Iazurile, chiar dacă par identice, diferă esenţial în alcatuirea ecosistemului lor. Trăsătura lor comuna este tendinţa de a intra într-un oarecare echilibru biologic. Organismele vegetale şi animale alcătuiesc împreună un lanţ trofic, ce determină apariţia sau dispariţia lor. Modificarea unui singur element va duce in mod obligatoriu la modificări in intregul sistem biologic. Biocenoza unui

lac/iaz este alcătuită din: plante superioare, bacterii, ciuperci, plante şi animale microscopice, animale fitofage şi peşti răpitori.

În structura unei biocenoze, speciile sunt grupate pe trei mari grupe funcţionale: producători, consumatori (de diferite ordine)şi

reducători(descompunători)

Producatorii sunt reprezentati de macrofitele acvatice şi de microorganismele fotosintetizante.

Microorganismele fotosintetizante sunt reprezentate de algele microscopice si de bacteriile fotosintetizante. Microalgele au un rol

deosebit în ecosistemele acvatice. Microalgele reprezintă 10% din regnul vegetal. Mătasea broaştei este un membru important al familiei algelor. Acestea apar în ape cu concentraţii ridicate de substanţe

minerale dizolvate în apă. În iazuri ornamentale mici pot fi combătute decât prin recoltare şi prin redresarea calităţii apei. Plantele acvatice reprezintă un factor foarte important în biosfera acvatică. Plantele acvatice se grupează în plante subacvatice, plante ce se ridică la suprafaţă şi plante acvatice plutitoare. În cazul iazurilor mari, stuful, papura, etc sunt plante de protecţie a marginii foarte utile, protejând apa de razele soarelui, vântului şi prafului împins spre luciul apei. Plantele suvacvatice au o importanţă însemnată, acestea fiind cele mai importante oxigenatoare şi filtrante, suport pentru colonii de micro-vieţuitoare, ascunziş pentru animale mici.

Organismele chemosintetizante sunt capabile să utilizeze energia chimică pentru a produce substanţ e organice complexe din

substanţele anorganice, însă rolul lor de producători se limitează la anumite condiţii de mediu. Dintre cele mai cunoscute sunt:

1. bacteriile nitritificatoare

–prezente în soluri, ape dulci şi sărate, în sistemele de epurare a apelor uzate 2. bacterii sulfuroase , din genul Thiobacillus

–oxidează compuşii minerali ai sulfului. Ele se găsesc pe fundul apelor stătătoare.

Zooplanctonii sunt mici vieţuitoare acvatice, din familia Rotatoria şi crustacee. Aceste vieţuitoare sunt răpitoare sau filtrante. Zooplanctonii filtranţi au un rol important în captarea substanţelor nutritive din ape iar cei răpitori se hrănesc cu alge minuscule, particule organice sau chiar mătasea broaştei.

Tânţarii trăiesc cea mai mare parte a vieţii lor în apă, în stadiu de larve. Înainte de a se dezvolta complet şi de a-şi lua zborul, larvele trăiesc în carcase fixşate de sediment, trăind filtrând apa, hrănindu-se exclusiv cu alge, fiind în stare să asimileze chiar şi 10% din cantitatea de alge moarte, depuse la fund. În ultimul stadiu de larvă pot da atac asupra frunzelor de nuferi.

Larvele de libelule sunt mult mai mari şi trăiesc de asemenea cea mai mare parte a vieţii lor în apă. Larvele de libelule sunt răpitoare având ca pradă preferată răcuşori, larve mici dar şi ouă de broaşte sau icre de peşti

Insectele care aleargă pe suprafaţa apei sunt deasemenea răpitoare. Ploşniţele de apă sunt, de asemenea, răpitoare care vin la suprafaţă doar pentru a respira, înotând, în mod interesant, pe

spate. Se hrănesc cu insecte mici dar şi cu icre de peşti sau de broaşte. Există numeroase varietăţi de broaşte, care au un ciclu de viaţă destul de variat. Totuşi, viaţa lor se leagă, mai mult sau mai

puţin, de elementul acvatic. Majoritatea broaştelor autohtone vitizează iazurile pentru a depune ouăle în primăvară, acestea pot apare în grupuri plutitoare, asemenea algelor, sau în şiraguri asemenea perlelor negre.

Mormolocii sunt buni medii de filtrare, hrănindu-se cu alge.

Consumatorii:

Primari – peşti, scoici, melci

Scoicile sunt, de asemenea, vieţuitoare foarte importante în procesul de filtrare a apei, hrănindu-se cu planctoni, particule în suspensie. Cele mai proeminente exemplare se găsesc în lacuri şi pot atinge chiar şi 20 de cm. Depun ouăle care se prind de peşti, drept pentru care existenţa lor este strâns legat de existenţa peştilor în acelaşi loc. Pericolul cel mai mare este riscul de a transmite diferite boli şi infecţii între peşti. Toate aceste organisme îndeplinesc funcţia de punere încirculaţie a hranei produse de plante şi transformarea acesteia în

hranăanimală,respectiv bacteriană

Secundari - pestii rapitori - şalăul,ştiuca,

Descompunatorii Bacteriile, ciupercile microscopice.