BIOS-ul si Utilitarele Sale

Îndrumar laborator Anul I – Text preliminar

16

Aplicaţia nr. 2

BIOS-ul şi utilitarele sale 2.1. Scopul lucrării

Însuşirea elementelor de bază necesare pentru configurarea calculatorului şi utilizarea programului de setare (SETUP).

2. Elemente teoretice

2.1. Definiţia şi funcţionarea BIOS-ului BIOS-ul este acronimul de la Basic Input/Output System (sistemul de

intrare/ieşire de bază). BIOS-ul reprezintă interfaţa dintre software şi hardware permiţând acestor componente să comunice şi să interacţioneze.

Un sistem de calcul este constituit din mai multe straturi care comunică între ele prin intermediul diferitelor interfeţe. Figura 1 prezintă această împărţire pe straturi.

Aplicaţie

API

Sistem de operare

Interfaţa BIOS

Hardware

În acest sistem stratificat, pe nivelul cel mai înalt se află aplicaţia (un

sistem de baze de date, un mediu de programare în C++, un browser de internet, etc.) Aceasta nu poate să interacţioneze direct cu componentele hardware, ci numai cu sistemul de operare prin interfaţa API (Aplication Program Interface – Interfaţa de Programare a Aplicaţiilor). API este o bibliotecă de funcţii comune pe care aplicaţia le apelează pentru a cere sistemului de operare să facă diferite activităţi. Deoarece este specifică sistemului de operare, interfaţa API este diferită de la un sistem la altul.

Totuşi, indiferent de sistemul de operare, interfaţa API permite aplicaţiei să realizeze serviciile fără să ştie cum lucrează sistemul de operare. Nu este necesar ca aplicaţia să cunoască informaţii despre componentele hardware ale calculatorului.

Sistemul de operare îi comunică sistemului BIOS de ce are nevoie pentru a îndeplini cererea aplicaţiei. Sistemul de operare nu comunică niciodată direct cu componenetele hardware.


17

Sistemul BIOS este format din totalitatea componentelor care asigură interacţiunea dintre hardware şi software. BIOS-ul calculatorului este format din BIOS-ul de pe placa de bază şi BIOS-ul de pe toate plăcile suplimentare instalate în sistem, împreună cu driverele de dispozitiv ale acestora.

După pornirea PC-ului şi încărcarea sistemului de operare Windows XP, se utilizează BIOS-ul aparţinând sistemului de operare.

BIOS-ul permite sitemului de operare să accepte diferite tipuri de componente hardware. Fiecare componentă hardware este livrată (sau are corespondent în BIOS-ul de bază) cu un modul BIOS şi/sau un driver propriu care devin parte a BIOS-usului sistemului. În consecinţă, stratul BIOS este dinamic şi se schimbă în funcţie de configuraţia hardware a calculatorului. Scopul acestuia este de a masca deosebirile dintre diferitele tipuri de componente hardware şi de a prezenta sistemului de operare o interfaţă comună.

Funcţia stratului BIOS este de a transforma comenzile sistemului de operare în acţiuni executate de componentele hardware. Stratul BIOS este modalitatea sistemului de operare de a accesa stratul hardware.

2.2. Sistemul BIOS de pe placa de bază

BIOS-ul plăcii de bază este componenta cea mai importantă a stratului

BIOS, deoarece conţine toate procedurile software necesare pentru pornirea sistemului. De asemenea, acesta conţine utilitarele de bază pentru diagnosticare şi configurare.

Cipul BIOS. Sistemul BIOS al plăcii de bază este stocat într-un cip de pe placa de bază, o memorie, în prezent având o capacitate de aproximativ 2 Mbiţi (256 KB), sau mai mult.

Componentele sistemului sunt următoarele: - teste de diagnosticare la punerea sub tensiune; - utilitarul de configurare a sistemului; - procedura de iniţializare a încărcării (bootstrap); - interfaţa BIOS.

. La pornirea calculatorului (după alimentarea de la reţea) se iniţiază testul

de diagnosticare POST (Power-On Self Test – Autotestare la Punerea sub Tensiune). Testul POST asigură că toate componentele critice funcţionează corespunzător. După terminarea secvenţei POST se oferă posibilitatea de acces la utilitarul de configurare a sistemului (de regulă prin apăsarea tastei DEL). Acest utilitar permite configurarea şi modificarea diferitelor caracteristici ale sistemului.

POST testează funcţionarea diverselor componente hard de pe placa de bază în ordinea următoare (ordinea poate fi totuşi modificată în funcţie de fabricant): 1. Testul CPU (central processing unit) – testează registre, instrucţiuni, coprocesor, modul real, modul protejat etc.;


18

2. Verifică suma de control ROM-BIOS; 3. Verifică suma de control CMOS-RAM; 4. Testează/iniţializează controller-ul DMA; 5. Testează/iniţializează controller-ul de tastatură; 6. Verifică primii 64k RAM; 7. Testează/iniţializează controller-ul de întreruperi; 8. Testează/iniţializează controller-ul cache; 9. etc. Dacă s-a detectat un defect, calculatorul se opreşte fără să afişeze mesaje. Dacă toate funcţiunile de pe placa de bază sunt corecte, POST testează perifericele (tastatura, interfaţa hard-disc, etc.) producând şi iniţializarea variabilelor BIOS şi a tabelei de întreruperi. În continuare POST testează existenţa extensiilor ROM verificând primii doi octeţi din zona de memorie alocaţi extensiilor. Dacă aceşti doi octeţi conţin 55H respectiv AAH, atunci există o extensie BIOS. Următorul octet va indica dimensiunea extensiei în module de 512 octeţi. Rutinele POST verifică starea de bună funcţionare a calculatorului (se verifică memoria, etc.)

Iniţializarea implică crearea vectorului de întrerupere, astfel încât la apariţia cererilor de întrerupere calculatorul să comute la rutina corespunzătoare de tratare a întreruperii. La iniţializare se stabileşte şi configuraţia echipamentelor sistemului de calcul.. Pentru a fi făcute funcţionale unele componente este necesară configurarea registrelor şi încărcarea parametrilor.

Componenta BIOS este strâns legată de structura hard a calculatorului. Există mai mulţi producători de BIOS (Phoenix, AMI, Award, etc). Cipul ROM conţinând BIOS-ul este localizat întotdeauna la adresa de segment F000. Adresa exactă de start a BIOS-ului depinde de fabricant. BIOS-ul IBM original startează cu offsetul E000H, pe când BIOS-ul Phoenix startează cu offsetul de adresa C000H.

Caracteristicile BIOS controlează multe aspecte funcţionale ale calculatorului.

O parte din informaţiile pe care le obţine BIOS-ul despre calculator se preiau din poziţiile comutatoarelor (jump-erelor) de pe placa de bază sau prin lansarea de teste speciale şi interpretarea răspunsurilor primite.

Pornire

POST

INITIALIZARE

INCARCAREA SISTEMULUI DE OPERARE


19

BIOS-ul lansează procedura de iniţializare a încărcării care caută sectorul master de încărcare (MBS-Master Boot Sector, sau cu denumirea consacrată MBR-Master Boot Record). Aceste unităţi pot fi diverse: un hard-disc, o unitate de CD-ROM sau chiar o memorie USB. Sectorul master de încărcare nu este decât o zonă predefinită, conţinând codul care iniţiază încărcarea sistemului de operare.

După ce este executat, sectorul master de încărcare cedează sistemului de operare controlul procesului de încărcare, iniţializând executarea sectorului de încărcare al sistemului de operare. Sistemul de operare începe apoi să încarce propriile fişiere de nucleu.

În cazul sistemelor mai noi, aici se încheie rtolul sistemului BIOS de pe placa de bază, deoarece sistemele de operare actuale, ca de exemplu Windows XP, folosesc propriile drivere care oferă funcţionalitate şi performanţe superioare faţă de driverele de bază din BIOS.

Modulele BIOS-ului de pe placa de bază îşi păstrează importanţa în faza de pornire a sistemului, sau dacă se folosesc pentru depanare, sau ca module sigure. Ele funcţionează garantat cu orice componentă hardware pentru PC şi fac parte în continuare, obligatoriu, din orice PC.

2.3. Configurarea şi optimizarea calculatorului prin intermediul

BIOS-ului Deoarece configurarea şi optimizarea funcţionării structurii hardware a

unui calculator depinde de tipul de BIOS încorporat, iar spaţiul pentru descrierea tuturor tipurilor de BIOS nu ar fi posibilă în lucrare, se va face referire la un tip de BIOS cu care sunt dotate în mod frecvent calculatoarele PC (BIOS-ul Award).

Se face observaţia că programele BIOS sunt într-o continuă evoluţie, şi deşi ele păstrează compatibilitate cu versiunile mai vechi, progresul tehnologic care face să apară noi dispozitive, forţează şi înnoirea şi dezvoltarea BIOS-ului.

2.3.1. BIOS-ul AWARD conţine suport pentru specificaţiile Plug and

Play (PnP) şi foloseşte un software special (înglobat în BIOS şi în sistemul de operare WINDOWS XP) pentru a configura automat plăcile adaptoare şi a rezolva conflictele de resurse dintre ele.

Combinaţia dintre BIOS-ul plăcii de bază, BIOS-ul modului adaptor şi driverele încărcate de pe disc alcătuiesc întregul BIOS AWARD.

BIOS-ul AWARD are patru componente funcţionale: - Programul POST (Power-On Self Test). - Programul CMOS setup.

- Programul Bootstrap loader. - Colecţia de drivere BIOS.

În continuare se prezintă câte o scurtă descriere a acestor componente. - Programul POST testează procesorul, memoria, cipset-ul, adaptorul

video, controllerele de disc, unităţile de disc, tastatura etc.


20

- Programul CMOS setup realizează configurarea şi setarea sistemului. Acesta este un program structurat în meniuri, care se activează prin apăsarea unei anumite taste în timpul execuţiei secvenţelor POST. Permite configurarea parametrilor plăcii de bază şi ai cipset-ului, a datei şi a orei, a parolelor, a unităţilor de disc şi a altor parametri de bază ai sistemului. De asemenea, se poate controla modul de gestionare a consumului de la sursa de alimentare şi succesiunea unităţilor de încărcare din BIOS, iar în unele sisteme se pot configura frecvenţa procesorului şi parametrii multiplicatorului de ceas.

- Bootstrap loader este o rutină care caută pe unităţile din sistem sectorul principal valid de încărcare (sectorul MBR). Dacă este găsit (pe baza unor criterii - octeţii de semnătură se termină cu 55AAh), este identificat ca MBR şi se execută codul de program pe care acesta îl conţine. Apoi se continuă procesul de încărcare cu aducerea în memorie a sectorului de încărcare a sistemului de operare, care încarcă apoi nucleul fişierelor sistemului de operare.

- BIOS (Basic Imput Output System) este colecţia de drivere utilizate ca o interfaţă de bază între sistemul de operare şi hardware-ul sistemului, la încărcare şi în timpul funcţionării.

Programul de configurare SETUP este stocat în memoria Read-Only (ROM) de pe placa de bază. Pentru a iniţializa procedura de configurare se apasă tasta DEL atunci când sistemul butează. Va apărea următorul menu:

CMOS Setup Utility – Copyright (C) 1984 – 2003 Award Software

Standard CMOS Features Advanced BIOS Features Advanced Chipset Features Integrated Peripherale Power Management Setup PnP/PCI Configuration PC Health Status

Miscellaneous Control Load optimiyed Defaults Load Standard Defaults Set Supervisor Password Set User Password Save &Exit Setup Exit Without Saving

Esc: Quit F10: Save & Exit Setup

↑ ↓ → ←: Select Item

Time, Date, Hard Disk Type ...

Se selectează una din opţiuni pentru a trece la ecranul următor. Secţiunea

de la subsolul meniului principal explică felul în care se poate naviga în acest ecran. O a doua secţiune afişează detalii despre categoriile selectate în meniul principal.

2.3.2. Standard CMOS Setup

Ecranul STANDARD CMOS SETUP înregistreză informaţii de bază

despre hardware şi stabileşte ceasul sistemului şi tratarea erorilor. Aceste înregistrări pot fi pierdute sau corupte dacă bateria de pe placă este consumată sau slabă.


21

Item Help Date (mm : dd : yy) Tue, Jan 18 2005:01:19

Menu Level > Time(hh : mm : ss) 23:23:24 Change the day,

month, year and century

> IDE Primare Master [Excelsor Technology] > IDE Primare Slave [None] > IDE Secondary Master [TEAC CD-W552E] > IDE Secondary Slave [GCR-8521B] Drive A [1.44, 3.5”] Drive B [None] Floppy 3 Mode suport [Disabled] Halt On [All, But Keyboard] Base Memory 640 K Extended Memory 255 M Total Memory 256 ↑ ↓ → ← Move Enter: Select +/-/PU/PD: Value F10: Save ESC: Exit F1:

General Help F5: Previous Values F6: Optimized Defaults F7: Standard Defaults

Date - mm este luna, dd este data, yy este anul. Time - hh este ora, mm este minutul, ss este secunda. Primary master, Primary Slave, Secondary Master, Secondary Slave -

identifică tipul canalelor la disc instalate în calculator. Sunt disponibile 45 de tipuri predefinite; patru tipuri definite de utilizator sunt pentru Enhaced IDE BIOS.

Se tastează USER pentru a declara un tip definit de utilizator. Se apasă PgUp/PgDn pentru a selecta un tip de hard disc căruia îi corespunde un număr, sau se introduce numărul (de la producătorul hard discului) şi se tastează ENTER. Dacă se selectează Auto, atunci BIOS-ul va detecta automat unităţile de HDD şi CD-ROM şi le va afişa la pornirea sistemului. Dacă se selecteză USER va trebui să se cunoască informaţiile din tabelul de mai jos.

Type tipul unităţii

SIZE ajustare automată

CYLS număr de cilindri

HEAD număr de capete

PRECOMP scriere precom

LANDZ Zonă de aterizare

SECTOR număr de sectoare

MODE tipul modului


22

Dacă controlerul interfaţei hard discului este ESDI, selecţia trebuie să fie

Type 1 iar dacă este SCSI, selecţia trebuie să fie None. Dacă echipamentele nu au fost instalate se selectează None şi se tastează Enter.

Drive A, Drive B - identifică tipul de unitate de dischetă A sau B care a fost instalată în calculator.

None Nici o unitate de dischetă instalată

360k, 5,25 in 5,25" Tip PC cu capacitate de 360KB

1,2M, 5,25 in 5,25" Tip AT cu capacitate de 1,2MB

720K, 3,5 in 3,5" dublă densitate cu capacitate de 720KB

1,44M, 3,5 in 3,5 dublă densitate cu capacitatea de 1,44MB

2,88M, 3,5 in 3,5 dublă densitate cu capacitatea de 2,88MB

Halt on - determină dacă se va opri calculatorul la detectarea unei erori în

timpul procesului de pornire.

No errors Când BIOSul detectează o eroare care nu este fatală, sistemul va fi oprit şi vom fi anunţaţi.

All errors Butarea sistemului va fi oprită la orice eroare detectată.

All, But Keyboard Butarea sistemului nu se va opri în cazul unei erori de tastatură dar se va opri la orice altă eroare.

All, But Diskette Butarea sistemului nu se va opri în cazul unei erori de dischetă, dar se va opri la orice altă eroare.

All, But Disk/Key Butarea sistemului nu se va opri în cazul unei erori de tastatură sau hard disc dar se va opri la orice altă eroare.

Memory - are doar rolul de afişare, determinat de POST-ul (Power On Self

Test) al BIOSului. 1. Base Memory - valoarea memoriei de bază este tipic de 512K sau

640K, bazată pe memoria instalată pe placa mamă. 2. Extended Memory - arată câtă memorie expandată este prezentă în timpul testului de pornite (POST). Aceasta este cantitatea de memorie alocată de peste 1MB în lista de adrese de memorie a Unităţii Centrale de Procesare (CPU).

3. Other Memory - se referă la memoria situată în spaţiul de adresă de la 640K la 1024K. BIOS-ul este cel care foloseşte cel mai des această zonă RAM deoarece aici este locul de acţiune a memoriei RAM.

2.3.3. Bios Features Setup

BIOS FEATURES SETUP este o listă a opţiunilor de configurare a

sistemului. Unele dintre ele sunt în poziţia iniţială (default), cerută de designul plăcii de bază, altele depind de echipamentele sistemului.


23

Virus Warning - când această opţiune este activată, biosul va monitoriza sectorul de boot şi partiţiile hard discului pentru orice încercare de modificare. Dacă se încearcă modificarea, biosul va opri rularea sistemului şi următorul mesaj va fi afişat:

CPU Internal Cache, External Cache - măresc viteza de acces la memorie, depinzând foarte mult de arhitectura CPU (unitatea centrală de procesare)/chipset. Valoarea iniţială este enabled (activată).

Quick Power On Self Test - măreşte viteza testului pe care îl face calculatorul la pornire sărind peste unele verificări în timpul testului.

Boot Sequence - determină unitatea care va fi accesată prima pentru căutarea sistemului de operare (în cazul sistemului DOS):

C, A Sistemul va căuta mai întâi HDD (unitatea de hard disc) şi apoi FDD (unitatea de dischetă).

A, C Sistemul va căuta mai întâi FDD şi apoi HDD.

C, CDROM, A Sistemul va căuta mai întâi HDD apoi CDROM şi FDD.

Swap Floppy Drive - oferă posibilitatea de schimb A cu B a unităţilor de

dischetă. Boot Up Floppy Seek - în timpul testului de la pornire, bios-ul va

determina dacă unitatea de dischetă instalată este de 40 de piste (360K) sau de 80 de piste (720K, 1,2M, 1,44M).

Enabled Biosul va căuta la unităţile de dischetă să determine dacă acestea sunt de 40 sau 80 de piste.

Disabled Biosul nu va căuta tipul unităţii de dischetă după numărul de piste.

Boot Up NumLock Status –determină starea blocului numeric de pe

tastatură. Ca valoare iniţială (default), sistemul butează cu blocul numeric activat (NumLock On).

Boot Up System Speed - selectează viteza iniţială a sistemului - viteza normală de operare la pornire.

Gate A20 Option - oferă posibilitatea de a selecta felul în care poarta A20 este gestionată. Poarta A20 este un dispozitiv (semnal) folosit să se adreseze memoria de peste 1 MB.

Typematic Rate Setting - determină dacă se generează multiple caractere la tastare continuă. Când este dezactivată, ţinând apăsat continuu un buton de pe tastatură se va genera numai un răspuns.

Typematic Rate (Chars/Sec) - când opţiunea Typematic Rate este activată, această secţiune oferă posibilitatea de a selecta rata de accelerare a tastelor:

6 6 caractere pe secundă 8 8 caractere pe secundă

10 10 caractere pe secundă


24

12 12 caractere pe secundă 15 15 caractere pe secundă 20 20 caractere pe secundă 24 24 caractere pe secundă 30 30 caractere pe secundă

Security Option - Această categorie permite limitarea accesul la sistem şi la Setup, sau doar la Setup:

System Sistemul nu va buta şi accesul la Setup va fi oprit dacă parola corectă

nu este introdusă la prompter

Setup Sistemul va buta, dar accesul la Setup va fi oprit dacă parola corectă nu

este introdusă la prompter

Pentru a dezactiva securitatea, se selectează PASSORD SETTING din

meniul principal şi apoi se introduce o parolă. Dacă nu se scrie nimic şi se apăsă ENTER, securitatea va fi dezactivată. Odată dezactivată securitatea, sistemul va buta şi se va putea accesa Setup-ul în mod liber.

Video Bios Shadow - determină dacă video BIOS va fi copiat în RAM. Video Shadow va mări viteza video.

C8000 - CBFFF Shadow, DC000 - DFFFF Shadow - determină care opţiuni ROM vor fi copiate în RAM.

Memoria Shadow RAM (shadow = umbră) ocupă aceleaşi adrese de memorie ca şi ROM-BIOS-ul. Existenţa a două memorii cu aceleaşi adrese nu este permisă într-un calculator şi în mod normal memoria văzută la pornirea PC-ului este memoria ROM-BIOS. În momentul iniţializării PC-ului, multe sisteme BIOS se copiază ele înseşi în memoria RAM la aceleaşi adrese cu scopul de a se obţine o creştere a vitezei calculatorului, memoria RAM fiind mai rapidă decât memoria ROM.

Un exemplu de opţiune RAM ar fi suportul SCSI de pe placă.

2.3.4. Chipset Features Setup

CHIPSET FEATURES SETUP controlează setările pentru chipset-ul de

pe placa de bază. Auto Configuration - valori pre-definite pentru DRAM, memoria cache,

etc., în funcţie de tipul CPU (unitatea centrală de procesare) şi ceasul sistemului. Când această opţiune este activată, termenii pre-definiţi vor putea fi doar vizualizaţi.

DRAM Timing - Viteza memoriei dinamice DRAM este controlată de regiştrii de timp DRAM. Timpii programaţi în regiştri sunt dependenţi de designul sistemului.

DRAM RAS# Precharge Time – Memoria dinamică DRAM trebuie să fie permanent reactualizată sau îşi va pierde datele. În mod normal, DRAM este


25

reactualizată complet ca rezultat al unei singure cereri. Această opţiune permite determinarea numărul de ceasuri CPU alocate pentru ca Row Address Strobe să acumuleze sarcina înainte ca DRAM să fie reactualizată. Dacă timpul alocat nu este suficient, reactualizarea poate fi incompletă şi pot exista pierderi de date.

Fast RAS# to CAS Delay - Când DRAM este reactualizată, atât rândurile cât şi coloanele sunt adresate separat. Această opţiune permite determinarea duratei tranziţiei de la RAS la Column Address Strobe (CAS).

DRAM Read Burst (EDO/FP), DRAM Write Burst Timing - Setează modul de citire sau scriere pentru DRAM. Cererile de scriere şi citire sunt generate de CPU în patru părţi separate. Prima parte oferă locaţia din DRAM unde citirea şi scrierea vor avea loc în timp ce celelalte trei părţi care rămân oferă datele concrete. Cu cât numerele de timp sunt mai mici, cu atât mai repede sistemul se va adresa memoriei.

ISA Bus Clock - permite selectarea tipului ceasului pentru interfaţa standard PCI. Alegerile sunt PCI CLK/3; PCI CLK/4.

System BIOS Cacheable - când opţiunea este activată, se accesează adresa sistemului ROM BIOS la F0000H-FFFFFH, oferită de controlerul cache activat.

Video Bios Cacheable - ca şi la schimbarea sistemului BIOS de mai sus, activarea Video BIOS cache va cauza accesul la Video BIOS adresat de la C0000H la C7FFFH pentru a fi plasat în memoria cache, dacă controlerul cache este de asemenea activat.

8-bit I/O Recovery Time - timpul de recuperare este durata timpului, măsurată în cicli de ceas CPU, pe care sistemul le va întârzia după completarea unei cerei I/O. Această opţiune permite determinarea timpului de recuperare alocat pentru I/O pe 8 biţi. Opţiunile sunt de la NA (nealocat), 1 la 8 ceasuri CPU.

16-bit I/O Recovery Time - permite determinarea timpul de recuperare alocat pentru I/O pe 16 biţi. Opţiunile sunt de la NA, 1 la 4 ceasri CPU.

Memory Hole at 15M-16M - pentru a îmbunătăţi performanţa, un anumit spaţiu din memorie poate fi rezervat pentru plăcile ISA. Această memorie trebuie mapată în memoria sub 16MB.

2.3.5. Power Management Setup

POWER MANAGEMENT SETUP controlează facilităţile ecologice

(verzi) ale plăcii de bază. Power Management - permite selectarea tipului (sau a gradului) de energie

consumată şi este direct înrudită cu următoarele moduri: Doze; Standby; Suspend; HDD Power Down.

Disabled Fără Power Management. Dezactivează toate cele patru moduri.

Min. Power Saving Minimum de Power Management. Doze=1h; Standby=1h; Suspend=1h; HDD Power Down=15min.

Max. Power Saving

Minimum de Power Management disponibile numai pentru CPU SL. Doze=1min; Standby=1min; Suspend=1min; HDD Power Down=1min.


26

User Defined

Vă permite să fixaţi fiecare mod individual. Când nu este dezactivat, fiecare dintre durate sunt de la 1min la 1h cu excepţia HDD Power Down care are ca opţiuni de la 1 la 15min şi disable (dezactivare).

PM Control by APM - Când este activată (enabled) această opţiune, un

dispozitiv avansat de Power Management va fi activat pentru a asigura modul Max. Power Saving de mai sus şi pentru a opri ceasul intern al CPU. Dacă opţiunea Max. Power Saving nu este activată, aceasta va fi NO.

Video Off Method - Determină felul în care monitorul se înnegreşte.

V/H SYNC + Blank

Această selecţie va cauza oprirea sistemului pe orizontală şi pe verticală la porturile sync. şi scrierea de blancuri (înnegrire) la buferul video

Blank Screen Această opţiune scrie doar blancuri la buferul video DPMS Semnalul iniţial de afişaj al Power Management

Următoarele 4 moduri sunt funcţii de Power Management care sunt doar

definibile de utilizator, deci trebuie selectată numai opţiunea USER DEFINED din Power Management.

Doze Mode - Când este selectată şi după ce se depăşesc timpii de inactivitate admişi ai sistemului, ceasul CPU va rula la viteze mai mici, în timp ce restul echipamentelor vor opera la viteză maximă.

Standby Mode - Când este activată şi după ce se depăşesc timpii de inactivitate admişi, unitatea de disc fix şi de video vor fi oprite în timp ce restul echipamentelor vor opera la vizeză maximă.

Suspend Mode - Când este activată şi după ce se depăşesc timpii de inactivitate admişi ai sistemului, toate echipamentele cu excepţia CPU vor fi oprite.

HDD Power Down - Când este activată şi după ce se depăşesc timpii de inactivitate permişi a sistemului, hard discul va fi oprit în timp ce restul echipamentelor vor rămâne active.

Wake Up Events In Doze & Standby, Power Down & Resume Events, IRQ3 - IRQ5 – sunt evenimente I/O a căror producere poate opri sistemul să intre într-un mod Power Management sau poate să-l repornească dintr-un astfel de mod. În efect, sistemul rămâne alert la orice intervenţie la unul din dispozitive care este configurat ca fiind ON, chiar şi atunci când sistemul este într-un mod cu energie scăzută. Când un dispozitiv I/O doreşte atenţia sistemului de operare, îi semnalizează acestuia, generând un IRQ (Interrupt ReQuests). Când sistemul de operare este pregătit să răspundă la cererea respectivă, se auto întrerupe şi prestează serviciul. Când este setat să fie oprit, activitatea nici nu va împiedica sistemul să intre într-un mod Power Management şi nici nu-l va reporni.


27

2.3.6. PNP/PCI Configuration

PNP/PCI Configuration configurează sloturile PCI Bus. Resource Controlled by - Biosul Plug & Play Award are capacitatea de a

configura automat toate echipamentele compatibile de boot şi Plug & Play. Oricum, această compatibilitate nu înseamnă absolut nimic decât dacă folosiţi un sistem de operare Plug & Play cum este Windows '95. Opţiunile sunt Auto şi Manual.

Reset Configuration Data - permite resetarea datelor de configurare sau nu.

PCI IRQ Actived By - Setează metoda prin care busul PCI recunoaşte că un serviciu IRQ este cerut de un dispozitiv. În toate circumstanţele, trebuie să se reţină configuraţia iniţială sau nu, după indicaţiile producătorului sistemului. Opţiunile sunt Level şi Edge (nivel şi front).

PCI IDE IRQ Mao To - permite configurarea sistemul la tipul de controler de disc IDE în folosinţă. Schimbarea acestei opţiuni permite să se specifice care slot are controlerul şi care IRQ PCI (A, B, C, D) este asociat cu hard discul conectat. Se selectează PCI Auto pentru ca sistemul să determine automat cum este configurat sistemul de disc IDE.

2.3.7. Load Bios Defaults

LOAD BIOS DEFAULTS - când placa de bază sau sistemul au probleme,

se poate folosi această funcţie. Valorile iniţiale (default) încărcate vor afecta doar BIOS Features Setup, Chipset Features Setup, Power Management Setup şi PNP/PCI Configuration Setup. Nu se va acţiona în nici un fel asupra Standard CMOS Setup. Pentru a folosi această funcţie, se selectează din meniul principal şi se apasă ENTER. Va apărea un mesaj pe ecran întrebând dacă se doreşte încărcarea valorile iniţiale de BIOS. Se tastează YES şi ENTER după care valorile iniţiale de BIOS vor fi încărcate.

LOAD SETUP DEFAULTS - permite încărcarea setărilor optime care sunt stocare în BIOS ROM. Valorile iniţiale (default) încărcate vor afecta doar BIOS Features Setup, Chipset Features Setup, Power Management Setup şi PNP/PCI Configuration Setup. Nu se va acţiona în nici un fel asupra Standard CMOS Setup..

2.3.8. Integrated Peripherals

INTEGRATED PERIPHERALS include informaţii despre elementele I/O, IDE, etc.

IDE HDD Block Mode - permite controlerului de hard disc să folosească modul Fast Block pentru transferul datelor de la sau spre hard disc.


28

Enabled Controlerul IDE foloseşte modul block Disabled Controlerul IDE foloseşte modul standard

IDE Primary Master/Slave PIO, IDE Secondary Master/Slave PIO -

PIO-Programmed Input/Output, permite biosului să-i comunice controlerului ce doreşte şi apoi să lase controlerul şi unitatea centrală de procesare să îndeplinească sarcina cerută. Sistemul suportă cinci moduri, 0-4, care diferă primar în timpi. Când este selectată opţiunea Auto, biosul va selecta modul disponibil cel mai bun.

On-Chip Primary PCI-IDE, On Chip Secondary PCI-IDE - permite activarea sau dezactivarea controlerul primar sau secundar.

PCI Slot IDE 2nd Channel - permite desemnarea unui controler IDE de pe placă să intre într-un slot fizic PCI ca IDE secundar.

Enabled Controlerul extern IDE desemnat ca, controler secundar Disabled Nici un controler IDE nu ocupă un slot PCI

2.3.9. Supervisor Password

Supervisor Password - permite punerea unei parole pentru securitate. Intrare/Schimbare de Parolă: Se introduce parola curentă când este

cerută, apoi la prompter se tastează noua parolă (până la opt caractere alfanumerice) şi se apăsă ENTER. La următorul prompter, se confirmă noua parolă tastând-o şi apăsând ENTER din nou.

Dezactivare Parolă: Se apasă ENTER în loc să se scrie o parolă nouă atunci când apare căsuţa cu mesajul Enter Password. Va apărea un mesaj care să confirme faptul că parola a fost dezactivată.

2.3.10. User Password

User Password - permite punerea unei parole pentru securitate. Intrare/Schimbare de Parolă: Se introduce parola curentă când este

cerută, apoi la prompter se tastează noua parolă (până la opt caractere alfanumerice) şi se apăsă ENTER. La următorul prompter, se confirmă noua parolă tastând-o şi apăsând ENTER din nou.

Dezactivare Parolă: Se apasă ENTER în loc să se scrie o parolă nouă atunci când apare căsuţa cu mesajul Enter Password. Va apărea un mesaj care să confirme faptul că parola a fost dezactivată.

Dacă există două parole, Supervisor şi User, se va putea intra în programul BIOS numai cu parola Supervisor.

ATENŢIE: Dacă se uită parola, trebuie dezactivat CMOS-ul prin oprirea calculatorului şi schimbarea jumperului JP1 în poziţia Close după care se reporneşte sistemul.


29

2.3.11. IDE HDD Auto detection

IDE HDD AUTO DETECTION - permite detectarea parametrilor

unităţilor IDE şi introducerea lor automată în STANDARD CMOS SETUP. Dacă parametrii auto-detectaţi afişaţi nu corespund cu cei care ar trebui folosiţi de hard disc, nu trebuiesc acceptaţi. Se tastează N pentru a respinge valorile şi a introduce pe cele corecte manual în ecranul Standard CMOS Setup.

2.3.12. Save & Exit Setup

Această opţiune permite salvarea noilor valori ale setărilor în memoria CMOS şi continuă procesul de butare. Se selectează Y dacă se doreşte salvarea sau N dacă nu se doreşte salvareaşi se dă ENTER.

2.3.14. Exit Without Saving Această opţiune permite părăsirea programul BIOS fără să înregistreze nici

o valoare nouă sau schimbarea unei valori vechi.

Descrierea tastelor

Săgeată Sus ^ Spre opţiunea anterioară

Săgeată Jos - Spre opţiunea următoare

Săgeată Stânga < Spre opţiunea din stânga

Săgeată Dreapta > Spre opţiunea din dreapta

Tasta ESC ESC Meniul Principal: Ieşire fără salvare

Meniu Setup: Întoarcere în meniul principal

Tasta PgUp - Măreşte valoarea numerică sau face o

schimbare

Tasta PgDn - Scade valoarea numerică sau face o

schimbare

Tasta F1 Ajutor Ajutor General

Tasta F2 <Shift> + F2 Schimbă o culoare din totalul de 16

Tasta F5 Valoare Veche Restaurează vechea valoare CMOS din

CMOS

Tasta F6 încarcă valoare iniţială

BIOS Încarcă valoare iniţială BIOS

Tasta F7 încarcă valoare iniţială

Setup încarcă valoare iniţială Setup

Tasta F10 Save & Exit Setup Salvează toate schimbările CMOS si iese

din Setup


30

2.4. Desfăşurarea lucrării 2.4.1. Se va studia breviarul teoretic cuprins în secţiunea 1 din lucrare. 2.4.2. Se va studia exemplul oferit de “BIOS Award” în secţiunea 2 din

lucrare. 2.4.3. Se va realiza descrierea şi configurarea paramerilor sistemului PC

utilizat în laborator prin modificarea lor din programul SETUP 2.4.4. Se vor efectua următoarele operaţii, utilizând programe utilitare: - Determinarea versiunii de BIOS. - Determinarea modelului de PC. - Determinarea configuraţiei folosind BIOS-ul. - Determinarea procesorului

Informaţia despre tipul de procesor poate fi importantă pentru programele aplicative cu scopul de a se adapta tipului de procesor. Studiul programului SETUP pentru configurarea PC-ului se face sub îndrumarea cadrului didactic.

2.4.5. Se va localiza şi se va realiza accesul la memoria CMOS (fizic, pe placa de bază) şi ştergerea sa, utilizând PC-ul de test.

2.4.6. Se va studia rescrierea memoriei BIOS utilizând bibliografia recomandată sau pe baza posibilităţilor de documentare oferite de Internet.

Mai recent, sistemele de calcul se fabrică cu posibilitatea schimbării BIOS-ului. Acesta este acum stocat în cipuri de tip EEPROM (Electronically Erasable

Programable Read-Only-Memory) sau de tip Flash-RAM. Modernizarea BIOS-ului poate însemna fie înlocuirea cipului ce poate fi scos din soclu cu un altul, fie reprogramarea memoriei prin ştergere şi înscrierea cu un alt conţinut.

BIOS-ul si Utilitarele Sale

Documents

Transcript of BIOS-ul si Utilitarele Sale