Black TRIBUNA · cum indicã ºi etimologia sa, ( lat. dictio-cuvânt) dicþionarulconsta iniþial...

TRIBUNA 152

PANTONE 7711 UU rrosu

PANTONE 11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I I I • 1 - 11 5 ii a n u a r i e 2 0 0 9 3 lei

Stud

iile american

e

Judeþul Cluj

Horia LazãrHannah Arendt ºi antropologia

PoeziaAndrei Doboº

Horaþiu Ioan Apan

„Teatrul nu sepoate face de unulsingur”

la Un

iversitatea “Babeº-B

olyai” d

in C

luj

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Ilustraþia nnumãrului: MMarius BBarb

Profesor la Universitatea Ebraicã dinIerusalim, doctor în cabalã ºi conferenþiar lanumeroase universitãþi americane, dar cu

rãdãcini în România, unde ºi-a petrecut primii 16ani, domnul Moshe Idel este autorul celor maiactuale teorii despre misticismul evreiesc. DomnulIdel a revenit în vizitã în România pentru aintroduce publicul clujean în secretele cabalei, de-a lungul a cinci zile de conferinþe, în cadrulSinagogii care adãposteºte Institutul de StudiiIudaice al Universitãþii „Babeº-Bolyai”.

Participarea mea la acest eveniment a fostmotivatã în primul rând de intensa mediatizarede care se bucurã sau, mai degrabã, suferã cabalaîn zilele noastre. Auzim tot mai des cã opersoanã publicã sau alta îmbrãþiºeazã aceastãcredinþã, însã oare este vorba despre cabalã saudespre altceva; cabalã doar cu numele, dar nu ºiesenþa sa? Toatã mediatizarea nu a privat oarecabala tocmai de esenþa ei, de cunoaºtere însecret, disponibilã doar unui cerc restrâns deoameni?

Ei bine, tocmai de la valenþa secretã a cabaleia pornit ºi domnul Moshe Idel când ºi-a începutprelegerile despre cunoaºterea ºi practicileezoterice evreieºti reunite sub denumirea decabalã. Originile termenului „cabalã” sunt dificilde demarcat, probabil în Evul Mediu. Adicã,denumirea propriu-zisã a fost ataºatã fenomenuluidupã aproape douã mii cinci sute de ani deexistenþã a sa. Cât despre apariþia cabalei cafenomen în sine, o putem lega de scena de peMuntele Sinai, când Moise a primit legea iudaicãºi, prin aceasta, cunoºtinþe divine-cabalistice.Cabala nu era însã o ºtiinþã secretã la începuturilesale, ci a devenit una dupã nenumãrate cuceriri ºideportãri din istoria poporului evreu, care au

atras atenþia liderilor spirituali iudaici asuprariscurilor ca aceste cunoºtinþe sã cadã în mâinistrãine.

Aºadar, cabala a apãrut graþie ºi se bazeazã pelegãtura cu divinitatea. În concepþia lui MosheIdel, misticismul evreiesc este definit mai alesprin cãutarea contactului imediat cu divinul ºiuneori prin îndeplinirea acestui deziderat. Ideldescrie divinul în termenii apropierii ºiîntrepãtrunderii. În „Sefer Yetsira”, una din cãrþilede bazã ale spiritualitãþii cabalistice, datatã înlargul interval de la începutul erei noastre pânã lasfârºitul primului mileniu, este menþionatãascensiunea omului cãtre divinitate ca una totalposibilã. Divinitatea se aflã în centrul cabalei, cãciDumnezeu este creatorul a tot ceea ce existã. Înaceeaºi „Sefer Yetsira”, Dumnezeu a creatuniversul din entitãþi lingvistice, prin mijlocirealiterelor ºi a combinãrii lor. Textul nu numai cãevocã creaþia lumii prin manipulãri lingvistice, darde asemenea descrie creaþia prin cele 22 de litere-consoane ale alfabetului ebraic ca unul dinprimele evenimente cosmogonice. Aºadar, creaþiaeste un act matematic, combinatoriu, ºi nu unulsemantic, ca în Biblie. Dumnezeu nu a enunþatcuvinte care sã capete sens prin apariþiarealitãþilor denominate, ci a pronunþat litere, dina cãror combinaþii a luat naºtere universul. Cualte cuvinte, apare ideea unui Dumnezeu care nucreeazã lumea prin vorbire, ci prin scriere, culitere.

Acesta a fost începutul a ceea ce se poatenumi o „cabalã lingvisticã”: o concepþie conformcãreia textele sacre cabalistice se preteazã uneianalize lingvistice contemplative.

În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM22 TRIBUNA • NR. 152 • 1-15 ianuarie 2009

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G.Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

22

Black Pantone 2253 UU


agenda

Ciprian-Viorel Pop

Despre caracterul secret al cabalei

(Continuare în pagina 11)

Moshe Idel

Înnoirea taxonomiilor universitare, mai alesprin experienþa de peste ocean a ultimuluisecol, a pus oarecum în crizã vechiul mod de

a înþelege graniþa dintre disciplinele predate lacursuri. Vechea rânduialã, inspiratã de separaþiilemedievale ºi renascentiste ale ciclurilor educaþiei –trivium ºi quadrivium -, dar regânditã ºidiversificatã de experienþele iluminismului ºi alesec. al XIX-lea, nu schimbase decisiv paradigmaînvãþãmântului. Apariþia unor noi ramuri aleºtiinþei, prin desprinderea lor din trunchiuricomune mai largi ºi autonomizarea lor teoreticã ºimetodologicã nu rupsese legãtura geneticã ce leapropia de ramurile surori. Estetica, psihologia,etica rãmâneau, astfel, într-o solidaritatesubmersã, revendicându-se din acelaºi trunchi alunei cunoaºteri filosofice. Dezvoltareaantropologiei, accentul mai mare pus peabordãrile practice ºi manageriale – sub impactulaltei paradigme ºtiinþifice, croite în virtuteapragmatismului ºi a atenþiei date cunoaºteriiomului prin abordãri antropologice – reprezintã ocontribuþie a Lumii Noi în organizarea cercetãriiºtiinþifice ºi, împreunã cu alte aporturi (precuminterdisciplinaritatea ºi generarea de noi ºtiinþeprin conjugarea a douã sau mai multe ºtiinþe„clasice”).

Sub aceastã cupolã au apãrut noi actori aiscenei cunoaºterii, iar printre ei, sub cupolageneroasã ºi atotcuprinzãtoare a studiilorculturale, ºi studiile americane. La drept vorbind,acestea din urmã sunt doar unul dintre cazurilecare particularizeazã conceptul de studii culturale(la fel ca ºi studiile europene, studiile asiatice,studiile africane) ºi, la rându-le, se lasãparticularizate în diverse formule, dupã cum ºiAmericile sunt plurale (studii nord-americane,

studii latino-americane, studii caraibiene). La noiînsã, deocamdatã, prin studii americane seînþelege abordarea ºi tratarea ºtiinþificã acivilizaþiei ºi culturii Statelor Unite ale Americii,într-o descendenþã ilustrã care include nume degânditori europeni – precum Alexis de Tocqueville– ºi yankei (un singur exemplu: istoricul FrederickJackson Turner, faimos autor al teoriei frontiereiºi figurã marcantã a secþionalismului) ºi care vinepânã în anii din urmã, incluzând autori defelurite orientãri, de la Noam Chomsky pânã laAllan Bloom ori Immanuel Wallerstein.

Miºcarea care a dat naºtere studiilor americanea devenit un ferment vizibil ºi de impact în anii’20 – ’30 ai secolului trecut, prin nume ca VernonLouis Parrington (1871 - 1929), Perry Miller (1905- 1963), F. O. Matthiessen (1902 - 1950) ºi RobertE. Spiller (1896 - 1988). Dupã o perioadã deexcepþionalism american, numeroase contribuþiiau intervenit în domeniu, în deceniile 7 ºi 8 alesec. al XX-lea, pentru a critica tendinþa mesianistãde a vedea în SUA un destin istoric ieºit dincomun ºi dotat cu o misiune specialã, deºipolitica americanã pare sã încurajeze, astãzi maimult, ca oricând o asemenea interpretare. Înepoca hegemonismului unipolar tentaþiilemesianice pot fi descoperite inclusiv îndiscursurile prezidenþiale. Dezvoltareainstituþionalã a studiilor americane a evidenþiatînsã, în ultima vreme, nu doar o temperareteoretic ºi critic argumentatã a acestor tendinþe, ciºi o deschidere multidisciplinarã tot mai amplã,întrucât ele încorporeazã studiul economiei,istoriei, literaturii, artelor, al mediilor decomunicare, al filmului, studiilor urbane,feministe, al culturii din SUA.

În Europa, perioada postbelicã a fost cea carea impus pe piaþa ºtiinþificã studiul academic alcivilizaþiei ºi culturii din SUA, Marea Britanie ºiGermania fiind printre cele mai interesate þãri deexplorarea noului domeniu. Dupã 1989 ºiRomânia a iniþiat programe de nivel academic înstudii americane, deºi încã dinainte se afirmaserãprin contribuþii semnificative o serie de autori,mai ales din câmpul istoriei literare ºi a culturii.Ultimii ani atrag însã atenþia asupra unui nucleude autori specializaþi în studii americani care suntactivi în organizarea instituþionalã a câmpului dereferinþã în cadrul universitãþii clujene. Printre ei,o prezenþã semnificativã ºi constantã este MariusJucan, eseist ºi monograf a cãrui emergenþã s-aprodus începând cu anii ’90, prin comentariireferitoare la viaþa publicã ºi la dinamica culturalãamericanã, dar ºi prin lucrãri amplu articulateprin intermediul cãrora autorul trasa interpretãriproprii universului ficþional al lui Henry James ºiHenry David Thoreau, ca ºi epistolarului luiThomas Jefferson. O substanþialã abordare aRomâniei staliniste vãzute prin intermediulfondurilor documentare americane a izbutit LiviuC. Þîrãu în panorama Între Washington ºiMoscova: România 1945 – 1965 (2005). Antologiade studii americane din România interbelicã,editatã de Alina Branda – cu texte din VirgilBãrbat, Nicolae Petrescu ºi Petru Comarnescu -, aîmbogãþit substanþial cunoaºterea referitoare lafundalul istoric al interesului pentru SUA în þaranoastrã. Încet-încet, prin alianþe instituþionale –cum sunt cele cu universitãþile din NewHampshire ºi Michigan – ºi prin cercetãri ºirestituiri de felul celor amintite, micul nucleu deamericaniºti din jurul lui Marius Jucan devine unreper substanþial pe harta acestui areal de interesatât pentru România, cât ºi pentru Europa central-sud-est-rãsãriteanã.

33



TRIBUNA • NR. 152 • 1-15 ianuarie 2009 33

editorial

Ovidiu Pecican

Studii americane la Cluj

Pasiunea de a inventaria, ordona ºi clasificanu este deloc nouã în istoria civilizaþiei,luând cu timpul forme tot mai diverse. Aºa

cum indicã ºi etimologia sa, ( lat. dictio-cuvânt)dicþionarul consta iniþial dintr-o listã de cuvinte,fie în limbi diferite fie explicate în aceeaºi limbã.Descoperirile arheologice au demonstrat cã nevoiade a întocmi asemenea liste este cel puþin la felde veche precum Akkadia ºi Sumerul, unde eleexistau deja.

Istoria evoluþiei acestui instrument decunoaºtere, în epoci ºi culturi diferite meritã, fãrãîndoialã, o cercetare mai atentã. În timp,termenul a cãpãtat sensuri din ce în ce mai largi,ajungând sã fie utilizat generic, pentru o sumã decunoºtinþe organizate pe anumite criterii. De la olistã de nume comune s-a ajuns la o listã denume proprii, unde ordinea a rãmas totalfabeticã, pentru uºurarea sarcinii celui interesatde o asemenea informaþie. Dicþionare biografice,un tip de dicþionare enciclopedice limitate lainformaþii privind personalitãþi importante dintr-oanumitã þarã, s-au scris deja în multe limbi.Domeniul lor de acoperire a devenit din ce în cemai specializat, apãrând mereu alte volume ceinventariazã scriitorii, artiºtii, filosofii, sociologiietc.

Chiar ºi la o analizã superficialã, apareinevitabil constatarea cã dicþionarul este, înprincipal, factor de mediere între spaþii culturaleºi domenii foarte diferite. Privind lucrurile înperspectivã, înþelegem mai uºor ºi funcþia saimportantã în promovarea ºi întãrirea poziþieiunei limbi, a unei culturi la dimensiuni planetareºi rolul lui în explozia globalizantã pe care otrãim. Deºi fenomenul globalizãrii este analizat,în cele mai multe cazuri, mai mult dinperspectiva efectelor economice directe, nu putemface abstracþie de impactul pe care îl are, deexemplu, utilizarea limbii engleze în spaþii ºidomenii tot mai diverse. În acest context,

amploarea ºi diversitatea apariþiilor de cãrþi ºidicþionare în aceastã limbã ne dã senzaþia cãavem de-a face cu o industrie în sine. Pentru a-imãsura efectele, impactul asupra mediului culturaldin România, putem oricând arunca o privireasupra cãrþilor dintr-o librãrie ºi a producþiilordiverselor media.

Astfel, ajungem sã înþelegem firesc rostul uneilucrãri precum cea publicatã de Editura Tribuna,cu titlul Dicþionar de angliºti ºi americaniºtiromâni, prima de acest fel pe piaþa româneascãde carte. Este meritul domnului profesor VirgilStanciu, aflat în acest domeniu în pole position,dupã propria-i expresie, de a fi avut iniþiativa ºiperseverenþa de a aduna ºi prezenta aceastãinformaþie. Unul din cei mai reprezentativi ºiactivi membri ai comunitãþii angliºtilor ºiamericaniºtilor din România, domnul profesor areavantajul celui care poate privi lucrurile dininteriorul breslei ºi care are curiozitatea de aexamina imaginea de ansamblu, starea de fapt aacestui domeniu.

Cartea are ca scop aducerea în atenþiapublicului cititor din România a activitãþii „uneipãturi relativ restrânse de intelectuali – universitariºi scriitori - din aceastã þarã”, dedicaþi ideii de acontribui la asimilarea limbii engleze dar ºi lafamiliarizarea acestui public cu opere literarecreate „în spaþii culturale în care se foloseºtelimba englezã”. Sublinierea meritã fãcutã pentru aînþelege cã aceºti termeni acoperã, de fapt, maimult decât domeniul strict al specialiºtilor înliteratura apãrutã în Marea Britanie ºi StateleUnite ale Americii, aºa cum am putea fi tentaþi sãcredem la prima vedere.

Dacã privim istoric evoluþia domeniului înRomânia, e util sã pornim de la constatareadomniei sale cã „angliºtii români au fost extremde rari pânã în 1950, þara fiind aservitã din punctde vedere cultural Franþei ºi, într-o mai micãmãsurã, Germaniei”. A urmat perioada de

orientare spre limba rusã ºi literatura sovieticã iarapoi cea în care limbile strãine erau chiar ultimelepe orice listã de prioritãþi culturale. Partidul era„în toate”, dupã cum spunea un vers celebru, ºichiar traducerea unei cãrþi era, în cele mai multecazuri, subsumatã acestei viziuni ideologizante.

Nu e greu sã înþelegem astfel de cedezvoltarea acestui domeniu a venit abia odatã cucrearea catedrelor de specialitate din cele maiimportante universitãþi româneºti ºi de ce evoluþialui este legatã ºi în prezent de activitatea celor celucreazã în cadrul acestor instituþii. Parcurgânddicþionarul, se observã cã mulþi dintre cei cefigureazã în el provin din spaþiul academic, uniiaflaþi chiar la început de carierã. E important denotat printre cei mai vechi dintre angliºti prezenþaunor personalitãþi precum Marcu Beza ºi DragoºProtopopescu. În perioada postbelicã, pe lângãlexicografi precum Leon Leviþchi sau AndreiBantaº, întâlnim poeþi, prozatori, dramaturgi,critici literari, traducãtori cu contribuþiisemnificative la dezvoltarea domeniului, dacã ar fisã-i amintim doar pe Ion Caraion, PetruComarnescu, Mircea Ivãnescu, Dumitru Mazilu,Catinca Ralea sau Antoaneta Ralian.

Cuvântul „lãmuritor” ne ajutã sã ne facem oidee nu numai asupra scopului cãrþii ci ºi acriteriilor destul de flexibile în selectarea celorincluºi în categoria „angliºti ºi americaniºti”.Avem ºi explicaþia absenþei unor nume foartecunoscute, despre care n-a putut fi însã gãsitãsuficientã informaþie. Cum domeniul este încã înexpansiune, o a doua ediþie a dicþionarului devinenecesarã, pentru a avea ºansa unei reprezentãrimai complete a ceea ce s-a realizat dar ºi aidentificãrii unor tendinþe. O viitoare ediþie arcâºtiga ºi printr-o prezentare mai flexibilã înmaterie de format ºi mai atrãgãtoare pentruutilizatori.

Parcurgerea volumului ne ajutã sã neconsolidãm convingerea cã dicþionare de acest tipsunt utile ºi necesare în spaþiul cultural românesc.Rostul lor este de a pune în valoare realizãrileunor categorii de specialiºti din diverse zone aleculturii din România. Aºteptãm în continuare alteiniþiative pe mãsura acestei provocãri.

44



44 TRIBUNA • NR. 152 • 1-15 ianuarie 2009

cãrþi în actualitate

Margareta Petruþ

Dicþionarul, angliºtii ºi globalizarea

Cu întrebãri începe cunoaºterea... acestîndemn pare sã rezoneze în întreagastructurã a Dialogurilor, volum ce reuneºte

o primã selecþie a interviurilor purtate în cadrulTeleviziunii Române Cluj de cãtre Andrei Margacu marcante personalitãþi ale culturii ºi vieþiipublice actuale. Departe de a fi convenþionale,întrebãrile acestor Dialoguri sunt menite aexplora, a formula diagnoze, dar ºi pentru a gãsisoluþii la provocãrile care animã dezbaterilerecente asupra societãþii contemporane.

David Ward, Henri Paul, Roland Lohkamp,Michel Grimaldi, E.S. Zenon CardinalGrocholewski, Hans Gert Pottering, E.S. Christoph Cardinal Schonborn, Î.P.S. Bartolomeu Anania, Robert S. Wistrich,Gianfranco Ghirlanda, Édith Cresson, Hans Küng,Réne-Samuel Sirat, Gianni Vattimo sunt personali-tãþile care dau greutate acestui volum – în dialogu-rile lor incitante cu Andrei Marga – prefigurândveritabile pietre de fundament, în perspectivacontribuþiilor teoretice asupra unor teme extremde dificile, cum ar fi: noua relaþie dintre religie,filosofie ºi ºtiinþã, resurgenþa religiei, extindereaUniunii Europene, problema ConstituþieiEuropene, aspecte ale politicii globale, democraþie,identitatea culturalã, relaþia dintre Bisericã ºiSocietate, pericolul fundamentalismului, problemarelativismului, etica globalã.

Excelent interviator ºi partener de dialog,filosoful Andrei Marga dezvãluie prin acestedialoguri o nouã posturã a sa. Deºi transcrise,“dialogurile” au calitatea extraordinarã de arãmâne “însufleþite”, de a-ºi pãstra forþa ºidinamismul, chiar în absenþa imaginilor, care decele mai multe ori, tind sã confere “un plus” deconþinut confruntãrii dintre idei.

Interviul cu David Ward, preºedinteleConsiliului American al Educaþiei, a adus în primplan provocãrile la care globalizarea provoacãînvãþãmântul superior. Concluzia lui David Warda fost aceea cã “secolul al XXI-lea încearcã sãrefacã echilibrul între ceea ce poate fi numit edu-caþie generalã temeinicã ºi dobândirea unui nivelde specializare pe discipline.” Dialogul dintre celedouã personalitãþi ale lumii academice inter-naþionale a prilejuit o analizã riguroasã a sistemu-lui educaþional universitar, a direcþiilor deschise înmanagementul universitar, a cooperãrii între uni-versitãþi, având în vedere faptul cã “educaþia s-ainternaþionalizat ºi acest lucru a avut urmãriasupra felului în care s-au organizat univer-sitãþile.”

Discuþia cu Henri Paul, Ambasadorul Franþeiºi Roland Lohkamp, Ambasadorul Germaniei sedistinge prin abordarea dezbaterii asupra imigrãriiºi integrãrii, subiect de actualitate al societãþiicontemporane, aducându-se în discuþie situaþiaRomâniei, dar ºi cea Franþei ºi Germaniei,subliniindu-se cã, în fapt, „vulnerabilitateaimigrãrii se datoreazã în special imigrãrii ilegale,deoarece aceasta este asociatã cu un procentridicat de infracþionalitate.” Fãrã îndoialã, aceastãtemã complexã necesitã o abordaremultinaþionalã, de vreme ce „în era globalizãrii,toate problemele legate de migrare ºi integrare numai pot fi soluþionate doar la nivel naþional”.

Interviul cu Zenon Cardinal Grocholewski,Prefectul Congregaþiei pentru Educaþie Catolicãpleacã de la evaluarea situaþiei valorilor creºtine înînvãþãmântul universitar european, CardinalulGrocholewski catalogând interesul pentrucultivarea acestor valori în universitãþile europene

drept mult mai mare decât înainte. Sunt aduseexemple care dovedesc emergenþa facultãþilor deteologie catolicã, inclusiv în þãrile post-comuniste,unde multe universitãþi au dorit sã înfiinþezefacultãþi de teologie: de la Praga, în Slovacia, înfosta Republicã Democratã Germanã sau pânã laelocventul exemplu al Clujului, unde Universitatea„Babeº-Boyai” impresioneazã prin cele patrufacultãþi de teologie. Prezenþa CardinaluluiGrocholewski la Universitatea Babeº-Bolyai a fostprilejuitã de reuniunea cu tema „Living in Truth.”A Conceptual Framework for a Wisdom Societyand the European Unification, în cadrul cãreiaCardinalul a reiterat relaþia extrem de importantãdintre societatea cunoaºterii ºi societateaînþelepciunii: „knowledge society” ºi „wisdomsociety”. Atenþionând asupra pericoluluirelativismului, temã intens dezbãtutã ºi de AndreiMarga în diferite studii, dar ºi în excelenta sacarte „Relativismul ºi consecinþele sale”, ambiiparticipanþi la discuþie au fost de acord cã„trebuie sã iubim adevãrul, trebuie sã credem cãeste posibil sã obþinem adevãrul, sã cãutãmadevãrul”, pentru cã, în fapt, „cãutarea adevãruluieste o apãrare a libertãþii oamenilor.” AndreiMarga a avut în Zenon Cardinal Grocholewski unfascinant partener de discuþie, iar dialogul dintrecele douã personalitãþi a adus în prim plan o seriede convergenþe în diagnozele asupra variateloraspecte ale societãþii contemporane; în acest sensmãrturisirea Cardinalului rãmâne, în simplitateaformulãrii, extrem de profundã: „Sunt foartefericit sã vãd cã existã multe persoane caregândesc în acest fel, anume cã trebuie sã negândim la adevãr, care se opune relativismului, ceconstituie, aºa cum am spus, atmosfera în care sepot domina oamenii, se pot transforma în sclavietc. Avem nevoie de adevãr pentru a apãraoamenii, liberatatea lor.” Tema noii relaþii dintrereligie, filosofie, ºtiinþã a marcat un alt punct degreutate al întâlnirii, iar în acest contextCardinalul Grocholewski a vorbit despre nevoiafavorizãrii interdisciplinaritãþii cunoºtinþelor,pentru cã „nu putem studia teologia fãrã filosofie.Este un lucru extrem de important pentru noi.Congregaþia noastrã preconizeazã o reformã astudiilor filosofiei creºtine în universitateanoastrã. De asemenea, considerãm filosofia, înfacultãþile de teologie, ca parte integrantã astudiilor teologice, întrucât nu putem înþelegebine conceptele teologice fãrã a avea noþiuni defilosofie. Pe de altã parte, suntem convinºi cãºtiinþa noastrã teologicã nu poate fi separatã decunoaºterea de astãzi, de aceea dorim sã discutãmcu diferitele ºtiinþe.” Andrei Marga a amintit aicidiscursul de la Viena al Papei Benedict al XVI-leaîn care Sfântul Pãrinte condamna încã o datã„oprimarea gândirii în orice direcþie ºi a subliniatimportanþa libertãþii de gândire”, relaþionând acestdiscurs la „cotitura religioasã” a civilizaþieimoderne, la locul pe care religia îl are îninteriorul culturii ºi al societãþii cât ºi la raportullactual între religie ºi filosofie.

În cu totul alt registru se încadreazã dialogulcu Hans Gert Pötering, una dintre cele maiproeminente personalitãþi ale Uniunii Europene,constanta care se pãstreazã fiind arta cu careAndrei Marga conduce dialogul, ascuþimeadiscuþiei, magnetismul pe care-l conferãdezbaterilor. Întâlnirea cu PreºedinteleParlamentului European s-a axat pe aspecteleconcrete ale extinderii cãtre Est a UniuniiEuropene, pe aspecte ale viitorului acestei

structuri, sau pe anumite puncte maicontroversate de pe agenda Uniunii Europene,precum perspectivele de aderare ale Turciei sauUcrainei, sau problema Constituþiei europene.Privitor la aderarea Turciei ºi Ucrainei, Hans GertPötering s-a referit la faptul cã „UniuneaEuropeanã nu-ºi poate permite sã se extindã pânãla autodistrugere, nu ar fi în interesul niciunei þãrica Uniunea Europeanã sã creascã într-atât, încâtstructurile sale sã devinã ºubrede, pentru ca apoisã se destrame, cum a fost cazul ImperiuluiRoman, care s-a extins prea mult.” Perspectiveleadoptãrii unei Constituþii europene într-un viitorapropiat au fost catalogate de PreºedinteleParlamentului European drept optimiste, deºiConstituþia a fost respinsã în Franþa sau Olanda,considerând cã acum „cel mai important lucrueste înfãptuirea substanþei, a principiilorConstituþiei europene”, pentru ca apoi sã poatã figãsitã o soluþie „pentru ca în momentul alegeriloreuropene din iunie 2009, Uniunea Europeanã sãfie deja mai puternicã”.

Convorbirea cu Eminenþa Sa ChristophCardinal Schönborn, Arhiepiscopul Vienei ºiPrimatul Austriei, a prilejuit incursiuni subtile înrelaþia dintre biserici, având în vedere cãEminenþa Sa este „unul dintre cei mai bunicunoscãtori ai evoluþiilor bisericeºti din parteaEuropei în care trãim”. Referindu-se la schimbãrilece au avut loc în relaþia dintre biserici, dintrebisericã ºi societate cât ºi în relaþia dintre stat ºibisericã, Christoph Cardinal Schönborn amenþionat cã „evoluþia ultimilor ani a arãtat, peplan european ºi chiar mondial, cã tema religiei, areligiilor, este din nou extrem de actualã.” Înviziunea Cardinalului, aceasta este „un semn bunºi, totodatã o mare provocare pentru marilecomunitãþi religioase sã arate cã religie nuînseamnã neliniºte, conflict, sau chiar terorism.”Catehismul Bisericii Catolice, documentulDominus Jesus, impactul acestora în BisericaCatolicã ºi în teologia de astãzi, noua relaþiedintre „Iisus istoric” ºi „Iisus eschatologic”,importanþa crucialã a Conciliului Vatican II aufost, de asemenea, teme abordate în cadrulîntâlnirii.

Édith Cresson, fost Prim Ministru al Franþei, afost o altã personalitate invitatã la dialog cuprilejul primei sale vizite la Cluj, ce a avut cascop iniþierea unei serii de programe de

55



55TRIBUNA • NR. 152 • 1-15 ianuarie 2009

Dialoguri exemplareMonica Meruþiu

66




ªerban Axinte

Teoria romanului la Dimitrie Cantemir (I)

comentariicolaborare ºi cooperare în cadrul francofoniei. S-adiscutat despre crearea unui Institut deTehnologie ºi a unui Institut de Studii Juridico-Politice la Cluj. Discuþia, extrem de dinamicã, s-aaxat pe diferitele aspecte ale sistemuluieducaþional, pe nevoia de reforme care sã facãfaþã ritmului impus de globalizare, pe analizadiferitelor programe educaþionale europene, pecrearea spaþiului universitar european, ca spaþiu alcercetãrii, pe competitivitate, dar ºi pe anumiteproblematici ale construcþiei europene.

Prezent la inaugurarea Centrului de StudiiEcumenice, în aprilie 2006, Hans Küng, exponental specialiºtilor în domeniul istorieicreºtinismului, a lãsat în urma vizitei sale laUniversitatea „Babeº-Bolyai” amintirea uneipersonalitãþi carismatice ºi briliante. Subiecteleaduse în discuþie au fost dintre cele mai diverse:importanþa declaraþiei Nostra Aetate, care a pusbazele unei noi relaþii între creºtinism ºi iudaism,abordarea relaþiei dintre religie ºi ºtiinþelemoderne, problematica Preambulului Constituþieieuropene, care nu afirmã suficient de mult

tradiþia iudeo-creºtinã a Europei, stringenþa unuiproiect de eticã globalã. O necesitate a lumiicontemporane este aceea a conºtientizãrii nevoiiunui dialog matur ºi real între religii, pentru adepãºi prejudecãþi ºi evita conflicte de orice fel, ºiaici mesajul lui Hans Küng are probabil cea maimare rezonanþã: „Lumea este în agonie. Nu existãsupravieþuire fãrã o eticã globalã. Nu existã paceîn lume fãrã pace între religii. Nu existã paceîntre religii fãrã un dialog între religii.”

Lansând întrebãri de mare profunzime ºiabordând problematici complexe de strictãactualitate, incitantul volum Dialoguri seconstituie într-o veritabilã explorare filosoficã asocietãþii vii ºi dinamice în care trãim.

Izvoaare ppaaraatextuaale

Elementele de paratext sunt cele careînlesnesc fluidizarea raportului autor-operã-receptor, prin fluidizare înþelegându-se

comunicarea, interrelaþionarea idealã, oglindireaperpetuã ºi îmbogãþirea semanticã reciprocã dintrecomponentele amintitei trihotomii. Valeriu P.Stancu afirmã într-un studiu dedicat paratextuluicã: „ansamblul de semne paratextuale devinecoeficient de individualizare esteticã, flexibil ºinuanþat în participarea sa la instituirea uneipoetici particulare. Aceasta cu atât mai mult, cucât între propria po(i)eticã ºi cea a operei pe careo însoþeºte existã un raport de intercondiþionarece nu poate fi eludat de interpretarea prezumtivãidealã”1. Am citat din lucrarea cercetãtoruluiamintit mai sus pentru cã, dincolo de valoarea eiºtiinþificã certã, este prima ºi singura, deocamda-tã, dedicatã acestui subiect, din literaturaromâneascã de specialitate.

În cele ce urmeazã, vom arãta cumfuncþioneazã, în cazul Istoriei ieroglifice2, acesteelemente paratextuale ºi, mai ales, cum anumedevin ele bazã a unei poetici particulare, temeliaprimei teorii a romanului din istoria literaturiiromâne.

Titlul, cel care oferã identitate operei, estecompus din doi termeni, analiza ambilor fiindrelevantã pentru scopul pe care ni l-am propus.„Istoria” ar putea face trimitere cãtre ideea decronicã, de pretinsã relatare obiectivã a unorevenimente trecute. Ne-am situa, astfel, în plinãtradiþie cronicãreascã. Dar cel de-al doilea termen,„ieroglificã”, produce o mutaþie radicalã faþã de cear fi putut sugera primul, dacã ar fi fost lãsatizolat sau plasat într-un alt tip de context. ElviraSorohan este de pãrere cã: „Titlul Istorieiieroglifice neagã dintr-o datã maniera povestiriidirecte a cronicarilor. Istoria e cifratã, ascunsã însemne alegorice, ceea ce poate seduce cititorulnedescurajat de dificultatea decriptãrii.Subintitularea denunþã structura («în douãspre-zece pãrþi împãrþitã»), încãrcãtura de înþelepciuneuniversalã («cu 760 de sentenþii frumosîmpodobitã») ºi anunþã cele douã scãri: prima cuneologisme (concepte ºi definiþii), a doua cutraducerea cifrului hieroglifelor – mãºti.”3. Prin„maniera povestirii directe” înþelegem, bineînþeles,transpunerea rudimentarã a unor fapte ºiîntâmplãri, de cele mai multe ori eroice (dupãtipicul medieval), transpunere ce nu este lipsitãtouºi de o anumitã artisticitate involuntarã. Înlegãturã cu valoarea literarã a cronicilor au existatºi existã în continuare numeroase controverse.Considerãm cã nu este cazul sã le reluãm aici.

Titlurile au un rol important în „preliminareacomprehensiunii”4, evocând un anumit conþinutsau, dimpotrivã, pot fi negate „de semnificaþiileconstruite în text, fiind nevoie, în unele cazuri,de comprehensiunea ulterioarã a sensurilor dintitlu”5. Cu referire la romanul lui DimitrieCantemir, se poate spune cã scriitorul preia cevadin modelul titlurilor ce pregãtesc înþelegereatextului, fãrã însã a dezvãlui ceva cu adevãrat. Nu

este aceeaºi situaþie ca în Letopiseþul ÞãrîiMoldovei de la Aaron-vodã încoace, de unde estepãrãsit de Ureche, vornicul de Þara-de-Gios, scosde Miron Costin, vornicul de Þara-de-Gios, înoraº în Iaºi, în anul de la zidirea lumiei 7183, iarãde la naºterea Mântuitorului lumii, lui IisusHristos, 1675 meseþa...dni. Dupã cum bineargumenteazã Valeriu P. Stancu, autorii simþeaunevoia de a da cât mai multe detalii în scopulsporirii credibilitãþii. Titlurile lor sunt „exhaustive,titluri tablã de materii”6. La Cantemir, situaþia eoarecum asemãnãtoare, dar cu semn contrar.Principele moldovean calchiazã modelul pentru a-lputea parodia. Titlul întreg, Istoria ieroglificã,adevãratã, pentru lucrurile carile între doaî mari ºivestite a Leului ºi a Vulturului monarhie s-autâmplat ºi prin vremiea a 1700 ani, de vrednicie asã crede scriitoriu, foarte pre amãnuntulînsemnatã, carile prin tot cursul vremii aceiiaîntre vii au fost, de vârstã la 3100 ani fiind, cândsfârºitul începutei sale istorii videa s-auînvrednicit, mimeazã veridicitatea alegoriei,parodiind astfel, întreaga tradiþie medievalã, ceafirma cã operele literare nu pot fi supuse înîntregime decât adevãrului.

Dacã titlul nu poate oferi decât indicii despreconcepþia lui Dimitrie Cantemir în ceea cepriveºte arta romanului, prefeþele sunt mult maiedificatoare în acest sens. Cãrturarul face uneleconsideraþii teoretice, surprinzãtoare prinmodernitatea lor, în ciuda faptului cã, laînceputul secolului al XVIII-lea, literatura românãse afla în propria ei preistorie, urmând ca multmai tîrziu, aceasta sã capete însuºiri autoscopice.

Izvoditorul cititorului sãnãtate, prefaþa Istorieiieroglifice, este prima teorie a romanului dinliteratura românã ºi reprezintã momentul în caretextul începe sã priveascã spre sine pentru a secunoaºte ºi pentru a-ºi lãmuri întâia oarã natura.Implicarea cititorului, „sãmãluitoriu sã fii tepoftesc”, în decriptarea ºi judecarea unei lumi ceurmeazã a se înfiripa în minþile celor ce trecdincolo de toate pragurile comprehensiunii sedovedeºte a fi un demers modern, asemãnãtorcelui întreprins de Baudelaire în Au lecteur.Cantemir îºi ademeneºte cititorii prin mai multeforme de captatio, începând chiar cu declarareaacestei scrieri drept inutilã pentru aceia care ºi-arfi dorit o relatare simplã, „dupã cursulvremurilor”. Astfel, este afirmatã aproape explicitdespãrþirea, ruptura deinitivã de modelul impusde cronicari: „de vreme ce acea aievea alelucrurilor pre aceastã vreme trecute istorie,precum ieste a sã ºirui ºi dupã cursul vremurilor,careºi la locul sãu a sã alcãtui, mai pre lesne mi-arfi fost, cu care chip mai mult a te îndulci ºi deºtiinþa lor mai de saþiu a te îndestuli ai fi putut”.Autorul e conºtient cã scrierea sa cere foartemultã „osteninþã cheltuitã” din parteapotenþialilor sãi cititori. Din acest motiv,Cantemir recunoaºte, în chip ironic, faptul cãopera sa ar putea sã nu se ridice la nivelulaºteptãrilor, considerându-se, aºadar, vrednic „detoatã probozirea”. Valeriu P. Stancu apreciazã cãironia autorului „e o formã de valorizare acontrario a operei care mimeazã cã ºi-arrecunoaºte neajunsurile în privinþa lui delectare ºi

77




docere”7. Cercetãtorul considerã cã procedeulutilizat, excusatio propter infirmitatem, are dublafuncþie „de a atrage atenþia asupra joculuiauctorial cu locurile comune ale prefeþelor ºi de aaccentua gratuitatea acestei transpuneri în semnealegorice”8.

Dupã aceste aºa zise mãsuri de precauþie,cãrturarul enunþã cele trei motive principale („nuiuºoare pricini”), pentru care „spre ieroglificaaceasta istorie condeiul a-mi slobodzi tare m-auasuprit”. Cantemir devine, astfel, propriul sãuhermeneut. Explicã de ce a preferat mascaalegoriei pentru a prezenta „în mijlocul theatruluicititorilor” acele nevoinþe ºi fapte care „din calealaudei abãtute sunt”. Motivele par, în primãinstanþã, de naturã diplomaticã. Autorul nu poatevorbi altfel despre faptele unora care „mai cu toþiiîncã între vii sunt” ºi pretinde cã îi este fricã de„asuprealã”. Din acest motiv, scriitorul acoperãchipurile reale cu mãºti zoomorfe: „pre fietecarechip supt numele a vreuniia din pasiri sau avreunuia din dobitoace a supune, ºi firea chipuluicu firea dihaniii ca sã-ºi rãducã tare am nevoit”.Dar cea mai importantã motivaþie a formuleialegorice, „cea mai cu deadins pricinã”, este denaturã esteticã: „nu atâta cursul istoriii în mintemi-au fost, pre cât spre deprinderea ritoriceascãnevoindu-mã, la simcea groasã ca aceasta, preaasprã piatrã, multã ºi îndelungatã ascuþiturã sã fietrebuit am socotit”. În aceastã frazã, Cantemir îºimãrturiseºte intenþia revoluþionãrii limbii române,în sensul descoperirii unor noi valenþe expresive.Deºi limba nu a evoluat în direcþia pe care ar fivrut sã o impunã cãrturarul moldovean, trebuieremarcatã voinþa novatoare, mentalitatea deîntemeietor absolut, care ia lucrurile de la zero, în

singurãtate deplinã. În Iarãºi cãtre cititoriu, aldoilea text prefaþator, sunt explicate foarte clarmotivele pentru care era necesarã o scarã „a numerelor ºi cuvintelor streine tâlcuitoare”.Mijloacele modeste ale limbii ar fi funcþionat caun adevãrat pat al lui Procust pentru cel a cãruigândire se plia pe paliere lingvistice inexistente lanoi, dacã nu ar fi existat aceastã intenþie denaturalizare a unor termeni de provenienþãstrãinã.

Cantemir nu a avut un model în culturaromânã, nu a avut la cine sã se raporteze, ºi-afost sieºi unic reper. ªi din acest motiv, autorulIstoriei ieroglifice a fost simultan creatorul ºihermeneutul propriei opere. Considerãm cãromanul lui Dimitrie Cantemir este o scriere ce seautointerpreteazã pe mãsurã ce ia fiinþã. Dincolode dificultãþile pe care cititorii din toate timpurilele-au resimþit, Istoria ieroglificã are o logicãimpecabilã, nimic nefiind cu adevãrat ilizibil dupãacceptarea pactului pe care îl propune scriitorul.Prima mascã ce trebuie datã la o parte este cealexico-sintacticã. Cititorul care-ºi ghideazã lecturadupã principiile stabilite de Cantemirîndepãrteazã masca ºi ajunge la esenþã. Fiecarefrazã este un spectacol lingvistic ºi un joc alminþii, muzica unui ceremonial hipnotic. Acestaeste suportul pe care se înfiripã alegoria,modalitatea predilectã a operei în reflectarearealitãþii.

Poetica lui Dimitrie Cantemir cuprinde, pelângã procedeul numit mai sus, ºi cel alrãsturnãrii ordinii narative, in medias res,împrumutat, dupã cum mãrturiseºte autorul, dinromanul Etiopicele, al scriitorului grec Heliodor.Aceastã „mãrturisire” i-a determinat pe mai mulþi

istorici sã afirme cã Istoria ieroglificã nu este ooperã originalã, ci una croitã întocmai dupãEtiopicele lui Heliodor (vezi G. Pascu, Viaþa ºioperele lui D. Cantemir, Bucureºti, 1924, p.45; I.Minea, Despre Dimitrie Cantemir, Iaºi, 1926, p. 32; N. Iorga, Istoria literaturii române, vol.II,ed. a II-a, Bucureºti, 1926, p. 398). Inexactitateaacestor opinii poate fi uºor doveditã prin simplacomparare a celor douã scrieri. Cunoscut ºi subnumele de Theogene ºi Chariclea, Etiopicele esteun roman de dragoste, în care personajele nucapãtã în niciun caz chipuri zoomorfe. În primaparte a cãrþii este descrisã întâlnirea dintr-opeºterã a celor doi eroi, Theogene ºi Chariclea,pentru ca, în capitolele ce urmeazã, cititorilor sãli se dezvãluie, printr-un artificiu compoziþional —dialogul amplu dintre protagoniºti —, faptele ºiîntâmplãrile petrecute anterior întâlnirii lor. Dupãprezentarea acestor evenimente intercalate,acþiunea romanului este reluatã din punctul dedinaintea regresiunii în trecut. Aºadar, singuraasemãnare dintre Istoria ieroglificã ºi Etiopiceleconstã în întreruperea, în ambele cazuri, acronologiei desfãºurãrii narative.

Postfaþa, Iarãºi cãtre cititoriu, trebuieconsideratã o complinire a prefeþei, pentru cã aicieste reluat ºi întãrit rolul alegoriei în reflectarearealitãþii, utilizarea mãºtilor funcþionând catehnicã generativã a textului. Pactul cu cititorulnu trebuie nici el pierdut din vedere. Acestuia i sevor fi dezvãluit semnificaþiile mãºtilor, dupã ce elva fi desluºit cele douã scãri ale cãrþii: „Ce dupãgreºalã mutând socoteala […], mutat-am ºi scãrileºi pre una în locul alþiia am aºedzat. Cãtrã aceas-ta, mãcar cã dezvãlirea numerelor aievea giuruim,însã, de betejirea inimilor foarte ferindu-ne,dezvãlind, le acoperim, ºi acoperindu-le, ledezvãlim, precum sémnele arithmeticãi destul tevor învãþa, în carile, puþin ostenindu-te, ce viicerca vii afla, ºi a noastrã pãnã într-atâta ferealãde nu nii lãuda, încailea nu vii de tot defãima,pentru carea toatã bunã vrérea a mãsurata-þiînþelepciune lãsãm”.

Aºadar, alegoria este definitã ca descoperireprin acoperire ºi acoperire prin descoperire, într-un proces continuu de autooglindire, printr-onegociere perpetuã între doi poli ce-ºi aflãresursele vitale unul într-altul.

Note:

1 Valeriu P. Stancu, Paratextul. Poetica discursuluiliminar în comunicarea artisticã, Editura Universitãþii„Alexandru Ioan Cuza”, Iaºi, 2006, p. 253.2 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglificã, Volumul I,ediþie îngrijitã ºi studiu introductiv de P. P. Panaitescu ºiI. Verdeº, Editura Pentru Literaturã, Bucureºti, 1965.3 Elvira Sorohan, Introducere în istoria literaturiiromâne, Editura Universitãþii „Al. I. Cuza”, Iaºi, 1997,p. 148.4 Paul Cornea, Introducere în teoria lecturii, Minerva,Bucureºti, 1988, p. 157.5 Valeriu P. Stancu, op. cit., p. 191.6 Marian Popa, Modele ºi exemple, Eminescu,Bucureºti, 1971, p. 211.7 Valeriu P. Stancu, op. cit., p. 142.8 Ibidem.

La ora la care scriu aceste rânduri, e destul degreu de prevãzut ce ne va aduce anul careîncepe. Nu se vede încã deloc limpede dacã

þara va avea un guvern constituit pe baza uneimajoritãþi politice creditabile, se prevãd maidegrabã noi coabitãri dificile, concilieri decircumstanþã, inevitabile compromisuri, tensiuniºi dezechilibre greu de cumpãnit.

Vor fi autentice ºi semnificative schimbãri încalitatea clasei politice dupã intrarea în funcþiunea votului uninominal? Vor deveni parlamentul ºisenatul mai responsabile de soarta naþiunii atât dedes invocatã? O sã fie, în sfârºit, preºedintelemulþumit de guvernul în care se vor fi instalatoamenii lui de încredere? Va conteni rãzboiulsteril, de uzurã, dintre „palate”, aºa de nocivpentru bunul mers al treburilor obºteºti? Îºi vorda oare seama noii aleºi de ce au fost aleºi?

Planurile din cuþite ºi pãharã, vorba poetului,nu lipsesc, politicienii se întrec deocamdatã învizionarisme de atmosferã adesea halucinantã,promit fãrã cenzurã marea cu sarea, - vor schimbaþara, lumea va fi mai bogatã ºi mai prosperã, vomavea, hocus-pocus, o autostradã de o mie dekilometri, salarii de neîncãput în buzunare, pensii-elixiruri, ºcoli civilizate ºi profesori entuziaºti,cetãþeni sãnãtoºi ºi bronzaþi... Vor fi create – cumse spunea ºi în vremuri nu tocmai îndepãrtate -toate condiþiile pentru tinerii risipiþi acum în celepatru zãri, pentru muncitorii emigranþi cu sutelede mii... Cutiile televizoarelor freamãtã, zumzãie,bubuie de sloganuri, de comentarii exaltate saupolemice pânã la calomnie, vacarmul depropagandã electoralã e în toi. Ce se va întîmpladupã decantãrile necesare, în liniºtea de dupãaprinsele dezbateri ºi întruniri? Cât vor duranegocierile, manevrele de culise, tratativele fãþiºeori cele din spatele uºilor închise, din culisele detot soiul? ªi cu ce rezultate?

În orice caz, aºteptãrile cetãþeanului sunt mariºi agravate pe fundalul crizei generale care a ºiînceput sã-ºi arate efectele îngrijorãtoare. Vor fiele un semnal de alarmã în plus pentru viitoriinoºtri administratori ºi conducãtori? - Unul dintreaceºti cetãþeni chiar crede cã ar fi cazul...

Anul în care intrãm este, sã notãm bine, aldouãzecilea de la Revoluþie, timp nu mai scurtdecât ceea ce numim, pentru secolul trecut,„epoca interbelicã”, ce s-a dovedit hotãrâtoare înatâtea privinþe pentru destinul modern alRomâniei. Fãrã îndoialã, noile douã decenii n-autrecut nici ele degeaba. Dar, prinºi în ritmul cumult mai accelarat în care se trãieºte astãzi,compatrioþii noºtri aºteaptã ºi o accelerare aschimbãrilor, ºi o mai bunã aºezare a acestei naþiiîn rândul lumii. S-ar cuveni. Am scãpat de oîngrozitoare dictaturã, s-au obþinut toate libertãþiledemocratice visate zadarnic ani de-a rândul, sepoate gândi ºi acþiona astãzi cu o infinit maimare uºurinþã în toate planurile vieþii materiale ºispirituale, chiar în situaþia departe de ideal înprivinþa progresului economic, încã mult decalatfaþã de lumea occidentalã. România a reuºit, înfine, sã fie prinsã în ritmul european cel maipromiþãtor de performanþã, a scãpat de teribila ºidescurajanta izolare de sub comunism ºi ar avea,s-ar zice, ºanse de neimaginat pânã acum de a seintegra efectiv în acest ritm al dezvoltãrii generale.Ies la ivealã, se vede, destule minþiîntreprinzãtoare, inºi cu iniþiativã, oameni care se

adapteazã din mers acestui ritm al epocii. Dar nupuþini sunt ºi cei descurajaþi în demersurile lor,împotmoliþi în plasa unei administraþii excesivbirocratizate ºi adeseori corupte. Descentralizareanu e încã suficient de avansatã, comunitãþilelocale se aflã abia la început de cristalizare a unoracþiuni vegheate de spirit civic, conºtient decapacitãþile regionale de afirmare în contextnaþional, iar pânã la dumnezeii de pe scaraierarhicã a funcþionarului public te mãnâncã maitoþi sfinþii. Balanþa Justiþiei e departe, ºi ea, de afi dreaptã, ochii zeiþei ce þine cântarul nu suntlegaþi destul de strâns, dreptatea umblã preaadesea cu capul spart. Iar marea patimã acorupþiei, hoþia neruºinatã din avutul public,jefuirea bogãþiilor þãrii, vizibile cu ochiul liber înaceºti douãzeci de ani, au fãcut din numita„acumulare primitivã a capitalului” acþiunea poatecea mai dezastruoasã pentru prezentul ºi viitorulþãrii. - În orice caz, ea explicã în mare mãsurãapariþia peste noapte a unor îmbogãþiþi cesfideazã legile celui mai elementar bun simþ, iauîn râs autoritãþile, acþioneazã dupã bunul lor plac,ca pentru a confirma zicala despre þara lui PapurãVodã. Au tãiat ºi mai taie pãduri întregi, punsechestru pe drumurile publice, iau mitã ºimituiesc pe unde apucã, desfigureazã peisajenaturale ºi ambianþe urbane contra tuturorregulior ºi, nepãsãtori la proteste, gãsesc apãrãtoriîn sãlile de judecatã... În timp ce, de pildã, foºtiiproprietari ai unor case furate sub comunism suntdeparte de a-ºi fi intrat în drepturi, în vreme cemai sunt destui þãrani cu pãmânturi nici elerestituite – ºi aºa mai departe.

Se vor schimba, mãcar procentual, toate acestenelegiuiri în anul de graþie 2009? Sau vor fi, celpuþin, semne mai promiþãtoare de schimbare, însensul asanãrii vieþii noastre politice, sociale,spirituale? - Nu e uºor de rãspuns. Moºtenitoriipolitici ai regimului comunist, protejaþi ani de-arîndul de puterea instalatã imediat dupãdecembrie 1989, manipulãrile sfidãtoare aleopiniei publice, recursul la metode verificate deviolenþã ºi diversiune, bine asimilate de pe timpulcând se instala prin forþã strãinã ºi local-„proletarã” ºtiuta dictaturã de tristã memorie, aureuºit sã desfigureze prea adânc ce mai rãmãsesefrumos ºi curat din sacrificiile decembriste.Zadarnic reamintita instigare a minerilor contrafragilei democraþii româneºti, în numele„solidaritãþii muncitoreºti, revoluþionare”, niciastãzi pedepsitã cum se cuvine ºi cu principalul eiresponsabil scos de sub orice urmãrire penalã, n-afost decât unul dintre episoadele ruºinoase ºi cuefecte teribile asupra dezvoltãrii interne ºi aprestigiului internaþional al þãrii în acest intervalde timp. Nu se va repeta niciodatã îndeajuns,apoi, cât de gravã a fost însãºi trãdarea Revoluþiei,transformarea ei în spectacol de Grand Guignolsângeros, aruncarea cinicã în derizoriu a tot ce aînsemnat puritate ºi mãreþie tragicã în zilelerãsturnãrilor pline de speranþã din acel Decembrieextraordinar. Dupã aproape douã decenii, maitragem, iatã, ponoasele acelor urâte fapte, de carenu ne-am ºtiut încã pe deplin spãla, pe care amrefuzat sã le conºtientizãm în vederea unei reale,profunde purificãri morale.

Dupã atâtea deformãri, trãdãri, malversaþiuni,vor începe, oare, sã se sature cei mereu nesãtui?Se va produce, oare, miracolul aºteptat dupã

fiecare filã mare întoarsã în calendar? Sau, dacãrãmânem pe terenul mai profan ºi mai realist alvieþii noastre mai modeste, vom asista, în fine, laînchegarea unor proiecte ceva mai structurate,economice, sociale, culturale, care sã nu fiedãrâmate dupã fiecare schimbare de guvern?Acele mereu invocate planuri de perspectivã, de ladoctrinele social-politice ale partidelor, atât defluctuante ºi ezitante încã, la concretizãrile înpractica acþiunii transformatoare, sunt,deocamdatã, rãmase în mare mãsurã la nivelulpurelor aºteptãri. Nu e o zi în care comentatoriipolitici, ºi nu doar ei, sã nu remarce, dincolo dedisputele partizane pe tot felul de temesecundare, absenþa tocmai a unei asemeneaviziuni cu bãtaie lungã în ce priveºte viitorulnaþional. Dupã mai bine de doi ani de la intrareaîn Uniunea Europeanã, încã nu se ºtiu exploatasuficient avantajele oferite de politica generalã,comunitarã, se irosesc bani, propuneri decolaborare, proiecte de anvergurã, din ignoranþãsau pur ºi simplu din inerþie ºi lene. Dar, în modsigur, ºi din cauza prea scãzutului simþ derãspundere al politicienilor incapabili sã seînþeleagã asupra marilor linii directoare aledezvoltãrii þãrii în anii care vin, a compromiteriimultor decizii ºi proiecte din motive îngustpartizane. Nu e de mirare, în aceastã situaþieconfuzã, cã încrederea românilor în câteva dintreinstituþiile fundamementale ale statului a atinscotele cele mai de jos în ultima vreme. Vor creºte,oare, dupã alegeri?

Ar fi timpul ca vechea-noua clasã politicã sã setrezeascã din buimãceala tradiþionalã ºi sã facãsaltul mereu aºteptat cãtre acel simþ mai înalt alresponsabilitãþii faþã de „interesul naþional”, aflatîn aceste zile pe buzele tuturor celor care se voraleºi sã îl reprezinte. Lumea s-a cam sãturat desloganuri, de vorbe mari, de promisiuni sforãitoa-re, ca ºi de disputele minore dintre politicieni. Arfi timpul sã se treacã la fapte, cu o conºtiinþã mailimpede a ceea ce, poate retoric, s-ar numi datoriefaþã de þarã. Dar se va trece oare? Va fi anul 2009un an cu adevãrat nou? Vom trãi, vom vedea.Deocamdatã, trebuie sã sperãm.

88




Ion Pop

Începe încã un an. - Nou?ordinea din zi

În 1958, Hannah Arendt publica Condiþiaumanã. Impresionantã sintezã de antropologiefilosoficã ce pune la contribuþie instrumente

filosofice, de economie, de istoria ºtiinþelor ºi areligiilor, cartea ne apare, astãzi, ca opropedeuticã a unei filosofii politice ce inspirãtoate textele autoarei dar care nu a îmbrãcatforma unui sistem.

Într-o luminoasã prefaþã ce deschide ediþiafrancezã din 1994 a Condiþiei umane (tradusã înaceastã limbã încã din 1961), Paul Ricœur pune înluminã continuitatea dintre Originiletotalitarismului ºi Condiþia umanã (1). Unindcoerenþa ficþiunii (capitularea omului în faþaNaturii, în nazism, ºi în faþa Istoriei, încomunism) cu rigoarea organizãrii, sistemeletotalitare, ce vehiculeazã o concepþie a puterii „denegîndit” în repere umane, ne pun o întrebareapãsãtoare: în ce condiþii e posibilã o lumeneconcentraþionarã? Construind o „antropologiefilosoficã a durabilului”, opusã veleitãþii totalitarede a schimba natura umanã, H. Arendt dezvoltã,între Originile totalitarismului ºi Condiþia umanã,o reflecþie unitarã.

Operã de „rezistenþã” ºi totodatã de„reconstruire” a temeiurilor umanitãþii, Condiþiaumanã rãspunde la întrebarea formulatã mai susprin afirmarea acþiunii politice în libertate caciment al vieþii în comun a oamenilor. „Lumea”politicã modernã, apãrutã odatã cu primeleexplozii atomice într-o epocã contemporanãnãscutã la sfîrºitul secolului al XIX-lea, consecutivepocii moderne (secolele XVII-XIX), pune în modacut problema potenþialului de violenþã prin carerãzboaiele, fenomen odinioarã marginal, nu maiapar ca o „continuare a politicii cu alte mijloace”ci ca o instaurare originarã a violenþei ca sursã aacþiunii politice. Descrisã cu brio în studiul„Despre violenþã” din 1970 (2), rãsturnarearaportului dintre politicã ºi rãzboi, dintre putereºi violenþã, în care ideologia progresului ºidezvoltarea tehnologicã joacã un rol esenþial,pune în termeni noi problema acþiunii în istorie ºia libertãþii umane.

1. De la viaþa privatã la viaþa publicã.Semnificaþia socialului. Opoziþia dintre asociereanaturalã a oamenilor în familii ºi organizareapublicã a cetãþii e o constantã a gîndirii antice. Înacest sens, limba greacã distinge între lucrurileproprii (gospodãria, cãminul) – idion – ºi celecomune, ce aparþin cetãþii – koinon (p. 61).Domeniul familial e locul autoritãþiinecontestabile a capului familiei (pater familias,desemnat uneori ca dominus), al inegalitãþiiprivate ºi al „violenþei prepolitice” (p. 69) ivitãdin necesitãþile biologice ale perpetuãrii ºiconservãrii speciei (3). Expresia acestei violenþepotenþiale e dreptul stãpînului de a lua viaþaoricui locuieºte sub acoperiºul sãu (4). Pe de altãparte, terminologia dominaþiei a preluat dinlexicul familial o serie de cuvinte prin care sclaviiîºi numeau stãpînul: rex, pater, anax, basileus. Înaceste condiþii, inegalitatea, majoritarã în cetateaanticã, e semnul puterii prepolitice, înrãdãcinatãîn viaþa privatã ºi în necesitãþile ei „economice”.Autoritate domesticã, stãpînul casei devinecetãþean în afara domeniului privat, în piaþa

publicã, loc de adunare a oamenilor liberi ºispaþiu al egalitãþii politice. Fãrã a avea nimiccomun cu dreptatea (a cãrei înfãptuire eîncredinþatã ºefului familiei), egalitatea politicã ecalificatã de greci drept isonomie. Omul liber eegal cu toþi ceilalþi oameni liberi iar libertatea estrãinã atît actului de a comanda cît ºi supunerii.Asocialã, politica greacã ignorã noþiunea deputere, fiind o activitate deliberativã directã aindivizilor.

La origine, cuvîntul „lege” (în greacã nomos)are un sens spaþial. El marcheazã limita dintrecase ce apare în verbul nemein (a despãrþi, alocui). Unind ºi ocrotind atît domeniul privat cîtºi pe cel public, îngrãdindu-le ºi despãrþindu-le,legea greacã nu e relaþionalã ca legea romanã(lex). „Gard de împrejmuire”, legea-zid (urbs,derivat din aceeaºi rãdãcinã cu orbis, „cerc”)instituie cetatea ca pe un loc sacru, ocrotit de zei,în care ulterior se vor desfãºura activitãþile politice(5). Împrejmuirea-gard protejeazã terenul privat(viaþa biologicã a familiei) iar perimetrul-zid faceposibilã comunitatea politicã.

Dacã în zilele noastre proprietatea e deseoriconfundatã cu bogãþia, anticii atribuiau celei dintîiun caracter sacru, asemenea naºterii ºi morþii,definind-o pe a doua prin criteriile posedãriiindividuale ºi ale repartizãrii publice (p. 102). Lagreci, proprietatea conferã omului un loc în lumeºi, prin aceasta, îl instituie ca cetãþean, afirmîndu-iapartenenþa politicã. În acest fel, cetãþenia ºisãrãcia pot merge împreunã (6), în vreme ceexilarea unui cetãþean îi aduce acestuia pierdereaprotecþiei legale, confiscarea bunurilor ºi, uneori,demolarea casei. Apoi, în Antichitate munca, carenu cunoaºte criteriul productivitãþii, nu alungãsãrãcia; libertatea cetãþenilor va consta, prinurmare, în încercarea de a se elibera, graþiemuncii sclavilor, de povara nevoilor vieþii zilnice.Improductivã, destinatã exclusiv consumuluicasnic, fãrã rest (nu acumulãrii), munca sclavilornu e expresia vreunei nedreptãþi sau voinþe deaservire (libertatea stãpînului se manifestã înspaþiul public, nu în relaþiile sale cu cei din casã)ci a necesitãþii eliminãrii muncii din viaþacetãþeanului. Stabilind o scarã a penibilitãþiieforturilor fizice, Aristotel le dã drept de cetateciobanilor ºi pictorilor, dar nu ºi agricultorilor ºisculptorilor, al cãror trup e deformat de muncaprea grea (p. 126). Tot aici semnalãm deosebireadintre lucrãtorul domestic (oiketes) ºi muncitorulpublic (demiourgos). În Evul Mediu, aceasta va danaºtere distincþiei dintre lucrãtori ºi meºteriartizani, ultimii evoluînd într-o piaþã de comerþdeschisã, fãrã semnificaþii politice, în careobiectele sînt produse ºi etalate, ºi undeproducerea lor publicã e semnul organizãriicorporatiste a producþiei (p. 214).

Odatã cu modernitatea economia devine dinprivatã colectivã iar politica dobîndeºte o funcþiesocialã. Divizat în „moduri subiective de a exista”(p. 77), individul modern, al cãrui prototip e Jean-Jacques Rousseau, face din propria-i intimitate oproblemã socialã. Masificatã, societatea, alcãtuitãiniþial din grupuri eterogene de interese private(7), se înstãpîneºte pe domeniul public ºipromoveazã comportamentele uniformizatoare,

conformiste. Acolo unde grecii încercau sãrestrîngã numãrul cetãþenilor temîndu-se cãîngrãmãdirea va da naºtere despotismului uneipersoane sau al majoritãþii (tiraniei saudemagogiei), liberalismul exaltã „interesul unic” alunei societãþi monolitice în expansiune, în carepoliticul se dizolvã în social. Devenitã o „ºtiinþãsocialã”, economia, cîndva cantonatã în treburilefamiliale, face din om un „animal cu comportareprevizibilã” (p. 84) ºi un agent al creºteriieconomice ce transferã metaforele proceselorvitale din zona domesticã în piaþa publicã ºi princare activitãþile private invadeazã spaþiul comun.Instanþã de „organizare publicã a procesului vital”(p. 85, s. n.), societatea se politizeazã în mãsuraîn care politica se socializeazã, decupînd îninteriorul ei teritorii conflictuale ºi definindpolitica, odatã cu constituirea statelor-naþiuni, catehnicã de dominare socialã, iar statul ca pedeþinãtorul monopolului violenþei legitime, cumaratã Max Weber. Contrar lui Marx, care a luat înserios ficþiunea armoniei sociale, liberalismulcontemporan, aratã H. Arendt, deplaseazã„ficþiunea comunistã” în domeniul economic, încare bogãþia socialã e efectul productivitãþiisporite. Iar dacã Proudhon declara, virulent, cã„proprietatea e un furt”, Arendt aratã cã însuºireaindividualã a bogãþiilor ºi socializarea proceselorde acumulare sînt echivalente. Expropriereaistoricã a sãracilor îºi gãseºte astfel împlinirea înutopia abundenþei generalizate ºi în „spectrulconsumului” (p. 183) – „vis al mizeriei” ce-ºipierde vraja imediat ce se realizeazã.

Extinderea socialului investeºte afacerileprivate cu un interes public, în cadrul unei„societãþi de proprietari” ce ºi-a pierdut vigoareapoliticã ºi în care statul de drept e, cum aratãundeva Carl Schmitt, un „stat de drept privat”.Cît despre emanciparea muncitorilor prinsindicalizare, obþinerea de drepturi sauparticiparea la decizii în sînul întreprinderii, ea nua adus progrese în ordinea libertãþii ci în cea aproductivitãþii. Supusã constrîngerilor consumului,„munca eliberatã” a introdus noi necesitãþi, învreme ce lucrãtorul, om fãrã proprietate, a fostadmis în politicã. Cetãþeanul-alegãtor al zilelornoastre e muncitorul de ieri domesticit, a cãruieliberare de munca „servilã” a sclavului (8) aprecedat, contrar pãrerii lui Marx, obþinereadrepturilor politice (p. 280). Prin victoriilesindicalismului (securitatea muncii, recunoaºtereasocialã, greutatea politicã a muncitorimii), clasalucrãtorilor ºi-a abandonat aspiraþiilerevoluþionare, încetînd sã „reprezinte” poporul ºitopindu-se în societatea de masã. Deveniþi unsimplu grup de influenþã în ansamblul social ºiorganizaþi în „partide de interes”, lucrãtorii de azi,„îmburgheziþi” prin consum, au dispãrut dindomeniul public (p. 282).

2. Munca. Împreunã cu „opera” (în sens largde „lucrare”, „înfãptuire”, rezultat al unui procesde fabricare) ºi acþiunea, munca face parte dintriada ce formeazã viaþa activã, pe care anticii oopuneau vieþii contemplative, fãrã însã a stabili,între cele douã, vreo ierarhie. Privitã ca izvor alproprietãþii (Locke), al bogãþiei (A. Smith) sau alproductivitãþii (Marx), munca e un proces cereproduce fecunditatea vieþii. În acest sens, Marx,care dupã H. Arendt e cel mai importantteoretician al muncii, apropie productivitateaeconomicã de fecunditatea biologicã a omului,vãzînd în forþa de muncã modalitatea specificumanã a forþei vitale ce tinde sã se pãstreze prin

99




Hannah Arendt ºi antropologiaCondiþia umanã dupã 50 de ani (I)

incidenþe

Horia Lazãr

În ultima zi a sesiunii parlamentare 1899-1900,dosarul lui Lazãr ªãineanu, ajuns pe ordineade zi a dezbaterilor din Camerã ºi beneficiind

de toate atuurile deja cunoscute, este însã atacatvehement de anonimul N.N. ªoimescu.Politicianul redescoperã ºi mai înfierbîntatargumentele antisemite ale anilor trecuþi, fiindconfirmat de aplauzele entuziaste ale colegilor ºide strigãtele lor aprobatoare: “el, care s-a nãscutevreu, care prima silabã a pronunþat-o ovreieºte,pînã cînd a început sã înveþe gratis în ºcolileromâne limba românã, dupã gramaticaprofesorilor români, ºi crede cã a devenit maicapabil ºi mai român în românisme ºimoldovenisme decît Maxim ºi Laurian”.Acceptarea unui asemenea individ ar pune patriaîn pericol: “Dacã, d-lor deputaþi, veþi vota acestindigenat, atunci trebuie sã disperãm de viitorulacestei þãri; ºi, dacã (...) am primi în sînul nostruelemente cari nu vor renunþa niciodatã la neamullor, care tind sã prepondereze oriunde sestabilesc; ºi aºa fiind, datori suntem, ca ºi noi sãfim naþionali ºi sã ne apãrãm naþionalitatea de anu fi copleºitã de elemente rele strãine”. Dupãintervenþia de un antisemitism atît de virulent,tentativele de amînare a votãrii proiectului de legesînt refuzate. Dar legea însãºi privindnaturalizarea lui ªãineanu rãmîne indecisã,“neîntrunind numãrul de votanþi cerut deregulament”.

În urma acestui nou eºec, o loviturã ºi maicruntã primeºte lingvistul din partea mentoruluisãu de pînã atunci, B.P. Hasdeu. Acesta, înînþelegere cu ministrul Take Ionescu, celãlalt pre-supus aliat al savantului evreu, pune la cale desfi-inþarea catedrei universitare filologice la careLazãr ªãineanu aspirase. Audienþa solicitatã, în

disperare de cauzã, pe lîngã reputatul politicianconservator P.P. Carp, cãruia i se cere sprijinul, sesoldeazã, din partea aceluia, doar cu sibilinicarecitare a unui vers latinesc: “Gutta cavat lapi-dem...”. Iar atunci cînd, pe 14 decembrie 1900,Camera Deputaþilor trece din nou la votareaproiectului de lege privind acordarea cetãþenieiromâne lui Lazãr ªãineanu, din cei 75 de deputaþiprezenþi, 31 voteazã pentru, iar 44 contra. În lipsacelor douã treimi necesare, votul e declarat nul ºise reia a doua zi. Pe fundalul intensei agitaþii pro-pagandiste antisemite, în preajma Parlamentului ºiîn sala de vot, rezultatul îi este din nou defavora-bil: din 93 de deputaþi, 45 sînt pentru, iar 48 seexprimã contra, astfel încît savantul se vede dinnou respins de la cetãþenia românã, dupã 12 anide aºteptare. Satisfacþia gazetelor naþionalisteîmbracã tonuri apoteotice: “Toate inimileromâneºti au tresãltat de o imensã bucurie...”;“Strãmoºii noºtri au tresãrit de bucurie înmormintele lor...”; “O, Vladimir, umbrã sfîntã aromânismului, ºi voi, Mircea, ªtefan, Mihai!...”etc.

Toate eforturile asimilaþioniste depuse desavant – românizarea oficialã a numelui, cerce-tarea entuziastã a specificului limbii române, pub-licarea a mii de pagini pe subiecte lingvistice, fol-clorice ºi istorice autohtone, trecerea la religiaortodoxã, frecventarea notabilitãþilor politice ºiculturale ale vremii, în scopul sensibilizãrii acesto-ra în legãturã cu situaþia sa de o injustiþie frapan-tã – nu i-au fost de niciun folos.

O nouã loviturã primeºte Lazãr ªãineanu totpe linie profesionalã. Dupã douã decenii demuncã, atunci cînd îºi publicã “suprema mãrturiea dragostei mele pentru limba ºi poporul român”,

consistenta lucrare cu titlul Influenþa orientalãasupra limbei ºi culturei române, AcademiaRomânã refuzã s-o premieze, preferînd în locul eio tipãriturã despre Istoria cailor...

Iar ºirul de suferinþe ale autorului pare sã numai ia sfîrºit. Nicolae Iorga îi dedicã ultimei salecãrþi un comentariu, pe ansamblu pozitiv, darpunctat de anumite rezerve. Lazãr ªãineanu seconsiderã însã vexat de anumite ambiguitãþi deapreciere ºi, reacþionînd în numãrul succesiv alaceleiaºi publicaþii (Noua Revistã Românã),“penalizeazã aspru egocentrismul recenzentului,care se citase de nu mai puþin de 15 ori de-a lun-gul articolului, tonul sãu autoritar ºi vidul obiecþi-ilor”. Tonul replicii e decent, chiar dacã usturãtor:“Opera mea are desigur pãrþi slabe, ca ºi pãrþibune, dar cred cã nu-i drept sã i se arunce înspinare pretinse «rectificãri ºi întregiri» – fãcute nupentru folosul ºtiinþei, ci numai ºi numai de drag-ul eului. Le moi est toujours haïssable”.

De aceastã datã, ura lui N. Iorga se dezlãnþuiefãrã stavilã. Comentatorul revine luxuriant asupradosarului ºtiinþific ªãineanu, îºi retrage preceden-tele judecãþi pozitive ºi picteazã totul în culorileviolente ale rãzboiului (ne)academic, purtat substindardul naþionalismului: cercetãtorul evreu ar fiscris “despre multe lucruri fãrã sã ºtie. Croia cumîinile sale nedibace manuale, gramatici,antologii, dicþionare pentru speculã. Îmi explicamînsã aceste defecte. ªtim cu toþii cã d-l ªãineanunu e Român, ºi ºtim ce e. Poporul sãu are multeînsuºiri foarte înalte ºi nobile, dar ºi multe scãdericare sunt joase ºi urîte. Acestea, îmi ziceam eu, leare în sînge; nu poate scãpa de ele. Vreau sãvorbesc de pasiunea pentru laude mari ºi pentrucîºtiguri dese, fãrã multã cheltuialã” etc.

Confruntat cu tergiversarea – timp de peste undeceniu –, iar apoi cu refuzul naturalizãrii sale, decãtre Parlamentul României, cu promisiunileamãgitoare ale politicienilor influenþi, cu alun-garea pînã ºi din modestele catedre liceale ºi gim-

surplusul reprezentat în economie de plusvaloare.Prin aceasta, analiza muncii fãcutã de Marx etributarã tradiþiei ebraice ºi poruncii divine(„Creºteþi ºi înmulþiþi-vã”), în care „rãsunã voceanaturii” (p. 153).

Forma primarã a muncii, apãrutã în spaþiuldomestic, nu comportã diviziunea operaþiilor deproducere a obiectelor. Dispreþul anticilor pentrumunca grea, ce se întîlneºte la greci cu indiferenþafaþã de bogãþii ºi la romani cu lipsa de interes faþãde arte, ºtiinþe ºi filozofie (domenii strãinepoliticii), se explicã prin concepþia vieþii private caopusã vieþii umane – ultima constituindu-se prinprezenþa celorlalþi într-un spaþiu comun delibertate (p. 99). În acelaºi timp, prezenþa înspaþiul public se opune vieþii contemplative.Plãcerile trupului exaltate de hedoniºti, prinesenþa lor apolitice, au un dublu scop: evitareadurerii ca experienþã a „pierderii lumii” ºi,îndeosebi, cunoaºterea prin mijlocirea unui trup„neiritat” (p. 163).

Divizatã sau nu, munca are un obiectiv unic:consumarea obiectelor produse, ce consfinþeºteepuizarea forþei de muncã instituind totodatãsocietatea lucrãtorilor ca societate deconsumatori. Pe de altã parte, prin faptul cã, însocietatea industrialã, muncitorii devin„proprietarii” forþei lor de muncã, mereudisponibilã (în lipsa oricãrei alte proprietãþi),degradarea omului în marfã, însoþitã de clasicaalienare, fac din muncã un simplu mijloc de

folosire a bunurilor. Într-o lume în care schimbulde produse e activitatea publicã de bazã, definiþiavalorii se schimbã ºi ea. Locke ºi Smith vedeau înea o permanenþã (stabilitate ºi durabilitate),semnul proprietãþii sau al bogãþiei, în vreme ce,actualmente, valoarea e deconectatã de preþulobiectelor, fiind prinsã în fluxul schimbãrilorcontinue.

Exproprierea, acumularea ºi condensareadeseneazã astfel un spaþiu al muncii în careprodusul efortului se irealizeazã sub formaobiectului de consum ºi în care tehnologia, vectoral progresului, departe de a tinde la ameliorareacondiþiilor de muncã, apare ca ºi „cãutare a uneicunoaºteri inutile” (p. 363). Astfel, ceasul nu afost inventat în scopuri practice ci pentru apermite experimentãri precise, „teoretice”, îndomeniul naturii. Prin accelerarea ritmurilortemporale ºi biologice, ca ºi prin telescopareadistanþelor, vizibile în primul rînd la nivelul fizic,biologic ºi cosmic, omul, a cãrui muncã seresoarbe deja în practicile automatizãriigeneralizate, e supus unei „normalizãri” ce-ianticipã „devaluarea”, atît în ordinea contemplãriicît ºi în cea a acþiunii (p. 217).

Note:(1) Hannah Arendt, Condition de l’homme

moderne [1961]. Traduit de l’anglais par GeorgesFradier. Préface de Paul Ricœur, Paris, Calmann-Lévy,Pocket, col. „Agora”, 2007.

(2) „Despre violenþã”, în Hannah Arendt, Crizele

republicii. Traducere din englezã de Ion Dur ºi D.-I. Cenuºer, Bucureºti, Humanitas, col. „Societateacivilã”, 1999, p. 109-206.

(3) Agenþii acestor necesitãþi sînt femeile (funcþiaprocreatoare) ºi sclavii (cãrora le revin munciledomestice de întreþinere a vieþii).

(4) Acest drept nu face din pater familias un tiransamavolnic sau arbitrar. El e corelat cu exigenþelevirtuþii, la care stãpînul familiei e chemat sã vegheze.Cît despre limitele autoritãþii paterne, ele sînt definitede interesele cetãþii, nu de drepturile persoanelor dingospodãrie, familiares (abandonarea noilor-nãscuþi arãmas în vigoare pînã în 374 e. n. iar vinderea copiilorera ºi ea practicatã la începutul erei creºtine, p. 67, n. 2).

(5) Legislatorul, sacralizat, nu e întotdeaunacetãþean; uneori e chemat din afara cetãþii. În cepriveºte activitãþile politice – acþiune profanã -, ele începdoar dupã încheierea instituirii legislative.

(6) Averile strãinilor sau agoniselile private alesclavilor (peculium) nu puteau înlocui proprietatea; elenu confereau calitatea de cetãþean. La fel, plebearomanã (plebs), formatã în bunã parte din strãini, demulte ori sãraci, nu fãcea parte din poporul (populus)roman (p. 103, n. 3).

(7) În latinã, cuvîntul societas are, chiar de laînceput, un sens politic, deºi restrîns. El desemneazãalierea mai multor persoane într-un scop binedeterminat, de exemplu în vederea luãrii puterii sau acomiterii unei crime (p. 60).

(8) Munca „servilã” nu produce nimic pentruschimb, niciun „surplus”; munca „eliberatã” e expresiaproductivismului accelerat, în care consumul einseparabil de circulaþia mãrfurilor.

1100




sare-n ochi

Un savant cãlcat în picioare (II)Laszlo Alexandru

1111




naziale ocupate provizoriu, cu blocarea cãilor salede evoluþie ºtiinþificã, în urma duºmãnieideclarate – ºi reputate pentru perseverenþã – a luiNicolae Iorga, apare ca explicabilã, deºi absolutregretabilã, decizia radicalã a lui Lazãr ªãineanude-a pleca definitiv din România, împreunã cufamilia sa. Era o hotãrîre luatã de sensibilitateaultragiatã a savantului aflat deja dincolo deperioada primei tinereþi, conºtient de “profundamîhnire pe care o încerc, vãzîndu-mã constrîns sãpãrãsesc la aceastã vîrstã pãmîntul de douã orisacru pentru mine – pentru cã sunt nãscut acoloºi pentru cã pãrinþii mei odihnesc acolo”.

Dispariþia lui Lazãr ªãineanu din spaþiul cul-tural românesc e primitã cu o tãcere aproapeunanimã, în presa vremii; dar nici apariþia luiLazare Sainéan în cercetarea ºtiinþificã parizianãnu îi va aduce, pînã la sfîrºitul zilelor, mult doritaºi pe deplin meritata catedrã universitarã.Strãlucirea sa intelectualã se va consuma înpaginile altor ºi altor cãrþi, deschizînd noi direcþiide cercetare. Lingvistul se dedicã, în pionierat,investigãrii argoului francez, structurat pe diverse-le categorii sociale de vorbitori, ºi publicãnumeroase titluri: L’Argot ancien (1907), LesSources de l’Argot ancien (1912), L’Argot destranchés (1915), Le Langage parisien (1920); unelei-au fost reeditate în Franþa anului 2006.Fundamentala sa analizã în douã volume LaLangue de Rabelais (1920, 1923) mai era citatã ºiîn 1998 la Universitatea din California, ca olucrare de referinþã. O altã operã grandioasã, depeste 1.500 de pagini, e consacratã cercetãriloretimologice: Les Sources indigènes del’Etymologie française (1925-1930). ªi nu putemºti dacã, din cauza noilor sale direcþii de activi-tate ºtiinþificã, sau poate din pricina dezgustuluiretrospectiv pentru abuzurile la care a fost supusîn România, atunci cînd îl reîntîlneºte la Paris peNicolae Iorga, fostul sãu adversar de polemici,Sainéan refuzã sã i se mai adreseze pe româneºte.

Cercetarea lui George Voicu seamãnã cu ges-tul energic al omului care deschide larg fereastra,într-o încãpere neaerisitã. Ne atrage atenþia,implicit, cã nu e suficient sã examinãm cvasi-dis-pariþia evreilor din cultura românã de azi, sauuciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesarsã rememorãm premisele ºi contextele care auputut face toate acestea cu putinþã. Deºi investi-gaþia sa evolueazã “la firul ierbii”, este cu atît maiimpresionantã, cãci reuºeºte sã reconstruiascã unansamblu de mentalitãþi ºi comportamenteºocante. George Voicu, dupã ce-a semnalat un ºirde manipulãri flagrante în dezbaterile contempo-rane (Zeii cei rãi: cultura conspiraþiei în Româniapostcomunistã, sau Teme antisemite în discursulpublic), dupã ce-a demontat impecabil Mitul NaeIonescu, de aceastã datã îi acordã dreptul larevanºã unui mare nedreptãþit. Studiul sãu, deºinu exceleazã în numãrul de pagini, acoperãdiverse surse de documentare (presa vremii,scrierile memorialistice ori autobiografice, infor-maþiile “de culise” etc.). Tonul sobru, doar pealocuri emoþionat, îi lasã cititorului deplina liber-tate de-a trãi ºi a compãtimi, în mijlocul acestordeprimante realitãþi ale istoriei româneºti.

Cazul dramatic al expatrierii lui Lazãrªãineanu vine sã ilustreze cã, în cultura noastrã,lupta pentru carierã ºi pentru eliminarea con-curenþei de specialitate se poate duce cu orice felde arme ºi în lipsa oricãror scrupule. Chiar înpaguba acestei culturi.

Subiectul principal a numeroase tratatecabalistice cuprinde astfel o sumedenie de ipotezedespre pronunþia ºi grafia literelor ºi a cifrelorebraice, precum ºi combinaþiile lor. Asociindfiecãrei litere dintr-un text sacru o valoarenumericã ºi înlocuind fiecare cuvânt cu valoarealiterelor constitutive, se pot scoate la luminãlegãturi nebãnuite între cuvinte, de tipullegãturilor ascunse, care sunt sursã de cunoaºterepentru cei ce ajung sã le deceleze. Prin aceastãmetodã s-a ajuns la concluzia conform cãreia, înlimba ebraicã, Dumnezeu („Yhvh”) este unitate ºiiubire, cãci valoarea numericã a „Yhvh” este sumavalorilor cuvintelor ebraice „unitate” ºi „iubire”.Concluzia cabaliºtilor este cã limbajul reprezintãcalea spre descifrarea misterelor lumii, având învedere cã prezenþa lui Dumnezeu în lume estemediatã prin intermediul limbii cosmologice.

O întrebare de bazã vizeazã natura însãºi acabalei: vine ea în prelungirea unei tradiþii misticesau este ea doar o superstiþie, este ea cunoaºteredivinã sau iluminare? Domnul Idel subliniazãdihotomia religie-misticism: cabala este o formã amisticismului ºi nu o religie în sensul propriu-zisal termenului. În fapt, misticismul este oîncercare de a da o profunzime mult mai mareunor trãiri religioase, într-un mod mult maiintens. Aici avem de a face cu o tradiþie misticã,o acumulare de sisteme mistice. Aceste sistemesunt atât diacronice cât ºi sincronice: diacroniceprin natura lor istoricã, iar sincronice prinlegitimitatea lor, ca descriptive valabile alemisticismului evreiesc. Adicã chiar ºi scrierile celemai vechi nu sunt considerate învechite, ci sunt lafel de actuale ca ºi restul literaturii mistice carefuncþioneazã pe principiul acumulãrii. ªi nunumai cã aceste scrieri vechi sunt încã parte amoºtenirii mistice, dar ele sunt încã „în viaþã”:influenþeazã scrierile ce le-au urmat ºi, într-omiºcare inversã, sunt influenþate de acestea dinurmã, cãpãtând de la ele noi înþelesuri.

Sistemele cabalistice funcþioneazã selectându-ºiresursele din tradiþie, o concluzie logicã la celespuse anterior. Spre deosebire de ºtiinþele naturii,unde unele cunoºtinþe actuale vin sã infirme ceeace se credea anterior, iar orientarea lor e spre

viitor, cabala în schimb se bazeazã pe o memoriea tot ce s-a scris anterior. Cabala are o orientarefaþã de timpul cronologic diferitã de cea practicatãîn lumea modernã: nu priveºte înspre viitor ºi nuare nevoie sã o facã, dat fiind cã ceea ce aconsiderat ieri ca fiind valabil este la fel ºi azi ºiva rãmâne aºa ºi mâine. Ceea ce a fãcut posibilãapariþia diferitelor sisteme cabalistice este ocaracteristicã fundamentalã a memorieicabalistului: este vorba de o memorie selectivã,prin care cabalistul selecteazã din multitudinea descrieri pe acelea ce sunt relevante sistemului sãude gândire. Însã, el nu le interpreteazã ca pe niºtefapte, din perspectiva prezentului, ci þine cont deaceste scrieri, nu doar ca fapte, ci mai ales caperspective asupra faptelor.

Dar tocmai co-existenþa acestor scrieri atât deeterogene a dus la apariþia unor diverse sisteme ºiramificaþii cabalistice, în funcþie de cultura undes-au sedimentat ºi de scrierile pe care le-auacceptat ca fiind de bazã. Misticismul evreiesc s-arãspândit din Israel în toate colþurile lumii,începând cu Italia nordicã, Germania renanã,Franþa provensalã ºi Peninsula Ibericã. În acestmod, cabala a intrat în contact cu alte culturi ºi afost supusã unor inter-influenþe din care au avutde câºtigat atât ea, ca ºi culturã minoritarã, cât ºicultura majoritarilor respectivi. Un sistem cuoriginea în astfel de inter-înfluenþe este bine-cunoscutul hasidism, care a apãrut în MunþiiCarpaþi, în regiunea Ucrainei, în secolul al XVIII-lea. În aceeaºi perioadã ºi locuri, în legãturã cuapariþia hasidismului, sau, mai bine zis, ca factorfavorizant, s-a dezvoltat o formã specialã demisticism creºtin. Cultura minoritarã cabalisticã acãpãtat astfel noi valenþe în raport cu miºcareacreºtinã dominantã, ducând aºadar la apariþia denoi sisteme cabalistice.

Concluzia pe care am desprins-o din seria deconferinþe ale domnului profesor Moshe Idel estecã nici în zilele noastre cabala nu ºi-a pierdutcaracterul secret, cãci altfel ar fi în contradicþie cutradiþia pe care se clãdeºte. Iar mediatizareaintensã a unei aºa-zise religii care-i poartã numelenu are nicio legãturã cu esenþa adevãratei cabale,care, chiar ºi în mutaþiile permanente pe care le-asuferit în istoria sa multimilenarã, a propovãduitmereu conexiunile revelatoare drept accesibiledoar celor puþini.

Despre caracterulsecret al cabalei(urmare din pagina 2)

1122




O ddimineaþã dde dduminicã

Eu nu cunosc lucru mai frumos Decît duminici cînd prin fumul gros Te miºti ca un dementor ca sã-þi faci cafeaua Îþi pui Travis ºi îmbraci tricoul vechi cu Steaua. ºi ieºi afarã, pîº-pîº, în grãdinã Sã te ciocneºti în aer c-o albinã.

Eu nu ºtiu mai dulce lucru Decît duminici cînd nu mergi la lucru Cînd simþi ceva în piept ca un caliciu ºi-n asta, cred, îþi afli tot deliciul.

Cam aaºa

Deodatã în viaþa mea se lasã o tãceremagnificã ºi asprã.Atunci lumea îmi apare Ca un album cu poze de la mare ºi-mi dau seama cã oamenii n-au atins Performanþele sexuale ale maimuþelor bonobo Cã sunt încã serioºi ºi violenþi Cã odraslele lor sunt din ce în ce mai nerãbdãtoare ºi nu pot sã nu mã întreb Dacã secolul trecut A reuºit sã facã dintr-un om ca Saharov Un mare monstru schizoid Ce putem sã ne aºteptãm de la acesta Ce, adicã, mai putem sã ne aºteptãm de la acesta Dar nu apuc sã-mi termin raþionamentul Cã o forþã necunoscutã mã trage scurt ºi cu putere înapoi, în tãcerea magnificã Marsupialã, pufoasã ºi totuºi asprã - Accidentalã, dacã mã întrebi pe mine, zice cineva -unde nimic dinãuntru nu seamãnã cu nimic deafarã ºi invers unde exteriorul este un mare gol nevrotic ºi unde înãuntrul meu rãsun rãsun rãsun cam aºa.Dereglarea is here to stay

Dereglarea is here to staygîndeºti întorcînd filaunei cãrþi cu poveºti zodiacale.Te simþi înfundatîn opþiunile taleºi-un pic gîtuitde viaþape care n-o calculaseºi aºa.Ca o þestoasã te ridici de pe scaun,ca o þestoasã agilãte duci pînã la fereastrã.Vreme mohorîtãvreme mohorîtã estestã sã ningãstã sã facã ceva.Nu mai conteazãspui stop ºi priveºti.Ar merge un romsau un ceai de ghimbir.Ceva cu aburi sã facã femeia.Femeia-i absentãparc-ai încredinþat-o altcuiva.Cîtã virtuteºi cît resentiment.Pînã mîineo sã te-mbolnãveºti,

o sã se-mbolnãveascã ºi femeia.ºi toatã lumeao sã rîdã de voi.

***Micuþo, tu te agiþiºi-þi calculezi fiecare gestîn oglindã,marea te-a slãbitºi te-a bronzat un pic,iar din lecturile tale nocturnes-a ales praful

Din vorbãria interminabilãsusur în urechile bãieþeilors-a ales înþelegereaºi teama,un fel de prevestire neterminatã,

un cadru de la înãlþimeîn care te vezi întrînd pe strada pasteurezitînd, într-un antotimp asemãnãtor cu iarna,între statuile savanþilor clujeniºi bãlãriile pedante

tu, cãtre tine, micuþote-apropii de susºi te scufunzi în fum.

Nu-ii sspune nnimic

Nu-i spune nimiccã plînge.Nu-i spune nimiccã te înþeapãºi nu mai vorbeºte cu tine ever.Nu fã glume

cît mecanismul nu-i rodatºi motoraºele încã nu zbîrnãie.Nici astanici cealaltã,trebuie sã fii înþelept.Fã cum zice Oshoîn budã ascunde-teºi uitã-te-n oglindãadînc în ochii tãi.Imagineazã-þi cã n-ai capcã n-ai avut niciodatã un cap.Obiºnuieºte-te cu ideeaºi iubeºte.

Hidra

Nu ºtiu dacã am vãzut o hidrãîn smîrcurile îngheþate,nu ºtiu dacã am atins cu piciorulpieliþa alunecoasã a apei.Îmbuibatul ãstapoate sã o ducã oricîtîn scorburile de avarieîn scorburile viipînã sfrijeºte.Doar norii se miºcãcresc ca aluatulºi nu-s cu mult mai sus de prunii ºi perii care-au zgribulit.Nu-s cu mult mai sus de capdoar cîteva palmecîþiva centimetri din neguracare s-a lãsat.

poezia

Andrei Doboº

Capitala unei þãri e, câteodatã, fie cacapitala ei, fie capipitala ei; fie, ambele concomitent:cacapipitala ei, adicã.

Cacapitalele se rãzboiau amarnic cu capipitalele rivale. Cele dintîi aveau capricii, cele din urmãnu aveau principii. Nici populaþie fãrã copulaþie, nici copulaþie fãrã populaþie! (Lozincã demograficã electoralã) Jenseits von Gut und Böse, adicã „Dincolo de gutã ºi obeze”. (Titlul unui mic îndreptar

nutriþionistic din epoca lui Friedrich Nietzsche) Lasã-þi lucrul ºi ia-þi look-ul. (Vechi proverb autohton actualizat) Nu înghiþiþi umbrèle! Vi s-ar putea deschide înãuntru. Sã scrii o carte într-atât de subþiricã, încât sã n-aibã, între paginile ei, loc nici, cel puþin, un

semn de carte.? Ghicitoare: iese la soare ºi intrã la spãlat? La paleur n’attend pas les ombres des années! La valeur n’attend pas le nombre des ânesses! (Maximã a domnului Becali [Georges], când, mic

apropritar de turme, n-avea destui câini „mai bãrbaþi”, nici prea mulþi mãgari de companie ºimãgãriþe de prãsilã.) Un neamþ avea un câine cu acest nume straniu: Zukunft, adicã Viitor. — „Komm her, Kuzu,

Kuzukunft!” îl striga tot timpul proprietarul; iar Viitorul, dând din coadã, apãrea. La întrebarea „Ce cãuta neamþul în Bulgaria?”, rãspund prin altã întrebare, ºi anume: „Ce cautã

Turku în Finlanda?” (Dacã nu v-aþi prins la poanta asta, mai puneþi mâna pe-un manual degeografie!) În localurile indigene constând dintr-o singurã, ºi numai una, încãpere, în care fumãtorilor li se

rezervã o aripã, nefumãtorilor – o alta, fumul îºi dezvãluie inteligenþa, oprindu-se exact la mijloc. Tot astfel se comportã apa fierbinte/rece în cazul scãldãtorilor scoþiene. De când aveau, cu toþii, expertizã, – experienþã nu mai avea nimeni.

ªerban Foarþã

emoticon

Miscellanea

Se spune despre opera lui Alexis deTocqueville cã a trecut testul timpuluidatoritã reflecþiei active, mediate de viaþa

autorului ei, sau cum scrie François Furet,deoarece a avut un „soclu pur existenþial.”1

Profeþiile lui Tocqueville despre democraþie ºirevoluþie s-au adeverit într-o proporþie mult maimare decât ar fi crezut contemporanii sãi, orichiar autorul însuºi. Cititorii ºi interpreþii luiTocqueville au gãsit în monumentala descriere aAmericii democrate, ca în cea a Franþei VechiuluiRegim ºi a Revoluþiei, (operã rãmasã doar laprimul tom), nu doar viziunea unui istoric atât dediferit de ceilalþi mari autori ai perioadeiRestauraþiei franceze, dar ºi ipotezele fascinanteale unui gânditor politic, critica modernitãþii dinperspectiva unui moralist modern ºi predicþiileunui analist al istoriei civilizaþiei. Toate acestea,înmãnuncheate în personalitatea unui geniupolitic lipsit de carierã politicã, care, ancoratgenealogic în spiritul aristocraþiei, a idealizatdemocraþia, demonstrând însã cã ea ar puteanaºte noul Leviathan, sub înfãþiºarea tiranieimajoritãþii, ori a despotismul „blând”.

Recitirea lui Tocqueville aduce de fiecare datão luminã nouã asupra Americii, celei de laînceputuri ºi a celei de azi. Istorie originarã ademocraþiei ºi modernitãþii, exemplu al viitorului,nu însã ultimul, de dezvoltare plenarã aumanitãþii, America lui Tocqueville este ointerpretare anamorfoticã a Franþei.2 Înainte de aface descrierea exemplului democraþiei,Tocqueville îºi urmeazã maestrul, peMontesquieu, cel care în Scrisori persane,(re)vizita Franþa printr-un discurs al celuilalt,respectiv folosind o perspectivã orientalã asupra

Occidentului. Tãietura alteritãþii, pentru a spuneaºa, este practicatã de Tocqueville în manieramaestrului sãu. Existã însã ºi diferenþe.Tocqueville porneºte spre celãlalt capãt alVestului, dinspre centru spre periferie, pentru adescoperi viitorul Occidentului în ceea ce treceaîncã o parte „sãlbaticã” a sa, „naturalã” ºideopotrivã ambiguã. Pãrãsirea „centrului” esterecurentã în câteva secvenþe pe care le-aº numi ale„reînnoirii” timpului. În naºterea Romei, acreºtinismului, a Evului Mediu, ori a modernitãþiiiluministe prin revoluþiile englezã, americanã,francezã, asistãm la o implozie a centrului, pentrua descoperi o „lume” mai mare, prin extensiaspaþialã, într-un sens al cuceririi plenaritãþiitimpului de care scriam mai sus.

Este evident cã reînnoirea timpului condiþionatde un alt tip de viitor, are la origini o paradigmãcreºtinã. Disipatã în întregul corpus al scrierilortocquevilliene, perspectiva timpului nou este cu-pola ridicatã pentru a cuprinde existenþa ºi sensulrevoluþiilor. Tocqueville îl continuã pe Montes-quieu spuneam, prin privirea sa întoarsã spreFranþa din oglinda americanã, deoarece america-nul ca european „în-strãinat” aduce în centrulOccidentului, nu atât imaginea întinderii conti-nentului sãu, cât cea a timpului sãu „nou”. Toateacestea ar putea fi privite ca un argument sufici-ent constituit pentru a-l considera pe Tocqueville„contemporanul nostru”. Ar fi însã o eroare sã îlasimilãm pe Tocqueville prezentificãrii trecutului.Tocqueville nu este din fericire contemporanulnostru, iar distanþa istoricã dintre timpul nostru ºial lui ne îngãduie diferenþa de graþie pentru areflecta la condiþia democraþiei prezente,versiunile, autenticitatea, ameninþãrile ei.3

În cele ce urmeazã, mã opresc asupra unuiaspect problematic ºi problematizant al tranziþieispre democraþie, un topos simultan puternic ºivulnerabil al continuitãþii democraþiei în relaþie cuetosul democratic: „pasiunea” civicã. A definipasiunea civicã ar însemna o recapitulare ademonstraþiei tocquevilliene privind diferenþadintre cele douã arhetipuri culturale politicefolosite de el, „aristocraticul” ºi „democraticul”.Mã limitez aºadar a spune cã pasiunea civicãpune în balanþã pasiunea iubirii de sine curaþiunea de exista într-o comunitate, voinþa liberãa individului, cu ceea Tocqueville numeºte„interesul bine înþeles”. Pentru autorulDemocraþiei, analiza celor douã seturi de obiceiuri(habits), cele ale inimii ºi ale minþii, conduc laideea cã „pasiunea”, semn al recunoaºterii unui„dat” (fortuna pentru Machiavelli, natura umanã„rea” pentru hobbesieni), poate fi sublimatã dândcurs chemãrii providenþiale a democraþiei.

Singularitatea lui Tocqueville, excepþia uneipersonalitãþi conjugatã cu singurãtatea aproapeautoimpusã a unui autor, este mai frapantã azidecât ieri. Comparat cu Marx, Tocqueville neapare la fel de preþios ca un strãin cu care ne estedat sã ne întâlnim, pentru a ne recunoaºte pe noiînºine. Stilul reflectiv, „limpezimea tristã” a

Marius Jucan

Recitind Despre democraþieîn America de Alexis deTocqueville sau câteva remarci despre pasiuneacivicã

1133




Studiile americane la Universitatea “Babeº-Bolyai” din Cluj

În prezent studiile americane constituie o disciplinã academicã existentã aproape peste tot în lume. Abordãrile „americaniste” deþin o tradiþie de aproapeun secol (1920), evoluând de la studiile de zonã, reprezentãrile miturilor ºi simbolurilor americane, critica excepþionalismului american, spre „noile” studiiamericane din prezent, fiecare din acestea impunând un mod specific al percepþiei Americii tradiþionale ºi contemporane, precum ºi revizuirea semnificativãa discursului cultural ºi politic. Instituþionalizarea studiilor americane în România corespunde unei percepþii reînnoite ale Statelor Unite, care a necesitat unnivel de percepþie specializat dupã 1989. Cu atât mai mult cu cât prezentul oferã un spaþiu privilegiat de analizã al societãþii americane, prin perspectiveletransdisciplinare ale domeniilor politicului ºi culturalului, nu doar în câmpul globalizãrii politice, economice ºi comunicaþionale, dar ºi în cel cultural (alliteraturii, artei, filmului), al discursului postmodern. Studiile americane ale Universitãþii clujene sunt amplasate ca secþie distinctã în cadrul facultãþii deStudii Europene, ceea ce deschide posibilitãþi reale pentru asigurarea unei cercetãri comparatiste în domeniul studiilor transatlantice. Studiile americane audebutat ca studii masterale (1997), pentru ca din 2004 sã devinã studii de licenþã, douã generaþii de absolvenþi definitivându-ºi deja studiile deamericanisticã la Cluj. Absolvenþii de studii americane activeazã în domenii diverse, administraþie, învãþãmânt, mass-media, firme, etc.. Unii masteranzi audevenit tineri profesori ai unor universitãþi americane: Cristina Dragomir, Hunter College, New York, Diana Roxana Clintoc, Princeton University, PraleaCristian, Ohio University.

Vã propunem în cele ce urmeazã câteva perspective americane ale unor membri ai catedrei de studii americane: Doina Micu, Marius Jucan, ªerbanVãetiºi, precum ºi ale unor doctoranzi, Gabriel Gherasim, Lucian Bogdan ºi Silvia Zaharia.

Alexis de Tocqueville

1144




paginilor sale, (dupã Raymond Aron), spiritulsintetic în care experienþa autorului se angajeazãîn construcþia politicã ºi culturalã a subiectuluidemocraþie, îmbrãþiºat cu egalã fervoare ºi teamã,cât ºi tratarea subtilã a acestuia pentru un anumitpublic, sã îl numim cu un eufemism, „informat”,au restrâns cercul audienþei celui care a foststrãnepotul lui Malesherbes. Tocqueville nu seadreseazã unui public „larg”, ceea ce nu înseamnãînsã cã paginile sale ar necesita o decriptarespecialã. Totuºi, cititorul trebuie sã þinã seama defaptul cã Tocqueville foloseºte un fel de „scrieresecretã” (dupã Leo Strauss), modalitate defensivãa autorului de a-ºi înfãþiºa voalat intenþiile,rezultând din influenþa lecturilor janseniste.Existã, dupã cum se ºtie, o hermeneuticã a opereitocquevilliene, care în Despre democraþie înAmerica ocupã un loc central. Nu voi reiteraaspectele de-acum cunoscute care fac o asemeneahermeneuticã necesarã: diferenþele de perspectivãdintre primul volum ºi cel de al doilea volum,comparativismul politic ºi cultural între Americaºi Franþa (Europa), validitatea uneori discutabilã ainformaþiei despre America, sursele ei edite oriorale, sensurile pe care Tocqueville le dã unorcuvinte cheie precum „democraþie”, „revoluþie”,„aristocraþie”, ori cele din celebrul concept de„moeurs”.

Nedorind sã inventariez dificultãþile lecturiitocquevilliene, mã limitez sã observ evoluþiapercepþiei lui Tocqueville dintr-un autor relativmarginal, într-un gânditor al modernitãþii ºimodernizãrii. Metamorfozele civilizaþieiamericane au propulsat spre alte orizonturi creaþiatocquevillianã, clarificând unul din sensurile eiabsconse, anume cã schimbarea democraticã nupoate avea loc decât dacã credinþele ºi opiniileindivizilor cunosc experienþa pasiunii civice.Tocqueville accentueazã faptul cã democraþiatrebuie privitã ca pornind „de jos”, din obiceiurileinimii ºi ale minþii, construind apoi instituþii,ajungând mai sus, spre „ceruri”, în sensulrecunoaºterii unei spiritualitãþi democratice, care odeosebeºte radical de variantele sale tiranice.Schimbarea a cãrui exemplu a fost America, a fostînþeleasã de Tocqueville, martor al revoluþieiegalitãþii din Franþa, în perspectiva antagonicã adouã tipuri de culturã, cea „democraticã” ºi cea”revoluþionarã”. Gânditorul ne înfãþiºeazã excepþiaamericanã ºi transformãrile civilizaþionale pe careaceasta avea sã le producã în interiorul ºi înafaraStatelor Unite, dar nu face din aceastã excepþielimita exclusivã a democraþiei. De aceea, recursulpostmodernilor la opera lui Tocqueville nu seexplicã doar prin nevoia de a elucida temeiurile„intelectuale” ale democraþiei, societãþii, nu în celedin urmã ale individului în modernitatea târzie.

Existã un rost accentuat pragmatic încunoaºterea rolului religiei, a reprezentãriiautentice a opiniei publice ºi valorilor etosuluidemocratic, în sensurile noþiunii de cetãþean întimpurile democraþiei manageriale, în depãºireaconflictelor etnice ºi rasiale, în chestiunea pãcii ºirãzboiului. În aceste puncte sensibile, devenireaindividualismului (filosofia drepturilor) ºi legãturadintre „obiceiuri” (habits) sau moravuri ºiinstituþiile libere, pot fi privite prin experienþelediferite, contradictorii adesea ale pasiunii civice.Interesul acutizat pentru democraþie ºi relaþiiinternaþionale dupã cel de al Doilea RãzboiMondial, mai cu seamã dupã septembrie 2001, catrãsãturã a globalizãrii, aduce în prim planraporturile dintre democraþie ºi strategiile decentralizare versus descentralizare ale guvernelordemocratice, trasarea graniþei dintre sfera privatãºi cea publicã în democraþie, raporturile dintre

societatea civilã, aparatul birocratic, administrativmilitar, precum ºi tensiunile dintre acestea. Darmai ales, ideea unei calitãþi „înalte” a pasiuniicivice, denunþarea tiraniei în societatea deconsum, precum ºi constatarea cã democraþia fãrãculturã democraticã este duºmanul cel mai temutal ideii de democraþie.

„Cãderea” în tiranie, coruperea pasiunii civice,transformarea acesteia în pasiune pentru putereabsolutã poate fi contracaratã prin„spiritualitatea” democraþiei, idealismul ei exigentºi personal încorporat în fiecare cetãþean.Tocqueville se apropie în acest punct de Marx.Amândoi sunt adepþii unui determinism cecãlãuzeºte destinul mulþimilor, transformareaistoriei survenind prin aportul unor „agenþi”, ori aunor aleºi ai istoriei. Revoluþia marxistã urma sãse producã în þara capitalistã cea mai dezvoltatã,iar democraþia venise pe lume în patria oamenilorliberi ºi egali, care nu avuserã nevoie de orevoluþie pentru a fi ceea ce erau. Amândoigânditorii mizau pe excepþia condiþiei umane,influenþaþi de sublimul romantic al transcenderiiseculare prin politic, respectiv prin etic. Cei doifilosofi ai schimbãrii se refereau în mod diferit lareligie, Marx refuzând-o ca „opiu” al popoarelor,Tocqueville restrângând-o la un fel de pragmatismmoral. Pentru Marx, individul nu apare decât cafigurant al istoriei, pentru Tocqueville este centrulproblematic al schimbãrii. Pasiunea civicã asigurãla nivel individual ºi colectiv pârghiile schimbãrii,existenþa celor douã modalitãþi ideatice, ale„aristocraticului” ºi „democraticului” reflectânddiferenþele majore ale stratificãrii culturale caredeschide ori nu drumul spre democraþie. Prinurmare, dacã pentru Marx, violenþa are un rolpreeminent în schimbare, tradiþiile putând fipulverizate, pentru Tocqueville, nicio schimbarenu poate ignora Tradiþia. Anatomia pasiunii civiceeste compusã din compartimentul amoruluipropriu ºi cel al virtuþii civice, cele douã pãrþifiind armonizate ºi moderate de interesul asocieriiºi conservarea libertãþii individuale. Într-o acoladãmachiavellianã, rãul, ori violenþa pasiunii oarbeeste „întors” spre bine, pasiunea fiind „opritã” dinciclul ei distructiv, transformatã în cimentulcomunitãþii celor egali ºi liberi.

Analizând pasiunea civicã suntem, de acum,ori de mai de mult, martorii unui „efectTocqueville”. Efectul nu se limiteazã numai ladescrierea Americii realizate cu gândul la Europa(mai precis la fragilitatea democraþiei în Americaºi Franþa), dupã cum mãrturisea autorulprietenului sãu Louis de Kergolais în ianuarie1835. Efectul respectiv nu înseamnã doarconfigurarea unei viziuni „politice” pentru noiletimpuri ale democraþiei, cum îi scria Tocquevillelui Eugene Stoffels, dezbãtând caracteristiciledemocraþiei liberale per se4. Termenul de efecttrebuie înþeles ca sursã de continuã influenþã,îndemn la reflecþie a operei lui Tocqueville, carerãmâne rezistentã la o clasificare curentã (istorie,filosofie politicã, psihologie socialã, antropologiepoliticã, filosofie a civilizaþiilor), dar care avea „sãdea speculaþiilor politice un nou caracter”, dupãcum observase încã din 1835 John Stuart Mill înrecenzia la primul tom al Democraþiei. EfectulTocqueville nu s-a rezumat aºa cum a doveditinteresul autentic pentru opera sa doar laspeculaþia politicã, ci la moderarea politicului princulturã. Opinia publicã este „depozitul”credinþelor ºi prejudecãþilor, dupã modelul„depozitului” religios care a fost pentruTocqueville partea rezistentã a noþiunii de„moeurs”, nicidecum ideile filosofilor ºipoliticienilor, decât dacã acestea nu afecteazã încele din urmã sentimentele ºi credinþele

indivizilor. Faþã de Marx care a instrumentatrevoluþia, creîndu-i un „manifest”, Tocqueville asuferit-o, contemplând consecinþele ei. Gândirealui Tocqueville nu a devenit ideologie, rãmânândmereu în perimetrul iniþiatic al bibliotecii,deschizându-se treptat spre lume odatã cuglobalizarea modului de viaþã american, fãrã sãajungã o „învãþãturã”. Tocqueville nu ºi-a propussã înveþe pe cineva, ci aºa cum scrie înintroducerea la Democraþie, sã îndemne lagândire.

Este relevant de asemenea cã „arhiva”dezbaterii asupra pasiunii civice se constituie încircumstanþele culturale ale anilor 1820 în Franþa,când liberalii, „les doctrinaires”, Royer-Collard,Guizot, Barrante, Constant, doamna de Staël,doreau sã conþinã elanul Restauraþiei, cereaudescentralizarea statului, militau pentruintegritatea libertãþilor ºi drepturilor civile.Pericolul centralizãrii, al revenirii figurii tiranului,era accentuat de cãtre un Royer-Collard, (celdespre care Tocqueville spunea cã i-a fost ca „un pãrinte”), în metafora societãþii atomizate(„société en poussière”), moºtenire aadministraþiei napoleoniene, a cãrei existenþãpregãtea sosirea unui alt dictator. Guizot credeacã acest lucru era de evitat prin apariþia clasei demijloc. Dar era posibilã descentralizarea, altfeldecât a ordona de sus în jos? Putea pasiuneacivicã sã conducã tranziþia spre democraþie, fãrã ase contagia de narcisismul puterii? Exemplulbritanic era studiat ºi propagat de liberalii francezicare împãrtãºeau ideile despre fundamentelecivilizatoare ale religiei, de la John Locke laEdmund Burke, David Hume ºi deiºti. Impactulreligios asupra „obiceiurilor inimii” (habits of theheart) relevat de Tocqueville în experienþa satransatlanticã, sublinia realitatea diferitã asocietãþii americane, societatea fãrã clase, „caremergea înainte de la sine”, fãrã intervenþiaSuveranului. Dinamica societãþii civile americaneera explicatã de Tocqueville prin descentralizarearezultatã din interacþiunea individualismului cuobiceiul (habit) asocierii ºi existenþa instituþiilorlibere. În contextul semnificaþiilor antagonice alesuveranitãþii, mai are pasiunea civicã un senspentru insul postmodern?

Indubital, rãspunsul este afirmativ. Omulpostmodern se poate recunoaºte uºor în portretulneliniºtii democratice ºi al continuei transformãrisociale. „Neliniºtea” (inquiètude) democraticã,rezultat al procesului de a realiza idealul egalitãþii,uneori al tendinþei de egalizare, dezvoltã odinamicã care poate duce la soluþia „revoluþiilor”,în sensul pe care Tocqueville îl dã termenului.Omul modern purtat ºi în acelaºi timp minat decontinua cãutare a identitãþii sale, de acea„dorinþã democraticã”, amestec de resentiment ºiteamã, poate deveni curând victima indiferenþei,blocând „obiceiul (habit) asocierii”5, cheie deboltã a apãrãrii drepturilor civice ºi a vieþiidemocratice propriu-zise. Dorinþa democraticã capasiune a egalitãþii este ceea ce provoacãtransformarea celuilalt într-un ins „asemãnãtor”,nu însã în sens religios, ci într-unul societal,ghidat de interesul bine înþeles.6 Imagineahobbesianã a omului ca duºman al omului nudispare, cãci democraþia nu îl salveazã pe insuldemocratic de spectrul concurenþial, neliniºtitor alprezenþei celuilalt, atunci când ierarhiile seschimbã constant. O asemenea descriere a insuluiuman precum cea a lui Tocqueville depãºeºteabstracþia biologicã ori filosoficã a omului, fiindun „fapt” politic7. Dupã cum observa un analistal societãþii civile, John Keane, continua agitaþie,nesiguranþa de sine, nedeterminare, controversã ºiincertitudine au dus la dizolvarea certitudinii care

1155




încununase timpurile „aristocratice”. În aceastã lume nouã care nu are limite

ierahice sigure, dinainte fixate, pot fi inventariateºi alte caracteristici ideologice ale culturiipostmoderne, corectitudinea politicã,discriminarea pozitivã, etc., relativizarea canonuluicultural, pânã la critica oricãrei idei de ierarhie caformã de reprimare. Metisajul ideologic ºi culturaldin aceste „practici” culturale demonstreazãrelativizarea pe care cultura „democraticã”, aºacum o definea Tocqueville în opoziþie cu cea„aristocraticã”, o pune în joc, modificând treptat,neviolent fãgaºul Tradiþiei. Viitorul se relevãvenind din interiorul Tradiþiei, astfel încât el nuproduce de fapt mult temuta înstrãinare. Se poatevedea astfel cã pasiunea civicã ºi autoritatea suntîntr-o strânsã relaþie, în sensul în care individuldemocrat trebuie sã fie propriul stãpân, în felul încare în creºtinism fiecare ins este stãpânul sãutemporar, faþã de cel transcendent. Ar fi astfelinteresant de observat, fie ºi sub titlu despeculaþie pasagerã, modul în care convulsiasocialã a anilor ’60 a combinat tendinþe„revoluþionare” pentru obþinerea egalitãþii(miºcarea drepturilor civile, feminismul), ºi înacelaºi timp „democratice” pentru a pãrãsicondiþiile unei egalitãþii forþate. Acest proces estecu atât mai interesant cu cât se poate observa oevoluþie ciclicã a societãþii americane înexpansiunea democraþiei. O comparaþie simplãîntre primele decenii ale secolului douãzeci, cândcontroversele despre pluralismul cultural marcauieºirea din vremea acelei genteel tradition ºiperioada postbelicã, când cultura drepturilor s-aimpus definitiv înfãþiºeazã evoluþia democraþiei,evidenþiind ºi trãsãturile radicale ale culturiidemocratice americane. În acest sens, refuzul de aîmpãrtãºi modelul uniformizant al clasei demijloc, revolta anti-intelectualã a generaþiei beatau reliefat în „contra-culturã” opþiunile adversialeale americanitãþii, modificând substanþialimaginarul american, fãrã sã îl disloce însã dintradiþia sa democraticã.

Cea de a doua jumãtate a secolului trecut acunoscut transformãri radicale care au validatipotezele lui Tocqueville privind o culturã arevoluþiei versus una a democraþiei, a faptul cãegalitatea mergea într-o parte a lumii spreservitute, iar în cealaltã, asigura visul libertãþii.Prãbuºirea comunismului ºi odatã cu acestaretragerea marxismului în raftul bibliotecilor, nu aanulat prezenþa strategiilor, a „pasiunilor” deschimbare violentã. De-secularizarea lumii,semnificaþia religiei pentru partea rãsãriteanã aEuropei, dar ºi pentru o bunã parte a lumiitransatlantice, au readus în atenþie, odatã cucritica relativismului, factorul aproape uitat alunitãþii europene ºi al civilizaþiei moderne, religia.Reîntoarcerea lui homo religiosus în lumea de azieste însã diferit de miza religioasã a luiTocqueville. Deºi catolic, Tocqueville s-a opusvehement tendinþelor restauratoare, reinstaurareaputerii Bisericii în Franþa, ºi prin urmare, dacãsusþinuse cã religia trebuia sã moderezedemocraþia, credea cu putere cã la rândul eireligia trebuia moderatã de spiritul civic care sãafirme conºtiinþa omului liber. Recitirea operei luiTocqueville este inspiratoare pentru oricine carese intereseazã de felul în care pasiunea civicãtrãieºte ori doar mai supravieþuieºte azi.

Pasiunea civicã este mai puþin vizibilã în tim-purile social paºnice. O descoperim însã atuncicând apar „crizele republicii”, pentru a prelua untitlu al Hannei Arendt, sau atunci când democra-þia se afirmã în arii culturale în care nu poatereclama nici stindardul, nici scutul tradiþiei. Eadevine o experienþã colectivã acolo unde cetãþenii

doresc sã îºi asume condiþia de oameni liberi,ºtiind în acelaºi timp sã pãstreze distanþa, oridacã nu alarma vigilentã împotriva insinuãrii, fieºi germene, a tiraniei. Pasiunea civicã ar putea fidescrisã ca fiind plantatã în solul egalitãþii, darînãlþându-se spre firmamentul libertãþii. Sã imag-inãm acest arbore, simbol organicist al roman-tismului, unind douã tãrâmuri, într-un tur de forþãal posibilismului pe care Tocqueville îl vedea din-colo de Ocean, într-o lume care nu e perfectã, ciperfectibilã. O lume care þine de fiecare om, atâtca sentiment cât ºi ca raþiune, pentru a rãmâne lafel pentru toþi. Însã, pentru Tocqueville, tiranianu dispare odatã cu venirea democraþiei. Sã neoprim asupra exemplului în care este analizat con-tractul dintre stãpân ºi servitor, cheia noilor rapor-turi umane dintre egali. În capitolul dedicatschimbãrii raporturilor dintre servitor ºi stãpân îndemocraþie, Tocqueville scrie: „Pânã acum, nu s-au vãzut încã societãþi unde condiþiile sã fie atâtde egale încât sã nu întâlneºti nici bogaþi, nicisãraci, ºi, prin urmare, nici stãpâni, nici servitori.Democraþia nu împiedicã existenþa acestor douãclase, numai cã ea le schimbã spiritul ºi modificãraporturile” 8.

Comparând raporturile de subordonare oriobedienþã dintre indivizi în Anglia, Franþa, StateleUnite, Tocqueville subliniazã nu doar cãservitorul „poatã sã devinã oricând stãpân”9, darºi faptul cã aspirã sã devinã stãpân, ceea ce faceca diferenþele dintre cele douã „clase” sã disparã.Gãsim în acest punct un detaliu relevant pentruproblema autoritãþii, recurentã pentru autorulDemocraþiei, atât pentru a sublinia diferenþadintre cultura democraþiei ºi cea a revoluþiei, câtºi pentru partea „întunecatã” a democraþiei,pericolul dictaturii majoritãþii, ori a administraþiei„totale” (cum ar spune Herbert Marcuse). Este deadãugat însã, cã Tocqueville surprinde opsihologie a relaþiei ierarhice, fãrã a analizamecanismele ei culturale, cee ce se întâmplã însãîn Vechiul Regim ºi Revoluþia. „Acordul liber alvoinþelor” stãpânului ºi servitorului este cel careregleazã raportul funcþional dintre cei doi, într-orelaþie temporarã. Tocqueville remarcã explicit cãînafara acestui raport cei doi sunt „doi cetãþeni,doi oameni”10, relaþiile de subordonare fiindconstituite prin contractul care stabileºte diferenþetemporare. Partea „ascunsã” a relaþiei, cea decetãþean ºi de om (ecoul al Declaraþiei drepturilordin Revoluþia francezã) este construitã de cultura

civicã propriu-zisã, cu diferenþele majore dintreAnglia, Franþa ºi America. Analiza psihologieiservitorului din þãrile „aristocratice” care trãieºteprin stãpânul sãu, creându-ºi „o personalitateimaginarã”11, demonstreazã diferenþa dintre celedouã lumi, cea democraticã ºi cea aristocraticã, încare pasiunile îi conduc pe oameni spre societãþitotal diferite.

De menþionat cã Tocqueville remarcã în modexpres („Ceea ce îl rog pe cititor sã examineze cuatenþie...12) cã în exemplul american limitelesupunerii sunt fixate în mintea stãpânului ºiservitorului. Autoritatea este construitãnomotetic, revelatã în planul conºtiinþei fiecãruicetãþean ºi om în libertatea deplinã a sa, pentru aintra într-o relaþie contractualã cu celãlalt,respectându-se în acelaºi timp pe sine. Evoluþiaindivizilor în societatea modernã pe baza unorroluri distribuite de egalitatea ºi deopotrivãlibertatea în care acceptã sã trãiascã este unexemplu de schimbare a „eroului cultural”. Omuldemocratic, noul erou cultural, cel carebeneficiazã de voinþã liberã ºi de mobilitatesocialã, este eroul lui Tocqueville ºi nu al luiMarx. Ideologia marxistã a permanentizatraporturile „aristocratice” în termeni tocquevillieniale lumilor feudale în care respectivele revoluþii s-au produs, fãrã sã aducã de fapt raporturiumane noi, osificându-le pe cele vechi. DacãMarx saluta în Manifestul Partidului Comunist, odemocraþie în care „tot ce este solid se topeºte, ºitot ce este sfânt este profanat” pentru ca omul sãpoatã privi cu realism la adevãratele surse alerealitãþii, Tocqueville contempla cu spaimãdistrugerea fundamentelor religioase ºi morale alecivilizaþiei. Pentru el, democraþia se putea salvaprin indivizi, instituþii ºi moravuri democratice, cucondiþia respectãrii Tradiþiei 13.

Pasiunea, ca temei al voinþei individuale ºiapoi generale (Rousseau), poate în acelaºi timp sãînvingã obstacolele exterioare ºi în acelaºi timpinterioare, devenind civicã. Un exemplu detranscedenþã ºi „întrupare” secularizatã pe careTocqueville îl propune din perspectiva sublimuluipolitic romantic. Revoluþia ca schimbare violentãºi destructivã a întregii moºteniri civilizatoare aTradiþiei este vãzutã ca „apetit pentru schimbãrirapide, folosirea violenþei, spirit tiranic, dispreþpentru forme, dispreþ pentru drepturile stabilite,indiferenþã la mijloacele folosite în scopulsfîrºitului, doctrinã utilitaristã, satisfacereapornirilor brutale”14. Ca fiu al secolului sãu,Tocqueville este martorul a unui „du-te-vino”destabilizator între Revoluþie ºi Restauraþie, careprin datele evenimentelor istorice de la 1815,1839, 1851, (... ºi 1870, dupã dispariþia luiTocqueville), îºi pun amprenta asupra spirituluidemocratic francez. Într-o scrisoare trimisã luiLouis de Kergolais înainte cu un an de moartea sa(16 mai, 1858), Tocqueville mãrturisea cã „înaceastã boalã a Revoluþiei franceze exista ceva devirus”, care îi scapã, ceva de neexplicat.15 Nu doarindividul uman rãmâne în mare mãsurã unnecunoscut, „micul” infinit, în sens pascalian, darpasiunile umane sunt percepute ca impenetrabile,de aceea periculoase în ocurenþa lor colectivã. Deunde îndemnul moral eroic pentru a facetransparentã pasiunea civicã, pentru a o transpuneîn moravurile unei civilizaþii democratice.

Una din particularitãþile scrisului tocquevillianeste, cum se ºtie, aceea de a îºi conspira sursele.În ceea ce priveºte însã Tradiþia, este imposibil caprezenþa ei sã fie ascunsã, sã nu se remarceinfluenþa substanþialã a jansenismului, prin Pascalºi Nicole, ori referinþele la un Montesquieu oriRousseau. Alte nume pot fi adãugate: Helvetius,

1166




Hume, Guizot. În încercarea de a recupera spaþiulcultural în care Tocqueville îºi construieºteviziunea despre democraþie (cât ºi profeþia),meritã relevatã ideea de moderaþie, o idee„iluministã”, demonstrând cã Tocqueville acontinuat unul din traseele intelectuale majore alesecolului raþiunii, alãturi de „luminile credinþei”cum denumea el influenþa necesarã a religieiasupra omului modern, pentru a accentuatranscendenþa istoriei lumii spre democraþie.Orizontul devenirii providenþiale în care survinedemocraþia, a fost contemplat de Tocqueville,cum au remarcat atâþia autori cu o „spaimãreligioasã”, de unde ºi prezenþa evidentã asublimului în paginile tocquevilliene. Nu voiinsista asupra formelor pe care le îmbracã acesta,pornind de la faptul cã divinitatea însãºi„ordoneazã” înaintarea spre democraþie, partitura„mâinii invizibile”, planul suprauman al realizãriidemocraþiei, încorporatã în traseul organicist faceca democraþia sã porneascã de la „natura”americanilor, ca exemplu al naturii umane libere,clãdind instituþii, cimentând sentimente ºiobiceiuri. Legãtura dintre obiceiuri, norme, legieste astfel realizatã, în sensul asigurãrii unuicircuit de valori ºi norme care sã fie transpuse înrealitatea socialã fãrã producerea de comoþiisociale, revoluþii, distrugeri anarhice. Evoluþiademocraþiei este aºadar „naturalã”, acolo unde eaprovine din conjugarea libertãþii indivizilor culibertatea spiritului religios.

Tocqueville analizeazã capacitatea unicã ademocraþiei de a continua Tradiþia. Egalitateaindivizilor viazã într-un registru moral, nu poatefi impusã politic, nu devine egalitarianism.Împrejurãrile pe care le studiazã Tocqueville înAmerica sunt de excepþie, o recunoaºte chiar el,excepþia fiind vestitoarea viitorului, transformarealentã dar ireversibilã a prezentului, în revelaþiaunui „sens” ascuns al Tradiþiei. Tocqueville nueste avocatul civilizaþiei americane într-o Europãcare avea conºtiinþa hegemoniei ei politice ºiculturale. Existã pasaje în care autorulDemocraþiei descrie civilizaþia americanã drept o„sãlbãticie”, un fel de „rezervã” sublimã, intactã aspaþiului ºi a timpului, ce urma sã fie cuceritã decei pe care autorul îi considera cei mai cultivaþioameni ai epocii moderne, deoarece cultura lorpãrãsise sistemul de castã, se exercita înasigurarea libertãþii ºi egalitãþii. Tocqueville aratãspre un timp american al istoriei, ca un timp alunei alte culturi. Democraþia nu a necesitat orevoluþie în America, iar acest aspect providenþial,irepetabil pentru alþii, este studiat de gânditorulfrancez pentru a putea evita dezvoltãrilepericuloase în care democraþia ar putea dispare.De aceea, pentru Tocqueville, progresulprovidenþial al democraþiei poate fi accelerat saudecelerat de valorile pasiunii civice. Relaþia dintreeducaþie ºi democraþie, respectiv iniþierea înpasiunea civicã constituie garantul pentru apãrareaîmpotriva „barbarilor” care puteau corupe, sauanihila modelul democratic.

Tranziþia de la aristocraþie la democraþie esteameninþatã de decãderea în barbarie, avertizeazãTocqueville, dacã indivizii nu deprind artaasocierii. Sosirea barbarilor (identificatã cususþinãtorii revoluþiei) nu se va întâmpla având capunct de origine Nordul îngheþat. De data aceastabarbarii sosesc de foarte aproape, din „sânulsatelor noastre, din mijlocul oraºelor noastre.”16

Spre deosebire de François Guizot, pe care l-aadmirat pentru o bunã perioadã de timp,Tocqueville nu a considerat cã democraþia esteasiguratã prin apariþia clasei de mijloc, cu atât maipuþin cã aceasta ar putea fi garantul ei.

Despotismul blând putea sã se insinueze uºor înrândul burgheziei de mijloc, odatã ce pasiuneacivicã agoniza sub materialismul cras ºiindiferenþa politicã a unei societãþi„revoluþionare”. Faþã de mesianismul marxist, ºiideea unei transcendenþe victorioase asigurate deintervenþia planificatã a unui partid de clasãdinafara Tradiþiei, nãscut pentru a dominasocietatea, viziunea schimbãrii la Tocqueville nueste doar moderatã, intrinsec socialã, ci ºinostalgicã. Memoria culturalã ºi cea religioasãcare alcãtuiesc puntea dintre cele douã tipuri deobiceiuri (habits), pot suferi metamorfoze majore,viitorul fiind ascuns în sensul secret al acestora.Autorul Democraþiei nu renunþã la Tradiþie, decâtpentru a o salva. Privirea lui Tocqueville dincunoscutul sãu portret pare sã fie cea a unuispectator introvertit, care contemplã detaºatspectacolul istoriei, cunoscând însã telos-ulmetamorfozei din faþa sa.

Nu întâmplãtor, lecþiile abatelui Lesueur ºireprezentaþiile teatrale au fost confine pentruTocqueville, influenþându-se reciproc de-a lungultimpului. Experienþa îndoielii, a relativismuluipolitic a fost pentru el supradoza spleen-uluiromantic de care a încercat sã se vindece printr-oactivitate extrem de laborioasã, care nu l-a feritînsã de solitudine, iar în interiorul acesteia despectrul degenerescenþei societãþii democratice.Spre sfârºitul vieþii, scena parlamentarã ºiconfesiunile cu caracter religios din scrisorileadresate doamnei de Swetchine aduc dovada cã„teatrului” ideilor îi lipsea nu doar cãlduracomuniunii, ci ºi încrederea în viitoruldemocraþiei. Fascinat de alegoria schimbãrii pecare o creazã pentru a suplini lipsa credinþei învictoria absolutã în democraþie, Tocquevillescruteazã prin vãlul ideologiei, cum spuneFrançois Furet, sensul profund al evenimentelorcare conduc la democraþie, fãrã sã le glorifice cupioºenie, ci dimpotrivã cãutându-le explicaþiiraþionale.17 Deºi prognosticul sãu desprediminuarea „pasiunii” revoluþionare la popoareledemocratice s-a dovedit greºit, nu se poatecontesta, în pofida anti-americanismului de ieri ºide azi, cã Statele Unite sunt în continuareexemplul democraþiei. Studiind triunghiul de forþe

dintre virtuþi, pasiuni ºi interese în paralelaamericano-francezã, încercând sã extragã o moralãpracticã, dar fãrã a se cantona în ea, dimpotrivã,accentuând nevoia de idealism a democraþiei,Tocqueville a fost discret în privinþa potenþialuluiexploziv al pasiunilor în democraþiei.

Dacã ar fi sã gãsim o explicaþie psiho-geneticãa faptului cã autorul Democraþiei favorizeazãevident interesele ºi virtuþile în profeþia sa despreextenuarea treptatã a pasiunii revoluþionare, amcrede cã atât frecventarea scenei teatrale cât ºi ceaa scenei interioare (educaþia religioasã ºimeditaþia) l-au condus pe Tocqueville spre iluziaintelectualã a transcenderii ori rafinãrii violenþeiîn schimbarea politicã. Nefiind un „sfârºit” alistoriei, democraþia se deschide spreperfectibilitate. Sensul figural al lecturiitocquevilliene de care trebuie sã þinem seama,pentru a nu rupe cercul semantic al relaþieiobiceiuri, norme ºi legi în democraþie, ne obligãsã cãutãm mereu profunzimea paginilor luiTocqueville, desigur în spiritul moderaþieiimoderate, pentru a nu confunda scrierileautorului nostru cu spectacolul unei ideologii demase.18 În întregul sãu, opera lui Tocqueville estepãtrunsã de spirit al alegoriei, care o apropie degustul postmodernitãþii. În acest sens, ceea cescria François Furet referitor la pasiuneademocraticã în America ºi Europa este memorabil.Subliniind „nerãbdarea” indivizilor de a trãi,dorinþa de a „ajunge”, invidia omului comunpentru tot ce îi este superior, ºi ne permitem sãcontinuãm, zgomotul ºi furia unei culturi anegaþiei, Furet anunþã dilema instituþionalã ademocraþiei de pretutindeni, întrebându-se cum vareuºi ea sã-ºi tempereze „pasiunile” în legi ºimoravuri?19

Note:

1 François Furet, L’atelier de l’histoire, Flammarion,Paris, 1982, p. 220.2 Lucien Jaume, Tocqueville. Les sources aristocratiquesde la liberté, Fayard, Paris, 2008, p. 14.3 ibid., p. 17.4 Folke Lindahl, Tocqueville’s Civil Discourse: APostmodernist Reading, The Swedish Institute forNorth American Studies, Uppsala University Faculty ofArts, Uppsala University, Uppsala 1994, p. 15.5 Larry Siedentop, Tocqueville, Oxford UniversityPress, London, N.Y., 1994, p.77 6 Lucien Jaume, op.cit., p. 245.7 Harvey C. Mansfield, Delba Winthrop, EditorsIntroduction to Alexis de Tocquevilles Democracy inAmerica, The University of Chicago Press, Chicago andLondon, 2002, p.xlvii.8 Alexis de Tocqueville, Despre democraþie înAmerica, vol. II, traducere de Claudia Dumitriu,Humanitas, Bucureºti, 1995, 2005, p.189.9 ibid., p. 193.10 ibid.11 ibid. p. 192.12 ibid. p.193.13 Vezi referirea la religie, civilizaþie ºi aplicarea doc-trinelor secolului al XVIII-lea în America, în VechiulRegim ºi Revoluþia, Nemira, Bucureºti, 2000, p. 171.14 Lamberti, op.cit. p. 214.15 François Furet, Penser la Révolution française,Gallimard, Paris, 1983, p. 211.16 Lamberti, op.cit., p.152.17 François Furet, op.cit., p. 206.18 Lucien Jaume, op.cit. p. 245.19 François Furet, L’atelier de l’histoire, op.cit., p. 226.

Materialul îºi propune sã evidenþieze cum opereazãla nivelul celor mai înalte organe ale statului american,principiul separãrii puterilor în stat ºi cum se aplicãconstituþionalitatea legilor într-o democraþie carefuncþioneazã.

Ce este constituþia unui stat? În speþã aSUA?1 Constituþia SUA este documentullegal naþional sau federal care stabileºte

regulile obligatorii, fundamentale ale Americii;astfel sunt stabilite: forma guvernãrii naþionale,drepturile ºi libertãþile poporului ºi protecþiaacestora, scopurile guvernãrii ºi metodele derealizare.

Constituþia stabileºte guvernarea Statelor Uniteºi exercitarea autoritãþii directe asupra tuturorcetãþenilor deci, stabileºte raportul direct întreguvernarea statelor ºi cetãþenii care suntguvernaþi; din forma de guvernare rezultãautoritatea acordatã ºi apoi exercitatã în moddemocratic asupra locuitorilor SUA.

Statele au la rândul lor propria constituþie(statalã) ºi legi sau statute adoptate de Congresulfiecãrui stat în parte. Aceste acte normativetrebuie sã fie în concordanþã sau conforme cuconstituþia SUA. Menirea lor este sã asigureguvernarea sau conducerea statului respectiv ºi sãpunã în aplicare constituþia federalã ºi legilefederale, asigurând în acest fel unitatea.Constituþia SUA este formatã dintr-un preambul,ºapte articole ºi douãzeci ºi ºase de amenda-mente.2 Ea pune bazele unui sistem federal prindistribuirea puterii între guvernul federal saunaþional pe de o parte ºi cele statale pe de altãparte. De asemenea ea stabileºte în conþinutul sãuo divizare a puterii între cele trei ramuri ale puterii sau guvernãrii atât la nivel federal cât ºi lanivel statal. Ramurile puterii sau guvernãrii sunt:legislativã, executivã, judecãtoreascã.3

Competenþele atribuite de constituþie celor treiputeri sunt de legiferarea sau adoptarea legilor, depunere în executare sau de implementare a lor ºide explicare, interpretare a legilor. Între cele treiramuri ale puterii care sunt independente una faþãde cealaltã, existã un sistem de control reciproc ºide echilibrare a competenþelor. Astfel se evitãposibila depãºire a competenþei în timpulexercitãrii ei sau excesul de autoritate.

Între puterea federalã ºi statalã existã deasemenea un echilibru asigurându-se unitateatuturor statelor americane dar în acelaºi timpacordându-se suficientã libertate fiecãrui stat. Înorice posibil conflict care ar lua naºtere dinexercitarea competenþelor prevãzute de constituþieguvernul federal (naþional) are autoritateasupremã. Explicarea sau interpretarea constituþieiSUA revine Curþii Supreme care are autoritateafinalã. În toate acþiunile sale Curtea Supremãexercitã acþiunea de stabilire a constituþionalitãþiisau neconstituþionalitãþii legilor sau the judicialreview. Ea, alãturi de celelalte curþi inferioare asig-urã uniformitatea aplicãrii legilor federale ºiimplicit al autoritãþii naþionale. În acest fel se asig-urã supremaþia constituþiei SUA, interpretarea ºiaplicarea ei prioritarã faþã de orice lege federalã ºistatalã, inclusiv faþã de constituþiile statale.Constituþia SUA este legea supremã a locului,

acest fapt fiind cunoscut ca ºi clauzasupremaþiei.4 În acest mod se asigurã echilibrul,unitatea ºi autoritatea puterii federale reflectatãprin legea supremã, adicã constituþia SUA.

Intratã în vigoare la 21 iunie 1788 constituþiaSUA a fost completatã cu douãsprezece amenda-mente din care, zece amendamente au fost ratifi-cate ºi au intrat în vigoare la 15 decembrie 1791,cunoscute sub numele de Carta Drepturilor (theBill of Rights). Din 1982 sunt douãzeci ºi ºase deamendamente la constituþie, adicã completãri carefac parte permanent din legea fundamentalãpentru cã sunt ratificate.

De-a lungul timpului s-au adoptat legi care auputut fi puse în discuþia instanþelor de judecatãpentru conformitatea lor cu constituþia, atât lanivel statal cât ºi federal. Autoritatea supremã,finalã în declararea unei legi constituþionale sauneconstituþionale aparþine Curþii Supreme5 care sepronunþã în cazuri ºi controverse în contextulunui litigiu constituþional. Sunt cazuri6 toate situ-aþiile în care, în realitate, sau de fapt, sunt aduseîn faþa instanþelor neînþelegeri în care aparinterese opuse privind drepturi, privilegii. Suntcontroverse7 toate împrejurãrile în care se ridicãîn faþa instanþei o problemã constituþionalã adicãde conformitate cu constituþia; deasemenea suntcontroverse împrejurãrile în care se ridicã o prob-lemã privind constituþionalitatea competenþelorexercitate de autoritatea care le avea în atribuþieconform constituþiei. Litigiul constituþional care a pus problema consti-tuþionalitãþii, evidenþiind necesitatea controluluide conformitate cu constituþia SUA a fostMarbury versus Madison. 8

William Marbury a fost judecãtor de pacenumit în Districtul Columbia de cãtre Secretarulde Stat, John Marshall în ultima periodã aactivitãþii sale în calitatea de secretar de stat, întimpul administraþiei preºedintelui John Adams.Senatul l-a confirmat în funcþia de judecãtor depace în 3 martie 1801. Administraþia s-a schimbatiar noul preºedinte Th. Jefferson i-a cerutSecretarului sãu de Stat, James Madison sã nuconfirme anumite numiri de funcþionari de stat,printre care ºi pe cea a lui Marbury. WilliamMarbury a iniþiat un proces în faþa Curþii Supre-me, invocând jurisdicþia originalã9 a acesteia.Procesul s-a judecat în 1803 ºi preºedintele CurþiiSupreme, John Marshall a pronunþat opiniaCurþii. Reclamantul William Marbury a solicitatCurþii un ordin numit mandamus prin care sã–loblige pe Secretarul de Stat sã-i certifice numireaca judecãtor de pace in Comitatul Washington,Districtul Columbia. Cazul ridicã câteva problemeimportante:

I. are reclamantul dreptul pe care îl invocã dea fi fost numit judecãtor de pace?

II. dacã are dreptul invocat ºi acest drept i-afost încãlcat, legea statului sãu prevede vreunremediu, o formã de reparare a prejudiciuluicauzat?

III. dacã existã remediu, soluþie, este aceastãinstanþã, adicã instanþa supremã, competentã sãemitã un ordin, un mandamus?

În rândurile urmãtoare rãspundem acestorîntrebãri, fãcând comentariile impuse de situaþie.

I. În luna februarie 1801, Congresul a adoptatun act normativ prin care impãrþea DistrictulColumbia în douã regiuni atribuind în secþiunea aXI a legii, competenþa numirii judecãtorilor depace, preºedintelui SUA. Numãrul acestoradepinde de evaluarea preºedintelui; numirea seface din rândul unor persoane discrete pentru operioadã de cinci ani. Din formularea legiiînþelegem cã pentru fiecare regiune se vor numiacei judecãtori de pace care vor fi necesari ºi înnumãrul care va fi considerat optim de cãtrepreºedintele SUA. Numirea va fi reînnoitãperiodic, adicã la intervalele necesare de timppentru a continua funcþia care are un mandat,termen de cinci ani. În temeiul acestei legiiWilliam Marbury a fost numit judecãtor de pacede cãtre preºedintele John Adams ºi pe actul denumire s-a pus sigiliul Statelor Unite. Actulrespectiv nu a ajuns la persoana numitã deoareceadministraþia s-a schimbat între timp.

Problema juridicã care se pune esteurmãtoarea: actul de numire produce efectejuridice din momentul în care este pus sigiliulSUA sau din momentul în care actul ajunge înposesia persoanei numite? Cu alte cuvinte,dreptul se naºte din momentul numirii, printransformarea actului într-unul oficial (punereasigiliului) sau al ajungerii în posesia actuluioficial? Altfel spus, ce teorie funcþiona la datarespectivã: a semnãrii actului sau a recepþieiacestuia de cãtre destinatarul sãu?

Pentru a rãspunde la aceastã întrebarecomplexã citãm art. II, secþiunea 2 din constituþiaSUA care prevede între funcþiile preºedinteluiSUA: va nominaliza, cu sfatul ºi consimþãmântulSenatului, va numi ambasadori, alþi funcþionaripublici ºi consuli, ºi orice alþi funcþionari ai SUA,a cãror numiri nu sunt asigurate altfel. Înconformitate cu aceastã prevedere constituþionalãºi cu aceea din art. II, secþiunea a 3-a care prevedecã preºedintele SUA va numi toþi funcþionariiSUA, Curtea a aplicat teoria semnãrii actului denumire conform cãreia un drept se naºte dinmomentul în care actul este semnat ºi sigilat,ºtampilat. Efectele juridice nãscîndu-se din acelmoment, înseamnã cã William Marbury aredreptul sã-ºi exercite funcþia de judecãtor de pace,indiferent dacã administraþia se schimbã sau nu.Imposibilitatea în care a fost William Marbury dea-ºi exercita funcþia este situaþia în care el aredreptul conform legii ºi actului de numire dar,acest drept este încãlcat. Suntem în prezenþaexistenþei dreptului legal ºi a imposibilitãþiiimplementãrii lui.

II. Cum se rezolvã o astfel de situaþie în carelegea ºi actul de numire prevãd ºi atribuie dreptuldar acest drept concret, legal, din motive diverse(în speþã actul de numire nu ajunge la destinatardatoritã faptului cã s-a schimbat administraþia) nupoate fi implementat, exercitat? Singura autoritatecompetentã sã se pronunþe în astfel de cazuri esteinstanþa de judecatã. Îndatorirea oricãrui stat dedrept, ºi guvernul SUA este un guvern care sesupune legilor, este de a oferi titularului dreptuluiîncãlcat un remediu, o despãgubire, o soluþie.

Protecþia drepturilor legale încãlcate se rezolvãde instanþele competente de judecatã, de la caz lacaz, avînd în vedere prevederile legale ºi probeleadministrate de pãrþi. Nimeni nu este judecãtor înpropria cauzã. În toate cazurile instanþa dejudecatã þine cont de faptul cã titularul dreptuluieste nevinovat de încãlcarea acestuia ºi mai mult,el îºi exprimã dorinþa de a-ºi exercita dreptulprevãzut de lege.William Marbury se gãseºte însituaþia în care, introducînd acþiunea în justiþiedovedeºte cã vrea sã-ºi exercite dreptul – acela de

1177




Doina Micu

Separarea puterilor în stat ºi constituþionalitatea legilorîn SUA

1188




a fi judecãtor de pace. Curtea Supremã a SUA aapreciat cã W. Marbury are dreptul sã fiejudecãtor de pace în temeiul numirii primite, carea fost fãcutã conform constituþiei. Numirea fãcutãde preºedintele John Adams este un act de putere,dispusã conform legii, într-o manierã discreþionarã(este un act de putere care presupune voinþapreºedintelui ºi care se bucurã de imunitate) carenu poate fi pusã în discuþie în faþa unei instanþefie ea chiar supremã. Funcþionarul însuºi estedator sã se supunã unei astfel de numiri – duty -obligaþie, el fiind considerat subiect politic.10

Drepturile înalþilor funcþionari de stat sunt înacelaºi timp ºi datorii, obligaþii ale acestora;denumirea adecvatã este aceea de atribuþie saucompetenþã, aceasta fiind din momentuldobîndirii ei, un drept ºi o îndatorire care trebuieexercitatã cîtã vreme sunt întrunite condiþiilelegale. Persoanele care deþin atribuþii devin titularide drepturi (deþinãtori de drepturi legale).Exercitarea acestor drepturi se face în concordanþãcu legea, de aceea ei sunt îndreptãþiþi la protecþiadrepturilor lor, în toate situaþiile în care considerãcã le sunt încãlcate drepturile. Referindu-ne laspeþa Marbury versus Madison, putem afirma cãW. Marbury are un drept legal care îi este violat,încãlcat deoarece este pus în imposibilitateaexercitãrii lui. În temeiul legii, Marbury esteîndreptãþit la un remediu juridic, pentru cãnimeni nu poate hotãrî în propria cauzã. Instanþade judecatã este instituþia competentã care se vapronunþa.

III. Care este acest remediu, soluþie, ºi careeste instanþa competentã sã se pronunþe?

În cazul lui W. Marbury, remediul constã îneliberarea înscrisului – mandamus –11 care sã-lpunã în situaþia exercitãrii dreptului sãuindividual, astfel cum a solicitat în petiþia saînaintatã Curþii Supreme. În fapt instanþacompetentã a eliberat înscrisul solicitatconsiderînd cã cererea este legalã ºi justificatã.Nimeni nu are dreptul sã intervinã în exercitereaunei funcþii oficiale care se face în conformitatecu constituþia, deci este validã. Conformitateanumirii este de fapt o problemã deconstituþionalitate. Ea poate fi analizatã astfel:cine face numirea conformã sau are competenþasã numeascã în concordanþã cu constituþia? cineaprobã aceastã numire? ce persoane pot fi numiteîn funcþii oficiale? cum trebuie sã fie actul denumire, sau ce condiþii trebuie sã îndeplineascãactul de numire pentru a fi conform cu legea? ceefecte juridice creazã numirea într-o funcþieoficialã? La toate aceste întrebãri, rãspunsurilesunt date în expunerea faptelor ºi comentariile pecare le-am fãcut la punctele I, II, III. Dorim sãsubliniem încã o datã cã, numirea lui W. Marburyare ca efect juridic naºterea dreptului acestuia ºiposibilitatea concretã a exercitãrii funcþiei dejudecãtor de pace. Naºterea acestor drepturi îltransformã pe W. Marbury în titular de drepturicare fiind încãlcate dau naºtere la un proces înfaþa instanþei de judecatã.

Petiþia introdusã de Marbury ridicã întrebareacompetenþei Curþii Supreme de a avea jurisdicþiaprimarã. Constituþia SUA în articolul III,secþiunea1, prevede cã puterea judecãtoreascã esteuna din cele trei ramuri ale puterii, alãturi deputerea legislativã ºi executivã. Sistemuljudecãtoresc este format din Curtea Supremãalãturi de curþile federale ºi instanþele inferioare.Competenþa tuturor instanþelor de judecatã estestabilitã prin lege federalã de cãtre Congres.Jurisdicþia este distribuitã în jurisdicþie primarã ºide apel. Curtea Supremã a SUA are jurisdicþie pri-marã, conform art. III, secþiunea 2, paragraful 2,

în toate cazurile referitoare la ambasadori, alþifuncþionari publici ºi consuli, ºi acelea în carestatele vor fi parte. În toate celelalte cazuri CurteaSupremã are jurisdicþie de apel. Referindu-ne laspeþa în discuþie, putem afirma cã, CurteaSupremã a avut jurisdicþia primarã în cazulMarbury versus Madison ºi înscrisul solicitat afost legal atribuit.

Ordinul solicitat numit mandamus este un actoficial care se elibereazã în urma judecãrii petiþieiprintr-o cale extraordinarã de atac.12 Un astfel deremediu legal este pronunþat de Curte ºi impunedestinatarului sãu un comportament obligatoriu.Destinatarul poate fi un funcþionar public, oinstituþie, corporaþie sau persoanã fizicã.Conformarea acesteia constã în executarea sauimplementarea obligaþiei sale legale sau acompetenþei sale. Acest document se referã ladrepturi existente, clare ºi obligã pe pîrîtul acþiuniisã le dea curs, adicã sã le respecte ºi sã leimplementeze. Scopul ºi natura mandamus-uluieste sã asigure petentului - celui care a introduspetiþia - o soluþie legalã care nu este posibilã prinprocedurile uzuale, obiºnuite. Procedurileobiºnuite sau formele legale ordinare de atacacordã petentului un remediu legal ºi convenabilcum ar fi: apelul, un act al erorii, un act derevizuire, o amînare, etc. Mandamus esteobligatoriu pentru pãrþi ºi opereazã in personam ,adicã împotriva persoanei sau funcþionarului carenu a îndeplinit o atribuþie legalã, încãlcînd astfellegea. La baza acestei cãi extraordinare de atacstau principiile echitãþii13: legalitatea, moralitatea,buna-credinþã, adecvarea ºi completa satisfacere apetentului, lipsa de vinovãþie a petentului,satisfacerea convenabilã a ambelor pãrþi, eficienþaremediului. Într-o procedurã de eliberare amandamus-ului, petentul trebuie sã facã dovadaclarã, certã ºi completã a dreptului sãu legal ºispecific. În acelaºi timp, intimatul (în speþãMadison) trebuie sã aibã datoria legalã, specificã,clar definitã ºi obligatorie prin natura sa. În acestfel Curtea va aprecia natura actului de numire,caracterul funcþiei care este public sau cvasi-public, ºi eventualul abuz în exercitarea funcþiei.În sistemul common law, sistem legal care sebazeazã pe obicei, precedent judiciar ºi principii,documentul emis de Curte se referã doar la actelecare prin natura lor nu sunt acte de putere,discreþionare. Se bucurã de imunitate în eliberareaunui mandamus, preºedintele SUA ºi guvernatoruloricãrui stat. Ceilalþi funcþionari federali saustatali pot fi parte într-o procedurã extraordinarãde eliberare a mandamus.

În cazul Marbury versus Madison judecat deCurtea Supremã, punîndu-se problema existenþeiºi încãlcãrii unui drept subiectiv, s-a interpretat ºiaplicat atît constituþia SUA cît ºi alte actenormative printre care ºi Actul judiciar ºiprincipiile juridice care decurg din activitateajudecãtoreascã. Între aceste principii putemenumera: dreptul poporului american de a-ºistabili propriul guvern care, este un drept originalºi din el decurge legitimitatea puterii ºi autoritateaei; alegeri democratice care exprimã voinþademocraticã a poporului; existenþa unei constituþiiscrise care sã prevadã limitele exercitãrii voinþeimajoritãþii; constituþia este legea supremã,superioarã altor legi ºi fundamentalã, modificabilãdoar prin mijloace extraordinare; orice actlegislativ contrar constituþiei este nul; în cazullegilor conflictuale (care se contrazic una pecealaltã) competenþa decizionalã aparþine instanþeide judecatã care va stabili care este legeaaplicabilã prioritar. În acest fel judecãtorii voraplica atât constituþia cît ºi legile SUA ...precum ºilegile care sunt în concordanþã cu constituþia –

aceasta fiind legea supremã a pãmântului.Noþiunea de lege supremã a pãmântului estecunoscutã în literatura juridicã sub denumirea declauza de supremaþie. Ea rãspunde întrebãrii carese ridicã în toate situaþiile în care existã actejuridice conflictuale – care este legea superioarãaplicabilã prioritar, deci, care este legea supremãîn condiþiile concrete de neconcordanþã legislativãsau de neconcordanþã cu constituþia SUA –situaþie numitã neconstituþionalitate.

Activitatea prin care Curtea Supremã a SUAverificã constituþionalitatea legilor este o activitatelegitimã prin intermediul cãreia se faceinterpretarea legilor ºi nu se pune în discuþieautoritatea legislativului. Instanþa apreciazã doardacã legea este conflictualã sau contrarã cuconstituþia SUA. Deciziile Curþii Supreme princare se stabileºte constituþionalitatea sauneconstituþionalitatea legilor sunt obligatoriipentru pãrþi dar, în acelaºi timp, în cazurisimilare, se bucurã de respect ºi consideraþie dinpartea oricãrui departament al guvernului. Înacest fel, încã din 1861 Abraham Lincoln a pusbazele jurisprudenþei ca izvor de drept. Cu altecuvinte, deciziile Curþii Supreme prin care dã oanumitã interpretare legilor sau explicã înþelesulunor termeni juridici, devin aplicabile în toatecazurile similare asigurînd astfel, unitateadreptului pe tot teritoriul SUA. Începînd cu cazulMarbury versus Madison, orice instanþã dejudecatã ºi fiecare instituþie guvernamentalã vaaplica prioritar, superior ºi suprem constituþiaSUA. Din 1803 problema constituþionalitãþiilegilor s-a transformat într-un fenomen american.Articolul VI al constituþiei SUA prevede expresclauza de supremaþie – constituþia este legeasupremã care se aplicã... tot ceea ce este contrarconstituþiei ºi legilor statelor fiind inaplicabil.Interpretînd aceastã prevedere deducem cã, atîtlegile statelor cît ºi constituþiile acestora trebuie sãfie conforme cu constituþia SUA, în caz contrar,dispoziþiile neconcordante fiind inaplicabile saunule. Conformitatea constituþiilor statale ºi alegilor statale trebuie sã existe nu doar în privinþaconstituþiei SUA ci ºi a legilor federale.

Activitatea Curþii Supreme de verificare aconstituþionalitãþii legilor nu presupune ºijudecarea în fond – a motivelor ºi a dovezilor – acazurilor. Atunci când Curtea apreciazã cã existão controversã legislativã, o neconcordanþã alegilor, ea adoptã o decizie de neconstituþionali-tate. Puterea de a adopta decizii – the decisionmaking power – pe care o are Curtea Supremã,face ca interpretarea ºi aplicarea legilor sã fieunitarã ºi uniformã în SUA ºi deasemenea asigurãviabilitatea, credibilitatea ºi autoritatea legislativãa constituþiei SUA. În acest fel, verificareaconstituþionalitãþii legilor a devenit un principiuconstituþional, aplicabil în toate statele caredoresc instaurarea sau menþinerea unui stat dedrept, în care legea este respectatã la toatenivelurile.

Tot o chestiune de constituþionalitatea legilorºi a clauzei de supremaþie se pune ºi în cazurileîncheierii tratatelor internaþionale de cãtre SUA.Pentru a analiza corespondenþa relaþiei constituþie– tratat internaþional, avem în vedere urmãtoareleprevederi din constituþia SUA pe care le citãm:

Articolul VI (2) prevede: aceastã Constituþie, ºiLegile SUA care vor fi adoptate în conformitatecu ea; ºi toate Tratatele încheiate, sau care se vorîncheia, sub autoritatea SUA, vor fi Legeasupremã a Pãmântului; ºi Judecãtorii în fiecareStat vor fi obligaþi, sã respecte ºi sã apliceConstituþia sau Legile fiecãrui Stat dacã nu suntcontrare.

Articolul VI (3) prevede: Senatorii ºi Deputaþii

1199




menþionaþi înainte, ºi Membrii din diferiteAdunãri Legislative Statale, ºi toþi funcþionariiexecutivi ºi judiciari, atât a SUA cît ºi a fiecãruiStat, vor fi obligaþi prin Jurãmînt sau Declaraþie(fãcutã cu prilejul învestirii), sã susþinã aceastãConstituþie; dar niciun Test religios nu va fi cerutca ºi Condiþie vreunui Funcþionar sau Instituþiepublicã în SUA.

Articolul I (1) prevede: Toatã Puterealegislativã reglementatã aici va fi învestitã înCongresul SUA, care va fi format din Senat ºiCamera Reprezentanþilor.

Articolul I (8) 18 prevede între competenþeleatribuite Congresului SUA: Sã adopte toate Legilecare vor fi necesare ºi potrivite pentru punerea înpracticã a competenþelor acordate, ºi a tuturorcelorlalte competenþe atribuite de aceastã Consti-tuþie Guvernului SUA, sau oricãrui Departamentori Funcþionar de stat.

Articolul I (10)1 prevede: Niciun Stat nu va fiparte în vreun Tratat, Alianþã, sau Confederaþie ...

Articolul II (2) prevede între atribuþiilePreºedintelui: El va avea competenþa, cu Sfatul ºiConsimþãmîntul Senatului, sã încheie Tratate ...Sã numeascã Judecãtorii Curþii Supreme, ºi oricealt Funcþionar al SUA....

Articolul II (3) prevede între atribuþiilePreºedintelui: El ....va învesti autoritatea în toþiFuncþionarii SUA.

Din interpretarea cumulativã a acestorarticole, putem deduce printre altele, urmãtoareleconcluzii:

sursa puterii naþionale rezidã în suveranitateapoporului american, care este exercitatã îndomeniul relaþiilor interne ºi internaþionale;

supremaþia actelor normative derivã dinspreconstituþia SUA spre legile federale, constituþiilestatelor ºi legile statale;în interpretarea actelor normative ºi aplicareaacestora în cazuri concrete sunt adoptate deciziijudiciare care devin precedente judiciare pentrusituaþiile similare; într-un sistem juridic bazat pecommon law cum este cel britanic sau american,precedentul judiciar constituie modelul care este

folosit în cazuri similare. Common law14 este sistemul juridic care se bazeazã pe doctrinã, peînþelegerea ºi interpretarea principialã fãcutã deinstanþa de judecatã. În acest fel instanþele dejudecatã, Curtea Supremã a SUA în special aucompetenþa de a face dreptul, adicã de a adoptadecizii judecãtoreºti care stabilesc modelul, doctri-na, ideea, testul care stã la baza altor soluþii.Exemplul clasic care stã la baza cazurilor de con-stituþionalitate a legilor ºi a unor principii juris-dicþionale este Marbury versus Madison;

tratatele ºi acordurile internaþionale15 suntmanifestãri de voinþã între douã state din comuni-tatea internaþionalã, care se încheie sau seexprimã, de Congresul SUA sau Preºedintele SUA.Doar SUA pot intra în relaþii internaþionale ºi nufiecare stat american în parte sau separat. Relaþiileinternaþionale sunt exercitate de Preºedintele SUAcare poate încheia tratate internaþionale cu avizulºi consimþãmîntul a 2/3 dintre senatorii prezenþisau poate încheia acorduri internaþionale careintrã în vigoare fãrã a fi ratificate de 2/3 dintresenatori.

Problema constituþionalitãþii tratatelor ºi acor-durilor internaþionale se pune în special în cazulîn care clauza de flexibilitate acordã Preºedinteluicompetenþa încheierii unor acorduri care nu tre-buie sã fie ratificate de Senat. În ambele cazuri,adicã atunci cînd se încheie de Congres sau dePreºedinte, sub aspect formal, tratatele ºi acor-durile internaþionale trebuie sã fie conforme cuconstituþia SUA, care este legea supremã ºi careexprimã voinþa suveranã a poporului.16 Acest faptse datoreazã clauzei de supremaþie care face ca întoate cazurile de neconstituþionalitate, chiar dacãtratatul internaþional este încheiat ulterior în timpconstituþiei, sã se aplice constituþia SUA.Neconstituþionalitatea tratatelor se constatã deinstanþele judecãtoreºti, tratatele fiind de faptdupã ratificare, legislaþie internã. Ele intrã învigoare ca acte interne a SUA, deci au forþajuridicã a legilor federale ºi sunt superioare legis-laþiei statelor. Datoritã acestei situaþii, legislaþiastatalã neconformã cu tratatul internaþional este

neconstituþionalã ºi invalidatã. Situaþia concretãpentru care se poate face invalidarea depinde dela caz la caz. Importanþa locului suprem acordatconstituþiei SUA este primordialã în orice contro-versã legislativã, fie cã vorbim de relaþii internesau externe.

Un alt aspect specific Americii este sclavia,care încã din secolul al nouãsprezecilea a fostamplu dezbãtut ºi a ridicat probleme deconstituþionalitate a legilor. Ne vom ocupa înrîndurile urmãtoare de analiza unui caz care adevenit celebru nu doar prin stabilirea uneijurisprudenþe noi dar ºi prin consecinþele pe carele-a determinat. Este vorba de Dred Scott versusSanford.

Dred Scott este o persoanã de culoare, sclav,nãscut cîndva între anii 1790 ºi 1800 în Virginia,pe proprietatea lui Peter Blow, care se va muta în1830 în St. Louis – Missouri. În anul 1833 Scotteste vândut doctorului John Emerson careîmbrãþiºeazã cariera militarã. Între anii 1833 –1842 doctorul Emerson ºi sclavul sãu Scott trãiescpe teritoriile statelor Illinois ºi Minnesota, ultimulfiind teritoriu a statului Wisconsin. În perioadarespectivã constituþia din Illinois interzicea sclaviaiar Compromisul Missouri din 1820 interziceasclavia în nordul Louisianei. Dred Scott nu aacþionat în niciun fel pentru a-ºi garanta statutulde om liber dobîndit în Illinois ºi apele cu regimjuridic internaþional. În anul 1836 sau 1837 DredScott se cãsãtoreºte cu Herriet Robinson într-oceremonie legalã civilã în faþa unui judecãtor depace, ca orice persoanã liberã. În urma cãsãtoriei,proprietatea asupra lui Herriet este transmisãdoctorului Emerson. Din cãsãtorie se nasc douãfete. Eliza care se naºte pe vapor pe rîulMississipi în zona nordicã care nu cunoaºtesclavia ºi care nu se va cãsãtori niciodatã. Cealaltãfiicã este Lizzie care se naºte în Missouri ºi careva avea descendenti. În anul 1838 doctorulEmerson se cãsãtoreºte cu Irene Sanford a cãruifrate va fi mai târziu implicat ca reprezentantlegal în procesul devenit celebru. Dupã puþini anidoctorul Emerson moare ºi lasã întreaga sa averesoþiei sale care, este chematã de soþii Scott îninstanþa din Missouri în anul 1846, pentrueliberarea lor. Prima decizie din 30 iunie 1847 anegat soþilor Scott eliberarea ºi a dispus o nouãjudecatã datoratã unor tehnicalitãþi formale.Instanþa de judecatã în faþa cãreia s-a desfãºurat aldoilea proces a decis la 12 ianuarie 1850eliberarea soþilor Scott. Doamna Irene Emerson afãcut apel la Curtea Supremã din Missouri prinintermediul fratelui sãu, Sanford care era ºiavocatul ei. Între timp doamna Emerson,proprietara soþilor Scott conform cu primadecizie, s-a recãsãtorit cu un avocat aboliþionistdin Massachusetts unde s-a ºi mutat, devenindIrene Chaffe.

Înaintarea apelului a pus problema moralitãþiisclaviei ºi a transformat problema juridicã într-unapoliticã. Curtea a judecat doctrina once free,always free adicã dacã ai devenit liber, rãmîi liberpentru totdeauna ºi în decizia sa din 22 martie1852 a hotãrât cã soþii Scott sunt sclavi. În acestfel doctrina a fost inversatã, rãsturnatã, iarefectele sale de asemenea.

Între timp s-a pronunþat decizia în cazulStrader versus Graham din 1850, Curtea Supremãabordând problema procedural, fãrã a se pronunþaasupra conþinutului; s-au pus astfel bazeleprincipiului obligativitãþii deciziilor CurþiiSupreme în calitate de arbitru legal definitiv înprivinþa legilor statale. Pentru a evita o situaþiesimilarã Dred Scott trebuia sã ajungã la CurteaSupremã a SUA. Astfel, persoanele direct ºi

2200




indirect implicate care doreau abolirea sclaviei,prin avocatul reclamantului au înaintat cazulîmpotriva lui Sanford John F.A. ºi nu al doamneiIrene Chaffe – proprietara sclavilor. Acþiunea afost înregistratã la Curtea federalã pentru a puteaajunge în apel la Curtea Supremã a SUA, ºipentru a determina aceastã instanþã sã sepronunþe în fondul cauzei. Jurisdicþia Curþiifederale a fost posibilã datoritã diversitãþii decetãþenii pe care le implicã: Sanford era cetãþeanal New York-ului iar Scott al statului Missouri.Curtea Supremã a SUA a trebuit sã se pronunþeasupra cetãþeniei negrilor ºi asupraconstituþionalitãþii Compromisului Missouri.Decizia s-a pronunþat în 6 martie 1857 iar DredScott ºi descendenþii sãi au fost declaraþi sclavi.Aceastã soluþie a diminuat credibilitatea, obiecti-vitatea ºi neutralitatea Curþii Supreme. Forþeleaboliþioniste s-au radicalizat, încercând sã previnãadoptarea legilor care prevedeau sclavia. Membriifamiliei Scott au devenit sclavii unui aboliþionistcare nu cunoºtea situaþia. Acesta a transmisdreptul de proprietate ºi proprietatea asuprasclavilor, lui Taylor Blow din St. Louis. Noulproprietar l-a eliberat pe Dred Scott ºi pe membriifamiliei sale în conformitate cu legislaþia dinMissouri, la 26 mai 1857. În ciuda deciziei CurþiiSupreme a SUA, faptele-circumstanþele ºi legislaþiastatalã, au fãcut ca, în aceeaºi încãpere în care aînceput procesul în urmã cu 11 ani sã aibã locpronunþarea deciziei de eliberare.

Ca persoanã liberã Dred Scott a lucrat caportar la un hotel din St. Louis dar faima lui s-astins odatã cu moartea sa în septembrie 1858.Noul Preºedinte al SUA, ales în anul 1860 a fostAbraham Lincoln un aboliþionist convins. La scurttimp, a izbucnit rãzboiul civil sau rãzboiul dintreNord ºi Sud ori rãzboiul desegregãrii care, a puscapãt sclaviei în mod oficial prin adoptareaAmendamentului 13 la constituþia SUA, în anul1865.

O analizã atentã a fost fãcutã instituþiiloramericane, trei ani mai tîrziu adoptându-seAmendamentul 14 care a echilibrat balanþa întreputerea naþionalã ºi cea statalã. Statutul decetãþean al unui stat american, acorda implicit ºicetãþenia SUA, ºi invers. Legea naturalizãriiadoptatã ulterior rãzboiului civil este o legefederalã prin care de la acest nivel se asigurã, ºiazi, dobîndirea cetãþeniei americane. În acest felse asigurã acelaºi statut juridic persoanelor fizice,la cele douã nivele: statal ºi federal. Prinintermediul Amendamentului 14 la constituþiaSUA, se asigurã cetãþenia americanã pe totteritoriul þãrii, statutul juridic nemaifiinddiscriminatoriu. Doctrina odatã liber, totdeaunaliber, rãmîne fãrã obiect.

Problema cetãþeniei populaþiei de culoare carear fi trebuit discutatã ca temã de fond, esenþialã,de cãtre Curtea Supremã a SUA, ar fi dus laconstatarea constituþionalitãþii CompromisuluiMissouri din 1820 ºi a neconstituþionalitãþiicodurilor negre adoptate de unele state din sud.Curtea Supremã a preferat sã dea dreptate, indi-rect, stãpânilor de sclavi – fermieri bogaþi – ºi sãdezbatã un subiect lipsit de importanþã în fond, oproblemã proceduralã care, a salvat-o, aparent, dela sarcina dificilã care îi revenea.

Între motivele deciziei Curþii, prezentate dePreºedintele Curþii judecãtorul R.B.Taney, s-amenþionat cã Dred Scott nu era cetãþean americanci doar cetãþean al statului Missouri; din aceastãcauzã el nu putea sã introducã acþiunea la oinstanþã federalã. În acest fel se aratã cã jurisdicþianu aparþine Curþii Supreme a SUA, care nu poatejudeca speþa Scott versus Sanford ºi deci nu poate

pronunþa o decizie. Curtea Supremã poate doarsã-ºi constate necompetenþa. În plus, s-a arãtat cãDred Scott este negru cu descendenþã africanã,adicã statutul sãu nu-i permite sã devinã cetãþeanamerican care face parte implicit din poporulsuveran sau we the people of USA. Din aceastãcauzã o persoanã de culoare poate fi eliberatã dinsclavie dacã legile statului în care trãieºte permitacest lucru. Persoana devine om liber – man – darse bucurã doar de drepturile individului prevãzutede legislaþia statalã. Privilegiile ºi imunitãþileprevãzute de constituþia SUA nu devin drepturiale persoanelor eliberate din sclavie pentru cã elenu sunt considerate cetãþeni americani. Nici legilefederale nu erau aplicate persoanelor eliberate dinsclavie. Pentru indivizii pro-sclavie, rasa neagrãforma o clasã separatã de persoane. Justificarearelaþiei dintre stãpînii de sclavi ºi sclavi, din punctde vedere juridic, era fãcutã cu ajutorul doctrineicare reglementa proprietatea ºi nu libertatea,dreptul de proprietate ºi nu drepturile persoanei.Proprietatea avea un statut juridic deosebit iarsclavii erau doar obiect al dreptului deproprietate, nu persoane care puteau devenilibere. Din aceastã cauzã proprietarul sau stãpînulde sclavi putea dispune de bunurile sale cumdorea. Fãcînd parte din averea stãpânilor, sclaviiputeau sã fie vânduþi ca orice alt obiect alproprietãþii lor. Pânã la adoptareaAmendamentului 13, doar albii erau persoanelibere ºi apte din punct de vedere juridic, adicãaveau privilegii ºi imunitãþi în calitate de cetãþeniamericani. Naturalizarea sau acordarea cetãþenieiavea ca efect includerea în comunitate în calitatede membru ºi dobândirea tuturor privilegiilor ºiimunitãþilor care revin unui cetãþean american.Negrii liberi ºi strãinii, nefiind cetãþeni americaninu se bucurau de drepturile amintite.O altã modalitate perspicace ºi subtilã, nu doarsemanticã, de marginalizare sau excludere de laanumite beneficii legale, este aceea de a adoptalegislaþie exclusivã. Între atribuþiile acordateCongresului de constituþia SUA, regãsim posibili-tatea acestuia de a adopta în anumite teritorii re-guli ºi regulamente.17 Aceste teritorii reglementatespecial ºi regulile respective se refereau la sclavieºi la modul specific de reglementare al acesteia,înainte de adoptarea Amendamentului 13.

Avînd o privire complexã asupra cazului Scottversus Sanford, putem conchide cã instanþasupremã ca instituþie a naþiunii, în încercarea sade a lua decizii prin intermediul cãrora ar trebuisã asigure echilibrul puterii între naþiune ºi state,precum ºi între cele trei ramuri ale puterii, s-aapropiat prea mult de politic ºi a neglijat rolul sãujuridic. Din aceastã cauzã ea a fost sancþionatã,ridiculizatã ºi a pierdut din credibilitate. Deciziaîn cauza Scott versus Sanford a determinat marischimbãri politice în þarã ºi sancþionareaPreºedintelui Curþii Supreme, judecãtorul RogerBrooke Taney care a pronunþat soluþia ºi care sespune cã a influenþat curtea politic. El a maiservit instanþa supremã pînã în 1864.

Republicanii ºi forþele aboliþioniste au reuºit sãcâºtige controlul asupra puterii legislative ºiexecutive la nivel naþional iar puterea de a adoptadecizii a Curþii Supreme a fost diminuatãtemporar, ea fiind împiedicatã sã mai legalizezesclavia. Chiar dacã în cazul Scott versus Sanford,Curtea Supremã cîºtigase bãtãlia, rãzboiul a fostpierdut. Interpretarea juridicã a constituþiei ºilegislaþiei americane fãcute de R.B.Taney conformcãreia deºi liberã într-un stat, o persoanã deculoare este sclav in alt stat (Illinois, respectivMissouri) pentru cã legislaþia unuia nu se aplicãceluilalt, a fost corectã doar pînã la evenimentelecare au dus în 1865 la abolirea sclaviei.

Uniformitatea ºi constituþionalitatea legilor acîºtigat apoi teren în 1868 prin adoptareaAmendamentului 14 la consituþia SUA, care faceobligatoriu controlul de conformitate cu legeasupremã.

Prin intermediul celor douã cazuri prezentateºi ale implicaþiilor multiple – politice, juridice ºisociale – pe care le-au generat, s-au pus bazeleunui sistem instituþional democratic care continuãsã funcþioneze ºi în prezent. Totul este un procescontinuu de transformare, prin intermediul cãruiainstituþiile democratice se creazã ºi recreazãasigurând existenþa statului de drept.Constituþionalitatea legilor este unul dintremecanismele care ajutã la implementarea acestuiproces de înnoire ºi adecvare continuã.

BIBLIOGRAFIE:

1. Kimbrough, Robert T., (1974), Summary ofamerican law, The lawyers co-operativ publishing co.,New York, Bancroft-Whitney co., San Francisco, pag.38.

2. idem, pag. 39.3. Cohen, William; Varat, Jonathan D,(1997),

Constitutional law-cases and materials-, The foundationpress inc., New York, pag 3-9.

4. idem, pag. 33.5. idem, pag. 44.6. idem, pag. 82.7. idem, pag. 83., 111.8. idem, pag. 26.9. idem, pag. 30.10. idem, pag. 80-112.11. Kimbrough, Robert T., op.cit. pag. 333.12. idem, pag. 331.13. idem, pag. 263.14. Poor, Henry V., (198), You and the law,

Reader’s Digest inc., New York.15. Cohen, William... op. cit. pag. 224.16. idem, pag. 229.17. Presser, Stephen B; Zainaldin, Iamil S., (1980),

Law and american history-cases and materials-, Westpublishing co., St. Paul Minn., pag. 468; Witt, Elder,(1988), The Supreme Court and individual rights-congressional quaterly, Washington D.C., pag. 4.

Într-un anume sens, problema definirii libertãþiiumane este reductibilã la o circumscriereprecisã a limitelor ei de manifestare; filosofia

acþiunii a accentuat asupra posibilitãþii deafirmare a libertãþii în dublu context: mai întâi, seiveºte problema determinãrii gradului de libertatea individului angajat într-o acþiune, datã fiindasumpþia deterministã conform cãreia oriceimplicare acþionalã este condiþionatã de uneveniment anterior; o a doua provocare la adresalibertãþii umane priveºte faptul cã unele acþiuni,deºi scapã de influenþa vreunei forme depredeterminare, nu fac totuºi loc posibilitãþii deafirmare a liberului arbitru.1 Problema libertãþiiumane s-a pus însã acut în legãturã cu vecheadistincþie medievalã dintre a acþiona sau nupotrivit manifestãrii libere a voinþei noastre ºi aacþiona sau nu în conformitate cu asumarea aceea ce stã în puterea noastrã; cãci, este esenþialde ºtiut dacã ceea ce vrem sã înfãptuim stã înputerea noastrã sau nu; mai profund, este demnde ºtiut dacã însãºi libertatea voinþei este un lucruce stã în puterea noastrã. Urgenþa gãsirii unorrãspunsuri la astfel de provocãri a dat impulsulunor abordãri subtile a problemei libertãþii încâmpul filosofiei acþiunii.

Recent, într-un volum colectiv, patrucercetãtori americani au încercat sã ofere osintezã cuprinzãtoare a teoriilor formulate înlegãturã cu problema liberului arbitru;provocatoare ºi inspiratã deopotrivã, contribuþiacelor patru expune principalele controverse iscateîn jurul temei în discuþie, oferind sugestii bogateîn ceea ce priveºte posibilitatea exploatãriiconceptului de liber arbitru în cadrul teoretic alfilosofiei acþiunii.2 Pornind de la premisa cã odezbatere rafinatã ºi calificatã având ca subiectteoria liberului arbitru nu este posibilã fãrãabordarea concomitentã a conceptelor deresponsabilitate moralã ºi determinism, lucrareapropune înþelegerea distinctã a opþiunilor teoreticeposibile relativ la conceptul de liber arbitru; înliniile sale generale, controversa fundamentalãavând ca mizã liberul arbitru îi separã pecompatibiliºti ºi incompatibiliºti; întrucât însã,fiecare dintre aceste douã orientãri nuanþeazãconceptual problematica în discuþie, avem de-aface cu patru direcþii generale de soluþionareteoreticã a conceptului de liber arbitru, dupã cumurmeazã:

1. libertarianismul asumã o poziþieincompatibilistã moderatã ºi optimistã, respingândexistenþa unei lumi deterministe ºi acceptând fãrãrezerve prezenþa liberului arbitru în înþelegereaacþiunilor noastre, independent de naturaacestora;

2. incompatibilismul de esenþã tare propune oviziune radicalã ºi pesimistã, afirmând existenþadeterminismului în lume ºi respingând în modcategoric posibilitatea manifestãrii liberuluiarbitru;

3. compatibilismul este moderat ºi optimist înasertarea prezenþei în lume deopotrivã adeterminismului ºi liberului arbitru;

4. revizionismul este criticist ºi asumã opoziþie teoreticã compatibilistã mai puþinoptimistã (i. e. manifestarea liberã a voinþei în

condiþiile unei lumi înþelese pe criteriideterministe trebuie acceptatã sub anumitecondiþii ºi rezerve). Vom aborda succint fiecaredin aceste poziþii.

Datã fiind intenþia libertarienilor de a apãraliberul arbitru deopotrivã în faþa determinismuluicompatibilist ºi a indeterminismului, soluþiile lorteoretice trebuie sã propunã argumente teoreticesolide de naturã sã contracareze douã tipuri detensiuni majore: dilema compatibilitãþii se referãla inutilitatea apãrãrii libertãþii voinþei încondiþiile în care concepþia libertarianã ºi ceadeterministã nu se exclud reciproc (nu suntincompatibile); dilema inteligibilitãþii exprimãperplexitatea indeterminiºtilor cu privire lastãruinþa libertarienilor de a promova libertateaarbitrului în condiþiile existenþei ºansei, neºansei,întâmplãrii sau chiar a posibilitãþilor alternative deacþiune.3 La aceste provocãri, libertarienii oferãdouã tipuri de argumente: 1) argumentulconsecinþei, formulat de Peter van Inwangen, esteurmãtorul: dacã determinismul este adevãrat,atunci acþiunile ºi faptele noastre sunt influenþatede fapte ale trecutului; dar noi nu putem facenimic pentru a schimba trecutul; în consecinþã,faptele trecutului nu depind în niciun fel de noi,sunt în afara noastrã; determinismul trebuierespins întrucât noi acþionãm diferit deprescrierile sale; 2) argumentul responsabilitãþiiultime afirmã faptul cã pentru a fi pe deplinresponsabili de acþiunile noastre, trebuie sã putemfi socotiþi responsabili pentru orice componentãparticularã a acþiunilor noastre.4

Incompatibiliºtii radicali rãstoarnã perspectivalibertarienilor: într-o lume guvernatã de principiuldeterminismului, deopotrivã posibilitatea alegeriisoluþiilor alternative ºi promovarea ideii deresponsabilitate moralã trebuie respinse. În primulcaz, existenþa unei alternative sprijinã ipotezaexistenþei liberului arbitru întrucât trimitenemijlocit la capacitãþile deliberative ºi decizionaleale indivizilor angajaþi într-o acþiune; mai mult,chiar dacã, în cursul unei acþiuni, un individ paresã fi acþionat constrâns de absenþa vreuneialternative aflate la dispoziþia sa, determinismulradical trebuie respins pornind de la premisa cã,în fapt, constrângerea este numai una aparentã,iar individul a ales sã acþioneze de acea manierãchiar dacã nu avea o soluþie alternativã.5

Determiniºtii radicali resping argumentul luiFrankfurt pe motiv cã înþelegerea acþiuniiconstrânse ca acþiune liberã, doar peconsiderentul cã exista ca alternativã posibilitateade a nu dori sã se acþioneze (infirmând astfelconstrângerea), trebuie respinsã datoritã lipsei derobusteþe.6 Robusteþea ar impune exigenþa cavoinþa sã aibã o alternativã tare: un act este liberdacã voinþa de a acþiona într-un anume fel admiteºi posibilitatea acþiunii alternative tot ca rezultatal manifestãrii voinþei. Respingerea ideii deresponsabilitate moralã de cãtre incompatibiliºtieste consecinþa fireascã a imposibilitãþii uneialternative a voinþei în acþiune: de vreme ceindividul nu are la îndemânã posibilitatea liberãde a decide în acord cu voinþa, urmeazã în modnatural cã el nu poate fi fãcut responsabil pentruacþiunile sale; compatibiliºtii încearcã sã salveze

responsabilitatea moralã de critica deterministã înfelul urmãtor: responsabilitatea moralã nudecurge din absenþa alternativelor voliþionale cidin înþelegerea faptului cã o acþiune are o istoriecauzalã pe care individul o asumã în modneconstrâns. O astfel de înþelegere ar permite,potrivit compatibiliºtilor, acþiunea liberã ºi, prinurmare, prezervarea ideii de responsabilitatemoralã.7 În esenþã, determiniºtii radicaliformuleazã trei obiecþii majore la adresalibertarienilor radicali: 1) este fals cãresponsabilitatea moralã poate fi prezervatã strictîn condiþiile asumãrii poziþiei libertariene; 2) estefalsã opþiunea libertarianã a necesitãþiiresponsabilizãrii indivizilor ºi 3) este falsã tezaunor libertarieni dupã care existã posibilitateajustificãrii epistemice a liberului arbitru.8

Libertarianismul ºi determinismul radical suntinstanþe ale poziþiei incompatibiliste; celelaltedouã opþiuni sunt una compatibilistã, cealaltãrevizionistã. Compatibilismul tradiþional susþinecã, în pofida afectãrii libertãþii umane de cãtreorice formã de determinare cauzalã, este legitimsã recunoaºtem prezenþa conjugatã a libertãþii deacþiune ºi a determinismului sub forma generalã aconstrângerilor. Exigenþa prezervãrii libertãþiiumane în condiþiile admiterii existenþeideterminismului i-a condus pe compatibiliºti laadoptarea a douã modele de analizã asupraconceptului de libertate: 1) „analiza condiþionalãsimplã” ia în calcul posibilitatea acceptãriilibertãþii pornind de la premisa specificãriigradului de libertate prin utilizarea de propoziþiicondiþionale de forma „dacã…atunci…”: libertateade alegere a individului va putea fi mai precisînþeleasã în situaþia în care propoziþia condiþionalãdã seama de suma ºi natura constrângerilorposibile; acestui model simplist de analizãcondiþionalã i se reproºeazã imposibilitatea decuprindere în enunþul condiþional a tuturordeterminãrilor constrângãtoare posibile; 2) „analiza condiþionalã rafinatã” încearcã sãcorecteze neajunsurile celei simple în sensulexcluderii tuturor posibilelor constrângeri denaturã sã împiedice acþiunea liberã, astfel încâtlimitele libertãþii de alegere ºi acþiune sã fiestabilite cu precizie. Analiza condiþionalã rafinatãîntâmpinã obiecþia imposibilitãþii enunþãrii


Gabriel G. Gherasim

Problema libertãþii ºi responsabilitãþii în filosofiaamericanã a acþiunii

2222




exhaustive a condiþionalilor. Aparte de fragilitateamodelului analizei condiþionale a libertãþii umane,compatibilismul se confruntã suplimentar cuobiecþia scepticismului: dacã determinismul cauzalare substanþã, atunci – contraatacã scepticii – esteprobabil ca legile sale sã facã imposibilã acþiuneaumanã liberã; prin urmare, orice model de analizãa libertãþii propus de compatibiliºti devine deprisos.9

O versiune originalã asupra problemeiliberului arbitru este revizionismul. Poziþiaasumatã a acestuia este cã o argumentareconcludentã asupra libertãþii, responsabilitãþii ºideterminismului trebuie sã porneascã de lareevaluarea lucidã a tuturor premiselor care staula baza prezentelor abordãri consacrate problemei.În spatele unei astfel de asumpþii se ascundepresupoziþia dupã care atât compatibilismul cât ºiincompatibilismul ar fi alimentate de tradiþiiconceptuale concurente a cãror reevaluare devineimperios necesarã; într-un anume sens, poziþiarevizionistã poate fi asimilatã unei tentative dedeconstrucþie conceptualã ºi revalorificare înlumina disponibilitãþilor teoretice ºi practicecurente; Manuel Vargas examineazã criticopþiunile tradiþionale referitoare la gândireaasupra liberului arbitru, responsabilitãþii ºideterminismului asumând dubla exigenþã areconsiderãrii conceptuale a sinelui individual ºi aformulelor actuale ale raþionalitãþii.10

Libertatea voinþei ocupã un loc considerabil îninteriorul abordãrilor specifice filosofiei acþiunii;aºa stând lucrurile, confruntarea opþiunilor luiJohn Searle ºi Donald Davidson privindslãbiciunea voinþei meritã o expunere succintã.Dintru început, ambii admit cã slãbiciunea voinþeieste explicabilã ca urmare a neconformãrii ei cudeliberarea raþionalã ce vizeazã înfãptuirea uneiacþiuni. Davidson afirmã cã slãbiciunea voinþeidezvãluie preferinþa pentru o acþiune incontinentãîn detrimentul acþiunii pentru care exista odeliberare prealabilã; prin urmare, un individmanifestã o voinþã slabã în raport cu acþiuneadacã acþioneazã incontinent, adicã dacã substituieacþiunii pentru care existau raþiuni solide oacþiune alternativã, secundarã în ordineasemnificaþiei ºi importanþei. Ca atare, un individacþioneazã incontinent, dovedind astfelslãbiciunea voinþei, în urmãtoarele condiþii:individul acþioneazã intenþional; individul crede cãexistã cu adevãrat o alternativã la acþiuneaincontinentã; individul înþelege totuºi cã existã oacþiune mai bunã în raport cu cea incontinentã.11

Searle manifestã circumspecþie în ceea ce priveºteslãbiciunea voinþei („akrasia”): în condiþiile în careîntre deliberare ºi intenþie existã o relaþie cauzalã,raþionalã sau logicã sau, în sens restrâns, dacãintenþia noastrã de a acþiona este strictdeterminatã de o decizie raþionalã, atunci cumeste posibil sã invocãm akrasia? Searle criticãpoziþia lui Davidson în conformitate cu care, dacãcunoaºtem antecedentele de naturã cauzalã aleunei acþiuni, acþiunea va urma cu necesitate,singura instanþã opozantã fiind doar voinþa slabã;potrivit lui Searle, existã întotdeauna o cezurãîntre condiþiile cauzale ºi îndeplinirea acþiunii,astfel încât necesitatea nu poate fi invocatã aici.În ordine distinctivã, voinþa slabã searlianãintervine în aceastã rupturã; la Davidson, voinþaslabã este o abatere intenþionalã de la un cursnecesar al acþiunii.12

O perspectivã recentã pare a pune la încercaredeopotrivã controversa Searle-Davidson ºi mizelerevizioniºtilor: dacã, pe de o parte, acceptãmlimitele predictive ºi explicative ale intenþiilor (denatura dorinþelor ºi convingerilor) în raport cu

acþiunile noastre, atunci acceptarea slãbiciuniivoinþei nu mai este problematicã; afirmareaslãbiciunii voinþei submineazã posibilitateajustificãrii acesteia prin recurs la intenþii. Dacã, pede altã parte, acceptãm forþa explicativã aintenþiilor alternative ce dau seama de slãbiciuneavoinþei în raport cu intenþiile iniþiale, atuncidevine problematicã chestiunea postulãriislãbiciunii voinþei ca atare. În ambele cazuri, unadin componentele raportului condiþional pare sã oanuleze pe cealaltã, iar aceastã constatare pare sãevidenþieze un paradox al raþionalitãþii.13

Referinþe bbibliografice:Chisholm, R., Human Freedom and the Self, în

Watson, G., (ed.), Free Will, Oxford University Press,1982;

Davidson, D., Essays on Actions and Events, 2ndedition, Oxford: Clarendon Press, 2001;

Double, R., The Moral Hardness of Libertarianism,în Philo, vol. 5, no. 2, pp. 226-234;

Fischer, J.M., Kane, R., Pereboom, D., Vargas, M.,Four Views on Free Will, Blackwell Publishing, 2007;

Frankfurt, H., The Importance of What We CareAbout: Philosophical Essays, Cambridge UniversityPress, 1988;

Mele, A.R., Rawling P. (eds.), The OxfordHandbook of Rationality, Oxford University Press,2004;

Pink, T., Free Will. A Very Short Introduction,Oxford University Press, 2004;

Searle, J., Rationality in Action, MIT Press, 2001;Van Inwangen, P., The Incompatibility of Free Will

and Determinism, în Philosophical Studies, 27/1975,pp. 185-199;

Note:1 Roderick Chisholm, Human Freedom and the Self, înG. Watson (ed.), Free Will, Oxford University Press,1982, p. 391;2 J.M. Fischer, R. Kane, D. Pereboom, M. Vargas, FourViews on Free Will, Blackwell Publishing, 2007;3 În cazul posibilitãþilor alternative, problema esteurmãtoarea: cum putem concilia libertatea ºi

responsabilitatea dacã, asumând indeterminismul,am fi putut alege altceva decât am ales în faptãIndeterminiºtii avanseazã aici ideea libertãþii deconsistenþã slabã.4 Robert Kane, Libertarianism, în J.M. Fischer, R. Kane, D. Pereboom, M. Vargas, op. cit., pp. 5-43; Kane, van Inwangen sau Pink sunt,printre alþii, adepþi ai libertarianismului (vezi, depildã, P. van Inwangen, The Incompatibility of FreeWill and Determinism, în Philosophical Studies,27/1975, pp. 185-199 ºi T. Pink, Free Will. A VeryShort Introduction, New York: Oxford UniversityPress, 2004);5 Harry Frankfurt, The Importance of What We CareAbout: Philosophical Essays, Cambridge UniversityPress, 1988;6 Derk Pereboom, Hard Incompatibilism, în J.M.Fischer, R. Kane, D. Pereboom, M. Vargas, op. cit., pp.87-90;7 Ibidem, p. 93;8 Richard Double, The Moral Hardness ofLibertarianism, în Philo, vol. 5, no. 2, pp. 226-234;9 John Martin Fischer, Compatibilism, în J.M. Fischer,R. Kane, D. Pereboom, M. Vargas, op. cit., pp. 44-56;10 Manuel Vargas, Revisionism, în J.M. Fischer, R.Kane, D. Pereboom, M. Vargas, op. cit., pp. 126-165;11 Donald Davidson, How Is Weakness of WillPossible?, în Essays on Actions and Events, 2ndedition, Oxford: Clarendon Press, 2001, pp. 21-43;12 John Searle, Rationality in Action, MIT Press, 2001,pp. 219-237;13 Roy Sorensen, Paradoxes of Rationality, în A. Mele,P. Rawling (eds.), The Oxford Handbook ofRationality, Oxford University Press, 2004, p. 272.

Adrian Þion: – Regizorul Horaþiu Ioan Apannu mai are nevoie de prezentare, spectacolelerealizate pânã în prezent recomandându-l ca pe uninspirat ºi solicitat artist al scenei, format deºcoala de teatru clujeanã. Te-aº ruga sã aminteºtispectacolele care þi-au marcat în mod deosebitcariera, acestea constituind, probabil, veritabilecãrþi de vizitã, cât ºi etape în perfecþionareaprofesionalã.

Horaþiu Ioan Apan: – Toate spectacolele mele,la care þin în mod evident, mã caracterizeazã ºimã reprezintã atât ca artist dar ºi ca om. Desigur,nu toate sunt la fel de importante deºi le clãdescpe texte din dramaturgia românã sau universalãcare sã mã emoþioneze pe mine în primul rând,care sã-mi transmitã mie... un „ceva”. Pornindastfel încep lucrul, migãlos, cu mine ºi apoi cuscenograful ºi cu actorii. Împreunã clãdim înrepetiþii spectacolul, copilul nostru. Însã, înadevãr, sunt câteva spectacole care par a fi „pietrede încercare” pentru mine. La Teatrul dinPetroºani, unde sunt regizor angajat, sunt mândrude Nãpasta (am avut ocazia sã lucrez întâia datãîntr-un „spaþiu gol”, doar cu actorii), Menajeria desticlã (un prim mare text pe care-l iubesc ºi caremi-a oferit plãcerea de a porni o serie de specta-cole minunate cu doi foarte buni actori: NicoletaBolcã ºi Nicolae Vicol), Domniºoara Julia (cuturneul scandinav încununat de succes!, ºi cu unpremiu naþional de mãiestrie actoriceascã pentruNicoleta Bolcã), Hangiþa (ocazie de-a ne juca... de-a comedia), Nora (prima super-producþiepetroºãneanã!!!) dar ºi 3 Mecs? (abordare maialtfel a Cameristelor lui Genet) sau Anna Christie(alãturare sensibilã ºi violentã, în joc, de iubire ºiurã, de emoþie ºi de reuºitã imagisticã). ªi, deºiam lucrat spectacole apreciate (atât de critici cât ºide public) la Sibiu, Turda (unde am debutat pe oscenã profesionistã), Baia Mare, Sf. Gheorghe oriSatu Mare (cât de tare iubesc Zoo Story-ul luiRadu, Sorin, Alecu ºi al meu...), cred cã cele treispectacole de pe scena Teatrului din Târgu Jiu,unde - ca ºi în ultima perioadã, acasã la Petroºani -nu am avut limitare de buget, au reuºit sã senascã bine ºi frumos. Toate au fost provocãri,trepte de urcat: Richard II (premiu de regie),Emigranþii (premiu pentru rol principal lui RaduBotar ºi premiu pentru scenografie Clarei ºi ElizeiLabancz) ºi Leonce ºi Lena. ªi toate au fostsuccese.

Dar toate spectacolele mele mi-au oferit ocaziaîntâlnirii cu actori, cu scenografi, cu modeºtioameni de scenã iubitori de teatru, cu lumea realãde pe scândurã, dar ºi cu cea virtualã, propusã deautorii dramatici. Cãlãtoriile, mereu altele ºialtcum, în lumile teatrale ale dramaturgilor suntjocul fantastic ce mã seduce...

– Un moment propice pentru a afla câte cevadin activitatea unui regizor de teatru este, mi separe, perioada de timp cuprinsã între detaºarea deultima premierã (dacã se poate spune astfel) ºivisele ce þintesc spre urmãtoarea. Aºa l-am „prins”pe Horaþiu Ioan Apan, la câteva sãptãmâni dupãsuccesul dobândit cu Leonce ºi Lena de GeorgBüchner, spectacol montat pe scena TeatruluiDramatic „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu. Ce

înseamnã pentru tine intrarea în stand by?

– Dacã aº fi cãlãtor printre stele (la propriu),revenind pe Pamânt ar trebui sã intru încarantinã... În cazul meu, dupã fiecare premierãam nevoie de un timp de eliberare, dupã care sãnu mai... visez cu ºi în lumea spectacoluluiîmplinit. Simt nevoia unei „curãþenii mari”, caînaintea unei (alte) sãrbãtori. Mã aflu, mã simt caîntr-o lume de trecere, un fel de purgatoriupersonal, de parcã aº fi în perioada postului dedinaintea Crãciunului ori a Paºtelui.

– Cum te-ai integrat în colectivul TeatruluiDramatic „I.D. Sîrbu” din Petroºani ºi cum aiaprecia activitatea acestui teatru în comparaþie cualte teatre de acelaºi calibru dar cu potenþialediferite?

– De câtãva vreme, la Teatrul din Petroºanisunt acasã. Chiar dacã într-o lungã perioadã amsuferit (n-aveam bani de investit în tehnica descenã performantã ºi necesarã ori în decoruri ºicostume), axându-mi interesul aproape exclusiv pelucrul cu actorii, de aproape patru ani am începutsã creºtem, sã ne refacem trupa de actori ºi,ajutaþi de Consiliul Judeþean Hunedoara, sãredevenim o voce teatralã a þãrii. Pentru cã laPetroºani noul manageriat are þeluri înalte,pricepere ºi susþinere.

– Cameristele lui Jean Genet, montat laPetroºani în cele douã variante, nu a fost oprovocare pentru un public mai puþin avizat, cacel local, fãcând uz de o fantezie delirantã?

– Cu siguranþã, da! Însã asta am ºi urmãrit: sãºocãm. ªi spre bucuria noastrã publicul s-a pliatfoarte repede pe ideile transmise ºi a apreciat multperformanþele actorilor ºi calitãþile celor douãspectacole. Pentru mine a fost, iarãºi, un pariu:acela de a ataca simultan un text dramatic,Cameristele, în douã înscenãri total diferite. ªi mi-a prins bine. Cred cã am reuºit. Este adevãratcã, spre deosebire de 3 Dames, 3 Mecs? a fost...

iconoclast, dar poate cã exact acest aspect aplãcut. Aici, scenografia Vioarei Bara a atins altevalenþe decât cele modern-estetice din Nora luiIbsen... Dar ºi asta este frumos în teatru, nu?

– Ai montat piese în mai multe teatre. De carecolectiv artistic te simþi mai legat?

– În general mã simt bine acolo unde lucrãmcu plãcere ºi bucurie. Pentru cã doar aºa pot celmai bine sã clãdesc. Dar o adevãratã apropiere oam cu actorii mei de la Petroºani ºi cu cei de laTârgu Jiu. De fapt sunt trupele care îmi par celmai stabile, datoritã eforturilor directorilor, cred...Poate de aceea am ºi lucrat mai mult acolo. Sauinvers? Oricum, mi-a plãcut ºi la Turda (însã trupas-a cam subþiat din pãcate...), dar ºi la Satu Mare(doar cã aici am lucrat cu - numai - doi actori, nucu un... colectiv).

– Ce a însemnat pentru regizorul Horaþiu IoanApan experienþa turneului în Turcia?

– Ca ºi turneul cu Domniºoara Julia înDanemarca ºi Suedia, deplasarea Emigranþilor înTurcia a fost o confruntare: cea cu un publicavizat dar necunoscãtor de limbã românã. Fiindcãm-au interesat mai ales pãrerile spectatorilor delimbã strãinã. ªi ei au fost cu adevãrat emoþionaþi,având - unii dintre ei - chiar lacrimi în colþulochilor. Asta, dupã pãrerea mea, înseamnã unpariu teatral câºtigat. Ca bonus personal a fostscãldarea privirilor în cerul septentrional, dar ºiîmbãtarea cu aerul plin de arome de scorþiºoarã ºifistic al Istanbulului...

– Sã ne întoarcem la Leonce ºi Lena, unspectacol deosebit de reuºit ºi bine primit, care adeschis aceastã stagiune la Târgu Jiu. Personal,consider cã fãrã contribuþia lui Marian Negrescu,acest minunat actor, cu o prezenþã copleºitoare pescenã, puterea de iradiere spre spectator ar fi pãlit.Ce înseamnã sã lucrezi cu Marian Negrescu?

– Lucrul cu orice „motor teatral” (ºi numescastfel un actor foarte bun, unul care poate „cãra”pe scenã partituri dificile ori chiar spectacoleîntregi) este o continuã provocare. ªi poate fi ofericire. Dar întâlnirea cu un actor de talia luiMarian este de-a dreptul o minune ºi o continuãuimire pentru cã nu ºtii unde poþi ajunge.Umilinþa ºi plãcerea de a juca pe care le are în

2233




„Teatrul nu se poate face deunul singur”

de vorbã cu regizorul Horaþiu Ioan Apan

interviu

Kenoza (kenosis în greaca veche, însemnând„deºertare”, „smerire”, „umilire”) este untermen care, cu excepþia teologiei, a cãzut

de mult în uitare. Folosit pentru a desemna stareape care Fiul lui Dumnezeu o asumã în întrupareasa, acest termen a jucat un rol hotãrâtor înpredicarea evangheliei, fiindcã el e dovada „iubiriinebune a lui Dumnezeu” (Paul Evdokimov). Fiullui Dumnezeu „S-a deºertat pe Sine, chip de robluând, fãcându-Se asemenea oamenilor, ºi laînfãþiºare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine,ascultãtor fãcându-Se pânã la moarte, ºi încãmoarte pe cruce” (Flp 2, 7-8).

Acest termen îºi face intrarea în filosofiacontemporanã odatã cu Vattimo ºi cu gândireaslabã. Interpretându-l ca slãbire, Vattimo îlfoloseºte în sprijinul propriei viziuni asupra creºti-nismului pe care îl vede împlinindu-se tocmai însecularizare. „Întruparea – scrie filosoful italian –,adicã coborârea lui Dumnezeu la nivelul omului,ceea ce Noul Testament numeºte kenoza luiDumnezeu, va fi interpretatã ca semn cãDumnezeul non-violent ºi non-absolut al epociipost-metafizice are drept trãsãturã distinctivã a sachiar acea vocaþie cãtre slãbire despre carevorbeºte filosofia de inspiraþie heideggerianã”(Gianni Vattimo, A crede cã mai credem, trad.ªtefania Mincu, Ed. Pontica, Constanþa, 2005, p. 84). Analizând formele creºtinismului contemporan,Vattimo pune faþã în faþã creºtinismul Bisericii(Catolice, n.n.), tributar metafizicii aristotelico-tomiste, în care Dumnezeu este fundamentmetafizic al lumii, ºi „creºtinismul tragic”, al exis-tenþialismului, care accentueazã foarte mult alteri-tatea radicalã ºi transcendenþa absolutã a luiDumnezeu. Trebuie sesizat accentul ce cade înprimul caz pe o anumitã continuitate întreDumnezeu ºi lume, care fãrã a deveni panteism, etotuºi altceva decât discontinuitatea intrinsecã viz-iunii existenþialiste. Din perspectivã ortodoxã dis-tincþia lui Vattimo este inoperantã, fiindcã tradiþiaBisericii de Rãsãrit are o puternicã afinitate faþãde aceastã diferenþã ontologicã: Dumnezeu nunumai cã e radical diferit de creaþia sa, ci real-izeazã mântuirea nu printr-un act juridic exterior

(vezi teoria satisfacþiei din catolicismul roman), ciprin vindecarea naturii umane, vindecare împlinitãprin întruparea Fiului. Aceastã concepþie ontologi-cã nu cade însã în niciun fel de tragism, ci dim-potrivã, e traversatã de bucurie. Diferenþierea îlajutã însã pe Vattimo sã susþinã cã kenoza e maigreu de gândit în termenii creºtinismului tragic:„...continuitatea pe care metafizica clasicã o sta-bilea între Dumnezeu ºi lume e mai autentic«kenoticã» decât transcendenþa care i serecunoaºte atunci când e numit «totalmentealtul»” (ibid., p. 84). Fireºte cã o asemenea con-statare nu conduce la asumarea creºtinismului ofi-cial, ci e menitã doar sã destabilizeze atitudineaconsideratã la fel de metafizicã a creºtinismuluiexistenþialist ºi sã susþinã argumentaþia înfavoarea secularizãrii. Ideea e simplã: kenoza nupoate fi veritabilã decât în mãsura în care oricefel de fundament metafizic este anulat. Cu altecuvinte, kenoza nu se referã doar la actulîntrupãrii Fiului lui Dumnezeu în istorie, cireprezintã o acþiune continuã ce se deruleazãodatã cu istoria ºi pe care majoritatea criticilor auputut-o considera drept un fenomen de decadenþãa creºtinismului însuºi.

Pentru a propune teza cã secularizarea nureprezintã o pierdere de substanþã a creºtinismuluiºi nici o decadenþã, Vattimo refuzã înþelesulrevelaþiei ca esenþã staticã. Pãrerea mea este cã înacest caz opereazã foarte schematic, fiindcã apresupune cã revelaþia poate fi doar staticã saudinamicã înseamnã a nu lua deloc în consideraretocmai tradiþia creºtinã, foarte vie în timpulistoriei, care a fãcut posibilã apariþia noului fãrãtransformarea substanþialã a revelaþiei înseºi.Stylianos G. Papadopoulos, teolog ºi patrolog greccontemporan, semnala undeva cã noutateatradiþiei nu este noutate în raport cu revelaþia, cinoutate a dezvãluirii tot mai depline aconþinutului deja dat în Întruparea Fiului luiDumnezeu. Realizându-se în timpuri istoricemereu diferite, conþinutul revelaþiei se adapteazãfãrã sã-ºi renege esenþa, fãrã sã aducã ceva diferitde sine. Este, într-un fel, o dinamicã a identicului,iar nu a diferenþelor, o dinamicã în care noutateanu seamãnã cu ceea ce modernitatea a înþeles prin

acest cuvânt. Acceptând sã introducã modificãri deviziune în revelaþia creºtinã, Vattimo introduce înea noutatea de tip modern, noutatea cu orice preþ,aceea care dezvãluie diferenþa, iar nu unitateaînvãþãturii lui Dumnezeu, a kerygmei apostolice.Acest patos pentru diferenþã este cel care-i joacãfeste filosofului italian, fãcându-l sã opteze pentruo atitudine pe care, de-a lungul veacurilor, Bisericaa condamnat-o.

Fireºte cã, atunci când îºi propune noutatea,Vattimo vorbeºte în termenii de dezvoltare acredinþei creºtine, o dezvoltare în primul rând akenozei lui Dumnezeu în istorie: „Secularizare cafapt pozitiv înseamnã cã destrãmarea structurilorsacrale ale societãþii creºtine, trecerea la o eticã aautonomiei, la laicitatea statului, la o mai puþinrigidã literalitate în interpretarea dogmelor ºipreceptelor, nu trebuie înþeleasã ca o nesocotiresau ca un adio faþã de creºtinism, ci ca o maideplinã realizare a adevãrului lui care este, sã neamintim, kenosis, coborârea lui Dumnezeu,dezminþirea trãsãturilor «naturale» ale divinitãþii”(ibid., p. 38). O slãbire continuã care este folositãde filosoful italian pentru a susþine demitizareatotalã a creºtinismului, având drept scop reducerealui la „nucleul sãu neeliminabil de adevãr” (ibid.,p. 53). Trebuie remarcat însã cã aceastã viziune nudesfãºoarã revelaþia, ci o transformã în contrariulei, de vreme ce nucleul de adevãr nu estereprezentat doar de caritatea purã ºi simplã (pecare Vattimo o susþine tocmai împotrivaadevãrului ºi în virtutea unei libertãþi absolute).Scurt spus, kenoza în viziunea lui Vattimo estemenitã sã se întoarcã împotriva ei înseºi, fiindcãkenoza ontologiei slabe, anuleazã kenoza Fiului luiDumnezeu, ceea ce demonstreazã cã înþelesul cucare opereazã Gianni Vattimo este diferit de celoriginal. O slãbire progresivã care sã anulezeslãbirea iniþialã, aºa aratã procesul desfãºuratînaintea ochilor noºtri, proces care, oricât s-ar vreade continuu, nu este decât o fracturã semanticã, oinsidioasã ºi ilegitimã comutare de sens. Fractura ecu atât mai vizibilã cu cât kenoza Fiului aducea cusine biruinþa asupra morþii ºi rãului, aºadar oputere, puterea lui Dumnezeu, în vreme ce kenozaontologiei slabe destituie odatã cu moralaevanghelicã (problematicã ori de câte ori îºi pierdedimensiunea misticã ºi devine moralism,secularizându-se), orice putere a lui Dumnezeu:din slab din iubire faþã de oameni, Dumnezeudevine indiferent, absent sau... definitivneputincios.

timpul repetiþiilor ºi al reprezentaþiilor seaseamãnã enorm cu starea devotului oficiindliturghia. Marian nu cruþã ºi nu se cruþã, arde,este. ªi mai are mulþumirea (nerostitã) de a-þi staîn preajmã, umãr de care sã te sprijini, iar uneorioglindã în care sã te vezi spre a-þi reaminti cineeºti ºi încotro este culmea pe care vrei sã ajungi.Pentru mine Marian este o ºansã care se numeºte(pânã acum!?) întâlnirea cu Shakespeare, Mrozekºi Büchner (adicã: Richard II, emigrantul AA ºiPeter, Regele regatului Popo din Leonce ºi Lena).

– „Viaþa poetului e praf ºi pulbere” spuneaNichita Stãnescu în volumul Belgradul în cinciprieteni. Dacã-mi accepþi extrapolarea, s-ar puteaspune la fel despre viaþa regizorului, a actorului, aoricãrui individ din sfera artisticului. Ce ai dori sãnu-þi alunece printre degete din osteneala pusã înslujba artei?

– Sinceritatea, adevãrul, umilinþa, uimirea,

febrilitatea, forþa ºi sensibilitatea. ªi bucuria, chiarfericirea întâlnirii cu „fraþii într-ale scenei”. Iar nuîn ultim rând, recunoºtinþa faþã de cei care mi-audat ocazia de a mã cãuta ca om ºi în Universulteatral.

– Cred, simt, ºtiu cã perioada numitã laînceputul discuþiei noastre „intrarea în stand by” ede fapt o limpezire, dacã vrei chiar o purificare, opregãtire ºi o aºteptare beckettianã, dupã careurmeazã coagularea ideilor pentru urmãtoareamontare. Constantin Brâncuºi spunea: „Lucrurilenu-s greu de fãcut. Totul e sã ajungi în starea de ale face.” Simþi cã aceastã stare se aproprie?

– Studiul meu documentar pentru urmãtorulspectacol este aproape împlinit. Motoareleproximei cãlãtorii/aventuri scenice sunt pregãtitepentru aprindere. Da, urmeazã curând, pe scenaTeatrului din Petroºani, sã „privesc înapoi (sau înjur??) cu mânie”.

– Cum vei aborda urmãtorul spectacol, trecândde la un registru la altul? Ce trebuie sã faci casaltul de la un limbaj la altul sã nu fie prea greude trecut?

– Purtând „bagajul” mãrturisit la întrebarea aopta, va trebui sã ascult bine vocea textului. ªi sãspun povestea piesei (pentru mine acum este cea alui John Osborne, Priveºte înapoi cu mânie) cafiind povestea mea ºi a actorilor cu care voi lucra.Dar ºi a scenografului. ªi a unui manager care sãte protejeze, sã te susþinã. Deoarece teatrul nu sepoate face de unul singur. Iar când eºti cu celãlalttrebuie sã relaþionezi. ªi o relaþie se clãdeºte cumigalã, cu rãbdare ºi cu dragoste. Spre bucuriacelui ce vrea sã asiste ºi sã participe afectiv:publicul.

Interviu realizat de Adrian ÞÞion

2244




religie

Vattimo ºi kenoza lui DumnezeuNicolae Turcan

philosophia christiana

Privind din punct de vedere socio-culturalaceastã aparentã dihotomie, observãm încãdin simpla ei enunþare o ipotezã fireascã:

ambele sunt “sensibilitãþi” definitorii ce reflectã,din punct de vedere metafizic, o nemulþumire, osilã a omului modern faþã de temporalitatea încare este obligat sã vieþuiascã. Azvârlit într-o mo-dernitate, respectiv într-o postmodernitate stearpãºi lipsitã de sens el încearcã o evadare din propriacondiþie privitã ca derulare spaþio-temporalãcontinuã.

În acest sens, la o primã vedere, se pot delimi-ta douã modalitãþi prin care el îºi propune aceastãevadare existenþialã: fie avangarda “progresistã”,fie tradiþionalismul “reacþionar”. Totuºi, întrebareace apare vizeazã nu atât forma lor de manifestareideaticã, cât mai ales temeiul în baza cãruia eleiau naºtere. Astfel, analizând în perspectivãistoricã, putem observa perioada de efervescenþãculturalã ºi politicã din care s-au desprins.Caracteristice acelei rupturi de lume datorate unuifin-de-siècle, ce ulterior se va dovedi fin-de-l’époque, ele marcheazã transmutaþia onto-logicã pe care fiinþa umanã a resimþit-o odatã cudebutul modernitãþii ºi, în consecinþã, cu meta-morfoza cadrului etic ºi estetic încetãþenit înconºtiinþa sa axiologicã.

Ce ne propune avangarda? În fond, nimicaltceva decât o nouã utopie, o privire optimistãaruncatã cu sârg cãtre himerele viitorului.Nemulþumitã de un prezent nedrept, golit deorice conþinut, aceasta cautã sã se elibereze deorice trecut, într-un ultim gest iconoclast,zdrobind toþi idolii omenirii pentru ca o nouãlume sã se poatã naºte. Avangarda se dovedeºteastfel a fi “sensibilitatea” de asediator, pe careNoul o utilizeazã în ofensiva-I neiertãtoare.Speranþa unei iluzorii lumi mai bune, este forþacineticã ce mobilizeazã - total, precum ºi Jüngerpostuleazã - acest “spearhead” al deznãdejdii ºidezgustului provocat de invazia unei societãþicoercitive în sfera “sensibilitãþii” individuale.Eroarea majorã a avangardei este cã aceasta tindespre inventarea unui nou mod etic ºi estetic de aprivi lumea, nerealizând cã singura inovaþie cepoate lua fiinþã este în spectrul Formei. În cazulîn care iconoclasmul inovativ al proponenþiloravangardiºti depãºeºte limitele Formei se riscãfrângerea Ideii primordiale, a esenþei aflate încãutare de mijloace ale manifestãrii.

Cu toate acestea, sã vedem ce ne propune ºitradiþionalismul. În fond, acesta manifestã aceeaºialergie existenþialã faþã de prezentul sterp, lipsitde semnificaþii care i-ar putea conferi omului unSens. Diferenþa faþã de avangardã survine înmodul prin care acesta postuleazã rezolvareachestiunii: privind spre un trecut îndepãrtat - nuspre un deceniu, douã, trei sau câteva secole pre-cum face conservatorismul - el sãvârºeºte acelaºigest iconoclast, de frângere a idolilor prezenþi,pentru a instaura o lume izvorâtã din conºtiinþaprimordialitãþii, a acelui Vechi ancestral, ce ia cuasalt meterezele prezentului. Totuºi, trebuie clarifi-cat ceea ce miºcarea tradiþionalistã înþelege prinnoþiunea de “Tradiþie”. Astfel, tradiþia nu trebuieconfundatã cu “obiceiul”, “cutuma” sau ceea ce seînþelege în mod curent prin aceastã denominaþie,ci trebuie asociatã îndeosebi cu un ethos sacral ºisacralizant, ce vede o ordine supra-umanã ca fiinddefinitorie pentru paradigma sa. Tradiþia cuprinde,

astfel, nevoia metafizicã a individului de a aprecialumea sub aspect calitativ, iar nu sub aspectul“domniei cantitãþii” pe care epoca modernã l-ainstaurat ca atotputernic. Totodatã, individul aflatîn slujba ideii tradiþionaliste refuzã înglobarea ºipervertirea sa prin interferenþa ideaticã în prezen-tul modernitãþii contemporane, având în vederecã aceasta tinde sã îi rãpeascã nãzuinþele transcen-dente, pentru a-i returna niºte înveliºuri goale,forme fãrã fond.

Totuºi, este important de subliniat ce i sereproºeazã modernitãþii, ca Weltanschauung, calife(/death)-style. În primul rând, în aceastã para-digmã se poate observa autocraþia unui raþiona-lism exclusivist, un raþionalism care a cuantificatfiecare particulã, fiecare element ºi fãrâmã de exis-tenþã din Univers. Cinetizarea radicalã, specificãmodernitãþii, a determinat ca aceastã erã sã fieunicã în istorie ºi în ideatica metaistoricã prinmodelul instaurat. Anihilând ideea parmenidianãde “Fiinþã”, printr-o “Devenire” ce nu reuºeºte sãfie decât pseudo-heracliticã, modernitatea a pier-dut legãtura cu principiile supra- ºi anistorice,principii fundamentale pentru integritatea indi-vidului, ca entitate prinsã în cavalcada timpului.O criticã din partea avangardismului reliefeazãfaptul cã “imanentismul epocii moderne, carerefuzã lumea de dincolo, nu a produs o solidãlume a dincoacelui, ci a transformat lumescul într-un strigoi, mobilizându-l pânã la volatilizare”(Peter Sloterdijk). Din punctul de vedere altradiþionalismului, se ridicã alte obiecþii conformcãrora “actuala <<civilizaþie>> occidentalã [moder-nã] este în aºteptarea unei revoluþii substanþialefãrã de care îi este destinat, mai devreme sau maitârziu, sã se prãbuºeascã. [Aceastã civilizaþie] arealizat cea mai profundã pervertire a oricãreiordini normale a lucrurilor. Împãrãþie a supuºilor,aurului, maºinilor, numerelor, în aceasta nu maiexistã nici o posibilitate de a respira - nici liber-tate, nici luminã. Occidentul [modern] a pierdutsemnificaþia conducerii ºi a obedienþei, a pierdutsemnificaþia acþiunii ºi Contemplaþiei. A pierdutsemnificaþia ierarhiei, autoritãþii spirituale, sem-nificaþia oamenilor-zei. [Modernitatea] nu maicunoaºte natura ...” (Julius Evola).

Astfel, prins între douã serii de acuzaþii impla-cabile (din “trecut” ºi din “viitor”), Actualul segãseºte într-o dificultate tacticã extrem devicioasã, neputându-se apãra pe douã fronturi.Izbit din ambele pãrþi, el pare mereu gata decolaps, de un spasm eschatologic care va procla-ma victoria pãrþilor adverse. Însã ce forþã miste-rioasã mai menþine oare cetãþuia acestuia îndefensivã? Nimic altceva decât însãºi teama opo-nenþilor de a-ºi vedea utopia ieºind din faza deproiect, cãpãtând valoare concretã, eliberându-sedin abstract. Atât avangarda cât ºi tradiþia se aflãîntr-o poziþie uimitoare, surprinzãtoare prin impli-caþiile ei: faptul cã nicio clipã nu au realizat posi-bilitatea ca himera sã devinã realitate.Confruntate cu aceastã dilemã, un nou hamletian“to be or not to be”, ele îºi pun la îndoialã propri-ul fundament ideatic, preferând astfel sã laseActualul sã îºi desfãºoare fusul în continuare pânãce chestiunea se va rezolva de la sine. Totuºi, con-statând cã ieºirea din problematica respectivãîntârzie sã aparã, este posibil ca un fenomen ciudat sã se întrevadã la orizontul rãzboiuluiideatic.

Nãscutã din aporia realizãrii concrete, o mon-struoasã, însã incredibil de viabilã coaliþie e pecale de a lua naºtere - o fundamentalã reconciliereîntre cele douã tabere radicale. Aceasta îºi gãseºtesursa în constatarea propriei neputinþe în faþaistoriei: avangarda constatã cã viitorul de dragulviitorului e o rupturã ontologicã a fiinþei, ducândla declin existenþial, iar tradiþionalismul realizeazãimposibilitatea trãirii în trecut de dragul trecutu-lui, fapt care ar condamna omul la o mai preg-nantã captivitate, aruncându-l într-un cerc metafi-zic fãrã ieºire. Hibridul cvasi-teologic zãmislit deelementele depãºitei dihotomii Nou-Vechi scoate,fãrã drept de apel, din joc Actualul prin simpla-iafirmare teoreticã. Modernitatea e depãºitã atuncicând Viitorul îºi constatã nevolnicia sa utopicã,iar Trecutul superfluul unei restaurãri aparente.Prin primordial ideatic se poate afirma cu toatãforþa, pentru prima oarã, fundamentul clar al unuiviitor formal, o avangardã tradiþionalã. Astfel,“populaþii întregi ar înfãptui actul care înainte eraapanajul câtorva indivizi rãzleþiþi - saltulconºtiinþei cãtre sfârºitul timpurilor pe când semai aflã în mijlocul timpului ºi ieºirea subiectuluiîn afara cauzalitãþii fugii ºi a speranþei. Prin aceas-ta, cultura postistoricã a panicii ar fi singura alter-nativã la cultura mobilizãrii istorice [moderne],care de pe acum nu mai are înaintea ei o istorie,ci doar o numãrãtoare inversã” (Peter Sloterdijk).

Privind aceastã idee a unei avangardetradiþionale în ansamblul ei, este lesne de con-statat cã nu e prima oarã când sâmburii uneialianþe între cele douã tabere înmuguresc înterenul fertil al bãtãliei ideatice cu modernitatea.Sinteza tradiþie-avangardã poate fi observatã ºi încursul perioadei interbelice, într-o serie de miºcãriºi grupãri intelectuale. Astfel, avem în prim-planºcoala Revoluþiei Conservatoare, prezentã încadrul intelectualitãþii de dreapta a Republicii dela Weimar. Cu membri de un renume ireproºabil,precum Ernst Jünger, Oswald Spengler, CarlSchmitt, Thomas Mann, Hugo vonHoffmannsthal, Arthur Moeller van den Bruck,miºcarea Revoluþiei Conservatoare s-a remarcatprin propunerea dezirabilitãþii unei metode avan-gardiste întru împlinirea unui ideal tradiþional(ist).Considerând cã paradigma pe care ei o considerauca singura potrivitã sã domine scena cultural-politicã a fost erodatã de viciile corozive alemodernitãþii, soluþia gãsitã a fost re-instaurareavechii Idei într-o Formã frapant de nouã. Astfel,în cea mai purã afinitate conservatoare, miºcareagermanã tindea spre reinstaurarea unei elite cvasi-aristocratice, plasarea calitãþii în faþa cantitãþii,abolirea gândirii materialiste în favoarea unei dez-voltãri organice. Totodatã, RevoluþiaConservatoare dorea abolirea “falsuluinaþionalism” de tip francez ce considera cã legãtu-ra individului la Stat se face prin chingile mecanis-mului juridic al cetãþeniei, propunând în schimbun naþionalism etnic de tip “völkisch” (în manieraromantismului) ce avea ca scop stoparea conflictu-lui de clasã ºi a ohlocraþiei vulgare ce dominaGermania acelei perioade.

Prin aducerea în prim-plan al conceptului deVolksgemeinschaft, Revoluþia Conservatoare areiterat necesitatea depãºirii obstacolelor ce stauîn calea unitãþii organice a poporului, popor privitsub valenþa sa de “neam” (comunitate bio-cultura-lã, dupã cum îl va defini Arnold Gehlen), iar nu aaceleia de “naþiune” (creaþie a Revoluþiei Franceze,revoluþie anti-tradiþionalã ºi subversivã în esenþaei). Având în vedere aceste idei tradiþionale,

2255




dezbateri & idei

Horia Ciurtin

Avangardã ºi tradiþionalism

anti-moderne, miºcarea germanã a teoretizatmetoda rãzvrãtirii, a Revoluþiei pentruîndeplinirea þelurilor sale conservatoare. Dupãcum Ernst Jünger nota în tumultul acelei epoci,Revoluþia va lua naºtere prin rebeliunea“nomazilor de asfalt”, intoxicaþi de traiul veninosal modernismului. Individul confruntat cu haosulexistenþei actuale, cu furnalele letale ale societãþii,va regãsi în sine, dincolo de orice condiþionare lacare a fost supus, esenþa primordialã, imutabili-tatea Tradiþiei ºi a Spiritului. Trezirea aceasta, cedebuteazã la nivel individual, va culmina prin“mobilizarea totalã” (“die Totale Mobilmachung”)a popoarelor împotriva paradigmei coercitive amodernitãþii.

Pe lângã cazul miºcãrii RevoluþieiConservatoare, un exemplu foarte relevant estecazul tradiþionalistului radical Julius Evola.Gânditor de seamã al Tradiþiei primordiale, Evolas-a apropiat în perioada interbelicã de miºcareafuturistã italianã, ajungând unul dintre artiºtii defrunte ai acesteia. Deºi amfitrionul acestui curent, Marinetti, era un avangardist înveterat,duºman declarat al oricãrui element vechi,“reacþionar”, pe parcursul fulminant al mani-festãrii acestei direcþii artistice, el a reuºit sãatragã de partea sa o serie de gânditori cu oagendã strict tradiþionalistã. În acest sens, Evolase exprimã, susþinând cã tradiþionalismul radicalnu poate fi îndeplinit decât printr-o avangardã ceo ia înaintea timpurilor moderne ºi tinde sã lefrângã. Astfel, în viziunea sa, Tradiþia nu poate fireinstauratã prin simpla pasivitate, ci prin luptaindividului cu condiþia în care modernitatea l-aplasat, fiind parte a acestei lumi, dar - în acelaºitimp - duºmanul ei implacabil. Simþãmântul de“xeniteia”, de înstrãinare, în mijlocul fluviului

modern, fluviu al “devenirii” trebuie sã îndrepteindividul spre “fiinþã”, spre esenþa sa imuabilã. Înviziunea lui Evola, “revoluþia” ce urma sã vinãavea conotaþia unei întoarceri la “ordine”, a uneievitãri a “haosului” în care degenerarea lumiimoderne ar fi urmat sã ne abandoneze.

Referindu-se la individul care va reuºi sãdepãºeascã aceastã epocã, Julius Evola constatã“acest nou om va anihila tot ce este tragic,obscur, haotic în el însuºi ºi va constitui funda-mentul unei noi dezvoltãri a timpurilor ce vorurma”; “acest nou om va fi anti-burghez, dar înbaza unei concepþii superioare, eroice ºi aristocra-tice asupra existenþei, cãci cine poate doar sãînfrunte gândirea de stânga în numele unor idoli,al unui mod de viaþã sau al unei mediocre moraleconformiste a burgheziei, acesta a pierdut luptade la început. Acest om, individ care s-a menþinutdrept prin focurile purificatoare ce i-au devastatviaþa, va fi ataºat unor forþe ºi idealuri cetroneazã deasupra lumii burgheze ºi erei econo-mice, refuzând sã fie simplul instrument al uneipseudo-reacþiuni. Printr-un astfel de ataºamentsuperior, el îºi va crea propria linie de apãrare ºiîºi va consolida poziþiile de unde, la momentuloportun, va trece la acþiune ºi reconstrucþie”.Astfel, se observã viziunea inovatoare a lui Evola -comparativ cu conservatorismul mic-burghez - înceea ce priveºte triumful Tradiþiei asupra decãderiimoderne. El nu militeazã pentru “conservarea”pseudo-ordinii existente, ci tocmai pentru frân-gerea acesteia în numele unei adevãrate Ordini, onouã veche ordine, izvorâtã din primordialitateaTradiþiei.

Aºadar, privind retrospectiv, putem conchidecã noþiunile de “avangardã” ºi “tradiþie” nu sunt,aºa cum am fost obiºnuiþi sã gândim, opuse sauincompatibile, având în vedere cã, în fond, avan-

garda nu neagã cu adevãrat tradiþia, acea tradiþieeternã ºi imuabilã, ci anihileazã o altã avangardã,o avangardã învechitã, alunecatã în desuetudineaconvenienþei încetãþenite prin calcificare ideaticã.În acest sens, s-ar putea afirma cã avangarda nu eo negare a tradiþiei, ci o continuã cãutare a uneiforme de exprimare a acesteia, un perpetuummobile de revoluþii ºi reacþii ce au ca scop, mereu,gãsirea unei expresii exterioare temporare, adec-vate conþinutului intern peren. Eºecul necontenital nenumãratelor avangarde de pânã acum rezidãîn faptul cã acestea au cãutat o renovare atâtesteticã cât ºi eticã, formalã ºi ideaticã, respingândideea tradiþionalã ca “învechitã”. În acest fel, avan-garda a fost vãduvitã de esenþa tradiþiei, iartradiþia de dinamismul ºi acþiunea avangardei.Momentul în care cele douã descoperã comple-mentaritatea ºi necesitatea sintezei dintre modu-rile lor de abordare a lumii, soarta modernitãþiipoate fi consideratã ca pecetluitã.

Bibliografie:

Evola, Julius, Oamenii ºi ruinele, Editura AntetSloterdijk, Peter, Eurotaoism, Editura Idea Design &

Print, Cluj-Napoca, 2004Evola, Julius, Orientãri, Editura AntetGuénon, René, The Crisis of the Modern World,

Editura Sophia Perennis, Hillsdale NY, 2001Evola Julius, Heathen Imperialism, Editura

Thompkins&Cariou, 2007Ciurtin, Horia, Revoluþia Conservatoare – funda-

ment ºi rãzvrãtire, revista Axa, nr. 3, Chiºinãu, 2008Guenon, Rene, Domnia cantitãþii ºi semnele vre-

murilor, Editura Humanitas, Bucureºti, 2008Dugin, Aleksandr, Despre “Lucrãtorul” lui Ernst

Junger, trad. de Horia Ciurtin pentru Proiectul Arche(http://www.proiectul-arche.org/2008/09/traducere-aleksandr-dugin-despre.html)

Opetiþie .(www.petitiononline.com/ICR/petition.html) care protesteazã faþãde reducerea bugetarã ce va afecta

activitãþile anului viitor ale ICR a strîns în doarcîteva zile aproape 1000 de semnãturi. Numãrulsemnatarilor va creºte, desigur, în zileleurmãtoare, ºi va transmite limpede nemulþumireaartiºtilor ºi a oamenilor de culturã ºi de litereromâni (ºi strãini) faþã de acest gest greu decalificat al Guvernului.

De ce nu semnez aceastã petiþie? Ei bine, suntfoarte ocupat cu alte lucruri, mult maiimportante. De pildã, mi-am înroºit ochiiîncercînd sã descopãr vreun semnatar al petiþieidin mediul politic, cum ar fi de exemplu uncandidat la deputãþie. Prea tîrziu, doamnelor ºidomnilor, dacã veþi semna de aici încolo, o sã vãsolicit sã aduceþi o reparaþie revistei de culturã„de unde v-a venit inspiraþia”. Poate aºa se vaînþelege cã (aºa cum afirma sigur pe sine portarulde pe vremuri al Filarmonicii în faþa unorstudenþi rebegiþi), „cultura costã”. Ideile n-or fi elescumpe, dar tot valoreazã ceva. Sã zicem: unabonament la Tribuna pe toatã durata viitoruluimandat.

O altã activitate cronofagã a fost aceea de adesluºi tehnica prin care autorul petiþiei reuºeºteîn doar cîteva propoziþii sã comitã atîtea delictelogice ºi stilistice. Spre exemplu: dacã „reducereabugetului ICR este un act anticultural”, trebuie sãcredem cã validarea acestuia în forma iniþialã este

un act de culturã? Sau: ce consecinþe are buclalogicã prin care petiþia pare sã se adresezeguvernului cu îndemnul sã „semneze petiþiadeschisã pentru susþinerea bugetului în formapropusã de echipa ICR”? Dacã însuºi PrimulMinistru ar semna-o, scopul acesteia ar fi atins,sau ar mai rãmîne un rest de nedeterminare înurma acestui act performativ? Apoi, am o ezitarede scîrþar sã semnez un text care cuprindetruisme de genul: „arta româneascã are nevoie debani”. Mi-e cumva peste mînã sã validez (cusemnãturã ºi chip încruntat) platitudinile altuia –o fac destul de des cu ale mele.

Cei care se tem mai puþin de tenebreleconcretului ºi acordã mai multã libertate dreptuluide a uza de propria semnãturã se împart, înmare, în trei grupuri. Judecînd dupã comentariilepresãrate alãturi de numele semnatarilor petiþiei,o parte din ei se alãturã protestului fiindîncredinþaþi de valoarea actualei conduceri a ICR,alþii, dimpotrivã, din grija de a asigura bugetulviitoarei echipe, pe care n-ar vrea s-o vadãdeplîngînd nedreptatea de a fi pedepsiþi labuzunarul public pentru poneii altora. În fine, o atreia categorie semneazã fiindcã nu se întrevãdalte forme de revoltã. Radu Afrim, regizorpremiat recent la Avignon Off, remarcã: „e penibilcã trebuie sã semnez din nou o petiþie prin caresã cer unor politicieni imbecili sã nu mai f***cultura românã”.

În afara acestor categorii, ºi, aº zice,

hors categorie tout court, Liliana Popa semneazãpetiþia ºi afirmã cã „Sunt de acord cu reducereabugetului.”(sic!) (poziþia 746)! La ce sã neaºteptãm dupã asta? Urmeazã sã citim, pe lapoziþia 1500: „Nu sunt de acord cu teoriarelativitãþii”? ºi, ceva mai încolo: „administratorublocului 18A de pe Aleea Rondã sector 1 furã!”sau: „Cine semneazã al 2000-lea e prost”?

*

În 12 noiembrie are loc, la MNAC dinBucureºti, lansarea-dezbatere a volumului „Iluziaanticomunismului. Lecturi critice ale RaportuluiTismãneanu”, coordonat de Vasile Ernu, CostiRogozanu, Ciprian ªiulea ºi OvidiuÞichindeleanu, apãrut la editura Cartier. Înconexiune cu acest eveniment, Observatorulcultural va publica un dosar pe aceeaºi temã, unacare, în ciuda aparenþelor, continuã sã tulburesomnul de frumuseþe al societãþii româneºti post-comuniste. Promitem intervenþii ulterioare asupraevoluþiilor de pe acest front îngheþat aldezbaterilor publice – atît de îngheþat, se bîrfeºte,cã editorii români cãrora li s-a propus volumul auconstatat cã i-a cuprins guturaiul, ºi au cerut sãfie învoiþi de la ora de istorie.

2266




De ce nu semnez petiþia contrareducerii bugetului ICR?

Lorin Ghiman

Întîmplarea a fãcut sã mã trezesc printre ceiinvitaþi la o parte din faza finalã a festivalului deoperã de la… - aici e aici-, pentru cã nu prea ºtiude unde. Vã dau cîteva date ajutãtoare ºi daþidomniile voastre rãspunsul exact: a fost organizatde agenþia de impresariat Armel din Budapesta, încolaborare cu televiziunea Mezzo, s-a desfãºuratla New York, Rennes, Gdansk, Brema, Szeged, aavut ultimele douã etape în oraºul de pe urmã,dar nici locaþia aceasta nu este bãtutã în cuie,pentru cã ediþia de anul viitor se va desfãºura nuse ºtie unde. La numai cinci ani de la înfiinþare ºicu trei angajaþi, agenþia cu pricina a fãcut o treabãnumai bunã sã-i bage în boalã pe mulþi impresaricu vechi ºtate de platã în domeniu – ºi vã asigur,nu sunt nici puþini, nici începãtori. Dar sã adunilaolaltã Teatrul Naþional din Szeged, TheaterBremen, Dicapio Opera Theatre (din New York),Panstwowa Opera Baltyca ºi Opéra de Rennes nue la îndemîna oricui.

Regulamentul e complicat ºi eficace. Se dãsfoarã în lume ºi, în schimbul sumei de 80 deeuro, oricine se poate prezenta cu douã arii liberalese la una sau mai multe din operele mai susmenþionate. Din toþi concurenþii, juriile – cîteunul pentru fiecare teatru de operã – aleg pentruturul al doilea atîþia cîntãreþi cîþi au nevoie pentrurolurile principale din operele stabilite dinainte ºicare urmeazã a fi puse în scenã în cele cinci zãriale lumii. Este vorba cu precãdere de titluri,arareori jucate, de autori puþin sau deloccunoscuþi, în multe cazuri reieºind ºi de ce.Aºadar, la faza a doua participã cîte cincidistribuþii pentru fiecare operã. De data aceasta,pe lîngã alte douã arii la alegere, mai sunt incluseîn program ºi cîte una din operele pentru careconcurenþii au fost aleºi. Dar aici accentul sepune pe multilateralitatea concurenþilor, prezenþaºi jocul scenic fiind cel puþin tot atît deimportante precum calitãþile vocale. Judecãtoriisunt regizorii care urmeazã sã punã în scenã unadin operele alese în vreunul din oraºele amintite.Apoi cele cinci producþii s-au întîlnit la finala dela Szeged, unde juriul a desemnat cea mai bunãcîntãreaþã ºi cel mai bun cîntãreþ, iartelespectatorii postului Mezzo, care au avutprilejul sã vadã întreaga finalã în direct, au votatpentru cel mai reuºit spectacol. Ce-i drept, nu mi-a fost uºor sã înþeleg acest mecanism ºi, pedeasupra, nici nu sunt sigur cã am l-am buchisitcum se cuvine; dar un lucru e sigur, nimic din ces-a întîmplat acolo nu a fost convenþional, nici pescenã, nici în culise. Nu am vãzut mîini strînse lapiept în semn de zbucium sufletesc, pãr smulsdramatic din cap ºi nici alergãturi bezmetice dintr-o parte în alta a scenei – în timp ce cîntã alþii – caexpresie a încurcãturilor în care se trezescpersonajele. Am vãzut ºi am auzit doar tineriexcelent pregãtiþi, care ºtiu ce au de fãcut pescenã ºi voci bine cizelate, fãrã stridenþe ºi falsecatifelãri, menite a ascunde neputinþe desonoritate faþã de cerinþele partiturilor. ªi, nu înultimul rînd, am auzit o orchestrã, FilarmonicaPannonia – cea care a acompaniat toate cele cincispectacole din ultima fazã a concursului – care adovedit cã ar putea face faþã cu brio pe oricaredin scenele lirice ale lumii.

Cum nu am putut rãmîne decît trei zile laSzeged, am avut ocazia sã vãd pe viu un singur

spectacol, respectiv gala de decernare a premiilor.Cum aceasta de pe urmã a reuºit sã adune osumedenie de gafe din multele posibile într-oreprezentaþie de acest gen – pe deasupra ºitransmisã în direct pe Mezzo – îi voi menþionadoar pe cei doi cîºtigãtori, despre care cusiguranþã vom mai auzi. Drept cea mai bunãcîntãreaþã a fost desemnatã croata Janja Vuletic, ovoce nu foarte mare, dar deosebit de plinã, dedramaticã ºi de coloratã aº zice, dacã asta nu ne-ar duce cu gîndul coloratura care îi lipseºte, fãrãca acesta sã fie neapãrat un handicap. Nu acelaºilucru se poate spune ºi despre americanul AdamDiegel, tenorul pur sînge, cu un stil de o lejeritatecontaminantã ºi cu o prezenþã scenicã demnã deun bun actor de teatru. Pe lîngã acestea, publicula mai conferit un premiu pentru cel mai buncîntãreþ, polonezului Marcin Habela ºi titlul decel mai reuºit spectacol, reprezentaþiei cu operaVrãjitoarele din Salem de Robert Ward. Veteranulcompozitor american, care la 91 de ani predã lamai multe universitãþi, a fost rãsplãtit în anul1962, cînd a avut loc premiera operei, cu premiulPulitzer pentru muzicã. Liniºtea sufleteascã alocuitorilor unui orãºel de provincie american estetrezitã din somnolenþã de niºte zvonuri cuparfum de rãzbunare cum cã sufletele cîtorvafemei din floarea virtuþii comunitãþii au trecut înposesia unor puteri malefice. Credinþa seamestecã cu diabolicul, atotputernicul ºi necuratultrag care încotro de conºtiinþele amorþite în prafullipsit de evenimente a provinciei. ªi, bineînþeles,totul se terminã cu o execuþie publicã, urmãritãcu groazã ºi cu pãcãtos interes de toþi cei fericiþicã, în toatã volbura acuzaþiilor sprijinite doar debigotism, nu s-au trezit pe eºafod, ci alãturi de el.Muzica e un pic mai americanã decît o urecheformatã în tradiþia europeanã poate sã o guste pedeplin, fãrã culmi dramatice, înlocuite de un gende estradã uneori în discordanþã cu drama bineticluitã a acþiunii. Imaginea scenicã nu e nici pedeparte convenþionalã, dar foarte bine pliatã pedramaturgia textului. Toate personajele poartã unfel de mãºti menite parcã a ne aminti cã în faþalui Dumnezeu sau a Satanei, a credinþei sau apãcatului, a demnitãþii sau a ispitei suntem cutoþii egali.

Apoi am avut ocazia sã vãd pe viu spectacolulcu opera Vampirul de Heinrich Marshner. Nãscutîn 1795, Marshner ajunge la douãzeci de ani înViena care auzise deja opt simfonii ale luiBeethoven, iar Mozart era mort de douãzeci ºitrei de ani. Se ºi învîrte un pic prin jurulursuzului asurzit cu totul, ca apoi sã ajungã laBratislava ca dirijor al orchestrei prinþuluiGrassalkovici, un mecena al artelor care, aidomacontelui de Esyteházy, ºi-a permis rãsfãþul de aavea propria lui orchestrã ºi o micã trupã deoperã, cu toate cã muzica nu era nici atunci ceamai profitabilã investiþie. Apoi, o vreme,Marshner a fost asistentul lui Karl Maria vonWeber la opera din Drezda, fãrã ca legãtura lor sãfie lipsitã de asperitãþi. Nu aºa ca în istoriamuzicii, unde cei doi reprezintã puntea delegãturã a celor aproximativ cincizeci de ani cares-au scurs între premiera Flatului fermecat ºi aprimei mari opere wagneriene, Tannhäuser.Opera Vampirul a fost prezentatã cu mult succesîn 1828, la Leipzig. E o muzicã cuminte, un pic

prea bine scrisã, linã, fãrã pretenþii dramaticedeosebite, de o muzicalitate aleasã ºi cu mareacalitate ca, de îndatã ce a rãsunat, sã fie ºi datãuitãrii.

Acþiunea operei e tipic romanticã ºi se petreceîn Scoþia secolului al XVII-lea. Lordul Ruthven,care e un vampir pursînge, aflã de la superiorulsãu – Maestrul Vampir – cã soarta lui e ca, pînã lamiezul nopþii, sã sacrifice trei fecioare, altminteriîºi va da obºtescul sfîrºit al amatorilor de sîngeproaspãt care trîndãvesc. Douã suflete neprihãnitecad victime macabrei porunci, dar a treia, prin totfelul de rãsturnãri de situaþie numai de textierbãnuite, scapã cu viaþa pe care o pune lapicioarele salvatorului ei, alãturi de care e gata sã-ºi petreacã tot restul zilelor. Dar adevãrataîncurcãturã în care e pus spectatorul provine dinfaptul cã toatã aceastã încrengãturã romanticãeste plasatã într-o ambianþã extrem-orientalã,japonezã, am putea zice. Convenþia e lucru mare,dar mie îmi vine sã zîmbesc cînd un personaj eLord Ruthven, iar celãlalt Aubry, în timp ce ambiiau un mic coc în pãr ºi poartã chimonouri, iar pedeasupra mã întreb, oare de ce, cînd vor sã creezea atmosferã exoticã, regizorii japonezi nu plaseazãacþiunea în Maramureº sau nu aduc pe scenãcãluºari cu bota într-o mînã ºi cu plosca de rachiuîn cealaltã. În rest spectacolul e cursiv, spaþiile dejoc fiind foarte ingenios îngrãdite sau lãrgite dedouã uºi culisate, a cãror transparenþã matãpermite ºi cîteva jocuri de umbre reuºite.

Juriul a fost ilustru pe mãsura festivalului.Preºedinte a fost nimeni altul decît AnatoliVasiliev, vestitul regizor care a fãcut ºcoalã laMoscova, a cutreierat lumea cu teatrul Taganka,iar acum predã la Lyon. I-a avut alãturi, printrealþii, pe marea sopranã maghiarã Marton Éva ºipe Philip de la Croix, directorul de la Mezzo.

Un festival la început de drum, despre carevom mai auzi. În ce mã priveºte, ca sã termincam ca data trecutã, greutatea manifestãrii poatefi pusã în balanþã cu cea a ciorbei de peºte de laSzeged, cea mai bunã din lume, dupã pãrerealocalnicilor. Am toate motivele sã le dau dreptate.

2277




parlando

Opera magnaMarius Tabacu

2288




În 1976 apãrea în colecþia “Romane ºtiinþifico-fantastice” (“Peniþa”) a Editurii Univers o cartecu titlul Germenul Andromeda (The

Andromeda Strain). Împãtimiþii români ai genuluifãceau cunoºtinþã cu un autor american care timpde încã trei decenii avea sã delecteze planeta cucele mai pasionante romane Sci-Fi, thrillere ºiscenarii de film de aceeaºi naturã, cãutându-ºiinspiraþia mai ales în lumea medicalã, în biologie,dar ºi în paleontologie, astrofizicã, ciberneticã sauantropologie. În noiembrie a. c. motoraºul care îlþinea în viaþã pe Michael Crichton s-a opritdefinitiv.

Nãscut la Chicago în 1942, Michael Crichtona crescut în New York City ºi a studiat bilologiaºi antropologia la Harvard College. În 1969, aabsolvit Harvard Medical School. Înzestrat cu oimaginaþie debordantã, dar ºi cu o invidiabilãpregãtire ºtiinþificã ºi rigoare a gândirii, ºi-a datseama repede cã posedã atuuri speciale pentru adeveni un foarte apreciat scriitor popular.Nepracticând medicina, a început sã scriedevreme scenarii TV ºi romane cu substratºtiinþific, numite astãzi techothrillere. MichaelCrichton nu s-a mulþumit sã nãscoceascãîntîmplãri senzaþionale din lumea ºtiinþei ºitehnologiei moderne, ci a explorat – aidoma luiH. G. Wells, a cãrui operã a continuat-o în spirit –problemele psihologice, etice, morale ºi politicegenerate de folosirea cuceririlor ºtiinþifice în modneadecvat sau în scopuri malefice. Combinândstrategiile narative convenþionale cu noþiuni, teoriiºi speculaþii ºtiinþifice de ultima orã, el ºi-a creat oformulã personalã de povestire, situatã laîntretãierea romanului Sci-Fi cu cel de aventuri, cuutopia ºi literatura de anticipaþie. Cãrþile produsedupã aceastã matrice s-au vândut în milioane deexemplare, fiind ecranizate instantaneu, cum s-aîntâmplat cu Jurassic Park sau continuarea sa, TheLost World (Lumea pierdutã). Mai mult de oduzinã din lucrãrile de ficþiune ale lui Crichton autrecut prompt din lumea verbalului în cea avizualului.

Michael Crichton ºi-a publicat primele cãrþisub pseudonim: a scris opt romane semnate JohnLange, iar primul sãu roman detectiv din lumeamedicalã, A Case of Need (Un caz urgent),semnat Jeffrey Hudson, a apãrut în 1968 ºi acâºtigat Edward Award pentu cel mai bun romanpoliþist al anului. În anul urmãtor s-a hotãrât sãrenunþe definitiv la studiile de microbiologie –masterand fiind la La Jolla, în California – înfavoarea literaturii. Rezultatul a fost TheAndromeda Strain, un roman care relateazã, cumultã ºiretenie narativã, eforturile disperate aleunui grup de savanþi de a salva rasa umanã de ladistrugerea totalã provocatã de un virusnecunoscut sosit, cu un meteorit, din cosmos.Vândut ca pâinea caldã, romanul a fost ecranizatla Hollywood în 1971, cunoscând, ulterior, ºi oversiune pentru televiziune.

Devenit celebru, Michael Crichton a publicatîn 1972 The Terminal Man, un fel deFrankenstein modern, în care rolul monstruluieste jucat de victima unui accident care devineucigaº în serie din cauzã cã un gadget electonic,implantat pentru a-i controla creierul, se

deregleazã. Este prima dintre nenumãratelepoveºti în care fiinþele umane sau cyborgii devinroboþi anteprogramaþi sau dirijaþi de la distanþã cuajutorul ciberneticii.

În urmãtoarele cãrþi publicate, Crichton s-aîndepãrtat de formula care l-a consacrat, simþindnevoia diversitãþii. S-a transpus în epocavictorianã cu The Great Train Robbery (Marelejaf al trenului) din 1974, devenit ºi el film, cuSean Connery în rolul principal. Cu Eaters of theDead (Mâncãtorii de morþi) din 1976 s-a aventuratîn lumea ceþoasã a vikingilor, rescriind legenda luiBeowulf fãrã a pãstra fundalul mistic-miraculos.Romanul Congo (1980) îl repune pe traseulformulei sale personale: este relatarea uneiexpedinþii în jungla africanã, în cãutarea unui rardiamant ce poate fi transformat într-o sursã deenergie mai puternicã decât cea nuclearã. În 1990,respectiv 1995, a publicat romanele Jurassic Parkºi The Lost World (preluând, cred, o idee a lui SirConan Doyle, cel din lumea dispãrutã), în care seimagineazã un fel de grãdinã zoologicã populatãde animale preistorice, devenite o ameninþarerealã pentru oameni în momentul când sedefecteazã sistemul de securitate.

O izbutitã revenire la romanul detectiv, cunuanþe politice ºi remarcabil de încãrcat cuviolenþã o constituie Rising Sun (Soare-Rãsare) din1992, în care investigarea unui asasinat comis lasediul unei companii japoneze din Los Angelesduce la descoperirea unui complot menit sãsubmineze Statele Unite ca cea mai importantãputere industrialã a lumii. Filmul turnat dupãaceastã poveste, cu Sean Connery ºi WesleySnipes, a fãcut ocolul lumii, bucurându-se de unsucces enorm.

Romanul State of Fear (2004), apãrut laPolirom în traducerea Iuliei Gorzo (Frica) seadreseazã unei chestiuni de mare actualitate,aceea a ecoterorismului: încãlzirea globalã este

produsã artificial de un grup de oameni avizi deputere, vinovaþi de marile catastrofe naturale dinAsia. Ultimul sãu roman, Next (2006) imagineazãrezultate oribile obþinute de geneticã ºibiotehnologie în domeniul creãrii vieþii artificialeºi al clonãrii.

Deºi cãrþile lui Michel Crichton sunt tributareunui anumit schematism caracteristic literaturiipopulare pe care o practicã, ele se vor citi ºi înviitor cu sufletul la gurã, datoratã imaginaþieidebordante ºi priceperii deosebite de a creaanticipaþia terorii ºi suspansul. Prin ieºirea dinscenã a lui Michael Crichton, omenirea a pierdutun great entertainer. Aºadar, Michael Crichton(23 oct. 1942 – 4 nov. 2008).

Mult-premiata actriþã Meryl Streep revine peecrane în filmul lui John Patrick Shanley Doubt(Îndoiala), ne informeazã sãptãmânalulNewsweek. Plasatã în 1964 – an de afirmare petoate cãile a drepturilor civile – aceastã dramãcinematograficã opune douã caractere puternice:pe directoarea unei ºcoli confesionale catolice,interpretatã de Meryl Streep, ºi pe carismaticulPãrinte Flynn (Philip Seymour Hoffman, cel dinCapote). Fãrã sã posede dovezi, bazându-se doarpe intuiþia sa moralã, Sora Aloysius îl acuzã pePãrintele Flynn de molestarea unui elev negru alºcolii Sfântul Nicolae din Bronx. Între cei doi sedeclanºeazã o bãtãlie înverºunatã, sora-directoareiniþiind o adevãratã campanie pentrucompromiterea ºi demiterea preotului, în timp cePãrintele Flynn se strãduieºte sã aducã idei noi înviaþa conformistã a ºcolii. Filmul este de faptadaptarea unei piese de teatru, iar regizorulShanley nu a fãcut decât sã sublinieze caracterulteatral al confruntãrii, înscenând “teme mari” ºioferind un cadru ideal de manifestare a talentuluiinterpreþilor. Streep interpreteazã rolul uneicãlugãriþe new-yorkeze la fel de convingãtor cuma intrat în pielea Sophiei Zavistowska dinSophie’s Choice sau a victorienei Sarah Woodruffdin The French Lieutenant’s Woman.

Un H. G. Wells al ereitehnotronice

Ing. Licu Stavri

flash-meridian

2299




Nemurirea este un atribut al zeilor. Celpuþin aºa s-a ºtiut pânã nu demult. Ceeace nu l-a împiedicat totuºi pe om sã

viseze la câºtigarea acestei calitãþi excepþionale, caºi la exercitarea ei în propriul sãu interes, cu titlude beneficiu privat. Fiind vorba, în esenþã, de unvis al neputinþelor tânjitoare, destul de bineconºtientizate în stare de veghe lucidã, primul pass-a fãcut prin inserarea lui în legende ºi mituri.Ni-l amintim astfel pe Ghilgameº, care ajunge sãcunoascã secretul nemuririi ºi apoi îl pierde,fãcând (sub aspect literar, bineînþeles) condiþianoastrã de indivizi ºi de specie parcã ºi maiamarã. Mai este apoi cazul nefericitului Tithonus,amantul zeiþei Eos, pentru care îndrãgostita divinãcere ºi obþine de la Zeus viaþa eternã, uitând însãsã solicite ºi tinereþea fãrã bãtrâneþe. Altã maredeziluzie, în momentul în care nemuritoareaolimpianã se trezeºte în patul de ierburi cu undecrepit etern ºi perfect inutil.

Dacã pe parcursul mileniilor poeþii s-au maiastâmpãrat, mulþumindu-se sã-ºi restrângã speran-þele de eternitate la propria operã, iatã cã visulstrãvechi e preluat de oamenii de ºtiinþã din con-temporaneitatea noastrã imediatã, cu un sur-prinzãtor elan ºi o argumentaþie profesionalãmenite sã facã multã zarvã în jur. Am vorbit laun moment dat de americanul Ray Kurzweil,redutabil inventator în domeniul nanotehnologiei,pentru care produsele electronice reprezintã cheiapracticã a nemuririi: în viitorul apropiat, nanoro-boþii ne vor invada organismul, executând unsalutar program de reparaþii subtile la nivelulADN-ului ºi al þesutului celular; program soldatcu eliminarea tuturor bolilor actuale ºi prelungireavieþii, dacã nu la infinit, mãcar într-o dimensiunecomparabilã, din perspectiva gândirii noastre deastãzi, cu eternitatea. ªi mãcar dacã ar fi singurulcare agitã o veche flamurã a utopiei, tulburãtoarede minþi! O figurã nu mai puþin interesantã deimortalist este britanicul Aubrey de Grey, cu as-pectul sãu destul de impresionant: pãr castaniulegat în coadã de cal, barbã pânã-n brâu, mustãþide lungimea unei palme, toate acestea sugerându-ne un tânãr Matusalem (deocamdatã de 45 deani), care se pregãteºte însã cu toatã seriozitateasã joace ºi rolul unui Matusalem respectabil, de900. În concepþia lui, unii trãitori de astãzi arputea ajunge cu uºurinþã la vârsta de un mileniu,ºi încã în stare fizicã neschimbatã, cea pe care oau la lansarea în programul ºtiinþific care, în cazde reuºitã deplinã, îi va face cvasi-nemuritori.

Sã nu se creadã, pornind de la elementele deînscenatã originalitate ale portretului, cã am aveade-a face cu un neserios plin de veleitãþi publici-tare. Aubrey de Grey este un om de ºtiinþã veri-tabil, cu dovezi produse la Universitatea dinCambridge, între cadrele cãreia figureazã. E ade-vãrat cã proiectul sãu de a trata bãtrâneþea ca peo boalã vindecabilã pare multora himeric ºi, înconsecinþã, hazardat. S-a pus la bãtaie chiar ºi unpremiu de 20.000 de dolari pentru specialistul înbiologie molecularã care ar demonstra cã ideileimortalistului sunt complet greºite. Iar paradoxulconstã în faptul cã, dacã el n-a reuºit încã sã ºi leimpunã în mod categoric, nici oponenþii sãi nusunt în situaþia de a i le putea demola cu totdichisul ºtiinþific. Pânã atunci (dacã aºa ceva se vaîntâmpla vreodatã), perspectiva ca ingineria gene-ticã sã dea rezultate remarcabile în tratamentul

senescenþei stã în picioare, iar cartea lui de Greyintitulatã Sfârºitul bãtrâneþii. Procedee de reîn-tinerire ce pot suprima îmbãtrânirea umanã peparcursul propriei noastre vieþi rãmâne în continu-are o provocare pentru inteligenþa ºi, mai ales,pentru speranþele revigorate ale muritorilor cesuntem.

Rezultatele experienþelor de prelungire artifi-cialã a vieþii se constatã deocamdatã doar laeternii ºoareci de laborator, cu care ºi laCambridge se lucreazã intens, ºi cãrora cercetã-torul britanic promite sã le tripleze viaþa în maipuþin de un deceniu. Ar fi o performanþã la carenici omul nu poate rãmâne insensibil, aºteptând-ocu nerãbdare sã se exercite ºi asupra sa. Cuprivirea pierdutã nostalgic într-un viitor al tuturorposibilitãþilor, Aubrey de Grey însuºi ne reveleazãbeneficiile oferite de imensitatea de timp gata sãse reverse asupra lui ºi asupra noastrã, inclusivsub forma unei surâzãtoare procesiuni de femei.Fiindcã, neîndoielnic, vor fi ºi niºte ajustãri înmorala rigidã a istoriei: cine ºi cu ce argumente armai putea pretinde ca beneficiarul vârsteimatusalemice sã evolueze prin secole de mânã cuaceeaºi partenerã sau cu acelaºi partener? Omulmilenar, crede vizionarul de azi, va fi mult maiconºtient de ceea ce ar putea pierde prin accident,ori ca efect al riscurilor de tot felul pe care acum,într-o viaþã scurtã ºi relativ insignifiantã prin com-paraþie cu promisiunile profilate în faþã, ni leasumãm cu prea multã iresponsabilitate. Profesiipericuloase precum cea de poliþist sau de militarvor dispãrea, anticipeazã el, ceea ce presupune defapt ca întreaga societate sã pãtrundã, în sfârºit,pe porþile Utopiei materiale ºi morale, deschiselarg de binefacerile nemuririi. Înþelepþiþi de expe-rienþa secolelor concentrate în fiecare dintre indi-vizii ce nu vor rata o ºansã nemaipomenitã, vom

accepta cu deplinã seninãtate cã nu în acumulareade averi, ci în acumularea de sãnãtate trebuieinvestit.

Ca ºi Ray Kurzweil, în aceastã aventurãmenitã sã spulbere actualele limite ale vieþiiumane, de Grey s-a lansat venind dinspreinformaticã ºi inteligenþa artificialã – primelespecializãri ale savantului englez. Se spune cã ar fiputut face cu uºurinþã carierã în Silicon Valley,dar a virat categoric spre laboratoarele debiologie, ca specializare secundã, fiindcã aicicunoºtinþele sale complexe, adãugate unei ambiþiicu obiectiv precis, aveau ºanse sã dea rezultatemai spectaculoase pentru omul actual. Vãzutã cao simplã boalã degenerativã, bãtrâneþea devinetotodatã o provocare ce solicitã, ca remediu,terapii medicale adecvate. Deºi el e convins decontrariu, se admite cã ideile lui Aubrey de Greyar putea fi în ultimã instanþã greºite. Dar lucrulacesta nu-l poate demonstra decât experimentul ºirezultatele practice ale aplicãrii lor. Cum susþineun specialist în tehnologie de la firma Microsoft,ajuns la un moment dat într-un fel de „completde judecatã” instituit pentru a ne lãmuri pe deplinîn privinþa imortalistului de la Cambridge,conflictul dintre procesele ºtiinþifice ºi ideile custatut ambiguu ce n-au fost încã supuse acestorprocese nu poate fi decis „la barã”, pe baza unorargumente teoretice ºi învederat tradiþionale.

Sfidând zona tulbure a prejudecãþilor noastrepersistente, dar ºi dovedind cã nu ezitã sã-ºi punãîn mod public la încercare teoria cu un pronunþataspect de SF, Aubrey de Grey ºi-a înfiinþat propria„Fundaþie Matusalem”. O instituþie al cãreiobiectiv rãmâne profilarea omului milenar,dincolo de îngustele limite ale vieþii sale naturale.Ce-o sã se întâmple în continuare se va vedea,poate chiar în timpul propriei noastre existenþe.Pentru moment, important e faptul cã se gãsescoameni de afaceri prosperi (presupun cã ºiîmpinºi de grija imortalitãþii personale), dispuºi sãinvesteascã milioane de dolari în pomenitaFundaþie ºi în cercetãrile de inginerie geneticãîntreprinse prin ea.

Mircea Opriþã

ºtiinþã ºi violoncel

Omul milenar

3300




Nu cu mult timp în urmã, într-o perioadãmai puþin bogatã în ºtiri de senzaþie, peposturile naþionale tv curgeau reportaje cu

jalnica situaþie a animaleor (preponderent carnivore)din grãdinile noastre zoologice: din Bucureºti, dinTurda sau Braºov. Erau scoase în evidenþã lipsahranei, condiþiile de trai improprii, nepãsareaîngrijitorilor. Erau incriminaþi directori pentrunepãsare ºi autoritãþi locale pentru negãsireafondurilor necesare procurãrii hranei. ªi cumsuntem primii când e vorba sã ne denigrãm factoriiresponsabili, activitãþile ºi iniþiativele sau chiar þara,se spunea sus ºi tare cã numai la noi se poateîntâmpla aºa ceva. De când pe rampã a intratmenajeria politicã în scandaloasã fierbere, bietelecarnivore au fost uitate, împreunã cu cei ce seîngrijesc de soarta lor. Vedetele politice au acaparatmicul ecran cu discursuri sforãitoare, bãtãlii în forþã,ameninþãri usturãtoare, arãtându-ºi de multe oricolþii ca leii în cuºcã. Azi – mâine vor ajunge sã-ºiscoatã ochii, dar nu-i treaba noastrã.

Celelalte aºa-zise vedete din aºa-zisa lumemondenã dau din colþ în colþ (tot ca leii în cuºcã)þintind locurile fruntaºe din media româneascã ºidin mentalul colectiv prin impunerea cu orice chipºi orice vulgaritate în atenþia publicã. Decãzutã dinorice moralã, Rãduleasca spune cã „penisul lui Danie ok”, dar mulþimea adunatã în jurul lor nu crede.Acesta, masculul jignit, invitã o jurnalistã sã asistela o partidã de sex ca sã se convingã lumea deperformanþele lui. Obscurul pânã mai ieri cântãreþgay din Oneºti, Tarky, declarã, fireºte, tot public, laHappy Hour, cã e iubitul lui Mihai Trãistariu ca

sã-ºi facã intrarea în lumea durã a showbiz-ului.Durã într-adevãr! Adrian Despot de la Viþa de Vieînjurã ca porcul pe You Tube o jurnalistã. Un vajnicreprezentant al despotismului întreþinut devedetismul de trei lulele. „Eleva porno” este mutatãdisciplinar la o altã ºcoalã, dar nu-ºi întrerupecariera abia începutã. Ea declarã cã e în bune relaþiicu pãrinþii, dar continuã sã asculte ºi de patroniicare au folosit-o în filme XXX. În paralel, merge laºcoalã ºi primeºte note bune, poate ºi la purtare.Mai vreþi ºi altele? Mai bine mã opresc aici, deºilista unor „evenimente” scabroase de acest fel poatecontinua. Acest bestiar servit zilnic de mediaromâneascã este dezgustãtor. Mi-e lehamite.

Mai bine sã ne întoarcem la inocentele fãpturice locuiesc la zoo. Printre ele, o adevãratã vedetãinternaþionalã a ajuns pe drept ursuleþul polar Knutdin Tierpark Zoo Berlin. Zona urºilor polari epunctul de atracþie al grãdinii. Knut a devenit starulunui film documentar realizat de Michael Johnsonîn care se vede cum a fost crescut de un îngrijitor algrãdinii zoologice dupã ce mama lui l-a abandonat.Îngrijitorul lui a murit ºi el între timp, directorulinstituþiei berlineze e acuzat cã vinde animalelegrãdinii, fãrã sã dea socotealã nimãnui. Acum Knuta ajuns la maturitate, cântãreºte 200 de kilograme ºideoarece conducerea instituþiei nu mai are bani sã-lîntreþinã, îndrãgitul ursuleþ riscã sã-ºi piardã casa, înciuda protestelor a peste 20. 000 de berlinezi careau cerut autoritãþilor sã gãseascã o soluþie pentrupãstrarea lui. Doar ursuleþul polar, el singur, a adusGrãdinii Zoologice venituri de peste 8 miloane dedolari. Dar acest lucru nu mai conteazã acum. Knut

sã fie vândut? Criza financiarã s-a abãtut ºi asupralui Knut?

Atunci sã ne mirãm cã efectele crizei semanifestã ºi asupra grãdinilor zoologice de la noi?Meritã sã ne mai luãm de conducerile acestorinstituþii româneºti de vreme ce aceeaºi problemã epeste tot în lume? Pânã ºi George Bush arecunoscut în final cã Statele Unite sunt înrecesiune. Criza financiarã afecteazã pe toþi ºiloveºte chiar ºi în sensibilitatea noastrã, iatã, cândau loc astfel de transformãri drastice în drãgãlaºanoastrã obiºnuinþã de a percepe afectivitatea faþã deanimale. Ce ecouri ar fi stârnit în sensibilitatea unuiCezar Petrescu sau Gellu Naum povestea lui Knut?

Numai cealaltã „grãdinã”, din lumea showbiz-ului, nu pare sã sufere de lipsa banilor din momentce se scaldã în obscenitãþi bine plãtite ºipromiscuitate aducãtoare de rating.

Ursuleþul Knut faþã cu recesiunea

zapp-media

Adrian Þion

În urmã cu vreo cincisprezece ani, ziarele dinElveþia relatau povestea unui þãran ajuns, pestenoapte, celebru cel puþin în Þara Cantoanelor.

I-am uitat numele, dar am reþinut povestea. Înfiecare zi, þãranul elveþian se scula cu noaptea încap ºi îºi lucra pãmîntul, îngrijea de vaci, adunalaptele, producea caºuri mari cît roþile de tractorºi nu avea timp sã se deplaseze mai departe desatul vecin. De cîte ori se afla pe cîmp iardeasupra sa zbura un avion, se oprea din lucru,îºi înãlþea privirile spre cer ºi rostea, invariabil,aceleaºi cuvinte: ”într-o zi, am sã fiu ºi eu înavionul acela ºi voi zbura în jurul lumii...” Cînd aîmplinit ºaptezeci de ani, a coborît pentru primaoarã, în oraº, a intrat într-o agenþie de voiaj ºi acerut un bilet de avion în jurul lumii. Adunasebani destui pentru aceastã cãlãtorie visatã de miccopil. Elveþienii nu au rîs de cererea sa,dimpotrivã, l-au popularizat, lãudîndu-i tenacitateaiar un ziarist l-a însoþit în cãlãtoria în jurul lumii.

Badea Vasile Dâncu din satul Runcu-Salvei, îºicultivã de zeci de ani pãmîntul, îngrijeºte destupi, adunã mierea ºi... viseazã o lungã ºi marecãlãtorie. Dar el nu e elveþian, chiar dacã lucreazãla fel de mult ºi în condiþii mai grele. Dorinþa sa

de a cãlãtori se dizolvã într-o visare duios-amãgitoare ºi în lecturã. Degustã pagini ba dinKafka, ba din Cioran, aºa, între douã brazde ºidoi faguri. ªi-atunci, desigur, spre deosebire deþãranul elveþian, românul Vasile Dâncu a începutsã scrie poezii, a început sã ”cãlãtoreascã” cuajutorul imaginaþiei ºtiind, parcã, de la bunînceput, cã mult dorita cãlãtorie va fi una veºnicamînatã. De aceea, opincile sale, precum ºi celeale strãbunilor sãi, au luat forma unor caravele cucare navigheazã doar prin lutul ogoarelor, în timpce se închipuie partenerul lui Cristofor Columb.Pînã ºi inima-i este încãlþatã în opinci, de unde ºiun continuu dor de ducã ce-i copleºeºte fiinþa.

Nimic teatral, nimic disonant, în poeziaacestui veºnic neîmplinit cãlãtor, ajuns azi lavîrsta de ºaptezeci de ani, care îºi taie amintirileîn felii subþiri, precum slãnina pusã-n desagãpentru pauza de masã. Ale sale ”simplepropoziþii” au rezonanþe multiple, definindportretul unui creator original în neliniºtile salepoetice, necosmetizate de goale virtuozitãþistilistice. Ironia ºi autoironia existã ascunse sub opojghiþã de amãrãciune: din ce-am crezut/ din ce-am iubit/ nu-i flacãrã/ pentru-n chibrit. Sau: cam

cu toþii sîntem ciobani/ cu oile pierdute/ urmînda fi uciºi/ de cîþiva dintre ai noºtri.

Trãind pe coama unui deal, aproape depãdure, poetul viseazã, constant, marea, chiardacã afirmã, la un moment dat cã pãmîntul dedincolo de mare e la fel ca cel din locul sãustrãvechi. O simplã ”cochetãrie” a celui care nu areuºit sã navigheze, a celui care ºi-a tot doritbalonul din cãrþile lui Verne pînã ce aproape i-atrecut viaþa ori o concluzie ”filosoficã”, în urmalecturilor ºi a meditaþiilor la marginea pãmîntuluiarat? Cãci, în cele din urmã, cãlãtoria poetuluiVasile Dâncu rãmîne una iniþiaticã, adicã fãrãsfîrºit, precum ºi povestea celebrã a lui MichaelEnde. Ar fi interesant dacã þãranul elveþian, celcare a ºtiut sã-ºi strîngã bani pentru o cãlãtorie înjurul lumii, s-ar întîlni cu badea Vasile Dâncu ºi-arpune împreunã de-un dialog. Mã întreb, care oarear avea mai multe de povestit ºi, zãu, n-aº puteada un rãspuns ferm. În schimb, sînt ferm convinscã poezia lui Vasile Dâncu va cãlãtori de unasingurã, multã vreme dupã ce autorul va înceta sãmai viseze. Iatã o Elegie, care-mi poate susþineafirmaþia: o, gara, gara.../ unde va trebui sãcoborîm/ cameleonic/ se apropie de noi./ Acolone aºteaptã/ pe peron/ un lup ce în vechime/ ºi-amâncat fii./ Politicos ne va duce/ dincolo de linii/ºi va sfîºîia fãrã grabã/ ultimele noastre/ pãreri derãu...

Poemele unei cãlãtorii amînateRadu Þuculescu

rânduri de ocazie

Les sept planches de la ruse (Cele ºapte pieseale îndemânãrii, sau jocul de Tangram),producþia regizorului francez Aurelien Bory,

este prezentã pe scenele BAM-ului (BrooklynAcademy of Music, New York) numai pentru treizile ºi constituie un incontestabil succes.Compagnie 111, în colaborare cu Les scenes de laTerre ºi cu actori ºi acrobaþi chinezi de la Operade Stat din oraºul Dalian, China, îºi fac debutulla BAM cu aceastã fabuloasã creaþie. Regia ºiscenografia aparþin lui Bory, în colaborare cuArnaud Veyrat pentru aranjamentul de lumini, iarmuzica originalã a fost creatã de Raphaël Wisson.Un spectacol total de dans, muzicã, teatru,arhitecturã în miºcare, acrobaþie sau “nouveaucirque” se desfãºoarã într-un limbaj geometric.Artistul îºi alege ca motiv un joc foarte vechichinezesc, numit “Tangram”, cu ºapte figurigeometrice în trei dimensiuni care se pot cuplaîntr-o infinitate de moduri. Jocul, ca reprezentaresau metaforã a lumii, deschide noi perspective ºinivele de înþelegere; creaþia ºi evoluþia sa în timpeste receptatã ca un sistem abstract ºi ca unmodel matematic transpus într-o realitate iluzorie.

Arhitectura este poate singura artã cu adevãratoriginalã ºi inovatoare a postmodernitãþii. Ea ademonstrat afinitãþi nebãnuite cu celelalte arte, înspeþã cu sculptura, muzica ºi poezia. În aceeaºimãsurã arta prãfuitã ºi revolutã a circului, cea acopilãriei noastre, a cunoscut ºi ea un revirimentºi o vigoare deosebite prin integrarea ºi asimilareaaltor arte ca dansul, muzica, teatrul ºi artelevizuale, realizând ceea ce se cheamã “nouveaucirque”, gen reprezentat de compania “Cirque duSoleil” sau de opera lui James Thiérrée. Les septplanches de la ruse le conþine pe amândouã.

Între abstract ºi suprarealism, tablourile aduco lume întreagã de metafore ºi simboluri în careevolueazã tectonic ºapte piese geometricemonumentale; ele sunt manipulate precum niºtemarionete de paisprezece acrobaþi ºi actori chinezi

de la opera de stat din Dalian. Cu o anumitã lentoare hieraticã, planºele sunt

rãsturnate, învârtite ºi rãsucite. În ciudamasivitãþii lor, miºcarea lor este suplã ºi elegantã;fluiditatea miºcãrii, iluminarea muchiilor,suprafeþele lucioase ºi bine ºlefuite sunt elementece dau dimensiune suprarealistã peisajului.

Acrobaþi desãvârºiþi sondeazã imponderabilulîntr-un spaþiu abstract în continuã devenire ºimetamorfozã, tot ei fiind aceia ce-l construiescsau deconstruiesc, aplicând forþe coloºilor delemn în puncte calculate matematic. O arhitecturãîn miºcare se naºte sau se nãruie în faþa noastrã.Omul se luptã, se strãduieºte, este strivit, înghiþitsau se aneantizeazã sub planºe în cãdere; apoi, înposturã de Sisif, urcã anevoios pe pante aproapeverticale.

Într-un dans al timpului ºi al istoriei, celeºapte planºe se aflã într-un efervescent proces deconstrucþie ºi deconstrucþie, concretizat în imaginiabstracte ce ne trimit la diverse momente ºi stadiidin istoria omenirii; de la hieratismul magnific alpiramidelor la peisajul de tristã amintire al zgârie-norilor de la World Trade Center, sau alte posturiarhitecturale ce þin de universul cotidian.Procedeul estetic ºi scenografic este compoziþia.Un set armonic ºi matematic de miºcãri disper-sate, neuniform în timp, determinã ºi compune ostructurã. Ea va locui spaþiul pentru o perioadãneprecizatã, într-un echilibru relativ, suspendat înafara timpului. Finalizarea unei structurimarcheazã un puternic moment estetic dincolo deproiecþia ei într-o metaforã a realitãþii, în afaralumii abstracte a jocului.

Spectacolul cuprinde o succesiune de tablouriîn miºcare, care derivã unul din altul; primul ºiultimul tablou deschid ºi închid în contrapunctun ciclu al creaþiei.

Primul tablou are o perspectivã orizontalã:piesele sunt culcate, unificate într-o platformãdreptunghiularã, pe care stã cu spatele la public ofemeie ce cântã nuanþat ºi trist la shamisen.

Creaþia este orficã, ea porneºte din neant sau dinimensitatea platã ºi informã a peisajului, sensibilãla acordurile nuanþate ale shamisenului. În jurulfemeii, formele încep sã prindã viaþã, structura sedescompune ºi planºele se ridicã lent înmonumentalitatea lor, manipulate de grupuri deoameni ce se miºcã haotic; unii cu paºi mãrunþi,umili ºi grãbiþi, asiatici, un alt personaj executãsalturi mortale în cercuri prin aer. Femeia esteînghiþitã lent de peisaj, pentru ca sã reaparã înaceeaºi posturã demiurgicã în ultimul tablou.Acesta va închide din nou puzzle-ul, într-odispoziþie unificatoare, numai cã pe verticalã. Eacântã acelaºi cântec trist la marginea unui ziddreptunghiular.

În general, jocul celor ºapte planºe sedesfãºoarã în tãcere, cu excepþia câtorva sceneremarcabile, însoþite de muzicã tibetanã de ritual.Creaþia e anunþatã de zgomote minerale,anorganice, la care se adaugã mai târziu un corde trei femei care sunã ca opera bufã chinezeascã.Cele mai izbutite tablouri se construiesc pe muzi-ca lui Arvo Pärt, ce se armonizeazã perfect cubaletul planºelor fluidizate în posturi hieratice; seopresc faþã în faþã ºi, deºi stau aºa numai pentruo clipã, în mod paradoxal par eternizate în cadruprecum dolmenii de la Stonehenge.

Una din temele spectacolului este omul fausticînsetat mereu de nou. El are o dublã funcþie înpeisaj: este pãpuºarul demiurgic ce manipuleazãun univers de abstracþiuni geometrice ºideopotrivã colonizatorul acestui univers creat deel. În plinã ascensiune, omul colonizator luptã cumediul înconjurãtor, escaladeazã ziduri, urcãsuprafeþe deosebit de abrupte, stã atârnat înpoziþii anti-gravitaþionale, urcã ºi coboarã ca oinsectã ziduri verticale sau este strivit, anihilatîntre douã planºe. O femeie se zbate între douãziduri verticale ce cresc în jurul ei; imaginea netrimite la ideea sacrificiului impus de creaþie, caîn legenda Meºterului Manole. Miºcarea esteprecipitatã, efervescentã, sau anevoioasã ºi lentãîn scenele ascensionale de facturã expresionistã.Tot omul este cel ce dã impulsul creator, aplicândforþe remarcabile în puncte precise, determinatematematic. ªi din compunerea acestor forþe,puzzle-ul se reaºeazã în combinaþii infinite, încare echilibrul este precar ºi echivoc. Abiafinalizatã structura, cã ºi începe deconstrucþia ei,în ideea cã orice desãvârºeºte omul este efemer întimp.

În efortul sãu de înþelegere ºi reprezentare alumii înconjurãtoare, creatorul inventeazã jocul; eladuce un model abstractizant, materializat în celeºapte piese. Apoi, tot el devine un pion înhazardul jocului, deci se reinventeaz? în acelaºitimp pe sine. Simbolistica cifrei ºapte este ocultãºi religioasã (cele ºapte ceruri, cele ºapte planetesau cele ºapte pãcate). Spectacolul lui AurelienBory propune un plan parabolic, care relevãdestinul, existenþa omului ºi a colectivitãþii ºi unalt plan ce penduleazã între registrul mitic ºi celsimbolic, vizând frãmântãrile dramatice aleaceluia care a ajuns de unde a plecat. Astfel,ultimul puzzle din tabloul final – zidul – este ºiultimul joc; el închide un ciclu al creaþiei. În toatãstrãdania sa, mereu ultimul drum este Drumul lazid: “Îl joci în doi/Îl joci în trei/În câte câþivrei/Arde-l-ar focul!”

New-York, noiembrie 2008

3311




Corespondenþã de la New York

Jocul de Tangram al existenþeiRoxana Pavnotescu

teatru

3322




muzica

Cei care urmãresc produsele atelierului meumuzicologic ºtiu cã, în ultimul timp,cercetarea anilor de tinereþe ai

compozitorului György Ligeti (1923-2006) adevenit pentru mine o prioritate. Am început sãmã comport ca acum aproape patru decenii când,pe la începutul anilor 1970, alergam ca undetectiv zelos ºi dupã cele mai neînsemnate urmeale trecerii lui Bartók pe meleagurile noastre.Mentorul meu, László Somfai – pe atunci directoral Arhivei Bartók de la Budapesta, ºi azicoordonator al Ediþiei Critice Complete BélaBartók – m-a ºi avertizat, nu o datã: fii atent!aceste cercetãri ale faptului mãrunt („încã oscrisoare a lui Bartók cãtre nu ºtiu cine”, „unde alocuit Bartók cu prilejul ºederii sale la Vinga?”etc.) sunt întreprinderi oneste ºi utile, darponderea lor exageratã în literatura aferentã duceinevitabil la înnãmolirea acesteia; ocupã-te ºi deproblemele de fond, de esenþã! De atunci, înbartókologie, am realizat ºi unele cercetãriesenþiale, integrând multe „istorii mici” în „istoriamare” a creaþiei compozitorului. Acum, sunt caun detectiv pus pe urmele lui Ligeti. Oriceamãnunt legat de el mi se pare important.Motivul: nimeni nu investigheazã aprofundattinereþea sa. Monografiile dedicate lui trateazãanii sãi premergãtori studiilor de la Budapestaoarecum „în pas alergãtor”, cercetãrile fiindefectuate de muzicologi competenþi ºi binevoitori,ca de exemplu suedezul Ove Nordwall saucanadianul Friedemann Sallis, dar care niciodatãîn viaþa lor nu s-au gândit sã „coboare” înTransilvania natalã a compozitorului.

Despre valoarea sa nominalã în lumea muziciidoar atât: pânã mai trãia, am auzit nu o singurãdatã cã „dintre cei cinci cei mai mari ai creaþieimuzicale contemporane mondiale el, sigur, nueste cel de-al cincilea”, iar de când a murit, din ceîn ce mai mulþi spun cã a fost cel mai marecompozitor al generaþiei sale.

Câteva repere biografice. György Ligeti s-anãscut la Târnãveni, în 1923. Împreunã cupãrinþii, s-a stabilit la Cluj în 1929. Deºi nãscut ºicrescut într-o familie de evrei asimilaþi

(patronimul Ligeti nu este altceva decâtmaghiarizarea lui Auer), el a fost înscris la Clujîntr-un liceu românesc, cel care azi poartã numelelui Emil Racoviþã (str. Kogãlniceanu 9), unde aînvãþat pânã la clasa a VII-a inclusiv (care ar fi azia XI-a). Dupã Dictatul de la Viena, liceul sãudevenind bilingv, el a trecut pentru clasa a VIII-ala secþia maghiarã a acesteia, dar la bacalaureat,putând sã aleagã, ca limbã strãinã, dintrefrancezã, germanã ºi românã, el a ales-o peaceasta din urmã. În toamna lui 1941, Ligeti, pânãatunci compozitor mai mult sau mai puþinautodidact, s-a înscris student la ConservatorulMaghiar din Cluj, clasa de compoziþie a luiFerenc Farkas. În verile anilor 1942 ºi 1943, el astudiat ºi la Budapesta, particular, cu Pál Kadosa.În 1945, s-a stabilit la Budapesta, unde ºi-acontinuat studiile la Academia de Muzicã „FerencLiszt”. Pãrãsind Ungaria în 1956, devenit cetãþeanaustriac, stabilit în Germania, el a devenit curândo personalitate marcantã a muzicii contemporanemondiale.

Majoritatea covârºitoare a succesiunii sale seaflã azi în posesia Fundaþiei Paul Sacher din Basel(Elveþia). De curând, timp de patru sãptãmâni, m-am aplecat acolo asupra documentelor tinereþiisale. M-am întors cu multe informaþii incitante,dintre care unele pot interesa ºi pe cititorii acesteireviste.

Cea mai veche compoziþie a lui Ligeti dateazãdin 1938-39. Este vorba de un cvartet de coardeintitulat modest „Sonatina (p.[our] quatour) / Mimineur”. Ceea ce nu au descifrat „clasicii”ligetologiei ºi nu este reprodus nicãieri înliteratura dedicatã lui, este subtitlul scrisromâneºte: „Într-o singurã parte”. Partitura fiindnesemnatã, o altã mânã a adãugat dupã titlu:„Ligeti Gheorghe 1940. 30 mart”. Nordwall – nunumai biograf, ci decenii de-a rândul ºi confidental compozitorului – presupune cã acest adagiuprovine de la profesorul sãu de compoziþie. Ceeace ar însemna cã el, în martie 1940, a avut la Clujun profesor – sau cel puþin un mentor, unsfãtuitor – român, cãruia i-a arãtat prima lui

creaþie, scrisã la cincisprezece ani. Identificareaacestuia este o sarcinã majorã a cercetãriimuzicologice. (Primul compozitor-profesor românla care m-am gândit, Marþian Negrea, nu intrã înecuaþie, scrisul lui având semnalmente tranºantdeosebite de scrisul de pe partiturã.) Oricum, deacum înainte, ipoteza biografilor lui Ligeti,potrivit cãrora el ar fi fost autodidact pânã laînscrierea lui la conservator, în 1941, stã sub unmare semn de întrebare.

Tot în 1940, Ligeti a compus un „Kis Canonegy román karácsonyi dalra [Mic canon pe uncântec de crãciun românesc]”. Cântecul estearhicunoscutul „O ce veste minunatã”. Prelucrareaeste cam stângace, dar momentul este importantdin punct de vedere biografic, ca o dovadã asimpatiei tânãrului evreu maghiar pentru români.Titlul mai sugereazã ºi altceva. De ce a scristânãrul Ligeti „Kis Canon” ºi nu „Kis kánon”,cum ar fi fost corect într-un titlu maghiar?Explicaþia mea ipoteticã este simplã. În memoriileºi interviurile sale, Ligeti a declarat rãspicat cã înperioada primelor sale încercãri în compoziþie nua cunoscut altã literaturã de specialitate decâttratatul de orchestraþie al lui Albert Siklós,volumul II. Nicio o teorie generalã a muzicii,niciun lexicon! Astfel, este foarte posibil ca el sãnu fi cunoscut ortografia maghiarã a termenului,pe care se pare cã l-a învãþat tot de lanecunoscutul sãu mentor român.

În 1941, în condiþiile politice create deDictatul de la Viena, Ligeti a reluat lucrul la „O ce veste minunatã”. În opusul sãu „Kiszongoradarabok [Mici piese pentru pian]”, carepoate fi socotit un fel de bilanþ al creaþiei sale dinanii 1939-1941, piesa a doua este un „Karácsonyidal [Cântec de Crãciun]”, o versiune multamplificatã a miniaturii mai înainte menþionate(de 119 mãsuri faþã de 14!): o fanteziepostromanticã de mare anvergurã, maipretenþioasã ºi sub aspect pianistic, care stã ºi subinfluenþa lui Liszt.

În acelaºi an 1941, aproape sigur cã în toam-nã, dupã intrarea sa la Conservator, clasa profe-sorului Ferenc Farkas, Ligeti ºi-a schiþat într-unuldintre caietele sale de muzicã proiectele decreaþie, clasificate astfel (titlurile nu le înºir decâtîn traducere): „1. Corecturi”, „2. Transcripþii”, „3. A se scrie urgent”, „4. În viitorul apropiat”,„5. Eventual” ºi „6. În plan pentru mai târziu”. Înaceastã din urmã categorie gãsim proiecte foartepretenþioase: o simfonie, o operã, o misã ºi altele.Printre ele ºi „Fuga – Bunã dimineaþa la MoºAjun”, o lucrare pe care nu ºtim s-o fi finalizat,dar importantã pentru posteritate ºi ca proiect.

Rezultatele cercetãrilor mele de patrusãptãmâni vor vedea lumina tiparului în presa despecialitate din Bucureºti ºi Budapesta, poate ºiaiurea. Aici ºi acum nu am relatat decât unelemomente inedite sau de prea puþini cunoscute, deinteres public, ale tinereþii geniului. Eledemonstreazã fãrã echivoc cã meritele lui GyörgyLigeti, pentru care, curând dupã Revoluþia dinDecembrie, a fost declarat membru de onoare alUniunii Compozitorilor ºi Muzicologilor dinRomânia, iar în 1997, membru de onoare alAcademiei Române, au antecedente semnificativeîncã de la începuturile carierei sale de compozitor.

Cine a fost primul mentor algeniului?

Francisc László

György Ligeti

3333




Georgiana, ducesã de Devonshire, trebuie sãfi avut o viaþã frustrantã. Dacã tot ceea cevedem pe ecran are acoperire în realitatea

secolului al XVIII-lea, atunci trebuie sã fi fostcumplit. Sã fie privitã doar prin prisma calitãþiipîntecelui – mãsuratã în cantitatea de bãieþi livratãper naºtere -, sã se roage pentru o mîngîiere caretot nu vine, sã suporte apucãturile adulterine alesoþului, sã accepte un ménage à trois în carepartea extra e chiar prietena cea mai bunã ºi, larîndul sãu, sã nu îºi poatã manifesta bucuriaamoroasã, dorinþa de a fi cu altcineva, toateacestea trebuie sã fi fost cumplite. Cam la fel decumplite cum sînt descoperirile de acest gen înpropria viaþã. Cã, pînã la urmã, dincolo de faptulcã acestea (respectivele descoperiri, adicã) ar purtasemnele lumii în care trãim, durerea tot aia tre’ sãfie, cã ºi ea s-a adaptat la sistemul actual de valoriºi loveºte la fel de bine.

ªi tocmai fiindcã suferinþã de genul acesta ammai vãzut ºi prin vecini ºi prin filme, odatã intraþiîn istoria Georgianei ne-am putea îndoi deveridicitatea segmentului trist din povesteacinematograficã a fetei. Filmul vrea sã sfîºiespectatorul, amplificã dramatismul necontenit – a

se auzi viorile care însoþesc fiecare secvenþãintensã -, însã îl face pe un teren cam sec. Dinpãcate, Keira Knightley nu susþine întotdeaunaînãlþimea vibraþiei dramatice cãutate de regizorulSaul Dibb. De fiecare datã cînd trebuie sãzîmbeascã social, din politeþe, am putea ficomplicele Keirei. Chipul sãu poartã o simplitateadolescentinã care o ajutã sã dea bine în laturasocialã de pe ecran. Cînd vine vorba de intimitateºi de dramã, însã, Keira supraliciteazã situaþiile ºidevine artificialã: aratã exact ca o adolescentãcãreia nu i-a ajuns cuþitul la os (încã), dar trebuiesã arate cã i-ar fi ajuns, mãcar în joacã. Astfel cã,per total, în tensiunea dramaticã pe care autorulinsistã sã o creeze, privitorul o poate crede peKeira în cuvînt ºi atitudine dramaticã doar printr-un transfer al propriei seriozitãþi dramaticeînspre ecran, pentru a umple golurile dininterpretarea actriþei.

The Duchess e o biografie cuminte, fãrãexcese de construcþie, de viziune auctorialã. Unfilm cu decoruri somptuoase, costume pe mãsurãºi cu multã muzicã clasicã. Dacã pe ecran nu ar fifost ºi Ralph Fiennes, cu siguranþã costumele ºiscenografia ar fi fost elementele de clasã ale

peliculei. Cu o privire reþinutã, aproape umilã, cuun glas stins ºi un trup rigid, pe de altã parte, înfuncþie de cerinþele momentului, cu o violenþã ºio coerenþã vicioasã dezarmantã, cu o cãutãturãdiavoleascã, cu o dicþie energicã ºi durã ca piatra,apãrãtor înverºunat al patriarhatului, Fiennescontureazã un veritabil portret de dictatorconjugal. Unul extrem de fin, care cresteazã doarpsihicul persoanei de lîngã, respectîndu-ideplinãtatea fizicã – Ducele de Devonshire, soþulGeorgianei.

Pentru a fi un film mare, chiar dacã ºi Keira arfi fost la înãlþimea lui Ralph, The Duchess tottrebuia sã conþinã ceva neobiºnuit. Pentru bucuriamiºcãrii într-un spaþiu clasic, cu o interpretare deexcepþie, a lui Finnes, pentru epocã, The Duchessmeritã o vizitã. Însã abordarea clasicizantã –cuminþenia pe care o pomeneam mai sus ºiprofunzimea temelor de reflecþie pe care opersonalitate precum cea a Ducelui o naºte – vîrãfilmul în galeria cu obiecte preþioase. Datoritãacestui aspect, The Duchess nu depãºeºte cunimic aºteptãrile de gen, astfel cã odatã vãzut,devine un film indiferent. Frivolitatea MarieiAntoinette pe muzicã post-punk ºi new-wave emult mai antrenantã ºi e memorabilã în faþagravitãþii cãutate din The Duchess.

film

Fast clasic: DucesaLucian Maier

Horaþiu Mãlãele debuteazã la 56 de ani caregizor de film, dupã o prodigioasã carierã –aflatã în plinã derulare, de altfel! – ca actor defilm, dar mai ales ca actor ºi regizor de teatru.Nunta mutã (România, 2008; sc.: Adrian Lustig,Horaþiu Mãlãele; r. Horaþiu Mãlãele; cu:Alexandru Potoceanu, Meda Victor, ValentinTeodosiu, Alexandru Bindea, Tamara BuciuceanuBotez, Victor Rebengiuc) porneºte de la un faptadevãrat, petrecut în România în 1953. Lamoartea lui Stalin s-a decretat doliu naþional (defapt internaþional: în URSS ºi þãrile satelit), timpde o sãptãmânã. Ei bine, într-un sat din Româniaera în plinã desfãºurare o nuntã, iar cum nuntaºiirefuzã sã întrerupã petrecerea, urmeazãrepresaliile, venite din partea autoritãþilor„naþionale” comuniste ºi a trupelor sovietice.Astfel, toþi bãrbaþii sunt arestaþi ºi deportaþi, fãrãa mai reveni niciodatã acasã. Acestea sunt faptele,iar ce a fãcut Horaþiu Mãlãele din poveste meritãtoatã atenþia. Evenimentele tragice sunt tratate, laprimul nivel al lecturii, al vizionãrii mai binespus, în cheie comicã. În esenþã însã, naraþiuneacinematograficã propusã de Horaþiu Mãlãele aretoate datele, toate valenþele unei tragedii. Nuntamutã este mai aproape de tragi-comicul lui RaduMihãileanu din Trenul vieþii, decât de uºorulcabotinism al lui Roberto Benigni din Viaþa efrumoasã

Filmul a stârnit patimi ºi controverse încãînainte de premierã, desfiinþat ca o pastiºãkusturicianã de unii, declarat o capodoperã dealþii. Dacã în spatele camerei de filmat nu s-ar fiaflat Horaþiu Mãlãele, probabil cã Nunta mutã arfi fost privit ºi „decodat” la reala sa valoare: unfilm bun, fãrã pretenþii de originalitate, oreverenþã cinefilã la adresa maeºtrilor celei de-aºaptea arte, de la „Marele mut” la Fellini, de

pildã. De altfel, cele mai reuºite secvenþe sunt celeasumat, cele fãþiº cinefile, citat din maeºtrii ºi nuplagiat: sosirea circului ambulant în sat,pantomima din cinematograful improvizat în aerliber, petrecerea mutã din finalul nunþii º.a. Existãmultã teatralitate în filmul lui Horaþiu Mãlãele,multã calofilie, dupã cum existã ºi secvenþememorabile prin trimiterile cinefile. E drept cã nuprea vezi mâna, stilul lui Horaþiu Mãlãele fiindcãacesta pur ºi simplu nu existã. Dar aceastã lipsãeste recompensatã de ambiþia regizorului co-scenarist de a închega ºi de a duce pânã la capãto poveste. ºi sunt importante în acest demers

cinematografic douã elemente. În primul rând,modul de abordare a subiectului: fãrãîncrâncenare, fãrã didacticism, fãrã ostentaþie. Înal doilea rând, Horaþiu Mãlãele este atent la joculactorilor, punând accent pe definirea personajelor,fiind atent la motivarea relaþiilor dintre ele –„meteahnã” care vine probabil din teatru, graþiecãreia Nuntã mutã are o serie de secvenþe reuºite,adevãrate filme în film, care, „decupate”, se susþinîn sine.

Observaþii, argumente atât pro cât ºi contrafilmului ar mai fi, fãrã a schimba nimic dinesenþa discuþiei. De reþinut cã, dincolo decalitãþile ºi defectele sale, Nuntã mutã este unfilm care emoþioneazã. Numai atât ºi estesuficient pentru a-l credita pe mai departe peregizorul de film Horaþiu Mãlãele.

Nunta mutãIoan-Pavel Azap

Meda Victor ºi Alexandru Potocean

3344




colaþionãri

De câte ori îl întâlnesc pe Virgil Stanciu, mãgândesc la Sophie’s Choice de WilliamStyron, un roman monumental, apãrut la

noi în 1994 la Ed. Univers (Sofie a ales). Styron ascris cartea în 1979 (mai amintim aici ºi romanele:Rãmâi ºi zaci în beznã, Marºul cel lung, Daþi focacestei case). Traducerea Sofiei în româneºte îiaparþine lui Virgil Stanciu. Nu l-am întrebatniciodatã câte zile ºi nopþi i-au trebuit pentru aasigura curgerea fãrã cusur a traducerii romanului,ca de exemplu: „...gesticulaþia teatralã nu-i stãtea înobiºnuinþã Sopfiei, dar, pentru prima oarã de cândo cunoºtea, schiþã urmãtoarea miºcare stranie: îºipuse arãtãtorul chiar în centrul pieptului ºi apoitrase în lãturi cu toate degetele un vãl invizibil, capentru a dezveli o inimã ultragiatã ºi disperatã”.

Carlos Fuentes numea romanul unul din celemai mari romane ale tuturor timpurilor, iar JohnGardner îl considera „un thriller de prim ordin, cuatât mai pasionant, cu cât secretele pe care ledezgropãm unul dupã altul sunt secretele istoriei ºiale naturii umane înseºi”. Cartea înglobeazã marileprobleme ale omenirii, zãbovind asupra victimelorholocaustului. Scrie Styron: „Nu am plâns pentrucele ºase milioane de evrei, cele douã milioane depolonezi, cinci milioane de ruºi ºi un milion desârbi – nu eram pregãtit sã plâng pentru omenireaîntreagã, dar am vãrsat lacrimi pentru toþi ceiîndrãgiþi într-un fel sau altul”.

Regizorul Alan J. Parker (nãscut în 1928 – mortîn 1998) a ecranizat romanul în 1982. În rolurileprincipale: Meryl Streep, Kevin Kline, Peter

MacNicol, Rita Karin. Pakula a mai regizat: Toþioamenii preºedintelui, Orfanii, Presupus vinovat,Dosarul Pelican, Prieten ºi duºman etc. Cineastangajat, regizorul s-a fãcut cunoscut prin Klute(1971), un film poliþist.

Filmul Alegerea Sofiei nu putea (de ce, oare?) sãegaleze o operã atât de complexã. Academismul ºi„sãrãcirea” faþã de roman sunt compensate deinterpretarea magneticã a lui Meryl Streep (Oscarpentru rol, Globul de Aur etc.). Actriþa creeazã oexpresivitate fascinantã, parcurgând trecutultraumatizant al eroinei. Sophie e o catolicãpolonezã, supravieþuitoare a lagãrului deconcentrare nazist de la Auschwitz, unde ºi-apierdut copiii, soþul, pãrinþii. Sosit la New Yorkpentru a scrie o carte, tânãrul Stingo o întâlneºte ºise îndrãgosteºte de ea. Iubirea Sophiei nu poateînvinge umbrele trecutului. Actriþa îl ajutã pe AlanPakula sã transmitã prin film o presiune emoþionalãgreu de suportat. Centrul de greutate al romanuluie povestea de iubire dintre Sophie ºi Nathan: „Sãnu mã întrebi, Stingo, sã nu mã întrebi de ce –dupã atâtea întâmplãri – eram în continuare gata sã-l las pe Nathan sã urineze pe mine, sã mãvioleze, sã mã înjunghie, sã mã snopeascã în bãtaie,sã-mi scoatã ochii, sã facã orice vrea cu mine”.

Iatã-i în film pe cei trei (Sophie, Nathan ºiStingo) pe acoperiº, la talcioc, la ºampanie... Trioulamical, cultural, subteran trece prin experienþetotale, prin crize întunecate. Scenele din lagãrjustificã tentaþia drogurilor, a sinuciderii. Filmul estructurat logic, emotiv, corect. Toleranþa poate

cunoaºte limite ridicate. Poþi renunþa la multe, însãþi-e imposibil sã faci o alegere asupra propriilorcopii. Nu doresc vreo glumã, abordând un subiectatât de grav, însã e musai sã-mi reamintescnecazurile vecinilor: o sobã nu arde bine, o cãmaºãs-a pãtat, copilul are o gripã rebelã, uºa nu seînchide bine... Sã le spun despre milioanele devictime ale holocaustului? Nu-ºi vor minimalizasupãrãrile personale. Mai bine caut momente maicalme în cartea lui Styron, acolo unde „dincolo degeam frunzele erau de un portocaliu aprins, ca ºicum toatã pãdurea ardea”. Numai cã nici natura luiStyron nu e tonicã. Premoniþiile fierbinþi tragsemnale de alarmã. Lecturã ºi relecturã spre luareaminte, întrucât „cine uitã trecutul riscã sã-lretrãiascã”.

Frunzele de un portocaliuaprins

Alexandru Jurcan

Regizorul Julio Medem aproape cã a fãcutfurori în urmã cu câþiva ani, inclusiv peecranele din România, cu Lucia ºi sexul

(Lucia y el sexo, Spania / Franþa, 2001; al cincilealungmetraj al filmografiei „medemiene”!), opeliculã corectã - din câte îmi amintesc -, exoticã(doar) în intenþie, despre frãmântãrile unuiscriitor confruntat cu propriile personaje, cupropriile obsesii artistice ºi erotice. Dacã Lucia ºisexul era un film digerabil, care putea sã-þistârneascã curiozitatea faþã de filmografia luiMedem, Haotica AAna (Caótica Ana, Spania, 2007;sc. ºi r.: Julio Medem; cu: Manuela Vellés,Charlotte Rampling, Asier Newman) este opeliculã derutantã, iritantã, schematicã, infantilã.Ana (interpretatã, atunci când nu este pusã însituaþii imposibile sau penibile de cãtre regizorul-scenarist, cu prospeþime ºi farmec de ManuelaVellés) este o tânãrã ºi talentatã pictoriþã naivãcare... a mai trãit o sumedenie de vieþi peparcursul a câtorva mii de ani! Ea este „racolatã”de o matroanã bogatã, Justine (CharlotteRampling), mecena contemporan care ajutãtinerele talente, oferindu-le casã, masã ºi - evident- instrucþia de rigoare. Printr-o întâmplare Anaeste hipnotizatã ºi devine astfel conºtientã devieþile anterioare. Dacã pânã în acel momentfilmul era doar abscons, de-acum înainte estetotalmente incoerent, vid de conþinut. Derutanteste faptul cã nu ºtii, nu se înþelege de fapt ce

vrea Julio Medem: un film fantastic, un film deaventuri, o telenovelã concentratã, un film dedragoste - toate aceste direcþii pe care ar fi pututevolua naraþiunea cinematograficã sunt doarsugerate, atinse tangenþial ºi abandonate repede,cu teama de a nu se finaliza cumva. Deºi la unmoment dat se creeazã un vag suspans, HaoticaAna devine în a doua parte tot mai haotic, lapropriu, pentru ca finalul sã fie de-a dreptulpenibil. (I.-P.A.)

Nights iin RRodanthe aratã cã ºi are exactstabilitatea pe care ar avea-o familia Sumner dacãºi-ar continua viaþa conjugalã dupã sfîrºitul luiUnfaithfull (remake-ul lui Adrian Lyne dupãChabrol, în care joacã actorii pe care-i vedem ºiaici - Diane Lane ºi Richard Gere): adicã e chinuit,forþat ºi, din aste cauze, dureros la vedere.Trailerul filmului, sloganul publicitar - cãniciodatã nu e prea tîrziu pentru o a doua ºansã -ºi afiºul, unde îi avem faþã în faþã aproape de-a sesãruta pe Lane ºi Gere, toate aratã destul de clarcam ce va fi pe ecran ºi, dacã e sã fim ironici,chiar sugereazã cã vom vedea un posibildeznodãmînt pentru istoria lui Lyne din 2002.Deºi era evident cã va fi vorba de sirop ºisuspine, nu mã aºteptam ca Nights in Rodanthesã fie atît de neinspirat. Lane ºi Gere sînt la altreilea film împreunã ca iubiþi (dupã The CottonClub ºi Unfaithfull), ºi dacã între ei acum nuexistã nicio legãturã organicã, nicio punte decomunicare sensibilã sau verbalã, nu e vina lor.Scenariul filmului (o adaptare a romanuluiomonim scris de Nicholas Spark) e atît de slab,

atît de lipsit de imaginaþie încît, dupã o vreme,eºti nevoit sã te refugiezi în rîs. Replicile sînt baseci, ba umflate, de o banalitate usturãtoare pertotal. Dialogul simuleazã situaþii grele, problemeadînci, însã, pe un teren deºertic, unde orizontule previzibil în detaliu, nu poate convinge deloc.Iar cînd începe sã conþinã ºi lecþii de viaþã,dialogul devine de-a dreptul odios. Chiar dacãLane ºi Gere mai au (ceva) farmec (împreunã),chiar dacã încearcã sã zîmbeascã ºi sã sefîstîceascã adolescentin încît sã dea o notã fireascãamorului care creºte în poveste, ceea ce trebuie sãrosteascã, plus stridenþa faptului cã vor forma uncuplu, anuleazã credibilitatea istoriei lor ºiplãcerea de a îi vedea împreunã pe ecran. Nightsin Rodanthe parcã ar fi o dramã de pe Hallmark.De altfel, regizorul proiectului, George C. Wolfe,a lucrat numai pentru televiziune pînã la acestfilm. Dacã parcursul general al filmului este slabºi foarte slab, finalul este de-a dreptul jalnic! ªi nufiindcã punctul de cotiturã al poveºtii ar fi maineinspirat decît tot ºuvoiul de platitudini de pînãatunci. Ci fiindcã ºi dacã putem consideracotitura respectivã o surprizã, atunci, odatãprodusã, din nou avem parte de cele mai ieftinesoluþii posibile. Acea cotiturã aruncã personajullui Lane într-un ocean al disperãrii. Iar cazna ei dea convinge spectatorii cã durerea-i este veritabilãface finalul de tot rîsul. Singurul lucru care mi-atrezit o amintire plãcutã a fost constatarea cãRichard Gere seamãnã din ce în ce mai bine cuRoger Waters. (L.M.)

ForºpanI.-P. Azap & L. Maier

3355




(Urmare din numãrul trecut)

Orfeu este o operã cinematograficãdificilã. Nu se dezvãluie uºor privirii iarlectura e dificilã dacã filmul nu este, aºa

cum am arãtat pânã acum, înþeleas în ansambluloperei artistice a lui Cocteau. Filmele luiCocteau trebuie sã fie lecturate uitând derigorile prin care un film este construit – acelfilm bazat pe cadre, pe secvenþe, pe întregarsenalul limbajului filmic. De altfel acesta esteprivilegiul unei mari, deºi imperfecte, operecinematografice: acela de a fi lecturatã. Cocteauºtie acest lucru. Când va publica, în 1950,decupajul1 filmului Orfeu o face cu tot cuadnotãrile, cu notele explicative în carerecunoaºte, dincolo de enormul risc alproducerii acestui film canoanele convenþiilor pecare le inventã ºi care trebuie sã fie descifrateconform unor legi aparþinând mai degrabãliteraturii decât filmului: „Orfeu este un filmcare nu poate exista decât pe ecran, un filmpentru care nici teatrul ºi nici cartea n-ar puteasã-mi fie de vreun folos. Este pentru prima oarãde la Sângele unui poet, film pe care l-amimprovizat acum douãzeci de ani, pe vremeacând nu ºtiam niciun dram de meserie, este,deci, pentru prima oarã, când încerc sã rezolvaceastã problemã, când încerc sã folosesccinematograful, nu ca pe un stilograf, ci ca pe ocernealã./ Eu aduc mai multe mituri în prim-plan ºi apoi le interferez./ Mit antic ºi mitmodern. Dramã a vizibilului ºi a invizibilului.Douã lumi care nu se pot întrepãtrunde încearcãtotuºi s-o facã. Rezultatul este cã lumeainvizibilã devine vizibilã ºi se umanizeazã pânãla a-ºi trãda substanþa ºi cã lumea vizibilãpãtrunde în invizibil fãrã sã se amestece cu el.Moartea lui Orfeu se aflã în situaþia uneispioane care se îndrãgosteºte de cel pe care-lspioneazã ºi datoritã acestui lucru este judecatã.Iar dupã judecatã, i se lasã încã frâul de gât ºieste supravegheatã. ªi în sfârºit dupã ce estesupravegheatã, ea se condamnã singurã înfavoarea celui pe care trebuia sã-l distrugã.Omul este salvat. Moartea moare. Acesta estemitul nemuririi”2.

Prin aceastã operã inegalã în planul invenþieila nivelul mizanscenei filmice Cocteau aîncercat în primul rând sã se înþeleagã pe elînsuºi. Nu a realizat un demers artistic pentrualþii ci încã un fragment al vastei sale opereiartistice. În fond acest film reprezintã pentruCocteau o altã bolgie traversatã, o altã moarteîncercatã tocmai pentru ca din aceste cãlãtoriisuccesive întru cãutarea morþii poetul sã poatãreveni la suprafaþã, la realitate ºi astfel sãrenascã. Tocmai de aceea nu a încercat sã fieperfect ºtiind cã niciun artist, pictor, poet saucineast nu încearcã sã fie perfect, perfecþiuneafiind o stare aflatã dincolo de actul artistic. Maiºtia cã a cãuta, în interiorul unei opere de artã,sã explici prea mult poate fi un defect major.De aceea a judeca prin prisma credibilitãþiiaceastã operã poate fi un demers riscant. Suntsecvenþe în care dozajul de ridicol ºi buf –deliberat poate - este dublat de fraze vizuale deo incandescenþã imaginarã ieºitã din comun. Deacel imaginar care depãºeºte atât graniþafilmelor experimentale cât ºi a dramelorexistenþiale de salon fãcute pentru un public

burghez adormit de secole. Acest public trebuiascos dintr-o anumitã lene, o anumitã letargie aprivirii - iar dacã acest lucru nu era posibiltrebuia descoperit un cu totul alt public. Poatetocmai de aceea acest film a crescut ca valoareîncã de la prima vizionare. Pentru cã, cu fiecaregeneraþie s-a nãscut un public care, asemeni luiOrfeu, a ºtiut a coborî în adâncurile operei ºi ascoate de acolo valori perene. Iar asta s-aîntâmplat încã de la început, crede Leprohon,prin faptul cã acest film s-a fixat dintr-o datãîntr-un fel de eternitate.Lui Cocteau îi ies extraordinar de bine tocmaiacele secvenþe care în general sunt cel mai greu derealizat: cele ale visului, ale pãtrunderii în lumeade dincolo – lumea mitului. Cel mai puþin reuºitepar a fi secvenþele realiste, acele secvenþe alecotidianului în care trãiesc cei doi soþi, Orfeu ºiEuridice. Dacã prin clar-obscur3 Cocteau dã glasmitului fãcându-l nu credibil ci doar posibil, posi-bil în plan metafizic, lumina albã a zilei îmbracãmonoton gesturile ºi acþiunile cotidiene ale celordoi soþi. Existã în aceastã parte realistã a filmului- conceputã parcã doar pentru ca regizorulCocteau sã se desfãºoare opulent în cealaltã partea filmului, cea oniricã - un apel la scenã, unrecurs la toatã experienþa de teatru pe careCocteau o avea la acel moment. Mizanscena ºiraportarea actorilor la camera de filmat, oarecumdin faþã, absenþa voitã a planului doi, o anumitãconcepere a decupajului pe verticalã, lipsind per-spectiva ºi dând astfel o stranie senzaþie de claus-trofobie - ce poet se simte bine în realitate, lalumina zilei?! -, toate acestea dau senzaþia descenã, de convenþie teatralã. Existã ºi o exacerbarea gesturilor, o anumitã nepotrivealã a lor cu fap-tul cotidian - tocmai pentru a opune rutina lumiimitului. Prezentul, pare a spune Cocteau,oboseºte. Mitul, în schimb, ademeneºte, cucereºte.Nu întâmplãtor secvenþa finalã este plasatã într-unspaþiu al morþii: ruinele ºcolii St. Cyr bombardateîn al Doilea Rãzboi Mondial ºi în care au pieritzeci de copii. Aici îºi fixeazã Cocteau comanda-mentul de filmare, rãmânând în acest spaþiu almorþii ºi al terifiantului zile ºi nopþi. El însuºi,revenit de aici în realitate, se transformã într-unOrfeu al cinematografului. În ultimul sãu film,Testamentul lui Orfeu, îl va juca pe poetul Orfeudând împlinire unui parcurs existenþial ºi artisticexemplar.

În acord cu opera sa Cocteau maitraverseazã o experienþã teribilã. La data de 11octombrie 1963 - înconjurat de prietenii sãiadevãraþi: Jean Marais, Yul Bryner, Picasso,Maria Cassarés, François Pérrier - va trecedincolo de oglindã intrând, ca ºi Orfeu, definitivîn vastul spaþiul labirintic al operei sale.

Note: 1 Citind decupajul pentru a-l pune în acord cu

viitoarea operã filmicã constaþi enorma muncãdepusã de Cocteau pentru a-ºi înþelege propriilegânduri, temeri, angoase. Cu prilejul împlinirii a100 de ani de la naºterea lui Cocteau au fost pu-blicate o serie de manuscrise printre care ºi maimulte decupaje la filme fãcute sau care urmau afi realizate. Pentru Cocteau graniþa dintre scena-riul literar ºi corespondentul tehnic, decupajul sauscenariul regizoral era extrem de fragilã. Cuvântulºi fraza poeticã, evanescentul literar trebuiau tur-

nate cu precizie într-o formulã filmicã, matema-ticã în fond, lucru care îl duce pe regizorul-poetsau poetul-regizor la nenumãrate ajustãri.Decupajul la filmul de faþã este plin de reveniri,de adnotãri, de ºtersãturi - lucru care spuneamulte despre seriozitatea cu care Cocteau judecaactul filmic. Mai mult, nesiguranþa acestuia duceala o teribilã teamã. Nu o datã Cocteau a spus cãpericolul alunecãrii cu acest film într-o fantezieieftinã este real ºi tocmai de aceea perioada depregãtire - iar realizarea decupajului face parteprin excelenþã din aceastã perioadã - trebuia sã fieriguroasã, precisã, matematicã. Nimic nu trebuialãsat la voia întâmplãrii pentru ca acel ireal al fan-teziei lui Cocteau sã iasã la luminã. (Viziteazã ast-fel atelierele de croitorie veghind neîncetat lamodul în care costumele îmbracã personajele,cautã cu asiduitate sãptãmâni de-a rândul locaþiilecele mai potrivite, face probe nu numai cu actoriisecundari dar ºi cu cei principali, stabileºte cheide luminã, îºi alege decorurile cele mai potrivite ºinu ezitã, atunci când va fi cazul, sã ºteargã elînsuºi cu o cârpã praful lãsat pe luciul obosit almobilelor. Mai ºtia cã este de datoria lui sã fieprimul pe platou la filmare ºi tot el sã pãrãseascãultimul acest spaþiu.) Unul dintre cele mai impor-tante lucruri în realizarea acestui decupaj era celal cronometrãrii fiecãrui cadru, a replicilor sau agesturilor personajelor. ªtia din teatru, din expe-rienþa proprie, el montând Orphée cu peste treize-ci de ani în urmã, cã poezia scenicã trebuie calcu-latã, cã timpii de rostire, timpii de respiraþie,timpii privirii trebuiesc dozaþi pentru a se ajungela un timp ireal ºi de aici la o anumitã stare. Fãrãaceste calcule nu existã pânã la urmã poezie - niciscenicã ºi nici filmicã. Totul trebuia sã fie just ºiechilibrat încã de pe hârtie, acea coalã de hârtiecare îl însoþea la filmãri. Asta nu înseamnã cãrespecta întru totul acest plan; chiar la loculfilmãrii încerca sã transforme materialul din decu-paj în cadre ºi secvenþe vii cât mai aproape cuimensul sãu imaginar. Respecta disciplina pe pla-tou ºi ºtia cã fiecare membru al echipei are un rolprecis, are rezervat un destin care contribuienegreºit la realizarea filmului. Cocteau ºtia cã ne-bunii nu fac film ºi cã procesul îndelung al rea-lizãrii unei producþii cinematografice poate fi înþe-les doar prin echilibru ºi luciditate. Pentru a-þitranspune pe ecran propriile vise, la filmare tre-buie sã fii nu un visãtor ci un excepþional organi-zator.

2 Leprohon, Pierre, Maeºtrii filmului francez,Ed. Meridiane, Bucureºti, p. 378.

3 Toate secvenþele de dincolo de oglindã -prima cãlãtorie a lui Orfeu alãturi de Prinþesã, adoua cãlãtorie realizatã ca o plutire alãturi deHeurtebise sau a treia cãlãtorie în lumea judecãþiidin spatele oglinzii - sunt datorate în maremãsurã calitãþii expresioniste a imaginii, a aceluiclar-obscur în alb-negru care dã contingenþãinexprimabilului potenþând misterul întâmplãrilor.Dacã aceastã cheie de exprimare vizualã a fostconstatatã de câte ori s-a vorbit de acest film, maipuþin s-a observat predilecþia lui Cocteau spreromantic, cãtre acea existenþã romanticã - aºacum minunat o formuleazã Edgar Papu - în carevisul, ruinele, nostalgia, efemerul sunt date careaparþin practic fiinþei noastre perene.

76. OrphéeMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Marius Barb, nãscut în 11 mai 1968, laLupºa, în judeþul Alba, absolvent alAcademiei de Artã Bucureºti, este din

1996 asistent universitar, doctorand laUniversitatea de Arte Bucureºti, departamentuldesign.

Ardelean neaoº, moþ dupã cum îi place încãsã se declare, grefat pe sol bucureºtean, MariusBarb dezvoltã iniþial o imagerie cu mizãprovocativã, nonconformistã, tributarã accentelorde facturã neo-expresionistã, în perfect acord cu„poza existenþialã” rebelã pe care ºi-a promovat-oîn timp. Ulterior, pliindu-se pe trendul post-decembrist ºi bucureºtean, el îºi adapteazãretorica virând cãtre o „partiturã” plasticã post-modernã, negociind sumar o aparentã reconcilierecu „modelele tradiþionale”, resemnificându-le într-un ambiguu registru ludic/cinic/amar.

Adoptând în desenele ºi în pictura sa - în modnu tocmai inocent - rolul de avocat al diavolului,artistul se angajeazã într-o temerarã, falsã apologiea senzualitãþii. Pulsiuni dionisiace par a iradia dingama cromaticã dominatã de roºuri grele,acompaniate de ocruri ºi pãmânturi calde, mai rarcontrabalansate de nuanþe complementare. Liniapredilectã este cea sinuoasã, capricioasã,desfãºurându-se cu dezinvolturã între calofilie ºigrotesc. Ritmurile dinamice, alerte ale dispuneriielementelor compoziþionale amintesc de cele aleunor dansuri rituale orgiastice, de bacanale ºi desarabande, însã conþin în sine, în egalã mãsurã, ºigermenii negãrii acestora, soluþii viabile deeliberare sau împlinire - o linie se frânge, un plancoboarã, ceva se surpã, implozia imaginii eiminentã ... Strigãtul existenþialist al pictorului,bine camuflat, agrementat uneori cu o anumedozã de cinism de accepþie baconianã, vizândparadoxal o anume esteticã a urâtului - seduceochiul cu imagini estetice, decorative, minate însã,din interior, de tensiuni compoziþionale,cromatice ºi marcate de prezenþa - aproapeobsesivã - a ceea ce însuºi autorul numeºte„personajul neîntreg”.

Ascunsã în spatele unei grafii spontane,rafinate sau a unei culori sonore, aceastã entitateincomodã îºi etaleazã cu graþie amputarea,mutilarea, torsionarea împotriva firii,deconspirând astfel un mental generator agresat, acãrui reacþie, deºi subteranã nu este însã lipsitã devehemenþã. Viziunea accentuat decorativãdepersonalizeazã fiinþa umanã, corpul umandesubtanþializat pãstrându-se doar ca simplucontur grafic, schemã vidã a unui revendicatlimbaj iconografic, vocabular prin care artistulcontestatar manipuleazã stânjenit o simbolisticãrecurentã în noul registru post-modern. Urmelede aripi ce continuã deseori traiectul virtual almembrelor mutilate sporesc dramatismul„personajului neîntreg”, situându-l în orizontulunei disperate conºtientizãri a vocaþiei divineratate, a realitãþii Cãderii: un personaj „sescoboarã” urmuzian, damnat, de-a-ndãrãtelea petreptele menite, altfel, unui reprimat delir alascensiunii, unei salvãri orgolioase.

Neacceptarea condiþiei umane ca „fiinþãcãzutã”, privatã de perfecþiunea originarã,

înstrãinatã de esenþa sa divinã la care artistulîncearcã mereu, patetic sã re-acceadã prin varii,întunecate, esoterice ritualuri îl determinã peMarius Barb sã converteascã demersul plasticînsuºi într-un ritual „în plinã zi” ºi totodatã tainic,de exorcizare a demonilor, de i-luminare atenebrelor psihismului uman afectat.

La aceastã vastã operaþie terapeuticã participãºi cuplul primordial - unul dintre leit motiv-ele cepopuleazã pânzele pictorului - prezent mereu întensiune, în suferinþã sau ca jertfã expiatoare,impregnat de nostalgia perfecþiunii androgine aunui Adam abia creat, conþinând-o pe Eva încã însinele sãu.

Departe de teribilismele generaþiei nouluiexpresionism, nuditatea personajelor pictorului nuse exhibã în registrul senzualului, ci, fiesubliniazã imensa vulnerabilitate a fiinþei umaneizgonite din Eden, degradatã pânã în pragulexistenþei ca obiect, derealizatã în acest imaginarcrptic, fie trimite cu inocenþã la nuditatea cvasi-abstractã a zeitãþilor elene, deseori invocate depictor, dar nu ca fiinþe divine, exemplare, nici carepere istorice ci, mai degrabã ca încarnãrisugestive a tematicii patimilor „prea-omeneºti”.

Recursul la miturile ºi grafia vechii Elade, cutentative aluzive cãtre zona rafinamentelorerudite, „pretenþioase”, ne apare deci, în acestcontext, mai mult decât un simplu artificiu post-modern de „revalorificare a (re)surselortradiþionale”. Întinzându-ne o adevãratã„momealã” vizualã, pictorul uitã devocaþia/idealul sãu ascensional, pãrând a da cursdoar nevoii imperioase de a-ºi îmbrãca reflecþiaexistenþialã amarã, neagrã, de sorginte beckettianãcu un strai vital, strãlucitor ºi accesibil, în scopulde a realiza, prin citate vizuale revizitate, legãturiempatice cu privitorul.

3366

Black PANTONE 7711 UU rrosu

Black PANTONE 7711 UU rrosu

plastica

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei –

trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr.

R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Un senzual mântuitLivius George Ilea

Marius Barb Hades 2

agendaCiprian-Viorel Pop Despre caracterul secret alcabalei 2

editorialOvidiu Pecican Studii americane la Cluj 3

cãrþi în actualitateMargareta Petruþ Dicþionarul, angliºtii ºi globalizarea 4Monica Meruþiu Dialoguri exemplare 5

comentariiªerban Axinte Teoria romanului la Dimitrie Cantemir (I)6

ordinea din ziIon Pop Începe încã un an. - Nou? 8

incidenþeHoria Lazãr Hannah Arendt ºi antropologia.Condiþia umanã dupã 50 de ani (I) 9

sare-n ochiLaszlo Alexandru Un savant cãlcat în picioare (II) 10

poeziaAndrei Doboº 12

emoticonªerban Foarþã Miscellanea 12

Studiile americane la Universitatea"Babeº-Bolyai" din Cluj

Marius Jucan Recitind Despre democraþie înAmerica de Alexis de Tocqueville sau câteva remarci desprepasiunea civicã 13Doina Micu Separarea puterilor în stat ºi con-stituþionalitatea legilor în SUA 17Gabriel G. Gherasim Problema libertãþii ºiresponsabilitãþii în filosofia americanã a acþiunii 21

interviude vorbã cu regizorul Horaþiu Ioan Apan "Teatrul nu se poate face de unul singur" 23

religie philosophia christianaNicolae Turcan Vattimo ºi kenoza lui Dumnezeu 24

dezbateri & ideiHoria Ciurtin Avangardã ºi tradiþionalism 25Lorin Ghiman De ce nu semnez petiþia contrareducerii bugetului ICR? 26

parlandoMarius Tabacu Opera magna 27

flash-meridianIng. Licu Stavri Un H. G. Wells al ereitehnotronice 28

ºtiinþã ºi violoncelMircea Opriþã Omul milenar 29

rânduri de ocazieRadu Þuculescu Poemele unei cãlãtorii amînate 30

zapp-mediaAdrian Þion Ursuleþul Knut faþã cu rece-siunea 30

teatruRoxana Pavnotescu Corespondenþã de la New York. Jocul de Tangram al exis-tenþei 31

muzicaFrancisc László Cine a fost primul mentor algeniului? 32

filmIoan-Pavel Azap Nunta mutã 33Lucian Maier Fast clasic: Ducesa 33

colaþionãriAlexandru Jurcan Frunzele de un portocaliu aprins 34I.-P. Azap & L. Maier Forºpan 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 76. Orphée 35

meridianLivius George IleaUn senzual mântuit 36

sumar

Black TRIBUNA · cum indicã ºi etimologia sa, ( lat. dictio-cuvânt) dicþionarulconsta iniþial...

Documents

Transcript of Black TRIBUNA · cum indicã ºi etimologia sa, ( lat. dictio-cuvânt) dicþionarulconsta iniþial...