi îndrãzneþe. În pofidaacestui fapt, fiecare rând semnat de el poartã opecete a unicitãþii. De aceea revin la încercareade a-l defini pe poetul Alexandru Petria printr-uncuvânt. Posibil ca acesta sã fie „atipic”. Ori„rebel”. „Frapant”. „Recalcitrant”. Sau„nonconformist”.

Anticipând ajungerea în librãrii a volumuluide versuri Rugãciuni neruºinate & alte chestii,Alex a postat pe Facebook coperta, aºteptândprimele reacþii din partea cititorilor. Reacþii latitlul cãrþii. Reacþii la imaginea de pe coperta I,ce parodiazã tricoul unui fotbalist extrem debine plãtit, ce are înscris pe spate numelepoetului ºi cifra cu conotaþii negativ-sexoase 69,ce sare în ochi din orice unghi. Intrigatã (dinnou!) de titlul cãrþii (mãrturisesc c-am suferitpentru alegerea nepotrivitã a titlului la primulsãu roman, Zilele mele cu Renata, ºi încã nu i-am iertat complet maliþia cu care ne-a luatpeste picior pe noi, cititorii), am fost atentã lapostãrile cu rãspunsuri. Multora le-a plãcut.Altora, nu. Câþiva s-au oripilat ºi, observând cãlui Alex i-a scãpat înfiorarea lor de pudici penedrept biciuiþi, mi s-au adresat mie spre a-micomunica faptul cã „nu le convine” o carte cuun astfel de titlu. Fiindcã Petria ar aduce atingerecelor sfinte. Sau pentru cã nu poþi fi neruºinatcând te rogi. Ori pe motiv cã „alte chestii” n-aucum fi sursã de inspiraþie pentru poezia desuflet. Evident, n-am rãspuns nici eu cârcotaºilorsau nemulþumiþilor. N-avea sens. În plus, abiaaºteptam sã vãd cartea, sã citesc poemeletipãrite pe hârtie, deºi le lecturasem, picurateuna-douã pe zi, ºi pe net. De modã veche fiind,cuvântul tipãrit mã sensibilizeazã altfel decâtacela ce pribegeºte pe internet, care, de cele maimulte ori, e leac pentru plictiseala unora, în locsã fie balsam pentru suflet – cum se cuvine sãfie literatura adevãratã. În plus, pe facebook n-aicum da filele înapoi, ca sã revii la o metaforã, n-ai cum sublinia un vers, n-ai cum marca cuasteriscuri sau cu semne de exclamare pasajelepe care vrei sã le supui unei analize la sânge –aºa cã n-am încotro, trebuie sã mã recunoscdrept un cititor frustrat ori de câte ori citesc penet. Am recunoscut-o ºi gata, trecem maideparte! Conform dicþionarului, chestia,chestiunea este o „întrebare fãcutã ca sã

lãmureºti un lucru. Propunere de examinat,subiect de discutat, afacere”; nu pot ignora însãnici faptul cã în timpul adolescenþei noastrenumeam „chestie” organul sexual masculin ºi cusiguranþã îndrãzneþului impudic Petria i-a fugitacolo mintea mai întâi de toate! Întrucât nimenidintre cititorii sãi nu-i poate contesta luiAlexandru Petria apetenþa pentru „neruºinãrile”erotice, cum nu-i poate contesta nici hrãpãreaþapoftã de a se lua la trântã cu cuvântul spre aºoca, spre a uimi, spre a dovedi cã este altfel.

Liviu Antonesei, semnatarul „Cuvântuluiînsoþitor” al volumului, se declarã tulburat de„forþa imaginilor ºi maniera lor surprinzãtoare deasociere. Pentru mine, aºa cum proza înseamnãmai ales poveste, poezia este în primul rândimagine. Nu e o asociere la întâmplare, pentrucã Petria nu este un suprarealist, ci dupã niºtecriterii misterioase, iar una din cele maipalpitante dimensiuni ale lecturii este sã încercisã gãseºti raþiunea – care poate fi ºi i-raþiune! –care stã îndãrãtul acestor asocieri”.

Lecturând Rugãciuni neruºinate & alte chestiide la cap la coadã ºi de la coadã la cap, i-amdescoperit lui Petria cel mai bine pãstrat secret:în ciuda afiºatei sale cutezanþe, de multe oriînsoþite de insolenþã, este un fricos! Îi esteteamã sã nu fie cumva perceput drept un poetromantic sau ca un timid. Antidotul pentrumomentele de delicateþe ºi tandreþe în ipostazade îndrãgostit îngenuncheat îi este truculenþa;sfioºenia ºi-o camufleazã înapoia bravurii. Iarpentru a ne amãgi cã este perfect stãpân pe sine(a se citi: perfect stãpân pe simþãmintele sale,cãrora refuzã sã li se supunã), se ascundeînapoia fumului de þigarã. Înapoi metaforicului„joint” ce transformã versul în drog, iar sinele îltransfigureazã într-un vraci atotputernic, cãruia-isunt la îndemânã leacurile pentru toate bolilesufletului. Cãci erotosofia lui Alex Petria despremaladiile indicibile ale inimii face vorbire.

Îndrãgostit etern, poetul îºi transformãpoemele în ode adresate Iubitei (nenumite – casã nu îngusteze orizontul), aºa cum se vede închiar poemul din debutul volumul: mâiniîndestulãtoare:: “lângã tine/ e cum ai pictapunctul/ din interior,/ e cum m-aº scoate daraº/ ºi rãmâne/ sã te iubesc întreg,/ întreagã,/punctul meu din al tãu/ are mâiniîndestulãtoare/ ca sã rostogoleascã seara”.Inspirat adânc în piept, metaforicul fum decânepã rãscoleºte simþurile, transfigurândrealitatea: joint: “dimineaþa împinsã cu capuldeasupra fluviului/ aroma ºi tu/ o cafea cupicioare lungi”. Evident cã iubirea nu existã înafara frisonului sexual, aºa cã rostul Iubitei asteacela de a-l tulbura, de a-l rãscoli, de a-l stârni:„nu ºtiu ce sã reþin din tine/ ºi dacã de prinspate/ mâinile ating sânii sau/ bule de oxigenrostogolite dintr-o mlaºtinã vertical// ajungi dinurmã privirea scurtatã/ cum deznozi cu unchibrit întunericul în douã” (întunericul îndouã). Fiindcã „n-aº vrea sã se gate dragostea”,pentru poet iubirea presupune sacralitate însensul în care este aceasta perceputã debrahmani: „cum te-aº/ sãruta/ pe sex/ ca unfluture/ pe gurã” (poemul), reducând cuplul laelemente simple ce intrã în alcãtuirea mãiestritãa Universului vãzut ca un tot coerent. Împlinireanu-i poate veni eului liric decât prin iubire: „ne

cuprindem/ ºi cu/ patru mâini de aer/ ºi încãdouã inimi de aer/ nu-s de ajuns” (joint). Fiindcãnu deþine rãspunsurile, doar capacitatea de a seîndoi (a se vedea cartezianul „cuget, deci exist/mã îndoiesc, deci exist”, convertit în manierãPetria în „te fut/ deci exiºti”), de multe oripoemul se constituie într-o interogaþie,mãrturisind ºi ea preaplinul sufletesc: „ai fi mailimpede ºi adânc/ bãrbat/ dacã, iubind-o/ þi-aisufla în batistã ochii,/ nu nasul?” (joint).

Alexandru Petria nu suferã de pudoare. ªinici nu se strãduieºte s-o mimeze. Act alsinceritãþii absolute – chiar dacã de multe orifrusteþea acestei sinceritãþi doare ºi lezeazãcititorul mai delicat –, poezia sa traduce în vers„bubele, mucegaiul ºi noroiul” din limbajulcotidian. Nu o datã termenul trivial coboarã învers, fãrã ca totuºi poezia sa sã devinã obscenã.ªocantã, neaºteptatã este de multe ori, însãniciodatã erotica lui Petria nu este scabroasã.Fiindcã refuzã sã caute termeni înveºmântaþi înparfumate mãtãsuri, îºi exprimã direct pulsiunile,uzând de termenii cei mai la îndemânã,încredinþat fiind cã „în poezia de dragoste acumnu se face dragoste”, din moment ce el însuºi –bãrbatul – a fost redus (recompus?) la un cubfalic: „mã înglobezi/ ºi nu protestez// pânã ºiliniºtea s-a înserat// ca pe-un cub rubik/ mãrecompui// sunt/ cel ce-o sã-þi încalece ultimulmemoria,/ iubito”.

Rugãciuni neruºinate & alte chestii are caprim element substantivul definind relaþia dintreindividul uman ºi divinitate. ªi sub acest aspectAlexandru Petria trateazã lucrurile în chip cutotul particular: nu vede în Dumnezeu oautoritate supremã cãreia sã i se supunã cusmerenie ºi inima deschisã, ci un egal cu careîndrãzneºte (vorbim totuºi de poezia lui Petria!)sã se ia la harþã când crede cã este cazul. Deaceea îndrãzneºte sã evoce „jetul de urinã al luidumnezeu” (joint) sau, în alt joint, sã afirme cã„mortul/ e un prezervativ/ din care/ dumnezeu/ºi-a/ scos”. În pascalã, divinitatea esteridiculizatã pe motiv cã slujitorii sãi nu suntceea ce ar trebui sã fie: „isus învie de mai multeori anul ãsta,/ de parcã ar fi pus la flotãri:/tranzacþiile popeºti/ nu se ruºineazã cât prunciicare descoperã/ cã au cules din pãdure pizdaþigãncii,/ nu cine ºtie ce flori./ noroc cã ºeful desus este mai îngãduitor decât noi,/ nu ne vinde,nu se vinde”.

Cu toate acestea, multe dintre poemele dinvolumul de versuri al lui Alexandru Petriasatisfac chiar ºi cei mai sensibili degustãtori deversuri. Iatã, de pildã, cât nu doarme zãpada: „ºizãpada avea ochi, ochi ºi buze,/ ºi erau un ochicum ambele mele braþe în el/ dupã-amiezele ºidimineþile/ de care nu m-am sãturat// îmiaduceai cafeaua la pat,/ ºi strada era un ochiîncãpãtor/ în ochiul nostru// dacã n-o sã-þipovestesc/ din ochiul ce-s, o sã te obiºnuieºtiodatã/ sã adormi cu ochii/ deschiºi cât nudoarme zãpada”.

Cu siguranþã, Rugãciuni neruºinate & altechestii nu va plãcea tuturor cititorilor. Alþii o vorascunde ruºinaþi în bibliotecã, temându-se dejudecata celor ce ar putea-o descoperi alãturi detratate savante ºi volume de poezie „serioasã”.Însã cu certitudine volumul lui Alex Petria nu valãsa pe nimeni indiferent. Niciunul dintre cei cevor pune mâna pe „neruºinãrile” lui nu varãmâne nezguduit în profunzimile cele maitainice ale sinelui. ªi sigur nu le va uita preacurând.

!

66




Voichiþa Pãlãcean-Vereº

Reconfigurarea sinelui prinpoemul-drog

Nãscut în 1979, Bogdan-Alexandru Stãnescu(BAS, pentru apropiaþi) debuteazã înpresã la sfîrºitul anilor ’90, atunci cînd

generaþia MM (începînd cu 2000 va fi promovatãinsistent & consistent de criticul-teoretician MarinMincu) încerca deja cu ghearele podeaua ºigratiile literaturii contemporane. Publicã cronicãliterarã ºi poezie în revista Luceafãrul, aureolatãde nouãzecismul lui Ioan Es. Pop & Co., sauvreun eseu în paginile Zilei literare – þin minte ºiacum emoþia încercatã la lectura studiului sãuinteligent ºi empatic despre Pier Paolo Pasolini,poet ºi homosexual. În fine (deºi nu prea-mi vinea zice „în fine”), BAS este director editorial aldiviziei de literaturã universalã a editurii Polirom,preºedintele Festivalului Internaþional deLiteraturã de la Bucureºti (FILB), doctor înliteraturã cu teza Emil Botta: ars moriendi. Arputea reprezenta întruchiparea idealã a omuluipublic, devitalizat dacã nu asasinat de mãºtilesociale purtate succesiv. Uite cã nu e aºa. Chiardacã a mai pierdut din elan, BAS publicã încontinuare cronicã (în Observator cultural,Suplimentul de culturã), reuºind – nu o datã – sãfie în dezacord cu critica scrobitã sau scriitorimeaobsedatã de înalta-i misie. Scrie total angajat înactul acela de restabilire a adevãrului estetic, dedezvelire a mizelor ºi locului ocupat de o carte/un autor în literatura noastrã, reuºind – el,elitistul, autonomul, dandyul – sã se facã admirat(ºi) de intelectuali cu ºapcã, gen Ernu sauRogozanu. Criticul BAS are nasul de ogar afgan altrendsetter-ului: ar fi pãcat sã renunþe,momentan, la cronicãrealã. I-am urmãrit, de ladistanþã ºi cu simpatie, ping-pongul jucat cuVasile Ernu în schimbul de „epistole” editat, încele din urmã, sub titlul Ceea ce ne desparte.Epsitolarul de la Hanul lui Manuc (Polirom,2010): amîndoi „improvizau”, jazzistic, o eseisticãvioaie, un fel de „lecþii de literaturã” sau, maibine zis, de contextualizare a literaturii, extrem de

libere, socratice. „Dezacordul” BAS/ Ernuascundea un homeric hohot de rîs, cãci fiecarepaginã strãlucea de bucuria întîlnirii cu cãrþile ºiscriitorii esenþiali (chiar dacã nu aceiaºi pentru ceidoi eseiºti!). Stratagema epistolei o va rafinaautorul în volumul Enter Ghost. Scrisoriimaginare cãtre Osip Mandelºtam (ART, 2013),despre care am sã vorbesc însã ceva mai încolo.Pînã atunci, sã rememorãm întîlnirea cu debutulpoetic oarecum surprinzãtor, Apoi, dupã bãtãlie,ne-am tras sufletul (Cartea Româneascã, 2012),nominalizat la premiile revistei Observatorcultural.

PPrriinn pplleeaattaa MMiirrmmiiddoonnuulluuii

E oarecum surprinzãtoare recuzita acesteipoezii (cronologic vorbind, douãmiiste), familiare(ºi, într-un sens mai înalt, contemporane) culumea homericã, cu antichitatea salvatã de poeþiºi istorici. Nu ºtiu cum se face dar, pînã la BAS,douãmiismul a cam refuzat priza istoriei,arheologia, mitologicul, pãrînd de neconceput sãîntîlnim – la junii poeþi – un haiku deincandescenþa aceluia ionstratanian: „Inimabãtrînului/ Vezuv/ E Empedocle”. Secondat ºichestionat grafic de ilustraþiile „troiene” ale luiLaurenþiu Midvichi, volumaºul acesta se situeazã,orgolios, în contra direcþiei de azi din poeziaromânã, în rãspãr cu mizele viscerale sau social-politice, cu estetica de club electro, cuhedonismul ametafizic practicat de ultimelehoarde ale generaþiei MM. Vine cu o nostalgiedin vîna gr(o)asã a liricii bucreºtene (de la 1,2,3ºi... încoace), întãritã însã de contrafortulelementului mitologic (sau quasireligios, ca înMendebilul) – ºi am putea cita integral poemuldin deschidere, Ce se ºtie despre mermeliþã?,rememorare febrilã, psihanalizabilã a primeicopilãrii: „Dar ºi un copil de þîþã ºtie azi cã/mermeliþa a dispãrut cu desãvîrºire,/ ba chiar în

desãvîrºire./ Ea nu mai alunecã noaptea printreblocuri, pîndind bãtrîne insomniace, cu sexul eimare, roºu, transpirat,/ gata sã se-nfigã,/ baionetãcãrnoasã, sã-ºi lase balele/ pe vestele noastrecroºetate cu drag,/ sã ne roadã urechile ºi/ sã neºuiere veninos cîntecul ei lasciv./ Mermeliþa.../cum ne-a-ntunecat ea nopþile, cum ne-a luminatzilele./ Ne-a umplut orizonturile,/ silueta eisinistrã s-a ridicat/ pe cerul mãrginit al serilor deiarnã,/ cînd lepãda penele vãratice/ ºi îmbrãcaarmura solzoasã mai potrivitã pe zãpadã.” Nu-iacesta singurul imn al Bucureºtilor din timpulvieþii lui BAS, fascinant ºi alunecînd în hiperbolã,parodic-înalt, pentru cã, ºtim de la Mazilescu, celmai înãlþãtor imn (rãmîne) ºoarecele. La oaruncãturã de bãþ de ruinele Troiei, de plaja pecare fiii lui Priam vor fi-nfruntat mîniaPeleianului, în Bucureºti adicã, în Hadesul staþieide metrou, personajul ce poartã stigmatele luiBAS întîlneºte spectrul luminos al „muncitorului”.Iatã cum sunã idila aceasta „primitivã”, socialistãdin poemul Un metrou pe nume Carmen: „Ea afost singura martorã a iubirii mele socialiste/pentru muncitor,/ atunci, în noaptea rãzleaþã devarã,/ cînd mã întorceam înfrînt, mistuit,conþinut/ Iar el îºi consuma durerea,/ în mînãducea un bidon borºit de bere./ Cum l-am aºezatatunci,/ i-am spãlat picioarele/ cu fundelelacrimilor mele de teoretician,/ i-am tãiatunghiile,/ i le-am pilit,/ l-am lins la subsuoarã,/ l-am spãlat dupã urechi,/ i-am împletit pãrul de pepiept/ ºi i-am mãrturisit întreaga mea dragoste/împreunã am plecat, în burta lui carmen,/ sãexplorãm adîncimile marelui oraº./ Nu ne-au maigãsit niciodatã.” Persiflare obscen-eruditã arealismului socialist, mi-aº dori sã apuc ziua cîndUn metrou pe nume Carmen va fi recitat, de latribunã, în deschiderea congresului viitoruluipartid de stînga (veritabil) românesc.

În Apoi, dupã bãtãlie, ne-am tras sufletul, BASreuºeºte sã creeze (convingãtor) o lume în careHomer, Kavafis, Pound, Pasolini, Botta ºi/saupoeþii recenþi bucureºteni sînt contemporani. E olume nobilã, mirabilã, ca în primele volume alelui Nichita Stãnescu, o lume cumva încîntatã delumina care-i pune-n valoare organele ºi þinuta,scutul ºi armura, neºtiind – sau prefãcîndu-se cusolemnitate – cã va fi lovitã de bãtrîneþe, boalã ºimoarte. Învelit în ceremonial, ritm ºi fastul„dulcelui stil clasic”, pînã ºi un poem funerar caApoteoza lui Hektor îngãduie o stare de oracularãîmpãcare: „Astãzi, de pe Zidurile-Aurite aruncat-am stîrvuri,/ Eu, Hektor, neînvinsul am cãratputreziciunea/ Morþilor mei. Fost-a vrerea luiApolon sau/ voinþa unui Rege nebun, tatã, dragzãnatic?/.../ L-au zãrit chiar Paris ºi nebunul meusfînt, tatãl,/ în hohote l-au arãtat mulþimii ºi-amcoborît zidul/ Cum pãstrãvul se-aruncã în mînapescarului cel rãbdãtor/ Port platoºa din bronz,pãrul mi-e uns cu mirodenii.// Aroma dimineþiiîºi croieºte drum printre cadavre/ Casca sub braþ,Peleianul e mai frumos/ decît Moartea însãºi, maimortal decît tamburinele hitiþilor/ în miez denoapte. Paºii mei spre el – dans macabru...//Doar un copil, un tînãr blond cu scut celebru/Un ºi mai celebru mort. Sîngele-þi, Patroklos,/ Îmidã viaþã, hohotul aheilor mã-ndrumã spre tine,/Rug, în fapt de zori, mãi Tatã, închin spre tinecupa.// Prin pleata Mirmidonului zãresc a luiHelios cumplitã veghe/ Sunteþi aici. Acum ºtiu cãpumnul de þãrînã/ Pe care-l strîng îmi va fi urnã/Vino, Aheule, pun fruntea jos precum un bou lahecatombã”.

77



TRIBUNA • NR. 278 • 1-15 aprilie 2014 7

ªtefan Manasia

File alese din viaþa ºi operalui BAS

comentarii

Bogdan-Alexandru Stãnescu

"

Deranjeazã, în cîteva poeme, o predispoziþiespre calmbur ºi intertextualitate ludicã (gen hai sã-i recunoaºtem pe poeþii X, Y), nu atît încît sãfisureze coerenþa lumii acesteia psihice, a osmozeiîntre Helios privit prin pleata Mirmidonului ºimuncitorul iluminat de neoane în mãþãraiametroului, între spectaculosul Obor ºiseducãtoarea Palmyra... În fond, BAS este unvoluptuos al limbajului, al poeziei-drog. Admitem,prin urmare, recomandarea ºi mãrturisireasemnate de autor însuºi pe coperta a patra:„Volumul acesta, debutul meu, e despãþirea dedansul orgiastic, de verbozitatea tinereascã, e oatestare a iraþionalului în forme marmoreene.Poate fi ultima pauzã a sufletului înainteaînfruntãrii unei cãrãri fãrã de întoarcere”.

„„FFrraaggmmeenntteellee ssaallvvaattee”” ddiinn ccoorreessppoonnddeennþþaa lluuiiOOssiipp MMaannddeellººttaamm

Complement al Ceea ce ne desparte.Epsitolarul de la Hanul lui Manuc (2010), adicã alepistolarului Vasile Ernu/ Bogdan-AlexandruStãnescu, este volumul apãrut în colecþia„Revizitãri” a editurii Art, în 2013: Enter Ghost.Scrisori imaginare cãtre Osip Mandelºtam. Aºadaralt epistolar, BAS/ Osip Mandelºtam, din care nise „pãstreazã” numai contribuþiile celui dintîi; celde-al doilea, „Osip Mandelºtam, motorulsentimental al scrisorilor imaginare” (p.13), apareca destinatar drag, invocat ºi evocat în splendideconstrucþii de poem în prozã, discutat ºi (de cenu?) completat sau contrazis în ipostaza lui deeseist ºi teoretician. Însã întotdeauna cu precauþieºi afecþiune, pentru a nu-l deranja cumva dinimortalitatea în care îl plasãm azi, alãturi deNadejda ºi Ana Ahmatova, de Platonov sauPasternak, Bulgakov sau Maxim Gorki. Eseurile-epistole adunate între coperþi au fost publicate, peparcursul a doi ani, ca rubricã în revistaObservator cultural. Ele sînt, într-un fel,justificarea „regimului nocturn” ºi a estetismuluiauctorelui, reprezentînd discursul sãu polemic, dedetaºare ºi, totodatã, de situare în... literaturã:„Este o luptã între regimul nocturn al estetismuluiºi al lecturii «cu spatele», cu zona aceea sensibilãdintre omoplaþi, lectura nabokovianã, ºi lecturacomplezentã, tematicã, semidoctã, preponderentãîn þara unde trãiesc.” (p.14) Într-adevãr, nuorgoliul îi lipseºte tînãrului eseist.

Stabilindu-ºi din chiar primul text, Cameraobscurã – iscusitã povestire autobiograficã –,vecinãtãþile ºi afinitãþile, el pare a ridica miza dela fragment la fragment. Ne mãrturiseºte a fi fost,într-o vreme, un fanatic al manierismului, ceea ceîl obligã la precauþii ºi strategii pentru a nurotunji, par hasard, o... sintezã teoreticã,comparatistã etc. Îl clasificãm, prin urmare, înrîndul eseiºtilor... inclasificabili, printre LucianRaicu (mi-amintesc numaidecît cele O sutã descrisori din Paris), Livius Ciocîrlie (mai alesvolumele în care paraziteazã, cu spirit ºi umornegru, operele unor Cioran, Beckett, Kafka),ªerban Foarþã (sclipitor ºi un extremist alasocierilor – aproape – spontane) sau AdrianaBabeþi (exegeta, cum altfel, a Dandysmului).Sîntem întru totul de acord cu Mircea Martin, celcare, în Cuvînt-înainte, afirmã: „Punctul deplecare este, de obicei, Osip Mandelºtam, a cãruifigurã tragicã funcþioneazã ca un fel de «miºcãtornemiºcat» în reþeaua de analogii ºi reminiscenþe(livreºti ºi nu numai) dezvoltatã de autor. Citatelealese, insistenþele analitice, observaþiile psihologiceale acestuia deconspirã un ochi de prozator. Dealtfel, fiecare epistolã este o prozã confesivã,ritmatã dramaturgic, cu reveniri ºi mici paranteze

polemice.” (p.6) Comentînd un Eseu despreDante semnat de Osip Emilievici sau manifestulacmeist al lui Gumiliev, BAS nu ezitã sã-ºi trimitãsãgeþile cãtre contemporaneitate (poeþii utilitariºtiamericani din anii 1960 ºi, prin ricoºeu,utilitariºtii români). Parcã mai mereu sînt puse înbalanþã gravitatea, exemplaritatea opiniilor ºiversurilor lui Mandelºtam cu uºurãtatea cînd nunimicnicia opiniilor ºi preferinþelor noastre.Necondamnaþi pentru lipsa noastrã de gust, deapetit pentru estetism (acea literaturã dificilã carenu vinde neapãrat dar educã, de la Faulkner ºiJoyce la Flaubert ºi Franzen!) vom înfrunta,pentru tot restul zilelor, privirea nebunã, oþelitã,înspãimîntatã, etalatã de Osip în ultima fotografiepãstratã în arhivele NKVD-ului: „Dar acum tu mãpriveºti ºi mã asculþi dintr-un spaþiu pur,descãtuºat ºi eliberat din lanþurile istoriei, mãpriveºti cu acei ochi înroºiþi de nebunie din ultimaprivire pe care þi-o ºtiu, iar imaginea ta seîndepãrteazã implacabil, ca ºi cum ai pluti dus deapele Acheronului, pe cînd cel care seîndepãrteazã sînt de fapt eu...” (p.110) eîncheierea poematicã a epistolarului, cãruia nu-isînt strãine nici patetismul nici compasiunea.Studiind biografiile marilor ruºi, de la Tolstoi cel„nefrecventabil” (de pildã, pentru BisericaOrtodoxã, pentru conservatori) în timpulþarismului, la autorul Povestirilor din Odessa,Babel, exterminat de stalinismul pe care atîta-lslujise, îl simt pe BAS fascinat de ceea ce poaterealiza spiritul în condiþii extrem de vitrege,înfometat ºi torturat pînã la aneantizare: rãmînfotografiile (cum am mai putea dormi subprivirile certãtoare ale unui ªalamov sau Osip?)epigramele ºi poemele profetice, satirice,neresemnate, scrise aproape pînã în clipa cînd teviziteazã, „oaspeþi dragi”: NKVDiºtii, Cekiºtii,KGBiºtii (azi, FSBiºtii)... Îl vãd pe BAS exultîndcînd un scriitor iconic, ca Jonathan Franzen,demonstreazã aceeaºi artã a nesupunerii în faþatendinþei, a mlaºtinii comercialismului, a raþiunilorcapitalist-editoriale. Autorul Corecþiilor –considerat de mulþi Romanul american – refuzãnu doar sã dea mîna cu megastarul Oprah, pe unplatou de televiziune, dar ºi sã respecte criticii,sau sã tacã mimînd omagiul, în cele din urmã sãfacã jocul unei industrii care se închinã – azi mai

mult ca oricînd – unui singur zeu: Profitul. Fie cã discutã un scriitor de ultimã orã, un

autor modern hipertehnicist (Flaubert, Joyce) sauun clasic (Tolstoi), BAS ni-l aratã om viu, carnepeste spirit. ªi combinã minunat fragmenteleteoretice, intuiþiile ºi demonstraþiile, cu biografiaºi psihobiografia. Ideea e formulatã memorabil,lapidar, autorul nu devine niciodatã pisãlog. Îlrecitisem, acum cîþiva ani, pe Lucian Raicu, eseudupã eseu, în doze tot mai mari, ca untoxicoman: Raicu a ºtiut, ca nimeni altul, sã-mideschidã apetitul atît pentru lumea textului (amarilor naraþiuni româneºti sau din literaturauniversalã), cît ºi pentru gaura cheii, spreintimitatea aproape fizicã a scriitorului. Aceeaºipatimã a marii literaturi ºi artã a investigaþiei leregãsesc astãzi în fragmentele epistolarului luiBogdan-Alexandru Stãnescu.

Trei cãrþi publicate ºi, din fericire, un portretcare va mai fi pictat încã (de aceleaºi mîini).

!

88




"

Mirela Anura Alpha (2011), obiect de hârtie,fotografie, 70 x 50 x 3 cm

Mirela Anura Soare, obiect de hârtie

99




LLaaiiþþaa

Carnea i se uscase ca o bãtãturã a morþii…Gestul ei social: ieºea în faþa porþii,Pe laiþa ei ajunsã de vreme ºezãtoareVedea mai mult de-aproape: credea cã vede-nzare…

ssiinngguurrããttaattee

în azilul limbii românenumai bãtrâni, numai bãtrâne,la ferestre n-au zãbrelepaturi n-au sã zacã-n elecãci gratii la bãtrâneþele sunt riduri de pe feþe

cceerrnneeaallaa ddiinn ccuuvviinnttee

ce simplu se ºterge c-o tastã un vers... aceeaºi coalã albã apoi – ca un demers

asupra tãcerii ºi-a celor nerostite...aceeaºi ºoaptã întoarsã gând din mers:cuvintele goale pe post de ispite...

AAmmiinnttiirree

ªi lacrima curgând deodatãPrin suflet într-o limbã moartã:Pe-obrazul tãu ca o roºaþãCe þine vorbei loc de faþã…

LLaaccrriimmãã

pentru tata

Iar vorvesc singur, cu tine, tatã,ªi multe-aº vrea sã-þi spun: toate deodatã!ªtiu cã-mi rãspunzi cu mine, dar nu mi le spui tu–(De ce se tot agaþã de trupuri sufletu’?)

Iar trec prin faþa casei ºi nu pot sã m-oprescªi-ncerc, în mare tainã, sã mã comport firesc –Pe dos întorc lacrimi de cuvinte – þi-aminteºti?Nici astãzi nu-þi pot spune ce mult, tatã,’milipseºti…

Iar singur te vorbesc ºi mã ascult cu mine(Îmbãtrânesc pe seama acestei clipe pline),Tatã, te-ntorc ochii în lacrimi – mã priveºti?Aldine nu-þi pot spune ce mult îmi mai lipseºti…

ggrrããssiimmeeaa ccuuvviinntteelloorr

doar ºtii: sângele se spalã mai uºor decât grãsimeacuvintelortreci uºor partea din tine peste întregul închipurii:niciodatã vorba nu þi-a fost mai uºoarã,niciodatã inima n-a avut vreun dicþionar capilar –doar tu,cu prosopul cuvintelor, ºtergându-þi sufletulde grãsimea amintirilor…

***

Din ceara iubirii, topitã în sânge,Se fac lumânãri de botez.

***

ªi ploaia, ca o urmã în cer a lacrimilorcare bãltesc durerea, sãrutul tãu schimbat pe cuvinte de-amorºi trupul tãu ca o lacrimã ºtearsã de pe faþã(pãmântului).

***

La umbra cuvintelor, în suflet, odihneºte visareagrimasele întunericului: se fãcea cã aºternutulnopþiiera o stea cãzãtoare; apa era cer cu pãmânt pepicioareºi picurii gândului pe frunzele cuvintelor, doar orouã...

***

Dacã omul era miriapod, crucea noastrã era oscarã...

***

„ne pun cuvintele la masã,în gura unei vieþi întregi“

***

Cuvântul este camera de oaspeþi a sufletului, spui,cu convingerea cã tãcerea e doar un musafirnepoftit.

***

Poezia e pauza de masã a sufletului ºi cuvintele,pauza ei de odihnã.

***

Atunci când cântecul se isprãveºte-n cuvinte, muz-ica e folk. Atunci când tãcerea sufletului e oispravã a muzicii, cântecul e folk. Pânã acolocuvintele doar cântã ºi-ncântã sufletul, ºtergându-se unele cu altele la gurã.

***Metafora e mama cuvintelor orfane.

*** (Ger) "O iarnã în care prisãcarii vãzduhului auînchis albinele de zãpadã în stupi de gheaþã."O iarnã în care fulgii aruncau din batiste de vântlacrimile în copca ochiului.Omãtul înghesuit la gura sufletelor încãpuse într-osclipire de zãpadã.Neaua înghesuitã la gura cuvintelor încãpuse într-un singur vers de omãt."Iarna-n care Dumnezeu a fãcut primul om dezãpadã", spui,cu moartea cãrunþind inima în sângele timpului.

!

Adrian Mihai Bumbpoezia

Adrian MMihai BBumb

ssiinngguurrããttaattee

în plantaþia de monade a limbii române,iubite cititor, stãpâne,þin sã te anunþ cã a crescutditamai poezia ºi cã am vrutpentru bãtrâneþe s-o adun de ceai,dar crezi cã de tinerii critici loc ai?!

cceerrnneeaallaa ddiinn ccuuvviinnttee

ce greu se scrie câte un vers uneori,pânã ce iese ditamai poezia – orineopoesie, dar sã fie în limba maternã, de lasân,nefalsificatã încã de sãrutul unor vorbitorice au învãþat din manualul politicianuluiromân!...

AAmmiinnttiirree

Metafora curgând deplinã,Ca lacrima în carantinã,În versul tãu plin de culoare,Romantic ca o… fatã mare!

LLuucciiaann PPeerrþþaa!

parodia la tribunã

Poet, prozator ºi eseist, Adrian Mihai Bumb s-a nãs-cut în 3 aprilie 1974, la Cluj-Napoca. Este licenþiat alFacultãþii de Istorie ºi Filosofie a Universitãþii “Babeº-Bolyai” Cluj-Napoca (1996). Studii nefinalizate deIstoria artei ºi Jurnalisticã. Master în Filosofie Anticã ºiMedievalã (2011). Doctorand al Facultãþii de StudiiEuropene (domeniul Filosofie) a Universitãþii “Babeº-Bolyai”.

A publicat urmãtoarele volume: Neopoésia (versuri,1993), Eopoésia (prozã poeticã, 1994), Theandrica (ver-suri, 1994), Ditamai poezia (memorii, eseuri, poezie,1996), Limba Maternã (eseuri, poezie, prozã scurtã,1997), Carantina lacrimii (versuri, 1999), Straja firii(versuri, 2001), Plantaþia de monade (versuri, prozãscurtã; 2003), Despre falsificarea sãrutului (antologie,2003), Manualul politicianului (parodie, 2004),Metafora între limitã ºi deschidere (eseu, 2004),Afumãtoarea-grill (carte tehnicã, 2010). În curs deapariþie: Despre cheltuirea umbrelor (versuri).

„În fapt, lirica lui Adrian Mihai Bumb, mãcar prinmodalitatea de construire a imaginilor, este de ori-entare suprarealistã, cu diferenþa, totuºi, cã incoerenþaoniricã ºi delirul sunt calculate. Poeme premeditat-infor-male, aºadar, de o uimitoare forþã imaginativã, în carecoexistã imagini abstract-ermetizate, caricatural-groteºti,suave, evanescente etc. Discursul e uneori prozaic,brusc fracturat de strãlucitoare concettisme, pentru ca,imediat, sã facã o piruetã ironicã sau un salt în metafo-ra gravã.“ (Petru Poantã)

Personajul acestei poezii – work in progress, pentrucã autorul, nedebutat în volum, e încã student alLiterelor clujene – ºtie sã spunã inimitabil „io amcrescut la umbra marilor tragedii ale familiei”,aruncându-ne în filmul unei deveniri accelerate, almaturizãrii vãzute ca zombificare a fiinþei ãleiacristaline pe care o purtãm, ca pe un defect dinnãscare, unii dintre noi. Sintaxa e bici, iar verbeleindicativului prezent – ºocuri electrice. Ovio Olaru esteun nume pe care mizez, pe care îl recomand. (ªteffann MMannasia)

ggeeaaccaa ddee ppiieellee

aamm ffoosstt ccooppiilluull ddee ppoorrþþeellaann aall ffaammiilliieeiiam fost scrobit ºi abstinent ca o fustã netezitã cupalma.mi-am cãlcat singur toate hainele mâinileºi uneori îmi treceam cu fierul de cãlcat ºi pestecraniu.am fost pe rând toate jucãriile meleºi de la bucãtãrie în patdin pat în gura monstruluiam fost scuipat în fiecare dimineaþã.

am îndopat gurile de canal cu viaþa mea înepisoade.m-am adãpostit sub mucegaiul din tavan ºi-amaºteptat mult timp o minunecare uite cã n-a venit.acum nu fac decât sã mã plimb dintr-o camerã-ntr-alta sã mã las înghiþit de faianþã ºi var ºi covoare.

de-o mie de ori sunt mâncat de-o mie de ori gura uºilor dintre camere mã avorteazã.nici nu mai ºtiu dacã ãsta-i un stomacsau o burtã din care trebuie sã mã nascºi nu ºtiu cum se face.

ttooþþii ººii-aarr ffii ddoorriitt uunn ccooppiill ccaa mmiinnee..departe de orice influenþã, io am crescut la umbra marilor tragedii ale fami-lieica o ciupercã.

ºi când am crescut, umbrele au crescut odatã cumineºi când o sã fiu pregãtit, gura monstrului o sã mi se-aºeze peste patca o vulvã uriaºã.

îînn ppeerrnnaa mmeeaa ee uummeezzeeaallãã dar e o umezealã fertilã care face somnul maidulce.

cred cã e o mare în camera noastrã.stau atent la marginea patului ºi pândesc mareadin camerãea miroase a scoici moarte ºi-a mucegai umed.ea înseamnã cã undeva prin preajmã-i o plajã dar mai ales ea înseamnã cã aproape de noi e unsoarepe care nimeni nu-l vede.

monstrului îi place la cãldurã.monstrului îi place la soare.el a urcat de la douãzeci de mii de leghe sub patca s-ajungã aici.gura lui e plinã de tencuialã albã ºi cãrãmidãroºie, dar acumsub straturi ºi straturi de var ºi mucegai coada lui

stufoasã se umflã încetºi împinge-n derivã soarele ºi pereþii.

mmoonnssttrruull aarree 1100 ddeeggeettee llaa ffiieeccaarree mmâânnããpentru cã monstrul se caþãrã pe sub piele

ca un lift de catran urcã el pe sub piele.

el ronþãie-n carne ºi-n os ca o cârtiþã neagrãîn drumul lui cãtre inimã.

iar când vine monstrul vine ca o surprizã. el vine ca un cancer.el vine ca o umbrã strãinãcare-ºi face culcuºul în umbra mea.

de mult timp monstrul tot urcãtre sã fiu foarte atentpentru cã el escaladeazã încet dar când o faceurcã mai multe organe mai multe vârste deodatãºi când o sã mã uit în oglindã-ntr-o zioare ce faþã o sã fac când o sã vãdcã monstrul mi-a luat locul?

bbeeaauu ppâânnãã ccaadd îînn ssppeerraannþþaa uunneeii eeppiiffaanniiiimestec þiple de aspirinã ca sã cad în somnul dro-gaþilortraversez prin locuri nepermise ca sã mi se-ntâm-ple CEVAcumpãr conserve de ciuperci sperândcã dintr-un accidentsunt halucinogene sau mãcar toxice

fac orice pentru o minune.

dar oricât aº fi de pregãtit,minunea când vine tot îmi zdrobeºte þeasta cupumnul.

mmãã uuiitt îînn oogglliinnddãã ººii iiaarrããººii rrââdd..e un râs sacadat care trezeºte flegma din mineºi flegma urcã ºi zgârie þeava laringeluica un alcool prea tarecare subþiazã sângele pânã la comã.

râd pentru cã încep sã mã transformºi ºtiu cã asta e ceva rãu care nu trebuie sã seîntâmple.

ee oo ddiimmiinneeaaþþãã ccaa oo ccaammeerrãã oobbssccuurrããsoarele s-a dat de-a dura ºi s-a spart.eu stau în pat ºi n-am nimic de fãcut aºa cã îmi bag degetul în nas.apoi intru cu tot corpul în nas.în nas e cald ºi bine.afarã e iarnã afarã-i urât dar eu stau frumuºel aici ºi mã bucur.

mi-am scobit în nas o lume de dincolo. stau cu nasul în mucegaiul din pernã ºi-n nas e lumea de dincolo.eu cred cã ea e raiul. eu sper.în raiul ãsta sunt multe coridoareºi infinite birouri iar la sfârºitul programului de lucru când eu dormîngerii funcþionari coboarã tiptil din nas în muce-gaiul din pernãpentru cã acolo sunt bordeluri ºi crâºmeºi e bine.mi-am tãiat simbolic o pereche de blugi.nu mai e nimic metafizic în mine.

blugii ãia, în care m-am sãrutat pentru prima ºipentru a doua oarã, blugii ãia în care am avutcele mai nasoale revelaþii sociale, blugii pe care i-am purtat în nopþile mele nedormite, cu care m-am culcat îmbrãcat, blugii rupþi în cur ºi cusuþide mama, sfâºiaþi de uzurã la prohab, pe care i-am murdãrit ºi i-am aruncat în maºina de spãlatºi i-am murdãrit iarãºi, care-au mirosit a transpi-raþie ºi detergent ºi sânge ºi iarbã ºi fum împuþitde þigarã, pe care i-am iubit ca pe ceva al meu, almeu singur, o chestie la fel de personalã ca operiuþã de dinþi, de dat la nimeniintimi ºi amãrâþi ºi decoloraþi ca mine însumi,blugii mei de la second hand, singurul lucrumetafizic din mine.

lasã-mã ovio sã mã dau cu capul de pereþi cândam chefsã mã-ncui în casã, sã închid telefonul când sunãsã scap de fericirea care-mi coace sub piele ca unabces

cu fiecare bere fug mai departede copilul care mã fixeazã din fotografiile de fam-ilie.ovio dar tu lasã-mã sã golesc ºi sticla astalasã-mã sã dorm în patul tãu, sã salivez pe perna ta, sã-mi desfac ºliþul ochilor ºi sã piº lacrimi fierbinþipentru ghinionul de a nu fi ca tine.

ssuunntt ººoobboollaannuull ddiinn llaabbiirriinnttuull cceerrcceettããttoorruulluuiicaut caºcavalul. Gândesc:Numai labirintul ãsta-l mai am ºi scap.îmi tremurã mustãþile de fericire. Halatul savantului fluturã în laborator.Îmi simt creierul ca o spumã învârtoºatãam labele numai gãuri ºi pielea mea e un sãculeþ îmblãnitîn care cadavrul se topeºte plin de adrenalinã,salivã ºi acid. în curând simt mirosul de caºcavalºi ºtiu: viaþa de laborator s-a terminat.sunt un ºobolan liber.

Dar apoi cineva mã apucã de coadã,mã bagã în alt labirint, urmãresc din nou mirosul de caºcavaltotul o sã fie binenumai labirintul ãsta-l mai am ºi scap.

CCâânndd ttoottuull mmeerrggee ookk nn-aamm ccee ssãã ssccrriiuu ddeesspprreettiinneenu mã interesezi decât când mã urãºtiºi stãm ore întregi ca într-o salã de aºteptarela un doctor care ne dã ultimul diagnostic

ppâânnãã ssãã ssttrriigg ddee dduurreerree pprriimmeeaamm uunn bbooccaannccppeessttee gguurrããchircit în jurul stomaculuiaveam timp sã-mi dau seama cã-i gustos bocanculºi cã mai vreau.

dar pânã a doua zi nu mai primeam.

!

1100




Ovio Olaru

Urmuz ººi ppistolul ssãu

Pe cine sã strig, oare, prin noapte?... Poatecã ºi eu sunt demn sã mã cãlãuzeascãcineva, sã-mi întindã o mânã. Rãul n-ar

trebui sã fie adânc, ca bãlegarul ºi ca urinapreistoricã; ºi nici peste tot!... Pânã când, oare,oamenii, care-ºi zic buni ºi nobili, vor continua,cu pasivitatea ºi dispreþul lor, de oamenisuspuºi, pe care nu-i atinge, cred ei, nimic, sãdispreþuiascã prostia ºi rãutatea pe care, de silãsã nu se murdãreascã, se feresc sã o loveascã,sau sã zvârle spre ea, cu piciorul?... Dacã ei ºtiuºi pot sã le ocoleascã ºi sã-ºi astupe nasulînseamnã cã murdãria ºi nerozia nu potcontinua sã creascã, sã se-mplineascã ºi sãduhneascã, sã miroase ºi mai rãu, asemeneacanalelor ºi coridoarelor de scurgere ale ParisuluiBalcanilor?!... ºi energia de a te lãuda cã ai silã(„Mi-e silã!... Mi-e silã de toate!...“, ziceþi Dvs.),ca ºi inteligenþa de a ºti sã ocoliþi, vor fi, oare,de ajuns sã facã rãutatea politicã ºi prostiamiticã ºi paraliticã mai puþin active, decâtsunt?!... Iar bunãtatea, înþelegerea, compasiunea,înþelepciunea, iubirea de aproape, ca ºi mândriade sine mai puþin îndârjite ºi active?... ºi maipuþin pasive, ipocrite ºi costelive?... Punându-vãdegetele pe nas, vã însãnãtoºiþi? Scãpaþi dehoiturile, urina, crima ºi balegile malefice ºimetafizice?...

**

Am vãzut, ca prin minune, prin întunericulpustnic al strãzilor obscure, douã fete cucuiete,alergând, trestii în vânt, porumbiþe, pãsãriflamingo, cocoriþe, logofete, garofiþe.

– Opriþi-vã!... Opriþi-vã!, am strigat eu, plin desperanþã. Staaaþi!... Staaaþi!... Luaþi-mã ºi pemine!... Întindeþi-mi ºi mie mâinile!... Sunt unrãtãcit!... Un neisprãvit!... Un ne-lumit!... Arãtãriale lui Dumnezeu!... Puicuþe, mândruþe!...Surioare ºi veriºoare!... Ele nu mã auzeau ºi numã vedeau ºi alergau, pe coridorul cel strâmt alvieþii, luminându-l cu trupul lor; ele nu seîmpiedicau ºi nu cãdeau, ca mine, ci alergau, cavijeliile. Eu, însã, ca un orb politic, mã

poticneam, îngenunchiam. Ele nu se opreau, dindrumul lor, chicoteau ºi râdeau, þinându-se demânã, ca niºte mânze, la caleaºca auritã a luiDumnezeu!... Spre o lume, poate mai justã,spontanã ºi etruscã, justã, inocentã, perfectã,decentã, nicidecum, în curând, revoluþionarã ºirecentã.

O lume purã ºi virginã, ºtiutã de ele,mânzele, porumbiþele, surioarele, veriºoarele!...Ele, rude cu bunul Dumnezeu ºi, desigur, cutoatã lumea!...ªi asta m-a fãcut sã-mi amintesc ºi de mamamea: Eliza Vorvoreanu, doctorDemetrescuIonescu PopescuBuzãu. Ea îmidãruise, fiind neºtiutor de dar ºi har, ºase fraþiºi o copilãrie minunatã, la pian; iar toþi fraþii ºisurorile îmi erau mai mici, jucându-se în þãrânã,în grãdinile interioare ale casei noastre, dinCurtea voievodalã ºi, acum, regalã, de Arghesis.Ei se jucau cu cãrãmizi ºi cu cãluþi de lemn, pemuzica mea, clapatã la pian, din prunculMozart...

ªi maicã-mea Eliza îmi spunea, iar eu nuaveam, cred, 11 ani:

– Iatã, Demetru, e pianul tãu!... El rãmânemartorul meu, mut ºi nevinovat, cã te-ampredestinat!... Fiindcã, în timp ce cântam, cutine în pântece, îmi lipeam, îmi puneam...,aproape cã îmi striveam pieptul de clapelepianului, pentru ca undele muzicii mele... sãpãtrundã ºi-n urechile tale..., încã înainte de a tenaºte!... Apoi, noaptea, ieºeam pe balcon... ca tusã auzi... muzica sferelor!...

– Mamã Eliza!... Mamã a mea!..., îi ºopteam,neputincios ºi nenorocit, cu o presortire, ce seva transforma, cu timpul, în necuviinþã ºi înblestem, în nenorocire.

– Cântã, Dem, copile!... Pedaleazã,necontenit! Eu îi ºtiu à memoire, pe Schubert ºiChopin!... Oh!... (ºi lãcrima puþinel).

ªi a ieºit, repede, pe balconul de la etajul I ºimi-a zis:

– Iatã, copiii, fraþii tãi,... sunt în grãdina derai,... cãlãrind cãluþii de lemn,... spre a ajungecavaleri... ai spiritului!... Iatã, iatã!... Se vede ºicurtea ºi biserica Mãnãstirii Argeºului!... ºifântâna cea albã, unde s-a prãbuºit inginerul ºiarhitectul Manole, Meºterul, Maestrul acela, ºi

cei nouã zidari, cinstiþi ºi mândri, ai sãi!...Fãurari mari ºi tari!...

Mã uitam, nãuc ºi hãbãuc, ghicind cevaneguros ºi stingher, neputincios, în mine, sufletde cuc.

Mama îmi atingea umãrul, vãzându-mãcumva absent ºi inocent:

– Uitã-te în patruzeci ºi patru de pãrþi,copile!... Cãci dacã eºti nerod, naiv ºi molâu,mori astãzi. Vin vremi neºtiute ºi slute!... Uitã-te!... Uitã-te!... Biserica, cea cu turlele rãsuciteare aceeaºi etate... ºi vârstã bãtrânã... cuGioconda, femeia lui Leonardo!... Ei bine, înziarul de searã, de alaltãieri, Majestatea Sa ºi-aexpriamt doleanþa..., aºa a zis, doleanþa regalã...,de a fi înmormântat aici, printre domnitorii,voievozii, pãrinþii ºi prinþii noºtri!... Ai fostsortit, Demetrius, sã vezi lumina zilei... într-ocetate domneascã, de scaun!... ªi de-acum,regalã!... Vei fi, ºi tu, poate, un rege al muzicii –fericite ºi slãvite, murind de tânãr!...

ªi începuse sã danseze, cu exuberanþã, acolo,în balcon.

– Iatã, mai adãugase ea, pe sub noi, decurge,înspre Dunãre, Bulevardul „Calea Domneascã“...Se încruciºeazã, nobil, cu Bulevardul „Regal“;apoi, urmeazã, spre Carpaþi, „Calea Regalã ºiTriumfalã a Artelor“, unindu-se, pe malul dreptal râului Doamnei ºi cu ºoseaua Transilvaniei...,Calea auricã a Ardealului, ducând pesteCarpaþi!... Spre Nord!...

ªi dacã mama ieºea pe balcon, ieºeam ºi eu,dupã ea; dacã ea intra în sufragerie, ca acum,intram ºi eu, ca iedul dupã caprã ºi mielul dupãmaicã-sa. M-am aºezat la pian, vrãjit de privireaei aprinsã, crescându-mã cu trei centimetri, dinochi; ºi am început sã pedalez, încet, „FürElise“!... (Pentru cã pe nãscãtoarea mea o chemaEliza, iar eu eram pruncul sãu, creaþia ei.)Valurile muzicii, pentru Eliza, curgeau molcom,precum ºi cele ale albastrei Dunãri a luiIvanovici!... ªi, brusc, mama a început sã sedezbrace. ªi eu pedalam ºi clapam ºi ea seînvârtea în loc ºi dansa. Îºi þinea mâinile,ofrande, pe sus ºi se tot dezbrãca ºi dezvelea!...Pânã ce a rãmas în combinezonul parizian,

1111




"

Constantin Zãrnescu - 65Constantin Zãrnescu s-a nãscut la 24 martie 1949, în satul Zãrneºti, jud. Vâlcea. A absolvit Liceul Teoretic

„Al.I. Cuza”, de lângã Mãnãstirea Horezu ºi Facultatea de filologie romanicã (secþia italianã) a Universitãþii „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca (1972). Din 1 august 1972 este, pânã la pensionare, redactor la revista „Tribuna”. Între1977-1982 a fost preºedintele Cenaclului Asociaþiei Scriitorilor din Cluj. Între 2005-2007 a fost redactor-ºef alrevistei „Filarmonia” (din 2007: „Oraºul”), editatã de Fundaþia Culturalã „Carpatica” (Cluj-Napoca). Este prezent înenciclopediile Whos Who in the World (Chicago, 1985) ºi The European Books (Cambridge, 1993; Oxford, 1998),precum ºi în dicþionare ºi istorii literare din România.

Constantin Zãrnescu a debutat cu prozã, student fiind, în „Tribuna” (nr. 52/1971). Este autorul a numeroasevolume de prozã, teatru, eseu: Clodi Primus (roman, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1974; Premiul Uniunii Scriitorilordin România), Meda, mireasa lumii (roman, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1979), Aforismele ºi textele lui Brâncuºi (Ed.Scrisul Românesc, Craiova, 1980; alte ediþii: 1994, 1998, 2007 º.a.), Regina Iocasta (teatru, revista „Arlechin”, Iaºi,1981), Ieºirea la mare (roman, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1986), Teii înfloresc pentru Irina (roman, Ed. RFT, Cluj-Napoca, 1992), Brâncuºi ºi Transilvania (Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2001), Brâncuºi ºi civilizaþia imaginii (Ed. Dacia,Cluj-Napoca, 2001), Ziua zilelor (roman, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002), Principele Dracula, Doctor Faustus ºiMachiavelli (Ed. Cedo, Cluj-Napoca, 2002), Dracula în Carpaþi (operã dramaticã, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2002),Revoluþia românã din 17-22 decembrie 1989 la Cluj-Napoca (Ed. Eurograf, Cluj-Napoca, 2005), Codul operei luiBrâncuºi (eseuri, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2007), Urmuzland (roman, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2009) º.a.

Despre cãrþile sale au scris: Dumitru Radu Popescu, Laurenþiu Ulici, Mircea Muthu, Ion Cristofor, ValCondurache, Cornel Ungureanu, Valentin Taºcu, Mihai Dinu Gheorghiu, Marin Sorescu, Ioana Em. Petrescu,Nicolae Bãciuþ, Victor Neumann, Petru Poantã, Boros Judith, Negoiþã Lãptoiu, Valentin Silvestru, Eduard Pamfil,Mircea Ghiþulescu, N. Steinhardt, Ioan Holban, Irina Petraº, Anton Cosma, Adrian Dinu Rachieru, Ion Vãdan,Gheorghe Smeoreanu, Virgil Lazãr, Constantin Cubleºan, Aurel Rãu, Ion Creþu, Ion Cocora, Dan Alecsandrescu,Olivia ªtireanu, Jeana Morãrescu, Dan Petrescu, Alex. Parolea Moga, Berdj Aºgian, Doina Papp, Gabriela Dima,Alexandru Mirodan, Ovidiu Pecican, Ion Mureºan, Mircea Popa, Marian Popa º.a.

Cu ocazia împlinirii a 65 de ani, redacþia revistei „Tribuna” îi ureazã scriitorului Constantin Zãrnescu „Lamulþi ani!”, ºi invitã cititorii sã citeascã un fragment inedit din romanul Þara lui Urmuz aflat sub tipar.

porfiriu, în furoul subþire ºi strãveziu.Iar soarele, izbind ºi trecând prin ferestrelebalconului, înãuntru, trecea ºi prin furoul celstrãveziu ºi noptiu al maicei mele Elisa. I sevedeau formele trupului, dezgolite de luminã, o,Doamne, ca perfecþiunea greceascã a FrumuseþiiEterne!...

ªi, atunci, a pãtruns, ca din întâmplare, tatãlmeu, în camerã, fãrã sã i se mai audã tocurilecizmelor militãroase, trosnind ºi bocãnind ca ºialtãdatã, pe scãrile muzicale, de piatrã ºi lemn.ªi el a strigat, extrem de tulburat:

– Ce faci?... Ce faci, Eliza?... Nu-þi mai daiseama?... Te dezbraci în faþa bãiatului nostru?...

– Vaaai, am uitat de el!..., a zis ea. Este doarun copil, a adãugat maicã-mea, parcã în extazulmuzicii, dansând ºi învârtindu-se nebuneºte.

– Staai!..., a poruncit pãrintele meu, simulândcã e surd, la frazele mele muzicale ºi magistrale,la pian. Chiar vrei sã-l faci..., sã-l vezi...lãutar?...

– Dem..., Demetru al nostru va ajunge sãcompunã!... Poate chiar va dirija!...

– Sã nu-i mai spui Dem!... Sã-i zici, ca mine,Miticã!... Dirijor politic, da, mi-ar plãcea sã-lvãd!... Ministru al Justiþiei! Advocat!...Judecãtor!... Procuror!... Doctor!... Asta da!...Lãutar, nicidecum!...

– Îl vreau artist, nu avocat, senator,magistrat!... (ºi mama a început, încetiºor, sãplângã. Voia sã mai zicã ceva. N-a maiîndrãznit.)

Tata a spus:– Toþi magistraþii, la noi, se numesc fie

Miticã, fie Sicã, Mache, Lache sau Tache ºi suntoameni cu bani, aºezaþi ºi bogaþi!

Mama se împotrivea, cu o mutã figurã ºiîncãpãþânare, din priviri. ªi mã privea...

– Sã-i dãm cu zarul!..., a sãrit tata, echilibrat,just ºi echidistant. Pânã ºi apostolii lui Isusdãdeau... Ãia, mai timizi ºi fricoºi, crezând cãscapã de anume îndatoriri, poveri ºi drepturi,când le-amintea Mântuitorul de unele, din celezece-unºpe porunci!... Da, dãdeau, ºi ei, aºa maipe ºest, cu zarurile!... Pitagora dãdea, ºi el, cuniºte pietricele, numite calculi,... aºa, ca ºipietrele de la rinichi... Nu mai cãutãm, acum,nici pietre, nici zaruri!... Ci vom da cu banul!...Ce vã alegeþi? Tu ºi copilul?... a zis el,democratic, domestic, casnic, just, corect ºiperfect.

– Noi, capul!... Pe Majestatea Sa!..., a ºoptit,stins, mama.

Tata a zis, scurt pe doi ºi apoi doi pe trei:– Ei bine, eu voi alege Pajura!...Ce fãcea tata, ce nu fãcea, fiindcã mama

Eliza devenea tot mai bãnuitoare ºi iscoditoare,pentru cã el, aruncând banul cu monarhul însus, ieºea Pajura; iar monarhul cobora în jos, lapãmânt. O datã, de douã ori, de trei ori, decinci ori!...

– Vedeþi? Vedeþi?... Soarta lui Miticã nu va fimuzica, ci dreptul penal roman, ori, poate,medicina militarã!... Nu va deveni lãutar. A ieºitPajura – Pasãrea Domnitorilor..., care va avea unmare viitor!... Cãci va ajunge, azi-mâine, dinregalã, pasãre republicanã!...

N-am înþeles, atunci ºi nici mai târziu,absolut nimic. Era ca o cumplitã profeþie!...Destinare!?... Premoniþie?...

**

– Opriþi-vã, mânzelor, îngereselor,porumbiþelor ale pãcii!.., le-am strigat eu pe celedouã fete cucuiete, care alergau, înaintau,

întruna, þinându-se de mânã; ºi tocmai se aflau,treceau pe lângã mine ºi nu se poticneau ºi nucãdeau; ºi nu mã vedeau; aproape cã zburau, înfericirea lor îngereascã, de neoprit ºidumnezeiascã!...ªi iarãºi mi-am amintit, fulguit, descumpãnit, dealtã poveste, pe creste, cu mama... Venea, sepogora, ca ºi voievozii, pãrintele meu, de lamunte, de la Corbi, Orbi ºi Aref, unde tocmaicumpãrase o turmã de oi, mãgãruºi, mânji ºivaci, iar cel ce era slujbaºul sãu se chema,neapãrat, vãcar, nici oier, nici cãprar – ºi era slutºi mut de înþelepciune ºi nu se supãra niciodatã,pe sat, cãci tocmai decãzuse, din perceptor, lacoada vacii, trãind din coada vacii; ºi ºtia ºi cãbucãþica þine ºi creºte viþica!... El fusese cel care,copil fiind, îmi spusese cugetãrile, din popor,despre vrãbii, vulturi, vãcuþe ºi viþei...

ªi, o datã, nu de douã ori, din acelaºi balconal casei copilãriei, ce dãdea înspre Fântâna luiManole ºi Mãnãstire, fãcutã tot de el, aArgeºului, alãturi de mama, în acel balcon, amvãzut, vai, m-am alarmat ºi am strigat, brusc:

– Iatã!... Iatã!... Nu-i este bine vãcuþeinoastre!... Cãci vine tata cu pielea ei, înspinare!... Iar vremea este slutã, smultã ºinãtângã!... ªi cu coada lungã!...

Mama mi-a rãspuns:– Ptii, suflete chircit, ghemuit, nesuferit!...

Dumnezeu sã te pasãre, sã te laure!... Sã teiepure!... Ori, sã te taure!... Ca-n ziua deCaracãl!...

Mã va fi ursit, atunci, mama mea?... Mã va fiproteguit?... Cine poate – sã-mi spunã!?...

ªi cineva, dinãuntru-mi, din memoria-migãuritã, spartã, ciuruitã ºi ciobitã, poate copilulde odinioarã... ªi vocea lui de odinioarã astrigat, în chip înfricoºat, în pustiul deîntuneric, rãmas singur; fiindcã îngeresele sedepãrtaserã, dispãruserã ºi se pierduserã, dupãcolþ:

Materamù! Materamù! Materamù!... – EliSabahktani!...

**

Atunci, mi-am amintit de cheile de sol, de lasubsol, franceze, bavareze, ecoseze, aruncate înladã. De gâturi de vioarã transformate în cãluþide lemn: da-da! Undeva, pe undeva, pe aici, însus, sau în jos, era str. Demetru Ghica, colþ încolþ cu Iancu Jianu, sau Abraham Iancu; ºi, peurmã, Bulevardul lui Pavel Kisselef...

Se pãrea cã întortocheatele mele drumuri ºicãi se sfârºeau. În faþã-mi se strâmta, seînchidea un squar, un endroit, un impasse, ofundãturã. Se termina, poate, ºi toatã cãlãtoria...Se zãrea, vag, ca prin aburii zorilor, un han: „Labosket“. Era încuiat. N-am intrat. Prin golurilesufletului ºi minþii nu mã mai ºtiam pe mineînsumi, nu mã mai recunoºteam! „Unde-sºirurile vieþii-mi ca, din soartã... sã le-adun?...Ah, organele-s sfãrâmate!...“, îmi zburau,sfârâiau ºi fâlfâiau, pe sub tâmple, versete sparteºi rupte, frânte, surate surde.

Am scos, întâi, revolverul rusesc „Nazan“, cuun butoi amovibil,, adicã mobil, miºcãtor, nuinamovibil – ºi eram speriat. Am observat unchip femeiesc, gravat pe mâner; ºi am vãzut cãe zeiþa Justiþiei, în urma reformei Judiciare,iniþiatã de rege, în Parlament ºi în Camerã.Certã, justã, perfectã ºi recentã!...

Am introdus un singur glonþ, de calibrul 9mm, ºi am început sã-l agit, necontenit, sã-i dauavânt, sã-l mânuiesc, cu o singurã mânã, ceadreaptã, agitându-l în aer, mereu, spre dreapta;„un singur cartuº“, mi-am zis, repede.

Nicidecum ºase!... Amen!... Aºa sã fie!...Am avântat ºi am rotit revolverul, de n ori,

punându-l, hotãrât ºi ferm, la tâmpla dreaptã.Þãcãnind, în gol, fãrã efect, imperfect, aiuram,nu mai gândeam. ªi, totuºi, mi-au zburat,fulguitor, prin þeastã, o obsesie a unor prieteni,de demult, care meditau, gândeau, când ºi când,cum sã-ºi punã capãt zilelor, adicã sã sespânzure!... Apoi spuneau un Nu ferm, apoihotãrât ºi slut, cãci era, în concluzia lor „omoarte mizerã, murdarã, odioasã!...“. Segândeau, pe urmã, sã se sinucidã, pe malulMãrii!... Sau, chiar pierind, în valuri!... Brîîî!...Nu!... Cãci i-ar îngropa în uitare valurile,malurile, rãcorile ºi smârcurile social-politice,furtunile schimbãrii, rozele vânturilor ºi i-arsfârteca mulþimile de vulturi ramoliþi, politici ºipescãruºii decãzuþi ºi poetici.

– Sã ne sinucidem, în grup, la munte!..., maiadãugase altul. Sã fim îndârjiþi, solidari, sã neîncurajãm ºi-mbãrbãtãm, unii pe alþii –; ºi era oaltã, recentã concluzie, mereu amânatã, pentrutimpuri mai bune ºi vremuri mai drepte, juste ºiperfecte. ªi unii, gãsind hibe, amânaserã, într-atât, încât veniserã peste ei senilitatea, vârstelegrele, despovãrate ºi despodobite de frumuseþe;ºi muriserã de bãtrâneþe.

Alþii adãugau:– Un glonþ – direct în gurã!... Brrrr!... Nu!...

Fiindcã e o moarte lipsitã de onoare. Un glonþîn ceafã, dacã reuºeºti sã þi-o vezi ºi sã þi-oocheºti!... În burtã!... În inimã!... Brrrr!!... Nu!...fiindcã e lipsitã de demnitate!...

Am rãsucit ºi am agitat revolverul spredreapta, cu mâna dreaptã, îndreptându-l spretâmpla cea dreaptã – alegere alternativã înconcluzia mea corozivã.

Acolo, unde se nasc vulcanic ideile, þâºnesc ºicresc, asemenea stelelor înflãcãrate, ideile ºiparaideile, de multe ori arzând ºi scrumindcreierii!... Se nasc cuvintele, care ucid!... De zecide ori am apãsat pe trãgaci; þac-þac!, þac!,sunând în sec. ªi mã grãbeam, mã precipitam,anticipam, apãsând, lunatic ºi mecanic. Nimic!...De parcã revolverul nu mi-ar fi permis hazardulruletei, al amovabilitãþii ºi amoralitãþii „ruleteiruseºti“; ºi ar fi fost, cu desãvârºire, gol, gol,gol, gol!... Gol, gol, gol!... Goluþ!...

Þac!... Þac!... Þac!... Nu-mi era, se pãrea,rânduit, destinat, sortit.

ªi am aºezat, dezamãgit, dar meticulos,„Nazanul“ înapoi, în ladã, printre manuscrise. ªiam luat, cu nãdejdi înalte ºi îndârjite, pe celãlalt

1122




"

1133




ºi ultimul, disponibil ºi inamovibil: „S.T.M.“ –„Steyer Automatic – Wienn. 1913“.

Am introdus, meticulos ºi calculat, nicidecumprecipitat, ºase cartuºe, mângâindu-l, pipãindu-lºi studiindu-l pe fiecare în parte. Le-am admirat,fascinat, vrãjit, sclipirile ºi harurile luciferice ºimalefice, înainte de a apãsa pe trãgaciul-cârmaci.

Am strigat, am rãcnit, am þipat, cãci nu era orugãciune, ºoptitã, ci o adevãratã odã, adusãrevolverului, ca zeitate supremã, invocatã, sã mãia din iadul de pe pãmânt, ce a fost ºi va sãvinã – ferice de cei morþi, decât de cei vii!...

„– Tu, suveran al Lumii!... Trebuie sã mãînchin þie!... Fiindcã, fãrã un creier, care sã ocearã, Dumnezeu... Divinitatea..., Tatãl Ceresc...nu mai poate avea niciun rost!... Iar tu eºti zeulcare poþi dispune..., cum vroieºti Tu,... de acelcreier!... Tu eºti Zeul cel mai puternic!...“

M-a apucat, brusc, o pãrere de rãu de mineînsumi, de nu cumva era o fricã, transformatãîn spaimã, apoi în groazã. Eram tot ud!... Dacãsudoarea aceea o sã se strecoare, cumva, înpistol ºi sã-mi compromitã totul? Dacã, ºiacesta, va þãcãni, absent, ruginit ºi sec ºi sleit?...Mã îndârjeam, mã încurajam, mã îmbãrbãtampe mine însumi!... Mã avântam: „Hai, apasãodatã!“ ºi simþeam cã aiurez, cã îmi fierbcreierii, minþile!..., în haosul cel gri, al Nopþii,aºteptând zorile, cântecele, chemãtoare, alecocoºului – lui Socrate, dar ºi al Sfântului Petru.

Am strigat, luând drept martor, noaptea, amurlat:

– N-am terminat, o, Doamne, epopeeaFuchsiada; nici n-am putut urmãri, pânã lacapãt, viaþa personagiilor mele. Sunt vinovat cãmi-au scãpat din mânã. Însã aºa au vrut ele, nueu!... Nu le-am putut manevra! ªi, iatã, cã astfel,nu mi-am sfârºit, nu mi-am dus la capãt, nicimenirea, Marea mea Operã. ªi am rãmas înurma eroilor mei, aºa cum fac cei ce dreseazãjuncii – sã tragã la jug; ºi ei, crescând tauri, îºiajung din urmã stãpânul; ºi îºi calcã, politic, înpicioare stãpânul...

În vremi din acestea pestriþe, Moartea estesingura valoare perenã ºi supremã!..., am maistrigat. „Mater certa et inocenta!... Paterincertus.“... Lege supremã!

M-am gândit, poate pentru ultima oarã cã, învan, în zadar cautã oamenii sã mãsoare, cuunitatea de mãsurã a cunoaºterii ºi gândiriidrumul spre cea dintâi cauzã, aflând ultimulAdevãr!... Nu ºtim ce va fi în lumea cealaltã, dedupã moarte, însã e absolut sigur cã lumeanoastrã nu poate fi ultimul cuvânt, al Creaþiuniiºi, deci, venind vorba de evrei ºi greci, este doaro stare de tranziþie! O stare,... prin care... seîncearcã puterea credinþei noastre..., spre soartabinelui!... Problema..., chestiunea..., de a ºti,dacã ipoteza aºa-zisei existenþe, sau nonexistenþea bunului Dumnezeu – este conformã cuadevãrul, rãmâne un nonsens!......

Divinitatea..., bunul Dumnezeu,... Creaþiunea– existã! Pentru cel ce crede în ea!... ªi doaratâta e de ajuns, pentru a nu ne mai încerca,întru a verifica, prin logica ºi raþionamentulnostru, existenþa Divinitãþii, undeva!...Credinþa... iubirea..., speranþa formeazã... însufletul omenesc... un substrat aparte – ºi celmai fundamental!... Ele sunt de o esenþãsuperioarã gândirii, cu purul ei ºi singurul eiAdevãr!... ªi planeazã, infinit, deasupraconvingerilor noastre pozitive ºi progresiste!...Fiindcã, nici de examenul lor, mãcar, nu aunevoie, spre a exista!... Voinþa însãºi – de acrede – este suficientã ºi îºi ajunge sie însãºi!...

Calea noastrã, pe acest strâmb pãmânt,drumul nostru, chiar înfundat, o vreme, nu eultima noastrã viaþã ºi nici ultimul adevãr!...Undeva, e o trezire..., trezie..., o altã nouãºansã, poate un purgatoriu!... O omenire înnoitãde Dumnezeu – ºi cãreia El i-a purificatspiritul!... O voi gãsi ºi eu, oare, pe undeva?...Eh, eh, iadul l-am trãit ºi l-am lãsat, nãdãjduiesc,în urmã!... Laºitatea Cugetãrii!... Sucireaavocãþeascã ºi politiceascã, a logicei!... Ignoranþasnobismului!... Somnolenþele –– cele rãsãritene,ca sã nu le zic, orientale!... Ex Oriente lux!......Sãrãcia, în veac, a credinþei famelice!...Ticãloºiile Justiþiei!... Zãpada cea albã, cedevine, propagandisticã ºi neagrã!... Sã punpunct ºi virgulã vieþii, mi-am ºoptit, atunci,repede, ca o rugãciune imperativã ºi superlativã.Ajutã-mã, Doamne, sã nu mã mai amân pemine însumi, ca ªeherezada!... Sã pun punct, cuo virgulã maleficã ºi eticã, luând chip de

pistol..., de revolver..., de ventilator..., de zeuautomatic, suprem, logic, paralogic, bezmetic,hilar ºi bizar!... Parabolic ºi simbolic!... Magistralºi triumfal!...

Nu se zãreau zorile ºi nici soarele, punctulcel de la infinit încã nu se ghicea ºi nu sevedea. Sunt pe câmpul de onoare, al morþii!...,mã încredinþam. Ca la Plevna, ori Turtucaia,când un vecin de tranºeu, murind, a þipat: „p...mãsii!...“. (Iar un jurnalist englez a citatexpresia, în original, fãrã s-o mai traducã, înreportajul sãu.) Mi-ar fi necesar un credit eternºi tern, mi-am ºoptit, nins ºi stins, de laMutualitate!... Sã pot ajunge, tranzita, traversa –dincolo!...

Am agitat, ca un automat, în dreapta,revolverul vienez, deºi nu mai trebuia!..., cugândul inamovibil de a-l miºca, amovibil, sprestânga: un singur cartuº, pentru un singursuflet.. Hai odatã!... Chipul mi se vedea, înzidul, umezit de transpiraþia mea, ca într-ooglindã. O luminã imensã ºi intensã, apãsând petrãgaci, mi-a inundat creierii, þâºnind ca oexplozie aurie, prin urechi ºi prin ochi, în ritmulinimii, al Artei ºi al Muzicii Sferelor!... Sper sãfi trecut dincolo, sã fi murit, fiindcã nu m-ammai trezit, niciodatã.

Însã, de mã zãriþi, cumva, noaptea ºi-n zori,singur, pe culoarele ºi coridoarele TribunaluluiSuprem, cu veºminte gri-zid beton – ºampon,bonbon, ºi pãlãrie maron, cu vederi politiceslabe, în dreapta ºi cu ochelari din cearcãne demucegai, în jurul ochilor, cu dosare catastroficeºi malefice, sub braþ, curgând litere din ele,opriþi-mã ºi strigaþi-mã!... Rânduiþi-mã ºi pemine!... ªi vã voi rãspunde, brusc ºi etrusc:

–– Sunt eu, Urmuz!... Tragedianul cuvintelor.ªi semnez, în alb:

(fragment din romanul Þara lui Urmuz,în curs de apariþie la Editura „Scrisul

Românesc”, Craiova)

!

Mirela Anura Sutra (2013), obiect de hârtie, fotografie, 30 x 40 x 15 cm

Mirela Anura Sutra 11 (2013), obiect de hârtie,fotografie, 30 x 40 x 15 cm

IIoonn LLoonnggiinn PPooppeessccuu: – Vorbind de realitate, deactualitate, ºi nu de viitor sau de o doritã ºi ima-ginatã dezvoltare, unde este România astãzi? Ceînseamnã statul român? Care sunt deciziile pecare le poate lua?

CCããlliinn GGeeoorrggeessccuu: – Statul român actual este unstat slab, sãrac ºi înapoiat. Acþioneazã conformunor mituri ºi prejudecãþi, ia decizii importantepe bazã de wishful thinking, gândirea deziderativãce distorsioneazã realitatea în funcþie de propriiledorinþe. Justiþia românã este servilã ºi neprofe-sionistã. Dosarele se albesc în funcþie de interese,justiþia este oarbã, pedepseºte doar mafioþimãrunþi. „Peºtii cei mari“ rar ajung la puºcãrie ºinumai în urma unor reglãri de conturi între„gãºti“.

Dacã vrei sã distrugi o þarã o faci infiltrândneisprãviþi în funcþii de decizie.

Societatea româneascã diferã de economiilemature din Europa în sensul cã, dacã în Europase schimbã un guvern, nu se întâmplã nimic grav,economia merge înainte, structura instituþionalãfuncþioneazã. În România nu avem managementperformant, iar managementul înseamnã viziunede perspectivã. Statul român actual nu mai existãpentru cã nu mai funcþioneazã instituþional.Accidentul aviatic din Munþii Apuseni este odovadã a inexistenþei statului.

– Puneþi drept condiþie a redresãrii patrio-tismul în limitele adevãrului ºi reluaþi formulainterbelicã „prin noi înºine“. Mai putem invocaacest concept în epoca globalizãrii?

– Totul ne este permis, dar nu totul ne este ºide folos, spunea Sfântul Apostol Pavel. ªi maispunea cã omul întreg, puternic, chiar dacã totulîi este permis, nu se va lãsa stãpânit de tot ceeace-i este îngãduit.

Totul, dar absolut totul se face doar semãnânddragoste, nu urã ºi trãdare.

Lucrurile au mers prea departe din cauzamodului total inadecvat de conducere a þãrii înultimii 25 de ani. Cei care au deþinut puterea auurmãrit doar interesele lor, personale ºi de grup,ºi nu cele ale þãrii. Or, nu ai cum sã fii de folosþãrii tale dacã nu o iubeºti ºi dacã nu-i vrei binele!Formula „prin noi înºine“ nu poate fi transpusãîn practicã de cãtre cei care duºmãnesc România.

Sunt þãri importante care în ultimii 20 de anis-au dezvoltat spectaculos pe baza modelului„prin noi înºine“. În anii ’70, Finlanda era lacoada þãrilor scandinave, acum este în fruntea lor.La mijlocul anilor ’90, economia Rusiei a fostaproape ruinatã de globaliºti, cu reþetele lorneoliberale, dar ºi-a revenit spectaculos când þaraa adoptat modelul „prin noi înºine“. Japonia,Norvegia, Polonia, Ungaria sunt alte exemple grãi-toare de þãri care nu au cedat presiunilor „termi-natorilor“ internaþionali ºi au reuºit sã prospereeconomic.

A ne dezvolta prin noi înºine înseamnã înprimul rând a investi în om – or, aceasta a lipsitcu desãvârºire. Românul trebuie lãsat sã facã cepoate el mai bine, nu ce cred de cuviinþã niºtefuncþionari de la Bucureºti sau Bruxelles, ºi atunci

toatã þara va înflori. De ce oare românii suntfoarte apreciaþi în multe locuri importante dinlume iar în þara lor nu au un loc de muncã? Înacest sens, exemplul istoric paºoptist ne stã laîndemânã. Este greu, dar se poate!

– Întrevedeþi, alãturi de mulþi futurologi,marea crizã alimentarã ºi a apei. Cum ar puteatrece România prin aceste douã crize? Vorbiþi desolul fertil (adevãratul aur al României) ºi de apã.În context, vã dau de ºtire cã Chevron foreazãdupã gaze de ºist în Dobrogea, unde profesorulZamfirescu de la Universitate a identificat un flu-viu de apã dulce cât Dunãrea, de la Balcic laMamaia ºi mai la nord. Nu va fi pusã aceastãresursã în pericol?

– Criza apei ºi a hranei din zona anilor 2020va fi mult mai serioasã ºi mai devastatoare decâtcriza economico-financiarã de acum. Suntempregãtiþi sã o întâmpinãm? Aceasta este între-barea. Aurul României nu este cel mineral,îngropat sub munte, ci stratul subþire de sol fertil,la care se adaugã apa ºi condiþiile geomorfologiceexcepþionale ale þãrii noastre. Þara este un orga-nism viu ºi trebuie tratatã ca atare, adicã integral,la fel cum viziunea integralã trebuie sã prezidezemodul de a concepe mãsurile de prevenþie ºi deasigurare a sãnãtãþii umane. Integral se gândesc ºiproblemele þãrii. Politic vorbind, e nevoie sã ºtiisã cânþi la orgã, adicã pe mai multe claviaturisimultan. Pentru cã o decizie greºitã se poate rãs-frânge negativ în alte locuri. Prevenþia, anticipareane stau la îndemânã.

Cunosc resursa uriaºã de apã care se varsã lacâþiva km în mare. Sigur cã poate sã fie afectatã,ºi încã grav, dacã se permite aceastã afacereextrem de nocivã, adevãrat atentat la adresa vieþii.Este un exemplu tipic de acþiune de-a dreptulcriminalã a unei corporaþii.

– De ce vedeþi în comerþul pe apã comerþulviitorului?

– Energia este una din cele trei mari teme aleomenirii în urmãtoarea perioadã. Linia de comerþcu Asia se poate realiza prin România simplu ºieficient. Portul Constanþa, port la doua mãri,Marea Neagrã ºi Caspicã, este mai importantdecât aeroportul Otopeni. Cine va stãpâni co-merþul pe mare, în viitor va stãpâni lumea eco-nomicã.

– Care sunt atuurile în dezvoltarea României?Apã, munþi, sol, pãduri? Capitalul natural?

– România este o þarã prea bogatã, cu unpãmânt prea fertil ca sã fie pãstratã fãrã luptã!

ªtiinþific, din 9 regiuni biogeografice, Româniadeþine 5, având cea mai importantã ecoregiune lanivel global. Mai mult de jumãtate din Carpaþi,cei mai sãlbatici ca naturã, sunt în þara noastrã.Peste jumãtate din carnivorele mari sunt înRomânia. Avem apoi Delta Dunãrii, zoneleumede ºi pãdurile – un tezaur.

Capitalul gigantic al României este dat deresursele naturale. ªi în special de baza geneticã

purã pe care o are, fiind printre foarte puþineleþãri din Europa care deþin aºa ceva. Dacã numescdoar cele 220.000 de ha de pãdure, apoi cer-noziomul ciocolatiu, cel mai productiv dintretoate tipurile de sol, aflat cu predilecþie înDobrogea, se poate vedea capacitatea sigurã de adezvolta durabil þara. Nu poþi avea dezvoltaredurabilã fãrã fundamentul dat de resursele natu-rale pure.

Sub acest aspect, România se înscrie în zonamarilor negociatori, fiind un potenþial multiplica-tor genetic pentru þãrile care au doar resursefinanciare dar nu ºi pe cele naturale. Sau aupãdure dar nu au codru. Lumea occidentalã estedisperatã sã aibã hranã ºi apã de foarte bunã cali-tate pentru cetãþenii ei. Doar astfel îºi asigurãcontinuitatea ca neam. Toþi sunt conºtienþi depericolul alimentaþiei industriale, plinã de E-uri ºiaducãtoare de boli pe care medicina actualã nu lepoate trata.

– Cum ar trebui sã sune ºi ce puncte ar trebuisã alcãtuiascã Strategia de dezvoltare a României?

– În primul rând trebuie sã gândeºti adevãrul,sã spui adevãrul ºi sã iubeºti adevãrul. Civilizaþiaeste fructul muncii ºi efortului, al cunoºtinþelor ºiînvãþãrii. Decadenþa se instaleazã atunci când eleînceteazã sã devinã virtuþi.

Cheia succesului în dezvoltarea þãrii stã îndragoste, unire, întãrirea familiei ºi micul producã-tor. Restul sunt detalii.

Insist pe rolul familiei în societatea de azi.Vigoarea tineretului se trage din rãdãcinile dinfamilie. Dacã familia este sãnãtoasã, creºtinã,unitã, atunci ºi societatea va fi la fel.

Strategia þãrii se poartã în inimã ºi are câtevapuncte, care încap pe o paginã: 1. Întãrirea legisla-tivã ºi constituþionalã a statului. Legi administrateeficient de funcþionari în a cãror autoritate popu-laþia sã aibã încredere. 2. Lansarea cercetãrii ºidezvoltãrii cu implicarea universitãþilor. 3. Politicimonetare ºi fiscale ferme. Nivelul taxelor sã fiescãzut. Pãstrarea monedei naþionale este un mareatu, care nu trebuie neglijat. ªi sub nicio formãnu trebuie aderat la moneda euro. 4. Dezvoltareacãilor de transport. O þarã curatã ºi îngrijitã. 5. Opoliticã externã regionalã ºi globalã de promovarea concilierii. 6. Transformarea unui handicap înavantaj de niºã economicã: agriculturaromâneascã – cu scopul final de a asigura inde-pendenþa alimentarã a þãrii. Protecþia pãdurilor ºiconservarea mediului. Dezvoltarea durabilã – con-cept naþional. 7. Securitatea persoanei: strategia desãnãtate bazatã pe prevenþie, hranã sãnãtoasã,educaþie prin miºcare, politicã demograficã sta-bilã.

România deþine azi Strategia Naþionalã pentruDezvoltare Durabilã (SNDD), document elaboratconform cerinþelor UE ºi prezentat oficial în2008. Nu s-a pus în practicã nicio propoziþie dinacest document realizat pe parcursul unui an,completat ºi îmbunãtãþit prin dezbatere publicã,însuºit ºi aprobat oficial de guvernul de la aceavreme. SNDD este un pas spre civilizaþie, estestrategia interesului comun, care ar trebui sãprimeze asupra confruntãrilor politice ºimomentelor electorale.

SNDD stabileºte cadrul de manifestare aambiþiei de dezvoltare, care nu poate fi progra-matã ºi garantatã decât pe termen lung ºi numaidacã structura ºi funcþionalitatea sistemului socio-economic sunt dimensionate ºi adaptate continuula configuraþia ºi capacitatea de suport a

1144




interviu

de vorbã cu Dr. Cãlin Georgescu

„În politica româneascãlipseºte harta viitorului” (II)

capitalului natural accesibil. Pe aceasta ne funda-mentãm obiectivele, care sunt ºi trebuie sã fieintegratoare. Ideea dezvoltãrii durabile este incom-patibilã cu ceea ce s-a întâmplat în România înultimii aproape 25 de ani. Este o incompatibilitatesistemicã. Asistãm doar la acþiuni post-factum,menite sã repare deficienþele constatate, fãrã a fibazate pe previziuni care sã le modeleze ºi preîn-tâmpine. Dificultãþile în elaborarea documentuluinu au constat în introducerea de idei noi, ci înefortul de a scãpa de cele vechi.

Un ultim aspect esenþial este politicademograficã, neglijatã total de toate forþelepolitice din þarã: România se aflã într-un declindemografic prelungit, cu deteriorarea structurii pevârste a populaþiei, scãderea natalitãþii ºi accentu-area procesului de îmbãtrânire. Recensãmântuldin 2011 este foarte discutabil ca date ºi organi-zare, dar chiar ºi aºa cifrele sunt grãitoare.Pierderea demograficã a însumat, între 1990 ºi2014, peste 3 milioane de oameni.

– Unii politicieni i-au îndemnat pe români sãpãrãseascã România, sã munceascã în alte þãri. Ceconsecinþe are aceastã hemoragie de forþã demuncã peste hotare?

– Avem o migraþie continuã. În Italia s-ar aflaîn prezent peste 2 milioane de români, iar înSpania 1,5 milioane, potrivit datelor oficiale aleguvernelor acestor þãri. Þara a rãmas nelucratã ºiabandonatã. În 24 de ani, România a pierdut maimult de 3 milioane de locuitori dintre cei maibuni.

Aceasta a fãcut sã avem 19 milioane decetãþeni acum, iar consecinþele pe viitor, dacã nuse iau mãsuri imediate, vor fi dramatice.

– V-aþi opus economiei extractive. Guvernanþiiactuali se grãbesc sã demareze o mulþime deproiecte miniere, crezând cã asta va genera dez-voltare ºi locuri de muncã. Ce propuneþi înschimb?

– Pe plan economic, avem nevoie de mãsuripentru a pune în valoare avantajele competitivereale de care mai dispune România, prin consoli-darea capitalului naþional, întãrirea regimului pro-prietãþii, încurajarea iniþiativei antreprenoriale,identificarea unor noi resurse de dezvoltare, inclu-siv prin parteneriate public-privat, sprijinirea for-mulelor asociative „la firul ierbii“ pentru creareade locuri de muncã stabile ºi bine remunerate ºiîmbunãtãþirea calitãþii vieþii. Aceasta înseamnã oeconomie civicã, molecularã, care þine cont defaptul cã prosperitatea unei naþiuni depinde deprosperitatea fiecãrui individ în parte. Cu altecuvinte, nu am nevoie de 5 moguli în agriculturãci de 500.000 de þãrani viguroºi care sã dezvolte oþarã întreagã. Nu am nevoie de o economieextractivã cum este acum, în care doar se vândresursele naturale ºi activele existente. Dacã îþivinzi tot ce ai în casã, unde ajungi, cum maitrãieºti? Este nevoie sã produci, deci întrebareacare ar trebui pusã fiecãrui român este: ce ºtii sãfaci?

Un proiect minier sãnãtos nu înseamnã sã vin-dem resursele pe nimic, ci sã folosim noi resurse-le – asta înseamnã proiect valabil. Prin noi înºine!

Mina de la Roºia Montanã se poate deschideºi exploata numai de cãtre România, apelând latehnologia clasicã ºi prietenoasã cu mediul, dândde lucru la toatã lumea printr-o investiþie denumai 100 de milioane de euro. Dar se vrea aºaceva?

S-a vorbit mult despre reforma statului, a cla-sei politice. Dupã 25 de ani existã impresia cã se

urmãreºte doar o redistribuire a puterii ºidobândirea de avantaje pentru cei care o deþin.Acum, mai mult ca oricând, avem nevoie de undialog real, de o conciliere naþionalã. Dar aceastaînseamnã respect ºi voinþa sincerã de a ajunge laun consens rezonabil. Solidaritatea nu se clãdeºtela ordin ci din convingerea cã soluþiile propusesunt bune pentru þarã ºi pentru oamenii ei.

– Ce înseamnã „Statul român s-a privatizat“?

– Statul român de dupã 1990 s-a privatizat ºinu mai poate rãspunde corpului social pentru cãnu mai are ce vorbi cu el decât atunci când îi cerevoturile. Cine deþinea înainte de 1989 controlulinformativ al obiectivelor economice a trecut dinbarca comunistã în cea a capitalismului extractiv,însuºindu-ºi prin „privatizare“ ceea ce deþinea subcontrol în comunism. ªi nimeni nu spune nimic.Laºitatea conduce România!

– Cum vedeþi ºcoala, educaþia în general? Dece nu mai contribuie aceasta substanþial laîntãrirea statului? Ce nivel au profesorii? Astãzi,„toþi politicienii noºtri sunt profesori“. Ce pãrereaveþi despre ºcolile/universitãþile private?

– Educaþia înseamnã sã inspiri mintea, nu sãîncarci capul!

Dascãlul adevãrat nu livreazã informaþie ciplãmãdeºte copilul, viaþa lui, þara ºi neamul româ-nesc. Copilul este izvorul bucuriei din care putembea toþi, trebuie prin urmare sã investim tot ceavem în tânãra generaþie a þãrii.

Or, conducãtorii vremelnici ai României audistrus þara. Iar puþinii profesori adevãraþi pe careîi mai avem au mâinile legate.

ªcoala româneascã actualã este o ruºine. Dacãvrei sã înrobeºti o þarã, îi distrugi educaþia. Aºa s-a ºi întâmplat. Dacã ai educaþie performantãeºti, ca popor, liber. România este un vulturînchis într-o cuºcã în care nu poate sã-ºi întindãaripile sã zboare.

„Cum aratã astãzi ºcoala va arãta mâine þara“,spunea Spiru Haret în 1895. Calitatea educaþieieste condiþia de bazã pentru ca România sã-ºiasigure un loc în cursa civilizaþiei contemporane.Educaþia ºi formarea profesionalã reprezintã bazadezvoltãrii þãrii, alãturi de întãrirea familiei, pen-

tru cã avem nevoie de un pol moral.„Þinta cea mai înaltã a educaþiei e sã formeze

caractere, iar caracterul nu este un dar, ci o sumãde deprinderi tari, dobândite prin muncã“ spuneaSimion Mehedinþi. ªcoala muncii, seriozitatea ºiconºtiinþa lucrului bine fãcut trebuie sãînlocuiascã improvizaþia ºi superficialitatea.

În orice scenariu de viitor, cheia succesuluirezidã în factorul uman, prin modernizarea acce-leratã a învãþãmântului, cercetãrii, sistemului desãnãtate, prin prevenþie. O populaþie sãnãtoasã,bine educatã ºi informatã este chezãºiafuncþionãrii instituþiilor democraþiei. Numai astfelea devine imunã la intoxicare ºi manipulare.

Universitãþile particulare ar trebui desfiinþate,fãrã excepþie. Sunt doar o industrie de diplomefãrã acoperire, urmãrind doar profitul ºi spãlareacreierelor. Au fost viciate, evident, ºi universitãþilede stat. La Medicinã, înainte de ’89, se trãgealinia sub ultimul intrat la 9,80. Acum se intrã ºicu 4. Cum sã mai comentezi aºa ceva?

Manuale alternative? O samavolnicie! Istoriapoporului român este cumva alternativã?Geografia þãrii este cumva alternativã? Mama taeste alternativã? Avem cumva alternative saudileme cu privire la adevãrurile morale? Ca sã numai vorbim de implicaþiile în viaþa de zi cu zi: unºcolar de 35 de kg trebuie sã poarte în spate unghiozdan cu manuale ºi caiete alternative de 7-9kg. Dacã distrugem coloana vertebralã a copiluluiºi îi periclitãm sãnãtatea putem oare invoca ocoloanã vertebralã ºi o sãnãtate alternative? Darcãrui agramat care conduce azi îi pasã…?

Mai toþi politicienii noºtri sunt „profesori“ –nu de gimnaziu, nu de liceu, ci profesori universi-tari. De unde pânã unde? Pe vremea lui SpiruHaret, ca sã obþii titlul de profesor treceai prinexamene foarte dure, trebuia sã înveþi pedagogie,iar la final numirea era semnatã de Rege. Astãzi,România este þara cu cele mai puþine ore þinuteîn afara sãlilor de clasã, în muzee, institute ºtiinþi-fice ºi de cercetare etc. Interesul elevilor creºteproporþional cu noutatea, la care se adaugã vari-etatea formelor de predare – lucru valabil pestetot.

Diferenþa dintre nivelul de pregãtire al elevilorbuni ºi al majoritãþii este imensã. România arerate îngrijorãtoare de abandon la nivel gimnazial

1155




"

Mirela Anura Cascada (2011), obiect de hârtie, fotografie, 70 x 50 x 3 cm

ºi liceal, cu toate cã învãþãmântul obligatoriu estede 10 ani. Învãþãmântul superior scoate pe bandãrulantã absolvenþi interesaþi doar de diplomã. Seciteºte foarte puþin. 1,5% din adolescenþi citesccel mult 2 cãrþi/an. Camera Deputaþilor a votat28 de milioane de euro pentru cumpãrarea destick-uri de memorie, în condiþiile în care 50%din ºcoli nu au apã caldã ºi cãldurã. Totul esteabsurd în România!

Rezultatele excepþionale care mai apar suntdatorate elevului, deci studiului individual, ºi nusistemului de învãþãmânt, care nu favorizeazã vâr-furile, valorile intelectuale reale – ba chiar se temede ele. Bursele sunt acordate în funcþie de cât debine se fofileazã studentul în sistem ºi nu dupãcapacitãþile sale deosebite.

– Analizând sfertul de veac de când ne-amcucerit libertatea, ce puteþi spune? Am câºtigatsau nu libertatea? Am ajuns sã iubim competiþiaîntre valori, libertatea de a alege? Câtã respons-abilitate existã în sânul clasei politice?

– Competiþia minþilor din Occident a fosttransformatã în România într-o cursã nebunãdupã profit. Societatea s-a transformat într-una deconsum, supusã unei manipulãri masive. S-aînlocuit ºtiinþa cu miturile ºi s-a pledat pentru li-bertate fãrã responsabilitate, spre a acoperifraudele. Sub toga câtorva profeþi din þara asta seascunde frauda ºi manipularea cea mare.

România nu este o þarã liberã atâta timp câtpresa, în cea mai mare parte, este dirijatã. Mulþiºi-au vândut, pentru 30 de arginþi, ºi sufletul, ºiþara.

Dacã vrei sã-i înveþi pe oameni sã fie liberi,învaþã-i o meserie. Or, în România nu mai suntmeseriaºi, sunt doar afaceriºti.

– La capitolul „realizãri“, în cei 25 de ani dedemocraþie consemnãm alarmaþi retrocedãrile deproprietãþi, fãcute pe baza legii restitutio in inte-grum. Cât s-a retrocedat? Unde a fost statul careavea menirea de a-ºi apãra valorile? Cine este

vinovat pentru retrocedãrile barbare? Care estesituaþia în alte þãri?

– Instituþia proprietãþii este dinamitatã înRomânia. Democraþie fãrã proprietate privatã nuexistã, iar proprietatea privatã fãrã instituþia caresã o înregistreze ºi sã o apere, ºi anume cadastrulgeneral, nu existã nici ea. România aredemonocraþie, nu democraþie. Cadastrul general,în special partea lui economicã, este instituþiacheie care stabileºte valoarea ºi pune disciplinã înproprietãþile existente în þarã. De 25 de ani nu afost pusã ordine în cadastrul general pentru cãeste nevoie de haos. Unde este haos este ºiinteres, pentru cã în toþi aceºti ani statul a retro-cedat pãduri, terenuri, ape, clãdiri în valoare depeste 60 de miliarde de euro. Legea 247 ºi Legea1 din 2000 au distrus pãdurile þãrii. Încã mai suntvalabile ordonanþe ale lui Horthy din 1940.

România se aflã sub dictatura corporaþiilorfãrã patrie, având conducãtori corupþi pentru a fidirijatã foarte uºor.

– Cum vedeþi proiectele Roºia Montanã ºigazele de ºist? Cât vor ajuta ele, în caz derealizare, economia româneascã?

– În primul rând, nu sunt proiecte ci afacerimurdare ale celor de la Gold Corporation ºiChevron, în strânsã legãturã cu clasa politicãromâneascã ticãloasã. Iar Chevron este unul dincei mai mari poluatori privaþi din istorie, urmatde Exxon ºi British Petroleum.

Sunt proiecte antinaþionale ºi jefuitoare desuflete, pentru cã i-au aruncat pe oameni înrãzboi, român contra român, în propria lor þarã.Nu au nicio substanþã ºtiinþificã ºi sunt total non-ecologice ºi distrugãtoare de vieþi prin con-secinþele ulterioare. S-a scris mult pe tema asta,dar eu vã spun un lucru: aceste intenþii nu se vorpune în aplicare. Punct.

Cea mai jalnicã este prestaþia clasei politice. Pe2 decembrie, la Pungeºti se loveau românii peromâni cu ciomegele, dar în Bucureºti era bal cutoalete de mii de euro purtate de cocotele politice

ºi corporatiste. Este greþos!ªi un ultim aspect. Unde este poziþia BOR

faþã de situaþia de la Pungeºti? Cum au fostsusþinuþi cei câþiva preoþi ºi monahi care s-auopus cu mare curaj fãrãdelegilor? Din pãcate, lanoi, românii, tãcerea este un nãrav vechi al cleru-lui.

– Cum traduceþi fraza: „România este o þarãcondamnatã la neputinþã, pentru a fi exploatatã“?Ce este „criza de încredere“?

– Statul nu pune în practicã ce spune, sau cespune legea. Prin urmare, încrederea în instituþiilestatului este zero. Dacã ai o lege, îþi mai trebuieuna care sã o punã în aplicare. Cum sã aiîncredere în cineva care te furã ºi te umileºte per-manent? Politicul în România stãpâneºte bine artamanipulãrii ºi a dezinformãrii pentru a semenþine la putere. Se schimbã doar politicienii, eiîntre ei, pentru cã în spate au acelaºi scopnecreºtinesc ºi anticreºtin.

Iar efectele se vãd nu doar în sãrãcia ºi umi-linþa trãite de români în þarã, ci ºi în afara þãrii.De multã vreme, „român“ este în Occident uncalificativ depreciativ ºi nu denumirea unui neamdemn de stimã.

Supremaþia politicului este în România unsemn de pierdere a orientãrii creºtine. Omul apierdut nãdejdea mântuirii, iar politica a devenitun fel de mântuire socialã.

Compromisul în gândire ºi vorbã, nepãsarea înfaptã au deschis drum liber absurdului în soci-etatea româneascã. Este dreapta rãsplatã acreºtinilor care nu au putut sã fie creºtini. Dacãromânul ar sta la rând sã facã fapte bune, aºacum stã la rând la sfintele moaºte, ar fi bine.

(N.R.: Cãlin Georgescu este directorulCentrului pentru Dezvoltare Durabilã dinRomânia ºi ºeful Clubului de la Roma – Europa)

Interviu realizat de IIoonn LLoonnggiinn PPooppeessccuu

!

1166




"

Mirela Anura Frunze (2005), instalaþie spaþialã, Aula Carolina, Aachen

1177




Remember N. Steinhardt(29 iulie 1912 - 30 martie 1989)

Jurnalul fericirii ne înlemneºte prin strategiaargumentelor stufoase ºi multe la numãr princare lectorul este cucerit pentru totdeauna

universului credinþei, universului filosofieicreºtine. Steinhardt este ºi un mãrturisitor alcredinþei dar ºi un maestru, un mare maestru înarta convingerii, dispune de un simþ extraordinarîn a-þi insufla o învãþãturã care nu este altcevadecât înaintarea pe calea metanoiei. Nu e delocîntâmplãtor cã aceastã metanoia se poatetransmite efectiv, te poþi molipsi de ea, provenindde pe direcþia unor experienþe umane ultime. Înuniversul concentraþionar autorul, omul din autor,este supus experienþelor-limitã. În acest fel seajunge la calea misticã. Pentru traseul încurcat darstãruitor în credinþã, stufos dar încãrcat desemnificaþii capitale, Jurnalul fericirii e o cartemagistralã. Multivalenþa de atitudini ale credinþeicare converg în una ºi aceeaºi idee mare departicipare concretã la dumnezeire, debordeazãlectorul. Presentimentul concret cã ºi tu poþi urmaaceastã cale îþi este înscris cu litere precise înpropria intimitate a fiinþei tale. Descifrezi acesterune cu presentimentul atât de cuprinzãtor ºi deziditor care te face, chiar ºi ca simplu lector, sã fiiconvins cã atingi marea tainã a isihiei.

Din Steinhardt nu poþi sã nu citezi masiv cãcifraza lui este lungã, bogatã, adevãrul ei vine nudin sintetic ci din succesiunea cadrelor ideativecare se acumuleazã fecund pânã la o rotunjimedin care strãluceºte pânã la urmã concretitudineasentimentului. Iatã una dintre ele pe care neîncumetãm pe urmã s-o interpretãm:

„Incertitudinea e legea fundamentalã acivilizaþiei occidentale – ºi îi e semn zodiacal; e ºicondiþia de bazã a creºtinismului. Dar ei i sealãturã – «nedoveditã» pe plan omenesc ºtiinþific –acele convingeri care sunt mai tari ca teoremele,ca stânca. Îndemnat de ele voi ºti mereu ce sãfac, prin ele pot restabili rupta legãturã cuDumnezeu, ºi bucuria; pe deasupra abisului,postul emiþãtor ºi postul de recepþie pot intrainstantaneu în comunicare.

În uºoara burniþã, de-a lungul strãzii, înþelegcã nu se cuvine sã facem nici un rãu nimãnui, cãorice dezordine, mojicie, brutalitate, ceartã,enervare, dispreþ, jignire e de la diavol; cãfãptuirea binelui e maxima cea mai egoistã pentrucã singurã ea dã liniºtea ºi împãcarea cu sine; cãbuna purtare ºi colecþionarea de fapte bune suntacel unic al nostru avut de care putem oricânddispune (nu poate fi luat la nici o percheziþie); cãoricine, putând ajunge oricând într-o celulã deînchisoare ori pe un pat de spital ori sã sepomeneascã fãrã somn la ora douã noaptea (orateribilã a luciditãþii), nimic nu e mai amarnic ºimai aproape de iad – folosind un vocabular strictegoist – decât amintirea faptelor urâte, meschine,rele; decât golul talanþilor nefolosiþi ºi darurilorirosite; cã aºadar se cuvine a face binele cât mai etimp, înainte de a se ajunge la starea în care numai rãmâne decât a fi (modalitãþi ale lui a fi:

dupã moarte, în închisoare, pe patul de spital, îndeznãdãjduitã ori iremediabilã singurãtate, laînsinguratã bãtrâneþe sau în registre minore:plimbându-te pe stradã, aºteptând la stop, puºi larefec în faþa unui ghiºet); cã adunând amintirifrumoase (dar nu regretul unor clipe de plãceretrecãtoare, cãci ºi acela e chin), ne construim ladrept vorbind noi înºine paradisul, care nu-i decâto sumã de fapte bune, de acþiuni nobile orieroice, de purtãri mãrinimoase a cãror aducereaminte e o sobã veºnic dulce ºi caldã, un prilej deîndreptãþitã ºi calmã binefãcãtoare mulþumirepentru a fi fost feriþi de schisme ºi josnicii; cãsiguranþã ºi logicã absolutã nu avem, dar ºtimîntotdeauna ce se cade sã facem, modest; ºtim!Cu alte cuvinte Dumnezeu e cu desãvârºireabsent în lume dar e ºi cu desãvârºire prezentînlãuntrul nostru, aºa cum spune Kirkegaard, aºacum a tunat Sf. Bonaventura; Dumnezeu esteeminamente prezent sufletului, ba ºi chiar imediatcognoscibil.

Plec la Cluj liniºtit, cu sufletul bogat în pace;întrezãresc o cuminþenie, o modestã cumpãtarece-ar putea sã însemne apropierea de isihie.”

Acest fragment, atât de revelator ºi sugestivpentru o caracterizare cuprinzãtoare a misticii luiSteinhardt, reprezintã descrierea Cãii: faptele bune– pe de-o parte, ºi pe de alta – „citirea” luiDumnezeu din adâncurile sufletului omenesc.Steinhardt întrevede faptul uluitor cã existã înlãuntrul nostru o facultate deliberativã ºi, maiales, faptul cã avem cunoºtinþa absolutã de adiscerne – noi CUNOAªTEM care fapte suntbune printr-o inspiraþie dumnezeiascã. El spune:„modest” dar „ºtim” (ce e bine ºi ce e rãu). Ca ºicum Dumnezeu ar fi sãdit în sufletul nostruaceastã cunoºtinþã a binelui ºi rãului. Dar celegãturã are fãptuirea de bine cu mistica? Are,pentru cã sufletul este acela care se înalþã prinfãptuirea de bine pânã la cerurile duhovniceºti aleisihiei. Sufletul PARTICIPÃ la Dumnezeu prinfãptuirea de bine. Existã aici o întreagã filozofie aactului. Pe circumvoluþiunile destinului personal,destin cu care omul se PREZINTÃ în faþaDumnezeului sãu, existã înscrise cu litere de foctoate faptele, ba mai mult, toate fracþiunile desecundã ale gândurilor sale. La Marea Judecatã,sufletul este evaluat pe baza acestor dovezi departicipare sau de neparticipare ale lui ladumnezeire. Aºadar faptele bune reprezintãmodul concret prin care sufletul participã ladumnezeire – asta trebuie reþinut. Apoi, maivedem, în finalul frazelor steinhardtiene cãsufletul poate cunoaºte direct pe Dumnezeu.Dumnezeu este direct cognoscibil sufletuluiomenesc. Iatã o afirmaþie care exprimã cu tãriemistica lui Steinhardt. El spune: „pe deasupraabisului, postul emiþãtor ºi postul de recepþie potintra instantaneu în comunicare”. Existã deci ocale de comunicare cu Dumnezeu, deRECUNOAªTERE a acestuia în adâncurilesufletului omenesc. Sufletul poate fi supus celor

mai crunte negaþii privind certificarea unor lucrurisau a altora, poate deveni depozitarul tuturorincertitudinilor dar nu i se poate lua o anumecertitudine care vine din adâncurile lui ºi asupracãreia nu mai pluteºte nicio umbrã –dumnezeirea, prezenþa acesteia în intimitate. Iatãcã sufletul este LOCUL unde apare Dumnezeuîntr-o luminã de dincolo de lume, o luminã carescaldã întreg acest loc unde nu mai încapenegaþie. Iar dacã ne putem îndoi cã Dumnezeuapare în lume, de faptul cã existã, într-o formãsau alta, în noi, nu ne mai putem îndoi.Steinhardt spune cã nu numai Dumnezeu e înnoi, dar spune cã el e ºi cognoscibil. ªi aiciintervine cunoaºterea noastrã, a lui Steinhardt –care va descoperi în adâncurile sale un Dumnezeu– spunem noi – al înduioºãrii duhovniceºti ainimii. Dumnezeu nu este numai Creatorul,Arhitectul lumii. Dumnezeu este acela care îþipoate înduioºa inima, este acela care te umple demãrinimie, este acela care aduce raiul în trãiriletale înduhovnicite ºi care este confirmat tocmaide aceste stãri ce nu pot veni decât de laDumnezeu ºi prin care Dumnezeu se face prezentîn forma lui cognoscibilã sufletelor noastre:

„[...] îmi repet ºi-mi sistematizez teoria celornouã ceruri pe care o tot frãmânt ºi care mã totmângâie de oarecare timp.

În primele trei ceruri domneºte ºi lucreazãDumnezeu Creatorul, Atotfãcãtorul ºi Atotþiitorul,Marele Anonim al lui Blaga, Marele Ceasornicaral lui Voltaire, Marele Arhitect al francmasonilor.De la cerul al patrulea în sus ºi pânã la alºaptelea sãlãºluieºte dreptul Judecãtor, cel careînfricoºeazã, Legiuitorul Vechiului Testament,Dumnezeul dreptãþii aspre. Începând din cerul alºaptelea se dezvãluie – celor ce le este dat –neaºteptate secrete finale. Numai cã spredeosebire de ce cred iniþiaþii, guenoniºti, teozofi,antroposofi, spiritualiºti ori oameni pozitivi cuidei largi, ori ateiºti de nuanþã agnosticã,divinitatea din cerul al nouãlea nu este o «forþã»sau o «energie», cât mai impasibilã ºi maiimpersonalã, un ascuns coordonator sau

Despre fericire la Nicolae Steinhardt

Remus Foltoº

"

constructor, ci este Dumnezeu cel cu barbã albã,blând ºi bun, Dumnezeul copilãriei celei maiîndepãrtate ºi al colindelor, al cozonacilor,colindeþelor ºi turtelor, al celor mai frumoase seride Crãciun […].”

„Pe mãsurã ce urcãm scara cerurilor,priveliºtile sunt mai neaºteptate. Printreconstelaþii ºi roiuri de galaxii, stele novae pitice ºialbe, uitând de predici mânioase, volume deteologie ºi argumente apologetice, depãºindizvoare veºnice de hidrogen – reglate de spiritulprofesorului Hoyle – lãsând în urmã judecãtori,constructori, socotitori, profeþi, gravi filosofi ºigeometri neeuclidieni. Sufletul urcã mereu maisus, curãþindu-se, pânã la staþia terminus: loculde luminã ºi verdeaþã, pajiºtea înfloratãmiºunând de cãþei mici ºi dolofani ºi de pisicuþealbe cu fundã, acolo unde rãsunã acorduriledivertismentelor lui Mozart ºi se ostenesc îngeriicu aripi ai lui Liliom sã ofere necontenitdulceþuri ºi ºerbet, acolo unde se aflã Dumnezeulcel adevãrat, al pruncilor lãsaþi – în sfârºit – sãvinã, oricât de bãtrâni de ani sau împovãraþi degrele amintiri, sã vadã: pe Tatãl, cu barba albã, lamijloc, pe Hristos purtãtor de stigmate ºi cruce,în dreapta, pe Duhul curãþitor ºi alinãtor înstânga.”

Acest fragment este atât de revelator, amputea spune capital. Simplitatea unui sentimentpur de hãrãzire cu harul de a vedea peDumnezeu în micile bucurii ºi în liniºteasufleteascã este Calea lui Steihardt. Dincolo deteologie, existã un Dumnezeu la care toþi avemacces. Este Dumnezeul fericirii noastrepãmânteºti care nu e strãinã de bunãtate, deînduioºare a inimii, de mãrinimie ºi decertitudinea atingerii prin toate acestea a raiuluiconcret. Steinhardt nu e interesat de argumenteteologice ci de argumentele inimii. Soteriologialui e una prin sentimentul înãlþãtor departicipare, prin bunãtate ºi înduioºare, ladumnezeire.

În persoana lui Steinhardt ºi prin Jurnalulfericirii ni se propun cele mai simple lucruri darºi cele mai înãlþãtoare. Oricând putem sã apucãmpe aceastã cale. E la îndemâna noastrã. ªi nueste, sã nu uitãm, decât vieþuirea noastrãortodoxã pe care o ºtim dintotdeauna.

!


"

Marian Sorin Rãdulescu

Monahul cinefil

Pentru evreul Nicolae Steinhardt (1912-1989),convertirea la ortodoxie – prin botezulclandestin din sinistra temniþã de la Jilava, la

vârsta de 57 de ani – a reprezentat un „acces lafericire” ºi o ieºire din starea de „neagrãdeznãdejde”. Chiar ºi dupã tunderea în monahism(în 1980) interesul acestui spirit viu pentru artã,culturã ºi politicã nu s-a stins. Dimpotrivã. Imediatdupã depunerea votului monahal, Steinhardt ºi-aîntrebat duhovnicul dacã mai are voie sã scrie.Rãspunsul acestuia a fost: „Nu numai cã ai voie sãscrii, ci mai mult, primeºti ascultarea sã scrii ºi sãpublici de sute ºi mii de ori mai mult. Sã scrii totce te va inspira Dumnezeu. Scrie fãrã fricã, fãrãreþinere, nu îngropa talantul. Ce ºi cum sã scrii,dumneata ºtii. ªi sunt sigur cã vei scrie numai ceeace trebuie omului de azi, oamenilor în general,risipind întunericul în care ne aflãm”.

Volumele apãrute încã în timpul vieþii (dar ºi celepublicate postum) conþin – alãturi de o serie detransfigurate impresii culturale, literare, teatrale,muzicale – ºi câteva comentarii insolite pe margineaunor filme de referinþã. Rândurile rãmase de laNicolae Steinhardt despre cinema surprind acelecreaþii cinematografice ce reflectã mãreþia ºifrumosul, pãstrând contactul cu Taina ºi înfiorându-se în prezenþa Spectacolului. Cinefil chiar dupãretragerea la mãnãstire, iubitor ºi comentator deartã (literaturã, muzicã, picturã etc.), îndrãgostit deculturã ºi ºtiinþã, Nicolae Steinhardt este socotitprofan ºi excentric de cãtre rigoriºtii ce nu privesccu ochi buni lumea culturii. Totodatã, el esteproscris ºi de sceptici care, zeflemitori, îl considerãun mistic naiv ºi patetic de vreme ce s-a„înregimentat” în viaþa monahalã. În articolele ºi înînsemnãrile sale, Steinhardt nu oboseºte sã arate cãarta este „nostalgia lui Dumnezeu, dorul deDumnezeu”, un „imn de slavã a creaþiei”. Cândeste adevãratã, afirma el1, cultura – în care nucontenea sã desluºeascã fondul moral, sensul,mesajul, cugetul – „nu este mai puþin caldã, vivace,puternicã decât viaþa însãºi”.

Filmul Viridiana (asemenea altor opere deBuñuel) a fost mai ales interpretat printr-o grilã„progresistã”, anti-clericalã, punându-se prea uºoraccentul pe „negarea tuturor tabu-urilor ºiperceptelor creºtine”, pe „eºecul dogmatismuluivechii Spanii” etc. Steinhardt însã atrage atenþia cã„Viridiana nu aratã zãdãrnicia jertfei Mântuitorului,ci greutatea pe care o întâmpinãm noi, oamenii, dea ne asuma jertfa Sa, nimicnicia noastrã când evorba sã pornim pe calea Crucii.”2

În cadrul Festivalului de Film Britanic din 1969Nicolae Steinhardt vizioneazã Blow Up3. Copleºitde aceast „film platonician, un Varlaam ºi Ioasaf alcinematografiei”, se opreºte la grupul de mascaþi(„îngeri vestitori”) ce apare la început, iar însecvenþa de la final joacã tenis fãrã rachete ºi mingi,ºi „te ajutã ºi te îmbie sã treci prin vãmilevãzduhului în lumea inversã”4. Filmul luiAntonioni, afirmã Steinhardt, „poate fi înþeles ºiaºa, budhisto-creºtin, platonician ºi anti-fenomenologic”. Tot din cinematografia britanicãiubeºte ºi Portocala mecanicã. Filmul lui StanleyKubrick îi taie rãsuflarea prin „ruperea inimii,zdrobirea rinichilor, topirea mãdularelor”. Fericit ºiextaziat, este totodatã cuprins de „o groazã, oscârbã, o urã definitivã” – instinctuale, existenþiale,artistice – „faþã de violenþã ºi silnicie”5.

Kagemusha, „mãreþul film al lui AkiraKurosawa”, i se pare „o contribuþie la cunoaºtereaomului”, „o reuºitã a teatrului filmat japonez”, „o

mare izbândã cromaticã, desfãtãtoare, neîntreruptã”. În Kagemusha „predominã alternativ cele douãforme principale caracteristice mentalitãþii teatralejaponeze: no (mai tematicã, strânsã în chingileconvenþiilor, mai clasicã ºi rigoristã) ºi kabuchi (maidegajatã, mai popularã, mai desprinsã de tragedie),iar „acþiunea se deapãnã pe douã planuri:sacru/profan ori ceremonial/cotidian”. Modificarea„completã ºi rapidã” a tonalitãþii filmului regizat deKurosawa este exemplificatã de Steinhardt printr-osecvenþã („cea mai impresionantã, cred, din film, ºiuna din cele mai neuitate din istoriacinematografiei”) pe care o gãseºte antologicã. Estescena în care un feudal, atunci când i se aduce lacunoºtinþã cã a murit duºmanul sãu, se înfioarã:„rosteºte câteva cuvinte de laudã a viteazuluidispãrut, îl deplânge (ºi însãºi izbucnirea aceastaspontanã îl înalþã pe spectator, îl poartã în lumeacavalerismului unde ostilitatea nu-i neapãrat însoþitãde ranchiunã ºi dispreþ) ºi apoi – fãrã de pauzã –pãºeºte din teatrul ºi stilul kabuchi (naturalist) înteatrul ºi stilul no, se ridicã de pe al sãu tatami desolemnitate, îºi desfãºoarã evantaiul ºi în mers deparadã pronunþã ori mai bine zis recitã ºi cântã cuglas artificial – funerar, grav, pãtruns, un elogiu-bocet al mortului, dând glas – în acelaºi falestto basbaritonal (!) unui discurs – odã asupra deºertãciuniivieþii ºi inevitabilitãþii sfârºitului pentru toþipãmântenii”. Concluzia monahului: „fiinþa umanãse cuvine sã trãiascã nici exclusiv în profan ºi niciexclusiv în sacru: numai paralelismul celor douãmoduri de viaþã (ori matrice stilistice, ar zice LucianBlaga) ajunge sã îmbrãþiºeze, complementar, sensuldual al vieþii”. Astfel, Kagemusha „l-a transpus peLuigi Pirandello în film ºi parcã a ridicat a ºapteaartã la nivelul unei problematici apropiatã de ceeste mai straniu ºi mai ontologic de preþ în om:constanta pendulare între materie ºi spirit”.

Contrar pãrerii generale despre „decadenþa”,„libertinajul” ºi „gustul pentru profanare” al luiFederico Fellini, Steinhardt considerã cã La DolceVita este „o bucatã evident ºi nemijlocit christicã,ortodoxã cu desãvârºire, o adevãratã paginã depropovãduire evanghelicã prin mass media, în carechemarea lui Hristos vibreazã pe înþelesul oricuiºtie sã vadã ºi sã audã câtuºi de puþin”. Nu pierdeocazia de a remarca „splendida imagine iniþialã astatuii care pluteºte deasupra Romei”, peºtele(„care, fireºte, e Ichthys”) din final, „mort de treizile ºi tras de pescari în nãvod”, ºi „ochiul luiatotºtiutor ºi pãtrunzãtor”. În fata blândã ºi curatã(„Biserica, cred”) din ultima secvenþã monahul vedeo chemare pe care Marcello Mastroianni o ascultãpe jumãtate surd („condiþia umanã”), în genunchi.Sunt, de asemenea, comentate rapelurile constantede clopote ºi cruci, precum ºi scena falselor minuni(„condamnate cu o tãrie vrednicã de marii pãrinþianti-eretici ai veacului al IV-lea”). „Totul – îi scrieSteinhardt prietenului sãu, Virgil Ierunca6 – vãdeºteo uriaºã credinþã, o totalã nostalgie a împãrãþiei luiHristos, o neîncredere în soluþia viciului foarteasemãnãtoare cu a lui Vasile cel Mare. Ce sã maispun despre arta cu care dezmãþul, agitaþia,superficialitatea sunt „comunicate” dupã cele mairafinate mijloace, numai din plictis ºi silã? A,numai cine e fãrã de pãcat sau fãrã de ochi poateridica piatra grãbitã a nedreptãþii ºi spune cã e unfilm deºãnþat (!) sau cu þeluri de criticã strictsocialã!” Concluzia: „O predicã a unui sfânt pãrinteal secolului IV, asta e! O înflãcãratã, durã, aprinsã,caldã, clocotitoare, necruþãtoare, rãscolitoare paginã


de chemare christicã.” Julieta ºi spiritele, un alt filmde Fellini, i se pare cã transmite „învãþãminte decea mai stringentã însemnãtate pentru oricecreºtin”. Astfel, regizorul italian „demascãnecruþãtor, definitiv ºi la modul estetic cel maipregnant cã toate acele aºa-zise duhuri atotputernicepornite asupra sãrmanei spãimântate Giulietta nuerau în fapt decât fantasmagorii, închipuiri ºireziduuri psihologice. Impunãtoarea navã care i searatã ca venind sã punã stãpânire pe spiritul ºimintea ei – sã le înrobeascã pentru totdeauna – nu-idecât o haraba, o ºandrama plutitoare, o rãvãºealãde cârpe ºi bulendre, un fel de castel din cãrþi dejoc [...]. Doar spaima victimei le preface într-oprimejdie realã. Giulietta e tãmãduitã în chiar clipacând tãrãºenia e datã pe faþã ºi fortãreaþa aceeamânatã de valuri se nãruie de la sine ºi sedescompune în adevãratele ei elemente constitutive:zdrenþe, petice, paceaure, flenduri.”7

Dedat „fãrã ºovãire patimii cinefile”, considerat„pe drept cuvânt un mordu du cinéma”, Steinhardtscrie încântat despre Culorile rodiei de SergheiParadjanov, un film pe care-l vãzuse în timpul uneivizite în Franþa, ce redã „cu mijloace mai multdecât simple, viaþa unui poet armean din secolul alXVIII-lea. Douã personaje – un bãiat, o fatã –,câteva covoraºe, câteva gheme de sfoarã coloratã,niºte pietre, o hrubã, o grãdinã, atâta tot: iarprodusul depãºeºte orice închipuire.”8

Tot din ascultare (faþã de Pãrintele Prior alaºezãmântului de la mãnãstirea Chevetogne, unde avieþuit un timp) ºi din speranþa „de a fi tãmãduit detemeri ºi de ieftin, nevrednic moralism”, vizioneazãTeorema lui Pasolini. Cu acest prilej, noteazã: „Subaparenþa unui erotism agresiv, se ascunde o lucrareîntru totul pneumatologicã ºi pneumatoforã. Slava,nevolnica, puþina capacitate de înþelgere apersonajelor le dã impresia trãirii unor aventurisexuale, iar regizorul se închinã, acceptã punctul lorde vedere, se resemneazã ºi-l expune. Nu fãrã a daspectatorului totala putinþã de a desluºi ºi înþelegeadevãrul. Extraordinara pregnanþã a scenei finale:omul gol care strãbate alergând pustia ºi-ºi rãcneºtedorinþa de a transcende sordidul unei existenþepârjolite de vitriolul acediei.” Teorema îi vorbeºtedespre „nevoia de a ºti sã desprindem, în producþiaoccidentalã, sub înveliºul frivolitãþii ori erotismului,un sens profund, o lecþie gravã”9.

Retras la mãnãstire, Nicolae Steinhardt – devenitMonahul Delarohia – salutã, în 1983, ºi apariþiafilmului românesc Probã de microfon de MirceaDaneliuc, pe care-l laudã mai ales pentru felul încare a surprins „degradarea ºi mahalagizarealimbajului”. Dar „extraordinar”, „superior”,„senzaþional” ºi „incomparabil” – ca realizareartisticã („scenografie, cromaticã, tonalitãþi”), darmai ales prin subiect – i se va pãrea Concurs-ul luiDan Piþa10. „Frumos mãiestrit, în imagini, sunet ºiculori impresionante”, „cel mai bun de laReconstituirea încoace ºi cu mult superior ei”,Concurs i se pare „o creaþie egalã cu aceea, superbã,a lui Tarkovski11: neuitata Cãlauzã ºi amintind douãdin capodoperele artei mute: Ordet ºi PatimileIoanei d’Arc ale lui Carl Dreyer (ori mai recentelelucrãri ale lui Pasolini si Zeffirelli)”12. Ce a vãzutSteinhardt în Concurs? Un film poetic, „alegoric,dar limpede, evident” despre „viaþa ºi minunileDomnului nostru Iisus Hristos”13, un „îndreptar deviaþã, cod etic, scarã înspre desãvârºire ºi factorepistemologic”. Ce presupune concursul deorientare turisticã? Însãºi „înþelepciunea vieþii (ºirostul ei): a ºti sã te orientezi cât mai judicios sprea nu þi-o risipi ºi a nu pierde putinþa (ºi prilejul,unic) sã te izbãveºti din toate primejdiile ºicapcanele ei”. Puºtiul (Claudiu Bleonþ) – „un simplumuncitor ce poartã veºminte extrem de modeste,blând în gesturi, smerit cu inima, cuminte la

vorbã”, „apãrut de nu se ºtie unde pe o sãrmanãbicicletã (ar fi putut fi la fel de bine sã fie un asin)”– devine un fel de cãlãuzã a echipei. Altruist, eltrãieºte numai întru slujirea celorlalþi. Dar nu-ipoate „vindeca de orbire” ºi „smulge din gropileunde ei înºiºi se aruncã ori cad prosteºte dupã ce,plini de nãdejde, pentru alþii le-au sãpat”. Ce bine leface? „Îi scapã de ºerpi, de ispita sinuciderii, debelele ºi necazuri fãrã numãr, îi trezeºte din letargie,le întinde mâna spre a-i ajuta sã treacã peste oprãpastie, îi aduce la luminã din întuneric, se bagãîn apã adâncã pentru ei, le poartã rucsacurile ºigreutãþile (pãcatele, cum ar veni, dacã am þine cutot dinadinsul a grãi simbolic). Degeaba. Sunttemeinic afundaþi în gãinãriile, rãutãþile ºi neroziilelor sub cãlãuzirea unui ºef netrebnic ºi guguman.”Participanþii la concurs uitã principalul. Le pasãnumai „de sfezi, de a face dragoste ca dobitoacele,pe apucatelea, de a-ºi fura singuri cãciula, de aînfuleca orice le dã la gurã, de a se vinde unii pealþii, de a-ºi vãrsa veninul ºi fierea unul pe altul”.Dar timpul se scurge, orarul e drãmuit ºi – spunepovestea – concursul va sã fie câºtigat înainte de ase ieºi din pãdure („din viaþã, din temporalitate,cum ar veni”, adaugã Monahul, evidenþiindconotaþiile escatologice ale Concursului): ieºirea dinpãdure se produce concomitent cu Marea Explozie,„urmãtor cãreia nu se mai poate face nimic ºiregretele-s inutile, untdelemnul s-a consumat, uºiles-au închis, mirele a intrat în sala de ospãþ.Zadarnic este ºi a face cale întoarsã, aºa cum –dupã spinoase discuþii ºi ticãite tergiversãri –autobuzul se hotãrãºte a proceda. Prea târziu!Tabloul acum e de apocalips atomic: numai pulbereºi ceþuri. Puºtiul a plecat, a pierit, lãsând în urmãdoar niºte pânze albe, niºte fanioane, foarteasemenea unor giulgiuri.” În fine, Monahul remarcã„profunda originalitate a concepþiei regizoraleautohtone” ce urmãreºte sã obþinã contactul cutragicul ºi sublimul „mai ales pe firul comedieibufe, al farsei fãrã înconjur, într-o continuã ºipiperatã atmosferã de mustãrie, de bâlci, depiºicherlâc”. ªi tocmai acest contrast contribuieesenþial la „zguduirea spectatorului” ce devine totmai conºtient de adevãrul cã „distanþa dintredomenii aparent ireconciliabile este de faptminimã”. Finalul, dupã atâtea „ºotii, nãzbâtii ºidandanale”, ia aspect de tragedie, de ºoc ºimetanoie. Astfel, Concurs-ul este pentru MonahulDelarohia „încã o mãrturie a imensului talent pecare-l mãrturisesc cineaºtii (ori toþi ceilalþi artiºti)români când nu li se pun în cale personaje caacelea care organizeazã ºi þin sub control strictconcursuri de tipul paralel parabolei cutremurãtor ºifidel înfãþiºate de Dan Piþa”.

Pe Nicolae Steinhardt cãlãtoriile ºi incursiunile înlumea culturii l-au învãþat, aºa cum avea sã afirmeîn Primejdia mãrturisirii, cã „strãinul, a cãrui scarãde valori ºi ale cãrui puncte cardinale sunt alteledecât ale noastre, este totuºi aproapele nostru,vecinul nostru (cum spun englezii), semenul nostruadicã, în înþelesul cel mai ontologic ºi mai teribil altermenului”. Pentru el, nici cãlãtoriile ºi nici intrareaîn labirintul culturii nu au fost „pretext al uneidezrãdãcinãri”. Acesta poate fi, într-adevãr, unpericol pentru „cei fãrã temelie lãuntricã, ceiversatili ºi uºuratici”. Pentru ceilalþi, „contactul cualte universuri nu este decât îmbogãþire, izvor demai multã îngãduinþã ºi de înþelegere a nesfârºiteiexuberanþe a creaþiei”.

NNoottee::1. În volumul Primejdia mãrturisirii.2. Steinhardt îl citeazã pe artistul plastic George Tomaziu,în comentariul sãu din Jurnalul fericirii.3. „Blow Up deþine în limba englezã douã înþelesuri:explozie, developare (fotograficã). Filmul le evocã pe

ambele. Poate pentru cã evocarea este ºi ea o explozie:trecerea de la negativ la pozitiv, de la virtual (latent) lamanifest (realizat). ªi aceasta chiar e tema extraordinareiopere (capodopere ar fi mai exact) a regizorului italian(care a folosit peisaje londoneze, actori englezi ºi graiullui Arthur Conan Doyle): suntem oare în mãsurã, cusimþul vãzului, sã detectãm pe de-a-ntregul realitatea, neeste ea pe deplin accesibilã? Sau ne aflãm victimeneºtiutoare ale unui câmp vizual bine îngrãdit?... Aceastachiar este ºi arta: un soi de blow up, o developare avieþii. ªi o explozie, care îi dezgoleºte esenþele, alcãtuirileoculte, spre uimirea ºi fermecarea fericitului receptor almiracolului.” (Nicolae Steinhardt – Magazin EstivalCinema 1986).4. Scenele de la final dau cheia acestui film, scrie NicolaeSteinhardt: „în decorul parcului aceluia londonez de unverde violent, atotstãpânitor, partida de tenis fãrã mingice semnificã? Tãrâmul platonician al ideilor pe care ochiinoºtri nu-l pot sesiza decât sub forma lui decãzutã, caansamblu de umbre proiectate asupra pereþilor peºteriicare, pentru pãmânteni, se confundã cu toatã realitateaperceptibilã.” („Platon pe ecran”, în Magazin EstivalCinema 1986)5. Escale în timp ºi spaþiu (Ed. Polirom, MãnãstireaRohia, 2010, p. 89).6. Vezi articolul „Kagemusha, o contribuþie la cunoaºtereaomului”, în Drumul spre isihie, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,2002.7. Epistola este inclusã în volumul Dumnezeu în carespui cã nu crezi.8. Dãruind vei dobândi (Ed. Polirom, Mãnãstirea Rohia,2008, pp. 183-184). Rândurile despre filmul lui Fellinipreced un comentariu la tabloul Ispitirea SfântuluiAntonie de Salvador Dali, un alt „artist denunþãtor altertipurilor demonice”.9. Escale în timp ºi spaþiu (Ed. Polirom, MãnãstireaRohia, 2010, p. 68).10. Idem (p. 65).11. Concurs (1982), este un proiect mai vechi alregizorului Dan Piþa, gândit încã de când era student, lasfârºitul anilor ‘60. Pe atunci se numea Pãdurea.12. Din volumul lui Tarkovski, Sculpting in Time,Steinhardt reþine (ºi noteazã în Monologul polifonic):„þelul artei este sã pregãteascã insul pentru moarte, sã-iare ºi sã-i scurme sufletul spre a-i dãrui capacitateaîntoarcerii cãtre bine”; „tulburat de o capodoperã, insulîncepe sã audã în sinea sa aceeaºi chemare cãtre adevãrcare l-a îmboldit pe artist sã fãureascã opera”.13. Exuberantul sãu articol despre acest film avea sãaparã – trunchiat înainte de 1990, integral dupã aceea –sub titlul „Fiul echipei” în volumul Criticã la persoanaîntâi.14. Printr-o epistolã datatã 15 noiembrie 1982,Steinhardt îi transmite personal regizorului Dan Piþaîntreaga sa recunoºtinþã pricinuitã de vizionareaConcurs-ului. Rândurile sale sunt reproduse integral învolumul de convorbiri Cinema, cinema, cinema...(autor: Titus Vîjeu, Editura Noi Media Print, Bucureºti,2014) ºi surprind însãºi tema filmului, care pentruSteinhardt este „viaþa ºi minunile Domnului nostruIisus Hristos”: „Mult stimate domnule Dan Piþa,Domnul Hristos – Împãratul, Basileul – sã vã binecuvin-teze, ocroteascã ºi rãsplãteascã pentru cã I-aþi scris – cuatâta curaj, sinceritate, râvnã ºi talent – Evanghelia înimagini, sunet ºi culori. Îndrãznim a crede cã filmulConcurs este mai semnificativ ºi mai tulburãtor chiardecât foarte frumoasa „Viaþã a lui Iisus Christos” deZefirelli. Fie slava ºi bunãvoirea Domnului ºiDumnezeului nostru asupra credinciosului Sãu rob ºiminunatului Sãu zugrav Dan Piþa. Cu adânc ºi admira-tiv respect, ai D-voastrã recunoscãtori, uluiþi ºi smeriþi,Nicolae, monahul (Mãnãstirea Rohia) ºi Mihail Milea(student anul II Institutul Teologic).”

!

2200




DDoorriinnaa BBrrâânndduuººaa LLaannddéénn:: – Mirela, ce ne poþipovesti despre ”cãlãtoria” ta ca om ºi ca artist dela Alba Iulia la Deva, de la Deva la Bucureºti ºiapoi la Düsseldorf? De la Atelier 35, Bucureºti1983 ºi pânã la, de exemplu, expoziþia personalã”Beauty Case”, Glashaus, (2013).?

MMiirreellaa AAnnuurraa:: – Despre cãlãtoria mea s-arputea scrie un roman. Pãrinþii mei au lucrat laC.F.R. ºi copilãria mea a avut circa 12 locuri încare am staþionat mai mult sau mai puþin timp.Gãrile mele preferate au fost: Blaj, Deda, Ungheni-Mures, Târgu-Mureº ºi Brasov. Copil fiind, eramfermecatã de dinamismul haotic, absurd almaselor de oameni care circulau zi ºi noapte.Sistemul era bine organizat pentru posibilitãþile deatunci. Cele mai lungi staþionãri au fost la Deva ºiBucureºti.

– Dincolo de cãlãtoria/cãlãtoriile fizice reale,ce ne poþi spune despre “cãlãtoria”, sã-i spuneminiþiaticã, interioarã, a creatorului de artã?

– Fiecare fiinþã umanã îºi creeazã o lume a sainterioarã. Un creator de artã încearcã sã o exteri-orizeze, sã o materializeze prin opere de artã.Cel mai eficient ºi neconvenþional mediu (mijloc)de a cãlãtori este gândul. Prin Gând putem cãlã-tori nesfârºit, în fracþiuni de secundã putem strã-bate galaxii, putem sã ne scufundãm într-unocean, sã ne ascundem în cochilia unei scoici, sãfim alãturi de cei dragi, ce locuiesc departe denoi... Procesul meu de creaþie se dezvoltã maiîntâi mental. Imaginile pe care le realizez îmi apar

ca într-un film care se deruleazã foarte repede ºiîn fracþiuni de secundã primesc o avalanºã deinformaþii greu de selecþionat sau de prelucrat.Prin intuiþie ºi vizionare interioarã mi se deschidmereu noi drumuri, descopãr realitãþi subtile ºilumi noi, nesfârºite.

– Þi-ai început educaþia artisticã ºi cariera înRomânia pe când aceasta era în lagãrul comunist,pentru ca apoi sã te muþi în occident ºi sã facicarierã internaþionalã. Cum ar trebui sã fie privitãcreaþia ta în raport cu istoria?

– Între creaþia mea artisticã ºi istorie nu gãsescnicio legãturã directã. Independent de situaþiapoliticã, sau de mediul înconjurãtor, eu am trãitîntr-o lume a mea interioarã pe care am dezvoltat-o în creaþia artisticã. Arta pe care o creez nu arelegaturã cu timpul, spaþiul ºi nici nu are scopul sãimpresioneze emoþional privitorul. Ea tinde demulte ori sã fie purã geometrie. Austeritatea ºiestetica lucrãrilor ar putea transpune privitorulîntr-o stare de revelaþie. Acesta ar putea fi mesajulpe care aº vrea sã-l transmit prin artã.

– Având în vedere filozofia ta personalã, cumeste aceasta configuratã în creaþia ta artisticãactualã?

– În lucrãrile mele caut forme clare, structuriarmonice... Mediul haotic din jurul meu, feluldezorganizat de a trãi m-au constrâns într-un felsã mã ordonez; ºi asta mi-am propus sã con-cretizez în artã. Aspiraþia spre armonie, dorinþa dea trãi într-o lume fãrã conflicte, ideal care în viaþa

zilnicã nu se poate atinge, m-au determinat, prob-abil, subconºtient, sã aleg acest drum.

– Ce proprietãþi au materialele pe care lefoloseºti la crearea operelor tale? De ce continuisã foloseºti aceleaºi materiale? Care este schim-barea în munca ta de creaþie de la o piesã/operãla alta?

– Materialul care mã intereseazã de mulþi anieste hârtia. Cu mijloace minime, fãrã intervenþiaculorii sau a desenului, decupez ca un chirurg cubisturiul forme, pe care le pliez ºi le dezvolt înrelief. Lucrãrile mele trãiesc din jocul între luminãºi umbrã. Hârtia, prin fragilitatea ºi austeritateaei, este un material greu de stãpânit. Am începutîncã din 1990 sã creez “cãrþi de artist” (unicate)realizate prin diverse mijloace ºi tehnici, în specialprin decupare, pliere, perforare. În ultima vremelucrez cu hârtia în spaþiu, forme ce se dezvoltãtridimensional.

– Hârtia, prin însãºi fragilitatea sa, se opuneideii de perenitate. Fiecare artist îºi doreºte caopera sa sã fie de duratã. Sã înþelegem cã tu îþiasumi perisabilitatea artei? A propriei tale creaþii?

– Perisabilitatea, transformarea este unfenomen natural, inevitabil. Hârtia este pentrumine un mediu accesibil, adecvat experimentelor.Este absurd sã folosesc materiale dãunãtoarenaturii, atâta timp cât eu sunt în cãutare. Sprefinalul vieþii probabil am sã fac o lucrare dintr-unalt material.

– Are artistul o autoritate specificã în soci-etatea noastrã? Ce crezi tu, care este pãrerea tadespre rolul pe care se presupune cã îl are artistul,creatorul într-o lume în care arta s-a transformat,mai mult sau mai puþin, într-o marfã ?

– Nu ºtiu dacã se poate generaliza. În zilelenoastre, când arta riscã sã devinã tot mai mult unprodus comercial, existã ºi miºcãri care se opunacestui fenomen, tendinþe subversive ºi autonome.Este însã puþin probabil sã aparã în prezent o per-sonalitate revoluþionarã cum au fost: Paul Klee,Brâncuºi, Joseph Beuys, Hermann Hesse, GünterGrass, Pina Bausch... Dar istoria este mereu dis-pusã la surprize.

– Lucrãrile tale au caracteristici arhitecturale,au o rigurozitate geometricã ce dã naºtere unuiechilibru, unor forme armonioase, “frumoase”.Din care punct/moment ceva devine “frumos”? Seproduce “frumosul” numai atunci când apare“adevãrata artã” sau este pur ºi simplu un efect alcreaþiei, al procesului de creaþie?

– Raportul dintre elemente, ritmul creat deacestea cât ºi jocul dintre plin ºi gol, luminã ºiumbrã sunt ceea ce numeºti “caracteristici arhitec-turale”, aº spune ºi muzicale... Este inutil sã daueu o definiþie a frumosului atâta timp cât operezcu el! Frumosul nu este un scop pentru mine ci,poate, un rezultat.

– Referitor la lucrãrile tale tridimensionale, la“cãrþile” tale, de ce ”formezi” cãrþi de artist ºicum te aºtepþi ca oamenii, cumpãrãtorii de artã sãle foloseascã? Ce se ascunde în spatele“Meduzei”, care este tâlcul? Te-ai gândit la con-ceptul de ”a citi forme”?

meridian

de vorbã cu artista plasticã Mirela Anura (Düsseldorf)

“În lucrãrile mele caut formeclare, structuri armonice...”

MMiirreellaa AAnnuurraa s-a nãscut în 1957 la Alba Iulia, România. A urmat cursurile Academiei de Artã dinBucureºti (1978-1982); cursuri postuniversitare, conservare (1983-1984) ºi ale Academiei de ArtãDüsseldorf (1992-1993). Expoziþii personale: Atelier 35, Bucureºti (1983); Galeria Hüter, Willich,Germania (1997); Art Galery, Ein Hod, Israel (2009); “Beauty Case”, Glashaus, Düsseldorf, Germania(2009). Participã la numeroase expoziþii internaþionale de grup printre care amintim: RomanianContemporary Art, Detroit, New York (1984); Bienala Internaþionalã de Graficã Maastricht, Olanda(1993); Cité des Arts, Paris (1999); International Drawing Biennial, Pilsen (2010). În prezent MirelaAnura locuieºte ºi creeazã la Düsseldorf, Germania ºi Belesta, Franþa.

2211




Dl

– “Cartea de artist” este un gen puþin rãspân-dit ºi cunoscut publicului larg, dar cu atât maivaloros ºi mai surprinzãtor. Se naºte ca un produsauxiliar ºi rãmâne într-o lume a iubitorilor pasion-aþi ºi buni cunoscãtori. Tot atât de adevãrat esteînsã cã mulþi artiºti remarcabili au realizat ”cãrþide artist” care însã puþin au fost expuse. Acestecãrþi trebuie pãstrate ºi preþuite ca vechile manu-scrise. Vizualizarea lor se poate face prin rãsfoire,digitalizare, proiectare. Fiecare carte este unobiect în sine, unic, cu un sistem propriu, bineconstruit. Fiecare volum se dezvoltã (în cazulmeu) în limitele unor transformãri de formerestrânse ºi unitare ca o succesiune sau naraþiuneabstractã. Prin ”citirea” unei astfel de cãrþi sur-priza ºi valoarea enigmaticã este amplificatã con-form unei dramaturgii lipsite de cuvinte, de frazesau de imagini figurative. ”Meduza” nu este ocarte tipicã pentru mine ºi nici o aluzie la mitolo-gia greacã. Aparþine unei cãlãtorii virtuale înlumea subacvaticã ºi se leagã de alte cãrþi ale meleprin forma ei specificã.

– Cum doreºti tu ca iubitorii de artã sã înþe-leagã opera ta? Ce doreºti sã le transmiþi prin artata? Care este mesajul, noima?

– Iubitorul de artã adevãrat este un personaj lafel de special ºi de sensibil ca ºi un artist, astfelcã are adesea calitatea de a intercepta (recepþiona)mesajul inefabil, ermetic sau chiar contradictoriual acestuia. Depinde de fiecare în ce mãsurã sepoate apropia ºi înþelege (arta) demersul meu: dea percepe revelaþia, de a se transpune într-o starede meditaþie.

– Arta poate deveni, sau chiar este, parte inte-grantã a activitãþilor politice ºi sociale. Trãim untimp în care “arta pentru artã” nu prea mai areacoperire. Crezi cã se poate face o diferenþã însocietate, în felul de a gândi ºi de a acþiona almembrilor acesteia prin intermediul artei? Esterolul tãu, ca artist, unul pasiv sau existã ºi o ten-dinþã activã?

– Mail-art, de exemplu, a apãrut ºi s-a dez-voltat în anii ’60 ºi s-a rãspândit pe plan mondial.

Artiºtii au încercat prin arta în formatul unei cãrþipoºtale sã dezvãluie politica dictatorialã în cadrulsistemului socialist din estul Europei sau alAmericii de Sud. Mail-art existã ºi în zilele noas-tre, dar nu mai are un caracter politic ci mai multde divertisment. În cazul problemelor sociale saupolitice acute (de exemplu revoluþie, rãzboi) artis-tul foloseºte medii noi. Prin intermediul internetu-lui arta ºi-a pierdut puterea de a influenþa politica(în perioada pe care am petrecut-o în Româniaam trimis ºi eu Mail-art ºi chiar am participat launa dintre cele mei importante biennale: MexicoCity, 1987). “Arta pentru artã” este un privilegiu!Sã nu uitãm timpul în care artistului îi era impusãdirect sau indirect tematica compoziþiei sale.

– Te consideri un artist român care trãieºte ºicreeazã în Germania? Este arta pe care o creezi oparte a patrimoniului artei româneºti contempo-rane?

– Apartenenþa etnicã nu poate fi revocatãnimãnui. Asupra faptului dacã arta creatã de mineva aparþine patrimoniului artei româneºti sau nu,eu nu am nicio influenþã! Timpul v-a hotãrî!

Interviu realizat deDDoorriinnaa BBrrâânndduuººaa LLaannddéénn

Copyright: Dorina Brânduºa LandénMirela Anura

!

Mirela Anura Rotaþie (2007), instalaþie spaþialã, Kloster Knechtsteden, Dormagen

Mirela Anura Frunze (2006), instalaþie spaþialã, Wasserschloss, Klaffenbach zu Chemnitz

Motto: “Credinþa e o realitate necuprinsã ºi nuvom ºtii niciodatã ce pierdere a suferit omul când a

încetat sã se roage.” (Cioran, 1965, Caiete)

Student fiind, Cioran observase cã orice înnoirereligioasã semnaleazã, în fapt, ºubrezireafundamentului culturii europene, clãditã pe antici

ºi pe creºtinism. Criza valorilor culturale îi pãreailustratã de renunþarea la domeniul spiritului înfavoarea domeniului sufletului. La Facultatea deFilozofie, pe Cioran îl cucerise „spiritul” încorporat îngândirea kantianã. Filozoful german fusese ales de elîn 1931 sã-i fie subiect pentru lucrarea de licenþã pecare urma sã i-o conducã profesorul Nae Ionescu, unsubtil kantian care-l impresionase pe profesorul ArthurLiebert, preºedintele Societãþii Kantiene ºi directorulrevistei „Kantstudien”, cum avea sã constate cu nãdufNicolae Bagdasar (Amintiri, Ed. Tritonic, Bucureºti,2004, p. 189). De fapt, poziþia filozoficã a lui NaeIonescu se precizase prin opoziþie cu soluþia kantianã,pe care o considera „dogmaticã, agnosticistã,contradictorie ºi stearpã” încã de când era doctorandîn Germania (vezi scrisoarea din 10 iulie 1914 în vol.Nae Ionescu, Scrisori ºi memorii, 2006, p. 98).

Într-o scrisoare cãtre Bucur Þincu (pãstratã deHoria Stanca), Emil Cioran decretase filozofia lui Kantdrept „remediu împotriva tristeþii”. Aceasta pânã când„filozoful ºtiinþific” Constantin Rãdulescu-Motru (care-i pusese beþe în roate ºi la obþinerea gradului deprofesor) a complotat (zadarnic în 1931, dar eficientîn primul an al dictaturii regale) întru îndepãrtarea luiNae Ionescu din Universitate pentru vina de a fi fostun „filozof mistic” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba,Primatul spiritualului în naeionesciana „iubire cainstrument de cunoaºtere”, în rev. „Argeº”, Piteºti, nr.5/2008, p. 22 sauhttp://www.scribd.com/doc/191856965/Isabela-Vasiliu-Scraba-Nae-Ionescu-spiritualitate).

Fiind alãturi de Mircea Vulcãnescu ºi de MirceaEliade unul din mulþii admiratori ai vestitului profesorde logicã ºi metafizicã, tânãrul Emil Cioran trebuie sãfi avut, sub influenþa lui Nae Ionescu, revelaþia cãlumea a devenit „incapabilã de iraþionalitate”, întrucâtomul modern pare atins, „pânã la blestem, de seducþialucrurilor finite” (Lacrimi ºi sfinþi, 1991, p. 23).Studentul Cioran a renunþat la criticismul kantian înfavoarea intuiþionismului ºi a „indiscreþiilor metafiziceale creºtinismului”.

Peste ani, Emil Cioran îi va spune Sylviei Jaudeaucã în Franþa i s-ar fi estompat „tentaþia misticismului”,ceea ce era destul de departe de adevãr, dacã ar fi sãluãm aminte la notaþiile din caietele descoperite deSimone Boue (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Mãrturisiriinedite ale lui Cioran din texte cunoscute ºi completnecunoscute, în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr.260/2013, pp. 6-7, http://www.scribd.com/doc/201531861/Isabela-Vasiliu-Scraba-Cioran-inedit). Înacea discuþie îºi va aminti de România unde (dupãocuparea Parisului) stãtuse probabil câteva zile laMãnãstirea Brâncoveanu de la Sâmbãta de Sus: „Jen’ai pas pasee dans ma vie que trois jours dans unconvent et je ne recommencerais pour rien au mondeune experience semblable” (Entretiens, 1990).

Aºadar din anii de debut Emil Cioran pusese lazid ordinea „apãsãtoare” a relativismului ºtiinþific ºi a„istorismului care îngusteazã cadrul vieþii” (Voinþa dea crede, febr. 1931). Facultatea de filozofie ºi litere aîncheiat-o cu o tezã despre Bergson. Dupã licenþã ar fivrut sã pregãteascã un doctorat cu Nae Ionescu despremistici ºi sfinþi, în care sã scrie limpede cã „tot ce e

valabil în filozofie se reduce la împrumuturile dinreligie ºi la apelurile mistice” (Lacrimi ºi sfinþi, p. 51),idee la care n-a renunþat niciodatã.

Convins cã „mistica e nimbul oricãrei culturi,justificarea ei ultimã” (p. 78) Cioran a scris volumuldespre Lacrimi ºi sfinþi (Bucureºti, 1937, tradus înfrancezã de Sanda Stolojan în 1986, aceasta marcândînceputul traducerilor din românã în francezã ascrierilor cioraniene de tinereþe) consemnând pe laînceputul cãrþii cã „tristeþile îþi aruncã în suflet umbrede mãnãstiri. ªi prin acestea începi sã-i înþelegi pesfinþi” (ed. II-a, 1991, p. 24). La Paris Cioran îºidecorase camera de lucru cu o icoanã româneascã pesticlã (Iisus cu viþa de vie) simbolizând Euharistia.

Existenþa sfinþeniei ca „suspendare neîntreruptã atimpului” (p. 36) a privit-o la început kierkegaardian:„Nu se poate crede ceva precis ºi hotãrât despre sfinþi.Ei reprezintã un absolut, de care nu e bine nici sã neataºãm, dar nici sã-l refuzãm. Orice atitudine ne con-damnã. Fiind cu sfinþii, ne-am pierdut viaþa; fiindîmpotriva lor, ne-am pus rãu cu absolutul. Pare cã toteram mai liberi, de n-ar fi existat ei. De câte îndoielin-am fi fost cruþaþi!” (Lacrimi ºi sfinþi, p. 23).

Interesant este cã la numai 26 de ani intuise dejacalea care duce în mod sigur cãtre succes: „un filozofse salveazã de la mediocritate numai prin scepticismsau prin misticã, aceste douã forme de disperare înfaþa cunoaºterii. Mistica este o evadare din cunoaºtere,iar scepticismul o cunoaºtere fãrã speranþã. Înamândouã felurile lumea nu este o soluþie” (p. 51).Temeinicele sale lecturi din misticii spanioli ºi germanise fac simþite în fragmente extraordinar de sugestive:„De-aº putea deveni fântânã de lacrimi în mâinile luiDumnezeu! Sã mã plâng în el ºi el sã se plângã înmine” (Cioran). Sau: „Te vezi în Dumnezeu ºi el sevede în tine. Este o viziune dublã a introspecþiei carene descoperã viaþa sufletului ca eu ºi ca Dumnezeu[…] Cunoaºterea de sine numai aºa are un rezultat ºiun sens” (Lacrimi ºi sfinþi, p. 108).

Dar hotãrâtoare a rãmas amprenta personalitãþiisale rãzvrãtite: „Lumea sfinþilor este o otravã cereascã,a cãrei virulenþã creºte pe mãsura singurãtãþilor noas-tre. Nu ne-au corupt ei, arãtându-ne prin exemplul lorcã durerile ajung ºi duc undeva? Eram obiºnuiþi sãsuferim fãrã scop, pierduþi în inutilitãþile durerii ºi sãne oglindim în propriile însângerãri” (Lacrimi ºi sfinþi,p. 18). Rugãciunea ar fi „rãstignirea inteligenþei dinteama de singurãtate” (p. 118). Însuºi creºtinismul îiapare ca o „avalanºã de indiscreþii metafizice”. Pentrucã în viaþa de zi cu zi, în politicã ºi în afaceri creºtinis-mul „a introdus moartea, suferinþa, pe Iisus ºi peDumnezeu […] În zadar ne-am desþeleni din el, cãcinu vom reuºi sã-i uitãm decorul, adicã pe sfinþi” (pp. 37-38).

O soluþie ar oferi-o scepticismul care conferãabsolutului un „caracter ornamental” (p. 119). Nu însãpentru sufletele sceptice torturate de „pasiuneaabsolutului”. Fiindcã un sceptic „bolnav de veºnicie”(cum era Cioran) îi pare asemenea unui ‘înger altoitpe un lepros’” (p. 132). „Oboseala de lume”, la careajunge luciditatea extremã, ar lua ºi ea o formãreligioasã în clipa când „imersiunea în abisul divin nescapã de ispita existenþei proprii” (p. 79).

Emil Cioran pare a fi conºtientizat de foarte tânãrcã „pasiunea pentru sfinþi dovedeºte gradul deneprielnicie în lume a unui om. Când aceluia, nunumai inima, dar ºi instinctele i s-au deschis spre cer,cu greu îºi mai gãseºte o identitate sub soare” (p. 82).El mai consemneazã grijuliu cã „va veni o vreme cândîl va cuprinde ruºinea de pasiunile sale cereºti” (p. 61).

Aparent, vremea aceasta a fost ilustratã de o notaþiedin caietele sale (Cahiers. 1957-1972) în caresuprapune ideea inutilitãþii existenþei lumeºti pesteideea de scufundare în abisul divin pentru „a ne uitade noi înºine” (p. 78).

Religiozitatea ca perseverentã preocupare cu lumeade dincolo ar proveni în cazul sãu doar dinneadaptarea la lumea de aici. La mijloc nu este însãnici urmã de regret. Mai degrabã pare a fi o simplãironie la adresa propriei persoane: „je sais que je nesuis bon à rien ici-bas. C’est par là, et par làuniquement, que j’ai acquis une sorte de dimensionreligieuse” (v. Isabela Vasiliu-Scraba, „Ideile - un decorvariabil în opera lui Emil Cioran”, în vol.: În labirintulrãsfrângerilor. Nae Ionescu prin discipolii sãi, Ed. StarTipp, 2000, pp. 36-56 sauhttp://www.scribd.com/doc/187358158/Isabela-Vasiliu-Scraba-Nae-Cioran).

În realitate, „pasiunile sale cereºti” nu îl pãrãsescpe Cioran nici o clipã, chiar dacã uneori ele maiîmbracã ºi forma admiraþiei neþãrmurite faþã de muzi-ca lui Bach. La Cioran, pasiunea pentru sfinþi reapareîntr-o scrisoare despre Mircea Vulcãnescu al cãrui textse rotunjeºte perfect într-un eseu, început cu evocareaunei pilde iniþiatice despre posibilitatea de existenþã aunor suflete neîntinate de pãcatul strãmoºesc ºi dez-voltat prin exemplul oferit de o amintire din 1939legatã de prietenul sãu în trecere prin Paris. Pentru cãla un moment dat Emil Cioran îl asemuise pe filozo-ful Vulcãnescu unui sfânt evadat dintr-o icoanã, el îºiîncheie textul evocând puterea fãcãtoare de minuni pecare o are însãºi amintirea prietenului ucis înînchisoarea din Aiud. El scrie cu veneraþie cã numaiimaginea lui Mircea Vulcãnescu pãstratã de memoriasa cu „rãscolitoare limpezime” ar mai avea forþa sã-lîmpace cu nebunia lumii în care trãieºte.

În volumul publicat de Editura Humanitas, undescrisoarea din 20 ianuarie 1966 a fost pentru primaoarã cuprinsã între coperþile unei cãrþi (v. MirceaVulcãnescu, Ultimul cuvânt, 1992, p. 165-167, în tra-ducerea Margaretei Ioana Vulcãnescu, ediþie îngrijitãde Marin Diaconu) acest text apare din pãcate cenzu-rat. Mania editorilor de a tãia pasaje din texteleurmând a fi publicate a fost cu asiduitate încurajatã încomunism. În cartea publicatã dupã cãderea comunis-mului întâi a fost cenzuratã povestea hasidicã despreAdam ºi pomul cunoaºterii. În ea se zice cã atuncicând primul om, cuprinzând în el sufletele tuturoroamenilor, s-a apropiat de pomul cunoaºterii binelui ºirãului, sufletul lui Ball-Shew-Tov s-ar fi desprins ºi aºas-a întâmplat cã numai acest suflet nu a luat parte lapãcatul primordial.

Odatã cu îndepãrtarea micii povestiri hasidice adispãrut ºi baza pe care Emil Cioran a înãlþat structuraideaticã a eseului sãu, pornit de la premiza cã nu toþioamenii sunt urmaºii lui Adam de dupã cãderea înpãcat ºi cã, într-un mod cu totul excepþional, este posi-bil - cum spune povestea hasidicã - sã fi rãmas în raiun suflet neprihãnit. Din compararea scrisorii mutilatãîn 1992 cu originalul francez inclus la sfârºitul unuivolum de Mircea Vulcãnescu scos în anul 2000 deEditura Crater a d-lui Ion Papuc (v. Ultimul Cuvânt,ediþie îngrijitã de Mãriuca Vulcãnescu) se mai observãcenzurarea pasajului în care Emil Cioran îl înfãþiºeazãpe Mircea Vulcãnescu în Parcul Versailles. Prin 1939,cu ocazia unei plimbãri în oaza de verdeaþã a acestuiparc, Mircea Vulcãnescu ar fi fãcut o ineditã teorie aParadisului. Lui Cioran expunerea prietenului sãu i-apãrut memorabilã. Astfel cã la un sfert de veac ºi-aamintit de ideea vulcãnescianã a faliei metafizice pecare o implicã Raiul, falie care-l face sã semene uneimonade cu o singurã fereastrã. Or, fereastra Raiului decare vorbise atunci Mircea Vulcãnescu n-ar fi putut fiºtiutã decât de cei aleºi.

Emil Cioran publicase la 28 de ani în Vremea unarticol despre naturã ºi despre renunþarea la transcen-denþã a omului care s-a smuls pe sine dintre creaturilelui Dumnezeu. În el afirma cã „dragostea de naturã

2222




eseu

„Pasiunile cereºti” ale lui Cioran*(Cioran ºi Mircea Vulcãnescu)

Isabela Vasiliu-Scraba

De luni bune sîntem prizonierii rãzboiului depropagandã de o extremã virulenþã ºi un maresimplism dintre Occident ºi Rusia, dus peste

capul nostru. Efectul paradoxal pentru mulþi estici,deci ºi pentru români, e cã încep sã-ºi punã întrebãrigrave în legãturã cu legitimitatea Uniunii Europene ºia NATO în aceastã parte de lume, în aceeaºi mãsurãîn care îºi pun întrebãri despre o Rusie din nouameninþãtoare. Se prefigureazã o foarte importantãschimbare de paradigmã a mentalului colectiv al est-europenilor. ªi nu în favoarea Occidentului. Care, înFranþa, ca sã luãm un exemplu, a legalizat subsocialistul Francois Hollande cãsãtoria homosexualã. Elînsuºi este soþul fãrã acte al teribilei ariviste SégolèneRoyal, avînd în biografie ºi o fostã primã doamnãnelegalizatã. În materie de viaþã familialã, Hollande îlbate de departe pe totuºi catolicul Nicolas Sarkozy. ªiexemplul nu e ales la întâmplare. Pentru cãabandonarea valorilor creºtine în vestul continentuluiproduce o rupturã majorã de Est ºi, mai ales, deRusia, care îºi regãsesc în forþã tradiþiile ortodoxe.

Cele douã mari proiecte ale României din ultimii25 de ani, intrarea în NATO ºi integrarea în UE, nuau fost, de fapt, proiectele noastre, în primul rîndpentru cã, în înapoierea noastrã de comuniºti depuºcãrie, habar n-aveam despre ce e vorba. Au fost alelor, ale occidentalilor, în foamea lor dupã extindereimperialã, neocolonialistã. Ne-au fãcut moarã în capprin mijloace specifice, de propagandã, cã altfel neprãbuºim, nu mai sîntem oameni. Noi ne-am însuºitsloganurile lor, ei ne-au anexat fãrã sã tragã un foc dearmã. Ne-au ocupat – e ca ºi cum am fi pierdut unrãzboi – ºi acum trãim doar consecinþele nefaste.

Am pierdut în acest rãzboi asimetric peste trei mi-lioane ºi jumãtate de oameni – chipurile, uºurînd asis-tenþa socialã de la noi, dar în fapt umplînd golurileprofesionale din Vest ºi întinerindu-i acestuia populaþia– , mulþi fraieri se amuzã sotto voce cã i-am umplutpe vestici de þiganii noºtri, de cei mai „întreprinzãtori”,ºi care, iatã, nici nu vor sã se mai întoarcã acasã, dar i-am umplut ºi de matematicieni, de doctori, deingineri, de artiºti, de cei mai buni muncitori ai noºtri,de studenþi în cele mai prestigioase universitaþi dintoatã lumea, care, ei, destui, ar vrea sã se întoarcãacasã dar, deocamdatã, n-au unde ºi la ce.

ªi iatã cum azi marele ideal al politicienilor noºtriultracorupþi e sã devinã europarlamentari – e vorba deacel Parlament de moºi ºi babe, de juniori necopþi,care nu decide, de fapt, nimic, dar justificã de faþadãºi dãnþuieºte, un alt Congres de la Viena (1814-1815),azi cu cele douã sedii ale sale, la Bruxelles ºiStrasbourg. Recentul (vechiul?) carierist politic,

„incompatibilul” Mircea Diaconu, actor la pensie, dacãnu luãm în considerare prestaþiile logoreice de peAntena 3, deh !, omul a fost actor ºi poate încã juca,mediocru, orice rol, e ca ºi cum s-ar pricepe la toate,vrea ºi el demnitatea de europarlamentar ºi purcoiulde euroi aferent. ªi de ce nu? De ce n-am trimite laBruxelles numai actori, eventual pensionari sau fãrãexperienþã, în locul nevestelor vesele de Dîmboviþa ºial „acoperiþilor” descoperiþi de mult de toatã lumea?Ei, actorii, mãcar pot recita orice partiturã fãrã sã seizbeascã ruºinos de gramaticã.

Cu asemenea idealuri naþionale, integrarea înNATO ºi în UE, impuse în fapt din afarã, de laWashington, de la Berlin, de la Bruxelles, clasa politicãautohtonã nu are cum sã fie decît cea pe care ocunoaºtem, iar noi ne plîngem degeaba: oamenii lor,ciocoi de lume nouã, arendaºi, slugi docile ale lor lesînt lor de folos, ºi nu nouã. Cel mai bun exemplu eTraian Bãsescu, un executant foarte modest dardisciplinat (cãpitan din marinã!) al ordinelor„imperialilor”, „neocolonialiºtilor”, ºi un cocoº fãrãlimitã în ogradã la Bucureºti. Fãrã ruºine ºi fãrãmãsurã. Bancherii, „investitorii”, imobiliarii, „securiºtii”ne sfideazã, ne dispreþuiesc pentru cã noi, româniiãialalþi, cei mulþi, autohtonii, bãºtinaºii, nu facem decîtsã-i încurcãm în executarea ordinelor care vin dedeparte ºi de care noi nu sîntem deloc demni. Neaplicã MCV-uri, ne mustrã, ne pãlmuiesc, la noi acasãºi pe banii noºtri, în Parlament, la guvern, laPreºedinþie, iar noi nu sîntem în stare sãcorespundem. Asta dupã ce ne-au luat tot, combinatesiderurgice, petrol, bãnci, ciment, pieþe, desigur, înnumele marelui ideal al integrãrii. Singurul concurs lacare se mai preteazã noua oligarhie de la Bucureºti,europeanã ºi atlanticã, e cel al obedienþei, alslugãrniciei faþã de capitalele, multe, ale Imperiului. Iarnoi cine mai sîntem? Cea din urmã ºi cea maidetestabilã periferie. ªi bineînþeles cã nu ne meritãmliderii, care, ei, merg des sã ia luminã de la Centre. ªisã facã cumpãrãturi, shopping, ºi sã-ºi verificeconturile.

Pe lîngã agresiunea asimetricã de tip imperial,neocolonialist, românii sînt violent agresaþi ºi dininterior, dupã aceeaºi ideologie, de minoritãþi, cearomã ºi cea maghiarã, amîndouã suprareprezentatepolitic – în cazul celei rome, în primul rînd prin PSDºi PDL chiar la vîrf, alãturi de Partida Romilor, la care,e de la sine înþeles, þiganii au tot dreptul, iar în cazulcelei maghiare, prin abonamentul obligatoriu laguvernare, indiferent de culoare politicã, orientare,program. Cum sã explici altfel nesimþirea repetatã(guvernele Boc, guvernul Ponta) de a-l numi peKelemen Hunor ministru al Culturii? În România,

cultura românã ar trebui totuºi sã se facã în limbaromânã. Dar poate nu mai sînt români în Româniacare sã se priceapa la administrarea culturii?! ªi ce sîntastea, limba românã, cultura românã, în era zisãpentru noi a globalizãrii? Niºte pretenþii stupide,fumate, de mult depãºite ale unor periferici ai mareluiImperiu.

Cum se poate ieºi din aceastã logicã implacabilãde distrugere rapidã, violentã, barbarã a unor naþiunimai mici în numele intereselor multinaþionalelor, aleBurselor de la Londra, Frankfurt ºi Washington, aleunor funcþionari imperiali, neocoloniali, ajunºi înposturi pe cãi obscure, nedemocratice? Singurulrãspuns pertinent gãsit de minþile luminate ºi cinstite –de pildã, demograful ºi istoricul Emmanuel Todd –este protecþionismul. Un protecþionism din ce în cemai apãsat. Dar cine sã-l punã în practicã în Româniaocupatã cu politicieni români, marionete, manevrabiliºi pe cale de încolonare generalã spre puºcãrii ?

De ce este clasa politicã din ultimii 25 de ani, ziºiai tranziþiei, atît de coruptã, de penalã, de retardatã,de neprofesionistã, lipsitã de cunoºtinþe temeinice deeconomie, de drept ºi de istorie naþionalã în general?Rãspunsul poate fi unul foarte ºocant: în primul rîndpentru cã nu serveºte interese româneºti. Pentru cã etrãdãtoare din naºtere ºi din formaþie. Cele douã mariproiecte cu care se fãleºte aceastã imundã clasãpoliticã, intrarea în NATO ºi integrarea în UE, sîntmai ales proiecte ale lor, ale vesticilor, livrate nouã,bãºtinaºilor, ca fundamentale ºi fãrã de care vomcrãpa ºi dispãrea cu siguranþã. Cele patru-cinci mileniipe care le-am trãit fãrã NATO ºi fãrã UE au fostobscurantism ºi înapoiere. Iar clasa politicãromâneascã de azi, deºi votatã mecanic ºi fãrãconvingere de indigeni, e o clasã politicã a lor, aoccidentalilor. Sînt foºti marinari care le-au cãrat petrolºi alte mãrfuri valorificabile în perioadele deembargou, pe vremea cînd Ceauºescu fãcea peintermediarul între Estul comunist ºi Vestul capitalist,între arabi ºi evrei, între Nord ºi Sud etc. Sînt mulþidirectori din comerþul exterior, ofiþeri acoperiþi aifostei Securitãþi în contact direct cu Occidentul, careîn 1990 au privatizat în folos propriu contracte demilioane, de zeci de milioane, de sute de milioane dedolari ºi ºi-au fãcut partide, firme, ziare ºi televiziuni.Acum se luptã între ei în marele lor borcan, dar cetreabã avem noi, ceilalþi, cu rãzboaiele lor?!

Ce-au fãcut Theodor Stolojan (strãvechi funcþionarcomunist), Norica Nicolai, Ion Mircea Paºcu, CorinaCreþu, Adina Vãlean, Daciana Sârbu, Elena Bãsescu ºitoþi ceilalþi europarlamentari pentru þara lor ca sã aibãtupeul sã mai cearã un mandat la Bruxelles? Mulþidintre ei s-ar gãsi la al treilea mandat (Daciana Sârbu,Corina Creþu, Ioan Mircea Paºcu, Ramona Mãnescu,Adina Vãlean, Renate Weber, Theodor Stolojan,Marian Jean Marinescu, Iuliu Winkler, Sogor Csaba).De ce ar trebui sã ne mai deranjãm ca sã ieºim la votpentru ei?

!

2233




nu e în fond decât regretul ei”. Meditând la viitorulce-l aºteaptã, Cioran presupunea cã în Occidentratarea în preocupãrile sale religioase i se va trage dinprea marele sãu ataºament pentru naturã, cãci doar„printre arbori ºi flori te poþi rãzboi cu Dumnezeu”.Ideea se regãseºte la filozoful Lucian Blaga, în discur-sul þinut la primirea în Academie. Deºi argumentat cuspirit mai puþin rãzboinic, punctul de plecare al unuiasemenea gând în ambele cazuri a fost acelaºi, anumesatul copilãriei.

La Mircea Vulcãnescu, teoria despre falia metafi-zicã pe care o cuprinde Raiul, expusã cu desãvârºitãspontaneitate în cursul plimbãrii prin Parcul de laVersailles, ar fi fost - ca sã spunem aºa -, dovada denetãgãduit cã Vulcãnescu ºtia despre Paradis lucruri pecare alþii n-aveau cum sã le ºtie. ªi nu pentru cã ar ficitit mai multe scrieri ale Sfinþilor Pãrinþi decât Noica

sau Cioran, care au asistat atunci la ivirea neaºteptatãa unei viziuni asupra Raiului dintr-o scânteie de gândaprinsã de contemplarea imaginii de ansamblu aParcului de la Versailles. Pur ºi simplu pentru cã, dupãmãrturia prietenilor care au ajuns sã-l cunoascã - pre-cum Eliade, Cioran, Noica, Arºavir Acterian, etc. -,Mircea Vulcãnescu era din nãscare altfel decât toþiceilalþi oameni. În opinia lui Emil Cioran, explicaþia arfi putut fi ºi aceea cã sufletul acestui gânditor religiosnu se împãrtãºise din pãcatul adamic. Pentru„maestrul aforismului” ce-ºi distila angoasele ºi lucidi-tãþile dizolvante într-un stil foarte preþuit de adevãraþiicunoscãtori, omul Mircea Vulcãnescu, fãrã nicio vinãmartirizat la Jilava ºi în temniþa Aiudului, ar fireprezentat chiar excepþia pe care intenþiona sã o punãîn luminã povestirea hasidicã cenzuratã în post-comunism. De la Constantin Noica s-a putut afla

prin anii optzeci cã „pe Emil Cioran, cu Pe culmiledisperãrii (1934), Mircea Vulcãnescu a fost cel dintâicare sã-l îmbrãþiºeze, intuind extraordinara promisiunea tânãrului ardelean de 21 de ani, care-ºi târa existenþaprin cãmine studeþeºti ºi încerca sã zgâlþâie dintemelii lumea bunului Dumnezeu”.

* Textul dezvoltã unele idei ale comunicãrii Cioran- prophete de la vrai saintete(http://www.scribd.com/doc/187765196/Isabela-Vasiliu-Scraba-Emil-Cioran-prophete-de-la-vraie-saintete )fãcutã la Colocviul internaþional „Emil Cioran” (Ediþiaa XVII-a, 5-8 mai 2011) organizat de Universitatea„Lucian Blaga” din Sibiu cu ocazia Centernaruluinaºterii lui Cioran.

!

politica zilei

Petru Romoºan

Democraþie de ocupaþie Alegeri europene

I. Socrate (470-399 î.e.n.) ºi-a gãsit nu depuþine ori imaginea reflectatã într-un bestiarfelurit, magnetic, care atrage sau respinge, sauelectric, care imobilizeazã, care deranjeazã. Ni-lputem imagina ca satir, în liniile descrise de unAlcibiade fascinat când, comparându-l cu satirulMarsias (Banchetul 215b-d), tânãrul admiratornu-i declarã doar asemãnarea în înfãþiºare, ci ºiîn ceea ce priveºte vrãjirea oamenilor prinîndeletnicirea proprie: satirul Marsias cu flautul,satirul Socrate cu vorbele. Socrate a fost deasemenea tãunul care a trezit „cabalina”democraþie atenianã (Platon, Apãrarea luiSocrate 30e); el era ºi peºtele numit „torpilã”,care îºi imobiliza interlocutorii prinscurtcircuitarea reþelelor de opinii (Platon,Menon 80a). Calitãþile care i-au adus acestecomparaþii au fost ºi cele care l-au pierdut pânãla urmã, atât asocierea cu Alcibiade ºi alþifermecaþi de satir, cât ºi animozitatea celorderanjaþi de tãun sau electrocutaþi de peºtele-torpilã.

Socrate, fiu de sculptor ºi de moaºã, a moºitadevãrul ºi sculptat oameni la rândul sãu ºi afost, probabil, cel mai vestit cetãþean al Atenei,faimã la care însãºi cetatea a contribuit în maremãsurã. El este considerat de tradiþia dominantãdrept „filosoful” prin excelenþã, cel care ºi-a datviaþa pentru libertatea de a filosofa. Dar tradiþiase poate lãsa câteodatã purtatã pe valurilepropriilor facultãþi imaginative. Nu atributul de„filosof” l-a pierdut pe Socrate, ci acela care i-adeterminat într-o anumitã mãsurã viaþa ºifilosofia, anume atributul de „cetãþean atenian”.

Statutul de cetãþean, destul de rar în acelezile, i-a adus lui Socrate anumite îndatoriri, darnu se ºtie dacã putem spune cu îndreptãþiredespre Socrate cã, îndeplinind aceste îndatoriri, aavut ceea ce unii ar numi „carierã politicã”. PrinPlaton ne-a rãmas imaginea unui Socrate care îºidescrie propria atitudine în urmãtorii termeni:„încã de când eram copil, existã un glas care, oride câte ori se face auzit, mã opreºte sã fac ceeace aveam de gând, dar niciodatã nu mãîndeamnã sã fac ceva. El este cel care seîmpotriveºte sã mã ocup de treburile cetãþii. ªicred cã pe bunã dreptate se împotriveºte. Sã ºtiþibine, atenieni: dacã eu m-aº fi apucat sã mãocup de treburile publice, de mult aº fi pieritfãrã nici un folos, nici pentru voi, nici pentrumine. ªi sã nu vã mâniaþi cã spun adevãrul; n-are cum scãpa de pieire un om care vi seîmpotriveºte dupã cinstitã dreptate, vouã saualtei mulþimi, încercând sã împiedice în cetatemulte lucruri nedrepte ºi nelegiuite; ci acela careluptã într-adevãr pentru dreptate, dacã vrea sãscape cu viaþã cât de puþinã vreme, trebuie sãrãmânã un om de rând ºi nu sã aibã o funcþiepublicã” (Platon, Apãrarea lui Socrate 31d-32a,trad. Francisca Bãltãceanu). Se prea poate cadaimon-ul sã fi fost cel care l-a ocrotit prinsfaturi practice, atât de eficient, încât Socrate aatins venerabila vârstã de ºaptezeci de ani.Printre primele sale îndatoriri au fost cele depaznic al cetãþii, adicã obligaþiile militare.Acestea au fost îndeplinite în timpul primei fazea Rãzboiului Peloponesiac (431 – 404 î.e.n.),

binecunoscutul conflict cauzat de ambiþiilehegemonice ale Atenei în lumea greacã asecolului V dinaintea erei noastre. Aceastã primãfazã a fost numitã ºi Rãzboiul lui Archidamos,Archidamos al II-lea fiind regele Spartei laînceputul rãzboiului ºi cel care a condusexpediþia spartanã pentru invazia peninsuleiAtica. De la Platon ºi alþi autori antici ºtim cãSocrate a fost prezent ca hoplit în cel puþin treiacþiuni militare din timpul acestui rãzboi.

Prima a fost bãtãlia de la Potideea (432î.e.n.). Rezultatul acestei bãtãlii este una dincauzele pentru care Sparta a declarat rãzboiAtenei iniþiind rãzboiul. În 432 î.e.n. Atena acerut cetãþii calcidice Potideea sã-ºi dãrâmezidurile, sã rupã legãturile cu cetatea mamã,Corintul, ºi sã trimitã ostatici garanþi la Atena.În urma refuzului are loc o bãtãlie între aliateleCorint ºi Potideea, pe de o parte, ºi Atena, pe dealtã parte. Rezultatul este o izbândã atenianã. Înurma victoriei Atena începe un asediu ºidesfãºoarã o blocadã navalã în jurul Potideei,atât de cruntã încât cãtre finalul acesteialocuitorii cetãþii asediate recurg la canibalism(Tucidide, Istoria rãzboiului peloponesiac, Carteaa II-a, 70). Acolo Socrate i-ar fi uimit pe ceilalþisoldaþi în numeroase ocazii, dupã cum relateazãpersonajul Alcibiade în Banchetul. Tot acolo adovedit Socrate cã poate contempla zi ºi noaptenemiºcat sau cã poate bea ºi mânca mai multdecât oricare altul, fãrã efecte vizibile asupra sa.Alcibiade spune cã pe vreme de iarnãmacedoneanã they saw him rollin’, cum s-arspune, desculþ, pe gheaþã, fãrã sã dea semne cãi-ar pãsa, parcã doar sã le facã în ciudã celorlalþisoldaþi. ªi încã un detaliu, care explicã parþialadmiraþia povestitorului, e cã Socrate a fost celcare i-ar fi salvat viaþa mai tânãrului Alcibiade întimpul acelei bãtãlii (Platon, Banchetul 219e-220e, Apãrarea lui Socrate 28e; Plutarh, Viaþa luiAlcibiade, VII, 2-3).

Îl întâlnim pe Socrate apoi în Bãtãlia de laDelion (424 î.e.n.) între atenieni ºi beoþieni.Înainte de bãtãlie, ca orice conducãtor de oºticare se respectã, aspect surprins cu o fidelitatemai mult sau mai puþin potrivitã încinematografia contemporanã, strategulHippocrates al Atenei (cca. 459 – 424 î.e.n.) s-agândit cã ostaºilor le-ar prii un discurs deîmbãrbãtare. Dar beoþienii, nefiind desigurdeprinºi cu asemenea reguli de conduitã ºinecunoscând, cel mai probabil, scenariul, auatacat în timpul cuvântãrii. Dupã o grea bãtãlie,cu pierderi serioase de ambele pãrþi, atenienii auînþeles cã nu poþi colabora întru biruinþã cuneciopliþii din Beoþia ºi au trecut la manevreleprevãzute în planul tactic de rezervã, adicãexecutarea manevrei numite „ruperea rândurilor”urmatã imediat de retragerea în formaþiedezordonatã. În aceste circumstanþe mai puþinfavorabile, atât strategul, cât ºi oratorulHippocrates s-au prãpãdit în timpul bãtãliei. Înplinã debandadã asiguratã de retragerea haoticã aatenienilor, acelaºi Alcibiade, cãlare (Plutarh,Viaþa lui Alcibiade, VII, 4), gãseºte doi atenieniretrãgându-se peripatetic, fãrã teamã, fãrãtemeritate. E drept, în altã direcþie. Erau Socrate

ºi Lahes (Banchetul 220e-221c), teferi ºinevãtãmaþi, în comparaþie cu nefericiþii care s-audezmeticit mai greu din discursul lui Hippocrate,pentru a putea povesti despre cele întâmplatemai târziu (Platon, Lahes 181a-b). O a treiaacþiune militarã la care ar fi participat Socrate afost bãtãlia de la Amfipolis (422 î.e.n.; Platon,Apãrarea lui Socrate 28e), unde Atena a suferit oînfrângere în urma cãreia a fost împinsã sãsemneze ceea ce s-a numit Pacea lui Nicias, dupãnumele generalului atenian, din 421 î.e.n. A fostun armistiþiu echilibrat între Sparta ºi Atena,ambele suferind pierderi semnificative în timpulacestei prime faze a rãzboiului, având astfelmotive serioase pentru a dori pacea. Dar în acestcaz nu mai avem alte detalii rãmase despreperipeþiile bravului soldat Socrate.

Rãzboiul peloponesiac a continuat, iar peparcursul perioadei ce a urmat, dupã ºase ani depace, Atena a trimis o flotã în Sicilia (415 – 413î.e.n.), cu rezultate catastrofale pentru atenieni.Dupã acest dezastru ºi în circumstanþelerevoltelor cetãþilor aliate din Ionia, Atena a fostînfrântã, dupã cum era de aºteptat, de cãtre oSpartã puternic susþinutã de perºi, atât financiarcât ºi militar.

II. Ultimii ani ai rãzboiului ne prezintã oAtenã destabilizatã ºi slãbitã de conflicte civileinterne, între facþiuni oligarhice ºi democratice.Astfel, oligarhii au ajuns de douã ori la putere înAtena: „Cei patru sute” în 411 î.e.n. ªi „Ceitreizeci” în 404 î.e.n. ªi de douã ori oligarhia afost rãsturnatã. În timpul acestor lupte politice,Socrate nu a fost uitat ºi îndatoririle publice l-aurãpit în câteva rânduri de la cele private, de laconversaþii, întrebãri ºi rãspunsuri, cercetãri,iscodiri ºi altele. Dupã cum relateazã Platon,oricine putea cãuta mai binele nu la el, ciîmpreunã cu el: „De fapt, profesor nu i-am fostnimãnui; dar dacã cineva dorea sã mã ascultevorbind ºi îndeletnicindu-mã cu ale mele, fieacela tânãr sau bãtrân, eu n-am împiedicatniciodatã pe nimeni. ªi nici nu iau bani ca sãvorbesc, nici nu tac dacã nu iau bani, ci stau laîndemâna deopotrivã celui bogat ºi celui sãrac,ca sã mã întrebe ºi, dacã cineva vrea, sã ascultece spun ºi sã-mi rãspundã. Iar dacã vreunul dinei devine astfel om de treabã ori ba, nu e dreptsã fiu eu rãspunzãtor de aceasta, de vreme cenici n-am fãgãduit vreodatã învãþãturã cuiva ºinici n-am învãþat pe nimeni.” (Apãrarea luiSocrate, 33a-b, trad. Francisca Bãltãceanu). Oatitudine lãudabilã, dar, dupã cum s-a doveditmai târziu, riscantã în cel mai înalt grad. Maiales cã printre cei cu care a discutat Socrate s-auaflat ºi bãrbaþi ca Alcibiade sau Critias, oamenide stat care puteau stârni emoþii dintre cele maiintense populaþiei democrate. O populaþie care s-a deprins cu principiul „cine se aseamãnã seadunã”, principiul vinovãþiei prin asociere, caarmã retoricã, juridicã ºi bineînþeles politicã, oarmã care-i fãcea în definitiv pe toþi sã fie la fel.Mai târziu, la douã generaþii distanþã, Aristotels-a dovedit mult mai prudent decât Socrate, nudoar plecând din Atena la timp, ci ºi cunoscândanumite „reguli de conduitã” în conformitate cucare nu orice problemã trebuia discutatã ºiatunci când se discuta totuºi în jurul vreuneiprobleme, aceste discuþii nu trebuiau purtate cuoricine (Aristotel, Topica I, 11, 105a; VIII, 14,165b). De exemplu, atunci când Socrate discutãcu unul dintre acuzatorii sãi de mai târziu,Anytos, în dialogul Menon, ajunge sã-i arateinterlocutorului sãu cã virtutea nu poate fi

2244




Strãinul din Callipolis (VIII) Peºtele torpilã pe uscat

Iovan Drehe

filosofie

2255




învãþatã ºi, consistent cu aceasta, bãrbaþirenumiþi precum Temistocle, Pericle sau Tucididenu au fost capabili sã-ºi educe copiii, fiindcã nuo înþelegeau cum se cuvine. Personajul Anytos sesimte jignit în numele acestor mari atenieni ºi îiadreseazã lui Socrate o ameninþare-prevestirefunestã: „Socrate, cred cã nu stai mult pegânduri sã-i vorbeºti pe oameni de rãu. Eu þi-aºda un sfat, dacã vrei sã mã asculþi: pãzeºte-te.”(Menon 94e, trad. Liana Lupaº ºi Petru Creþia).Cum spuneam, o atitudine riscantã.

În 406 î.e.n., în apropierea insulelorArginusae din apropierea coastelor Asiei Minor,flota atenianã condusã de opt generali, încropitãîn grabã ºi calitativ inferioarã flotei spartane,înfrânge neaºteptat flota lacedemonianã. O partedin flotã este trimisã în alt punct al teatrului derãzboi, unde era trebuinþã, iar cealaltã parterãmâne în urmã pentru a-i salva de la înec pemarinarii ºi soldaþii din triremele pierdute. Ofurtunã face însã ca aceastã salvare sã devinãimposibilã. În Atena vestea victoriei neaºteptateeste primitã cu bucurie, iar la întoarcere generaliisunt întâmpinaþi aºa cum se cuvine: ºase din ceiopt, adicã cei care s-au încumetat sã se întoarcãla Atena pentru o primire triumfalã, suntacuzaþi, judecaþi în bloc ºi executaþi (Xenofon,Memorabilia I, 1; Diodorus Siculus, Bibliotecaistoricã XIII, 100-102), fireºte, nu pentru ce aufãcut, ci pentru ceea ce nu au reuºit sã facãfiindcã Poseidon ºi ai sãi le-au zãdãrniciteforturile.

În timpul procesului generalilor era rândultribului lui Socrate sã dea pritanii prin tragere lasorþi, el însuºi fiind printre ei ºi având chiarfuncþia de epistates, prezidând astfel adunarea(Platon, Apãrarea lui Socrate 32b-c; Gorgias473e-474a; Xenofon, Memorabilia I, 1; IV, 4). Înaceastã calitate el a criticat procedura nedreaptãºi a încercat sã o împiedice pe cât îi permiteauatribuþiile, judecarea laolaltã a generalilorreprezentând pentru el o violare a legii.Procesele expeditive ale atenienilor în care cinevaputea fi condamnat la moarte dupã o singurã zide proces, ceea ce avea sã i se întâmple de altfelºi lui mai târziu (Platon, Apãrarea lui Socrate37a-b), reprezentau niºte excese. Prin acest tip depoliticã înþeleaptã atenienii s-au asigurat cãrãzboiul se va încheia mai repede pentru ei. Înanul urmãtor, probabil drept urmare a inflaþieide oameni capabili doritori sã-ºi serveascãcetatea mamã în luptã, în speranþa unei rãsplãþipe mãsurã, bãtãlia de la Aigos Potamos (405î.e.n.) pune capãt dominaþiei navale aatenienilor. Cum era de aºteptat, au urmatvremuri nesigure în Atena. Oricine se puteapricopsi cu un proces ºi putea fi condamnat lamoarte, democratic.

Dupã ce atenienii au pierdut rãzboiul, în 404î.e.n., cu sprijinul spartanilor a ajuns la putereoligarhia celor treizeci sau, dupã cum mai eraunumiþi, „Cei treizeci de tirani”. Printre aceºtia seafla ºi Critias, apropiat al lui Socrate. Odatãinstalaþi, aceºtia au început sã aranjeze treburilecetãþii dupã cum li se pãrea lor mai potrivit. Întimpul acestor activitãþi mulþi cetãþeni atenieni s-au vãzut uºuraþi de drepturi, iar alþii au plecat înexil. Iar pentru cei rãmaºi bãutura cu cea maimare trecere era infuzia de cucutã. Cea maimare trecere în Hades. În aceste circumstanþecetatea mamã a apelat la Socrate din nou,trimiþându-l împreunã cu alþi patru pentru a-linvita ºi aduce pe un anume Leon din Salamina,un om cu reputaþie ireproºabilã, la un pahar decucutã. Socrate, pesemne nedorind sã-ºiserveascã concetãþeanul ºi preferând alteîndeletniciri, a ales sã plece acasã. Doar datoritã

cãderii celor treizeci Socrate nu a ajuns client larândul sãu (Platon, Apãrarea lui Socrate 32c-d).

III. Dar a devenit câþiva ani mai târziu, în399 î.e.n., când a primit urmãtoarea invitaþie:„Aceastã chemare în judecatã ºi aceastãdeclaraþie le-a fãcut sub jurãmânt Meletos, fiullui Meletos din Pitthos, împotriva lui Socrate,fiul lui Sophroniscos din Alopeke: Socrate s-afãcut vinovat de refuzul de a recunoaºte pe zeiipe care îi cinsteºte cetatea ºi de introducereaaltor noi divinitãþi. Este de asemenea vinovat decoruperea tineretului. Pedeapsa cerutã emoartea.” (Diogene Laertios, Despre vieþile ºidoctrinele filosofilor, II, 40, trad. C. I. Balmuº).O chemare la judecatã sub acuzaþia deimpietate. Procesul care a urmat a fost, dupãtoate aparenþele, unul politic, chiar dacã înprivinþa detaliilor existã încã discuþii aprinseîntre cercetãtori, detalii care, cel mai probabil,nu vor fi cunoscute cu exactitate niciodatã. Atâtcaracterul incomod al lui Socrate, cât ºiasocierea lui cu personae non gratae precumAlcibiade sau Critias nu au putut fi trecute cuvederea, iar cei prezenþi l-au gãsit vinovat cu omajoritate sensibilã (doar treizeci de voturidiferenþã, Platon, Apãrarea lui Socrate 36a).Procesele din vechea Atenã aveau douã etape:prima fiind cea în care acuzatul era gãsit vinovatsau nu, iar în a doua etapã, dacã vinovãþia saera consideratã realã în urma votului, atât celcondamnat, cât ºi acuzatorul sãu trebuiau sãpropunã pedepse, urmând un nou vot. Dupãcum se poate observa, acuzatorul a propusmoartea. Socrate, dupã ce fusese povãþuit sãcearã amendã sau exil, le-a pretins atenienilorceea ce li se acorda doar celor victorioºi laOlimpiadã, anume sã fie gãzduit ºi ospãtat înPritaneu pe cheltuiala statului (Platon, Apãrarealui Socrate 36e). Dupã cum adunarea nu aveasimþul umorului suficient de sensibil lareprezentaþia ºi ironiile Socrate, l-a condamnatpe acesta din urmã la moarte cu o majoritatemai substanþialã decât cea care l-a gãsit vinovat.

Platon l-a prezentat pe Socrate, în dialogulPhaidon, servind cucuta fãrã proteste, cel puþindin partea sa. Nu se poate spune acelaºi lucrudespre discipoli, mai ales Platon care a protestatprin oricare din ei s-a putut. Astfel el a devenit

martirul prin excelenþã al filosofiei occidentale.E totuºi posibil ca Socrate sã nu fi fost chiarpersonajul pe care ni-l descrie Platon, model alcetãþeanului desãvârºit ºi virtuos, care nu a luatniciodatã bani pentru „lecþiile” sale, care nu a„corupt” tineretul, ci l-a „trezit”, care fãcea maidegrabã bine cetãþii, decât rãu. Autoritatea ºiinfluenþa covârºitoare a lui Platon au trecut înumbrã ºi au redus la tãcere vocile care prezentauo imagine negativã a unui Socrate care se fãceatotuºi vinovat de acuzele care i s-au adus.Indiferent de aceste probleme ºi de disputele pecare le genereazã încã, mai important în acestcaz decât omul, personajul sau obiectul destudiu Socrate, este simbolul Socrate, care,precum formele platoniciene, nu mai poate fiafectat de opiniile schimbãtoare din lumeanoastrã sublunarã.

!

Mirela Anura Sãgeatã de apã (2011), obiect de hârtie, fotografie, 70 x 50 x 3 cm

Mirela Anura Albert I. (2011), obiect de hârtie,fotografie, 70 x 50 x 3 cm

2266




Atrecut atât de mult timp de când lumea afost deturnatã de la viziunea ºtiinþific-poeticã pe care Lucreþiu ºi al sãu poem o

propunea drept cale întru liniºtirea sufletelor.Atomi ºi vid, fãrã de pãcat, se zbenguie aleatoriuîn puzderia de forme care-ºi cautã epicureicplãcerea fãrã a se chinui prea mult sã gãseascã„puncte morale” comune într-o lume ierarhizatãcare nu face decât sã potenþeze violenþa umanã, ocombinaþie specialã de animalitate ºi capacitatede a premedita crima. Ierarhia este, în final,duºmanul de moarte al „vieþii bune” de care suntîn stare atomii. Sacralitãþile care n-o mai potsusþine se descompun de câteva sute de ani luândforma unor schelete instituþionale care lubrifiazãbunul mers al societãþilor formate din anonimi,funcþionând datoritã lor. Fãrã sã luãm în seamãlamentaþiile nihiliste care sunt un fel de a (nu)face faþã terorii psihice de a fi rãmas încastraþimental în mecanismul vinei, ca producãtoare desistem moral în absenþa oricãrei divinitãþi, fãrã sãmai comentãm puzderia de „succesuri ºi eºece”cu care s-a confruntat raþiunea de la iluminismîncoace, ci pur ºi simplu aruncând o privire pestepuzderia de „reþete de viaþã” pe care oricine ºi lepoate procura din biblioteci sau de pe reþea, dupãun sistem de autoservire, nu putem sã nuobservãm comicul acestor paºi cãtre sine, cãtre„cultul californian al sinelui”, care trebuiedegresat de orice urmã de angoasã. În societateaInteracþioniºtilor Simbolici Anonimi, ultima formãde legitimare pare sã stea în reificare: „Bunã, suntutilizatorul de limbaj cu numãrul de contXXXRO ºi de vinã e sistemul. Dacã aþi putea, vãrog, sã-mi prescrieþi ceva între zen adaptat lamuncipiile ro ºi puþin inefabil în versuri cu rimã,v-aº fi extrem de recunoscãtor”. Pentru cã lumeacealaltã ºi, în general, orice formã de exterior ºialteritate a devenit atât de greu de produs (mairãmân totuºi evadarea prin autism, schizofrenie ºitomberon), evazionismele însãºi au devenit oformã de activitate, aproape birocratizatã.Evazionismele pentru mase, dacã ar fi sã letratãm cu blândeþe, aproape cã au un aeravangardist de cultivare a non-sensului. „Cele maimulte femei care se rujeazã în acelaºi timp”, „ceimai mulþi oameni îmbrãcaþi în elfi”, „cei maimulþi pitici de grãdinã care au participat la oconferinþã pe teme ecologice ºi nu numai”, „ceimai mulþi cetãþeni care la vot au ales rãul cel maimic”, „protest de susþinere al unui simbolcultural”. Evazionismele individuale par sã fie maidiversificate („omul e stilul”), ocupând o gamãlargã, de la întemeierea unei familii pânã laextragerea paleontologicã de sensuri din textevechi (scrise pe papirusuri sau, mai aproape deepoca noastrã, tipãrite pe hârtie). Aceastã ultimãocupaþie poartã în unele cercuri numele deculturã ºi unul dintre câmpurile ei în careextracþia de sens atinge cote de hilaritate maximãe cel politic: necesitatea de a reutiliza potcoave decai morþi peste partide noi ºi programele lor„sociale” reafirmã caracterul paleontologic al unortermeni precum stânga ºi dreapta, în condiþiile încare o reificare globalã îi face pe fraþi sã nu semai recunoascã nici dupã „lupta de plasã”, nicidupã „consumul de status”. Acum, mai mult caniciodatã, când marilor puteri le revine, ca deobicei, joaca de-a geopolitica, iar micilor puteri lerevine dreptul la o cerºetorie insituþionalizatã

(pachete FMI), cei de-o zeamã ar trebui sãrecunoascã faptul cã „singura stângã fidelã mereusieºi este aceea care invocã nu libertatea sauegalitatea, ci fraternitatea – adicã dragostea”. ªitotuºi iubirea, cu aceleaºi cuvinte. Plusvaloareanoastrã specialã. Nu astupã groapa, nici nu tetrece peste ea, dar te ajutã sã o conºtientizezi.

Revenind însã la evazionismele individuale,care permit diversificarea produselor ºi prinurmare, revoluþionarea revoluþiei însãºi, nepermitem sã expunem propria noastrã reþetã. Totce urmeazã sã citiþi are doar un titlu deprezentare ºi nu atrage nicio responsabilitate dinpartea firmei. Produsul nostru se numeºte Pastiladin Tei. El nu se adreseazã persoanelor care credcu tãrie cã au un scop în viaþã. Deºi totul e de oimportanþã vitalã pentru cã niciun gest de-aldumneavoastrã, de la ºtersul... putinei pânã lavreun subtil rateu intelectual nu se vor repetaniciodatã în univers exact în formula pe care oreprezentaþi, dar repetându-se totuºi de miliardede ori prin alte formule irepetabile care se ºterg laputinã, acelaºi tot devine sursã de profundãneîncredere. Ca sã sintetizãm, vom spune cãpacienþii þintã ai Pastilei din Tei sunt cei care credîn copleºitoarea importanþã a oricãrui ºters ºi, înacelaºi timp, nu cred cã aceastã credinþã estesemnificativã în vreun fel. Copleºitor ºiinsignifiant. Cam asta ºi-ar scrie pe tricouripacienþii noºtri ideali. Restul, ºi-ar scrie restul. ªitot ideali ar fi.

Deºi ni se pare atât de poetic sã munceºti lascop, sã râneºti la el, ca la un coteþ necurãþat dedemult, în timp ce universul o ia spre roºu ºitotul va dispãrea într-o rãcealã de piþipoancã caren-a cunoscut niciodatã plãcerea, credem cã genulacesta de poezie e întrucâtva nociv. Aºa cã noi nuo sã vã propunem niciodatã ca dupã ce vãîntoarceþi de la joburile dvs. mai mult sau maipuþin aromate, sau de la sinecurile în care aveþinorocul sã tãiaþi frunzele la câinii cu covrigi de 1 leu în coadã, sã vã închinaþi vreunui spiritinterior sau exterior (gen stima de sine sau Divauniversal). Noi credem cã spiritualitatea nu poateexista în prezenþa spiritelor. Noi credem cãspiritualitatea þine, printre multe altele, deatitudini total combãtute de – ei da! – spiritulvremii. Spre exemplu:

...................

...................

.................... (dupã completarea formularului nu-l trimiteþi

nicãieri, nu vã daþi likeuri, nu deschideþi berea ºinu vã faceþi un ceai de sunãtoare. Oricum, nutrece).

Acum, dupã ce am identificat aspecteleprincipale – cine sunt, de unde vin, ce trebuie sãfac, sã nu fac, sã sper, sã nu sper – ºi am cãzutde acord cã venim cu toþii din bucãtãrie ºi neîndreptãm spre sufragerie sau invers, Pastila dinTei vã oferã prima reþetã de rezistat în faþaspiritelor:

Renunþaþi le orice poveste, epicã, plan narativ,vis care vã ajutã sã vã proiectaþi în viitor alãturide cei dragi sau fãrã. A vã închipui ceea ce o sãfaceþi chiar ºi peste o orã, în ciuda sfaturilor PR-ului, este primul ºi cel mai nociv nãrav de caretrebuie sã vã debarasaþi. A vã aduce aminte„coielian” de tot felul de momente care credeþi cã

vã individualizeazã, gen: prima oarã când aþivãzut o femeie goalã, prima datã când aþi pusmâna pe o pereche nepereche de sâni etc., este adoua meteahnã, la fel de nocivã, de care trebuiesã vã debarasaþi. Trecutul nu e o felicitare.Viitorul nici pe-atât. În loc de asta, aplicaþi unvechi procedeu de meditaþie pe care Pastila dinTei vi-l reprezintã în varianta adusã la zi: fie cãsunteþi pe scaunul ergonomic din faþacalculatorului, fie cã vã þineþi de mânã cu drãguþaîn timp ce vã uitaþi la ºi pe lângã raþe, lebede,terase, alte drãguþe e important sã nu vãînchipuiþi nimic ºi sã simþiþi exact ceea ce sunteþi:o pungã de puroi nedepistatã. Avantajele pungiide puroi sunt pe nedrept subestimate, fiind oîmplinire profund organicã a tot ceea ce utopiilespiritualiste au cãutat sã realizeze: este retrasã dinlume, deºi încãrnatã în ea ºi absolut nimic nu opoate atinge, nici mãcar sedativele nu potpãtrunde crusta care o înconjoarã. Sunteþi, pescurt, un granulom autotelic. Într-o primã fazã nuo sã puteþi accesa starea de comã continuã vizatã,pe care Pastila din Tei o vã va induce, cusiguranþã, în scurt timp. Pânã atunci, tot ceea cetrebuie sã faceþi este sã segmentaþi zilele pânã lamoleculã: acum fac cafea ºi numai cafea ºi suntfericit/ã. Nu se poate întâmpla nimic în timp cefac cafea. Acum fac duº ºi numai duº ºi suntfericit/ã. Nu se poate întâmpla nimic atât timpcât fac duº ºi numai duº. Acum mã plimb ºi doarmã plimb ºi sunt fericit/ã. Nu se poate întâmplanimic cât timp mã plimb. Etc. etc. Acum fac orede muncã sau ascult o listã de aºteptãri parþiallegitime din partea celorlalþi ºi sunt nefericit/ã,dar orele dureazã doar câteva ore ºi se potchiureta, extirpa, uita.

Desigur, aþi recunoscut o veche indicaþie, unvag iz de oligofrenizant carpe diem asezonat cuidentificarea cu ceea ce vã înconjoarã: „nu fiþiprivitor al râului ºi al lucrurilor ce curg pe el, cifiþi o minge care curge deodatã cu râul”. Celpuþin Pastila din Tei n-o sã-i tragã niciun ºut.

1. Acest text este un pamflet.

!

Metoda pungii de puroishowmustgoon

Teodora Anao

1

Mirela Anura Beauty case (2011), hârtie, fotografie,50 x 40 cm

Poate se va produce un transfer de încredereîntre strãzi ºi el sau poate va interveni brusc orespingere. Împrietenirile par cã au în noua

capitalã coduri ascunse, adaptarea este greoaie ºiare mai multe trepte de urcat faþã de câte a crezutla venire. Nimic nu mai este servit ºi la îndemânãca în þarã. Nimic din afarã nu mai este uºor deîngurgitat.

Prea multe intersecþii pe strãzile ce urcã ºicoboarã permanent, tot încurcã denumirilebulevardelor, uneori i se par toate la fel, alteori,dupã ce le strãbate, pare cã apar noi strãzi pestecele reale ºi nu le mai recunoaºte la întoarcere.Puþine uºi, spaþii de trecere ºi tuneluri de încrederepentru el, o inadaptare ce se tot prelungeºte. Tot cevrea sã respire devine la un moment dat irespirabil.Are nevoie de odihnã ºi reculegere în marileparcuri, pentru multe ore stã întins pe iarbaproaspãtã.

Peste tot vede obiecte aglomerate, aºezate pezeci de rafturi supraetajate. Rafturile sunt tãcute ºiameninþãtoare. Produsele puse unele peste altele ºiunele în continuarea altora, pentru a da clienþilor ohartã a rãtãcirii uniformizate, de la intrare pânã lapãrãsirea locului de alimentare.

Sute de supermercados presãrate de-a lungulbulevardelor, cu pâine ºi suc de mere în baxuri, deculoare galbenã, raci, caracatiþe de toate mãrimileproaspete ºi miºcãtoare printre cuburile de gheaþã,ce le flancheazã în cutiile de metal. Multã beregermanã ºi spaniolã la 40 de cenþi, uischi în sticlecu etichete care îþi furã ochiul la cea mainevinovatã privire. Mult rom alb jamaican cuetichete roºii, jambon tãiat în felii subþiri ºiîmpachetat în folie lucioasã con bueno savor.

Toate rafturile par cã stau într-un echilibruinstabil. Prea multã marfã care nu mai saturã. Sau

pentru alþii mereu prea puþinã. O abundenþã a uneicapitale ce a asimilat zeci de naþionalitãþi în ultimiiani în mãruntaiele cartierelor ei ºi în comunidadulde Madrid. O capitalã care se tot lãrgeºte ºi îºiadaugã noi cartiere cu fiecare an ce trece.

Brandurile ºi sloganurile firmelor sunt ca niºteincantaþii de repetat zilnic, insinuate în somnulagitat al amiezii, pentru a nu uita cine mai eºti,când eºti ºi, mai ales, când urmeazã sã nu mai fiidecât ce vor ei.

Sticle, borcane, pungi, cartoane mereu ºterse depraf de angajaþii neobosiþi, nu cumva sã atârne lacântar marfa mai mult decât produsele pe care sedepune.

Peste tot în magazine sunt vietãþi ce vor sã-þiintre în ochi ºi sã înceapã de acolo o altã cãlãtoriela care vei fi doar un martor tãcut. Calamariproaspeþi sau congelaþi, surâzãtori, dorada cucarnea albã, dulceagã, fãrã prea multe oase, rechinievisceraþi, scoici care rânjesc cu toatã carnea ieºitãîn afarã printre cuburi de gheaþã ce nu se maitopesc. Mirosul de pâine caldã ce se rãspândeºte întot magazinul, când este deschis cuptorul electricde lângã raionul cu fructe ºi-i aduce aminte demicile fabrici de pâine din þarã. Dar acum trebuiesã ºteargã anumite lucruri vechi, pentru a intra cutotul în cele noi, are nevoie de o altã piele ºi unnou auz, va cãpãta etichete ºi un cod de bare catoate produsele din noile supermercados.

Chiar dacã nu vrea, chiar dacã uneori seascunde ºi nu mai ºtie ce vrea, chiar atunci când numai poate alege corect din prea multe direcþiioferite zilnic, iar ruleta alegerilor îl poate orbi ºiparaliza în orice clipã de indecizie. Chiar ºi aºa nuva renunþa. Chiar dacã va fi al miilea orb din oraºulacesta, cu bastonaºul de metal în mânã ºi vacheama ºi-un câne pe scãrile de la metrou sã-l ajute

la orientare, va ajunge la un luminiº ori se vapierde, într-o zonã pe care nu o cunoaºte, daraceasta îl va primi ca pe un frate pierdut într-un altteritoriu prieten pentru prea mult timp.

Schimbã direcþiile de cunoaºtere zilnic ºi aleargãspre Casa de Campo, la capãtul liniei lui cinco,apoi se întoarce spre Getafe, urmãtoarea destinaþieeste spre Coslada, la rudele de sânge, pentru a-ºi daseama de ruptura inevitabilã de cei de acelaºi sânge,doar în acte, pentru a se reîntoarce în marea Plazade Toros ºi, în final, se aflã în pas grãbit spreombiloco del capital Gran Via.

Merge grãbit pe strãduþele cu bãruleþe, unde sevinde bere Mahou la halbã ºi San Miquel la sticleverzi, aºezate pe mese lângã farfurioarele cu aripide pui ºi salsa iute. În apropiere de calle Montera,apar prostituatele de toate rasele ce-ºi unduieformele sub ochii pofticioºi ai celor de la guardiacivil.

Vine înserarea, iar oamenii nerãbdãtori se adunãpe lângã plaza del Sol, în aºteptarea urmãtoareifieste-boteion, care va arunca hormonii tinerilor înaer, chiar pe asfaltul piaþetelor unde se vor aºezapentru a cuceri strada, aici strãzile sunt încã ale lor.

Privindu-i pe cei din stradã, chipurile lor,gesturile, urletele de bucurie, îºi tot repetã un fel deincantaþie: Tu, patrie a mea nou-nouþã, sigur ai unloc ºi pentru mine! Cel mai de pe urmã loc,ultimul loc, cel mai murdar cotlon pe unul dintrebulevardele tale glorioase, cât sã încap cu corpulmeu ºi tot ce am în cap ºi în afara lui. Cu toatebâlbâielile ºi scufundãrile repetate. Cu limba meaprost vorbitã, romaniol, aºa îi spun, nu castiliana, ciamestecãtura de mâna a doua romaniol. Sã ametichetã ºi numãr ca un puºcãriaº, nu mã maisupãr! Sunt puºcãriaºul tãu, Madrid, asta vreau,unul dintre milioanele tale de puºcãriaºi, aspiranþiîncã la un titlu nobiliar. Ai milã de mine! Dã-mi unpic din bucatele tale, din pielea ta cãlduroasã, sãmã ºtie ceilalþi când deschid gura, sã mã identificeºi sã nu mã confunde cu un madrilean adevãrat dintatã în fiu! Morala este visul impus trabahadorilor!Morala este pentru cei ce se spânzurã în propriilelocuinþe ºi le spun copiilor sã treacã în cealaltãcamerã pânã îºi terminã ei treaba. Tu cunoºti asta,patria mea cea nouã, ºi tu execuþi procedeul, darrafinat, ºi o sã faci puþin mai târziu pentru aîncheia cu pretenþiile supuºilor din stradã. Acummai ai morfinã de mâncat pe pâine ºi substanþe detras în venã. Mai sunt boteioane-marihuana pentrucei înfierbântaþi ºi flãmânzi de petreceri. Tu îi veiomorî pe ai tãi elegant, dar acum mai suntfirimituri de aruncat, un lãdoi de hamon ºi tone deatun blanco cu mãsline gustoase. Sute de mii demercados care duduie de bunãtãþi pentru toþinemâncaþii tãi din calle. Ai autostrãzi, undemaºinile circulã cu milioane de litri de vin Riojavechi de 10 ani. Eºti încã generoasã cu femeile taleoffice, care vor la sfârºitul sãptãmânii sã ºi-o tragãtoatã noaptea. Ele vor orgii-office în clãdirile dinCalle Serrano, în Plaza Cybeles, deasupraartezienelor luxuriante, în iarba proaspãtã, douãzecidin douãzeci ºi patru de ore udatã de sistemesilenþioase din grãdina palatului regal. Vreau cevadin bacºiºurile grase ale portarilor din blocurile delux. Ceva din mila ºi dragostea ta nesfârºitãstrecuratã pe fiecare strãduþã. Mãcar vidanjor sã fiupe Calle Alcalla! Sã curãþ rahatul tãu înmiresmat,începând din Ciudad Lineal pânã în celãlalt dealdin Manuel Beccera ºi dincolo, pânã la bisericacatolicã ºi curtea ei cu parc ºi leagãne. Vreau un locîntr-un colþ al inimii tale, Madrid! Patrie a mea, înlipsa alteia, în lipsa mea, te vreau pe tine!

!

2277




efectul de searã

Mi patria es MadridRobert Diculescu

Mirela Anura Soare c (2007), obiect de hârtie, colaj, 70 x 50 x 2 cm

Destin tragic, curmat prematur, Gheorghe I. Brãtianu a fost unul dintre cei mai mariistorici pe care i-a avut þara noastrã, unul

dintre cei mai importanþi din generaþiile care auactivat în perioada interbelicã, ilustrând unadintre etapele cele mai rodnice din întreagaevoluþie a istoriografiei româneºti. A contribuit laridicarea istoriografiei noastre la un nivel superior,modern, sincronizat cu gândirea istoriograficãfrancezã a epocii, comparabil cu al altor ºcoliistoriografice europene. Purtând pecetea (re)nume-lui Brãtianu, familie care a lucrat hotãrâtor lamodernizarea României, istoricul nostru nu aveacum sã aibã un itinerar biografic mediocru.

Aºadar, Gheorghe I. Brãtianu s-a nãscut la 3februarie 1898 în comuna Ruginoasa din judeþulIaºi, ca fiu al lui I. C. Bratianu (Ionel) ºi al MarieiMoruzi. A urmat cursurile Liceului Naþional dinIaºi, apoi Facultatea de Drept a Universitãtii dinIaºi ºi, în final, Facultatea de Litere de laUniversitatea Sorbona, Paris. A obþinut titlul dedoctor în Filosofie la Universitatea din Cernãuþi,în 1923, ºi pe acela de doctor în Litere la Paris, în1929. Timp de 17 ani (1923-1940) a fost profesorla Facultatea de Litere a Universitãþii din Iaºi,apoi, din 1940 pânã în 1947, la cea din Bucureºti,succedând în 1940 lui Nicolae Iorga la Catedra deIstorie universalã.

Cu însuºiri deosebite de dascãl, Gh.I. Brãtianua creat o ºcoalã istoriograficã la care s-au formatmulþi dintre istoricii noºtri de frunte. Între 1940-1941 a îndeplinit funcþia de decan al Facultãþii deLitere ºi Filosofie din Bucureºti, iar în perioadaieºeanã, între anii 1935-1940, a fost directorulInstitutului de Istorie generalã al Universitãþii dinIaºi, apoi la Bucureºti directorul Institutului deIstorie Universalã „Nicolae Iorga” (1941-1947).

Dupã instaurarea ºi consolidarea puteriicomuniste în România, în anii 1947-1948,Gheorghe I. Brãtianu a fost treptat epurat de lacatedrã, de la conducerea Institului de Istorie„Nicolae Iorga”, exclus din Academia Românã,dar ºi eliminat cu brutalitate din viaþa publicã. În1948 i se fixeazã domiciliu obligatoriu înBucureºti de unde, în noaptea de 7/8 mai 1950,este arestat ºi depus în penitenciarul deexterminare politicã din Sighetu Marmaþiei, fãrãsã i se aducã la cunoºtinþã nicio acuzaþie, fãrã sãfie judecat ºi condamnat niciodatã. Aici estetorturat în repetate rânduri, ultima torturã avândloc, dupã unele mãrturii , chiar de ziua saonomasticã, pe 23 aprilie 1953. Moare câteva zilemai târziu, la vârsta de 55 de ani, în condiþiineelucidate ºi este înmormântat în cimitirulaferent închisorii. Pe certificatul de deces, numitatunci „act de moarte”, completat de cãtreautoritãþi cu o întârziere de peste patru ani, abiape 20 iulie 1957, privitor la cauza morþii este datdiagnosticul de „miocarditã acutã”, iar la rubricareferitoare la profesiunea savantului profesor stãscris „fãrã ocupaþie”. Fãrã comentarii!

S-a spus ades ºi nu fãrã temei cã Gheorghe I. Brãtianu ocupã un loc de frunte în istoriografiaromâneascã. Puþini dintre istoricii noºtri l-au

egalat, în ce priveºte varietatea preocupãrilor ºiamploarea operei publicate. In prezent, nu existão Bibliografie exhaustivã a lui Gheorghe I. Brãtianu, dar cercetãtorii dispun de unMemoriu de studii ºi lucrãri, 1916-1941, întocmitde cãtre Gh. I. Brãtianu însuºi în anul 1942, dinnecesitãþi de ordin academic, cuprinzând 22pagini2 ºi mergând cu indicaþiile bibliograficepânã la anul precedent, 1941. Dar o Bibliografieselectivã a lucrãrilor sale consemneazã 38 de cãrþiºi broºuri, precum ºi 99 de articole în publicaþiiºtiinþifice, tratând probleme de istorie medievalã,cât ºi de istorie modernã, de istorie contemporanãºi de politicã curentã. Opera lui Gheorghe I.Brãtianu se înscrie, pe de o parte, pe liniatradiþionalã a istoriografiei româneºti, iar pe dealtã parte se încadreazã în efortul general dereînnoire a ºtiinþei istorice, caracteristic perioadeiinterbelice.

O mare influenþã asupra orientãrii interesuluisãu ºtiinþific ºi a metodologiei sale de cercetare s-aprodus în urma contactului cu celebra ºcoalã arevistei „Annales”. Unul dintre reprezentanþiiacestei ºcoli, Fernand Braudel, l-a inspirat peistoricul român în conceperea marii sale lucrãri„Marea Neagrã, de la origini pânã la cucerireaotomanã”, oferindu-i ca model studiile care austat la baza operei sale „Mediterana ºi lumeamediteranã în vremea lui Filip II”. În studiile ºicercetãrile sale, Brãtianu evidenþiazã spiritulacestei ºcoli, punând accentul pe om, asociatspaþiului, dar ºi pe colectivitãþiile prinse înmentalitãþiile epocii. Colaborarea sa cu una dintrecele mai de prestigiu ºcoli istoriografice ale lumii,din acea vreme, demonstreazã valoarea ºinotorietatea de care se bucura în lumea ºtiinþificãmondialã.

Dincolo de meticulozitatea cu care abordeazãcercetãrile sale, cu acoperire interdisciplinarã, Gh. I. Brãtianu nu este doar un istoric erudit, ciºi un filosof al istoriei. El nu purcede doar la oenumerare ºi însãilare a faptelor, a evenimenteloristorice sau de facturã istoricã, ci el extrage dinacest context documentarist Ideea, intrepretarea,argumentul, lucrarea sa nefiind doar o istorisire, oevocare mecanic-cronologicã sterilã a trecutului, cireprezintã, pe lângã datele istorico-politico-mili-tare, o evaluare ºi o analizã ce transcende câmpulspecific al unui simplu istoric, extinzându-l la celde filosof al istoriei. Calitãþile sale de filosof alistoriei nu pot fi tãgãduite nicidecum, cu atât maimult cu cât magistrala sa operã Marea Neagrã dela începuturi pânã la cucerirea otomanã atestã nunumai interpretãri filosofice, ci ºi o viziunefilosoficã ºi o anticipare a însemnãtãþii strategice aspaþiului cercetat de el. Totodatã, nu trebuie sã-iignorãm istoricului polivalent nici talentul literar,acribia cu care ºi-a redactat opera. Cercetãrile salede istorie naþionalã s-au concentrat asupra unorprobleme majore: formarea ºi continuitateapoporului român pe teritoriul pe care îl locuieºte,formarea statelor medievale româneºti,organizarea socialã ºi politicã a vieþii româneºti înEvul Mediu, în lucrarea O enigmã ºi un miracol

istoric: poporul român (1940), unde pledeazãpentru continuitatea poporului român pe acestemeleaguri. O expunere de ansamblu a istorieinaþionale a realizat ºi prin volumul Originile ºiformarea unitãþii româneºti (1942). În Tradiþiaistoricã despre întemeierea statelor româneºti(1945), Gheorghe I. Bratianu aduce importantecontribuþii la studierea bazei economice a formãriistatelor feudale româneºti ºi analizeazã valoareatradiþiei orale pentru studierea ºtiinþificã a istoriei.

Integrarea istoriei naþionale în contextuluniversal a fost preocuparea majorã a luiGheorghe I. Brãtianu din ultimii ani ai activitãþiisale. În perioada 1945-1947 a publicat o serie destujdii ce au format volumul Sfatul domnesc ºiadunarea stãrilor în principatele române (1947).Gheorghe I. Bratianu a fost un deschizãtor dedrumuri în domenii particulare ale istorieiuniversale, cum ar fi istoria economicã ºi socialã aBizanþului sau istoria comerþului italian în MareaNeagrã. De altfel, primele sale cercetãriimportante, incluzând ºi teza de doctoratsusþinutã la Sorbona, privesc comerþul oraºeloritaliene medievale în zona Mãrii Negre(monografia Recherches sur le commerce génoisdans la Mer Noire au XIII siècle, apãrutã la Parisîn 1929).

A fost ºi unul dintre distinºii bizantinologi aivremii sale. In acest domeniu s-a interesatîndeosebi de structuri social-economice ºi deinstituþii. Se remarcã lucrãrile: Privilèges etfranchises municipales dans l’Empire byzantin(1936) ºi în special Etudes byzantines d’histoireéconomique et sociale (1938).

NNoottee::1. Constantin C. Giurescu, Cinci ani ºi douã luniîn penitenciarul de la Sighet, Editura FundaþieiCulturale Române, Bucureºti, 1994. 2. Vezi Victor Spinei, Geneza sintezei luiGheorghe I. Brãtianu despre spaþiul pontic, Studiuintroductiv în vol. Gheorghe I. Brãtianu, MareaNeagrã, Ed. Polirom, Iaºi, 1999, p. 13.

!

2288




Vasile Mîrza

Actualitatea monografieiMarea Neagrãa lui Gheorghe I. Brãtianu (II)

Gheorghe I. Brãtianu

istoria

Venirea primãverii 2014 a fost salutatã cumse cuvine de cãtre Filarmonica“Transilvania” din Cluj. Mã refer la douã

concerte judicios concepute ºi excelentinterpretate. Primul dintre ele fu integralmentedominat de personalitatea lui Christian Lindberg.Recunoscut drept unul dintre maeºtrii denecontestat ai trombonului, muzicianul suedez -pe care un sondaj internaþional din anul 2000 îlplasa în vecinãtatea legendarilor Louis Armstrongºi Miles Davis, ca principali interpreþi lainstrumentele de alamã din secolul XX - îºiextinde în permanenþã sfera de acþiune: dincolode performanþele sale în postura de instrumentistºi compozitor, Lindberg se afirmã tot maipregnant ca dirijor pe diverse meridiane. Aflatparcã într-o continuã demonstraþie de ubicuitate,el a fost invitat sã dirijeze orchestre naþionale dinSuedia, Danemarca, Finlanda, Brazilia, Irlanda,Letonia, Islanda, Þara Bascilor, Taiwan, Africa deSud, Flandra, Orchestra “Giuseppe Verdi” dinMilano, “Royal Liverpool Philharmonic”,Filarmonica din Rotterdam etc.

Spre onoarea sa, acest muzician total ºi-apropus sã disemineze creaþia compatriotului AllanPettersson (1911-1980), atât prin înregistrareaintegralã a simfoniilor sale, cât ºi prin intepretarealor în diverse citadele culturale de pe Glob. Unadintre ele s-a dovedit a fi Clujul. Într-adevãr, subbagheta dezinvoltului Lindberg, orchestra clujeanãºi-a demonstrat capacitatea de a asimilacompetent încã o lucrare reprezentativã dinrepertoriul înalt al muzicii culte. În bunã mãsurã,putem vorbi în acest caz de o utilã introducere -pentru publicul românesc - în creaþia unuisimfonist de anvergurã. Asemenea lui ªostakovici,ºi Petersson a compus 17 simfonii, dintre care ceade-a IV-a, cântatã pe scena Colegiului Academicdin Cluj, ºi-a revelat convingãtor virtuþile.Alocuþiunea rostitã de dirijor înaintea „punerii înscenã” propriu-zise a avut darul sã clarificeresorturile biografice ale opus-ului: copilãriazbuciumatã a viitorului compozitor, traumatizat

de brutalitatea pãrintelui sãu ºi profund ataºat defigura luminoasã, quasi-martiricã a mamei.

Sublimarea muzicalã a unor stãri afective deintens dramatism e realizatã prin blocuri melodiceputernic contrastante, în care grandiosul angrenajinstrumental (comparabil cu cel din capodoperastravinskyanã ce avea sã încheie concertul)alterneazã dezlãnþuirile de violenþã cu pasaje deun lirism frust, evocator de nostalgii scandinave.Deºi ºi-a compus lucrãrile în epoca de glorie adodecafonismului, Pettersson a avut inteligenþa dea nu se lãsa subjugat de modele (deºi fusese, laParis, discipolul lui Darius Milhaud, ArthurHonegger ºi Rene Leibowitz). Compozitorulsuedez prefera forma simfonicã monopartitã,forþând oarecum capacitatea de concentrare aascultãtorului, dar ºi stimulând-o prin recurenþaanumitor segmente tematice ºi inchietantavivacitate a planului ritmic. Pe cât de solicitantã,Simfonia a IV-a de Pettersson ne deschide cãi deacces inedite spre ceea ce - de la dramaturgulStrindberg la poetul Tomas Tranströmer ºi de lasculptorul Carl Miles la regizorul IngmarBergman - suntem înclinaþi sã considerãm a fiexpresia artisticã a sufletului suedez, cu a saperpetuã pendulare între abisal ºi sublim.

În ocurenþã, maniera dirijoralã a lui ChristianLindberg surprinde printr-un temperament atipic,mai curând meridional. Energia sa debordantã serevarsã pe multiple planuri - fapt evidenþiat maiales de prestaþia simultanã, ca interpret ºi dirijor,în cazul Concertului pentru trombon alto deLeopold Mozart. Piesa în sine, cuceritoare de laprimele pânã la ultimele acorduri, e rezultatulunei atente investigaþii muzicologice din partea luiLindberg, preocupat de recuperarea câtorvaconcerte clasice pentru trombon din epoca în carea trãit fenomenalul fiul al lui Leopold, W.A. Mozart. Lucrãrii, având aspectul unuigraþios intermezzo, unde trombonul era pus învaloare de un fundal în care predominau corzile,i-a urmat turbionul orchestral din Sacre duprintemps de Igor Stravinsky.

În 2013 s-a împlinit un secol de la premieraparisianã a acestei capodopere, crucialã pentruschimbarea paradigmei muzicale în ultima sutã deani. Scandalul declanºat la acel moment decombinaþia explozivã dintre muzica lui Stravinskyºi coregrafia lui Vatslav Nijinski „consfinþea”, defapt, noutatea extremã a viziunii. O noutate ce îºitrãgea forþa din revalorizarea sincretismul iniþial(ºi iniþiatic!) al artei muzical-coregrafice. Dinpãcate, în pofida progreselor tehnice aleumanitãþii, o asemenea operã realmentegigantescã e dificil de susþinut în integralitatea eispectacularã (poate, eventual, dacã s-ar investi înaºa ceva o fracþiune din averile cheltuite, deexemplu, pentru megalomanicele ceremonii dedeschidere ºi închidere ale olimpiadelor...).

Chiar ºi numai în versiunea strict muzicalã,Consfinþirea primãverii (un posibil titlu românesc,poate mai apropiat de rusescul Vesna sviascennaiadecât traducerile prin intermediar francez sauenglez) îºi menþine fascinaþia ºi pentruascultãtorul trecut prin ºocurile ultimului secol.Dincolo de aspectele sale bulversante la orapremierei, avem aici o demonstraþie de forþãmuzicalã pe care evoluþia ulterioarã a muzicii ruse- de la Prokofiev ºi ªostakovici, pânã la ºcoala deavangardã jazzisticã lansatã în anii 1970 deViaceslav Ganelin, Vladimir Cekasin & VladimirTarasov - a continuat s-o cultive în mod briant.Printre procedeele ce marcheazã ireverentacapodoperã stravinskyanã se înscriu: bitonalitatea(constând în utilizarea simultanã a douã tonalitãþidiferite); metrica extrem de elaboratã, în careritmurile asimetrice sunt reliefate de nãvalniculaparat percusiv (cinci timpane, grancassa, gong,trianglu, tamburinã, cinele, guiro), dar ºi deunisoanele corzilor; pulverizarea elementelorfolclorice (celebra introducere la fagot, în registruacut, fusese preluatã dintr-o antologie de folclorlituanian!) în celule motivice, stratificate ºireasamblate apoi în colaje, într-un caleidoscop decontraste, culori ºi întuneric, lumini ºi umbre.

Masele sonore sunt copleºitoare, depãºind cumult cadrele scenariului conceptual, de altminteri,meticulos structurat de cãtre Stravinsky împreunãcu Nicholas Roerich. Ceea ce compozitoruldefinise în Autobiografia sa din 1936 drept oviziune pe care o avusese în 1910, pe cânddefinitiva Pasãrea de foc la St. Petersburg(„Vedeam în imaginaþia mea un solemn ritualpãgân: bãtrânii înþelepþi, aºezaþi în cerc, privind ofatã care danseazã pânã la moarte. Ei o sacrificaupentru a-ºi atrage favorurile zeului primãverii.”),devine – în plan muzical – o transfigurare genialãa caracterului sacrificial al înseºi existenþei umane.E semnificativ cã titlul pe care îl aleseserã iniþialStravinsky ºi Roerich era Velikaia Jertva (= Marelesacrificiu).

Orchestra clujeanã a fãcut faþã cu succesenormelor dificultãþi ale compoziþiei luiStravinsky, realizând o prestaþie coerentã, fãrãdecalaje flagrante între secþiunile instrumentale ºireacþionând cu supleþe la gesticulaþia freneticã ºimai curând neconvenþionalã a dirijorului suedez.Nici nu se putea o mai adecvatã întâmpinare aprimãverii decât o asemenea interpretare empaticãa tulburãtoarei muzici concepute de Stravinsky.

!

2299




muzica

Întâmpinarea primãverii laFilarmonica “Transilvania” (I)

Virgil Mihaiu

Dirijorul/trombonistul suedez Christian Lindberg împreunã cu orchestra Filarmonicii “Transilvania”foto: Sânziana Crãciun

În 11 martie 1851 avea loc la Teatrul „LaFenice” din Veneþia premiera primei operedin Trilogia Popularã a lui Giuseppe Verdi.

Încã de la data premierei, Rigoletto a fostconsideratã una dintre capodoperelecompozitorului. Libretul, scris de FrancescoMaria Piave, se axeazã pe dragostea bufonuluiRigoletto pentru fiica sa, Gilda, dar ºi pedragostea acesteia pentru ducele de Mantua.Opera este pânã astãzi una dintre cele maicunoscute ºi interpretate lucrãri ale mareluiromantic italian, aici avându-ºi sursa câteva dincele mai cunoscute „ºlagãre” verdiene precumaria Gildei Caro Nome, aria Ducelui La donna emobile ºi cvartetul din ultimul act Bella figliadell amore. Putem afirma cu toatã încrederea cãaceste trei „mostre” ale geniului verdian auajuns hituri atât de ordin transcontinental (unevident sinonim cu „global”), cât ºi de ordinrealmente transtemporal, dincolo de orice dubii,comentarii, considerente critice sau opiniiavizate. Întreaga operã poate fi consideratãdrept una reprezentativã pentru întreaga culturãeuropeanã, exact în termenii în care înþelegemastãzi canonul muzical european al unui trecutîn egalã mãsurã glorios, dar ºi arhetipal, al dejademult bãtrânului continent.

Spectacolul din 12 martie 2014 de la OperaNaþionalã din Cluj-Napoca l-a avut ca invitat deonoare pe baritonul George Petean, care prinprezenþa lui a contribuit la realizarea unuispectacol foarte bun. Am înþeles însã, în aceasearã, cã nu este deajuns un solist foarte binepregãtit pentru ca, respectiv, un spectacol sãajungã a fi cu adevãrat extraordinar.Multitudinea de elemente care contribuie lasuccesul unei reprezentaþii este mult mai largãºi, din pãcate, numeroase aspecte esenþiale alelucrãrii au fost tratate superficial. Sã le luãm perând.

OOrrcchheessttrraa ccaarree aa ggrrããbbiitt lluuccrruurriillee

Orchestra, condusã de dirijorul HorvathJozsef, a avut pe tot parcursul lucrãrii un tempomai mare decât cel obiºnuit, fapt care acontribuit considerabil la imposibilitateasopranei ºi a tenorului de a se afilia într-un modorganic tempoului impus de dirijor. Grupulinstrumentelor de alamã a rãmas oarecumproblematic ºi în acest spectacol. Deºi numãrulpasajelor false a fost mai redus decât înreprezentaþiile anterioare, de aceastã datã niveluldinamic al alãmurilor a acoperit în uverturãrestul orchestrei. Per ansamblu orchestra a sunatbine, solo-urile instrumentale au fost realizatecu acurateþe ºi sensibilitate însã mi-ar fi plãcutsã ascult unele pasaje mai frumos concepute, odinamicã mai variatã ºi un sunet mai omogen.

CCoorruull –– llaa llooccuull ppoottrriivviitt ººii llaa mmoommeennttuullppoottrriivviitt

Corul, alcãtuit în aceastã lucrare exclusiv dinvoci masculine, a fost la înãlþime relevând unstudiu temeinic realizat împreunã cu dirijorulCornelius Felecan. Prezenþa scenicã a fostplãcutã, am avut într-adevãr impresia cã pescenã este o echipã unitã care realizeazã cusucces momente destul de dificile precum corul„rãpitorilor” de la sfârºitul primului act. Nu pot

sã nu remarc evoluþia considerabilã pe carecorul a realizat-o în ultimele luni. O altãconstatare îmbucurãtoare a fost o vizibilãpreocupare a întregului colectiv coral pentrumuzicã – interpretare implicatã, asamblareperfectã a vocilor, coerenþã în relaþionareacorului cu soliºtii.

OO sscceennooggrraaffiiee...... „„aaggoorraaffoobbãã””,, ccuu eeffeeccttee,,eevviiddeenntt,, „„ccllaauussttrrooffoobbee””

Opera din Bucureºti a realizat de curând onouã producþie a operei Rigoletto plasândacþiunea în oraºul Chicago al anilor 1950 ºi l-aavut drept invitat pe baritonul clujean LucianPetean despre care criticii bucureºteni afirmã cãar fi cel mai bun Rigoletto la ora actualã dinRomânia. Pentru acest spectacol, regia Opereidin Cluj este (încã) una clasicã, ce atribuieacþiunii timpul imaginat de Verdi ºi anumesecolul XVI. Însã, indiferent de cum au decurslucrurile la Opera din Bucureºti, scenografiamontãrii de la Cluj a suferit de o frustrantã„agorafobie”, restrângând foarte mult spaþiul deacþiune, îngrãmãdind pe scenã „cuburi” ºi„dreptunghiuri” de butaforie (pereþi, clãdiri,mobile, scãri, podium-uri), destul de inutile casugestie în ecuaþia întregului spectacol. Dreptconsecinþã, miºcãrile ºi deplasãrile actanþilor aufost în mod evident stânjenite mai întâi de toatede instabilitatea butaforiei – scãrile (urcãrile ºi,mai ales, coborârile), grilajul porþii (sfârºitulactului I), poarta localului lui Sparafucile (actulIII). Iar acest „minimalism” spaþial, cu tot cuimplicita „agorafobie”, mi-a produs, la rându-mi,un foarte intens ºi perturbant sentiment de„claustrofobie”.

DDeesspprree CCrriissttiinnaa OOlltteeaann ººii ppootteennþþiiaalluull ((vvooccaall))nneerreeaalliizzaatt

Soprana Cristina Oltean a dat viaþã singureivoci de sopranã din aceastã operã, cea a Gildei.Alãturi de rolul Violettei din opera La Traviata,Gilda este unul dintre cele mai dificile roluripentru sopranã liricã, astfel încât momentuldebutului unei soliste trebuie ales într-un modcât mai înþelept. Cristina Oltean a debutat înrolul Gildei la sfârºitul stagiunii trecute, cuocazia absolvirii studiilor de masterat, iaractuala reprezentaþie a constituit cea de-a douasa prezenþã în acest rol pe scena operei dinCluj. Iniþial rolul i-a fost distribuit sopraneiAlida Barbu, însã cu câteva zile înainte despectacol, artista a fost înlocuitã. Am ascultatastfel în rolul Gildei o frumoasã voce dotatã cuun evident potenþial vocal, dar care încã nu aajuns sã îndeplineascã toate cerinþele unuiasemenea rol. Intrarea pe scenã a fost nesigurã,soprana prezentând o voce „ºtearsã”, pe alocuriaproape falsã din cauza slabei susþineri vocale.Insuficienþa vocalã a condus-o spre un evidentefort de „împingere” a sunetului. Încã de laînceput vocea a fost controlatã excesiv,executând preponderent nuanþe de piano ºifilaje chiar ºi acolo unde partitura nu o cerea,abordând astfel o dinamicã vocalã mult prealimitatã pentru un asemenea rol. Am simþitnevoia sã îi aud vocea desfãºurându-se înplenitudinea ei, în potenþialul sãu real, însã

acest lucru s-a întâmplat din pãcate doar înduetul din actul al III-lea, chiar ºi atunci voceasa fiind acoperitã de cea a baritonului.

Am admirat emoþia ºi sensibilitatea sopranei,însã aceasta nu a ºtiut sã le foloseascã înavantajul ei, ci din cauza unor emoþii preaevidente au defavorizat-o într-un mod la fel deevident. Din prezenta interpretare nu aº puteadeduce cã vocea sopranei ar fi una plinã,frumos timbratã ºi plinã de armonice, aºa cumm-aº fi aºteptat sã sune o voce ajunsã lamaturitate, pentru cã doar o voce maturã, carea încheiat perioada formãrii vocale, ar trebui sãabordeze un asemenea rol. Nici acutele solisteinu au fost ceea ce ar fi trebuit sã fie. Cea maiînaltã notã a fost în actul al II-lea, dar modulexecuþiei nu i-a pus vocea într-o luminã bunã,întrucât acuta pur ºi simplu nu a fost realizatãcorect din punct de vedere tehnic. Având învedere cã interpretarea unor astfel de acuterãmâne la latitudinea ºi posibilitãþile fiecãruisolist, cred cã alegerea potrivitã în cazulsopranei ar fi fost interpretarea respectivei notela octavã.

S-a observat ºi infusicienta pregãtire asopranei pentru acest rol, lucru de care cusiguranþã ea a fost conºtientã ºi pe care ºi l-aasumat în momentul intrãrii pe scenã. O altãproblemã, care însã nu este permanentã ºi poatefi corectatã mult mai uºor, este o anumitã„aritmicitate” a interpretãrii. Au fost mai multemomente în care am surprins decalaje destul desemnificative, acestea având loc cu precãdere înduetele cu tenorul, dar ºi în aria Caro Nomedin primul act. Jocul scenic a fost bun, relevândprofilul psihologic al personajului printr-o trãireautenticã, însã jocul scenic nu a fost ºi nu aputut sã fie suficient pentru a substitui carenþelevocale. Cel mai bine interpretat ºi jucat momenta fost scena finalã, pe falezã, în care Gilda îiadreseazã propriului tatã ultimele cuvinte.Dozarea vocalã a fost aici potrivitã reflectândefortul ºi suferinþa personajului. Deºi prezentainterpretare nu a favorizat-o pe sopranã, sepoate afirma cã au fost de observat, în egalãmãsurã, numeroase elemente de potenþial,asupra cãrora lucrând tânãra sopranã va reuºidepãºirea stãrii actuale de fapt.

3300




Succesul unui singur cântãreþ nugaranteazã succesul unui spectacol

Maria Carla Bãlan, Oleg Garaz

Baritonul George Petean (Rigoletto)


DDuucceellee ddee MMaannttuuaa ppee nnuummee...... CCoossmmiinn IIffrriimm

Unul dintre cele mai iubite roluri de tenorliric este cel al ducelui de Mantua, care deaceastã datã a fost interpretat de tenorulCosmin Ifrim. Nu pot sã nu fac o asemãnareîntre el ºi sopranã. Ca ºi în cazul ei, voceatenorului nu a fost suficient de bine pregãtitãpentru acest rol. Interpretarea pe alocuriaritmicã într-un mod evident, mai ales înduetele cu soprana, a creat senzaþia de „fisurã”în continuitatea întregii acþiuni vocale-scenice,însã dacã la soprana Cristina Oltean atitudineavocalã era mai curând una introvertitã,atitudinea tenorului era una cât se poate deextrovertitã. Acesta a afiºat întregul sãu volumvocal, aspect care i-a servit în interpretareaariilor, însã i-a fãcut un mare deserviciu în dueteºi mai ales în cvartet. Mi-ar plãcea ca, atuncicând îl voi asculta data viitoare, sã vãd cã arecapacitatea de a-ºi doza într-un mod inteligentvocea, precum ºi sã înþeleagã un fapt evident: cãîn ansamblurile vocale interpreþii ar trebui sãaibã un volum vocal cât mai egal, desigur înlimitele posibilitãþilor.

Intrarea în rol a fost, ca ºi în cazul sopranei,destul de nesigurã, ceea ce trãda emoþiileinterpretului, iar adevãratul sãu potenþial vocal afost vizibil abia dupã prima arie. Aceasta arelevat o voce frumoasã, dar „împinsã”, motivpentru care interpretarea, uneori, a frizat limitafalsului. În partida tenorului din actul II existão supraacutã, opþionalã, pe care tenorul maimult a schiþat-o decât a cântat-o. Îmi vine greusã înþeleg de ce a abordat-o, din moment cedisponibilitãþile fizice ºi vocale nu îi suntsuficiente pentru a realiza un sunet cel puþindecent. Desigur toþi soliºtii viseazã sãinterpreteze într-un mod desãvârºit celebreleacute, însã fiecare ar trebui sã fie conºtient depropriile posibilitãþi ºi sã aibã suficient auto-respect încât sã nu cânte ceva doar pentru cãmarii cântãreþi au impus aceste acute în calitatede standarde valorice imuabile. (Idealul absolutal acestui rol îl reprezintã, poate, marele tenorLuciano Pavarotti, care reuºeºte interpretareaperfectã a rolului, dar ºi a acutelor.) Celebra arieLa donna e mobile a relevat muzicalitatea ºiplãcerea de a cânta a tenorului, care este însãinsuficientã pentru un succes. Jocul scenic a fostcoerent, conturând în convingãtor caracterulpersonajului, însã, precum am mai afirmat,tenorul trebuie sã înveþe cum sã-ºi gestioneze opoziþionare avantajoasã în cazul în careevolueazã într-un ansamblu. Am remarcat dinatitudinea sa o oarecare incapacitate de atransmite emoþie publicului. Aveam impresia cãsolistul cântã mai mult pentru el, cã încearcã ºiþinteºte o interpretare bunã, însã nu pentrupublic sau pentru muzica lui Verdi. Cred cã prinmai mult studiu vocal ºi printr-o revizuire aatitudinii scenice, tenorul Cosmin Ifrim ar puteaajunge sã interpreteze acest rol cu mult maimult succes.

GGeeoorrggee PPeetteeaann ººii...... aappllaauuzzee eexxcclluussiivvee ppeennttrruuoo eevvoolluuþþiiee llaa ssuuppeerrllaattiivv

Invitatul serii, baritonul George Petean, afost de departe cel mai strãlucit solist al serii,cel mai bine pregãtit ºi autentic artist pe care l-am vãzut pe scena operei în ultimii ani ºi înspecial în actuala stagiune. Nu mã pot hotãrîcare ar fi componenta artisticã cea mai relevantãcare mi-a plãcut cel mai mult la bariton,întrucât întreaga sa prestaþie a fost pur ºisimplu desãvârºitã. Vocal, solistul a reuºit de

departe cel mai bun Rigoletto pe care l-am auzitîn ultimii ani la Cluj. Singurul care se poatecompara cu el este baritonul Lucian Petean care,însã, este depãºit de experienþa scenicã mult maiconsistentã a lui George Petean. Tocmai aceastãexperienþã îi oferã acestuia din urmã o prezenþãscenicã mult mai convingãtoare în sensulnaturaleþei, integritãþii ºi, evident, coerenþeisugestive.

Spectacolul din 12 martie a reprezentatdebutul baritonului în acest rol în România.Încã de la prima frazã muzicalã am admirat unartist complet care nu pune partea vocalã maipresus de prezenþa scenicã ºi care, totuºi,reuºeºte sã le aducã pe amândouã la cel maiînalt nivel profesional. Am rãmas fascinatã decalitãþile vocale etalate, admirând cel mai multvocea plinã de volum, bogatã în armonice,extrem de frumos ºi variat timbratã, dar maiales de egalitatea registrelor vocale care îi oferãartistului o mare uºurinþã în interpretare.Baritonul are o tehnicã vocalã foarte binestudiatã ºi pusã la punct, fapt care îi oferã vociio încãrcãturã specialã care conduce înspre unsunet nobil, frumos ºi plin. Celebra arieCortigiani vil razza dannata a relevat o vocematurã ºi experimentatã, trecutã prin multeroluri ºi multe reprezentaþii, care oferã unuicântãreþ una dintre cele mai importanteatribute: siguranþa vocalã fãrã de care niciointerpretare nu poate aspira la un succesrãsunãtor. Tot aceastã arie a reprezentat ºipunctul culminant al aspectului scenic al rolului:baritonul a reuºit sã ilustreze trãiri extreme, însãîn egalã mãsurã autentice, lipsite de ostentaþiaunui teatralism superficial, asa cum din pãcatefac mulþi cântãreþi.

Un alt moment foarte frumos conturat a fostsfârºitul actului I, în care Rigoletto constatã cãfemeia rãpitã este chiar fiica sa, Gilda.Disperarea tatãlui îndurerat a fost foarte realistilustratã, iar acest joc scenic veridic a fosttranspus superb în interpretarea vocalã,împingând sugestia dramaticã înspre un realismcopleºitor prin dezgolirea extrem de veridicã aunei suferinþe cutremurãtoare. George Peteaneste un cântãreþ talentat, un actor desãvârºit.

LLiizzaa KKaaddeellnniikk ººii...... vvaallooaarreeaa rreeaalliizzããrriiii ppeerrffeeccttee

Mezzosoprana Liza Kadelnik a interpretat-ope Maddalena. Deºi rolul nu este mare, este unrol important, întrucât face parte din celebrulcvartet Bella figlia dell amore. Cântãreaþa aexprimat veridic prin voce ºi prin jocul scenicnatura învãluitoare a personajului sãu. Pot sã ziccã dupã vocea baritonului, cea a mezzosopraneimi-a plãcut cel mai mult, mai ales îninterpretarea cvartetului final. Acesta ar trebuisã prezinte patru voci diferie, dar pentru cafrumuseþea sa sã fie pusã în valoare, vocile artrebui sã fie cam la acelaºi nivel, sã nu existediscrepanþe majore. Din pãcate, voceapredominantã a fost cea a baritonului datoritãtimbrului cu totul ieºit din comun, urmatã demezzosopranã, iar tenorul a ieºit total dincontextul muzical, necãutând sã se armonizezecu restul cântãreþilor. Soprana a fost înmajoritatea timpului acoperitã de ceilalþi artiºtiºi astfel a fost „deformatã” omogenitatea careera absolut obligatorie acestui moment.

CCoonncclluuzziiii îînn ccaarree ssee ssppuunnee ccãã oo ssiinngguurrãã vvoocceennuu ppooaattee ssaallvvaa uunn ssppeeccttaaccooll

Nu îmi face plãcere sã afirm cã acestspectacol a fost unul al „contrastelor” lipsindu-iunitatea ºi omogenitatea. Baritonul GeorgePetean este un artist de talie internaþionalã, uninvitat al operelor din New-York ºi Milano, ºinu numai, un artist cu o vastã experienþã ºi cuun talent ieºit cu totul din tiparele comune.Alãturarea lui cu soprana ºi tenorul din acestspectacol a scos în evidenþã ºi mai multinsuficienta pregãtire vocalã a celor doi. S-aputut observa o diferenþã mare în tehnicavocalã, în siguranþa afiºatã, dar ºi înveridicitatea jocului scenic ºi a sentimentelortransmise. Aceste diferenþe scot la ivealã unmanagement oarecum defectuos, mai ales cã încolectivul operei existã soliºti mai bine pregãtiþiºi mai experimentaþi care puteau duceinterpretãrile ducelui ºi pe cea a Gildei la unnivel mai înalt, oferind astfel întregiireprezentaþii o mai mare omogenitate nu doarvocalã ci ºi scenicã. Mi-ar fi plãcut sã o revãd înrolul Gildei pe celebra sopranã TeodoraGheorghiu, care a fost invitatã toamna trecutã laOpera din Cluj, sau pe tenorul CristianMogoºan, care a avut un real succes în acest rol.

Sala a fost plinã, publicul clujean venind înnumãr mare la reprezentaþiile în care apareGeorge Petean, pe care l-a rãsplãtit cunumeroase aplauze, mai ales la sfârºitul arieisale. Aº vrea sã pot afirma cã acest spectacol afost unul extraordinar, însã din pãcate un singursolist nu poate asigura succesul unui întregspectacol. O operã în care toþi cântãreþii au unnivel artistic înalt oferã spectatorului o imaginecorectã ºi completã asupra unei lucrãri în carepoate admira frumuseþea fiecãrei voci în parte,fãrã sã observe un atât de puternic contrasttehnic. Sper ca în viitor sã nu mai existecontraste atât de mari între cântãreþi, mai alescã existau alþi posibili soliºti chiar angajaþi aioperei. Cu toate acestea, seara din 12 martie varãmâne cu siguranþã în memoria publiculuidrept o searã în care au auzit poate cel maifrumos cântat Rigoletto din ultimii ani, o searãcare le-a relevat ce înseamnã un artist adevãratcomplet ºi desãvârºit.

!

Tenorul Cosmin Ifrim (Ducele) ºi soprana CristinaOltean (Gilda)

Am vãzut, în prima parte a lunii martie,câteva premiere teatrale cãrora li se potriveºtecunoscutul titlu al lui Huysmans, reprodus

mai sus. Asta pentru cã fiecare din ele contrariazã,într-un anume fel – ca structurã ori/ºi lecturã – unorizont de aºteptare neted, dez-implicat, alspectatorului de teatru.

CCoommeettaa.. Un text derutant, extrem de inteligentconfigurat, „intelectualist” ºi empatic totodatã, greudigerabil însã pentru un public nu foarte obiºnuitsã deceleze convenþia teatralã de parodia acesteia.Piesa Justinei del Corte – autoare germanã cuorigini mexicane, actriþã cu studii de cinematografie– a avut premiera naþionalã chiar în 1 martie, laTeatrul „Regina Maria” din Oradea, în regia luiRadu-Alexandru Nica.

Aparent, intriga este extrem de realist-accesibilã:dupã zece ani de la nunta sa, Elisabeth vrea sã-ºi„reediteze”, detaliu cu detaliu, evenimentul, pentrua retrãi enorma fericire de atunci, estompatã întretimp de rutina vieþii. Aºa cã îºi convoacã toþiinvitaþii pentru a reface nunta, cu aceleaºi costume,în acelaºi decor campestru, pe malul unui lac, cuaceleaºi gesturi ºi replici. Evident însã cã treaba numerge, cã se petrec tot soiul de accidente stupidecare stricã „feng-shuiul” necesar ºi dorit, cã pânã laurmã toatã repetiþia devine de fapt un pretextpentru fiecare personaj de a-ºi revedea, specular,existenþa din ultimul deceniu, cu neîmplinirile,frustrãrile, acrelile ºi idealurile proprii...

Dar, deºi poate fi rezumat atât de coerent,textul are pe dracu-n el, aºa cã nãuceºte, cu codiþaregizoralã bãgatã ºi ea pe-acolo, spectatorulburghez, ce-ºi doreºte o dramoletã comicã depetrecut agreabil seara. Doza de absurd adialogului, care e emfatic-teatral, e accentuatã deconcepþia de scenã a lui Nica, acesta asociindrepetiþia nunþii cu o repetiþie de teatru ºi dublândastfel convenþia „în rãspãr”. Or, prima reacþie aspectatorului e de iritare faþã de falsul replicilor –am avut ºi eu aceastã senzaþie, neatent la finaconstrucþie a convenþiei, pânã când am realizat,brusc, cã textul seamãnã izbitor cu o piesã pe care

am tradus-o pentru Teatrul Maghiar din Cluj,Nunta perfectã, care miza pe aceeaºi bruscare afirescului pentru a obþine efectul comic, dar ºi mizaprofundã a subiectului. Cometa e închegatã înaceeaºi formã, doar cã la premiera din Oradea,publicul a ezitat sã-ºi asume recunoaºtereaconvenþiei, pãstrându-se într-o cuminte expectativãpânã la final.

Spectacolul nu e facil, mai ales datoritãîntrepãtrunderii celor douã registre dialogice, carepot induce confuzie. Fluxul „rememorãrii” e mereuspart de fluxul vieþii; personajele ies din pieleanuntaºilor de acum zece ani pentru a trãi clipelezilei de azi, rãfuindu-se, reproºându-ºi una-alta,dezvãluind vechi secrete, amantlâcuri, pasiunireprimate etc., apoi revin la ipostaza de „actori” ainunþii, într-un armistiþiu de-a dreptul... teatral.

Echipa de actori orãdeni a redat corect, cusavuroase inflexiuni de tensiune în anumitemomente, intriga „schizoidã” a spectacolului.Pivotul acesteia a fost Richard Balint, interpretul (cuexcelentã alurã blazat-arogant-cuceritoare) Mireluidonjuanesc, Arthur, în jurul cãruia graviteazã toatefemeile din preajmã, de la romantic-voluntara soþieElisabeth (Mihaela Gherdan ºi-a stãpânit foarte binerolul, cu un amestec de naivitate ºi nervozitate apersonajului) la Vera, sora miresei (Anda Tãmãºanu,cu oarecari ezitãri de intonaþie) – acidã, masculinã,în contrast cu docil-„maternalul” ei soþ, „baby-sitter” frenetic (bine jucat de Alin Stanciu), apoi lasenzual-pofticioasa Anna, care flirteazã cu mirele(Dania Þinca, ºi ea uºor ezitantã pe alocuri), Greta(Corina Cernea, pregnantã în rol), matur-dezabuzatã, fostã amantã a lui Arthur, Nane, ofemeie de 60 de ani, chibiþând dezinhibat acest jocpseudo-erotic (rol asumat profesionist ºi natural deIrene Flamann-Catalina), ºi chiar la Isabel, fiica de17 ani a Gretei, asupra cãreia Arthur îºi exercitãimpulsurile „humbert-humbert”-iene (GeorgiaCãprãrin a construit o partiturã de mare prospeþimeaici). Personalitatea masculinã se estompeazã astfelîn faþa torentului de feminitate – un alt personajmasculin este Gregor (ªerban Borda), marcat de oindecizie existenþialã. O patã de culoare ludicã este

apariþia „strigoiului” Lothar (George Voinese), ºi elparcã o victimã a feminismului copleºitor.

Scenografia „vegetalã” imaginatã de CristianRusu pune într-o ramã marcat teatralizatã intrigascenicã, cu câteva momente în care se încarcã defrumoasã plasticitate vizualã; coregrafia lui FlorinFieroiu ºi muzica lui Alex Halka dau dinamicãspectacolului, potenþând semantica predominantã atextului; eclerajul excelent al lui Lucian Moga dã osuperbã adâncime emoþionalã finalului, cu valurilelacului imaginat din lumini clipocinde, ca pentru asugera curgerea, fragilitatea, jocul dintre aparenþã ºiesenþã.

Cometa e un spectacol ca o porþie de sushi.Poate sã nu-þi placã deloc, dacã nu ºtii ce subtilecombinaþii de gusturi sã potriveºti, dar poate sã fiedelicios dacã aromele sale intelectuale ajung nudoar în papila raþiunii, ci se propagã ºi în cea a uneiafective elegii.

LLeeddaa.. Miroslav Krleza, cunoscut românilor înspecial ca romancier, este autorul ales de regizorulcroat Robert Raponja pentru noul sãu proiect de laTeatrul Maghiar din Cluj. Piesa Leda, parte dintr-unciclu dramatic mai amplu al scriitorului, un fel desaga croatã, a fost jucatã în premierã în 8 martie,într-o montare cu semnificative calitãþi ºi sesizabiledefecte.

Leda este un text cu atmosferã cultural-decadent-filosoficã, calofil, savuros prin calitatea saliterarã – care a transpãrut ºi în excelenta variantãromâneascã supratitratã – dar îndeajuns de „stufos”pentru scenã încât sã solicite un pic prea mult,poate, concentrarea spectatorului.

Rama textului e una de satirã, ori frescã, socialãla adresa moravurilor burgheziei croate dindeceniile „nebune” ale secolului XX, însã acestcadru e mai puþin accesibil publicului de la noi,care percepe mai degrabã „miezul” poveºtii dedragoste superficiale, blazat-mondene, dintr-onoapte de carnaval, cu protagoniºti sofisticaþi ºisnobi, teatrali pânã la un punct, cu pasiuni subite ºiintense, dar rapid consumate. Cred cã acesta este ºiaccentul-cheie al montãrii lui Raponja, aglomeratãpe alocuri de un balast al detaliilor care aluvioneazãreprezentaþia.

Intriga prezintã un complicat set de triunghiuriconjugale ale cãror laturi se intersecteazã, eroii lorfiind exponenþiali ca tipologii sociale (aici sepãstreazã acea linie satiricã a lui Krleza). De la„cavalerul” Oliver Urban, un aventurier donjuanesc,la „mondenul” artist Aurel ºi la bogãtaºul parvenitKlanfar sau de la soþia acestuia, pisicos-ºantajista(sentimentalã) Melita, care-ºi trãdeazã soþulnecioplit, la „depresiva” Klara, care-ºi trateazãorgoliul rãnit printr-o aventurã amoroasã, toþiprotagoniºtii par adepþi ai lui carpe diem, plonjândîn erotismul acesta de o noapte, devãlmaº, careanunþã parcã dezastre familiale, dar care nuschimbã nimic în economia vieþii de cuplu. Dacãexistã o intenþie „demascatoare” la Krleza faþã depromiscuitatea sexualã a eroilor sãi, nu are nici oimportanþã. De altfel, o bunã dozã „pedagogicã” atextului – repet, cu o stilisticã impecabilã, darcontaminat de psihologismul ibsenian – se pierde înspectacol, nemaifiind semnificativã pentruspectatorul oricum preocupat sã urmeze firulîntortocheat al poveºtii.

Montarea lui Raponja are imperfecþiuni: poatecã textul ar fi trebuit decupat mai consistent,pentru cã uneori treneazã (dialogul Urban-Klara, depildã); actorii sunt vãdit copleºiþi uneori deabundenþa textului, astfel cã-ºi „mestecã” replicile,care nu se mai aud; partea „meditativã” a piesei areun tempo mult prea disonant cu dinamica celei

3322




teatru

În rãspãr... (I)Claudiu Groza

Cometa

Nu l-am întâlnit niciodatã pe Aureliu Manea,legendarul regizor de teatru plecat dintre noila jumãtatea lunii martie, în mugurele

primãverii transilvane. Printr-un straniu joc de energii,însã, l-am socotit aproape un prieten, un prietendeparte, nevãzut, care nu trimite mesaje, dar a cãruipersonalitate îþi e mereu aproape, difuz. Am senzaþiaaceasta de peste 20 de ani, din primii mei ani destudenþie, când în mediul teatral-academic clujean dinFacultatea de Litere numele lui Manea era evocatfrecvent, cu un amestec de admiraþie ºi compasiune –din motive de sãnãtate, nu cu mult timp înainte,regizorul se retrãsese din viaþa publicã în cãminul dela Galda de Jos, unde a trãit pânã anul acesta.

Nu-mi mai amintesc dacã anume sau accidental i-am citit, tot în studenþie, cele douã formidabilevolume de eseuri, Spectacole imaginare, apoiEnergiile spectacolului. Primul mi l-a apropiat peShakespeare, un autor cu care nu aveam la vremeaaceea o „chimie” specialã. Al doilea, însã, a fost fãrãîndoialã o lecturã formatoare pentru învãþãcelul careeram în primii ani ‘90 – prin pasiunea, fervenþa,empatia ºi acuta acurateþe a mãrturiei pentru teatrupe care Aureliu Manea o pusese în acele pagini. PrinEnergiile spectacolului s-a declanºat aceastã prietenieadmirativã cu care m-am raportat mereu lapersonalitatea regizorului.

Am început pe urmã sã aflu din ce în ce maimulte despre Aureliu Manea, prin rememorãrilespectacolelor sale de cãtre cei ce le vãzuserã – amfost frapat de „unitatea” amintirilor, care descriau ununivers scenic magic, profund, pulsional, i-realist –,prin vizionarea filmelor documentare ce i-au fostdedicate sau prin intermediul reportajelor scrise chiarde colegii mei din presa clujeanã, alãturi de care n-amreuºit niciodatã – ºi din raþiuni obiective ale instituþiei– sã ajung la cãminul din Galda de Jos. A fost oacumulare progresivã ºi permanentã, cãcipersonalitatea lui Aureliu Manea a fost mereu, în aniide dupã 1991, într-un anume focus public, pânã decurând, în toamna lui 2013, când cele trei textedramatice ale sale au fost înscenate de Tompa Gaborla Naþionalul clujean, sub titlul Trilogia AureliuManea, în siajul apariþiei, cu un an înainte, avolumului Texte regãsite, ce antologa creaþia literarã aregizorului.

„Relectura celor trei bucãþi dramatice, înainte despectacol, m-a încãrcat energetic. Am apreciat, cumici sclipiri de revelaþie pe mãsurã ce dãdeampaginile, replici, paradoxuri, jocuri de cuvinte,„apropouri” ºi „ºopârle” pe care Aureliu Manea le-a

inserat magistral în ghemul câte unui dialog cuaparenþe „normale”, dar subminat de o altfel deaºezare a realitãþii. Universul lui Manea e prins într-un cronotop particular, cãruia trebuie sã i teadaptezi ca sã aibã sens. Dar dacã te-ai prins în joculacesta, ai plãcerile unui copil înconjurat de acadeleori deliciile intelectuale ale unui „gurmet academic”.Asta pentru cã piesele lui Aureliu Manea mustesc deinserturi, trimiteri, tumbe ludic-culturale, încât pemarginea lor poþi sã scrii sumedenie de „noteexplicative”, dar sunt totodatã gratuit-jucãuºe, ludiceîn sine, ca desenele pe perete ale unui copil poznaº”,scriam dupã premiera spectacolului care ni-ldezvãluia pe Manea ºi drept un original scriitor.

Ipostaza aceasta a sa, de eseist, dramaturg ºiprozator, a compensat cumva, pentru mine, faptul cãnu i-am vãzut spectacolele.

Aureliu Manea va rãmâne pentru mine – ca ºipentru destui alþii, sunt convins – un prietenmagistral, un maestru. Deºi spectacolele sale nu maipot fi vãzute, eseurile ºi textele sale literare suntprobe ale anvergurii sale artistice ºi estetice, capabileîncã sã creeze o emulaþie discipolarã.

M-am întrebat, vãzând fotografii recente cuAureliu Manea, cu cine seamãnã, izbit cumvaretroactiv de fizionomia sa. Acum, scriind acest text,mi-am „amintit”. Aureliu Manea seamãnã cu Ion D.Sîrbu, iar aceastã similitudine, îndrãznesc sã spun, nue doar fizicã, ci ºi esteticã ºi stilisticã, cu acelaºiamestec de umor ºi deznãdejde bine camuflatã, deauto-persiflaj ºi patimã pentru literaturã ºi teatru.Poate cã ipoteza aceasta ar merita un studiucomparativ.

Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!

Aureliu MManea ((fiºã dde ddicþionar)Regizor de teatru, eseist, dramaturg ºi prozator

român. Nãscut în 4 februarie 1945, la Bucureºti –decedat în 13 martie 2014, la Galda de Jos, jud. Alba.Fiu al lui Mihai Manea, muzician ºi profesoruniversitar, ºi al Vasilicãi.

A absolvit Liceul „Emil Racoviþã” din Cluj ºiInstitutul de Artã Teatralã ºi Cinematograficã dinBucureºti (1968). A activat pânã în 1991, când s-aretras din viaþa publicã din motive de sãnãtate. Amontat la teatrele din Sibiu, Iaºi, Turda, Ploieºti, Cluj,Timiºoara, Piatra Neamþ º.a.

Spectacologie (selectiv): Rosmersholm de Ibsen(Sibiu), Filoctet de Sofocle (Iaºi), Britannicus deRacine (Piatra Neamþ), Tigrul de M. Schisgall;Maºina de scris de Cocteau; Gaiþele de Al. Kiriþescu

(Turda), A douãsprezecea noapte de Shakespeare; Onoapte furtunoasã de Caragiale (Cluj, TeatrulNaþional), Macbeth de Shakespeare; Arden din Kent,autor anonim (Ploieºti), Titanic Vals de T. Muºatescu(Cluj, Teatrul Maghiar), Flautul fermecat de Mozart(Cluj, Teatrul de Pãpuºi).

Volume: Energiile spectacolului (eseuri, 1983),Spectacole imaginare (eseuri shakespeariene, 1986),El, vizionarul (volum editat de revista Teatrul azi,2000), Texte regãsite (piese de teatru, prozã ºi eseu,2012, o ediþie de Viorica Samson Manea, cu prefaþalui George Banu ºi desene de Paul Salzberger).

A scris scenariul scurt-metrajului Prãbuºirea(2010), inspirat de viaþa la cãminul din Galda de Jos(producãtori Viorica Samson Manea ºi Scharf Film,regia Gheorghe Preda), prezentat în 2012 la FestivalulInternaþional al Filmului Mediteranean de laMontpellier.

I s-au dedicat douã filme documentare: Luminadin jurul trupului de Gheorghe Preda (2004) ºiDespre teatru, dragoste de om ºi sãlbãticie de Cãtãlinªtefãnescu (2005), precum ºi volumul exegeticAureliu Manea. Eseu despre un regizor de JustinCeuca.

În 1992 a primit Premiul UNITER pentruîntreaga activitate, iar în 1999 Diploma de excelenþãpentru merite deosebite în promovarea artei teatrale,acordatã de Primãria Municipiului Ploieºti ºi Teatrul„Toma Caragiu”.

Dupã piesele sale s-au montat spectacoleleRepetiþia de teatru (r. Chris Simion, 2003, încolaborare cu Teatrul Foarte Mic, jucat în premierã laFestivalul Teatrului Experimental de la Cairo) ºiTrilogia Aureliu Manea (r. Tompa Gabor, 2013,Teatrul Naþional Cluj).

Ultimul sãu spectacol pus în scenã a fostScrisorile portugheze de Mariana Alcoforado (2012,Teatrul Metropolis din Bucureºti, producãtor VioricaSamson Manea).

!

3333




in memoriam

Un prieten pe care nu l-amcunoscut...

Claudiu Groza

„comice” ca sã mai aibã impact asupra privitorului.Existã însã ºi câteva atuuri nete care ar putea

face din Leda un spectacol pe placul marelui publical Teatrului Maghiar: construcþia sa ca un musical,cu o partiturã live compusã de Massimo Brajkovic,în interpretarea excelentei trupe Jazzybirds ºi – cumse ºtie deja – o susþinere vocalã remarcabilã dinpartea actorilor (Kato Emoke s-a distins din nouaici, în rolul Klarei); decorul multifuncþional, cuinserturi kitschos-opulente, ºi costumele nãstruºnicecreate de Carmencita Brojboiu; dar, mai ales,splendidul joc actoricesc din câteva secvenþeantologice, precum cea a dialogului „bahic”-amicaldintre Urban (Szocs Ervin, un adevãrat pivot alspectacolului, impecabil în interpretare) ºi Aurel

(Bogdán Zsolt), de o savoare comicã irezistibilã, oriscena „lãmuririi” dintre rivalele Melita(Györgyjakab Eniko) ºi Klara, intermediat deUrban, un gag cvasi-cinematografic (coregrafia esemnatã de Sinkó Ferenc). De mai micã amploare,rolul lui Klanfar i-a permis lui Hatházi András sãcontureze un personaj memorabil. De altfel, toþiactorii sus-menþionaþi au fãcut un adevãrat tur deforþã prin hãþiºul textului dramatic ºi arhitecturascenei, ca niºte atleþi de pentatlon.

Alãturi de ei mai joacã, cu aceeaºi implicare, pepartituri mai mici: Orbán Attila, Csutak Réka,Vindis Andrea (ºi ea cu o prezenþã pitoreascã),Varga Csilla, Kántor Melinda, Sigmond Rita(protagonistele unei secvenþe finale cu contrapunct

elegiac), Balla Szabolcs, Bodolai Balázs, FogarasiAlpár, Vasile Salanþã, Horváth Zoltán.

Leda este un spectacol care pretinde atenþie ºi„anduranþã” din partea spectatorului, ceea ce poatefi o provocare. Pe de altã parte, montarea poatefurniza nu doar o substanþialã porþie de râs, ci ºioarecari delicii estetice privitorului rãbdãtor, concen-trat ºi atent. E un spectacol, repet, calofil ºi „deca-dent” pe mãsura textului de la care a fost construit.

!

Dupã The Limits of Control (2009), un filmdestul de ermetic despre rostirea artisticãºi despre percepþia artei, dupã ani buni în

care proiectul a cãutat finanþare, Jim Jarmushaduce pe ecrane Only Lovers Left Alive /Îndrãgostiþii mor ultimii, o poveste de dragoste cuvampiri, în care cuplul occidental primordial –Adam ºi Eva – cãlãtoreºte secole peste secole,cinstindu-ºi iubirea ºi oferind omenirii, cugenerozitate, nestemate culturale. Schubert a fostamicul lui Adam ºi un receptor al ideilor salemuzicale clasic-romantice; Adam a fost prezent lanaºterea unei bune pãrþi din literatura romanticãbritanicã, ca amic, dacã nu drept scriitor deplin,situaþie similarã ºi în ceea ce priveºte creaþia luiShakespeare, iar acordurile contemporane destoner rock, psihedelic ºi doom metal sînt omarcã a sa.

Adam e un împãtimit al analogicului, acasãînregistreazã pe magnetofon Telefunken cu tuburi(are ºi un Revox cu tranzistori), ascultã muzicã depe viniluri, are boxe cu difuzoare cu membranade hîrtie, compune pe instrumente clasice, piesede colecþie fiecare în parte. Nu e urmã de digitalîn activitatea sa, iar acolo unde nu se poate lipside acesta – în conversaþiile pe care le are cu soþiasa, aflatã în Tanger, de exemplu – semnalul erutat de pe computer pe un televizor din anii ’60cu tub catodic. Nimic din ceea ce þine de tehnicãnu-i este strãin lui Adam, casa în care stã avîndun circuit electric propriu, realizat dupã cele maiinovative principii de generare ºi stocare aelectricitãþii gîndite de Nicola Tesla. Cînd e nevoieconduce un Jaguar elegant, el însuºi fiind unexemplu de modestie ºi rafinament uman.

Uman – chiar dacã Adam ºi Eva sînt vampiri –fiindcã filmul rãstoarnã imaginea clasicã aproiectelor de gen: oamenii sînt zombi ºi vampiriisînt extrem de umani ºi dezirabili social prinprisma valorilor pe care le cultivã. Tocmai fiindcãsînt împãtimiþi de natural, lumea actualã,

contaminatã cu E-uri, nu mai e un teritoriuprimitor pentru aceºtia. De aceea Adam (TomHiddleston) stã mai mult închis în casã, în spaþiulsãu comod ºi plãcut, iar Eva (Tilda Swinton)cãlãtoreºte în zone mai bogate din perspectivacoloristicii sufletelor umane. Totuºi, cadenþaaristocraticã nu e o prezenþã universalã nici înrîndurile vampirilor, sora Evei, Ava (MiaWasikowska), fiind un personaj pãtruns despiritul consumist actual.

În acest parcurs filmic presãrat cu trimitericulturale în care cunoscãtorii îºi fac reciproc cuochiul, Jarmusch menþine filmul pe linia deplutire prin modul în care construieºte personajelecentrale ale poveºtii. Adam ºi Eva sînt suficient decredibili în pasiunile lor ºi suficient de reþinuþi îna le afiºa (dupã cum vedem în relaþia lui Adamcu Ian, cel care îi procurã toate cele necesaremuzicii, sau în modul în care se comportã în clubatunci cînd ies, mai mult de dragul Avei) încîtmiºcãrile lor sã nu fie hipster-teribiliste. Înplimbãrile pe care le fac prin umbrele Detroit-ului,Adam ºi Eva au miºcãri studiate, teatrale. Dar ºicamera îi priveºte de jos în sus, pentru a crea oimpresie de monumentalism; ºi universul exterior,în genere, e destul de livid, dupã cum îl vedem întenta gãlbui-arãmie în care e nuanþatã realitateade pe ecran. E un proces de de-dublare, în careautorul traseazã un drum spre valoare, un drumretro, vintage, cu accent pe natural, în acelaºitimp în care construcþia peliculei e suficient destilizatã încît sã piardã aerul natural, totulanesteziat de faptul cã arta însãºi(cinematograficã, în acest caz) a pierdut contactulcu natura ºi cu naturalul – Only Lovers Left Alivefiind înregistrat cu o camerã digitalã Arri AlexaPlus.

O construcþie suficient de destinsã ºi de lavedere încît filmul sã nu devinã un Twilightpentru intelectuali, ci, mai degrabã, un fundalpentru cofee, cigarettes ºi discuþii degajate despre

cãile civilizaþiei occidentale. Discuþii suficient dedegajate încît sã conþinã ºi poveºti cu fantomeliterare, în care Shakespeare e una dintreamprentele reale ale lui Christopher Marlowe,care îºi însceneazã moartea pentru a pleca încãlãtoria eternã alãturi de Adam ºi Eva, cãlãtorieîn care poposeºte minute bune ºi pe ecran (jucatde John Hurt). Ajungem ºi în curtea lui Joyce ºiîn cea a lui Thomas Mann, sau Goethe, sau poatetot Marlowe, apropo de Dr. Faust. Apoi încinema, la Caligari sau într-o replicã la LisbonStory trimisã din Tanger, unde asistãm la recitalulunei trupe care – ca prezenþã diegeticã – e similarãlui Madredeus din filmul lui Wenders. Discuþii încare eroii (vampiri) se adapteazã ºi ajung sã maiuite de principii, precum autorul însuºi, care sevede nevoit sã treacã în digital dupã o viaþãpetrecutã pe peliculã.

!

3344




Îndrãgostiþii mor ultimiiLucian Maier

film

Premiile nnaþionale ppentru ppoezie „„Mircea IIvãnescu”

Asociaþia culturalã Artgothica Sibiu anunþã deschiderea înscrierilor pentru ediþia 2014 a Premiilor Naþionale pentru Poezie „Mircea Ivãnescu”. Premiile se acordã pe trei secþiuni.1. Premiul „Mopete” pentru manuscris.Pot participa scriitori nedebutaþi în volum, indiferent de vîrstã ºi fãrã restricþii de apartenenþã la uniuni de creaþie sau alte organizaþii. Concurenþii vor trimite între 20 ºi 30 de

poeme, culese cu diacritice, cu caractere Times New Roman, corp minim 12. Grupajul va fi trimis prin e-mail la adresa [email protected], pânã la data de 1 mai 2014, depe orice e-mail care nu conþine numele real al autorului. Organizatorii vor confirma explicit recepþia e-mail-ului conþinând grupajul de poeme. (Vã rugãm sã retrimiteþi e-mailul încazul în care nu aþi primit confirmarea de primire.) Identitatea autorului poate fi solicitatã doar dupã încheierea jurizãrii. Orice participant despre care se va constata, de cãtremembrii Colegiului Director al Asociaþiei Artgothica Sibiu, cã a furnizat, în e-mail-ul de înscriere în concurs, indicii despre identitatea sa, va fi descalificat. E-mail-urile de înscriere laconcurs vor fi arhivate ºi vor putea fi consultate, la cerere, de oricine este interesat. Premiul constã în: Diplomã (oferitã de Asociaþia Artgothica Sibiu), Trofeul „Mopete pentrudebut” ºi publicarea unui volum de poezie inedit al autorului la una dintre editurile partenere.

2. Premiul „Mircea Ivãnescu” pentru debut.Condiþia de înscriere este ca volumul de debut sã fi fost publicat între 1 ianuarie 2013 ºi 31 decembrie 2013. Pot înscrie volume atît editurile cît ºi autorii. Se vor trimite cîte 6

exemplare din volumul înscris, împreunã cu datele de contact ale autorului, prin poºtã, cu confirmare de primire, pe adresa: S.C. Print Atu S.R.L., 550197 Sibiu, str. Turnului nr.22, pânã la data de 1 mai 2014, data poºtei. Premiul constã în: Diplomã (oferitã de Asociaþia Artgothica Sibiu), Trofeul „Mircea Ivãnescu pentru debut” ºi o sumã de bani.

3. Premiul „Mircea Ivãnescu” pentru poezieCondiþia de înscriere este ca volumul sã fi fost publicat între 1 ianuarie 2013 ºi 31 decembrie 2013. Pot înscrie volume atît editurile cît ºi autorii. Se vor trimite cîte 6 exemplare

din volumul înscris, împreunã cu datele de contact ale autorului, prin poºtã, cu confirmare de primire, pe adresa: S.C. Print Atu S.R.L., 550197 Sibiu, str. nr. 22, pânã la data de 1mai 2014, data poºtei. Premiul constã în: Diplomã (oferitã de Asociaþia Artgothica Sibiu), Trofeul „Mircea Ivãnescu pentru poezie” ºi o sumã de bani.

Reguli generale:1. Este interzisã participarea la concurs a membrilor Colegiului Director al Asociaþiei Artgothica Sibiu cît ºi a rudelor de gradul 1 ale acestora.2. Membrii juriului vor juriza complet independent. Fiecare dintre membrii juriului va desemna cîte 3 grupaje sau volume, la fiecare dintre cele 3 secþiuni, notate, în ordinea

descrescãtoare a opþiunilor, cu note de la 5 la 3. Cîºtigãtorul fiecãrei secþiuni va fi desemnat prin realizarea mediei aritmetice a notelor primite de la membrii juriului. În caz demedie egalã, membrii juriului vor vota între grupajele sau volumele cu medie egalã. Prin decizia Colegiului Director al Asociaþiei Artgothica, ulterior jurizãrii, în situaþia egalitãþii depuncte, se pot acorda douã premii la o secþiune.

3. Nominalizãrile vor fi anunþate pe site-ul Asociaþiei culturale Artgothica Sibiu, la adresahttp://artgothica.wordpress.com/.Decernarea premiilor va avea loc în cadrul Festivalului Internaþional de Poezie Artgothica 2014.Juriul este format din: Nora Iuga (preºedinte), Dan Mircea Cipariu, Virgil Diaconu, Adrian Suciu, Lucian Vasilescu (membri).Data llimitã ppentru îînscriere eeste 11 mmai 22014.

De aceastã datã, voi încerca sã vã vorbescdespre ceva inedit, ºi anume, despre artajaponezã, mai exact despre cea de-a ºaptea

artã – cinematografia niponã.Ani de-a rândul Hollywoodul ºi Europa au

ignorat aproape complet o cinematografie careexista – atenþie! – încã din 1908, având, începândcu 1925, maeºtrii de necontestat ca: Uchida,Kinugasa, Mizoguchi sau Kajiro Yamamoto. Vãreamintesc cã naºterea oficialã a cinematografieica artã cu limbaj propriu de expresie va avea locabia prin 1915-1918 prin filmele lui Griffith. Ca ocuriozitate, Japonia cunoaºte încã din 1896 unaparat numit vitascop Edison, în 1899 un actor ºiun fotograf japonez înregistreazã, fiecare în parte,câteva bucãþi scurte de teatru clasic japonez,Kabuki, iar în 1953 cinematografia japonezãajunsese printre primele din lume: 4000 de sãli decinematograf, 800 de milioane de spectatori, pestetrei sute de filme pe an!

Am mai spus-o ºi o mai spun: personal, mãconsider un cinefil împãtimit! ªi totuºi, pânã laînceputul anilor ’60 nu ºtiam nimic desprecinematografia japonezã. ªi, prin 1963, dacã bine-mi aduc aminte, pe Bulevardul 6 Martie dinBucureºti – bulevardul cinematografelor – amvãzut un film, primul film japonez! Se numeaOmul cu ricºa. Impactul a fost extraordinar!Pentru generaþia tinerilor din acei ani, totul erafascinant: exotismul actorilor ºi al locurilorfilmate, dicþia mai mult decât ciudatã a actorilor,sobrietatea interpretãrii, muzica rafinatã, ce mai,totul era o noutate! În rolul principal, un actor cuun fizic puternic ºi agil, cu chipul expresiv ºi unstil de joc extrem de subtil. Acesta era ToshiroMifune.

Nãscut în 1920 în Tsing-tao, în China, ToshiroMifune s-a impus devreme pe scenele de amatori,în repertoriul teatrului japonez tradiþional Kabuki.Dar marea ºansã a vieþii sale a fost întâlnirea cuun monstru sacru al filmului nipon, regizorulAkira Kurosawa. Anul 1948 reprezintã atât ocotiturã în cariera lui Kurosawa cât ºi întâlnireacu Mifune, aflat abia la al doilea film. FilmulÎngerul beat este povestea unui doctor alcoolic

care încearcã sã salveze viaþa unui gangster bolnavde tuberculozã. A primit Marele premiu „KinemaJumpo” pentru cel mai bun film al anului.

Urmeazã în 1950 Rashomon, de acelaºi AkiraKurosawa, unde Mifune realizeazã un rolextraordinar. Filmul, care a fost nominalizat laOscar, este o dramã japonezã destul decomplicatã, plinã de implicaþii filosofice ºipsihologice. O rãpire ºi o crimã într-o pãdure suntpovestite de patru martori – inclusiv de cãtre celmort – fiecare cu punctul sãu de vedere. Însã cinespune adevãrul? ªi mai important, pânã la urmã,ce este adevãrul?...

Când a turnat Rashomon, Kurosawa avea 40de ani ºi la prima vizionare a acestui film i s-acerut sã opereze unele tãieturi. Toatã viaþa lui,acest mare regizor a avut o trãsãturã dominantã:sã nu faci niciun compromis! ªi la solicitareacelor care vizionau Rashomon a spus: „Voi tãia,dacã asta doriþi, dar voi bãga foarfeca de-a lungulpeliculei!”. Superbe cuvinte! Pânã la urmã, a fostun film de o mare frumuseþe, care „se aseamãnãcu o serie de prisme care reflectã ºi refractãrealitatea”, dupã cum afirma un critic de artã.Marele regizor spunea cã: „Oamenii nu potcunoaºte adevãrul... Lumea este o iluzie ºi omulîºi creeazã singur realitatea.”. Iatã tema centralã aacestui regizor. Filmul a ajuns pe locul 50 într-untop al primelor 100 de capodopere ale tuturortimpurilor!

Anul 1954 este un moment de maximãimportanþã pentru Mifune ºi Kurosawa. Este anulîn care se realizeazã cel mai grandios film japonezde pânã la aceastã datã, un tablou al Japonieimedievale de la sfârºitul secolului al XVI-lea. Estevorba despre Cei ºapte samurai. Filmul prezintãlupta dintre câþiva samurai ºi bandiþii careperiodic devastau un sat. În final, samuraiirestabilesc ordinea ºi þãranii se pot întoarce lamunca lor. Este o temã prezentã aproape în toatefilmele lui Kurosawa: lupta unui individ sau aunui grup de indivizi, conturaþi foarte bine,împotriva inerþiei, apatiei. Vorbind despre Ceiºapte samurai, criticul F. Gaffary spunea:„admirabil prin violenþa caracterelor, prin supleþea

execuþiei, prin vitalitatea muzicii ºi frumuseþeaplasticã a imaginilor, e una din culmilecinematografului-spectacol”.

Urmeazã în 1957 Tronul însângerat, de acelaºineobosit Kurosawa, cu Toshiro Mifune în rolulprincipal. Este o ecranizare dupã cunoscuta piesãshakespereanã Macbeth, dar cu o transpunere aacþiunii în Evul Mediu japonez. Anul 1962înseamnã pentru Mifune Sanjuro, regia Kurosawa.Sanjuro este un film de o mare frumuseþe,somptuos, bine reglat, care povesteºte desprebãrbãþie, onoare ºi lupta pentru adevãr. Estevorba despre un samurai sãrac – ronin – la careapeleazã câþiva tineri care pregãtesc doborâreaºefului unui clan în care domnesc abuzurile ºicorupþia. Sanjuro este extrem de inteligent, maiabil decât adversarii sãi, pe care pânã la urmã îiînvinge. Refuzã onorurile ºi dispare, la fel debrusc cum a apãrut, sãrac ºi nepãsãtor, sãrestabileascã în altã parte o dreptate iluzorie, maimult paleativ decât remediu. Extraordinarãimagine!

Urmeazã, în 1965 Barbã roºie. Acesta dinurmã este o ecranizare dupã romanul lui ShugoroYamamoto ºi prezintã ucenicia unui tânãr mediccare învaþã cã teoria se deosebeºte atât de mult depractica medicalã! Filmul reia unul dinparadoxurile frecvente în opera lui Kurosawa:„pentru a deveni bun, trebuie sã înveþi sã fii rãu,în sensul cã nu trebuie sã þii seama de ceea celumea considerã a fi bine ºi sã înveþi ceea ce ebine cu adevãrat”. Înfruntarea dintre tânãrulmedic ºi medicul cel bãtrân reprezintã tocmaiînfruntarea dintre cele douã concepþii despre bineºi rãu.

În decursul a 50 de ani de activitate, ToshiroMifune a jucat în peste 100 de filme, multe dinele adevãrate provocãri, cum a fost Azilul denoapte dupã Gorki. De fapt, pentru Kurosawa ºiMifune, azilul de noapte, cu lumea lui pestriþã, cudramele lui, este acelaºi în orice loc de pepãmânt. Fireºte, ºi în Japonia!

Nu o datã, Kurosawa a promis cã nu va maiface filme. Invoca vârsta, boala ºi invazia de filmeproaste de pe ecranele japoneze, dar, din fericire,de fiecare datã ºi-a încãlcat promisiunea! Astfel cãîn 1980 a fãcut capodopera Kagemusha (Palmed’or la Cannes), apoi încã patru filme, ultimulfiind Madadayo (1993).

Toshiro Mifune moare în 1997, iar Kurosawa,,,împãratul cinematografului japonez”, va mergesã-l întâlneascã – un gest, aº spune, firesc – în1998.

!

3355




Ultimii samurai: ToshiroMifune ºi Akira Kurosawa

remember cinematografic

Ioan Meghea

Toshiro Mifune

Akira Kurosawa

3366



din lirica universalã

Charles Tomlinson 2

inedit

Anton Dumitriu - Jurnal de idei (XXIII) 3

cãrþi în actualitate

Vasile Muscã O carte de metafizicã 4

Dorin Mureºan Poezia în alb ºi negru 4

Ioan Negru "Capãtul nu are /capãt" 5

Voichiþa Pãlãcean-Vereº Reconfigurarea sinelui prin

poemul-drog 6

comentarii

ªtefan Manasia File alese din viaþa ºi opera lui BAS 7

poezia

Adrian Mihai Bumb 9

Ovio Olaru 10

parodia la tribunã

Lucian Perþa Adrian Mihai Bumb 10

Constantin Zãrnescu - 65

Urmuz ºi pistolul sãu 11

interviu

de vorbã cu dr. Cãlin Georgescu "În politica

româneascã lipseºte harta viitorului" (II) 14

Remember N. Steinhardt

Remus Foltoº Despre fericire la Nicolae

Steinhardt 17

Marian Sorin Rãdulescu Monahul cinefil 18

meridian

de vorbã cu artista plasticã Mirela Anura (Düsseldorf)

"În lucrãrile mele caut forme clare, structuri armonice..." 20

eseu

Isabela Vasiliu-Scraba "Pasiunile cereºti" ale lui

Cioran* 22

politica zilei

Petru Romoºan Democraþie de ocupaþie. Alegeri

europene 23

filosofie

Iovan Drehe Strãinul din Callipolis (VIII)

Peºtele torpilã pe uscat 24

showmustgoon

Teodora Anao Metoda pungii de puroi 26

efectul de searã

Robert Diculescu Mi patria es Madrid 27

istoria

Vasile Mîrza Actualitatea monografiei Marea Neagrã a

lui Gheorghe I. Brãtianu (II) 28

muzica

Virgil Mihaiu Întâmpinarea primãverii la Filarmonica

"Transilvania" (I) 29

Maria Carla Bãlan, Oleg Garaz Succesul unui singur

cântãreþ nu garanteazã succesul unui spectacol 30

teatru

Claudiu Groza În rãspãr... (I) 32

in memoriam

Claudiu Groza Un prieten pe care nu l-am cunoscut... 33

film

Lucian Maier Îndrãgostiþii mor ultimii 34

remember cinematografic

Ioan Meghea Ultimii samurai: Toshiro Mifune ºi Akira

Kurosawa 35

plastica

Petru Bejan Olimpiada peºtilor 36

sumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 24 lei – trimestru, 48 lei – semestru, 96 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 33 lei – trimestru, 66 lei – semestru, 132 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

plastica

Olimpiada peºtilorPetru Bejan

Atunci când se detaºeazã de ispitelepeisajului, Florin Morun mizeazã peresursele oferite de montajul ironic, în

construcþii care mobilizeazã deopotrivã exuberanþaludicã ºi imaginaþia. Una din notele distinctive aletablourilor sale este datã de contrastul premeditatîntre titluri ºi conþinut; primele invitã la o lecturãfigurativã, în timp ce realizãrile se înscriu maidegrabã într-un regim al abstracþiei codificate.

Este însã titlul unei lucrãri într-atât de impor-tant? Care-i este rolul? Clarificã sensul? Sau, dim-potrivã, îl deturneazã? Între titluri - se ºtie - unele(tematice, semnificante) dau indicii cu privire latema sau subiectul lucrãrii (Portret, Naturãmoartã, Nud, Peisaj), altele au coloraturã maicurând poeticã, simbolicã sau alegoricã. Oarecumineditã este situaþia titlurilor numite „performa-tive” sau „titluri-opere”. Ca exemplu poate fi luatAlphonse Allais, cel care pictase pentru „SaloaneleIncoerenþilor”, din anii 1880-90, tablourimonocrome constând fie într-un dreptunghi roºu(Récolte de la tomate par des cardinaux apoplec-tiques au bord de la Mer Rouge - Recoltã de roºiistrânsã de cardinali apoplectici pe þãrmul MãriiRoºii), fie într-un dreptunghi alb (Première com-

munion de jeunes filles chlorotiques par un tempsde neige - Prima comuniune a tinerelor cloroticepe timp de ninsoare), fie într-unul negru (Combatde noirs dans un tunnel, la nuit - Luptã a negrilorîntr-un tunel, noaptea). Operele francezului suntanterioare celor „suprematiste”, realizate deKazimir Malevich începând cu celebrul Pãtrat albpe fond alb (1918). În acelaºi registru pot fiînscrise câteva din lucrãrile lui Marcel Duchamp:Nud coborând scara, L.H.O.O.Q, (o Giocondãparodiatã, cu mustãþi, al cãrui titlu pare fãcut pen-tru a fi rostit, nu citit), Mireasã dezbrãcatã de ceicare nu au luat-o în cãsãtorie, chiar. Autori pre-cum Mark Rothko îºi intituleazã lucrãrilenumerotându-le în ordinea producerii (Numãrul10, 1950; Închis peste brun nr. 14, 1963). JacksonPollock, la rându-i, simplificã lucrurile, reducândtotul la cifre (Unu, 1950). Lucio Fontana, promo-torul ideii de „arte spaþiale”, atribuia mai multorlucrãri acelaºi titlu - Concetto spaziale -, deosebiteprin paranteze (50-B1) sau (57-G4). PierreSoulages îºi numeºte un tablou indicând doargenul ºi dimensiunile - Picturã 63cm x 102 cm.La limitã, gãsim numeroase opere Fãrã titlu,lãsând privitorilor plãcerea investirii semantice.

Titlurile nãscocite de Florin Morun pun în jocadevãrate strategii ale diversiunii: Cum se vede ogirafã pe fereastra trenului?, Douã linii înainte dea fi drepte, Mic dejun cu iepure, Olimpiadapeºtilor, Dresura de balene, Pantera roz cu verde,Vitrina cu macrou, Zebra cu desen abstract…Fixatã într-un registru evaziv, imaginea este astfellivratã ambiguitãþilor generoase, mizând atât peforþa de sugestie a compoziþiilor, cât ºi pe vervaimaginativã a publicului. Geometriile abstracte alepictorului ieºean fac impresia unei reuºite orga-nizãri formale – semn al disponibilitãþilor artisticeincontestabile.

!

Florin Morun Cum se vede o girafã pe fereastra trenului

Florin Morun Vitrina cu macrou

Florin Morun Douã linii înainte de a fi drepte

Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 278 - revistă …...Era evident însã, cã legând existenþa de...

Documents

Transcript of Black PANTONE pportocaliu TRIBUNA 278 - revistă …...Era evident însã, cã legând existenþa de...