Biserica Sfinților Apostoli

Biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol a fost construită de împăratul Constantin cel

Mare, după anul 324 pe cel mai înalt deal cuprins între zidurile noii sale capitale. Biserica s-a

înălţat pe cea de a patra colină a noii capitale, pe artera ce unea Poarta Adrianopol (Charistios),

aflată în nord-vest, de Forul Taurului, Forul lui Constantin şi Forul Lui Augustus (Auguteion), în

centrul civic şi religios din vârful răsăritean al peninsulei şi al oraşului. A fost inaugurată de către

împărat în jurul anului 330, deși lucrările de construcție nu erau încă finalizate. Împăratul

Constantin cel Mare a murit în Nicomedia, în anul 337, cu puțin înainte de terminarea construirii

bisericii. În momentul în care lucrările de zidire s-au încheiat, trupul lui Constantin cel Mare a

fost mutat în această biserică-mausoleu de catre fiul și succesorul său, Constanțiu.

Biserica era în forma de cruce, și a fost zidită lipită de peretele rotund al Mausoleului lui

Constantin. Având planul în formă de cruce greceasca, biserica era încununată cu o turlă cu

ferestre și patru fără ferestre, cele patru fiind așezate pe brațele crucii.

Textele privitoare la Biserica Sfinților Apostoli, zidită la Constantinopol de către

Constantin și fiul sau Constanțiu, înainte de anul 356, pentru a adăposti cenotafele (mormintele

imaginare, sarcofagele comemorative) ale celor doisprezece Apostoli ai lui Hristos, precum si

sarcofagele membrilor familiei imperiale, nu sunt prea clare pentru a ne da certitudinea că

asemănarea cu o cruce se refera la un plan in forma de cruce libera, sau la o bazilica cu transept.

La doar două secole de la finalizarea construcțiilor, clădirea bisericii Sfinților Apostoli necesita o

reconstruire aproape completă. În acest sens, împăratul Iustinian, în cadrul unui proiect mai

amplu de reconstrucție a monumentelor religioase din Constantinopol a ridicat o nouă biserică în

locul celei construite de Constantin. Biserica lui Iustinian a fost proiectată și zidită de celebrii

arhitecți Isidor din Milet si Anthemius din Tralles, aceeiasi care au construit si Sfânta Sofia.

Biserica cea noua, a Imparatului Justinian, a fost sfintita la data de 28 iunie 550 de către

patriarhul Mina al Constantinopolului în prezența familiei imperiale. Biserica rezidită de

împaratul Justinian avea forma de cruce greacă, purtând cinci domuri și un dublu pronaos. O

arhitectură oarecum similară poate fi observată la Basilica San Marco din Venetia si la Biserica

Sfântul Apostol Ioan, din Efes. Legat de planul bisericii în cuce greacă, acesta avea patru brațe

egale bine degajate, precedate de un nartex dublu și de un atrium. Era acoperită de cinci cupole,

ale căror împingeri se neutralizau: una în centru, celelalte pe fiecare dintre brațele crucii.

Deasupra intrării principale în Biserica Sfinților Apostoli se afla o inscripție în piatra ce

amintea felul morții fiecarui Apostol.

Imparatul Vasile I, numit si Macedoneanul (867-886), a renovat această clădire în

întregime, deoarece fusese afectată de cutremure.

Un eveniment extrem de nefericit pentru biserica Sfinților Apostoli a avut loc în timpul

ocupației cruciaților, care stăpâneau capitala bizantină din 1204. La momentul ocupării orașului

aceștia au jefuit tot orașul, luând din biserica Sfinților Apostoli cele mai de preț odoare, vase de

aur și de argint, sfinte moaște, care se păstrează astăzi în multe dintre muzeele occidentale

precum cele din Milano și cel din San Marco, Veneția. De asemenea armata cruciaților a devastat

și mormintele din biserică pentru a putea lua obiectele de preț cu care au fost înmormântați.

Mormintele lui Iustinian și a lui Heraclie nu au fost cruțate.

Deși această biserică nu mai există astăzi, ne putem face însa o idee despre ea după

descrierile lăsate de Procopius din Cezareea (sec. VI), Constantin din Rhodos (între 931 si 944)

și Nicolae Mesarites (aprox. 1200).

În anul 1328, un însemnat cutremur de pamânt a dăramat statuia Arhanghelului Mihail, pe

care imparatul Mihail al VIII-lea Paleologul (1261-1282) o așezase în varful unei coloane înalte

de marmura, pentru a celebra recâștigarea Constantinopolului din mâinile cruciaților și sfârșitul

controlului latin asupra acesteia. Biserica Sfințiilor Apostoli a fost restaurată, pentru a doua oară,

de către împăratul Andronic II Paleologul (1282-1328).

În anul 1420 un calător florentin pe nume Buondelmonte, care a vizitat biserica Sfinților

Apostoli, vorbește despre aceasta spunând că este ruinată de vreme. După cucerirea otomană din

1453, inițial, biserica Sfinților Apostoli a avut o soartă mai bună decât Sfânta Sofia care a fost

transformată în moschee, deoarece a fost dăruită de către sultan patriarhului ortodox al

Constantinopolului. Patriarhul Ghenadie a așezat în această biserică Scaunul Patriarhal de

Constantinopol, însă, datorită faptului că erau destul de puțini creștini în acest cartier dar și a

stării proaste a zidurilor, acesta s-a văzut nevoit să mute sediul patriarhiei în Biserica

Pammakaristos, unde a și rămas până în anul 1586, când va fi definitiv mutat în Biserica Sfântul

Gheorghe din Fanar. În anul 1461, Mahomed al II-lea a daramat biserica Sfinților Apostoli

pentru a o înlocui cu o mare moschee: Fatih Mosque (Moscheea Cuceritorului).

Nimic nu mai poate fi văzut astăzi pe locul original al bisericii, decat o moschee. Tot ce era

odata Biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol sunt acum doar câteva Sfinte Moaște, păstrate

în Patriarhia din Constantinopol sau în alte mari manastiri de la muntele Athos. Multe dintre

obiectele de mare valoare ale acestei biserici se afla astazi in Apus, o parte dintre acestea putând

fi văzute în Trezoreria de la Biserica Sfântul Marcu, Veneția.

La momentul construirii primei biserici de către Constantin dorința împăratului era ca

alături de acest lăcaş să aibă locul său de veci, iar biserica să adăpostească relicve de la toţi cei

12 Apostoli ai lui Iisus. In final nu s-a reuşit decât aducerea unor relicve ale Sfântului Andrei, ale

Sfântului Luca şi ale Sfântului Timotheus (cei doi din urmă nefiind Apostoli ci propovăduitori).

In total, însă, biserica s-a îmbogăţit cu multe alte relicve, printre care cele ale primului episcop

de Efes, Mateus (Matei), cele ale sfinţilor Comos şi Damian, cele ale Sfântului Ioan

Chrisostomul și ale altor părinţi ai bisericii ortodoxe. In componenţa primului edificiu de la

Sfinţii Apostoli a intrat un Mausoleu cilindric pentru Constantin şi un început de biserică

basilicală, conform arhitecturii adoptate la începutul creştinismului.

Eusebiu din Cezareea a lăsat o descriere semnificativă a mausoleului: „Edificiul are o

înălţime prodigioasă şi este strălucit decorat în interior, de la fundaţie până la acoperiş, cu plăci

de marmură de diferite culori. Tavanul de la interior este ornat cu ciubuce dreptunghiulare şi

aurit peste tot. Acoperământul exterior, care trebuie să apere edificiul de ploaie, era realizat din

alamă în loc de ţiglă şi ornat cu aur din abundenţă astfel că reflectă razele soarelui cu o sclipire

ce orbeşte de departe. Cupola a fost acoperită în întregime cu ornamente sculptate ca împletituri

fine, acoperite cu alamă şi aur. Aceasta era măreţia cu care împăratul a avut plăcerea să

înfrumuseţeze această biserică. Edificiul este înconjurat de un spaţiu deschis de mare întindere,

ale cărui patru laturi au fost înconjurate de porticuri, care cuprind bazinul şi însăşi biserica.

Alături de acele porticuri se aflau o serie de camere majestoase cu băi şi locuri de plimbare,

precum şi numeroase încăperi destinate celor însărcinaţi cu îngrijirea locului”.

Biserică Sfinților Apostoli a atras în preajma ei necropola imperială. Sarcofagele celor mai

mulţi împăraţi s-au împărţit între două mausolee exterioare, unul la nord şi altul la sud de absida

centrală, numite Heroonul lui Constantin şi Heroonul lui Justinian. Biserica în sine nu adăpostea

nici un mormânt, nici măcar pe al fondatorului, iar aşezarea sarcofagelor în fiecare heroon nu

respectă ordinea deceselor, sau pe cea dinastică.

Incinta Bisericii Sfinţii Apostoli era înconjurată de porticuri somptuoase, de mai multe

postamente, în lungul cărora erau depuse sarcofage izolate. Toate sarcofagele erau din marmură

şi acoperite de ornamente valoroase şi minuţioase, înconjurate de lame de argint, de pietre

încrustate sau montate. Efectul era grandios şi orbitor atunci când razele soarelui le atingeau. Cea

mai mare parte a capacelor sarcofagelor aveau formă de acoperiş în două ape. In afară de

minunăţia exterioară, fiecare sarcofag conţinea câte un mic tezaur de bijuterii.

Astăzi se mai păstrează în cadrul muzeului arheologic de la Istanbul patru sarcofage de

porfir, ce au fost găsite în apropierea palatului Topkapi, folosite probabil ca materiale de

construcție la ridicarea palatului.

Mulţi Patriarhi dintre cei mai respectaţi îşi aveau mormintele tot la biserica Sfinţii Apostoli. S-a

păstrat numele multora dintre cei înmormântaţi acolo, în particular cel al lui Ioan Chrysostom.

De asemena biserica adăpostea rămășițele a opt dintre împărați de la Constantin pănă la Marcian,

cu excepția lui Valens, care a fost ucis în timpul luptelor cu goții, iar trupl său nu a mai fost găsit.

Până în secolul XI mare parte din împărații bizantini precum și patriarhii Constantinopolului au

fost înmormântați aici.