Activitatea Sf. Apostoli

8/16/2019 Activitatea Sf. Apostoli

http://slidepdf.com/reader/full/activitatea-sf-apostoli 1/24

Argument

Am ales aceasta tema „Activitatea Sfintilor Apostoli in Noul Testament”

deoarece dupa acesti patru ani de seminar am ajuns la concluzia ca una dintre cele mai

importante baze ale Teologiei Ortodoxe o constituie activitatea Sfintilor Apostoli si

invataturile lor.

Apostolii sînt cei care dup ce !isus s"a înl#at la ceruri i"au dus mai departe

mesajul de iubire între oameni. Sînt cei care au vestit pacea în lume. $esajul lor a fost

îns interpretat în moduri diferite în func#ie de scopurile ivite în anumite etape istorice.

%n Noul Testament exist peste &' de locuri unde apare cuvîntul grecesc ((apostolos)

mai ales în scrierile lui *uca +i ,avel. Termenul deriv de la verbul ((apostello) cu

sensul de a trimite dar în limba greac folosit în afara cercurilor cre+tine exist foarte

pu#ine cazuri în care termenul s însemne ((persoan trimis). Sensul general era acela

de ((flot) sau ((amiral) a+adar un termen militar. Sensul de ((trimis) ((mesager) se poate s fi rmas în limbajul poporului care s"a încet#enit odat cu literatura cre+tin.

%n Noul Testament este folosit cu referire la !isus ca trimisul lui -umnezeu. ((,entru

aceea( fra#i sfin#i( care sînte#i prta+i cemrii celei cere+ti( îndrepta#i privirea voastr

la trimisul +i ariereul mrturisirii noastre( la !isus...) /0vrei 1(23( cu referire la cei

trimi+i de -umnezeu s predice poporului !srael. ((-e aceea +i în#elepciunea lui

-umnezeu a zis4 ((Trimite"voi la ei prooroci +i apostoli +i dintre ei vor ucide +i vor

prigoni) /*uca 22(563 +i cu privire la cei trimi+i de biserici4 ((Astfel dac e vorba de

Titu( el este prta+ul meu +i cu mine împreun lucrtor la voi( dac e vorba despre fra#ii

no+tri( ei sînt trimi+ii bisericilor +i mrirea lui 7ristos) /8 9orinteni &(813: dar mai

presus de toate termenul acesta este folosit cu referire la grupul de oameni care au

de#inut func#ia cea mai înalt în ;iserica primar. %ntrucît ((apostello) pare s

însemne ((a trimite cu un anumit scop) în#elesul cuvîntului ((apostolos) este

probabil ((persoan însrcinat cu o misiune) +i se subîn#elege c !isus 7ristos este 9elcare d acea însrcinare. Nu +tim exact dac termenul ((apostolos) reprezint în Noul

2



Testament un termen evreiesc cu un sens similar. 9ercettorul <engstorf a elaborat

teoria conform creia ((apostolos) reflect termenul ebraic ((salîa) reprezentant

acreditat al unei autorit#i religioase cruia i s"au încredin#at mesaje +i bani +i care este

împuternicit s ac#ioneze în numele acelei autorit#i. %n =aptele Apostolilor( Saul care pe atunci era un prigonitor al cre+tinilor cere scrisori de acreditare de la marele

preot ((s"i aduc lega#i la !erusalim) /=apte >(83 Al#i cercettori precum ?regor@ -ix

au aplicat ideile +i expresiile legate de conceptul de ((salîa) la apostolat +i în final la

episcopatul modern. %ns nu exist nici o dovad c termenul ar fi fost folosit în acest

sens înainte de perioada post"apostolic.2

Originea apostolatului

,entru ca s în#elegem 0vangeliile trebuie s plecm de la premisa c din

grupul mai mare de urma+i ai si !isus a ales 28 brba#i cu scopul de a fi cu 0l( s

predice +i s aib autoritate s vindece +i s scoat demoni. ((i"a fcut pe doisprezece

s fie cu 0l +i s"i trimit s propovduiasc) /$arcu 1(25 3 Singurul caz în care

$arcu folose+te cuvîntul ((apostol) este cu prilejul întoarcerii pline de succes a 9elor

douisprezece dintr"o misiune de predicare +i vindecri. ((9i apostolii s"au adunat la

!isus +i i"au spus lui toate cîte au fcut +i au înv#at) /$arcu 6(1'3 Aceast misiune

este de fapt o miniatur pregtitoare pentru o alta mai mare4 rspîndirea 0vangeliei în

lume. !isus însu+i le"a conferit apostolilor aceast misiune. ((!ar dac s"a fcut ziu a

cemat la sine pe ucenicii si +i a ales din ei doisprezece pe care i"a numit apostoli4 ,e

Simon( cruia i"a zis ,etru( pe Andrei( fratele lui( pe !acob( pe !oan( pe =ilip( pe

;artolomeu( pe $atei( pe Toma( pe !acov al lui Alfeu( pe Simon numit Belotul( pe !udaal lui !acov +i pe !uda !scarioteanul care s"a fcut vînztor) /*uca 6( 21"26 3.8

2 ,r. -r. !. <Cmureanu( $. esan( T. ;odogae( $anual !storie ;isericeascC DniversalC pentru =acultC#ile de

Teologie OrtodoxC( ;ucure+ti" 2>&E( p. 68"61.8 ,rof. 0usebiu ,opovici ( Istorie Bisericească Universală( edi#ia a !!"a ( Tipografia 9Cr#ilor ;iserice+ti(;ucure+ti" 2>8F( p. 25>:

8



Capitolul I

Învăţătura creştină propovăduită de Sf. apostoli

%n ce se rezumC( învC#Ctura pe care apostolii +i ucenicii lui 7ristos au

propovCduit"oG

2. 0xistC un singur -umnezeu( care este tatCl nostru al tuturor( noi to#i suntem

fii lui +i deci ca atare fra#i între noi

8. *umea pCcCtuie+te numai prin pCcatul originar care a necesitat un $Hntuitor(

dar lumea pCcCtuie+te actualmente( ceea ce necesitC ca lumea sC aibC un rCscumpCrCtor.1. !isus 7ristos este -omnul +i $Hntuitorul nostru. 0l s"a dat pe sine pentru

rCscumpCrarea noastrC +i a înviat din mor#i pentru oameni a existat +i înainte în lumea

pCgHnC: o serie întreagC de tradi#ii ne aratC cC ciar în lumea pCgHnC a existat ideea

sacrificiului lui -umnezeu pentru om: dar a trebuit sC vinC 7ristos ca sC aprindC

flacCra mare a mHntuirii( ca în adevCr sC se realizeze mHntuirea +i iertarea pCcatelor.

5. =iind cu to#ii fii lui -umnezeu( fra#i între noi( trebuie sC lucrCm la realizarea

împCrC#iei lui -umnezeu pe pCmHnt( a acelei împCrC#ii( care trebuie sC se apropie cHt

mai curHnd. Nu mai este vremea cHnd omul era adversarul celuilalt( nu mai este

vremea cHnd zeii cCutau sC"+i rCzbune pe bie#ii muritori( ci -umnezeu singur stCpHn al

lumii întregi: un singur -umnezeu ne îmbrC#i+eazC pe to#i.

%nainte de !isus 7ristos oamenii nu +tiau ce este frC#ia( nu +tiau ce înseamnC

aceea unire +i iubire între ei. Acestea erau lucruri de neîn#eles. -ar dincolo de

ideologia specific cre+tinC( dincolo de conceptul metafizic( care aducea oarecum omul#umire sufleteascC pentru oamenii din vremea acea( dincolo de solu#iile intelectuale

1



asupra concep#iei despre lume( despre manifestCrile lumii( ideea cre+tinC trebuia sC se

întindC tot mai mult( pentru cC ea aducea ceva( mai cu seamC acelei lumi dezmo+tenite(

care nu lua parte la ieraria societC#ii contemporane( acelei lumi care nu era luatC în

seamC +i care desigur cu tot entuziasmul ei a trebuit sC se adape la aceastC nouCînvC#CturC( în care to#i oamenii erau fra#i +i to#i erau egali înaintea lui -umnezeu.

F. Organizarea cre+tinilor în acele timpuri primare era cu rotul în coopera#ie.

0rau acele agape( în care +i cel bogat +i cel sCrac erau primi#i la un loc +i nu erau

diferen#e între oameni. -esigur cC nu putem vorbi de egalitatea claselor sociale( dar era

ceva mai mult( dincolo de armonizarea claselor sociale era armonizarea sufletelor. %n

=aptele apostolilor în cap. !I( ni se da o idee clarC despre cum erau comunitC#ile în

acele vremi. -e unde în epoca romanC ideea de proprietate( care se mo+tenea în lumea

cre+tinC proprietatea era un bun( ce ni se dCdea de la -umnezeu( totdeauna avHnd a da

seamC de felul cum noi administrCm acest bun.

9Hnd aceste lucruri se petreceau( cHnd aveam aceastC concep#ie despre

-umnezeu( cHnd era aceastC concep#ie despre lume +i cHnd astfel era în#eles idealul

omului( în#elegem +i ne explicCm complet cum la entuziasmul ucenicilor -omnului s"a

adCugat entuziasmul lumii greco"romane( un entuziasm a+ zice de ordin social( care a

fCcut ca cre+tinismul sC se rCspHndeascC din ce în ce mai mult( afirmHnd învC#Ctura

$Hntuitorului !isus 7ristos +i fCcHnd societatea sC progreseze tot mai mult spre ideal.

%n#elegem pentru ce în cele trei veacuri primare( cre+tinismul a fost rCspHndit tot mai

mult.

;iserica cre+tinC( astfel a ajuns sC"+i aibC conducCtorii +i apostolii ei proprii( a

ajuns la o organizare deosebitC( care dupC aceea a fCcut minuni în lume sub oblCduirea

-uului SfHnt.1

a. Activitatea misionară a Sfinţilor Apostoli.

-ouC concep#ii asupra vie#ii se confruntC de"a lungul tuturor vremurilor( o

adevCratC tragedie de luptC a luminii contra întunericului !s. >(2 ),oporul care locuia

întru întuneric va vedea luminC mare +i voi cei ce locuia#i în latura +i în umbra mor#ii

1 ,r. *ect. Dniv. -r. $iai 7imcinsci( Misiologie şi Ecumenism( partea !( curs pentru anul 1 la =acultatea deTeologie OrtodoxC din ;ucure+ti( ;ucure+ti" 8''F( p. 61" 65:

5



luminC va strClucii peste voi”( a adevCrului contra minciunii( a binelui contra rCului( a

%mpCrC#iei lui -umnezeu care trebuie sC fie pe pCmHnt +i în noi( împotriva împCrC#iei

celui rCu.5

)No#iunea de apostol +i structurile oficiilor în Noul Testament sunt foartecontestate astCzi în discu#iile exegetico"teologice. Dn lucru pare sC fie sigur4 cuvHntul

apostol are mai multe sensuri încC de la autorii Noului Testament. ,entru ,avel(

no#iunea de apostol este strHns legatC de apari#ia 9elui %nviat +i de directa sa

însCrcinare în slujba vestirii 0vangeliei. 0l îi numCrC printre apostoli +i pe misionarii

peregrini în mCsura în care ace+tia sunt reprezenta#i împuternici#i +i -uul -omnului

%nCl#at la cer lucreazC în ei. Acest -u este acela care nu numai cC îi trimite pe

vestitorii 0vangeliei +i pe cei ce vor învC#a popoarele( ci garanteazC însu+i adevCrul:

întreaga învC#CturC emanC de la 0l. ,avel însu+i +tie cC se situeazC într"un neîntrerupt

lan# al tradi#iei care începe de la J@rios 9el ,reaînalt.F

Altfel gHnde+te *uca. ,entru el( apostoli propriu"zi+i sunt numai cei

-oisprezece. Ace+tia reprezintC +i suprema autoritate a învC#Cturii în ;isericC: da( cCci

numai ei au mo+tenit puterea lui !isus +i numai ei pot da mai departe -uul SfHnt.

-eplina putere de a învC#a( de a conduce comunitatea( de a impune mHinile +i de a

conferi deplina putere a slujirii este transmisC mai departe de ei: poate lucra apostolic

numai acela care +i"a ob#inut misiunea bisericeascC fie nemijlocit( fie ulterior( dar

mijlocit de la ei. NumCrul de doisprezece este un postulat dogmatic care( prin analogie

cu cei doisprezece patriari ai triburilor lui !srael( manifestC preten#ia învC#Cceilor lui

!isus de a constitui noul popor al lui -umnezeu. 9u cHt a intrat mai adHnc acest fapt în

con+tiin#a generalC( cu atHt mai exclusiv a fost rezervat titlul de apostol celor

-oisprezece. Tradi#ia apostolicC +i succesiunea apostolicC derivC în mod legitim numaide la ei.6

Alta este( iarC+i( concep#ia scrisorilor pastorale. ,entru acestea( ,avel este pur +i

simplu Apostolul: ceilal#i apostoli nu sunt nici mCcar aminti#i pe undeva. %n

consecin#C( ,avel reprezintC unica autoritate apostolicC: 0vangelia sa leagC întreaga

;isericC +i el i"a dat orHnduirea. ,rin impunerea mHinilor se transmit oficiile în

5 Ibidem:F ,r. *ect.( Simion Todoran( Sfinţii Evanghelişti în cultul ortodox şi iconografia bisericească( în 9O( an !( 2(2>>6( p. F8:6 Ibidem( p. F5:

F



comunitate( iar aceastC irotonire( care este atribuitC în mod expres +i personal

apostolilor( garanteazC puritatea învC#Cturii.E

%n rezumat se poate spune( cC în pofida tuturor diferen#elor( atHt oficiul de

conducCtor al comunitC#ii cHt +i tradi#ia învC#Cturii ;isericii cre+tine sunt legate deapostoli +i sunt numite apostolice( deoarece to#i purtCtorii lor trebuie sC facC +i sC

predice ceea ce au fCcut +i au predicat apostolii( de la care au primit împuternicirea.

Toate oficiile vestirii +i toate celelalte oficii sunt subordonate oficiului de apostol +i în

acesta î+i +i gCsesc ultima normC. ,e lHngC aceasta( apostolii care dintru început au fost

de fa#C +i *"au înso#it pe !isus cel dinainte de %nviere pe drumurile propovCduirii sale

aveau o greutate deosebitC. %mputernicirea lor e dobHnditC nemijlocit de la !isus cel

pCmHntesc( care !"a cemat +i i"a trimis. ,rin ei î+i au originea în însC+i persoana lui

!isus atHt succesiunea cre+tinC cHt +i tradi#ia cre+tinC. 7irotonirea înseamnC învestirea

cu autoritatea de purtCtor al învC#Cturii lui !isus: ea constituia sHmburele oficiului de

conducere în comunitatea cre+tinC. -e aceastC tradi#ie +i succesiune apostolicC î+i leagC

pHnC în zilele noastre ;iserica existen#a sau inexisten#a. Apostolicul din ea îi

garanteazC însC+i esen#a cea mai profundC +i anume legCtura cu 7ristos.”

%ncC din epoca primarC a ;isericii( misiunea apare ca o însu+ire fiin#ialC a ei.

,orunca $Hntuitorului $at. 8&(2>"8' a fost împlinitC cu cea mai mare dCruire de cCtre

Apostoli. 9artea =aptele Apostolilor cuprinde amCnunte clare în acest sens( despre

toate activitC#ile misionare ale Sfin#ilor Apostoli( dar începutul activitC#ii misionare îl

marceazC ziua <usaliilor cHnd -uul SfHnt se pogoarC peste ucenici care încep a grCi

în alte limbi( moment în care începe expansiunea învC#Cturii lui 7ristos.

-uul SfHnt( care vine asupra lor( le dC putere( entuziasm( îi îndeamnC sC nu

lase învC#Ctura doar pentru min#ile lor( ci sC o transmitC mai departe( =apt. 8(F"22 )ierau în !erusalim locuitori iudei( bCrba#i cucernici( din toate neamurile care sunt sub

cer. i iscHndu"se vuietul acela( s"a adunat mul#imea +i s"a tulburat( cCci fiecare îi

auzea pe ei vorbind în limba sa. i erau uimi#i to#i +i se minunau zicHnd4 !atC( nu sunt

ace+tia care vorbesc to#i galileieniG i cum auzim noi fiecare limba noastrC( în care ne"

am nCscutG ,ar#i +i mezi +i elami#i +i cei ce locuiesc în $esopotamia( în !udeea +i în

9apadocia( în ,ont +i în Asia. %n =rigia +i în ,amfilia( în 0gipt +i în pCr#ile *ibiei cea

E Ibidem:

6



de lHngC 9irene( +i romani în treacCt( iudei +i prozeli#i( cretani +i arabi( îi auzim pe ei

vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui -umnezeuK”.&

9on#inutul învC#Cturii lui 7ristos este de acum transmis tuturor popoarelor

lumii( trece peste comunitatea ierusalimiteanC de religie iudaicC spre lumea necre+tinC(greco"romanC.

9ei doisprezece Apostoli ale+i pentru misiune au fost4 Simon numit +i ,rtu(

Andrei( fratele lui( !acob a lui Bevedeu +i !oan fratele lui( =ilip( Iartolomeu( Toma(

$atei vame+ul( iacob al lui Alfeu( !uda fratele -omnului( Simon Bilotul +i $atia.

,etru predicC în ,alestina( capadocia( în ,ont( <oma. !acob fratele -omnului

organizeazC biserica din !erusalim( $atei predicC iudeilor( =ilip în =rigia( Toma în

,ersia( Iartolomeu în !ndia( Andrei în Sci#ia( !uda Tadeul în Arabia( $esopotamia(

Armenia( !acob al lui Alfeu în 0gipt( Simon Bilotul în 0gipt +i Africa de Nord( $atia

în 0tiopia +i în îmtrejurimi +i !oan( cel mai iubit dintre ei( în Asia $icC +i în 0fes.

Iie#ile Sfin#ilor Apostoli ne încredin#eazC cC to#i au murit moarte de martir( excep#ie

Sf. !oan( exilat în insula ,atmos.

*a %nCl#area $Hntuitorului( credincio+ii erau în douC grupe4 Dnul în ?alileea

/peste F'' la nr.3 ! 9or. 2F( 6( altul la !erusalim /ca la 28' =apt. 2( 2F3( trCiau în

rugCciune +i în a+teptarea $HngHietorului !n. 2F(86.

*ocul lui !uda !scarioteanul este luat de $atia prin tragere la sor#i. 9ondi#ia de a

fi apostol rezultC din =apt. 2(82"88 )-eci trebuie ca unul din ace+ti bCrba#i( care s"au

adunat cu noi în timpul cHt a petrecut între noi -omnul !isus( începHnd de la botezul

lui !oan( pHnC în ziua în care S"a înCl#at de la noi( sC fie împreunC cu noi martor al

învierii *ui”.

0venimentul extraordinar din ziua 9incizecimii explicC zelul( abnega#ia +icurajul Apostolilor de a porni la propovCduire. Iorbirea în limbi( la 9incizecime( prin

predicarea 0vangeliei( a dus la convertirea )ca la trei mii de suflete”. ,rima predicC

apostolicC fiind rostitC de Sf. Ap. ,etru( =apt. 8(25"52. )%n contextul acesta( oricare ar

fi solu#ia care s"ar da problemei primatului lui ,etru( un fapt apare totu+i suficient de

limpede4 lui ,etru i"a fost statornicitC o pozi#ie deosebitC în cadrul restrHns al

comunitC#ii învC#Cceilor +i !isus a fCcut aceasta în vederea unei însCrcinCri speciale(

& ,r. !oan $ircea( Cinstirea Sfinţilor !ostoli în "rtodoxie# în lumina a!ostolicităţii şi sobornicităţii Bisericii( în?;( an LLI!( F"6( 2>6E( p. 566:

E



care a fost caracterizatC drept primat( drept putere"ceie sau drept pCstorire. Nu numai

în tradi#ia sinopticC( ci +i în cea special lucanicC( în cea paulinC +i în cea ioaneicC( ,etru

apare ca ,rimul( ca purtCtor de cuvHnt”. 9a rCspuns ortodox4 niciodatC nu s"a pus

problema primatului( din contrC )cel care vrea sC fie mai mare între voi( sC fie slugatuturor”( a spus $Hntuitorul. -upC %nvierea Sa( 7ristos nu"! dC un primat lui ,etru( ci

îl rea+ezC în treapta apostoliei din care el cCzuse în urma celor trei lepCdCri !n. 82( 2F"

2&( iar faptul cC ,avel îl nume+te alCturi de ceilal#i stHlpi( ?al. 8(>. rezultC cC nu este

doar unul pentru toatC ;iserica.

,rima comunitate cre+tinC era astfel formatC( ea stCruia în rugCciune +i

frHngerea pHinii =apt. 8(58. )Ace+ti trei mii de primi cre+tini( iudei +i prozeli#i( din

,alestina +i din împrC+tiere( martori ai evenimentului din ziua ,ogorHrii SfHntului -u(

dovedesc succesul prodigios al predicii apostolice +i caracterul supranatural al

evenimentului care stC la începutul ;isericii”.

Apostolii fCceau misiune în templul din !erusalim( cuvHntul lor era întCrit de

minuni. Spre exemplu vindecarea paraliticului din fa#a templului( din porticul lui

Solomon( a trezit mare interes. Apostolii au dobHndit astfel un succes demn de invidiat

de cCtre cCpeteniile preo#ilor +i conducCtorii poporului.( mai ales cC în centrul predicii

lor misionare sta ca temC centralC minunea %nvierii din mor#i a $Hntuitorului 7ristos.

NumCrul adep#ilor ;isericii cre+tine va cre+te rapid la cinci mii de suflete =apt. 5(5.

Apostolii sunt înci+i( apoi elibera#i.

%n urma predicii misionare a Sf. Apostoli( comunitatea ierusalimiteanC a realizat

benevol +i par#ial comunitatea de bunuri materiale din care urma sC se împartC tuturor

dupC nevoile fiecCruia =apt. 5(16"1E. 9azul lui Anania +i Safira este prima mCsurC

disciplinarC luatC de -umnezeu %nsu+i în ;iserica sa =apt. F( 2"22. )9u toatCîmpotrivirea sinedriului( Apostolii continuC sC predice cu succes. Iin la ei +i bolnavi ca

sC se vindece prin minuni. Apostolii sunt din nou aresta#i( scapC din încisoare( sunt

gCsi#i în templu. Adu+i iarC+i în fa#a sinedriului( dar nu cu for#a( de teama mul#imii

care"! asculta. Apostolii sunt certa#i cu mai mare asprime +i amenin#a#i cu moartea.

!nterven#ia în#eleptului +i venerabilului rabin ?amaliel le scapC via#a. 0i sunt totu+i

bCtu#i +i lCsa#i liberi( cu condi#ia de a nu mai vorbi despre !isus =apt. F(28"58.”>

> ,rof. O. ;ucevsci.( Ucenicii M$ntuitorului( în ?;( an LLI( 22"28( 2>66( p. 2'62:

&



Activitatea misionarC a Sf. Apostoli duce la cre+terea numCrului de credincio+i.

A+a se aleg +apte bCrba#i( la propunerea Apostolilor( pentru a servi la mese. =apt. cap.

6.

,redica Sf. Aridiacon tefan( este( alCturi de a Sf. ,etru( un model de predicCmisionar"apostolicC. =apt. E(8"F6. Mudecarea lui tefan era primul conflict doctrinar al

cre+tinismului cu iudaismul( iar el primul martir al ;isericii. ,rigoana se întinde asupra

întregii comunitC#i. Apostolii rCmHn în !erusalim( credincio+ii se rCspHndesc în

provincie. Apare Saul ca prigonitor de cre+tini. 9redincio+ii propovCduiesc credin#a

prin Samaria( =enicia( 9ipru( Antioia. -iaconii predicC +i boteazC. Apostolii î+i pun

mHinile peste cei converti#i. =ilip în Samaria =apt. &( 86"5'.

;iserica cre+tinC se extinde +i la pCgHni. ;otezul suta+ului 9ornelius cu toatC

casa lui la 9ezareea ,alestinei( capitala politicC a #Crii( ridicatC de însu+i !rod cel mare(

re+edin#a procuratorului +i a garnizoanei romane. 9ornelius era conturion 9oorta

!talica( prozelit( cucernic( temCtor( cinstit de iudei( era bun +i prietenos. =apt. 2'( ,etru

refuzC( vedenia cu mHncCrurile necurate.

Antioia( era alt centru al cre+tinismului primar( perla Orientului( re+edin#a

imperialC( cel mai mare ora+ dupC Alexandria. Aici predicC iudeo"cre+tinii din

diaspora( care erau buni misionari. 0ra o misiune particularC( spontanC( efect al

entuziasmului cre+tin. 9Hnd s"a aflat la !erusalim despre existen#a lor( Apostolii trimit

pe ;arnaba ca sC cerceteze si sC sporeascC numCrul lor. ;arnaba trimite la Tars dupC

Saul( convertit deja. Aici se numesc primii ucenici cre+tini =apt. 22(86. %n mediu iudaic

se numeau fra#i( ucenici( sfin#i.2'

9omunitatea ierusalimiteanC.-omnia lui !rod Agripa /52"553( nepotul lui !rod cel mare( pus peste toatC

,alestina de cCtre romani( a adus mare tulburare cre+tinilor. -in porunca lui este ucis

Apostolul !acob( fratele lui !oan( primul apostol martir. An 55 d. 7r.( =apt. 28(2E. !rod

Agripa aresteazC +i pe ,etru( care scapC în cip minunat +i pCrCse+te !erusalimul

ducHndu"se în alt loc( =apt. 28(2E. %l întHlnim alCturi de ,avel în Antioia. Aici ,avel

apCrC universalitatea cre+tinismului( care nu mai este nevoie sC fie tributar

2' ,r. *ect. -r. Octavian $o+in( 9urs la disciplina „!storia ;isericeascC DniversalC”( Dniversitatea de TeologieOrtodoxC din $oldova( 9i+inCu" 8''6( p. 6" E:

>



circumciziunii ?al. 8(22"2F. );iserica din !erusalim a fost prima centralC misionarC(

iar cei doisprezece( au fost cei dintHi adevCra#i misionari. 9onducerea colegialC a

comunitC#ii oferea posibilitatea unor misiuni temporare a cHte unui Apostol în afara

!erusalimului. 9elor care locuiau permanent sau în cea mai mare parte a timpului la!erusalim le revenea de la sine o autoritate mai mare în sHnul comunitC#ii. 0ste de

presupus( sau foarte posibil( cC primele conduceri ale comunitC#ii erau +i în alte pCr#i

formate din grupuri de colaboratori cu acelea+i drepturi( din sHnul cCrora( mai curHnd

sau mai tHrziu( acela care locuia stabil acolo lua rolul otCrHtor în conducerea

comunitC#ii( pe cHnd ceilal#i se rCspHndeau din nou în misiuni.”

9artea =aptele Apostolilor nume+te pe ,etru( !oan( !acob( ,avel( ;armaba.

,rezen#a Apostolilor este accentuatC cu prilejul Sinodului Apostolic( din anul F' d. 7r.(

=apt. cap. 2F. Sinodul este prezidat de !acob cel $ic( numit de ,avel )StHlp al

;isericii”. 0l nu pare a fi aceea+i persoanC cu !acob al lui Alfeu( fratele lui !oan. !acob

cel $ic era rudC cu $Hntuitorul /vCr3 avea o via#C exemplarC( asceticC( moare în anul

62"68 d. 7r.22

B. Activitatea Sfinţilor Apostoli şi a ucenicilor lor

*a %nCl#area $Hntuitorului( credincio+ii *ui formau douC grupuri mai

cunoscute4 unul în ?alileea( altul la !erusalim( trCind în rugCciune( în a+teptarea

$HngHietorului promis +i a botezului cu -uul SfHnt. -upC 2' zile de la %nCl#are(

fCgCduin#a fCcutC de !isus s"a împlinit( prin ,ogorHrea SfHntului -u( care a întCrit pe

Apostoli cu puteri +i daruri supranaturale pentru misiunea lor în lume.*a originea ;isericii 9re+tine( întemeiatC de Sfin#ii Apostoli dupC învC#Ctura +i

puterea $Hntuitorului( stC acest fapt extraordinar din ziua praznicului 9incizecimii.

0fectul ,ogorHrii SfHntului -u a fost imediat +i revelator. ?rCind în limbile mul#imii

de iudei +i de prozeli#i aduna#i la !erusalim pentru praznic( Apostolii au convertit din

prima zi „ca la trei mii de suflete”.

22 Ibidem:

2'



,rima comunitate cre+tinC era astfel formatC. Se trCia o via#C nouC( „stCruind în

învC#Ctura Apostolilor( în comuniune( în frHngerea pHinii +i în rugCciuni”. Ace+ti trei

mii de primi cre+tini( iudei +i prozeli#i( dovedesc succesul prodigios al predicii

apostolice +i caracterul supranatural al evenimentului care stC la începutul ;isericii.Ace+ti primi cre+tini mergeau la templu( pentru rugCciune( +i constituiau o

comunitate proprie( avHnd un cult special( frHngerea pHinii +i un nou mod de via#C.

NumCrul lor cre+tea zilnic. Apostolii încredin#au cu mCrturia lor %nvierea lui 7ristos(

pe care se întemeia predica lor( iar acest fapt tulbura +i mHnia pe iudeii care"l

condamnaserC la moarte. 9uvHntul cald +i puternic al Apostolilor era crezut( încHt

numCrul credincio+ilor a crescut în curHnd ca la cinci mii de bCrba#i /=apte 5( 53.

9redincio+ii din !erusalim au realizat benevol +i par#ial comunitatea bunurilor4 cei care

aveau case sau #arini le vindeau +i aduceau pre#ul „la picioarele Apostolilor”( pentru

ajutorarea tuturor( dHndu"se fiecCruia „dupC trebuin#C”.

9u toatC împotrivirea Sinedriului( Apostolii continuC sC predice cu succes. Iin

la ei +i bolnavi ca sC"i vindece prin minuni. Apostolii respectiv( sunt aresta#i(

amenin#a#i cu moartea. ,rigoana se întinde asupra întregii comunitC#i. 9redincio+ii se

rCspHndesc în provincie( Apostolii rCmHn în !erusalim. Saul prigone+te cu patimC pe

cre+tini( cCutHndu"i prin case +i tHrHndu"i la judecatC. 9redincio+ii împrC+tia#i

propovCduiesc credin#a lor prin Samaria( ajung în =enicia( în 9ipru( la Antioia.

Antioia( perla Orientului( era re+edin#a imperialC +i cel mai mare ora+ al

!mperiului <oman( dupC Alexandria. Acolo au predicat cre+tinismul mai întHi iudeo"

cre+tinii din diasporC( care s"au dovedit a fi misionari zelo+i( aducHnd pe mul#i la

cre+tinism. Aici( la Antioia( pe teren pCgHn( cre+tinismul se rCspHnde+te într"un mediu

nou +i cu un nume nou( cel de cre+tin. Numele de cre+tin este +i o idee nouC. 9re+tinii(care în mediul iudaic se numeau ucenici( credincio+i( fra#i sfin#i( se vor numi de acum

înainte cu numele lui 7ristos.28

AltC comunitate cre+tinC însemnatC s"a format în Siria.

*a !erusalim( domnia lui !rod Agripa /52"553 aduse tulburare cre+tinilor. -e+i(

prigoni#i( nu to#i Apostolii au pCrCsit !erusalimul. ,rezen#a lor se constatC peste cH#iva

28 Ibidem( p. &">:

22



ani( cu prilejul a+a"numitului Sinod Apostolic #inut în anul F'( care a rezolvat

problema privitoare la situa#ia cre+tinilor dintre pCgHni( pusC la Antioia.

-upC uciderea lui !acob al lui Bevedeu +i dupC plecarea lui ,etru din !erusalim(

urma Apostolilor se pierde în =aptele Apostolilor. ,e scena istoriei cunoscute( rCmHnedominatC( mai mult de 8 decenii( figura uria+C a SfHntului Apostol ,avel. Activitatea

celorlal#i Apostoli este mai pu#in cunoscutC( iar a unora nicidecum.

Apostolii +i ucenicii s"au împrC+tiat în toatC lumea +i au predicat cre+tinismul.

Se +tie cC4

" Toma a predicat la par#i( apoi +i în ,ersia +i !ndia:

" Andrei în Asia $icC( ?alatia( 9apadocia( ,ont( ;itinia( Tracia( Sci#ia $icC:

" !oan în Asia:

" ,etru în ?alatia( ;itinia( 9apadocia +i Asia ,roconsularC:

" ;artolomeu în !ndia( Arabia SudicC( dupC o tradi#ie orientalC +i în Armenia:

" $atei printre iudei( apoi la alte neamuri( ciar +i în 0tiopia:

" Tadeu în ,alestina +i ,ersia:

" =ilip în =rigia:

" $atia în !udeea +i 0tiopia.

Apostolii au avut +i numero+i ucenici +i colaboratori. 9ei E' /E83 de ucenici ai

-omnului 7ristos mergeau predicHnd doi cHte doi( al#ii înso#eau pe Apostoli sau lucrau

în legCturC cu ei.

SfHntul Apostol ,avel. ,ersoana +i activitatea Sf. Apostol ,avel sunt mai bine

cunoscute decHt ale celorlal#i Apostoli. 9ronologia vie#ii lui se poate stabili( cu

aproxima#ie( pe baza cHtorva date cunoscute cu probabilitate( în jurul cCrora graviteazC

via#a Apostolului.,avel e cunoscut cu numele sCu iudaic de Saul /cel dorit3. S"a nCscut în ora+ul

Tars în primii ani ai erei cre+tine. ,Crin#ii lui erau iudei( cu o oarecare bunCstare. 0l a

primit în familie +i în +coalC de la sinagogC o bunC educa#ie +i instruc#iune religioasC(

dupC tradi#ia riguroasC a iudaismului.21

Ora+ul Tars avea +i scoli eline vestite( pentru care era comparat cu Alexandria +i

Atena. TrCind în mediu de limbC +i culturC greacC( Saul le"a cunoscut în cip firesc +i

21 ,r. *ect. Dniv. -r. $iai 7imcinsci( o!%cit%( p. 6F:

28



le"a însu+it într"o mCsurC în care nu le poseda nici unul din ceilal#i Apostoli. ,e lHngC

cultura elenistC( el avea din familie dreptul de cetC#ean roman. Ambele calitC#i au avut

mare importan#C în activitatea lui misionarC. -e foarte tHnCr Saul a mers la !erusalim(

la +coala rabinicC a învC#atului ?amaliel( vestit atunci în toatC lumea iudaicC.,rin calitC#ile lui suflete+ti( Saul era un om superior( rar( un geniu religios.

?Hnditor adHnc +i vorbitor îndemHnatic( un foarte bun psiolog cu un sentiment

religios excep#ional de cald +i puternic( cu un sim# moral foarte fin: personalitate

puternicC( bogatC +i complexC.

Saul nu a cunoscut direct pe !isus 7ristos. ,e vremea activitC#ii publice a

$Hntuitorului( el terminase studiile la ?amaliel +i trCia în ora+ul sCu natal( unde era

rabin. %n istorie el apare ca un persecutor fanatic +i cu o violen#C sHngeroasC aparte(

fiind sufletul acestei prime persecu#ii din !erusalim.25

9onvertirea lui Saul este un fapt de o importan#C excep#ionalC în via#a +i istoria

;isericii. ,entru a"i nega caracterul supranatural( istoricii ra#ionali+ti au cCutat s"o

explice pa calea naturalC( considerHnd"o efectul unei obsesii( alucina#ii( presiuni

psiologice( boli( insola#ii sau a oboselii drumului. %nsC( mCrturia pe care o dC însu+i

Sf. ,avel înlCturC aceste explica#ii. 9onvertirea sa a fost efectul apari#iei reale(

obiective( a lui !isus 7ristos. 7otCrHrea lui de a mCrturisi de acum înainte pe 7ristos(

cu riscul vie#ii sale( dovede+te caracterul miraculos +i irezistibil al cemCrii lui la

apostolat. 9onvertirea SfHntului ,avel a însemnat dezarmarea celui mai periculos

adversar al cre+tinismului +i transformarea lui în cel mai mare Apostol.

9a renegat al *egii iudaice( cum era socotit( Saul a fost continuu bCnuit( urmCrit

+i amenin#at de iudei. -e+i el a pCstrat toatC via#a dorin#a de a converti neamul sCu +i a

suferit mult pentru aceasta( a trebuit sC facC misiune îndeosebi printre neamuri( adicC printre pCgHni. %n misiune( el se adresa de regulC comunitC#ilor iudaice +i prozeli#ilor(

apoi pCtrundea în lumea greco"romanC( preferHnd ora+ele mai însemnate( unde

interesul pentru ideile noi era mai mare.2F

Activitatea Sf. Ap. ,avel de rCspHndire a 0vangeliei s"a desfC+urat în trei

cClCtorii misionare( întreprinse în perioada anilor 5F " F&. ,unctul de plecare de fiecare

datC era Antioia.

25 Ibidem:2F ,rof. O. ;ucevsci( o!%cit%( p. 2'6>:

21



%n prima cClCtorie /5F"5&3 principalele repere geografice ale misiunii Sf. ,avel(

care era înso#it de ;arnaba( sunt 9ipru( provinciile ,amfilia( ,isidia +i *icaonia.

%ntor+i la Antioia Siriei( ,avel +i ;arnaba continuarC activitatea lor misionarC.

%n sHnul comunitC#ii din Antioia s"a produs o tulburare din cauza unor iudei"cre+tini(veni#i din !udeea( care învC#au cC pCgHnii converti#i la cre+tinism trebuie sC observe +i

*egea mozaicC( primind circumciziunea. Astfel( s"a nCscut disputa despre valabilitatea

*egii mozaice. %n anul 5>( ,avel +i ;arnaba( înso#i#i de Tit merg ca delega#i ai ;isericii

din Antioia la !erusalim ca sC spunC cestiunea celorlal#i Apostoli. A fost un moment

critic +i important pentru misiunea cre+tinC.

%n anul F'( Sinodul Apostolilor( presbiterilor +i credincio+ilor din !erusalim( în

frunte cu ,etru +i !acob( au ascultat cele cerute de comunitatea din Antioia +i au

otCrHt( în numele SfHntului -u( sC nu se impunC cre+tinilor dintre neamuri „jugul”

*egii mozaice( ci ei sC se fereascC „de cele jertfite idolilor( de sHnge( de animale

sugrumate +i de desfrHnare”. AceastC otCrHre în#eleaptC a produs mare bucurie în

;iserica Antioiei +i a u+urat mult misiunea cre+tinC între neamuri.

9ea de"a doua cClCtorie misionarC /F2"F53 este mai fructuoasC( extinzHndu"se

cCtre nord"vestul Antioiei. Sf. ,avel viziteazC +i întCre+te ;isericile 9re+tine

întemeiate anterior( înfiin#eazC noi comunitC#i.

A treia cClCtorie /F5"F&3 misionarC a avut în itinerar vizitarea comunitC#ilor

cre+tine din ?alatia +i =rigia( cu un popas de doi ani +i jumCtate la 0fes. %n anul FE

pleacC în $acedonia +i !liria( rCmHnHnd la 9orint unde scrie 0pistola cCtre <omani. %n

$ilet se întHlne+te cu prezbiterii din 0fes( plecHnd apoi pe mare la 9ezareea ,alestinei

+i la !erusalim. 0ste arestat în templu de cCtre iudei +i #inut în încisoare doi ani de

procuratorul =elix.%ntre anii 61"65 face o cClCtorie misionarC în Spania( viziteazC ;isericile din

Asia $icC( $acedonia +i Aaia +i revine în !talia. 0ste încis pentru a doua oarC în

vara anului 66( iar la 8> iunie 6E suferC moarte martiricC.26

$eritele SfHntului Apostol ,avel sunt considerate pentru rCspHndirea

cre+tinismului. Activitatea lui misionarC a fost mai însemnatC ca a celorlal#i Apostoli(

prin calitC#ile lui personale( ca +i prin întinderea +i rezultatele ei. ,rin misiunea lui

26 ,r. *ect. Dniv. -r. $iai 7imcinsci( o!% cit%( p. 66:

25



printre neamuri( el a înrCdCcinat mai ales cre+tinismul în lumea greco"romanC( +i l"a

întCrit la <oma în centrul !mperiului. 0l a eliberat mai ales cre+tinismul de servitutea

*egii iudaice +i a asigurat universalismul lui. 0l este cel mai însemnat ca scriitor +i

gHnditor între Apostoli( urmat de SfHntul !oan. ,rin epistolele sale( Sf. ,avel a fCcutînceputul teologiei cre+tine( a scos( din via#a +i învC#Ctura $Hntuitorului( învC#Cturi de

o neasemuitC frumuse#e( a lCsat ;isericii Dniversale o nepre#uitC experien#C în misiune(

organizare +i via#C cre+tinC.

%n timpurile mai noi( unii autori ra#ionali+ti au apreciat cu vCditC exagerare rolul

+i meritele Sf. ,avel( al#ii le"au contestat cu patimC. -upC unii( el ar fi adevCratul

întemeietor al cre+tinismului( transformHnd în doctrinC +i institu#ie ceea ce la !isus

7ristos era doar o idee( o aspira#ie: dupC al#ii( el a denaturat cre+tinismul( transformHnd

învC#Ctura $Hntuitorului într"un sistem teologic îngust. Ambele pCreri pCcCtuiesc grav(

ignorHnd( cu sau fCrC +tiin#C( faptul cC Sf. Ap. ,avel a fost cel mai credincios +i mai

mare interpret +i instrument al 0vangeliei lui 7ristos.2E

C. Activitatea Apostolilor în lume păgână.

,etru pleacC din !erusalim în anul 55. =apt. 28(2E( s"a dus în alt loc. )0 greu de

aflat unde s"a dus. 9C s"ar fi dus îndatC la <oma e un fapt care nu poate fi dovedit

istoric. -upC toate probabilitC#ile a lucrat în misiuni ca apostol cClCtor liber. 9u timpul

a ajuns +i la <oma unde( dupC o tradi#ie demnC de încredere( +i"a gCsit moartea. 9e s"a

ales însC cu misiunea lui ,etruG”. 0usebiu al 9ezareei care preia de la Origen

informa#iile( ne încredin#eazC cC Toma predica la par#i( în ,ersia +i !ndia( Andrei înSci#ia( !oan în Asia( ,etru în ?alatia( ;itinia( 9apadocia +i Asia proconsularC(

;artolomeu în !ndia +i Arabia sudicC +i dupC o tradi#ia orientalC +i în Armenia( $atei

printre iudei +i la alte neamuri. /0usebiu( !storia bisericeascC( !!!( 2(85: I( 2'3. SfHntul

$atei( dupC o tradi#ie( ar fi mers în 0tiopia unde este tCiat cu fierCstrCul.

2E Ibidem:

2F



,etru la Antioia( conf. ?al. 8(22( ,ont( ?alatia( 9apadocia( Asia proconsularC(

;itinia /Origen( dupC o tradi#ie luatC de 0usebiu( afirmC cC ,etru a ajuns +i în

$acedonia3.

9re+tinismul de la apari#ia sa a reformat întreaga concep#ie a omenirii desprevia#C +i univers. Atitudinea misionarC a Apostolilor a #inut seama de aceste lucruri.

-. p. d. v. spiritual cre+tinismul aducea nou conceptul despre nemurirea

sufletului. Social( moral( politic( concep#ia despre stat era alta. -umnezeu era deasupra

statului( cezarul de la <oma era +i mare preot +i conducCtor politic ,ontifex $aximus(

papa /cezari +i augu+ti3. )*egea lui 7ristos( legea statului K Statul e însC+i na#iunea

organizatC dinamic. !ar na#iunea noastrC e cre+tin ortodoxC( nCscutC( iar nu fCcutC. ,rin

urmare( idealul moral al statului( cristalizat în lege( nu poate fi în dezacord cu idealul

spiritual al na#iunii noastre( reprezentat de 0vangelia lui 7ristos. Nimic mai absurd

decHt sC suprapui unui popor cre+tin un stat dupC cipul +i asemCnarea demo"masonicC

sau dupC ciupul +i asemCnarea ateismului marxist*a na#iune cre+tinC( stat

încre+tinat”.

9onceptul despre via#C în lumea greco"romanC era cel al fatalitC#ii( atHt cHt po#i

percepe pe pCmHnt ca a fi ultima realitate. )%mpCratul era un reprezentant social( oficial

al societC#ii +i în acela+i timp ,ontifex $aximus( adicC omul prin care societatea intrC

în legCturC cu zeii. Ioin#a omului nu era liberC în ceea ce prive+te manifestCrile sociale(

+i nu putea vorbi despre o mHntuire personalC”.

9re+tinismul aduce iubirea +i fraternitatea. /0galitate( libertate( fraternitate K

expresie masonicC( atee( revolu#ia francezC. Nicolae ,aulescu3. ,alestina fCcea parte

din !mperiul <oman( cre+tinismul se extinde providen#ial. *a <usalii( în !erusalim erau

25 neamuri. )dar oricHte explica#iuni am cCuta noi sC dCm d.p.d.v. social sau politic(aceste explica#iuni rCmHn neîn#elese( dacC nu luCm în seamC entuziasmul misionar al

apostolilor +i al ucenicilor lor( care au fCcut ca învC#Ctura cre+tinC sC se extindC”.2&

2& ,r. !oan $ircea( o!% cit%( p. 56&:

26



Capitolul II.

Cultul şi viaţa creştină în epoca apostolică

*a !erusalim comunitatea cre+tinC înfiin#atC de Sfin#ii Apostoli( în ziua

9incizecimii( continua sC trCiascC în sHnul poporului iudeu +i sC meargC la templu( dar

+i"a stabilit de la început un cult +i o via#C proprie( prin care se deosebea de restul

poporului. 9ultul cre+tinilor consta în „frHngerea pHinii”( fCcutC în adunCri #inute în

case particulare. „=rHngerea pHinii” era sCvHr+itC de Sfin#ii Apostoli dupC porunca

$Hntuitorului( în amintirea cinei *ui +i se nume „9ina domneascC”. 9C aceastC cinC

avea un caracter sacru de tainC cre+tinC +i nu era un ospC# sau o masC obi+nuitC( odovedesc cu prisosin#C cuvintele Sf. Ap. ,avel( care o nume+te „împCrtC+anie” cu

sHngele +i cu trupul lui 7ristos. =rHngerea pHinii mai era înso#itC de învC#Ctura

Apostolilor +i de rugCciuni. Adunarea cre+tinilor se fCcea în casC( nu la templu sau la

sinagogC. 9re+tinii se adunau „în toate zilele”( a+a cum mergeau +i la templu.

Adunarea se fCcea seara( cHnd credincio+ii erau liberi de ocupa#iile lor zilnice +i cHnd

de altfel erau +i mai feri#i de ocii iscoditori ai prigonitorilor.

%n afarC de !erusalim cre+tinii erau dezlega#i de practicile cultului iudaic +icultul lor era organizat prin analogie cu cel al sinagogii. ,e cHnd la !erusalim iudeo"

cre+tinii puteau sC meargC la templu( atHt cHt era lini+te( în diaspora( cre+tinii erau

alunga#i din sinagogi +i nevoi#i sC se organizeze în comunitC#i aparte( care nu mai

aveau nici o legCturC cu sinagoga.

0i oficiau astfel numai cultul lor cre+tin( pe care"l sCvHr+eau credincio+ii de la

!erusalim în case +i cu care( fCrC îndoialC( aveau asemCnare. %n general( cultul cre+tin a

pCstrat unele forme din cultul sinagogii. %n sinagogC se citea din Ieciul Testament( se

cHntau psalmi( se rosteau rugCciuni +i cuvHntCri. Adunarea era prezidatC de un apostol(

dacC era prezent( sau de întHistCtCtorul comunitC#ii( episcopul.

9e fel de rugCciuni rosteau la început cre+tinii în adunarea lor( nu +tim. -e

regulC( ele erau improvizate +i potrivite cu momentul +i scopul lor4 unele erau

rugCciuni euaristice( care probabil s"au fixat de timpuriu( altele rugCciuni ocazionale(

2E



de cereri sau de mul#umire lui -umnezeu( în legCturC cu nevoile +i cu bucuriile

credincio+ilor sau ale Apostolilor .2>

<ugCciunea comunC +i obi+nuitC era cea domneascC( TatCl Nostru( care trebuia

fi rostitC de trei ori pe zi.9ultul cre+tin era înso#it uneori( în epoca apostolicC( da manifestCri cu caracter

arismatic. 0le sunt adeverite pentru ;iserica din 9orint.8'

Boteul. %n comunitatea cre+tinC se intra( dupC mCrturisirea credin#ei în !isus

7ristos +i a pCcatelor( prin Taina SfHntului ;otez. -e regulC( pregCtirea era scurtC +i se

reducea la ascultarea unei predici. ;otezul cre+tin se deosebea de cel iudaic( el era mai

mult decHt un rit sau un simbol4 el avea caracter de TainC( prin care se iertau pCcatele +ise comunica arul dumnezeiesc. SfHntul Apostol ,avel îl nume+te „baia na+terii din

nou prin înnoirea -uului SfHnt” /Tit 1( F3( o condi#ie pentru a intra în împCrC#ia lui

-umnezeu. ;otezul putea fi sCvHr+it +i de diaconi.

%ncC înainte de sfHr+itul sec. !( gCsim botezul precedat de o pregCtire mai

îndelungatC a celor ce aveau sC"l primeascC. „%nvC#Ctura celor doisprezece Apostoli”

este de drept socotitC în prima ei parte un cateism ce cuprindea învC#Cturile morale pe

care trebuia sC le cunoascC +i practice cre+tinii. 9onform aceluia+i document( aflCm cC

cel ce dorea sC i se administreze ;otezul( trebuia sC posteascC o zi sau douC. ,osteau

de asemenea +i cei care sCvHr+eau ;otezul. Se sCvHr+ea botezul în apC curgCtoare( dar

+i în oricare altC apC. -acC nu era destulC pentru cufundare( se putea face ;otezul prin

vCrsare de apC pe capul celui ce se boteza.

;otezul se sCvHr+ea în numele Sfintei Treimi. ,unerea mHinilor urma botezului

+i"l completa. *a început ea era sCvHr+itC numai de Apostoli +i era unitC cu rugCciunea pentru primirea SfHntului -u de cCtre cei boteza#i. Dneori ea era urmatC de

manifestarea arismelor .82

!irotonia slujitorilor ;isericii se fCcea prin rugCciuni +i punerea mHinilor de

cCtre Sfin#ii Apostoli( precedatC de postire. 0ste un act sfHnt prin care se comunicC

2> Nicodim $itropolitul $oldovei( &rimele 'ile ale Creştinismului( traducere dupC =. I. =arrar( partea !( 0ditura

Tipografiei Sfintei $CnCstiri Neam#" 2>1&( p. 2'" 21:8' Ibidem:82 ,r. *ect. Dniv. -r. $iai 7imcinsci( o!%cit%( p. 6F

2&



arul lui -umnezeu. -upC Sfin#ii Apostoli( irotoniile au fost fCcute de episcopii pu+i

de ei( asigurHndu"se astfel succesiunea apostolicC pHnC azi.

"ostul este +i el constatat( în practica vie#ii cre+tine( încC de pe vremea Sfin#ilor

Apostoli. %n afarC de împrejurimile despre care s"a vorbit mai sus( se postea înainte desfHr+itul secolului !( miercuri +i vineri /iudeii posteau luni +i joi3. ,oate cC în zilele de

post( cre+tinii se adunau +i pentru cult( obicei pe care"l gCsim mai tHrziu /sec.!!!3 în

unele ;iserici( de exemplu în ;iserica Africii.88

Săr#ători. Biua întHi a sCptCmHnii iudaice era zi de adunare +i de cult cre+tin(

numitC „ziua domneascC”. %nvC#Ctura celor doisprezece Apostoli cere cre+tinilor sC se

adune +i sC sCvHr+eascC SfHnta 0uaristie în aceastC zi( caracteristica principalC a vie#ii

religioase cre+tine. SfHntul !gna#iu o nume+te ziua în care a rCsCrit via#a noastrC( adicC

a înviat 7ristos.81

!udeo$cre+tinii vor fi #inut la început +i sCrbCtorile iudaice. ,e cele douC

sCrbCtori mai mari( ,a+tile +i 9incizecimea( cu care coincideau marile evenimente

cre+tine( le"au #inut de timpuriu +i cre+tinii( cu noua lor semnifica#ie4 %nvierea

-omnului +i ,ogorHrea SfHntului -u. ,robabil în sec. !!!( se serba în Orient( la 6

ianuarie 0pifania numitC +i Teofania( o sCrbCtoare comunC pentru întruparea

-omnului +i arCtarea *ui( în amintirea na+terii +i botezului $Hntuitorului +i a

descoperirii Sale dumnezeie+ti unitC cu evenimentul botezCrii în rHul !ordanului(

sCrbCtoare care a trecut apoi +i în ;iserica <omei. SCrbCtoarea este men#ionatC( la

începutul secolului al !I"lea( în actul martiric al episcopului =ilip de 7eracllea( ca o zi

sfHntC( dar ea nu era generalC.

,entru prima datC( s"a despCr#it sCrbCtoarea Na+terii -omnului de cea

;otezului( serbHndu"se la 8F decembrie( în ;iserica de Antioia( în jurul anului 1EE(apoi la 9onstantinipol( în anul 1E>( cHnd SfHntul ?rigorie de Nazianz a #inut celebra

sa predicC festivC4 „7ristos se na+te( slCvi#i"* K 7ristos din ceruri( întHmpina#i"* K” .

Iia#a cre+tinC stC în strHnsC legCturC cu credin#a +i cu cultul( care era centrul +i

manifestarea ei cea mai frumoasC +i mai edificatoare. 9re+tinii trCiau o via#C nouC(

curatC( superioarC moral +i iudaismului +i pCgHnismului. Spre deosebire de legalismul

iudaic( cre+tinismul punea pre# pe curC#ia sufleteascC( pe iubire( pe bunCtate( pe

88 Ibidem( p. 6E:81 Ibidem:

2>



sinceritate( pe rCbdare( pe milC( pe caritate +i evitC orice plCcere unitC cu pCcat.

A+teptarea revenirii -omnului întCrea mult otCrHrea primilor cre+tini( de a fi gCsi#i

pregCti#i pentru primirea *ui.

9u preceptele ce învC#au +i cu exemplele ce aveau ( cre+tinii realizau o via#CmoralC de o frumuse#e necunoscutC pHnC atunci. 0i trCiau în dragoste( pace( în

cumpCtare( se îndemnau +i se ajutau la cele bune.

Adunarea adesea pentru cult +i învC#CturC( cunoa+terea cre+tinilor între ei(

supravegerea conducCtorilor comunitC#ii( citirea cCr#ilor sfinte( con+tiin#a demnitC#ii

cre+tine( sim#ul rCspunderii morale( ridicau mult nivelul vie#ii cre+tine fa#C de al lumii

celeilalte. 9aritatea devine o func#iune moralC normalC a ;isericii. ,entru

neîn#elegerile lor( cre+tinii erau îndemna#i stCruitor sC se judece între ei +i sC nu meargC

la judecata pCgHnC.

9re+tinismul cinstea +i recomanda tuturor munca( pe care SfHntul Apostol ,avel

o învC#a +i cu pilda mHinilor sale. 0l dC sfaturi morale tuturor categoriilor +i vHrstelor.

S"a ridicat mult nivelul moral al vie#ii familiale( prin cinstirea so#iei ca mCdular al

;isericii +i sorC a lui 7ristos( prin cinstirea +i grija de copii( ca „sfin#i” +i cura#i prin

;otez.

=ire+te( unele umbre existau +i în aceastC societate nouC( cu via#a moralC atHt de

frumoasC. $ustrCrile pe care Sf. Ap. ,avel le adreseazC uneori credincio+ilor( sfaturile

insistente( aratC cC unii cCdeau în pCcate +i slCbiciuni. 0le #ineau de firea oamenilor.

!nteresant e cC ;iserica intervenea pentru cercetarea +i îndreptarea pCcCto+ilor +i

excludea din sHnul ei pe cei vinova#i de pCcate grele. O disciplinC bisericeascC s"a

impus dintru început +i ea a servit pentru men#inerea nivelului moral al comunitC#ilor.

Spre deosebire( însC de sinagogC( ;iserica nu aplica pedepse corporale( ci spirituale( cucaracter moral.85

Capitolul III.85 ,rof. 0usebiu ,opovici( o!% cit%( p. 2F':

8'



"ersecuţiile împotriva apostolilor

Cauele generale,ropagarea cre+tinismului a întHmpinat de la început unele piedici +i greutC#i.

*a !erusalim( Apostolii au avut de suferit arestCri( amenin#Cri( încisoare. 9omunitatea

cre+tinC a avut ca martiri pentru început4 pe diaconul tefan( pe apostolul !acob al lui

Bevedeu +i pe cre+tinii cei prigoni#i „pHnC la moarte” de Saul.

9re+tinismul a cunoscut opozi#ia multor iudei care porneau prigoanC contra lor.

Sf. Ap. ,avel a avut mult de suferit din partea lor +i a fost de cHteva ori în pericol de

moarte. !deii denun#au uneori pe Apostoli mul#imii sau autoritC#ilor romane( ca sC"i

pedepseascC. %ndepCrtarea cre+tinilor de sinagogC( în diaspora( despCr#irea lor de iudeii

angaja#i în rCzboiul iudaic au fCcut sC creascC +i mai mult ura contra lor. AceastC urC s"

a manifestat fie prin persecu#ii sHngeroase /ca uciderea lui !acob „fratele -omnului”3(

fie prin calomnii +i batjocuri la adresa lui !isus 7ristos( fie prin blesteme( fie prin

acuza#ii împotriva cre+tinilor( motiv pentru care Tertulian nume+te mai tHrziu

sinagogile „fontes persecutionum”.,ersecu#iile propriu"zise( cele îndurate de cre+tini din partea mul#imii pCgHne +i

a autoritC#ilor romane( au fost mult mai grele( de lungC duratC +i au pus uneori ;iserica

în grea cumpCnC. ,ersecu#iile sHngeroase au început sub Nero /F5"6&3 +i au durat pHnC

la începutul secolului al !I"lea. ,rin edictul de la $ilan din ianuarie 121( 9onstantin

cel $are /1'6"11E3 pune capCt persecu#iilor în !mperiul roman. Acestea nu au fost

continui( dar au #inut ceva mai mult de jumCtate din timpul de la 65 la 121.

-e obicei( persecu#iile sunt numite dupC împCra#i. *actan#iu socote+te +ase(

Sulpiciu Sever" nouC( Augustin +i ,aul Orosiu zece. -upC caracterul +i gravitatea lor(

persecu#iile se pot împCr#i în 8 sau 1 perioade. %nainte de împCratul -eciu /85>"8F23(

persecu#iile au fost incidentale şi locale. %ncepHnd cu împCratul -eciu( ele au devenit

sistematice şi generale( adicC se aplicau printr"un edict imperial în tot !mperiul roman.

-e la Nero +i pHnC la -omi#ian /&2">63( cre+tinii au fost socoti#i o sectC iudaicC +i

confunda#i cu iudeii. -e la -omi#ian înainte( ei sunt deosebi#i de iudei +i persecuta#i ca

religie nouC +i nepermisC.

82



-in alt punct de vedere( domnia lui Septimiu Sever /2>1"8223 se poate socoti de

asemenea ca un moment nou în istoria persecu#iilor( prin interzicerea prozelitismului

cre+tin. -e la împCratul -eciu( persecu#iile sunt dezlCn#uite de autoritC#ile romane +i

dobHndesc un caracter general( pHnC atunci cre+tinii fiind urmCri#i din ini#iativamul#imii pCgHne.

%n sec. !( legisla#ia persecutoare e nesigurC +i necunoscutC. -e la Traian />&"

22E3 se aplicC de regulC la judecarea cre+tinilor rescripte imperiale. <escriptul este o

dispozi#ie oficialC( provizorie +i limitatC( care se aplica într"o cetate sau o provincie( nu

în întregul imperiu.

-e la -eciu( cre+tinii sunt urmCri#i pe baze de edicte speciale. 0dictul era o

adevCratC lege de stat( cu aplicare generalC +i obligatorie. 8F

"ersecuţiile au fost de mai multe feluri4

Cau'e religioase% 9re+tinismul era o lege nouC( monoteistC( moralC( absolutC( pe

cHnd pCgHnismul era o religie vece( politeistC( idolatrC( decCzutC. 9ontrastul era

evident +i esen#ial. ,CgHnii nu în#elegeau o religie fCrC temple( fCrC reprezentCri

plastice( fCrC zei +i jertfe. <omanii de+i tolerau celelalte religii( ciar +i iudaismul( în

cre+tinism vedeau „o supersti#ie nouC +i rCufCcCtoare”( o religie suspectC. 9redin#a

cre+tinC era socotitC nelegiuire( ateism. Necunoa+terea +i neîn#elegerea învC#Cturii

cre+tine( mai ales întruparea lui -umnezeu( în vierea mor#ilor +i a cultului( ducea la

rCstClmCciri +i la acuza#ii grave care fCceau din cre+tinism un cult secret +i periculos(

magie( farmece( o caricaturC religioasC. Orice calamitate naturalC abCtutC asupra

!mperiului roman era atribuitC cre+tinilor( care prin dispre#ul lor fa+C de zei( fa+C dereligia strCmo+ilor mHnie zeii +i trimit aceste nenorociri asupra oamenilor.86

Cau'e !olitice% *egCtura dintre religie( stat +i via#a publicC scotea +i mai mult în

eviden#C contrastul dintre cre+tinism +i pCgHnism( ea transforma combaterea

politeismului +i a idolatriei de cCtre cre+tini în atitudine du+mCnoasC fa#C de stat +i

societate. ,oliteismul era amestecat în toate manifestCrile vie#ii publice +i de stat.

Obliga#iile religioase erau adevCrate datorii civice. i poporul( +i conducCtorii( +i

8F ,r. *ect. Dniv. -r. $iai 7imcinsci( o!% cit .( p. 6&:86 ,r. *ect. -r. Octavian $o+in( o!% cit%( p. &:

88



preo#ii( +i filozofii timpului vedeau în cre+tinism o religie funestC pentru stat( pentru

societate +i culturC. !deea pCgHnilor cC statul este protejat de zei( cC lor li se datoreazC

puterea +i gloria !mperiului roman +i cC nenorocirile vin din cauza cre+tinilor( care

jignesc +i supCrC pe zei( fCcea ca pCgHnii sC vadC în cre+tini du+mani ai statului.9ultul împCratului a fost una din cauzele cele mai de seamC. 0l constituia o

adevCratC religie de stat +i era o obliga#ie cetC#eneascC. <efuzul cre+tinilor de a

participa la cultul împCratului era socotit ca un act de ofensC a majestC#ii imperiale( o

crimC de ofensC a religiei +i divinitC#ii.8E

Cau'e moral(sociale% ,rejudecC#ile +i ura pCgHnilor se manifestau la început în

aprecierile asupra vie#ii morale a cre+tinilor. Ace+tia cCutau sC"i compromitC pe

cre+tini( ca sC"i facC odio+i societC#ii. 9re+tinii erau acuza#i cC ucid copii la cultul lor +i

se rCnesc cu sHngele +i carnea lor( neîn#elegHnd ei Taina Sfintei %mpCrtC+anii( în care

pHinea +i vinul sunt prefCcute prin arul SfHntului -u în Trupul +i SHngele -omnului

7ristos. 0i mai erau socoti#i imorali( fiind acuza#i de desfrHu( incesturi. 9ei de sus

vedeau în cre+tini elemente vulgare +i"i dispre#uiau( pentru cC se recrutau mai mult din

clasele modeste. ,rin urmare( cre+tinismul era considerat drept o religie de sclavi( de

ignoran#i( de oameni inferiori. ,rin via#a lor retrasC( prin ab#inerea lor de la anumite

meserii( prin critica pe care o fCceau pCgHnilor( prin refuzul unora de a se supune

serviciului militar( cre+tinii pCreau pCgHnilor inutili societC#ii( buni de nimic. ,entru

toate aceste motive( cre+tinii erau urH#i de pCgHni( socoti#i periculo+i( mizantropi(

îndCrCtnici( nebuni( subversivi( conspiratori( trCdCtori iar cre+tinismul o religie odioasC.

$ai mult ciar decHt atHt( unii împCra#i +i guvernatori( care nu vedeau nici un pericol

din partea cre+tinilor în vederea pCstrCrii ordinii morale +i de stat( cedau presiunii

mul#imii +i persecutau pe cre+tini.8&

Bi#ilografie

Biblia sau Sf$nta Scri!tură( 0!;$;O<( ;ucure+ti" 8''&8E Ibidem( p. >:8& Ibidem:

81



;ucevsci ( ,rof. O..( Dcenicii $Hntuitorului( în ?;( an LLI( 22"28( 2>66

7imcinsci (,r. *ect. Dniv. -r. $iai( Misiologie şi Ecumenism( partea !( curs

pentru anul 1 la =acultatea de Teologie OrtodoxC din ;ucure+ti( ;ucure+ti" 8''F

$ircea( ,r. !oan( 9instirea Sfin#ilor Apostoli în Ortodoxie( în luminaapostolicitC#ii +i sobornicitC#ii ;isericii( în ?;( an LLI!( F"6( 2>6E

$o+in( ,r. *ect. -r. Octavian( 9urs la disciplina )Istoria Bisericească

Universală*( Dniversitatea de Teologie OrtodoxC din $oldova( 9i+inCu" 8''6

Nicodim $itropolitul $oldovei( &rimele 'ile ale Creştinismului( traducere

dupC =. I. =arrar( partea !( 0ditura Tipografiei Sfintei $CnCstiri Neam#" 2>1&

,opovici( ,rof. 0usebiu ( Istorie Bisericească Universală( edi#ia a !!"a (

Tipografia 9Cr#ilor ;iserice+ti( ;ucure+ti" 2>8F

<Cmureanu( ,r. ,rof. -r. !oan( $anual !storie ;isericeascC DniversalC

pentru =acultC#ile de Teologie OrtodoxC( ;ucure+ti" 2>&E

Todoran( ,r. *ect.( Simion( Sfinţii Evanghelişti în cultul ortodox şi

iconografia bisericească( în 9O( an !( 2( 2>>6

Activitatea Sf. Apostoli

Documents

Transcript of Activitatea Sf. Apostoli