Anulu II. Aradu, t S A p r i l i e .

5 S i a l a , 1878. Nr. 17.

BISERICA si SCOLA. Fòia bisericésca, scolastica? literaria si economica.

Ese o data in septemana : Duminee'a.

Pret îu lu a b o n a m e n t u l u i ; /

Pentru Austro^Ungari'a pe anu . . . 5 fl.— cr.

P e n t r u Romani'» s i strain«tate pe anu . 7 „ —

P r e i i u l u i n s e r t i u n i l o r u :

% „ 3 „ 50 „ (

. C o i ' e s D u n d i n t i e l e se s e a d r e s e z e Redactiunei • • t - > d e l a ^BISEEIC'A si SCOL'A" in Aradu, la

> Pentru publ .catmmle de trei o r . ce c o n t . e n u , i n s t i t n t u l n p e d a g 0 g i c u - t e o l o g i c u , era banii la > eam 150 c u v i n t e 3 fl., pana la 200 c u v i n t e j s e c r e t a r i a t u l u c o n s i s t o r i u l u i r o s a a n u ortodoxii

4 fl. si mai sus 5 fl. v . a. < d i n Aradu.

Cuventulu de deschidere. pronunciata d» I. P. S. Episcopii loanu Met/ana, in siedinti'a

adunarci generale pentru fondulu preot/eseu, tienuta la 22.1. c.

Chriitosu a inviétu fratiloru si domniloru !

Precum sciti din literile nòstre de convocare, din 20 ale trecutei, v 'am poftitu pe diu'a de astadi aici, la adunarea generala -a fondului preotimei nòstre din acesta diecesa, confonnu §-lui 14 din statute, pentru agendele ce se tienu de competinti'a adunării generale.

Acestu fondu preotiescu este prim'a nostra in­cercare pe terenulu de a ne ajuta noi insine pre noi, este prim'a incercare a nostra de a pregati pentru noi si pentru preoţii ce vor urma nóua, pentru vedu-vele si orfanii preotiesci, o sórte mai buna si mai demna ca cea de astadi, care din di in di pare totu mai apesatóre; ér intrunirea nòstra de astadi este antai'a nòstra adunare generala dupa intrarea in vi-étia a statnteloru fondului; de aceea aflu de bine, si in interesulu causei, a espune la acesta ocasiune pre scurtu, unele momente mai însemnate, ce s'au ivitu dela intemeiarea fondului pana acuma.

Precum arata protocolulu siedintieloru, ultim'a nòstra întrunire s'a tienutu la « i Iuniu 1 8 7 7 . , candu s'a stabilitu definitivu si statutele fondului, care sta­tute apoi sub 1 6 / 2 8 Iuniu 1 8 7 7 . aprobandu-se si din partea venerabilelui nostru Consistoriu, pre langa cer-culariulu nostru din 1 6 /« Iuniu 1 8 7 7 . Nr. pres. 1626 s'a adusu si la cunoscinti'a onoratei nòstre preotimi, si totodată s'a publicatu si in foi'a nòstra de aici „Biseric'a si Scol'a."

Dupa reportele ce ni-au venitu din tòte partile diecesei, acosta întreprindere a nòstra, adecă: inte­meiarea fondului nostru preotiescu, a fostu salutata cu mare bucuria, si intempinata cu multa bunavoin-tia din partea intregei nòstre preotimi pre care o privesce de aprópe, dovéda sunt si multe adresse de multiamire trimise nóua din aeea parte. Inse s'au are-tatu si unele aparitiuni triste, — cum se pare din partea acelora pre cari nu-i privesce acésta causa.

Sub aceste aparitiuni intielegu ataculu facutu pe calea jurnalistica din o parte ostila fondului, prin

care mai antaiu ni se imputa, cà ne-am fi atinsu de venitulu fondului clericalii, comunu cu dieces'a Caransebesiului, cea ce nu este adeveratu, — apoi carele in fine prorocesce si fondului nostru preotiescu sórtea asociatiunei aradane, adecă: ruina, ér acést'a mai vertosu din ̂ caus'a, càci am incrediutu parinti-loru protopresbiteri incassarea taseloru pentru acestu fondu.

Ori cine va ceti cu atenţiune acelu atacu maie-stritu va intielege, cà scrietorinlu lui prin suspicio-narea in publicu a parintiloru protopresbiteri, si prin alte insinuări false n'a intentionatu alfa, de càtu se disguste, si se descurageze pe preotimea si inteligintfa nòstra dela spriginirea acestui fondu cniamatu a sterge multe lacrimi dupa fetiele veduve-loru si orfaniloru preotiesci, si astfeliu se paraliseze viéti'a si esistenti'a lui, dar multiamita ceriului si bunului simtiu alu preotiloru nostri, barfelele reuta-tiose n'au fostu luate in sèma si fondulu nostru desi crudu si tineru, abia de 7 — 8 luni, este pe cale se-cura de prosperare, precum se va v e d e din cele urmatóre.

Nu am atinsu acestea, càci dora ar merita vre-o considerare mare, ci le-am atinsu, parte pentru ca se combătu acea învinuire grava mai alesu asupra parintiloru protopopi, si parte pentru ca se vedeţi si se cunósceti, cà întreprinderea nòstra desi cea mai nevinovata si salutarla, totuşi 'si are si ea contrarii ei, cari potè vor mai cerca stricarea ei, inse frăţiile vòstre, sciindn acestea, se privegbiati ca ea se fie ocro­tita dupa putintia de ori ce tentatiuni rele.

Trecendu la desvoltarea fondului, am se vi aducu la cunoseintia, cà indata dupa aprobarea si publicarea statnteloru, prin părinţii protopresbiteri am esaren-datu sessinnile reduse, am incassatu tassele ce s'au potutu, in aceste timpuri atâtu de lipsite, am stabi­litu cărţile de lipsa pentru socotile fondului, precum veti binevoi a vedo tòte acestea din actele ce vi se punu inainte spre esaminare.

Din caus'a intardierii cu compunerea si stave-rirea statuteloru, dar si din lips'a general'a de bani,

am amenatu stringerea contribuiriloru dupa anulu tre­cuta, delà preoţi, pana pre la inceputulu anului cu­rtate.

In urm'a acestor'a in restirnpulu celu scurta déla intarirea statuteloru incóce, fondulu nostru preo-tiescu au ajunsu la unu capitalu de 9464 fl. 54 cr. din care s'au incassatu. . . , . 4024 „ 62 „ ér in restantia suntu 5439 „ 92 „ Daca sum'a restantieloru este cam mare, caus'a e cà in acestu timpu de lipsa, n'am intetita de felu inca-sarea loru, ci am lăsata se facemu asést'a dupa se­ceri siu.

Cu adeveratu, cà din acésta suma vinu a se de­pura unele contributiuni restante inca din anulu tre­cuta, delà sessiunile reduse, a caroru suma inca nu ni este cunoscuta; dar daca vom considera cà tota venítulu sessiuniloru anului trecuta abia ajunse la 3000 fl., atunci vom intielege cà nici contributiunile restante nu pota ajunge departe preste 1000 fl. ; ér' daca vom detrage din capitalulu amintita vre-o mia lloreni in cont'a aceloru contributiuni restante, inca totu mai remane capitalulu fondului nostru preste 8000 fl. unu inceputu credu destulu de favorabilu, intr'uuu timpu asia de scurta, candu lips'a de bani este generala.

Banii intraţi in fondu nu numai s'au elocata pe interese, dar la elocare s'a făcuta cele mai bune ser­vicii causei nóstre bisericeşti si şcolare anume : fiindu in unele comune bisericeşti de ale nóstre seólele nó­stre confessionali amenintiate cu prefacere in comu­nale, daca nu se voru clădi si întocmi conformu le­gii, — noi in lini'a prima am data împrumuta banii fondului numai aceloru comune bisericeşti amenintiate, ca se pota cu graba clădi si in fami acólele loru con-fessionale in sensulu legii, si se conserve caracterulu confesionalu. Tre&ue sè spuuemu, cà din privinti'a momentaositatii causei, împrumuturile le-am datu nu­mai pe garanţia personala a fruntasiloru noştri.

In lini'a a dou'a am data împrumuturi parochie-loru nóstre cari au dorita se cumpere câte unu pat-rariu séu dóue de pamentu pe sém'a dotatiet preotie-sci, séu cari au dorita se-si repareze bisericele ; éra in lini'a a trei'a am data împrumuturi la mai mulţi preoţi ai noştri, conformu statuteloru fondului.

Daca in restimpu de 6—-7 luni acestu fondu a ajunsu se faca aseminea ajutorintie bisericei si scólei, si prin acestea poporului nostru, apoi veti intielege fra-tiloru, cà fondulu acest'a pe viitoriu are se reverse si mai multe binefaceri preste poporulu nostru si pre­ste institutiunile nóstre. Se nu se uite inse, cà prin aseminea binefaceri fondulu nu perde menitiunea sa, ca din venitele lui se se ajutore si cu timpu chiar se se doteze preotimea nóstra; câci ori unde s'au data împrumuturi, acést'a s'a facutu pre langa in­terese, si daca aflrmu cà s'a facutu imprumutatori-loru si unele favoruri, acelea sunt, cà nu s'a ceruta delà ei hipotece si intabulari costisitóre, precum ceru alte fonduri, ci numai garantie personale. Deci toc­mai de n'ar mai avé acestu fondu si menitiunea fru-

| mósa: „ajutorirea preotiloru a veduveloru si orfani-loru loru si dupa timpu chiar dotarea preotimei nó­stre", precum o are, inca si atunci am fi detori a-lu

| spriginî din tote puterile nóstre, p e n t r u - c â , — cum | aretaiu pana aci, — elu este uniculu nostru fondu, \ carele potè veni eurendu si farà greutăţi in ajuto-| riulu credintiosiloru nostri in cause biserieesci si ; scolare. | Ce privesce starea fondului, acést'a credu — ; precum aréta socotile ce vi se punu inainte — se o | pota numi imbueuratória, si daca dorescu a mai dice

cev'a in acesta merita, aceea este : sè vi recomendu | acesta fondu si pe viitoriu spriginului vostru fratiescu l si caldurosu, si in interesulu causei nóstre, dar si ] pentru védi'a si onórea nóstra, adecă : ca sè dovedimu \ si noi ceea ce au dovedita totdeun'a preotimea nóstra, \ ingrigirea de viitoriu prin economia, crutiare si chi-\ vernisire, pre care se le transpunemu si urmasiloru | nostri. { Cu acestea implorandu binecuventarea ceriului \ a supra nóstra si a supra lucrariloru nóstre, si ru-| gandu-ve se ve pronunciati farà reserva a supr'a ] procederii nóstre de pana acuma, si mai alesu a su-\ pr'a imprumutariloru faeute farà garanţia reala, — l dechiaru siedinti'a adunării generale a fondului preo-| tiescu de deschisa.

| Monastirea Hodosiu. \ In nr. 7. alu acestei foi publicaramu scrisórea i Patriarchului serbescu din Carlovetiu, adresata Metro-

litului romanu ortodocsu, priu carea ierarchi'a ser-I bésca reclama monastirea Hodosiu dela dieces'a Ara-j dului. Acuma publicamu si respunsulu Preasantitalui ; Episcopu Ioanu Metianu,la reclamata ierarchiei serbesci, \ adresata cafra înal ta Preasantitulu Metropolita alu no­

stru, precum urméza : Avendu cu cuvenita plecatiune a respunde la

| adencu stimat'a earthia din 4. februariu, a. c. Nr. M. \ 20., prin earea binevoisi a-mi comunica reclamatiunea

ierarchiei sorore serbesei de Carlovetiu, dd. 1 9 / 3 t Ia-nuariu, a. c. Nr. M. 526. ex 1877., pentru cederea monastirei Hodosiu de sub jurisdictiunea dieeesei ara-

J dane, la a dieeesei serbe de Timisiór'a, pe langa re-l acluderea originalului aeesteiasi reelamatiuni, si des-\ lucindu cà, din consideratiunea importantiei si gravi­

tatei causei, si pentru eà ea d'o parte taia si in re-sortulu delegatiunei nóstre eongresuali in afacerile de despartire ierarchica, precum d'alta parte privesce die-ces'a aradana de adreptalu, — nu m'am potata simti indreptatita, a me pronuncia asupra ei for d'a eon-

! sulta mai antaìu pre referentele delegationalu, apoi in conformitate cu votata aeestai'a — a o substerne Consistoriului diecesanu plenariu, — carei procederi rogu pre Escelenti'a Ta, a atribui intardiarea intre-venita, — in celu mai completa acordu cu votata unanimu alu consultatiloru factori, vin prin acést'a a me pronuncia, precum urméza :

Cumca monastirea Hodosiu apartiene Eparchiei | nóstre aradane din vechime, si cumca acésta aparti-

mntia e basat» pe usu, legi, «anone, prin urmare câ j anume relativu la monastirea Hodosiu. De asemenea Eparehi'a, u6ştra in privinti'a acestei monastiri se bu- trebue se contradicemu si indreptatirei d'a trage con­cura de t6te recerintkle unei possesiuni legale corn- secintie, atâtu de pucin canonice, din actele de pre-plete este unniaptu si adeveru atâtu de bine cunos- tins'a mndatiune naţionale, seu din pretins'a proprie-cutu,'in câtu nici marit'a Ierarcbia serbesca nu se | tate naţionale. încumeta a-Iu trage la indoeala. < Noi, dupa datele de cari dispunemu, nu vomu

In faci'a acestui faptu si adeveru positivu, ne- concede nici odată, câ ar fi posibile d'a se adeveri contestabilu, precum măritei Ierarchie serbesci din \ naintea judelui competinte — eschisiv'a fundare, su-Carlovetiu pre bine trebue se fie cunoscutu, ori candu în trecutu s'a faeutu vr'o încercare d'a se subtrage acesta monastire de la jurisdictiunea legale a diece-sei aradane, atare incereare pururea a fostu contra-disa si respinsa; ba la anulu 1851. , prefericitulu

stienere si proprietate a bisericei serbe asupra monas-tiriloru din Banatu; tocmai atâtu de pucinu vomu concede îndreptăţirea d'a deduce o proprietate eschi-siva din naţionalitatea cutarui fundatorii! seu sprigi-nitoriu alu unei monastiri. Monastirea, dupa natur'a

Patriarchu serbescu de atunci dispunendu si esecutandu j ei canonica este pentru monachi si creştini, anume prin mandatu autoritativu — in fapta desfacerea mo- j seu mai vertosu pentru creştinii cei din tie.nutu si nastirei Hodosiu de la dieces'a Aradului, prin intre- \ apropiare, pentru monachi ca se maresca pre Dum-venirea supremei potestâti de stătu, dreptulu diecesei \ nedieu si impartiesca darurile mangaerii sufleteşti, aradane a fostu sustienutu solenelu, si reesecutiunea, \ pentru creştini ca se se indulcesa de acele daruri ale respective repunerea acestei diecese in deplin'a sa \ mangaerii. Biseric'a monastirii este midiloculu prin possesiune si autoritate de mai nainte, s'a efeptuitu \ carele monachii trebue se corespunda trebuintiei cre-numai de câtu; er reelamulu formale ce apoi a in- \ stiniloru ce alerga la ea, se tienu de ea si se i'olo-dreptatu suslaudatulu părinte Patriarchu catra stepa- \ sescu de ea. O destinatiune espresa — alta, — ar nire sub 18 . Iuniu 1853. , a fostu respinsu definitiv- ş pote se fie numai esceptionak; dar o asemenea, cu minte si jurisdietiunea Eparchiei aradane de nou s'a j privintia la monastirile din Banatu, si anume a Ho-sustieautu iu t6ta privinti'a, — precum se adeverescu i dosiului nu ni s'a aretatu nici odată si asia nu ni acestea prin innaltele Reseripte ministeriali din 29 . i este cunoscuta, si nici câ vomu recunosce-o decâtu pe

Iauuariu 1852. N r . e x 1851 . , din 15. Novem. ( c a l e a l e S u ; - • 3 l 3 o s Mantulu Congresu serbescu, dm consideratumile

1852, Nr. 1763 . si din 17. Pebruariu 1854. Nr: —9-^- \ sale, in a sa sfera de drepţii, a potutu respinge, pre-Acest'a fiindu situatiunea legale si fapteca, in \ cum a si respinsu cererile Romaniloru pe cale de im-

faci'a acestei situatiuni marit 'a Ierarcbia serbesca si- j paeatinne amica, in privinti'a monastiriloru, anume baseza pretensiunea de astadi pe argumintele câ: < acelora din possesiunea Ierarchiei serbesci; dar jude-

fiindu monastirea Hodosiu o fundatiuue serbesca \ cata definitiva formale asupr'a pretensiuniloru ro­şi proprietate a bisericei serbe, jurisdictiunea asupra ei ] mane nici a avutu dreptu a aduce, nici câ a adusu, trebue se fie la Ierarchi'a serbesca; mai departe câ: \ si daca onorabil'a Delegatiune serba in protocolulu

preteusiunile romane in privinti'a monastiriloru, \ comunu, sub Nr. 12.. avendu in vedere refusulu Con-cu ocasiunea despartirei ierarchice, prin Congresulu \ greşului serbescu de la 1865., a dechiaratu nou'a naţionale serbescu dela 1865. tocmai pentrn câ mo- \ cerere, de impacatiune amica a Delegatiunei romane nastirile suntu fundatiuni serbe si o proprietate nea- \ ia puntulu monostiriloru de nediseutabile, apoi Dele-lienabile serbesca — fiindu definitivminte respinse, \ gatiunea romana si ea sub Nrulu 14. alu aceluiaşi Delegatiunea congresuale serbesca la 1871 . in pac- \ protocolu comunu s'a ingrigitu, cu consentiementulu tarile ei cu Delegatiunea congresuale romana, asupra \ pârtii serbe, a face se fie recunoseutu, câ — „fiecare stâruirei acestei'a pentru monastiri, a dechiaratu ca- [ obiecţii se se privesca de sinestatoriu, si invoel'a se tegoricu, cumca in faci'a refusului congresuale de la \ se pota essecutâ fora privintia la alte obiecte asupr'a 1875., asupra monastiriloru nici nu mai pote intra \ caror'a nu s'a potutu ajunge contielegerea." Evident-in discusiune, er Congresulu totu de atunci a apro- < minte dara, obiectele asupr'a cărora nu s'a potutu batu acele protoc61e; \ ajunge contielegerea naturale amica atuncea, si intre

prin urmare, monastirea Hodosiu are a fi resti- > cari primulu locu ocupa Monastirile, au remasu re-tuita Ierarchiei serbesci. \ servate venitoriului, precum acest'a s'a si reportatu

La aceste argumente, respective asupra deduc- < prin Delegatiunea congresuale romana sub 26. Iulin. tiunei si pretensiunei formate din ele, mi-permitu 1871 . ambelora sinode eparchiali din Aradu si Ca-a reflecta cu tota onorea si precisiunea — urmato- \ ransebesiu, in urm'a cânii reportu aceste Sinode au r i e l e : < decisu: relegarea la procesu a cestiunei asupra mo-

Nici odată nu vomu recundsce, — si suntemu j nastiriloru reclamate de la Ierarchi'a serbesca; spre convinşi câ nici nu se va gasi fora nepreoeupatu care acestu scopu: delegarea unei comisiuni juridice mişte, se admită competinti'a măritei Ierarchie serbesci, d'a carea se delibere asupr'a oportunităţii si modului de decide faeia de noi, in modu peremtoricu, — fie procedere. Dar acesta comissiune, pote crediendu, câ asupra faptului de fundatiune a monastiriloru, fie grelele impregiurâri ale timpului ar pote face pre asupra dreptului de proprietate relativu la ele, si { fraţii şerbi, a-si schimba refusulu in privinti'a pre-

tensiunei romane, in cele din urma reduse la mini- j nimulu de dâue monastiri, seu adecă in realitate nu- j mai inca la un'a a San-G-iorgiului, —• (aflandu-se a j Hodosiului si asia in deplin'a • loru possiune) — pana j astadi nu s'a apucatu de deslegarea temei sale. j

Din tote acestea marit'a Ierarchia serbesca nu \ va pote a nu se convinge: 1. câ pretensiunea acelei'a ) in privinti'a monastirei Hodosiu, dupa ale nostre con- \ sideratiuni de dreptu, de sicuru mai pucinu unilate- [ rali ca cele de dincolo, este lipsita de totu temeiulu \ legale; 2-a câ cestiunea monastiriloru intre ambele \ parti nici de cum nu se pote considera de resoluta l definitivminte, ba câ la noi, desi prin ambele sinode \ eparchiali competinti, inca dela anulu 1871 . s'a in- \ degetatu calea procesului, totu se mai nutresce spe- ; ranti'a, cumca greutâtile timpului voru produce o mai \ buna dispusetiune in inimile coreligiunariloru noştri \ şerbi, care dispusetiune va recunosce indreptatirea — 1 seu celu pucinu echitatea minimului cererii nostre si \ va face evitabile odiositatea proceseloru. \

Atât'a in generalu. In câtu pentru mine, sub- j semnatulu Episcopu diecesanu in specialu, mai am a i adauge, câ eu, pe temeiulu Diplomei ce am primitu de la manile MaiestateiSale, si a juramentulului meu j ca Episcopu alu acestei Diecese, fiindu espresu oble- ] gatu, sum si resolutu, a păstra cu t6ta scumpetatea l intregimea eparchiei mele; anume in câtu se atinge i de monastirea Hodosiu, cu atâtu mai multu, câci bi-seric'a monastirei este intrun'a din vechime si pa-rochiala la doue comune romane, Bodrogulu-vechiu si Bodrogulu-nou, pre cari a le despoiâ de biserica, seu a le dâ cu monastirea dimpreună unei diecese stra- ; ine, ar fi o fapta atâtu de abnorma si nelegala dupa > legile concerninti, in câtu nici nu-mi potu intipui seri-osa o astfeliu de insinuatiune a măritului Episcopatu ş dreptcredintiosu serbescu de Carlovetiu. I

In câtu pentru apostrofarea finale a Santieniei ; Sale părintelui Patriarchu serbescu catra Escelenti'a j Ta, cu provocare la amorea reciproca fratiesca intre j Romani si Şerbi, desi sum convinsu câ Escelenti'a Ta > nu vei lipsi a-i dâ resunetulu cuvenitu, nu potu to­tuşi a nu reflecta din partea acestei Diecese romane, câ Santieni'a Sa in acestu puntu pare a fi gresitu adres'a. Acea apostrofare si provocare, dupa tote espe-rintiele trecutului si tota tienut'a nostra de la despăr­ţire in coci, asia credemu câ era tocmai la locu catra Veneratulu Episcopatu serbescu si câtra luminatulu Gongresu natiunale serbescu.

In privinti'a indegetateloru de Escelenti'a Ta me-sure si ceruteloru documente, nu voiu lipsi a reporta > la rondulu meu separatu. {

Intraltele recomendandu-me santeloru rugatiuni, i cu distinsa veneratiune sum.

Alu Escelentiei Vdstre, Aradu, 30. Martie, 1878.

plecatu servu:

Ioanu Metianu, Episcopulu Aradului. \

Despre scóla in genere, si despre cea crestina ortodocsa in specie.

v .

Ba sortea nu s'a indestulitu cu atâta, ci a mai atitiatu asupra bietiloru creştini si asupra religiunei si pe vecinii speculanti, cari pana aci stăteau numai la panda si priviau câ óre care se fie finea acestora mişcări pseudo liberali, ca se pota sari cu sigurantia supra loru, pentru ajungerea scopu-ritoru arcanice, pentru care in totu timpulu si loculu n'au intrelasatu unu singura pasiu neincercatu, ca se le c u ­prindă terenulu, se-i plivésca de influintia pe tòte càile si porii vietiei sociale, si se-i faca servii si capitalulu loru.

Intielegu pe conlocuitorii si vecinii nostri Iudei, cari dupa constitutiuuea loru natiunala bisericésca, nu ne sunt pretini, ci ca pe neiudei si creştini, ne urescu si perse­cuta. Ei dupre traditiunile loru politico-religiose, se deose-bescu nu numai de noi creştinii, ci sunt izolaţi de tòte na­ţiunile si religiunile din lume, pre care nu le privescu nici de vecini, neci de aprope, si neci de omeni de asemenea sórte in lume, ci de inimici, numindune pe toti cu numele de batujocura Goe. A in3ielâ pe poporale nejudaice, acést 'a o tienu ei de meritu; era a nu potè insielâ, de pecatu. *) Iudei pe timpulu decadintiei loru, credeau câ unu man-tuitoriu Messia pamanteanu, o se-i scota din robia si ju -gulu altora ginte, si se le restabileze libertatea si impera-ti'a lumésca, óra candu sortea loru se intorcea mai spre bine, ca si in periodulu Macabeiloru séu Asmodeiloru, anii 167—37 inainte de Christosu, si pe timpulu Irodiloru, fi­indu câ acuma aveau regatu in Palestin,a, si sperantiele vechi se vedeau implininduse, nu mai aveau trebuintia de astfeliu de Messiu manturtoriu.

Inse dupa ce au cadiutu sub jugulu romaniloru ideile despre unu Messia mantuitoriu la Iudei, si anume ca in-vingatoriu de creştini, si popóra pagane, si ca refundatori-ulu Imperiului Iudaicu, orasi s'au renascutu si latitu, ba s'au si sustienutu cu feliurite incercari de recastigarea puterei Iudeiloru pana in seclulu alu 17. 2 ) Si in totu orientulu erâ latita părerea câ din Iudeea se va incepe o monarchia uni­versala. s ) Deci spre scopulu acest'a Iudei au facutu mai multe revolutiuni. In capulu loru au stătu câte unu Mesia de atare in intielesulu loru nationalu politicu. Asia la anulu 70 dupa Christosu sub unu Messia principalu si alti subor­dinati au revoltatu in contra romaniloru. Romanii sub con­ducerea lui Titu au inconjuratu Ierusalimulu tocmai eandu Iudeii din tòte partile erau adunati in Ierusalimu la serba-tórea pasciloru. Titu vediendu câ cetatea nu se potè sustiené au poftitu sub cele mai oneste conditiuni se se predee, dara prin Messii mincinoşi poporulu fiindu retienutu totu deauna au respinsu cu batujocora pretensiunile romaniloru, pentru aceea se piange si insusi istoriculu evreescu losifu Fia-riu, dicandu : „înşelătorii de Messii, carii s'au disu si sus­tienutu pre sine in numele lui Dumnedieu, intru atâta au insielatu pe bietulu si nepreceputulu poponi, incâtu acest'a n'a bagatu in sema periclulu amenintiatoriu, ce !se apropie de si fometea erâ mare, si din di in di crescea grozavu, ba cele mai multe familii murise de fóme, acoperisile caselora erau pline de femei si prunci ce trăgeau a mòrte de fóme ; stra­dale erau pline de betrani infranti, bărbaţii representau numai umbr'a vietiei, cadavrele se inmultiau in un'a, unii muriau candu sepau groapa altor'a, èra alţii se arun­cau in gropa inainte de ce ar mori ca se nu remana ne-ingropati, chiara dupa cum a disu Christosu : „In dilele acele va fi necasu ca si care n'a mai fostu dela inceputulu lumei, nici va mai fi, Marc 13, 19." totuşi nu s'au predatu.

l) Vedi cartea intitulata: Evreulu Talmudittu. '•) Voltaire Dict. philloso. pag. 39. ') Dr. Auguttii Die Feste der tdten Christen tom. I. jţag. 111.

-lutru aceea Titu a cuprinsu cetatea cu puterea, si o-a de- j prădata cu focu si cu feru incâtu n'a remasu pietra pe pi­ètra si numai trei turnuri, Phasaeiu, Hippias, si Mari-amme au remasu ne atinse. j

In sectara alu 2-lea anulu 133 sub imperatulu Adri-anu érasi s'a arătata unu Messìa mincinosu cu numele S Bacrchohebas séu Barcochap ori si Barcochba fiuta stelei, care in fruntea unei armate revoluţionare Iudaice, a cercata restaurarea regatului Iudeiloru, dara Âdrianu trimitiendu in contra lui pre Iuliu Sever, Fa invinsu si prinsu in Bitker, unde l'a si omoritu. In seclulu alu 6-le anulu 530 s'a ivitu ca Messia Julianu in Palestina. Elu s'a prevestite ca cuceritoriu mare, care in fruntea natiunei sale Iudaice va prăpădi tota poporulu crestinescu, si Iudei seduşi de elu au macelatu | multi creştini, pana ce armat'a Imperatului Iustinianu nu ; Ta invinsu. Messii de aceştia s 'au arătata si ta sectele ve- \ nitóre, si anume: in seclulu alu 12 in Francia s'au arătata mai multi Messii. In seclulu alu 13 s'a arătata in Persia, Arabia, Turcia, Ispania, si Moravia 7 Messii. Èra in Sec- [ luta alu 17 anulu 1666 s'a aratatu Sabatei Levi din Aleppo ) numinduse pre sine Regele Regiloru, si pre fratele séu Re-gele Iudei, dara Levi fiindu prinsu si inchisu de Turci nu-mai prin trecerea la Mahumedanismu si-a pututu manta! ! viéti'à.

Destata cà dupa învingerile reportate asupra loru prin romani, Iudeii s 'au imprastiatu preste tòta lumea. Decebalu ì Segele Daciloru a primita multi dintre ei in regatulu seu, pentrùcà precum elu asia si Judeii erau inimici mari ro- j maniloru. Decebalu deprindea pre Iudei in arme in contra romaniloru. Traditiunea romaniloru din Banatu spune, cà j atare colonie de Iudei numiţi in comunu Jidovi a ridicata j pe acesta timpu cetatea cea tare si mare din comitatulu Carasiului de langa Bocsia montana, asia numita dela densii j pana astadi Jidovinu (Z3idóvar) a cărei ruine maestatice si ingrozitóre se vedu si astadi. Dara cei mai multi dintre ei au trecuta preste Africa in Ispania, unde pentru negutie- j torie, se afla o fracţiune din ei inca de pe timpulu impera­tului Solomonu, l) unde-i dusese Solomonu cu flot'a sa, si j alui Hiram, Regele Tirului. 2)

Omulu ar cugeta cà dupa atâtea intemplari de sufe-riatia si necasu, se voru fi îndreptata omenii aceştia, dara \ inzedaru! Dupa ce se înmulţiră, inavutira si inputernicira \ in Ispania, neputendu-se in30cî si trai in pace cu poporulu indigenu spaniolu, érasi incepura a-si continuă traditiunile seculari, si facura pasi neruşinaţi si indresneti pentru iu- j daisarea intregei Ispana ; pentru resturnarea imperiului Go-tiloru apuseni au voita a se alia cu Saracenii din Africa, si din Ispania si a face unu nou Ierusalimu. Inse Regele Egica descoperindu acesta complota de tradare inalta fu- l sera aspru pedepsiţi. Totuşi ne intalnimu cu Iudei in ofi-ciurile publice; ei erau adese magistrii, marsialii, tesau-rarii, si provisorii curtiei imperiale si a Grandiloru, multi > dintre ei deprinşi fiindu in artea astrologiei si medicinei, j s'au furisiatu si încuibata in cercurile familiare, si au inyetiatu a cunósce si sci, arcanele acestor'a, farma­ciile (apoteciile) au fosta mai tòte in manile loru; ei au avuta deschilmite tribunale in care dupa deosebite legi si dreptu, judecau si adese in contra si detrimentalu crestini-loru. Afora de aceea au fosta in posesiunea mai multoru < privilegii, de cari creştinii erau lipsiţi, precum au fostu pen- j tru esemplu cà pre ei casi pre nobili nu eră iertata a-i detiene farà mandatata regelui, ba regii dintre ei aveau clienţii si miniştrii loru de finantie, cari tieneau in mana frânele \ guvernarei si a negutiatoriei. 3 ) Ba inca unii dintre ei Crypto-judaişmi (Iudei botezaţi) au strabatutu si in sant'a santi-loru in biserica, s'au viritu si pe cathedr'a episcopésca; si j

') Jost Geschichte der Israeliten seit der Zeit der Macab. bis auf unsere tage Berlin 182S.

2 ) I. a Regiloru 9. 26. 27. i i 28. *) Hardnin coReclio conc. VII. pag. 1479. si 1480.

precandu cei d'antaiu adunau la sine prin negutietorie, ofi-ciuri si casatorii cu cele mai avute si nobile familii averea spanioliloru, pe atunci astia amenintiau cu periclu naţiunea si biseric'a spaniola in fondu si realitate chiara dupa am-vonuta bisericei crestine. l ) Tòta averea loru o-au intrebu-intiatu ca se-si câştige influintia si preponderantia asupra nobilimei spaniole si credintiei crestine. 2 ) Spre care scopu la anulu 1473. au voitu prin bani a-si castiga cheia Ispa-niei, fortareti'a Gibraltariu, cea ce bagandu de sèma atâtu potestatea bisericésca câta si cea civila, s'au ingrigitu a cercă si gasi pre aceşti Iudei 3 ) Dara nu i-au potutu des­c o p e r i t a inca dela ei a apăruta o brosiura fulminanta asupra planului si procedurei guvernamentale, si in contra creşti­nismului, 4 ) si de nou, si mai cu vehementia au continuatu lucrulu inceputu, pre creştini au nisuitu se-i atragă in pa r ­tea loru s ) au cutediatu a comite cele mai reutaciòse si res-bunatòre încercări, deosebita a truncâ crucile, a desonorâ sacramentele si biseric'a, ba se presupune cà in Guar­dianato, tienutulu Manenti la a. 1490. au restignitu pre cruce unu pruncu crestinu, si cumea asemenea blasta-matii ar fi repetata si in Valencia. 6 ) La a. 1485. in To­ledo s'a descoperitu o conjuratiune iudeósca, care avea de scopu se câştige in posesiune cetati si a omori pre toti creştinii.

Comiterea astoru feliu de pecate criminale, apoi in-bogatirea Iudeiloru, si tractarea neumana a loru cu omenii, au atitiatu pre poporulu Spaniolu asupra loru. Guvernulu rediemandu-se pe aprobarea poporului si-a propusu a- i scòte din patrie. Iudei presimtiendu periclulu ce aterna asupra capului loru si-au propusu a-lu evită si indepartâ dela sine prin bani, donandu regelui Ferdinandu 30,000 de galbeni tocmai atunci candu acest'a eră ocupata si amestecata in resbelu cu Marocani in contra Granadei si avea mare lipsa de bani, in câta eră mai gata a-si schimbă planulu de nu compărea înaintea lui Archiepiseopulu Torquemada si presiedintele tribunalului incuisitionalu infruntandulu si dicandu: „Iuda pentru 30 de arginti au venduta pre m a n -tuitoriulu, maestatea Ta voesci se-lu dai pentru 30,000 de galbeni, éta-lu aci, da-lu, si punendu pre mésa crucea cu restignirea s'a dusu indepartanduse. Aceste cuvinte asia imprestane au facutu asupra regelui câta in 31 martie a. 1492 a datu acelu faimosu edictu prin care se porun-cesce fiesce cărui Iudeu, ca pana in 31 Iuliu aceluiaşi anu se esa din Ispania. Astfeliu dupa mărturisirea istoriciloru si a jesuitului Mariana, au esita ca la 800,000. si s'au dusu parte in Italia, parte in Africa parte si mai vertosu in Turcia unde se afla pana astadi. însuşi tribunalulu incuisitio­nalu, nu s'a introdusu de curi'a papala, atâtu in contra Val-densiloru, Albigensiloru, Pasaraniloru si altora eretici din seclulu alu 12 si 13 câta intru a pedepsi grasarea Iudeiloru si mai vertosu aceloru botezaţi, cari dupa cum vediuramu comiteau cele ne mai audite crime.

Tota din asemenea cause au fosta scosi si din Fran­cia la 1190 de Filipu alu II-lea Regele Franciei. 7 ) Si pe timpulu regimei Hohenstaufiloru si din Germania, càci con­juraseră ca intr'o nópte óre care se învenineze tòte fonte-nile tierei spre starpirea crestiniloru, care fapta descoperinduse , parte din ei s'au pedepsita cu mortea, parte au fostu esilati din tiéra, si asia s'au proscrisu din tòta Germani'a si s'au lipsita de tòte drepturile civile. Apoi din Russia la 1123 sub Tiarulu Vladimiru alu H-lea, din causa cà precum pre-

*) Lorente Histoire critique de Vinquisition d'Espagne tom. II. pag. 339—340.

:) I. de Maistre letres a un gentilhomme Susse sur l'inquisition Espagnole Lion 1837.

s) Pulgar Oronica de los reyes catolicos etc. Valencia 1780. tom. II. cap. 77. pag. 136.

*) Prescott pais. I. pag. S79. *) Carnicero tom. 1. pag. 101. 6) Ferreras Oeschichte von Spanien tom. VIII. pag. 132. ') Lassu Istvdn Francs, ortxâg. statist. geogr. és hist. leirâta

pag. 111.

tutindenea asia si aici fiindu negutietori'a si banii in man'a j lom, in totu modulu torturau pe bieţii tierani cu carnete j mari, si tractau cu ei in modu neumanu, incâtu poporulu l s'a resculatu in Chievu asupra loru si i-au macelata. In mo- j dulu acest'a s'au scosu si opritu din tòta Rusia; dela timpulu acest'a pana la împărţirea Poloniei, n'a mai locu­i ta Iudeu in Rusia, l) ce se vede si din decbierarea Tia-rolui Petru cdlu mare.: „Nu amu lipsa de ei in statulu meu, destui Iudei sunt singuraticii mei Rusi." In asemenea modu au grasatu si in patri 'a nòstra sub Eegele Andreiu alu II. la 1220, care ducendu o espeditiune cruciata in resaritn, dupa intorcere fiindu in lipsa de bani, a aruncatu tributa mare pe bietulu poponi ; baile de minerale si sare, vămile, bunurile camerale si regale le-au esarindatu Iudeiloru, i-au aplicata si in oficiuri,cari apoi dupa indatinat'a loru avariţie si pofta de castigu, au ingreunata si apăsata poporulu cu cele ne mai suportatabile sarcini, cei ce nu poteau solvi trebuiau se-si vinda si se-si dea prunci la ei in datorie, ér daca nu erau aceştia de ajunsu atunci si pre sine trebuia \ se-se dea, càci de nu, erâ luata cu fortia in servitutea jido- \ viloru. Aceştia apoi atâta pre creştini câta si pre prunci na- \ scuti din ei ii tăiau inprejuru, si ii educa in religiunea loru. Astfeliu se sporiră si îmbogăţiră judeii, in Ungaria, s pana ce art. II din bulla Andreiana nu ii-au plivitu de aceste privilegii si favoruri. Inse ma cârca prin articululu | acesta si alu 24-le acestei bule, s'a decretata ca de \ aci înainte Comiţii, Camerarii, Monetarii, Salinarii si S Tributarii, se fie nobilii regatului nostru: vComites, Ca­merarii, Monetarii, Sabinarii, et tributarii, nobiles regni < nostri sunt,u totuşi afara de uniculu patriota magiara Cornitele Samuilu, nu ne intalnimu nici de acii înainte in funcţiune publica cu patrioti creştini, ci tota cu Iudei, cari au devenita nesuferiţi înaintea poporului si voia a-si resbunâ ? asupra loru, de aceea la 1231 articulii adusi mai înainte in contra asuprirei Iudeiloru, de nou s'au intaritu prin alta diploma, care se afla in archivulu Vaticanului, si s'a data in Buda la 1790. 2 ) Si succesive si prin alte diplome si decrete s'au marginitu dreptulu loru, precum : ei nu au fos­ta îndreptăţiţi de a-si castiga case si bunuri in Ungaria, a locui in cetati, si plane a petrece in ele mai multa de 24 óre séu o di si o nópte, era in cele montane nu erâ de feliu permisu se intre, ce ne servesce ca unu docnmentu ( trista despre comportarea acestora omeni; ba fiindu cà cu j ocashmea tirguriloru, insielau si pacaliau pe bieţii tierani, J statulu s'a ingrigitu si au fosta necesitata a pune aceste pe j dilele de sâmbăta candu Iudeiloru dupa religiunea loru nu l i iertata aface mercatorie si a petrece in otiu. „Omnia fora die sabbati constituit pro vendendo et emendo, dice Chro- ì nistulu niagiar Turocz.

(Va urma.)

flrasi „Religiunea creştina". Am cetitu in numerulu 15 alu acestui diariu refles-

siunile Domnului I o a n P o p e a , autoriulu cărticelei „ R e l i g i u n e a c r e ş t i n a " , asupra cărei'a am fost facutu unele observări in nrulu 10 alu acestei foi. Sujetulu impor­tanta, de care se ocupa carticic'a de sub întrebare rne face se revinu de nou asupra ei cu atâta mai vertosu, cu câta sum de convingerea, câ in o causa atâta de moment6sa, cum este invetiamentalu religiunei in scoTa elementara, este neaperatu de trebuintia, se ne chiarificâmu cu toţii câta se pote mai bine, si se se faca câta mai multa lu­mina. Spre scopulu acest'a voiu reasumâ cele dise de mine in rondulu trecuta, voiu mai adaoge unele lucruri, pe cari

\) Lăsau Istvăn Oroszorzzăg. statiszt. Geograf, és historiai lei-leirâsa pag. 202.

2) In vestigiis Comitiorum pag. 98. vedi Budai Ferencz si Izaias Magyar orsz. hiat. pag. 182 si 185 ai pe Paulu Nagy, Hist. prag. Regn. Sung. pars. I. pag. S5G.

atunci nu voiam a le revela, ér dupa aceea voiu revent asupra reflessiuniloru dlui Popea publicate in nrulu 15 alt» acestui diariu.

Publiculu si-aduce de sigura aminte, cà eu mai nainte de a me ocupa de carticic'a dlui Popea, am enunciata prin-cipiulu cà : „unu manulu de religiune trebue se infacisieze materi 'a religiunei in modu genuinu si conformu cartiloru simbolice aprobate si recunoscute de biserica, ér form'a trebue se corespunda recerintieloru metodice". Numai ob-servandu cu rigóre acesta principiu, puteamu fî sinceru facia de autoriu si drepta facia de scóla. Cugetamn adecă intru mine, invetiaturile religiunei crestine sunt i n v e t i a t u r i d i v i n e , c a a t a r i p e r f e c t e s i n e s t r e m u t a v e r e . Ele sunt date de Ddieu si formulate de biserica in sinódele ecumenica c u c o l u c r a r e a s p i r i t u l u i s a n t u , si ca atari n e a l t e r a b i l e d e m a n a o m e n é s c a . Se pota deci espune in ori ce scóla fiitórelora generatiuni n u m a i in spiritata bisericei mame, daca voimu a cresce din tine­rimea scóleloru nòstre aceea ce dorimu cu to ţ i i : adeverati creştini si a d e v e r a t i m e m b r i a i b i s e r i c e i n ò s t r e o r t o d o c s e .

Ele forméza mai departe unu intregu nedespartibilu si nu esista nimicu, ce nu ar ave mare raţiune si mare va­lóre in desvoltarea némului omenescu, nu au apoi meni-tiunea de a fi unu privilegiu séu monopolu alu unei clase séu caste ; ci dupa destinatiunea loru data de insusi Ddieu, sunt u n u t e s a u r u c o m u n u p e n t r u i n t r é g a o m e ­n i m e a. Trebuiescu deci espnse in ori care manualu de religiune ca u n u i n t r e g u n e d s p a r t i b i l u , t ò t e , nu numai unele parti din ele alese in modu arbitrariu de cu­tare autoriu. Numai astfeliu se pote ajunge scopulu, ce-lu urmarimu prin invetiamentalu religiunei in scóla, numai astfeliu ni se presentéza religiunea crestina in tòta subli­mitatea ei ca unu ce edificatoriu si salvatoriu pentru toţi-

Ce privesce metodulu unui manualu de religiwne, ace­st'a trebue se fie, si potè fi farà mari greutàti si sacri­ficio usioru si naturata, daca considerarmi, cà invetiamentalu religiunei nu se începe numai in scóla, si nu se incepe cu invetiaturile despre credintia si moral'a crestina ; ci candu ajunge prunculu aci, are degiâ unele cunoscintie de religi­une din cas'a parintésca, si unele cascigate in scóla in anii de mai nainte. Astfeliu se potu gasi unele puncte, elevulu are degiâ unele cunoscintie, pre bas'a caror'a sè se pota edifica mai departe.

Purcediendu din aceste puncte de vedere in esamina-rea cărticelei dlui Popea, am aflata in materia doue lucruri principali, cu cari nu me puteam uni, si cu cari, sum si­gura, cà nu se va puté uni nimenea pana atunci, pana candu tiene la principiele bisericei ortodocse. Am vediuta adecă, cà in carticic'a de sub întrebare se tractéza numai u n e l e i n v e t i a t u r i ale religiunei crestine, multe din ele, si inca invetiaturi principali sunt lăsate cu totulu afara, ér cele ce se espunu, nu se espunu in spiritata singura per­misu in scólele nòstre confessionali : in s p i r i t u l u b i s e ­r i c e i o r t o d o c s e , ci in parte mare in modu falsu si stre-inu de biseric'a nòstra. Ca sè-se pota convinge fiecine, cà in cărticica in adeveru esista aceste doue defecte cardinali, am recursu la autoritatea bisericei. Am asemănata adecă cu­vintele cărticelei cu doctrin'a bisericei motivata pe santii partati si pe cârti simbolice aprobate si recunoscute de biserica. De form'a cărticelei m'am ocupata pucinù, am are-ta ta inse, cà nu este aprobata de autoritatea bisericésca, ér metodulu nu corespunde nici decâtu recerintieloru peda­gogice.

Ce eram se facu facia de atâtea defecte in materia si forma? Nimicu a l fa decâtu se fiu sinceru si dreptu, si se enunciu, cà carticic'a dlui Popea „nu potè fi admisa in manile prunciloru de scól'a."

Ei bine, dar se vedemu acum motivele, cari m 'au în­demnata pe mine a me pronuncia astfeliu. Se ne punemu

deci mai antaiu întrebarea, pentru ce am pretinsu eu ca unu mamialu de religiune menitu pentru scól'a elementara se tracteze tòte doctrinele religiunei? Aici respunsulu este fòrte nàturalu, ni-lu spune sf dui Popea in reflessiunile sale, candu dieé ' c à : «scól'a elementara are in vedere scopulu de a p r e g a t i p e e l e v i p e n t r u v i e t i a." Standu lucrulu astfeliu, este pré evidenta, cà daca elevii nu voru invetiâ in scó­pa elementara intréga religiunea crestina, ci numai unele parti ale ei alese de cutare autforiu, atunci multe din invetiaturile religiunei crestine, si in casulu de facia cele fundamentali chiar ara remane pentru partea cea mai însemnata din ei u n u c e m ó r t u , t e r r a i n c o g n i t a , pentrucà, trebue sè recunó-scemu, la noi pré pucini se hotarescu pentru invetiamentulu superiora, unde se aiba ocasiune d'a suplini cea ce a intre-làsatu scól'a elementara. De altmintrelea chiar si daca toti elevii scólei elementare ara continua studiele, nu ar fi co­rectai a lasă invetiamentului superiora aceea ce cade in de-tori'a scólei elementare, pentru cà nu e permisu a pune pe umerii altor'a aceea ce trebue se purtàmu noi.

Prin unu sistemu ca alu dlui Popea, religiunea cea un'a a lui Christos s'ar imparti in doue par t i : o parte, carea o cunoscu numai preoţii si candidaţii de preo­ţia crescuţi in seminare si facultăţi teologice, si un'a carea o cunoscu si mirenii. Christos inse nu a datu religiunea sa numai apostoliloru sei, ci prin apostoli a intenţionata, ca se invetie religiunea sa tòte némurile, si se devină unu bunu comunu alu intregu némului omenescu.

Carticic'a dlui Popea vine apoi, si ne mai demustra unele scăderi, ce pota proveni din o astfeliu de procedura ne­corecta, si anume : Dlu Popea intre altele d. e. nu tractéza de feliu pecatalu stremosiescu, ba dechiara sus si tare, cà daca s'ar ocupa de elu, elevii ara ave „ n u m a i o p a g u b a î n s e m n a ta", in timpu ce in genere este cunoscutu, cà doctrin'a despre pecatalu stremosiescu este un 'a din doc­trinele fundamentali ale creştinismului, si o sustienu chiar si p r o t e s t a n ţ i i c e i m a i r a ţ i o n a l i ş t i . Prin urmare éste farà indoiéla unu fenomenu rara a vede pre dlu Popea ca ortodocsu dechiarandu un'a din doctrinele fundamentali a religiunei nòstre de o doctrina, carea aduce „paguba în­semnata" celoru, cari o cunoscu. Acelu autoriu inse, care vorbesce cu atât 'a despretiu de pecatalu stremosiescu vine, si ne spune in defimtiunea tainei botezului, cà „omulu se spala de pecatalu stremosiescu". Cum vine acum dlu Popea, si vorbesce de pecatalu stremosiescu, daca cunoscinti'a lui este pentru elevi „ n u m a i o p a g u b a î n s e m n a t a " si ii-conduce la nefericire?

Desconsiderandu astfeliu dlu Popea pecatalu stremo­siescu, si lasandu-lu afara, nu este apoi in stare a dă ele-viloru o cunoscintia precisa nici despre persón'a lui Iis. Chri-stosu, nu potè esplica eleviloru nici chiar missiunea prin­cipala a Mantuitoriului, rescumperarea némului omenescu.

Éta dara, unde duce pe omu usiurinti'a in judecata si desconsiderarea doctrinei bisericei, face pe autoriu se fie inconsecenta, se cada in eresu, ér pre elevu lu-aduce cu procedura sa in cea mai mare confusiune. Tota astfeliu de inconsecintie urméza si din desconsiderarea celorlalte doc­trine lăsate afara de dlu autoriu, in a caroru tractare pri-vesce „numai o paguba însemnata" si nefericire pentru elevi.

De altmintrelea ceea ce am disu eu consuna pe de-plinu cu positiunea si „ c a r a c t e r u l u u n i v e r s a l u " alu scólei elementare, cu atâta mai vertosu cu caracterulu scóleloru nostre elementari c o n f e s s i o n a l i . Spre orien­tare voiu cită aici cuvintele unui'a din cei mai însemnaţi bărbaţi pe terenulu pedagogiei, ale lui C o m e n i u. Elu dice, cà^ scól'a populara se dea eleviloru o cultura generala ast­feliu, ca elevii resolvésca-se ei pentru ori ce chiamare „se nu intempine in carier'a loru nimic'a nou, despre ce adeca nu ara ave degiâ cunoscintia din scól'a populara, si cà tota aceea ce cetescu, séu audu mai tardiu in carier'a loru, se nu fie altceva, decâtu nesce cunoscintie mai detaiate, mai

î speciale despre aceea, ce au invetiatu mai nainte in seol'a I elementara (Dit. Met. d. Volksschule). Aplicandu cuvintele

lui Comeniu asupra invetiamentului religiunei, urmeza ne­condiţionata, câ elevulu trebue se capete in seol'a elementara cunoscintie despre intreg'a religiune, ca totu aceea ce ce-tesce, seu aude mai tardiu in vietia din acesta obiecta, se nu fia altceva, decâtu o latire a cunoscintieloru casci-

| gate in seol'a elementara. Pretensiunea mea in punctulu ace-i st'a nu este dara, decâtu o aplicare drepta a principieloru

pedagogiei moderne. Nu mie avea dara a-mi face dlu Popea obiectiunea, câ „nu am noţiune chiara si precisata despre scopulu universalu alu scoleloru elementare", ci acest'a t re -biâ se o caute aiurea.

'] Chiar numirea de sc61a elementara ne areta, câ ea | este unu institutu, in care invetia elevulu din fie care obiecta

de invetiamentu e l e m e n t e l e , unu lucru, de care cart i-i cic'a dlui Popea nu tiene nici decâtu conta lasandu afara i o parte insemnata din elementele religiunei. | (Va urma). >

| D i v e r s e . | * O ploia de inspec tor i . Ministralu ungara de culte > si instrucţiune publica, precum aflam» in monitorulu ofi-

cialu de Mercuri, a abundatu comitatulu Aradului, populata preste totu de romani, cu o ploia de subinspectori guver-

\ niali, séu visitatori scolari (iskolalâtogatok) 32, toti magiari, i afora de doi séu trei romani, spre a face mai cu inlesnire

spionagiulu asupra scóleloru nòstre confessionale. Prive-| ghiati !

| * Ceremonie le s. Pasci in B u c u r e s c i . In sér'a de j Vinerea-mare, I. S. Domnitorulu, insocitu de cas'a Sa civila

si militară, va merge, la orele 7 si jumetate, la biseric'a mitropoliei, spre a asista la santa ceremonie. La acésta ser-

| bare se vor afla la mitropolie, la orele 7 si unu sferta, ! d-nii ministri, presiedinti si membrii Adunarilora Legiuitóre, ì cari se vor afla in capitala, inaitele curii de casatinup «i | de compturi, curţile si tribunalele, d. primara cu consiliulu | municipalu, inaltii funcţionar! ' Statului si d-nii oiV ..'i i superiori din garnisona. La scóterea sântului epitafu ocolirea '< bisericei de catara toti cei d e {...-. se va face in ordinulu | urmatoriu: 1. Clericii cu faclele. 2, D. prefecta alu politiei \ capitalei. 3 D-nii adjutanţi Domnesci. 4. D. maresialu alu cur-\ tiei, 5. Clerulu oficianta cu santulu epitafu. Apoi : I . S. \ Domnitorulu cu I. P . S. S. mitropolitulu primata. In urma : \ 1. D-nii ministri. 2. D-nii presiedinti si membrii Adunarei | Legiuitóre cari vor fi de fatia. 3. Inaitele curti de casa-\ tiune si de compturi. 4. Curţile si tribunalele. 5. D. pr i-> maru cu consiliulu municipalu, 6. Inaltii funcţionari ai Sta-l tului cu d-nii ofitieri superiori. Unu adjutantu domnescu, i adjutatu intr'acést'a de doi ofitieri de ordonantia este in-| sarcinatu a priveghiâ strict'a pazire a ordinei prescrise pentru

procesiune. In Sambat'a Pasceloru, la orele 12 din nópte, M. S. Domnitorulu, urmatu de Cas'a Sa civila si militară,

j escoriata de escadronulu de gendarmi alu capitalei, va merge la Metropolie la Santa înviere. D-nii ministri, inaitele cor-puri ale Statului, magistraţii si funcţionarii mai sus aratati vor asista la acésta serbare. Liturgi'a se va sluji de catra înalta Prea Santi'a Sa Metropolitulu Primata, înconjurata de Inaltulu Cleru. Momentulu candu înalta Prea Santi'a

| Sa esclama : „Christosu a inviata" se va anunciâ capitalei \ prin 101 tunuri da pe Dealul-Spirei. Conformu vechieloru | traditami, se va serie evangeli'a sântului Ioan, pe care M.

S. Domnitorulu va semnă si se va investi la urma cu s i -gil iuluStatului .I . S. Domnitorulu va luă apoi înmâna sant 'a Crace, înaintea căreia se vor inchina asistenţii.

* „Industria si Resbelulu" stadiu socialu si politicu de I-Stefanu C. Michailescu, professori, in Bucuresci. Cuprin-

dere : O introducere sociologica. Resbelulu. Raportulu scien-tificu dintre resbelu si industrie. Politic'a resbelului. Partea lui estetica. Guvernele in resboie. O nota a Dlui de Bis-mark. Prorocii sociologice. Industri'a nalta a resbelului. Generalii si cultur'a militară. Unu cuventu despre Plevna. Conclusiune. Industri'a mecanica: drumurile de fleru in res­boie. Legi sociologice. Industri'a chimica: Unu reu care a produsu multu bine. Schitie istorice asupra pavului de puşca si perfecţionam armeloru. Artilari'a la Romani. Linii mari istorice. Cum a schimbatu prafulu de puşca starea sociala si politica a Europei. Raporturile politice si sociale dintre resbelu si industrie. Viitoriulu. Acesta scriere se afla sub presa si va apare in câteva dile, costandu 1 fi. (2 lei) esem-plaruîu. Editiunea avendu unu micu numeru de esemplare, doritorii de a poseda acâsta carte vor respunde pretiulu la Redactiunea dela „Biseric'a si ScoTa" si vor primi-o prin posta franco.

* A aparutu a VI. fasciora a „Istoriei Resbelului din Ori-entu". Acesta fasciora cuprinde: 1 Continuarea conventiunei cu Russia in senatu. 2 Rusii la Brăila si esplosiunea moni-toriului Lutfi Djalil, Crimea, Armenia. Tunuln romanescu. Cărturarii religioşi si politici ai islamului.

C o n c u r s e . 2—3.

In urmarea decisului Ven. Consist, diecesanu aradanu dd. 20 Octomvrie 1877 Nr. 2376 B. se escrie concursu pe parochi'a de clas'a a HI -a din Bohani, protopres. Ienopoliei, Borosineu cottulu Aradului, cu terminulu de alegere pe 14 Maiu a. c. st. v. seu pe dominec'a a 5-a dupa s. Pasci.

Venitulu parochialu : una sessiune pamentu aratoriu, birulu dela 40 case cu pamentu, un'a mesura cucuruzu sfer-matu dela t6ta cas'a, era dela 18 case dieleresci câte jumă­tate mesura — stolele îndatinate si casa parochiala cu gra­dina de semanatu.

Recurenţi au se producă testimoniu despre absolvirea teologiei, si de cualificatiune — atestatu despre purtarea loru morala.

Recursele adresate comitetului parochialu, se voru tri­mite oficiului protopresviteralu in Borosineu — posta ultima Borosineu celu multu pona la 11 Maiu a. c. st. v.

Bohani, 4 Aprilie 1878. Comitetulu parochialu.

In contielegere cu mine: Nicolau Beldea, adm. ppresvite.

2—3. Eiindu postulu de invetiatoriu la sc61'a elementaria a

comunei gr. orientale Valea-mare-Pogonisiu protop. Jebe luM (comitatulu Carasiului, cerculu Bogsi'a) vacante: se escrie concursu cu terminu de septemani 6.

Competintiele sunt : Unu salariu anuale de 260 fl. v. a . ; Cuartiru liberu, cu sc61'a prunciloru acomodată; Gradina de legumi de 800 st. si 2 jugere de livada

de fenu; 8 orgi de lemne in natura, dintre care 4 org. pentru invetiatoriu si 4 org. pentru sc61a;

Beneficiu din partea domnului proprietariu mare Geor-giu Ioanovics (adausulu salariului anuale) de 40 fl. V. a.

Doritorii de a ocupă postulu susnumitu sunt rugaţi a-si aşterne recursele loru, conformu statutului Organicu, Domnului Protopresbiteru A l e s a n d r u I o a n o v i c i u din Jebelu (Zsebely).

Valea-mare din siedinti'a Comitetului parochiale t ie-nuta in 8 / 1 5 . Aprilu 1878.

Georgvu Ioanovics,

presied. comit. par.

In contielegere cu protop. tractualu.

2 - 3 . Conformu decisului Venerab. Consistoriu de sub Nru

824. B . a. c. se escrie concursu pentru parochi'a vacanta din Pecica rom. cu urmatórele emoluminte : folosirea birului si stolei dela 250 numere de case, mai obligandu-se cumu-nitatea bisericésca a procura pe sém'a alegandului parochu si una sesia pamentulu la ocasiunea segregării, ce està deja in curgere, ér' pentru casulu candu nu i-ar succede a cascigâ acea sessia, atunci comitatea asecuréza alegandului pa­rochu cea d'antaiu sessiune, ce ar deveni' vacanta in urma morţii ori strămutării av re unui dintre cei doi parochi ac­tuali in Pecica.

Dela recurenţi se recere, ca recursele adjustate cu atestatu de conduita, cu testimoniu de 8 classe gimnasiale, de calificatiune preotiésca pentru parochiele de frunte si ad-ressate comitetului parochialu din Pecica se le tramite pro-topresviterului. tractualu Ioanu Ratiu pana inclusive 21 Maiu st. v. a. c. — Recurenţii suntu poftiţi, ca in intervalulu publicării concursului se se presinte in dumineci ori serba­tori in biserica numitei parochii, spre a-si aretâ desteritatea in cantare, respective in oratoria.

Alegerea se va tiene in 25 Maiu st. v. 1878. Pecica in 1 2 / 2 4 . Apriliu 1878.

Comitetulu parochialu.

In contielegere cu mine, loan Ratiu, protopopulu Aradului.

3 — 3 .

Prin incuviintiarea V. consistoriu diecesanu din 21 Martiu a. c. Nr. 62 bis. in comun'a Voitegu, protopopiatulu Ciacovei s'a infiintiatu unu postu de capelanu, spre a că­ruia ocupare se deschide concursu pana in 30. Apriliu a. c. in carea di se va tiene si alegerea.

Emolumintele împreunate cu acestu postu sunt: In acést'a comuna sunt dóue parochii cu dóue sesiuni parochi­ale, — asia birulu si stolele îndatinate din ambele parochii — a trei'a parte, si din ambele sesiuni câte i / i de pamentu adecă 16 jugere catastrale.

Doritorii de a ocupă acestu postu, au a-si aşterne suplicele loru cu documintele prescrise in § . 13 alu statului organicu pana in diu'a mai susu însemnata M. 0 . D. protopresbiteru I o a n u P . S e i m a n u in Ciacova.

Voitegu, in 2 Apriliu 1878. Comitetulu parochialu.

In contielegere cu P. O. D . Ioanu P. Seimanu, protopresbiteru.

In urmarea hotarirei ven. consistoriu eparchialu d to-12. Ianuariu, a. c. Nr. 49. B. se escrie concursu pentr» deplinirea postului de parochu in comun'a Troiasiu, din pro-topresviteratul Totvaradiei, cu terminu pana in 30. Aprilie, st. v. a. c. in care diua se va tiene si alegerea.

Emolumentele acestei parochii sunt: y 2 sesiune de pamentu estravilanu, cuartiru cu gradina, dela 80 numere de case, câte un'a mesura, de cucurudiu sfarmatu in totu anulu, si stol'a usuata.

Recurenţii au sesi tramita recursele loru provediute cu documintele prescrise in statutulu organicu, pana in dioa mai sus însemnata la oficiulu protopresviteralu in Totvara-dia, per Soborsin.

Troias in 8. Aprilie 1878. Comitetulu parochialu.

In contielegere cu mine: los i fa Beles iu , protopres. trac.