Bipolaritatea Si Perioada Post

11
Bipolaritatea si perioada post–Razboi Rece T.R.I. Când vine vorba despre relatiile internationale, s- a obisnuit sa se foloseasca mai multe clisee: atunci când se vorbeste despre sistemul international se întrebuinteza, chiar si dupa terminarea razboiului rece, termenii de unipolaritate, bipolaritate, multipolaritate. Totusi, Razboiul Rece a luat sfârsit, iar cliseele au ramas în memoria politicii externe astatelor care le-au folosit. Acestea tind sa realizeze un transfer dintr-o categorie în alta,oscilând între multilateralismul printre actorii mici ai sistemului international siunilateralismul dar care este instrumentul principal de actiune în favoarea atingerii scopurilor de politica externa a actorilor mari. Un cliseu, care are valoare de adevar, chiar si în prezent, când au trecut aproapedouazeci de ani de la destramarea sistemului bipolar al relatiilor internationale, adica de la destramarea Uniunii Sovietice, unul dintre cei doi poli,care s-a mentinut în viata cu ajutorul armelor nucleare. Acesta tine de tendinta de a caracteriza situatia geopolitica actuala, dar si cea trecuta, prin prisma relatiilor de politica externa ale Statelor Unite ale Americii si Federatiei Ruse. Nu exista stat sau actor international, care sa nu tina cont în stabilirea intereselor si prioritatilor nationale de dispozitia politicienilor de la Casa Alba sau Kremlin.Analistii politicei îsi pun întrebari cum ari fi: Ce sunt acesti doi actori internationali:rivali

description

Bipolaritatea Si Perioada Post

Transcript of Bipolaritatea Si Perioada Post

Bipolaritatea si perioada postRazboi Rece T.R.I.

Cnd vine vorba despre relatiile internationale, s-a obisnuit sa se foloseasca mai multe clisee: atunci cnd se vorbeste despre sistemul international se ntrebuinteza, chiar si dupa terminarea razboiului rece, termenii de unipolaritate, bipolaritate, multipolaritate.Totusi, Razboiul Rece a luat sfrsit, iar cliseele au ramas n memoria politicii externe astatelor care le-au folosit. Acestea tind sa realizeze un transfer dintr-o categorie n alta,oscilnd ntre multilateralismul printre actorii mici ai sistemului international siunilateralismul dar care este instrumentul principal de actiune n favoarea atingerii scopurilor de politica externa a actorilor mari.Un cliseu, care are valoare de adevar, chiar si n prezent, cnd au trecut aproapedouazeci de ani de la destramarea sistemului bipolar al relatiilor internationale, adica de la destramarea Uniunii Sovietice, unul dintre cei doi poli,care s-a mentinut n viata cu ajutorul armelor nucleare. Acesta tine de tendinta de a caracteriza situatia geopolitica actuala, dar si cea trecuta, prin prisma relatiilor de politica externa ale Statelor Unite ale Americii si Federatiei Ruse. Nu exista stat sau actor international, care sa nu tina cont n stabilirea intereselor si prioritatilor nationale de dispozitia politicienilor de la Casa Alba sau Kremlin.Analistii politicei si pun ntrebari cum ari fi: Ce sunt acesti doi actori internationali:rivali sau parteneri? Pna la ce punct se extinde aceasta rivalitate sau acest parteneriat? Poate sa existe, totusi un consens ntre cei doi, tinnd cont de faptul ca la nivel declarativ, adica dediscurs politic, tendintele de propagare a interesului national sunt realizabile ntr-o manieraasemanatoare si de o parte, si de cealalta? Pna unde poate ajunge toleranta reciproca, daca sistemul international a fost n secolul XX prea mic pentru cei doi actori internationali? Cineva obtine primatul asupra lumii: Federatia Rusa prin actiuni, declarate multilateraliste sau Statele Unite ale Americii, prin deja consacratele metode unilateraliste? Este posibil sa mai asistam la o astfel de duelare pe arena internationala sau Razboiul Rece le-a epuizat dejaresursele n fata noilor provocari?

Cel de-al doilea razboi mondial a reusit sa puna capat mai multor aspecte care nu-si mai gaseau locul n acea parte din istorie: Imperialismul, structura multipolara aflata ntr-o continua incertitudine chiar de la inceputul secolului a fost inlocuita de biporarismul SUA-URSS, tari participante la razboi, dar cu situatii complet diferite. SUA era o super militara si economica, mult mai putin afectata de cel de-al doilea razboi mondial dect statele europene si URSS pe de o parte care nu putea fi considerata o putere economica, dar totusi din punct de vedere militar avea un cuvnt greu de spus. Axa est-vest s-a stabilizat prin intermediul armelor nucleare.Cauzele exacte ale confruntarii, numite Razboiul Rece, sunt complexe si incerte. Se poate spune totusi ca variatia economica si interesele politice si vidulde putere creat prabusirea vechii ordini a creat sistemul bipolar, n care o mare atentie era acordata disputei dintre cele doua mari puteri. Americanii au ncercat sa se opuna expansiunii comuniste oriunde ameninta. Doctrina"containment" a transformat politica externa a SUA de la forma de izolare n care se aflainainte de razboi la una de globalizare de dupa razboi, opunndu-se URSS-ului (si mai tarziuChinei comuniste) att diplomatic ct si militarl. SUA a sponsorizat diferite aliante regionale precum NATO n 1949. URSS-ul a raspuns in 1955 prin Trataul de la Varsovia. Ambele parti au cautat sprijin n lumea a treia, unde atat SUA ct si URSS au investit armament si bani n diferite guverne sau grupuri de rebeli, n continua lupta comunism-capitalism Oricare ar fi progresul catre controlul armelor nucleare, sistemul mondial a fost pentrutotdeauna tulburat de folosirea bombei atomice asupra orasului Hiroshima pe 6 august 1945.Armele atomice au schimbat relatiile de putere, prin introducerea posibilitatii deautodistrugere totala a oamenilor. Ei practic au impartit lumea pentru cteva decenii n douaclase de putere: cele doua mari superputeri, care detineau cea mai mare parte anucleare si ceilalti. Probabil, rezultatul unui razboi nuclear este att de dezastruos ncat cea mai parte din sistemele politice prevad sfrsitul lumii. Un rezultat este acela ca superputerilenucleare au evitat un razboi direct ntre ele. Un alt rezultat este acela ca discutiile pe bazaarmelor nucleare au devenit un proces continuu. Deceniile de convorbiri despre arme au avutun succes limitat. Un numar de acorduri au restrans arsenalele nucleare ale SUA si Rusia.Faptul ca ambele superputeri posedau arme nucleare, n mod firesc a dus la evitareaunor confruntari directe cu toate ca au existat cteva. Cel mai serios dintre acestea a fost crizanucleara din Cuba, izbucnita n octombrie 1962 dupa ce sovieticii incepusera sa construiascarachete nucleare de raza medie n Cuba.Doctrina americana ce privea un control strict asupra evolutiei altor state a dus laimplicarea SUA n Vietnam. Fortele vietnameze conduse de catre national-comunistul Ho ChiMinh au nvins armatele franceze coloniale in 1954 si au capatat independenta. Dar tara erampartita ntre fortele de nord conduse de Ho si un guvernamant pro-vestic n sud. A nceputlupta pentru unificarea Vietnamului, politica americana de control strict asupra evolutiei altor state a mpins SUA sa intervina cu propria ei armata n1964 n sprijinul Vietnamului de Sud.Vietnamul a cauzat un numar important de schimbari n atitudinea SUA si a implicariiacesteia n relatiile internatonale. Una dintre schimbari a fost o sporire a rezistentei fata de necesitatea razboiului rece de a combate comunismul pretutindeni. n al doilea rnd, SUA a realizat cu claritate ca sistemul bipolar se prabusea. Cu toate ca, mai ales din punct de vederemilitar unele aspecte ale bipolarismului s-au pastrat, sistemul de aliante din jurul celor doi polia nceput sa se fragmenteze. China si URSS erau atat de contrare ncat erau pe punctul de a segasi n razboi n 1969. ncepnd, aproximativ cu guvernarea liderului sovietic Leonid I.Brejhnev(1964-1982) si a presedintelui american Richard M. Nixon(1969-1974) relatiile est-vest au nceput sa renasca. Realiznd cu acuratete realitatea schimbarii balantei puterii, nspecial ascensiunea Chinei si declinul consensului n cea ce priveste razboiul rece n SUA, Nixon s-a hotart sa mbunatateasca relatiile cu URSS si China printr-o politica de detenta.Bazndu-se pe propriile perspective internationale si schimbari interne, URSS si China ajungla un real consens politic si au copiat tendinta de moderare din politica americana.

Sfarsitul sistemului bipolar. In timpul anilor 70 si inceputul anilor 80 relatiile dintre est si vest au continuat sa se raceasca si sa se incalzeasca, dar in ansamblu s-au imbunatatit.Din 1985 ele au inceputa sa se schimbe mult mai repede. URSS a intrat in atentia puterilor. Michail S. Gorbaciov a devenit presedintele URSS in 1985 si a functionat dreptcatalizator in privinta schimbarilor aparute. El a incercat sa reformeze sistemul politic opresival URSS prin permiterea exprimarii unor oponenti si prin masuri democratice. Gorbaciov acautat sa restructureze greoiul sistem economic si birocratic sovietic.Gorbaciov nu era nici democrat, nici capitalist in sensul european de vest al cuvintelor,scopul sau principal era sa reintinereasca URSS-ul. Gorbaciov a cauta sa aiba relatii mai bunecu vestul pe langa proclamata sa preferinta pentru armonie, existand doua motive. In primulrand, o relaxare a tensiunilor i-ar fi permis acestuia sa reduca partea alocata de catre bugetulURSS cheltuielilor militare si sa le redirectioneze in scopuri interne in vederea dezvoltariitehnologice a URSS-ului. In al doilea rand, stabilirea de relatii pasnice cu vestul ar fi permisacestor state sa investeasca in anumite aspecte economice incluzand tehnologii sofisticate,conditii mai favorabile de schimburi, si accentuarea unor investitii private in URSS.Spre a-si indeplini telurile Gorbaciov a lansat o pace ofensiva ce consta intr-ocombinatie intre o diplomatie publica abila si activitate intensa. El a retras fortele sovieticedin Afganistan, a cooperat cu SUA spre a detensiona situatia din sudul Africii, Americacentrala si oriunde in alta parte; a anuntat faptul ca URSS-ul intentioneaza sa permita Europeide est sa-si urmeze propriile politici sociale interne. Aceste schimbari in politica URSScuplate cu sistemul economic si politic sovietic slabit au oferit Europei de Est ocazia de a sedezlipi din orbita moscovita. Cele mai dramatice evenimente au avut loc in ceea ce atunci senumea Germania de Est. Atunci la mijlocul anului 1989, 500. 000 de locuitori ai Germanieide Est au demonstrat impotriva guvernului lor comunist in fata ultimului simbol al razboiuluirece, Zidul Berlinului. In cateva saptamani guvernul Germaniei de Est a incetat safunctioneze, grabind astfel unificarea Germaniei. In octombrie 1990 Germania de Est practics-a autodizolvat si s-a format in parti componente ale landurilor germane, apartinand astfelunei singure Germanii. Dominatia sovietica asupra altor tari din Europa de Est a disparut curepeziciune, guvernele comuniste din zona au fost dizolvate sau fortate sa renunte la puterea politica. Cateva tari au cerut retragerea trupelor sovietice si in februarie 1991 membrii Pactului de la Varsovia au dizolvat alianta.Sunt unii care sustin ca lumea este sau ar trebui sa urmeze calea unui nou sistem ce presupune prabusirea sau slabirea sistemelor nationale si impunerea unei noi organizatii supranationale ce presupune un control mai amplu. La extrema acesta ar putea deveni un guvern unic mondial si sistemul ar fi in acest caz unipolar. Un alt tip de sistem unipolar este "imperiul universal, in care o superputere dobandeste hegemoia mondiala. Au existat unele speculatii cum ca SUA ar putea sau ar trebuisa incerce sa obtina aceasta hegemonie. In timpul crizei din Golf (1990-1991) presedinteleBush a vorbit despre stabilirea unei noi ordini mondiale bazate pe o cooperare americano-sovietica si o mai mare incredere acordata legilor internationale si organizatiilor internationale.Cand americanii si trupele aliate au triumfat in razboiul din Golf 1991 si URSS-ul s-a prabusit, unii observatori, printre care si Charles Krauthammer au afirmat ca "traim intr-olume unipolara, avand SUA ca putere hegemonica. Krauthammer a sustinut faptul ca SUA ar trebui sa se bazeze pe "putere si vointa: puterea de a recunoaste lumea unipolara si vointa de a o conduce. O alta structura posibila in cazul evolutiei globale este un sistem multipolar.Fostul presedinte al URSS , M. Gorbaciov dupa 46 de ani era foarte diferit: Sistemul bipolar si-a epuizat potentialul, a spus el celor adunati in cadrul colegiului Westminster . Cea maimare majoritate a populatiei era de parere ca solutia va fii multipolaritatea.Daca Gorbaciov are dreptate si se dezvolta un traditional sistem multipolar statal, atunci tari ca SUA, China, Germania, Japonia, si Rusia sunt cele mai probabile sa joace aceste roluri de "poli. Si alte cateva state, dintre care cel mai probabil India s-ar putea alaturaacestora de dinainte. Fostul presedinte Richard Nixon, spre exemplu, estima faptul ca una dintarile care ar putea deveni mare putere mondiala ar fi China in secolul XXI. Germania este si ea la randul ei o tara care a inceput sa demonstreze virtuti diplomatice . Economia si potentialul militar Japonez au iscat aprinse controverse in legatura cu viitorul orientarii internationale a statului japonez. Pactul de la Varsovia s-a dizolvat. Nu numai atat dar indecembrie 1991 s-a intamplat imposimilul cand presedintele Boris Eltin a spus ca Rusia ar fide acord sa intra in NATO.S-a terminat un razboi rece si au inceput altele doua, avertiza o analiza secreta facuta de guvernul chinez. Prima lupta a fost o continuare a tarilor capitaliste de a submina tarile comuniste ramase, inclusiv China. Al doilea razboi rece sugereaza documentul se baza pecresterea tensiunilor din cadrul aliantei vestice. Preziceri ocazionale despre Germania sau Japonia masiv inarmate si agresive, sau o confruntare dintre SUA si oricare dintre aceste tarieste in acest moment pura speculatie, dar este incorect sa gandim ca stransa colaborare din al doilea razboi mondial, bazata pe un inamic comun si o alianta dominata de SUA vacontinua in ordinea mondiala care evolueaza.

Exista cateva lucruri capabile de a modifica structura multipolara traditionala bazata pe stat. Intradevar exista un acord general printre oamenii de stiinta cum ca sistemul nu va arata si nici nu va opera asemeni sistemului multipolar existent in perioda celui de-al doilea razboi mondial. O modificare ar fi aceea ca Natiunile Unite sau alte organizatii globale ar putea deveni mai independente si chiar mai puternice. O alta posibilitate ar fi eventuala dezvoltare a unor poli regionali. Europa, sub forma Comunitatii Europene sau a orcarei alteforme, ar putea deveni un pol. Germania si Franta, spre exemplu, au stabilit in 1992 armateunite care pot servi in mod neindoielnic ca un nucleu viitoarei armate europene. Exista deasemenea semne, care trebuiesc mentionate, ale opozitiei fata de politica unica europeana.Un pol nord american este posibil sa se dezvolte. O intelegere de liber comert existadeja intre SUA si Canada, si negocieri trilaterale in vederea captarii Mexicului in ceea ce estenumit "Nord American Free Trade Association (NAFTA) s-au incheiat. Aceasta ar forma un bloc economic de 360 de milioane de consumatori si un castig de 6. 000 de miliarde de USDannual, cu o treime mai mare decat cea a Comunitatii Europene. Pe langa NAFTA existaeforturi vremelnice des etichetate drept "intrepinderi pentru initiativa americana, sub formaextinderii ideii de comert liber regional la intreaga emisfera vestica. Pana acum, faza este pur economica si nu politica de cooperare, dar este posibil ca America de Nord si chiar emisferavestica ar putea deveni un alt pol regional (Hurrell, 1992).In mod similar, premierul malaiesian Mahathir Mohamad a propus in 1991 o grupareeconomica est-asiatica condusa de Japonia. Aceasta idee este mai putin dezvoltata decat cea a blocului est-emisferic nord-american, dar Asociatia Natiunilor din Asia de sud-est include Japonia) a semnat o intelegere de liberarizare a comertului in ianuarie 1992, siregionalismul a inceput sa-si piarda din putere in aceasta zona (Bello&Blantz, 1992).Ceea ce putem spune cu siguranta este ca bipolaritatea nu mai exista. Noul sisteminternational va avea probabil cateva caracteristici multipolare, dar nu se va concretiza insistemul multipolar timpuriu.

Bibliografie : Martin Griffiths, Relatii Internationale, Editura Ziua, Bucuresti, 2003;2.Karl W. Deutsch, Analiza relatiilor internationale, Editura Tehnica-Info, Chisinau,2006