Biografie Verlaine Paul

Paul Verlaine (30 martie 1844 - 8 ianuarie 1896), poet francez, apartine curentului simbolist si este unul dintre cei mai cititi poeti francezi. 1844 - Paul-Marie Verlaine, mama sa, se naste la Metz, tatal sau fiind militar in garnizoana orasului.1845 - 1849 Perioade de sejur in diferite orase din sudul Frantei.1851 - Demisia din armata a tatalui sau. Familia Verlaine se muta la Paris.1858 - Trimite in atentia lui Victor Hugo prima sa poezie 1862 - Obtine bacalaureatul. 1864 -Tatal sau il introduce, ca angajat, in diverse functii marunte.1865 -Publica un articol despre Charles Baudelaire, iar in acelasi an moare tatalui sau. 1866 -Prin propriile forte reuseste sa publice volumul "Poems saturniens" (Poeme saturniene).  1867 -Publica pe ascuns, semnand cu un pseudonim, in Belgia, volumul "Les Amies, sccenes d'amour sapphique", placheta condamnata in anul urmator, pentru a fi distrusa, de catre un tribunal din Lille.  1869 -O intalneste pe Mathilde Maute de Fleurville cu care se va casatori in anul urmator. Publica "Fetes galantes".  1871 -Perioada de prietenie cu poetul Arthur Rimbaud. Se naste fiul poetului, Georges Verlaine. 1872 -1874 Verlaine se separa de Mathilde si are o relatie tumultuoasa cu Rimbaud, in urma careia Verlaine va fi condamnat la inchisoare, in Belgia. In timpul detentiei primeste editia plachetei "Romances sans paroles".  1875 -1879 Dupa expulzarea sa din Belgia, o tentativa esuata de conciliere cu Mathilde si o noua disputa violenta cu Rimbaud, Verlaine preda franceza si desenul in diferite scoli din Anglia si Franta. Poetul are o relatie pasionala cu un elev de-al sau, Lucien Letinois, 1880 -Publica pe cheltuiala proprie, volumul "Sagesse" 1884 -Publica "Poetes maudits".  1885 -Publica "Jadis et Naguerre", care contine si "Art poetique", poezie devenita manifest al poetilor simbolisti. In acelasi an se iheie procesul de divort din care iese ruinat si este totodata condamnat la ihisoare. 1886-1887 - Dupa moartea mamei sale, starea de sanatate i se degradeaza si urmeaza lungi perioade de convalescenta in spitale si azile. 1888-1889 -Intr-un articol, Jules Lemaitre consacra gloria lui Verlaine,

considerat ca lider al "decadentilor". Debutul unei prietenii pasionale, desi platonice, cu pictorul F.A. Cazals.  1890 -Publica prin subscriptie "Dedicaces" si pe ascuns, in Belgia, "Femmes". 1891 -Deja avea o legatura cu Philomene Boudin, o cunoaste pe Eugenie Krantz, cea care ii va sta alaturi la moarte. 1892-1893 -Tine conferinte in Olanda, Belgia, Lorena si Anglia. 1894 -Este fondat un Comitet pentru spijinul lui Verlaine.1896 -Dupa o perioada de boala, la 8 ianuarie, Paul Verlaine moare in urma unei congestii pulmonare.

Biografie Charles Baudelaire

Charles Baudelaire a fost un poet francez (n. 9 aprilie 1821 - d. 31 august 1867), a cărui originalitate continuă să-i provoace atât pe cititorii săi, cât și pe comentatorii operei sale. Este considerat poetul care a revoluționat întreaga lirică franceză și europeană prin originalitatea volumului său controversat Les Fleurs du Mal („Florile răului"). Va avea o influență puternică asupra viziunilor poetice ale autorilor de mai târziu.1821: Se naște la Paris, Charles Baudelaire. 1827: Moare tatăl său, care era cu 30 de ani mai în vârstă decât mama. 1828: Văduva Baudelaire se recăsătorește cu comandantul de batalion Aupick, un strălucit militar și diplomat. 1832-1835: Perioada de studii în Lyon, în garnizoana in care colonelul Aupick l-a trimis. 1836-1840: Perioadă de studii la Paris, încheiate cu un bacalaureat. În acest timp Baudelaire a frecventat Cartierul latin, atunci sediul artiștilor din Paris, unde s-a îndatorat peste măsură. Îi întâlnește pe de Nerval și Balzac. Se crede că tot atunci a contractat sifilisul. 1841-1842: Pentru a-l scoate din mediul boem, tatăl vitreg îl trimite în India, dar revine un an mai târziu la Paris, fugind de pe vas. La întoarcere, moștenește o avere considerabilă care-i va permite să ducă o viață de dandy parizian. Începe să iubească hainele și își petrece zilele în galeriile de artă și cafenelele din Orașul luminilor. Începe să folosească drogurile, în special ha ș i ș și opium. Se îndrăgostește de Jeanne Duval, cea care îl va inspira când scrie poemele din secțiunea "Venus cea neagră" a volumului Florile răului, o prostituată din Africa. Până în 1844, cheltuise aproximativ jumătate din moștenire. Primele datorii importante sunt originea viitoarelor sale dificultăți financiare. Consiliul de familie îi impune un notar drept consilier judiciar, care va avea în grijă averea lui Baudelaire și îi va plăti o mică rentă pentru tot restul vieții. O tentativă de suicid se produce în anul 1845. Pentru a-și suplimenta venitul Baudelaire scrie critică de artă, eseuri, și cronici pentru diverse jurnale. Criticile pictorilor contemporani francezi Eugene Delacroix și Gustave Courbet l-au ajutat să se impună drept critic cu idiosincrazii, dar care știe să facă diferența între arta adevărată și kitsch. 1847: Publică nuvela autobiografică "La Fanfarlo". Primele versuri îi apar în reviste la jumătatea deceniului '40. Îl descopera pe Edgar Allan Poe. 1848: Publică și lucrează la variate gazete.

1854 - 1855: Publică traducerea prozelor lui Edgar Allan Poe pe care îl consideră un suflet geamăn.

Pe 31 august, 1867, la 46 de ani, după o lungă agonie, Charles Baudelaire a murit la Paris. Chiar dacă doctorii nu au declarat-o, moartea sa a fost provocată de sifilis.

Biografie Stéphane Mallarmé

Stéphane Mallarmé (n. 18 martie, 1842, d. 9 septembrie, 1898), de fapt cu numele real Étienne Mallarmé, a fost un poet și critic francez, o figură de seamă a curentului simbolist european.A cultivat o poezie cerebrală, voit obscură, bogată în sensuri filozofice, de o rară muzicalitate și forță sugestivă. Creația sa („Herodiada”, „După-amiaza unui faun”, „Poezii”) constituie o expresie viguroasă și originală a poeziei moderne. Mai târziu, prin opera sa a influențat decisiv școli artistice reprezentative ale secolului al XX-lea, cum ar fi: cubismul, futurismul, dadaismul, suprarealismul.Dacă poemul său, După-amiaza unui faun, l-a inspirat pe Claude Debussy să compună Preludiu la dimineaţa unui faun, Maurice Ravel a reinterpretat muzical Trei poeme de Stéphane Mallarmé. De asemenea, ultimul film al bine cunoscutului artist Man Ray, Misterul castelului de zaruri, a pornit de la un vers al poetului francez, frecvent invocat în ultima parte din celebra carte În răspăr a lui J.K Huysmans.

Saloanele ţinute de Mallarmé în zilele de marţi (de unde şi numele les Mardistes, pe care l-au căpătat participanţii la aceste întâlniri), îi avea ca invitaţi frecvenţi pe unii dintre cei mai activi scriitori ai vremii, de la W.B. Yeats, până la Rainer Maria Rilke, Paul Valéry sau Paul Verlaine. Dacă începuturile operei sale stau sub semnul lui Baudelaire, formula ulterioară - fin de siècle - deschide avant la lettre calea fuziunilor artistice.

Printre volumele sale se numără După-amiaza unui faun (1876), Les Dieux antiques (1879), Un coup de dés jamais n'abolira le hasard (1897) şi Poésies, carte apărută postum, în 1899. De asemenea, în 1875 a tradus în franceză Corbul lui Edgar Allan Poe, într-o ediţie ilustrată de pictorul Edouard Manet.

Biografia Jean Nicolas Arthur Rimbaud

Jean Nicolas Arthur Rimbaud (20 octombrie 1854, Charleville-Mézières - 10 noiembrie 1891, Marsilia) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului. A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere "Les étrennes des orphelins". În același an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează și este închis într-o casă de corecție pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric "Le Bateau ivre" ("Corabia beată"), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste creații de debut se simte influența lui Charles Baudelaire, dar - în același timp - se recunoaște propria sa originalitate în asociațiile metaforice neașteptate și în amestecul între conștiința de sine și resemnare, care va fi prezent și în operele ulterioare. La propunerea lui Paul Verlaine, Rimbaud se stabilește în 1871 în locuința acestuia din Paris, unde întrețin până în anul 1873 o relație homofilă. Se ajunge la ruptură definitivă în 1873, când Verlaine, încercând să-l ucidă, îi produce o rănire gravă.Acest episod este redat de Rimbaud în poemul în proză "Une Saison en enfer" ("O vreme petrecută'n iad", 1973), care - prin dinamismul și radicalitatea stilistică a compoziției - marchează un punct de cotitură în istoria literaturii. Tot din această perioadă datează ciclul de poeme în proză "Les Illuminations" ("Iluminările"), creații vizionare, pline de explozie poetică a tiparelor convenționale. În acest ciclu se găsește celebrul "Sonnet des voyelles" ("Sonetul vocalelor"), în care, fiecăreia din cele cinci vocale, i se atribuie o anumită culoare.Urmează o viață de peregrinări și vagabondaj prin Anglia, Germania, Italia, Java și Cipru, lucrînd ca prezentator de circ, mercenar, supraveghetor la o carieră de piatră etc. Din 1880 este negustor de cafea, piei de animale și arme în Africa de nord și ia parte la expediții în Etiopia și Somalia. În afara unei bogate corespondențe cu familia, de la vârsta de 20 de ani, Rimbaud nu a mai scris nimic în domeniul literaturii. Bolnav fiind, se întoarce în 1891 la Marsilia, unde moare la 10 noiembrie, in dureri salbatice din cauza unei gangrene,la varsta de 37 de ani. Orașul său natal, Charleville-Mézières, a organizat în anul 2004 o serie de manifestări comemorative, în cadrul "Anului Rimbaud".