Referat

Biserica Ortodoxa Românã

Proiect realizat de eleva :Pop Catalina-Mirela

Profesor coordonator : Tompa Ionel

CUPRINS Biserica Ortodoxa in lume

Biserica Ortodoxa Romana :

Despre Biserica Ortodoxa Romana IstoricOrganizare Perspectivev Dogmatice Teologi români ortodocși din secolul XX .Figuri insemnate Critici și controverseAfaceri și averePresa si B.O.R in zilele noastre

Bibliografie

Biserica Ortodoxa

Creştinismul este una din cele trei religii monoteiste contemporane, alături de iudaism şi islam. Considerând împreună catolicii, protestanţii şi ortodocşii sub eticheta globală de "creştini", religia acestora este actualmente la nivel mondial cea mai importantă din punct de vedere numeric. Instituţia specifică creştinismului este biserică. Autoritatea doctrinală este Sfânta Scriptură sau Biblia, la care se adaugă, în ortodoxie şi catolicism, tradiţia Bisericii .

Biserica Ortodoxă (cunoscută și ca Biserica Ortodoxă Răsăriteană sau Biserica Greco-Ortodoxă), este o comunitate de credință creștină. Astăzi creștinii ortodocși sunt organizați în biserici ortodoxe naționale autocefale( independente, ce se conduc singure :greacă, rusă, română, sârbă ,bulgara etc.), aflate în comuniune liturgică (euharistică) unele cu altele. Între bisericile ortodoxe naționale, primatul onorific este deținut de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului. După numărul de credincioși, ortodocșii formează în lume a doua comunitate creștină, după Biserica Catolică.

Numele de Ortodoxie vine din limba greacă, de la ortho – (drept, corect) și doxa – (slăvire sau, într-un înțeles mai general, opinie), traducându-se deci literal „dreapta-slăvire”, cu înțelesul de „credință, opinie corectă”, sau „dreapta-credință”. Este de menționat că și unele din celelalte biserici creștine își consideră propriile învățături ca fiind drepte, sau chiar singurele drepte.

Fundamentele teologiei creștine ortodoxe au fost stabilite la primele șapte sinoade ecumenice, ținute între secolele al IV-lea și al VIII-lea. Din motive religioase, dar și politice, geografice și culturale, între biserica apuseană (romano-catolică) și cea răsăriteană (ortodoxă) s-a produs gradual o separare oficializată în 1054 , cunoscută sub numele de Marea Schismă. În urma acestui eveniment, atât Biserica Ortodoxă, cât și cea Catolică se consideră a fi singura biserică

universală c și apostolică, ca și deținătoarea dreptei credinței .Spre deosebire de biserica Romei, ce pune accentul pe universalitate (catolicitate), cea ortodoxă pune accentul pe puritatea credinței, de unde diferența de nume.

Prezența Bisericii Ortodoxe este dominantă în zone ce s-au aflat în spațiul cultural al imperiilor bizantin și rus: Europa de Est și de Sud-est, Asia, părți ale Orientului Mijlociu și ale Africii. În prezent, numărul de credincioși ortodocși este majoritar în Belarus, Bulgaria, Georgia, Grecia, Macedonia, Republica Moldova, România, Rusia, Serbia, Muntenegru și Ucraina.

Dogma ortodoxa

Biserica Ortodoxă a celor șapte Sinoade Ecumenice are la bază Vechiul și Noul Testament. Conducătorul ("capul") ei este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, „Păstorul cel bun”, care îndrumă credincioșii, pe calea spre mântuire. Biserica Ortodoxă a celor șapte sinoade ecumenice recunoaște un același Dumnezeu treimic, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, întreit în ipostaze (persoane), dar unul în ființă (esență), Dumnezeu atotputernic existent inaintea facerii lumii ,deosebindu-se astfel fundamental de religiile naturale, în care dumnezeul / dumnezeii iau naștere într-un univers preexistent. Teologia Bisericii Ortodoxe, a celor șapte sinoade are la bază dragostea, căci "Dumnezeu este iubire", I Ioan IV:8 (I Ioan 4, 8)

Biserica Ortodoxa Romana

(B.O.R )

Biserica Ortodoxă Română este una dintre bisericile autocefale creştin-ortodoxe. Majoritatea românilor aparţin Bisericii

Ortodoxe Române, dar ea are şi credincioşi dintre minorităţile etnice (romi/ţigani, ucraineni etc.). Numai în România, numărul credincioșilor ortodocși este, potrivit recensământului din 2011, de 13 milioane, deci 72% din populația țării . După unele surse,

printre românii din afara tarii, se află încă sute de mii de ortodocși care își afirmă apartenenta la Biserica Ortodoxă Română.

Aceasta face ca numărul total al ortodocșilor români să fie de aproximativ douăzeci de milioane .

Scurt istoric

Formarea poporului roman este rezultatul simbiozei populatiei autohtone traco-geto-dace cu cea romana si a asimilarii treptate a altor neamuri stabilite veremelnic pe intinsa vatra.Crestinismul a inceput sa patrunda inca din timpul apostolic. In Dobrogea - fosta Scytia Minor - Cuvantul Evangheliei fiind propovaduit, in cea de a doua jumatate a secolului I d.H., de catre Sfantul Apostol Andrei.

Primele organizarii bisericesti ale crestinilor au avut loc dupa anul 271 d.H odata cu retragerea armatei romane si a administratiei din Nordul Dunarii .In urma edictului de toleranta religioasa de la Milan, din anul 313 d.H.in Dunarea de Jos se intalnesc functionand numeroase centre episcopale, unele desigur mult

mai vechi. Printre acestea s-a aflat si Episcopia Tomisului, infiintata - probabil - in ultima parte a secolului al III-lea.

In secolul al XIV-lea,. dupa formarea statelor feudale romanesti (M, TR) - In anul 1359 a luat fiinta in Tara Romaneasca o mitropolie cu sediul la Curtea de Arges, iar in anul 1401, in Moldova, a fost confirmata de Patriarhia de la Constantinopol mitropolia cu sediul la Suceava. Si in Transilvania au existat centre episcopale ortodoxe: mai intai la Dabaca, apoi la Vad, Feleac, , Balgrad (Alba Iulia), Geoagiu, Caransebes, Oradea si Sighetul Marmatiei .

Biserica Ortodoxă Română a luat fiinţă în anul 1872 prin desprinderea Mitropoliei Ungrovlahiei şi a Mitropoliei Moldovei de sub ascultarea canonică a Patriarhiei de Constantinopol şi ridicarea mitropolitului Ungrovlahiei, totodată arhiepiscop de Bucureşti, în rangul de mitropolit-primat al României . Până la constituirea Sfântului Sinod românesc în anul 1872, Bisericile Ortodoxe din Ţările Române au făcut parte integrantă din Patriarhia de Constantinopol, iar ierarhii ortodocşi de aici se găseau sub ascultarea canonică a Patriarhului de Constantinopol, care s-a opus iniţial desprinderii celor două mitropolii şi fărâmiţării Ortodoxiei (precedentul fusese creat în anul 1448, când un Sinodul de la Moscova şi-a proclamat "autocefalia" faţă de Constantinopol, dând astfel naştere Bisericii Ortodoxe Ruse).

După proclamarea independenţei de stat a României (9 mai 1877), au urmat tratative cu Patriarhia de Constantinopol, în vederea recunoaşterii autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. Această recunoaştere a fost acordată pe 25 aprilie 1885 de Patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea. Din perspectiva Patriarhiei de Constantinopol, aceasta este data naşterii Bisericii Ortodoxe Române. De facto, Biserica Ortodoxă Română a luat fiinţă, ca

Biserică autocefală, odată cu constituirea Sfântului Sinod de la Bucureşti în anul 1872. Din 1925, Biserica Ortodoxă Română este organizată ca Patriarhat. În acel an, pe 4 februarie, Sfântul Sinod a hotărât să înfiinteze Patriarhia Ortodoxă Română . Pe 1 noiembrie 1925 a avut loc înscăunarea lui Miron Cristea ca prim patriarh al României (1925-1939) , in prezent din 2007 patriarh este Daniel Ciobotea .

Organizare :

Biserica Ortodoxă Română este singura Biserică ortodoxă în care limba vorbită este de origine romanică; creștinismul românesc este considerat a fi de origine apostolică. (Trasatura unica )

Sfânta Liturghie în Biserica Ortodoxă Română este rostită în limbile română, ucraineană și sârbă (și, sporadic, în limbile maghiară, engleză sau franceză). Biserica Ortodoxă Română este organizată în șase Mitropolii, 13 Arhiepiscopii și 15 Episcopii în România, cu un total de 13 mii parohii și filii, deservite de 14 mii preoți și diaconi. n țară există 631 mănăstiri.

Perspective Dogmatice

În Enciclopedia Românilor (coordonator Dimitrie Gusti, vol. 1, 1938), dogma ortodoxă este sintetizată astfel:

„Cultul creștin ortodox este adorarea unui singur Dumnezeu în trei ipostaze (Sfânta Treime): Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Dumnezeu s-a descoperit oamenilor mai întâi incomplet, în Vechiul Testament, prin Moise și prin Profeți și apoi complet, în Noul Testament, prin însuși Fiul Său, Domnul Iisus Hristos .”

Vestea cea bună adusă oamenilor de Iisus Hristos și jertfa de pe cruce cu corolarul Învierii din morți și Înălțării la ceruri

sunt stâncile de granit pe care este clădită temelia Bisericii creștine. Pentru ca oamenii sa se poată împărtăși din mântuirea adusa de El lumii, Iisus Hristos a lăsat Bisericii Sale mijloacele sfințitoare (Sfintele Taine), asigurând pe urmașii Săi, Sfinții Apostoli, ca și pe urmașii acestora, episcopi și preoți, de asistența și conlucrarea permanentă a Sfântului Duh. Sfintele Taine lăsate Bisericii Sale de Mântuitorul Iisus Hristos sunt în număr de șapte:

1. Botezul.

2. Mirungerea.

3. Împărtășania (cuminecătura).

4. Spovedania (Pocăința).

5. Preoția (Hirotonia).

6. Nunta (Căsătoria).

7. Maslul.

voarele din care își scoate Biserica Creștină ortodoxă principiile sale morale și adevărurile sale religioase, sunt:

Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament (Biblia) Sfânta Tradiție (consemnată în scris de Sfinții Părinți și

Scriitori bisericești) și Hotărârile celor șapte Sinoade Ecumenice.