Arhire Beatrice KERF AN I GR 403 A

Electrolitii

PotasiulPotasiul (K) este al nouăsprezecelea element din sistemul periodic al elementelor, fiind

un element cu distrubuţie tipic intracelulară umană, determinându-se că 98% din acesta se află în interiorul celular şi numai 2% se află în exterior. În structurile celulare umane potasiul existent este legat predilect de proteine, glucide, şi de acidul ortofosforic. Foarte răspândit în natură, potasiul se prezintă sub formă de săruri şi acţionează, în principal, asupra nivelului echilibrului electrolitic la nivel celular.

Doza zilnică recomandată de potasiu este de 3,5g, iar dieta potasică cuprinde alimente precum: drojdia uscată, caise uscate, prune, mazăre, stafide, ciuperci, lapte praf, etc.

Potasiul se foloseşte la fabricarea săpunurilor si a sticlei, obţinându-se industrial din minereuri. Asigură multiple roluri în organismul uman, cele mai importante fiind următoarele:

crează osmolaritate mediului intracelular; creşte excitabilitatea neuro-musculară; are rol în excitabilitatea cardiacă; intervine în procesele de digestie; are efecte diuretice; influenţează sinteza de enzime şi hormoni.

Deoarece extrage sodiul din celule, ceea ce reduce volumul de lichide din organism, potasiul este reglator important al presiunii arteriale. De asemenea, participă la reacţiile chimice care implică prezenţa proteinelor şi a glucidelor (stimulând secreţia de insulină). Potasiul influenţează fenomenele electrice cardiace şi neuro musculare, celulele organismului uman conţinând mai mult potasiu decât orice alte minerale. Astfel, în corpul uman adult se găsesc aproximativ 250g de potasiu.

Eliminarea celei mai mari cantitaţi de potasiu este reglată de rinichi, deşi o cantitate mică se pierde în urma secreţiei acidului gastric şi prin transpiraţie. De asemenea, starea de vomă poate provoca insuficienţă potasică, pentru un corp adult cantitatea scăzută de potasiu putând fi asociată cu hipertensiunea arterială. Această asociere poate fi foarte puternică atunci când raportul sodiu/potasiu este mare, conţinutul scăzut de potasiu jucând un rol mai important în apariţia hipertensiunii arteriale decât un conţinut ridicat de sodiu.

Potasiul este foarte valoros pentru sistemul cardiovascular şi în alte privinţe. Astfel, într-un studiu realizat pe animale, şobolanilor li s-a administrat o dietă ce inducea congestia cerebrală. Grupul căreia i s-a administrat suplimentar potasiu a suferit atacuri fetale într-un procent de 2%, în comparaţie cu un procent de 83% pentru grupul fără supliment de potasiu. Împreună cu sodiul, potasiul contribuie la echilibrarea conţinutului de apă din organism şi la normalizarea bătăilor

Arhire Beatrice KERF AN I GR 403 A

inimii. Când nu se asigură raportul normal între sodiu şi potasiu are de suferit funcţionarea sistemului nervos şi a celui muscular. Încă nu s-a publicat doza zilnică necesară de potasiu, dar cantităţi de 1,6-2,0g sunt considerate suficiente pentru un adult sănătos. Carenţele de potasiu pot fi determinate atât de stresul mental cât şi de cel fizic.

Suplimentele cu potasiu sunt total nerecomandate persoanelor care suferă de diabet, de insuficienţă renală, sau care iau medicamente cu acţiune diuretică sau hipertensivă. Acest lucru este cu atât mai important cu cât se cunoaşte faptul că ingerarea unei cantităţi de 18g/zi potasiu poate determina efecte toxice. Această cantitate este puţin probabil să fie ingerată din alimente, toxicitatea apărând în mod obişnuit numai prin suplimentele luate fără control sau când apare un blocaj renal. În schimb, afecţiunile datorate carenţelor de potasiu sunt edemele şi hipoglicemia, iar excesul de potasiu poate cauza oboseală musculară şi posibil stop cardiac. Simptomele insuficienţei de potasiu sunt acneea, retenţia de săruri şi de lichide, oboseală, insomnie, sete şi depresie. Judecata confuză este simptomul care se manifestă atât în cazul insuficienţei cât şi în cazul excesului de potasiu. Supradozele de potasiu produc dificultăţi de vorbire şi astenie. Inamicii potasiului sunt alcoolul, cafeaua, zahărul şi diureticele.

Sursele naturale de potasiu sunt citricele, pepenele galben, frunzele de mentă, toate vegetalele cu frunze de culoare verde, roşiile, bananele şi cartofii. De asemenea, potasiul se găseşte într-un număr mare de alimente: produse lactate (cu excepţia brânzei pentru că se elimină prin zer), carnea (mai ales de pui şi peşte), legumele, fructele şi cerealele.

Prin determinarea cantităţii de potasiu în urină într-un interval de 24 ore se poate aprecia echilibrul ionic al organismului uman, echilibrul acido-bazic, tulburările renale şi ale glandelor suprarenale. Valorile crescute ale potasiului în urină produc febră şi nefropatii, necesitând administrarea de diuretice, iar valorile scăzute produc pielonefrită şi sindrom de malabsorbţie, necesitând aport sporit de potasiu.

.

În concluzie, conţinuturile de potasiu din organismul uman contribuie în mod hotărâtor la realizarea echilibrului electrolitic la nivel celular, astfel că este necesar controlul periodic al respectivelor concentraţii şi luarea urgentă de măsuri în cazul observării de anomalii concentraţionale.