44.. A AAPPPAA APA 2009.pdf · semnificativ al apelor de suprafaţă, de exemplu: lac, lac de...

63

444... AAAPPPAAA

4.1. INTRODUCERE La nivel mondial, apa reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, de aceea este tratată ca un patrimoniu natural care trebuie protejat şi apărat.

În secolul al XXI –lea, a doua mare problemă globală, după creşterea populaţiei planetei este criza apei potabile. Apa dulce reprezintă un procent destul de mic din cantitatea totală de apă de pe planetă, şi anume 2,5%, din procentul de 70 % cât reprezintă apa pe suprafaţa Pământului. Din apa dulce doar un procent este direct accesibilă prin izvoare, râuri, lacuri, ape subterane, restul regăsindu-se în calotele glaciare, prin urmare doar 0,7% din apa planetei este disponibilă, ca sursă de supravieţuire, pentru populaţia actuală de 6,8 miliarde de oameni.

În Romania, datorită schimbărilor climatice resimţite mai ales în ultimii ani, s-au accentuat fenomenele de secetă. Efectele secetei au marcat o scadere a nivelului apelor subterane.

De aceea la nivel guvernamental au fost adoptate măsuri pentru protecţia şi conservarea resurselor de apa existente.

În Romania apele fac parte din domeniul public al statului, Administraţia Naţională „Apele Române” fiind operatorul unic al resurselor de apă.

Monitorizarea calităţii apelor reprezintă activitatea de observaţii, măsurători standardizate şi continue pe termen lung, pentru cunoaşterea şi evaluarea parametrilor caracteristici ai apelor, în vederea gospodăririi şi a definirii stării şi tendinţei de evoluţie a calităţii acestora, precum şi evidenţierii permanente a stării resurselor de apă.

În România, calitatea apelor este urmărită conform structurii şi principiilor metodologice ale Sistemului de Monitoring Integrat al Apelor din România (S.M.I.A.R.), restructurat în conformitate cu cerinţele Directivelor Europene.

Sistemul naţional de monitorizare a apelor cuprinde două tipuri de monitoring, conform cerinţelor legislative din domeniu:

monitoring de supraveghere, cu rolul de a evalua starea tuturor corpurilor de apă din cadrul bazinelor hidrografice;

monitoring operaţional (integrat monitoringului de supraveghere) pentru corpurile de apă care prezintă riscul de a nu îndeplini obiectivele de protecţie a apelor.

Funcţie de caracteristicile calitative ale corpurilor de apă, s-au realizat diferite tipuri de programe de monitoring:

Programul de Supraveghere (S);

Programul Operaţional (O);

Programul de Investigare (I);

Programul de Referinţă (R);

Programul Cea mai Bună Secţiune Disponibilă (CBSD);

Programul de Potabilizare (P);

Programul de InterCalibrare (IC);

Programul de monitorizare pentru Zonele Vulnerabile la poluarea cu nitraţi;

Programul de monitoring pentru Ihtiofaună (IH);

Programul pentru protecţie Habitate şi Specii (HS);

Programul pentru Convenţii Internaţionale (CI);

Programul Corpuri de Apă Puternic Modificate (CAPM). S.M.I.A.R. cuprinde 6 componente (subsisteme), dintre care 5 se referă la sursele

naturale: ape curgătoare de suprafaţă, lacuri (naturale şi de acumulare), ape tranzitorii (fluviale şi lacustre), ape costiere, ape subterane, iar una, la sursele de poluare: apele uzate.

Elaborarea sintezei calităţii apelor din România se bazează pe prelucrarea unui volum mare de informaţii – date analitice primare, obţinute în activitatea de cunoaştere a

64

calităţii apelor desfăşurate, în raport cu specificul fiecărui subsistem, de unităţile teritoriale ale Administraţiei Naţionale „Apele Române”.

Lucrarea anuală de sinteză cuprinde, în primul rând, o caracterizare a calităţii apelor, care se efectuează în funcţie de specificul fiecărei formaţii hidrologice. Activitatea de gospodărire a apelor în România se conformează cerinţelor Directivei Cadru 60/2000/CEE în domeniul apei şi celorlalte Directive UE în domeniul apelor: Directiva 75/440/EEC – apa de suprafaţă destinată potabilizării; Directiva 76/464/EEC – eliminarea treptată a substanţelor prioritare/prioritar periculoase, Directiva 91/676/EEC – poluarea cu azotaţi din surse agricole, Directiva 78/659/EEC – calitatea apelor dulci care necesită protecţie sau îmbunătăţire pentru a susţine viaţa peştilor, Directiva 91/271/EEC – epurarea apelor uzate urbane.

Directiva Cadru 60/2000/CEE în domeniul apei constituie o abordare nouă în domeniul gospodăririi apelor, bazîndu-se pe principiul bazinal şi impunînd termene stricte pentru realizarea programului de măsuri.

Obiectivul central al Directivei Cadru în domeniul Apei (DCA) este acela de a obţine o „stare bună” pentru toate corpurile de apă, atât pentru cele de suprafaţă cât şi pentru cele subterane, cu excepţia corpurilor puternic modificate şi artificiale, pentru care se defineşte „potenţialul ecologic bun”.

Conform DCA prin „corp de apă de suprafaţă”: se înţelege un element discret şi semnificativ al apelor de suprafaţă, de exemplu: lac, lac de acumulare, curs de apă-râu sau canal, sector de curs de apă-râu sau canal, ape tranzitorii sau un sector/secţiune din apele costiere. Acest concept nou ia în considerare ecosistemul acvatic (inclusiv flora şi fauna acvatică).

Conform acestei Directive, Statele Membre din Uniunea Europeană trebuie să asigure atingerea stării bune a tuturor apelor de suprafaţă până în anul 2015.

Directiva Cadru în domeniul apei fundamentează o noua strategie şi politică în

domeniul gospodăririi apelor, urmărind noi elemente:

elaborarea planurilor de management pe bazine hidrografice;

prevenirea deteriorarii stării tuturor corpurilor de apa de suprafaţă şi subterane;

definirea unei „stări bune a apelor”, reprezentând obiectivul DCA ce trebuie realizat până în 2015;

definirea „condiţiilor de referinţă” pentru apele de suprafaţă;

definirea unor noi categorii de ape – „corpuri de apa puternic modificate”;

stabilirea unei reţele de monitoring care să asigure o imagine de ansamblu şi de detaliu a stării apelor, precum şi stabilirea programelor de monitoring de supraveghere, operaţional şi de investigare în conformitate cu noul concept de monitoring integrat al apelor ce are la bază principiile abordării ecosistemice;

definirea a 5 clase de calitate a apelor ţinând seama în primul rând de elementele biologice;

stabilirea unui registru al zonelor protejate localizate la nivelul bazinului hidrografic;

stabilirea obiectivelor de mediu;

realizarea analizei economice asupra utilizării apei luând în considerare principiul recuperării costurilor aferente activităţilor specifice de gospodarirea apelor şi serviciilor de apă;

luarea unor măsuri de reducere progresivă a poluării apei cu substanţe prioritare care prezintă un important factor de risc pentru mediul acvatic şi oprirea treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor substanţelor prioritar periculoase;

referitor la prevenirea şi controlul poluării, politica în domeniul apei trebuie să se bazeze pe o abordare combinată, folosind controlul poluării la sursă prin stabilirea valorilor limită ale emisiilor, precum şi standardele de calitate a mediului;

conceptul de reabilitare al resurselor de apă. În esenţă, Directiva Cadru privind Apa urmăreşte să creeze o solidaritate în ceea ce

priveşte managementul apelor la nivel de bazin hidrografic.

65

Directiva Cadru privind Apa cere ca toţi partenerii dintr-un bazin hidrografic să administreze împreună apele din bazin, în strânsă cooperare. Astfel, ţările trebuie să-şi realizeze Planuri Comune de Management la nivel de Bazin Hidrografic, cu măsuri care să asigure că obiectivele Directivei Cadru vor fi îndeplinite în termenele impuse.

La sfârşitul anului 2009 a fost finalizat Planul de Management al Bazinului Hidrografic al Dunării pe porţiunea teritoriului românesc, şi care cuprinde şi planurile de management pentru cele 11 bazine hidrografice ale României.

Planul de management al bazinului hidrografic reprezintă instrumentul pentru

implementarea Directivei Cadru Apa şi are drept scop gospodărirea echilibrată a resurselor

de apă, precum şi protecţia ecosistemelor acvatice, având ca obiectiv principal atingerea

unei „stări bune” a apelor de suprafaţă şi subterane.

Planul de management bazinal este în strânsă corelaţie cu dezvoltarea socio-

economică şi prezintă punctul de plecare pentru măsurile aferente activităţilor antropice,

inclusiv măsurile de gospodărire a apelor la nivel bazinal şi local şi evidenţiază factorii majori

care influenţează gospodarirea apei într-un bazin hidrografic.

De asemenea, prin Planul de management se stabilesc deciziile necesare în economia apei şi pentru dezvoltarea de obiective pentru o gospodărire durabilă, unitară, echilibrată şi complexă a resurselor de apă.

Ca infrastructură de bază a economiei, managementul apelor trebuie să ofere soluţii

pentru asigurarea în prezent şi în viitor a necesarului de apă al populaţiei şi economiei,

pornind de la caracterul regenerabil, dar limitativ al resurselor de apă dulce, precum şi de la

principiile gospodăririi unitare pe bazine hidrografice a resurselor de suprafaţă şi subterane,

atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ.

Nivelul scăzut al colectării şi epurării apelor uzate existent în România înainte de aderare a determinat Comisia Europeană să acorde României cea mai lungă perioadă de tranziţie în vederea implementării prevederilor Directivei privind epurarea apelor uzate urbane şi realizării conformării, respectiv până la 31 decembrie 2018.

Un alt aspect rezultat din negocierile de aderare l-a reprezentat decizia României de a declara întregul său teritoriu ca zonă sensibilă, ţinând cont de necesitatea protejarii mediului şi de poziţia geografică a ţării în bazinul Dunării şi al Mării Negre. Apele uzate din aglomerările umane cu peste 10.000 l.e. trebuie supuse unei epurării mai avansate, prin care nutrienţii, în principal compuşi cu fosfor şi azot, să fie îndepărtaţi până la limita legală.

Pentru îndeplinirea acestei condiţii vor fi necesare fonduri suplimentare, iar termenul de conformare, 31 decembrie 2015, va coincide cu atingerea „stării bune a apelor” prevăzut în Directiva Cadru a Apei.

Situaţia existentă a lucrărilor de infrastructură a sistemelor de colectare şi tratare (epurare) a apelor uzate, în special în zonele rurale, necesită un volum mare de investiţii în asemenea lucrări, implicând costuri foarte ridicate.

Având în vedere impactul activităţilor agricole asupra mediului şi mai ales asupra calităţii apelor la nivel european prin H.G. nr. 964/2000 s-au transpus în totalitate prevederile Directivei 91/676/CEE privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole.

Prin Planul de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, se urmăreşte, pe lângă stadiului implementării prevederilor directivei şi modul în care sunt introduse măsuri şi practici prietenoase mediului la nivel de fermă.

Activităţile de monitorizare continuă a calităţii apelor, conform Directivei Cadru pentru Apă, alături de implementarea Codurilor de Bune Practici Agricole şi Programului de Acţiune în zonele vulnerabile la nitraţi sunt în conformitate cu obligaţiile Tratatul de Aderare şi cu prevederilor H.G. nr. 964/2000.

Atribuţiile de monitorizare a calităţii apelor, în ceea ce priveşte gradul de poluare, revin Autorităţii Naţionale „Apele Române”, monitorizarea calităţii apei potabile din surse de suprafaţă şi subterane fiind în sarcina Autorităţii de Sănătate Publică.

66

4.2. RESURSELE DE APĂ

4.2.1. Resursele de apă teoretice şi tehnic utililizabile Resursele de apă ale României sunt constituite din apele de suprafaţă (râuri, lacuri,

fluviul Dunărea) şi din apele subterane. Resursele de apă potenţiale şi tehnic utililizabile pentru anul 2009, sunt prezentate în

tabelul 4.2.1. Tabel 4.2.1. Resursele de apă potenţiale şi tehnic utililizabile, pentru anul 2009

Sursa de apă/Indicator de caracterizare Total (mii m3)

A. Râuri interioare 1. Resursa teoretică 2. Resursa existentă potrivit gradului de amenajare a bazinelor hidrografice1 3. Cerinţa de apă a folosinţelor, potrivit capacităţilor de captare aflate în funcţiune

40.000.000 13.952.663

3.545.744

B. Dunăre (direct) 1. Resursa teoretică (în secţiunea de intrare în ţară)2 2. Resursa utilizabilă în regim actual de amenajare 3. Cerinţa de apă a folosinţelor potrivit capacităţilor de captare aflate în funcţiune, inclusiv volumele transferate în bazinul Litoral

85.000.000 20.000.000

4.210.677

C. Subteran 1. Resursa teoretică, din care:

ape freatice

ape de adâncime 2. Resursa utilizabilă 3.Cerinţa de apă a folosinţelor potrivit capacităţilor de captare în funcţiune

9.600.000

4.700.000 4.900.000 5.411.322 747.837

Total resurse 1. Resursa teoretică 2. Resursa existentă potrivit gradului de amenajare a bazinelor hidrografice 3. Cerinţa de apă a folosinţelor, potrivit capacităţilor de captare aflate în funcţiune 4. Cerinţa de apă pentru protecţia ecologică

134.600.000 39.363.985 8.504.258

4.341.972

Sursa: Administraţia Naţională „Apele Române”

Resursa specifică utilizabilă în regim natural a fost de circa 2.660 m3/locuitor, în

anul 2009, luând în considerare şi aportul Dunării, iar resursa specifică teoretică, a fost de circa 1.770 m3/locuitor, numai cu aportul râurilor interioare, situând, din acest punct de vedere, ţara noastră, în categoria ţărilor cu resurse de apă relativ reduse, în raport cu resursele altor ţări.

Principala resursă de apă a României o constituie râurile interioare. O caracteristică de bază a acestei categorii de resursă, o constituie variabilitatea foarte mare în spaţiu şi timp. Astfel debitul mediu specific variază între 1 l/s şi km2 (în zonele joase) şi 40 l/s şi km2 (în zonele înalte), iar primăvara se produc viituri importante, urmate de secete prelungite.

Dunărea, al doilea fluviu ca mărime din Europa (cu lungimea de 2.850 km, din care 1.075 km pe teritoriul României) are un stoc mediu la intrarea în ţară de 174 x 109 m3.

1 Cuprinde şi reţeaua

lacurilor litorale, precum şi resursa asigurată prin refolosire externă directă în

lungul râului. 2 ´ din stocul mediu multianual, la intrarea în ţară.

67

Resursele de apă subterană sunt constituite din depozitele de apă existente în straturi acvifere freatice şi straturi de mare adâncime. Repartiţia scurgerii subterane variază în marile unităţi tectonice de pe teritoriul ţării astfel:

0,5 - 1 l/s şi km2 în Dobrogea de Nord;

0,5 - 2 l/s şi km2 în Podişul Moldovenesc;

0,1 - 3 l/s şi km2 în Depresiunea Transilvaniei şi Depresiunea Panonică;

0,1 - 5 l/s şi km2 în Dobrogea de Nord şi Platforma Dunăreană;

5 - 20 l/s şi km2 în zona Carpaţilor, în special în Carpaţii Meridionali şi în zonele de carst din bazinul Jiului şi Cernei.

4.2.2. Prelevările de apă

În anul 2009, prelevările totale de apă brută, au fost de 6,87 mld. m3, dintre care, pentru populaţie 1,04 mld. m3, pentru industrie 4,66 mld. m3 şi pentru agricultură 1,17 mld. m3.

Cerinţa de apă a scăzut, de la 20,4 mld. m³ în anul 1990, la 8,50 mld. m³ în anul 2009, datorită diminuării activitaţii industriale, reducerii consumurilor de apă în procesele tehnologice, reducerii pierderilor şi aplicării mecanismului economic în gospodărirea apelor. Raportul cerinţă/prelevare pentru resursele de apă, pentru anul 2009, este prezentat în tabelul 4.2.2.

Tabel 4.2.2. Raportul cerinţă/prelevare pentru resursele de apă, pentru anul 2009

Cerinţa de apă Prelevările de apă Gradul de utilizare

Activitate Valoare (mld. m3) Activitate Valoare (mld. m3) %

Populaţie 1,24 Populaţie 1,04 83,87

Industrie 5,87 Industrie 4,66 79,39

Agricultură 1,39 Agricultură 1,17 84,17

Total 8,50 Total 6,87 80,82


4.2.3. Mecanismul economic în domeniul apelor

Apa constituie o resursă naturală cu valoare economică în toate formele sale de utilizare/exploatare. Conservarea, refolosirea şi economisirea apei sunt încurajate prin aplicarea de stimuli economici, inclusiv pentru cei care manifesta o preocupare constantă în protejarea cantităţii şi calităţii apei, precum şi prin aplicarea de penalităţi celor care risipesc sau poluează resursele de apă. Utilizatorii resurselor de apă plătesc utilizarea acestora Administraţiei Naţionale „Apele Române", în calitate de operator unic al resurselor de apă.

Mecanismul economic specific domeniului gospodăririi cantitative şi calitative a resurselor de apă include sistemul de contribuţii, plăţi, bonificaţii, tarife şi penalităţi şi se bazează pe principiile „utilizatorul plăteşte" şi „poluatorul plăteşte", Administraţia Naţională „Apele Române" fiind singura în drept să aplice acest sistem tuturor utilizatorilor de apă, indiferent de deţinătorul cu orice titlu al amenajării, precum şi din sursele subterane, cu excepţia celor pentru care există reglementări specifice în vigoare.

În vederea stimulării economice a utilizării durabile a resurselor de apă, contribuţiile specifice de gospodărire a apelor, care se percep lunar tuturor utilizatorilor de apă, sunt diferenţiate pe categorii de surse şi grupe de utilizatori şi pe substanţe poluante din apele uzate evacuate în resursele de apă.

Administraţia Naţională „Apele Române" încheie abonament de utilizare/exploatare cu utilizatorii de apă, conform solicitării acestora, în limitele prevederilor din actele de reglementare a folosinţei din punct de vedere al gospodăririi apelor.

Pentru serviciile comune de gospodărire a apelor prestate de Administraţia Naţională „Apele Române", tarifele se stabilesc prin negociere directă între unităţile din subordinea

68

Administraţiei Naţionale „Apele Române" şi utilizatori. Prestarea serviciilor comune de gospodărire a apelor se face pe bază de contracte încheiate cu beneficiarii.

Divergenţele apărute la încheierea contractelor sau a abonamentelor de utilizare/exploatare, între direcţiile de ape sau alte unităţi din subordinea Administraţiei Naţionale „Apele Române" şi utilizatori, se negociază ca etapă finală a concilierii, la nivelul central al Administraţiei Naţionale „Apele Române", în prezenţa reprezentanţilor autorităţilor competente.

Administraţia Naţională „Apele Române", în relaţiile cu utilizatorii, acordă bonificaţii şi aplică penalităţi, după caz.

Utilizatorilor de apă care demonstrează constant o grijă deosebită pentru folosirea raţională şi pentru protecţia calităţii apelor, evacuând odată cu apele uzate epurate substanţe impurificatoare în concentraţii mai mici decât cele înscrise în autorizaţia de gospodărire a apelor, li se acordă, potrivit legii, bonificaţii, în procent de pană la 10% din valoarea anuală a contribuţiilor decontate.

Administraţia Naţională „Apele Române" este singura în drept să constate şi să propună cazurile în care se acordă bonificaţii, acestea aprobându-se prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale din domeniul apelor.

Penalităţile se aplică acelor utilizatori de apă la care se constată abateri de la prevederile reglementate, atât pentru depăşirea cantităţilor de apă utilizate, cât şi a concentraţiilor de substanţe impurificatoare evacuate în resursele de apă. Penalităţile se modifică periodic prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale din domeniul apelor.

Constatarea abaterilor de la prevederile reglementate atât pentru depăşirea cantităţilor de apă utilizate, cât şi a concentraţiilor de substanţe impurificatoare evacuate în resursele de apă, se face de personalul cu drept de control împuternicit în acest scop, prevăzut de lege, şi se consemnează în procesele-verbale încheiate între părţi.

Unităţile de gospodărie comunală care au în administrare reţelele de alimentare cu apă şi de canalizare a localităţilor pot aplica penalităţile prevăzute în „Sistemul de contribuţii, plăţi, bonificaţii, tarife şi penalităţi", care face parte din mecanismul economic specific domeniului apelor. Penalităţile încasate de unităţile de gospodărie comunală se fac venit al acestora şi se folosesc pentru modernizarea instalaţiilor şi retehnologizarea staţiilor de epurare a apelor uzate, conform legislaţiei în vigoare.

Utilizatorii de apă au obligaţia încheierii, lunar sau trimestrial, cu operatorul unic, a unui proces-verbal de reglare şi confirmare certă a debitelor restante, care constituie şi înştiinţare de plată de la data înmânării sau comunicării acestuia. Acest proces-verbal încheiat între semnatarii abonamentului de utilizare/exploatare şi/sau contractului constituie titlu executoriu în condiţiile legii.

Executarea silită în temeiul titlului executoriu se efectuează de către Administraţia Naţională „Apele Române" similar reglementărilor legale în vigoare în materie de colectare a creanţelor fiscale.

Suspendarea dreptului de utilizare/exploatare a resurselor de apă se aplică în cazul neplăţii contribuţiei timp de 6 luni, luându-se totodată măsuri de sistare a prestării serviciului.

Creanţele restante nerecuperate prin efort propriu se pot stinge şi prin aplicarea procedurii instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 685/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice privind monitorizarea datoriilor nerambursate la scadenţă ale contribuabililor, persoane juridice, în vederea diminuării blocajului financiar şi a pierderilor din economie, şi a Regulamentului de compensare a datoriilor nerambursate la scadenţă ale contribuabililor, persoane juridice, cu modificările ulterioare.

4.3. APE DE SUPRAFAŢĂ

Apele de suprafaţă sunt apele interioare, stătătoare sau curgătoare, de pe suprafaţa terenului, precum şi apele tranzitorii şi apele costiere.

http://192.168.0.1/legis/oficiale/afisp.php?f1=67777&diez1=r48&f2=19145&diez2=&link=1

69

4.3.1. Starea ecologică şi chimică a cursurilor de apă ale râurilor interioare

Totalul lungimii cursurilor de apă codificate ale ţării noastre este de 78.905 km. Activitatea de supraveghere a calităţii apelor a fost organizată, în anul 2009, în principal pe cursurile mijlocii şi inferioare, pe o lungime de 26.367 km, unde se manifestă impactul acţiunilor umane asupra mediului, respectiv asupra calităţii apelor. S-au realizat, de asemenea, măsurători în secţiuni de referinţă ale cursurilor de apă, situate în special în zonele superioare, unde acest impact antropic este minim.

Caracterizarea calităţii apei, pe bazine hidrografice şi la nivel naţional, reprezintă evaluarea globală a rezultatelor analitice obţinute periodic, în campanii expediţionare. Secţiunile de monitorizare şi cursurile de apă sunt încadrate pe categorii de calitate, în conformitate cu actele normative în vigoare. Pentru evaluarea din punct de vedere fizico-chimic a calităţii globale a apei, în fiecare secţiune de supraveghere, au fost calculate, pentru fiecare indicator în parte, valorile cu asigurare de 90%, respectiv 10% în cazul oxigenului dizolvat, sau valorile medii, iar acestea au fost comparate cu valorile limită ale claselor de calitate, prevăzute de normativul cu cinci clase de calitate, rezultând astfel încadrarea într-una din cele cinci clase de calitate. Indicatorii cuprinşi în Ordinul M.M.G.A nr. 161/2006 pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă, au fost împărţiţi în 5 grupe principale:

grupa „regim de oxigen”, ce cuprinde: oxigenul dizolvat, CBO5 , CCO-Mn, CCO-Cr;

grupa „nutrienţi”, ce cuprinde: amoniu, azotiţi, azotaţi, azot total, ortofosfaţi, fosfor total, clorofila a;

grupa „ioni generali, salinitate”, ce cuprinde: reziduu filtrabil uscat, sodiu, calciu, magneziu, fier total, mangan total, cloruri, sulfaţi;

grupa „metale”, ce cuprinde: zinc, cupru, crom total, arsen; metalele precum plumbul, cadmiul, mercurul, nichelul au fost încadrate la grupa de substanţe prioritare;

grupa „micropoluanţi organici şi anorganici”, ce cuprinde: fenoli, detergenţi, AOX, hidrocarburi petroliere; alte substanţe, precum HAP, PCB, lindan, DDT, atrazin, triclormetan, tetraclormetan, tricloretan, tetracloretan etc., au fost încadrate la grupa substanţelor prioritare.

Elaborarea sintezei calităţii apelor curgătoare de suprafaţă, pe anul 2009, s-a bazat pe prelucrarea datelor primare rezultate din analizele fizico-chimice ale apelor. Datele au fost obţinute în 818 de secţiuni de monitorizare. Amplasarea acestor secţiuni este prezentată în tabelul 4.3.1.

Tabel 4.3.1. Repartiţia secţiunilor de monitorizare pe clase de calitate, conform situaţiei globale, evaluate în anul 2009

Nr. crt.

Bazinul hidrografic

Nr.total secţ.

Repartiţia secţiunilor pe clase de calitate

I II III IV V

nr. % nr. % nr. % nr. % nr. %

1 Tisa 24 2 8,3 16 66,7 4 16,7 1 4,2 1 4,2

2 Someş 64 17 26,6 31 48,4 7 10,9 6 9,4 3 4,7

3 Crişuri 97 25 25,8 59 60,8 7 7,2 4 4,1 2 2,1

4 Mureş – Aranca

79 21 26,6 36 45,6 15 19 3 3,8 4 5,1

5 Bega – Timiş 43 14 32,6 16 37,2 11 25,6 2 4,7 - -

6 Nera – Cerna 12 10 83,3 2 16,7 - - - - - -

7 Jiu 53 28 52,8 21 39,6 2 3,8 - - 2 3,8

8 Olt 128 40 31,3 58 45,3 17 13,3 8 6,3 5 3,9

9 Vedea 18 - - 7 38,9 9 50 1 5,6 1 5,6

10 Argeş 75 6 8 43 57,3 18 24 5 6,7 3 4

70

11 Ialomiţa 43 14 32,6 9 20,9 17 39,5 1 2,3 2 4,7

12 Siret 124 53 42,7 30 24,2 26 21 7 5,6 8 6,5

13 Prut 27 6 22,2 7 25,9 6 22,2 7 25,9 1 3,7

14 Dunăre 30 1 3,3 28 93,3 1 3,3 - - - -

T O T A L

818

244

29,8

357

43,6

135

16,5

47

5,7

35

4,3


În anul 2009, s-a redefinit nouă tipologie a cursurilor de apă din România, analiza biologică a calităţii cursurilor de apă s-a efectuat pe baza monitorizării următoarelor elemente biologice: macro-nevertebrate, microfitobentos, fitoplancton, macrofite acvatice şi ihtiofauna. Monitorizarea ihtiofaunei s-a realizat cu ajutorul metodei EFI (European Fish Index). În caracterizarea saprobiologică a calităţii cursurilor de apă, rolul determinant l-a avut macrozoobentosul, ţinându-se seama, în mod special, de evoluţia indicelui saprob. Calitatea globală a apelor curgătoare de suprafaţă, evaluată în funcţie de situaţia celor 818 secţiuni de supraveghere, conform datelor din tabelul nr. 4.3.1., a fost distribuită astfel: clasa I – 29,8%; clasa a II-a – 43,6%; clasa a III-a – 16,5%; clasa a IV-a – 5,7%; clasa a V-a – 4,3%. Conform datelor cuprinse în tabelul nr. 4.3.2., din lungimea totală a râurilor monitorizate, în anul 2009 de 26.347 km, 6.784 km (25,7%) s-au încadrat în clasa I de calitate, 12.341 km (46,8%) în clasa a II-a, 4.715 km (17,9%) în clasa a III-a, 1.596 km (6,1%) în clasa a IV-a şi 911 km (3,5%) în clasa a V-a de calitate. Din totalul lungimii cursurilor de apă codificate, de 78.905 km, neluând în consideraţie poluarea datorită fondului natural, şi considerând că lungimea cursurilor de apă nemonitorizată are apă de calitatea I - II-a, 1,2% se încadrează în clasa a V-a, 2% în clasa a IV-a, 6,0% în clasa a III-a şi 90,8% se încadrează în clasa I - II-a

Tabel 4.3.2. Centralizatorul lungimilor de râu, cumulate pe categorii de calitate, conform situaţiei globale, evaluate în anul 2009

Nr. crt.

Bazinul hidrografic

Lungime totală (km)

Repartiţia lungimilor de râu pe clase de calitate

I II III IV V

km % km % km % km % km %

1 Tisa 548

238

43,4

224

40,9

77

14,1

-

-

9

1,6

2 Someş 1.818

284

15,6

970

53,4

365

20,1

122

6,7

77

4,2

3 Crişuri 1.910

993

52

638

33,4

198

10,4

81

4,2

-

-

4 Mureş – Aranca

2.690

737

27,4

1.361

50,6

333

12,4

186

6,9

73

2,7

5 Bega –

Timiş –

1.471

503

34,2

595

40,4

303

20,6

70

4,8

-

-

6 Nera – Cerna

390

183

46,9

207

53,1

-

-

-

-

-

-

7 Jiu 1.588

949

59,8

438

27,6

125

7,9

73

4,6

3

0,2

8 Olt 3.465

1.146

33,1

1761

50,8

291

8,4

155

4,5

112

3,2

9 Vedea 1.103

-

-

623

56,5

207

18,8

157

14,2

116

10,5

10 Argeş 2.681

14

0,5

1708

63,7

641

23,9

256

9,5

62

2,3

11 Ialomiţa 1.460

277

19

379

26

571

39,1

75

5,1

158

10,8

71

12 Siret 4.209

1.372

32,6

1.603

38,1

817

19,4

134

3,2

283

6,7

13 Prut 1.608

88

5,5

767

47,7

545

33,9

197

12,3

11

0,7

14 Dunăre 1.075

-

-

1.061

98,7

14

1,3

-

-

-

-

15 Litoral 331

-

-

6

1,8

228

68,8

90

27,1

7

2,3

T O T A L

26.347 6.784

25,7

12.341

46,8

4.715

17,9

1.596

6,1

911

3,5


Rezultatele caracterizării globale a calităţii apei râurilor, precum şi evoluţia calităţii apei acestora, din punct de vedere saprobiologic, sunt prezentate detaliat în tabelul 4.3.3. În anul 2009, din punct de vedere saprobiologic, conform tabelului nr. 4.3.3., analiza globală a celor 26.223 km lungime de râuri, monitorizată în 852 de secţiuni, a evidenţiat următoarele: 6.040 km (23,03%) s-au încadrat în clasa I de calitate (stare ecologică foarte bună), 14.564,5 km (55,55%) s-au încadrat în clasa a II-a de calitate (stare ecologica bună), 4.588,5 km (17,49%) în clasa a III-a de calitate (stare ecologică moderată), 587 km (2,24% ) în clasa a IV-a de calitate (stare ecologică slabă) şi 443 km (1,69%) în clasa a V-a de calitate (stare ecologica proastă).

Alte aspecte, referitoare la calitatea apei râurilor, sunt abordate în cadrul acestui capitol, la subcapitolul 4.

72

Tabel 4.3.3. Situaţia globală a lungimilor de râu din România, în anul 2009, cumulate pe clase de calitate, în funcţie de starea ecologică

(macrozoobentos)

Nr. crt.

Bazinul hidrografic Lungimea

totală (km)

Repartiţia lungimilor de râu pe clase de calitate, în funcţie de starea ecologică (macrozoobentos)

I II III IV V

km % km % km % Km % km %

1. Tisa 548 148 27,00 359 65,51 12 2,19 20 3,65 9 1,64

2. Someş 1.818 281 15,46 1.170 64,36 356 19,58 - - 11 0,60

3. Crişuri 1.747 160 9,16 918 52,55 669 38,29 - - - -

4. Mureş–Aranca 2.690 888 33,01 1.632 60,67 49 1,82 44 1,64 77 2,86

5. Bega – Timiş 1.471 109 7,41 1.112 75,59 228 15,50 22 1,50 - -

6. Nera – Cerna 390 52 13,33 338 86,67 - - - - - -

7. Jiu 1.492 1.112 74,53 370 28,81 1 0,06 6 0,4 3 0,2

8. Olt 3.125 1.340 42,88 1.223 39,14 439 14,05 74 2,37 49 1,56

9. Vedea-Călmăţui 1.103 - - 400 36,26 571 51,77 132 11,97 - -

10. Argeş 2.643 280 10,59 1.420 53,73 536 20,28 128 4,84 279 10,56

11. Ialomiţa – Călmăţui 1.612 261 16,19 568 35,24 668 41,44 115 7,13 - -

12. Siret 4.129 1.233 29,86 2.450,5 59,35 401,5 9,72 44 1,07 - -

13. Prut 1.608 - - 1.282 79,7 311 19,30 - - 15 0,90

14. Dunăre + râurile Jijila şi Topolog

1.075 64

- -

- -

1.075 14

100,0 21,87

- 50

- 100

- -

- -

- -

- -

15. Desnăţui 384 176 45,83 109 28,39 97 25,26 2 0,52 - -

16. Litoral 324 - - 124 38,27 200 61,73 - - - -

Total general 26.223 6.040 23,03 14.564,5 55,55 4.588,5 17,49 587 2,24 443 1,69


73

4.3.2. Starea ecologică a lacurilor

Situaţia centralizată a principalelor lacuri monitorizate în România, în anul 2009, pe bazine hidrografice, în funcţie de categoriile de troficitate, este prezentată în tabelul 4.3.4. Situaţia calităţii apei lacurilor naturale, respectiv a calităţii apei lacurilor poluate cu nitraţi din surse agricole, este detaliată în tabelele 4.3.5. şi 4.3.6. Tabel 4.3.4. Situaţia calităţii globale a apei principalelor lacuri din România, în anul 2009

Nr. crt. gen

Nr. crt. b.h

Lacul

Cursul de apă pe

care este amplasat

lacul

Volumul total

(milioane m

3)

Folosinţa principală

Calitatea apei (categoria)

Nutrienţi azot

total şi fosfor total

Biologie

1. Bazinul hidrografic TISA

1 1 Călineşti – Oaş acumulare Tur 29 complexă H O

2 1 Buhăescu glaciar - 0,004 - E U

2. Bazinul hidrografic SOMEŞ

3 2 Ştiucilor natural de excavaţie

- - - OM O

4 3 Bodi – Mogoşa natural Săsar 0,39 complexă OM M

5 4 Colibiţa acumulare Bistriţa 101,2 complexă M O

6 5 Gilău acumulare Someşul

Mic 4,2 complexă M OM

7 6 Firiza –

Strâmtori acumulare Firiza 16,6 complexă H EH

8 7 Vârsolţ acumulare Crasna 39,9 complexă E E

3. Bazinul hidrografic CRIŞURI

9 1 Drăgan acumulare Drăgan 124 energie electrică

M M

10 2 Leşu acumulare Iad 33,8 energie electrică

- -

11 3 Tauţ acumulare Cigher 33,7 atenuare viituri E H

12 4 Tileag acumulare Crişul

Repede 63,3 atenuare viituri ME -

4. Bazinul hidrografic MUREŞ

13 1 Bucura glaciar Râul Mare 0,487 - M UO

14 2 Ighiş acumulare Ighiş 13,4 alimentări cu

apă E M

15 3 Bezid acumulare Cuşmed 31 atenuare viituri E UO

16 4 Teliuc (Cinciş) acumulare Cerna 41 alimentări cu

apă M ME

17 5 Haţeg acumulare Râul Mare 14,5 energie electrică

M UO

74

5. Bazinul hidrografic BEGA – TIMIŞ

18 1 Surduc acumulare Gladna 66,3 complexă ME O

19 2 Trei Ape acumulare Timiş 6,3 complexă ME O

20 3 Gozna acumulare Bârzava 12 complexă M O

21 4 Secu acumulare Bârzava 15,1 complexă M O

6. Bazinul hidrografic NERA – CERNA

22 1 Herculane acumulare Cerna 15,7 complexă M O

23 2 Valea lui Iovan acumulare Cerna 126 complexă M O

7. Bazinul hidrografic JIU

24 1 Lacul Mic – Giormane

- - - turism EH M

25 2 Valea de Peşti acumulare Jiul de Vest 5 alimentări cu

apă O UO

26 3 Işalniţa acumulare Jiu 1,4 alimentări cu

apă ME M

8. Bazinul hidrografic OLT

27 1 Sfânta-Ana vulcanic Tuşnad 0,250 - UO M

28 2 Bâlea glaciar Cârtişoara 0,240 - UO UO

29 3 Arpaş acumulare Olt 1,1 alimentări cu

apă H E

30 4 Frumoasa acumulare Frumoasa 10,6 alimentări cu

apă UO O

31 5 Săcele acumulare Târlung 18,3 alimentări cu

apă ME UO

32 6 Cornet acumulare Valea Mare 0,7 alimentări cu

apă EH ME

33 7 Gura Râului acumulare Cibin 15,5 alimentări cu

apă O M

34 8 Govora acumulare Olt 19 energie electrică

E E

35 9 Băbeni acumulare Olt 78,3 energie electrică

E E

36 10 Vidra acumulare Lotru 340 complexă - -

37 11 Brădişor acumulare Lotru 38 complexă M M

38 12 Strejeşti acumulare Olt 31 energie electrică

E EH

9. Bazinul hidrografic ARGEŞ

39 1 Balta Comana natural de

luncă Neajlov 6.000 - H M

40 2 Vidraru acumulare Argeş 473 complexă OM UO

41 3 Zigoneni acumulare Argeş 13,4 energie electrică

ME O

42 4 Vâlcele acumulare Argeş 44 energie electrică

OM UO

43 5 Budeasa acumulare Argeş 55 complexă OM O

44 6 Goleşti acumulare Argeş 86 complexa E O

75

45 7 Râuşor acumulare Râul

Târgului 68

energie electrică

ME O

46 8 Grădinari acumulare Ilfovăţ 12,4 complexă ME M

47 9 Facău acumulare Ilfovăţ 3 irigaţii H M

48 10 Pecineagu acumulare Dâmboviţa 69 energie electrică

ME O

49 11 Văcăreşti acumulare Dâmboviţa 54 complexă ME M

50 12 Lacul Morii acumulare Dâmboviţa 19,6 atenuarea viiturilor

E H

51 13 Cernica acumulare Colentina 8,8 complexă H H

10. Bazinul hidrografic IALOMIŢA

52 1 Snagov natural Ialomiţa 17,2 agrement E H

53 2 Căldăruşani natural Ialomiţa 4,5 agrement H H

54 3 Amara natural Ialomiţa 2,6 terapeutic - -

55 4 Fundata natural Ialomiţa 10 terapeutic - -

56 5 Pucioasa acumulare Ialomiţa 11 alimentări cu

apă ME M

57 6 Paltinu acumulare Doftana 62,3 alimentări cu

apă E O

58 7 Dridu acumulare Ialomiţa 60 complexă ME EH

59 8 Măneciu acumulare Teleajen 58 complexă ME O

11. Bazinul hidrografic SIRET

60 1 Lala glaciar Lala 0,039 - UO UO

61 2 Lacul Roşu natural - - turistic E O

62 3 Rogojeşti acumulare Siret 48,4 complexă EH O

63 4 Bucecea acumulare Siret 24,5 complexă H OM

64 5 Galbeni acumulare Siret 71 complexă - -

65 6 Călimăneşti acumulare Siret 44,3 energie electrică

M M

66 7 Dragomirna acumulare Dragomirna 17 alimentări cu

apă M M

67 8 Izvorul Muntelui

acumulare Bistriţa 1.230 complexă ME O

68 9 Bâtca

Doamnei acumulare Bistriţa 10

energie electrică

ME UO

69

10 Poiana Uzului acumulare Uz 90

alimentări cu apă

M H

70 11 Tungujei acumulare Sacovăţ 25 complexă EH O

71 12 Puşcaşi acumulare Racova 20,7 complexă EH O

72 13 Soleşti acumulare Vasluieţ 47 complexă EH O

73 14 Râpa Albastră acumulare Simila 25,8 complexă EH O

74 15 Cuibul

Vulturilor acumulare Tutova 54,6 complexă EH M

75 16 Jirlău natural Valea Boului

5,6 piscicultură H E

76

76 17 Balta Amara natural Buzoel 3,6 piscicultură - -

77 18 Balta Albă natural Boldul 5,1 terapeutică - -

78 19 Siriu acumulare Buzău 158 complexă M O

79 20 Cândeşti acumulare Buzău 4,4 complexă M O

12. Bazinul hidrografic PRUT

80 1 Stânca Costeşti

acumulare Prut 1.400 complexă E O

81 2 Negreni acumulare Başeu 19,8 complexă H M

82 3 Mileanca acumulare Podriga 9,5 complexă H M

83 4 Cătămăreşti acumulare Sitna 14 piscicultură H M

84 5 Hâlceni acumulare Miletin 49,5 alimentări cu

apă EH H

85 6 Pârcovaci acumulare Bahlui 5,5 alimentări cu

apă E E

86 7 Tansa acumulare Bahlui 33 complexă EH E

13. Bazinul hidrografic DUNĂRE

87 1 Razelm (Razim)

natural Dunăre 909 piscicultură E E

88 2 Ciuperca natural Dunăre 0,3 agrement - -

89 3 Gălăţui natural Berza 8,5 piscicultură EH M

90 4 Sinoe natural

tranzitoriu Dunăre 211 piscicultură EH H

91 5 Bugeac natural Dunăre 41,1 piscicultură E H

92 6 Oltina natural Dunăre 60 piscicultură E H

93 7 Portile de Fier I acumulare Dunăre 2.900 energie electrică

H M

94 8 Portile de Fier

II acumulare Dunăre 1.000

energie electrică

H M

95 9 Frăsinet acumulare Mostiştea 180 complexă EH H

96 10 Iezer acumulare Mostiştea 280 complexă EH H

14. Bazinul hidrografic LITORAL

97 1 Taşaul natural - 57 piscicultură

H

H

98 2 Siutghiol natural -- 88,7 piscicultură,

irigaţii, agrement agreiment

H

H

99 3 Techirghiol natural - 41,8 terapeutic -

-

100 4 Tatlageac natural - 14 piscicultură

H H

101 5 Mangalia natural

tranzitoriu - 15,7 terapeutic EH H

102 6 Nuntaşi natural - 9,3 terapeutic

H

E

103 7 Corbul natural - 24,7 piscicultură şi

irigaţii

i

H H

104 8 Babadag liman

fluviatil litoral 42

piscicultură şi irigaţii

H E

Sursa: Administraţia Naţională „Apele Române” UO=ultraoligotrof; O=oligotrof; M=mezotrof; OM=oligotrof-mezotrof; ME=mezotrof-eutrof; E=eutrof; H=hipertrof; EH=eutrof-hipertrof

77

Tabel 4.3.5. Situaţia calităţii apei lacurilor naturale, în anul 2009

Nr. crt. gen.

Nr. crt b.h

Lacul Natura lacului

Volumul total (mil. m

3)



Nutrienţi: azot total şi fosfor total

Biologie

Bazinul hidrografic SOMEŞ

1 1 Buhăescu Glaciar 0,004 - E UO

2 2 Ştiucilor Natural - - OM O

3 3 Bodi – Mogoşa Natural

excavaţie 0,39 turism OM M

Bazinul hidrografic MUREŞ

4 1 Bucura Glaciar 0,487 - M UO

Bazinul hidrografic JIU

5 1 Lacul Mic – Victoria

Giormane Natural - turism EH M

Bazinul hidrografic OLT

6 1 Sfânta Ana Vulcanic 0,250 - UO M

7 2 Bâlea Glaciar 0,240 - UO UO

Bazinul hidrografic ARGEŞ

8 1 Balta Comana De luncă 6.000 - H M

Bazinul hidrografic IALOMIŢA

9 1 Snagov Natural 17,2 agrement E H

10 2 Căldăruşani Natural 4,5 agrement H H

Bazinul hidrografic SIRET

11 1. Lala Glaciar - turism UO UO

12 2. Lacul Roşu De surpare - turism E O

Bazinul hidrografic DUNĂRE

13 1 Gălăţui Natural 8,5 piscicultură EH M


Tabel 4.3.6. Situaţia calităţii apei lacurilor poluate cu nitraţi, din surse agricole, în anul 2009

Nr. crt. gen

Nr. crt b.h

Lacul

Cursul de apă

pe care este

amplasat lacul

Volumul total

(mil. m

3)



Sursa de poluare

Nutrienţi azot

total şi fosfor total

Biologie

1. Bazinul hidrografic SIRET

1 1 Galbeni acumulare Siret 71,0 complexă - -

S.C. Agricola Internaţional S.A., Ferma

Nicolae Bălcescu

2 2 Cuibul-

Vulturilor acumulare Tutova 54,6 complexă EH M

Surse difuze cu nitraţi

3 3 Tungujel acumulare Saco

văţ 25,0 complexă EH O Surse difuze

4 4. Puşcaşi acumulare Racova 20,7 complexă EH O Surse difuze

2. Bazinul hidrografic PRUT

5 1 Negreni acumulare Başeu 19,8 complexă H M Surse difuze

78

6 2 Pârcovaci acumulare Bahlui 5,5 alimentări cu

apă E E Surse difuze

7 3 Tansa acumulare Bahlui 33,0 complexă EH E

Surse difuze şi piscicultură intensivă

8 4 Hâlceni acumulare Miletin 49,5 alimentări cu

apă EH H

Surse difuze piscicultură intensivă

3. Bazinul hidrografic LITORAL

9 1 Babadag liman

fluviatil Litoral 42,0

piscicultură si irigaţii

H E S.C. Pig Com

Satu Nou

10 2

Nuntaşi lagună Litoral 9,28 terapeutică H E

S.C. MARIA TRADING

S.R.L.

11 3

Mangalia

liman fluvio-

maritim Litoral 15,7 terapeutic EH H

Suin Prod Albeşti şi Avicola

Constanţa

12 4 Taşaul liman fluvio-

maritim Litoral 57,0 piscicultură H H

S.C. AGROIND Tour Sibioara

13 5 Corbul fluvio-

maritim Litoral 24,7

piscicultură şi irigaţii

H H

S.C. AGROIND Tour Complex

Corbu


4.3.2.1. Calitatea principalelor lacuri din România în raport cu gradul de troficitate

Datele centralizate în tabelul 4.3.7., privind încadrarea principalelor lacuri din

România, în categorii de troficitate, în anul 2009, în funcţie de valorile nutrienţilor, evidenţiază următoarele aspecte: din punct de vedere al nutrienţilor (azotul mineral total şi fosforul total), din 95 lacuri monitorizate: 4 lacuri au corespuns categoriei ultraoligotrofe, 2 lacuri categoriei oligotrofe, 6 lacuri categoriei oligotrofe-mezotrofe, 16 lacuri categoriei mezotrofe,14 lacuri categoriei mezo-eutrofe, 20 de lacuri categoriei eutrofe, 13 lacuri categoriei eutrof-hipertrofe şi 20 de lacuri categoriei hipertrofe. Datele centralizate în tabelul 4.3.8., privind încadrarea principalelor lacuri din România în categorii de troficitate, în anul 2009, în funcţie de valorile biomasei fitoplanctonice, evidenţiază următoarele aspecte: din 95 de lacuri monitorizate, 11 lacuri au corespuns categoriei ultraoligotrofe, 26 lacuri au corespuns categoriei oligotrofe, 2 lacuri categoriei oligotrofe-mezotrofe, 20 lacuri au corespuns categoriei mezotrofe, 3 lacuri s-au încadrat în categoria mezo-eutrofe, 13 lacuri în categoria eutrofe, 4 în categoria eutrofe-hipertrofe şi 16 lacuri au corespuns categoriei hipertrofe.

4.3.2.2. Calitatea principalelor lacuri din România în raport cu chimismul apei

Analiza datelor din tabelul nr. 4.3.9. privind încadrarea principalelor lacuri din România în categorii de calitate, în anul 2009, conform chimismului apei, conduce la următoarele concluzii: din totalul de 95 lacuri, 34 s-au încadrat în clasa I de calitate, 42 în clasa a II-a, 14 în clasa a III-a, 4 în clasa a IV-a şi unul în clasa a V-a de calitate.

79

Tabel 4.3.7. Încadrarea principalelor lacuri din România, în categorii de troficitate, în anul 2009, în funcţie de valorile nutrienţilor

Nr. crt.

Bazinul hidrografic

Nr. total de

lacuri

Gradul de troficitate

UO O O-M M M-E E E-H H

Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %

1 Tisa 2 - - - - - - - - - - 1 50,0 - - 1 50,0

2 Someş 6 - - - - 2 33,3 2 33,3 - - 1 16,7 - - 1 16,7

3 Crişuri 3 - - - - - - 1 33,3 1 33,3 1 33,3 - - - -

4 Mureş 5 - - - - 1 20 2 40,0 - - 2 40,0 - - - -

5 Bega – Timiş 4 - - - - - - 2 50,0 2 50,0 - - - - - -

6 Nera – Cerna 2 - - - - - - - - 2 100,0 - - - - - -

7 Jiu 3 - - 1 33,33 - - - - 1 33,33 - - 1 33,34 - -

8 Olt 11 3 27,3 1 9,1 - - 1 9,1 1 9,1 3 27,3 1 9,1 1 9,0

9 Argeş 13 - - - - 3 23,1 - - 5 38,5 2 15,4 - - 3 23,1

10 Ialomiţa 6 - - - - - - 3 50,0 - - 2 33,33 - - 1 16,67

11 Siret 17 1 5,9 - - - - 5 29,4 2 11,8 1 5,9 6 35,2 2 11,8

12 Prut 7 - - - - - - - - - - 2 28,6 2 28,6 3 57,1

13 Dunăre 9 - - - - - - - - - - 5 55,56 2 22,2 2 22,2

14 Litoral 7 - - - - - - - - - - - - 1 14,3 6 85,7

TOTAL 95 4 4,21 2 2,11 6 6,32 16 16,824 14 14,74 20 21,05 13 13,68 20 21,05


80

Tabel 4.3.8. Încadrarea principalelor lacuri din România în categorii de troficitate, în anul 2009, în funcţie de valorile biomasei fitoplanctonice

Nr. crt. Bazinul hidrografic

Nr. total de

lacuri

Gradul de troficitate

UO O O-M M M-E E E-H H

Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %

1 Tisa 2 1 50,0 - - - - - - - - 1 50,0 - - - -

2 Someş 6 - - 2 33,33 1 16,7 1 16,7 - - 1 16,7 1 16,6 - -

3 Crişuri 3 - - - - - - 1 33,3 - - 1 33,3 - - 1 33,3

4 Mureş 5 3 60,0 - - - - 1 20,0 1 20,0 - - - -

5 Bega – Timiş 4 - - 4 100,0 - - - - - - - - - - - -

6 Nera – Cerna 2 - - 1 50,0 - - - - 1 50,0 - - - - - -

7 Jiu 3 1 33,3 - - - - 1 33,3 - - - - 1 33,3 - -

8 Olt 11 2 18,2 1 9,1 - - 3 27,3 1 9,1 3 27,3 1 9,1 - -

9 Argeş 13 2 15,4 6 46,1 - - 3 23,1 - - - - - - 2 15,4

10 Ialomiţa 6 - - 2 33,33 - - 1 16,7 - - - - 1 16,7 2 33,33

11 Siret 17 2 11,8 9 52,9 1 5,9 3 17,6 - - 1 5,9 - - 1 5,9

12 Prut 7 - - 1 14,3 - - 3 42,8 - - 2 28,6 - - 1 14,3

13 Dunăre 9 - - - - - - 3 33,3 - - 1 11,1 - - 5 55,6

14 Litoral 7 - - - - - - - - - - 3 42,86 - - 4 57,14

TOTAL 95 11 11,6 26 27,4 2 2,1 20 21,1 3 3,2 13 13,6 4 4,2 16 16,8


81

Tabel 4.3.9. Încadrarea principalelor lacuri din România în categorii de calitate, în anul 2009, conform chimismului apei

Nr. crt. Bazinul

hidrografic Nr. total de lacuri

I II III IV V

Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %

1 Tisa 2 1 50,0 1 50,0 - - - - - -

2 Someş 6 4 66,6 1 16,7 1 16,7 - - - -

3 Crişuri 3 1 33,3 1 33,3 1 33,3 - - - -

4 Mureş 5 3 60,0 2 40,0 - - - - - -

5 Bega – Timiş 4 1 25,0 3 75 - - - - - -

6 Nera – Cerna 2 - - 2 100 - - - - - -

7 Jiu 3 2 66,6 1 33,4 - - - - - -

8 Olt 11 7 63,6 4 36,4 - - - - - -

9 Argeş 13 3 23,1 8 61,5 2 15,4 - - - -

10 Ialomiţa 6 3 50,0 1 16,6 2 33,4 - - - -

11 Siret 17 6 35,3 10 58,8 - - - - 1 5,9

12 Prut 7 1 14,3 1 14,3 2 28,6 3 42,8 - -

13 Dunăre 9 2 22,2 6 66,7 1 11,1 - - - -

14 Litoral 7 - - 1 14,3 5 71,4 1 14,3 - -

TOTAL 95 34 35,8 42 44,21 14 14,7 4 4,2 1 1,1


82

4.3.3. Starea fluviului Dunărea

Starea calităţii apei fluviului Dunărea, în anul 2009, a fost caracterizată pe baza prelucrării informaţiilor furnizate în 28 de secţiuni de control amplasate, atât pe Dunăre, cât şi pe braţele Tulcea, Chilia, Sulina şi Sfântu Gheorghe.

Din punct de vedere al evoluţiei calităţii apei în lungul râurilor, în raport cu categoriile de calitate normate, rezultatele urmăririi calităţii apelor din bazin relevă următoarea situaţie: faţă de lungimea totală investigată în anul 2009, de 1.075 km, 1.061 km (98,7% din lungimea totală investigată) s-au încadrat în clasa a II-a de calitate, şi 14 km (1,3% din lungimea totală investigată) în clasa a III-a de calitate.

În legătură cu evaluarea indicatorilor din categoria substanţelor prioritare/prioritar periculoase, calitatea apei Dunării a fost necorespunzătoare (depăşiri faţă de limitele prevăzute în Ordinul nr. 161/2006), referitor la indicatorul Cu în circa 57% din cazuri, iar referitor la indicatorul Cr în circa 7% din cazuri. În cazul secţiunii Bazias, secţiunea de intrare a fluviului Dunărea pe teritoriul României, în cazul indicatorului Cu, depăşirile au fost în 7% din cazuri.

Efectuând aceeasi evaluare, dar faţă de limitele din noile standarde de calitate aflate în curs de promovare (în cazul indicatorilor Cu şi Cr, având valori de peste 3 ori mai mari), depăşirile se reduc la 9% în cazul indicatorului Cu, iar în cazul indicatorului Cr nu se înregistrează depăşiri. Este posibil ca valorile limitelor prevăzute în Ordinul nr. 161/2006 (cel puţin în cazul indicatorului Cu) să se afle situate în zona valorilor de fond natural, de unde se poate explica frecvenţa destul de ridicată a depăşirilor (faţă de limitele din Ordinul nr. 161/2006) la indicatorul Cu, atât în cazul răurilor interioare căt şi în cazul tronsonului Dunării. Calitatea biologică a fluviului Dunărea a fost evaluata pe baza monitorizării următoarelor elemente biologice: macronevertebrate, fitobentos, fitoplancton şi ihtiofaună. În conformitate cu cerinţele Ordinului nr. 161/2006 s-a realizat monitorizarea ihtiofaunei, evaluarea calităţii apelor realizându-se cu ajutorul metodei EFI+ (European Fish Index). De asemena a fost continuată monitorizarea macrofitelor acvatice, informaţiile obţinute fiind necesare la evaluarea globală a cursurilor de apă. Fluviul Dunărea în anul 2009 a fost monitorizat pe sectorul românesc pe o lungime totală de 1.075 km în 16 secţiuni de monitorizare biologică, din care: 700 km monitorizaţi de Direcţia Apelor Jiu în sectiunile: Baziaş, Gruia, Pristol, Calafat, Olteniţa şi 375 km de Direcţia Apelor Dobrogea – Litoral în secţiunile: Chiciu, Şeimeni, Giurgeni – Vadu Oii, amonte confluenţa Siret, amonte confluenţa Prut, Reni, Braţul Chilia, Vâlcov, Braţul Sulina Mila 38, Sulina km 0 şi Braţul Sfântu Ggheorghe km 0. Macrozoobentosul Pentru evaluarea calităţii apei pe baza analizei macrozoobentosului în cursul anului 2009 s-au prelevat în cele 16 de secţiuni 32 de probe. Din punct de vedere calitativ macrozoobentosul pe întreg tonsonul monitorizat a evidenţiat prezenţa speciilor de: Gastropoda (Physa acuta, Viviparus viviparus, Esperiana acicuularis, Esperiana esperi, Bithynia tentaculata, Bivalvia (Dreissena polymorpha, Anodonta cygnea, Unio crassus, Pisidium casertatum), Polychaeta (Hypanjia invalida), Oligochaeta (Nais communis, Tubifex tubifex) Amphypoda (Dikerogammarus h. fluviatilis, D. villosus, Corophium curvispinum), Insecta Ephemeroptera (Caenis robusta), Heteroptera (Iliocoris cimicoides, Plecoptera Trichoptera Coleoptera, Diptera (Simulium spp. Cricotopus silvestris, Polypedilum convictum). Indicele Shanon Winer ce a prezentat valori cuprinse între 2,3 - 3 indicând o diversitate ridicată. Cele mai scăzute valori ale indicelui de diversitate Shanon Winer s-au înregistrat în secţiunile Chilia Veche 1,18 şi Mila 38+500 1,indicând o diversitate moderată. Indicele de saprob pe întreg cursul Dunării a înregistrat valori cuprinse între 2,03 - 2,22 care au încadrat apa în clasa a doua de calitate, stare ecologica bună. Din punct de vedere cantitativ, în funcţie de natura fundului albiei, numărul de exemplare a înregistrat valori cuprinse între 746 exp/m2 – secţiunea Pristol şi 3.160 exp/m2 - secţiunea Baziaş.

83

În secţiunea Chiciu macrozoobentosul a înregistrat valori mai scăzute sensibil apropiate, caracteristice albiei cu fund de natură nisipos - lutos cuprinse între 687 exp/m2 si 707 exp/ m2.

Fitoplanctonul Pentru evaluarea calităţii apei pe baza analizei fitobentosului în cursul anului 2009 s-au prelevat 48 de probe in cele 16 de secţiuni. Din punct de vedere calitativ In componenţa fitoplanctonului au fost prezente speciile de Bacillarophycea (Rhoicosphaenia curvata, Cymbella lanceolata, melosira varians, Stephanodiscus astrea, Fragilaria crotonenensis, Gyrosigma acuminatum), Chlorophycceae (Closterium venus, Ulothrix zonata, Scenedesmus quadricauda, S. bicaudatum, Pediastrum duplex, P.boryanum. Valorile indicelui saprob asemănător celui de la macrozoobentos a prezentat valori cuprinse între 1,90 – 2,17 şi au încadrat apa în clasa a doua de calitate, stare ecologică bună. Din punct de vedere cantitativ analiza fitoplantonului pe întreg cursul Fluviului Dunarea a prezentat valori crescătoare din amonte spre vărsare de la 279.375 exp /dm3 în secţiunea Baziaş la 5.960. 000 exp/dm3 în secţiunea Sfântu Gheorghe.

Macrofite acvatice Pe fluviul Dunărea inventarierea macrofitelor acvatice s-a efectuat în 9 secţiuni:

Calafat, Olteniţa, amonte Argeş, Chiciu, Şeimeni, Giurgeni – Vadu Oii, Amonte confluenţa Siret, Amonte confluenţa Prut, Reni.

Dintre hidrofite au fost identificate următoarele specii: Azolla filliculoides, Alisma plantago-aquatica, Alisma lanceolatum, Ceratophyllum demersum, Equisetum telmateia, Oenanthe aquatica, Potamogeton natans, Potamogeton nodosus, Potamogeton trichornis, Polygonum lapathifolium, Scirpus maritimus, Polygonum amphibium, Polygonum lapathifolium.

Dintre helofite menţionăm: Bidens tripartita, Bidens frondosa.Eqiusetum telmateia, Lytrum salicaria, L. virgatum, Lycopus exaltatus, Ranunculus acer lingua, Juncus inflexus. Veronica beccabunga.

Ihtiofauna Analiza ihtiofaunei pe fluviul Dunărea pe baza metodei Indicelui Piscicol European

(EFI+) a evidenţiat valori caracteristice clasei a II a de calitate, stare ecologică bună.

4.3.3.1. Concluzii

În anul 2009 evaluarea stării ecologice a fluviului Dunărea în cele 16 secţiuni de monitoring biologic, s-a efectuat pe baza elementelor biologice: macrozoobentos, fitoplancton şi ihtiofaună.

Macrozoobentosul din punct de vedere cantitativ a evidenţiat valori mai ridicate pe tronsonul cuprins între Baziaş – Olteniţa comparativ cu tronsonul Chiciu - Sfântu Gheorghe, natura fundului albiei influenţând direct numărul de taxoni.

Fitoplanctonul din punct de vedere cantitativ a evidenţiat valori scăzute pe tronsonul cuprins între Baziaş – Olteniţa faţă de tronsonul Chiciu - Sfântu Gheorghe, viteza curentului fiind mai mică, fapt care duce la dezvoltarea numărului de taxoni fitoplanctonici.

Din punct de vedere calitativ starea ecologică a fost evaluată pe baza indicelui saprob Pantle- Buck.

În baza evaluării globale a valorilor celor trei elemente biologice, apa fluviului Dunărea pe cei 1075 km monitorizati pe teritoriul românesc s-a încadrat în clasa a II a de calitate - starea ecologica bună.

84

4.3.4. Calitatea apei Dunării pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”

Dunărea, ecosistemul deltaic şi ecosistemele costiere, sunt puncte de confluenţă ale

unor puternice presiuni antropice, ca rezultat al multiplelor activităţi umane. Pentru condiţiile specifice din România, Administraţia Naţională “Apele Române” a

stabilit tipologia abiotică, recomandata de Directiva Cadru din domeniul Apei si conform cu recomandarile Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea - I.C.P.D.R., pentru apele de suprafaţă, cu unele adaptări la condiţiile specific locale ale teritoriului României. În cadrul acestei tipologii, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării are o poziţie aparte, dată de hidromorfologia sa, care include: cursul de apă (braţele Dunării şi canalele sale), lacurile naturale (ghiolurile şi japşele sale) şi apele tranzitorii (fluviale, lacustre şi marine).

Apele tranzitorii fluviale sunt localizate pe braţele de vărsare ale Dunării în Marea Neagră (braţul Chilia: 20 km - 0 km, braţul Sulina: 19 km - 0 km şi braţul Sf. Gheorghe: 7 km - 0 km). Reţeaua de canale din Delta Dunării este reprezentată de 45 de gârle în regim natural de circulaţie a apei, însumând lungimea de 1.742 km şi 26 de canale, cu lungimea totală de 1.753 km. În Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, au fost identificate 7 tipuri de lacuri deltaice şi un lac (Sinoe) inclus în categoria de ape tranzitorii lacustre, a cărui tipologie a fost bazată pe o combinaţie a sistemului A şi sistemului B, prevăzut în anexa II a Directivei Cadru Apa. Apele tranzitorii marine ale deltei sunt localizate în sectorul nordic al litoralului românesc, de la gura de vărsare a braţului Chilia la Periboina, ajungând până în dreptul capului Midia, dacă se ia în considerare limita Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Parametrii de calitate utilizaţi la caracterizarea stării apelor de suprafaţă din Delta Dunării au fost parametrii abiotici şi parametrii biotici. Analiza indicatorilor chimici determinaţi pentru încadrarea apelor de suprafaţă din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării în clase de calitate, în conformitate cu actele normative în vigoare, relevă încadrarea în limitele clasei a II-a de calitate, deci ape de calitate bună. Această calitate a apei este specifică tuturor apelor fluviale şi deltaice. În vederea monitorizării calităţii apei fluviului Dunărea pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, sunt analizate probele de apă prelevate lunar, din Dunăre şi canalele sale, din cele 27 puncte de prelevare (Fig. 4.3.1.) localizate în cele 25 secţiuni de supraveghere.

85

Figura 4.3.1. Localizarea punctelor de prelevare a apei teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării

1. Ceatal Chilia 2. Ceatal Sf. Gheorghe 3. Periprava 4. Sulina 5. Sf. Gheorghe 6. cnl.Şontea 7. cnl. Lopatna 8. cnl. Litcov 9. cnl. Crişan - Caraorman10. cnl. Perivolovca11. L. Rotundu12. L. Somova13. L. Nebunu14. L. Fortuna15. L. Merhei16. L. Miazăzi17. L. Gorgostel18. L. Isacova19. L. Uzlina20. L. Iacub21. L. Roşu22. L. Roşuleţ23. L. Potcoava24. L. Erenciuc25. L. Razim - Bisericuţa26. L. Golovita27. L. Sinoie - Periboina

11

12

1.

2.

3.

13

6.

14

7.

15

16

8 18

19

10 17

25

9.

21

2322

24

5.

25

26

27

Localizare puncte de prelevare

4.

Anexa 1

Sursa: Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării

Calitatea apei fluviului Dunărea, pe braţe şi canale, s-a evaluat în funcţie de valorile medii anuale obţinute pentru indicatorii relevanţi, specificaţi în Ordinul M.M.G.A. nr.161/2006, pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă, fiecare probă de apă fiind încadrată în clasa de calitate corespunzătoare în urma analizei a 36 indicatori de calitate. Valorile medii anuale ale concentraţiilor determinate în anul 2009, încadrează apa Dunării, braţelor şi canalelor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, astfel:

pentru azotul total, apa Dunării şi braţelor este încadrată în clasele a III-a, a IV-a şi a V-a de calitate (stare ecologică moderată, proastă şi foarte proastă), iar apa canalelor este încadrată în clasa a III-a de calitate. (Fig. 4.3.2 şi 4.3.3);

pentru fosforul total, în clasa I de calitate;

pentru cloruri, apa Dunării şi a braţelor acesteia se încadrează în clasele I (Cotul Pisicii, Aval Izmail, Ceatal Sf. Gheorghe, Periprava, Sf. Gheorghe) şi a II-a de calitate (Aval Reni, Ceatal Chilia, Sulina), iar apa canalelor este încadrată în clasa a II-a de calitate (stare ecologică bună);

pentru sulfaţi, apa Dunării şi braţelor este încadrată în clasa I de calitate, iar apa canalelor este încadrată în clasa a III-a de calitate (stare ecologică moderată);

pentru cadmiu, în clasa a V-a de calitate (Fig. 4.3.4 şi 4.3.5);

pentru crom, apa Dunării şi braţelor este încadrată în clasa I de calitate, excepţie făcând Ceatal Sf. Gheorghe (clasa a II-a de calitate) şi Sulina (clasa a III-a de calitate), iar apa canalelor este încadrată în clasa I de calitate pentru canalele Litcov şi Lopatna, clasa a

86

III-a de calitate pentru canalul Şontea şi clasa a V-a de calitate pentru Crişan Caraorman;

pentru cupru, apa Dunării şi braţelor este încadrată în clasele I de calitate (Cotul Pisicii, Ceatal Sf. Gheorghe şi Sf. Gheorghe), a II-a de calitate (Ceatal Chilia şi Sulina), a III-a de calitate (Aval Izmail) şi a IV-a de calitate (Periprava), iar apa canalelor este încadrată în clasa I de calitate, cu excepţia canalului Litcov (clasa a III-a de calitate);

pentru mercur şi pentru zinc, în clasa I de calitate;

pentru arsen, apa Dunării şi braţelor este încadrată în clasa a II-a de calitate, cu două excepţii şi anume Ceatal Chilia şi Periprava, ale căror valori de concentraţie încadrează aceste ape în clasa a III-a de calitate, iar apa canalelor este încadrată în clasa a II-a de calitate, cu excepţia apelor canalului Lopatna, încadrate în clasa a III-a de calitate;

pentru plumb, apa Dunării şi braţelor este încadrată în toate cele cinci clase de calitate,

iar apa canalelor este încadrată în clasa a II-a de calitate, cu excepţia canalului Crişan –Caraorman încadrat în clasa a III-a;

pentru fier, apa Dunării şi braţelor este încadrată în clasele a II-a (Ceatal Chilia, Periprava

şi Sf. Gheorghe), a III-a (Cotul Pisicii, Aval Reni şi Sulina) şi a IV-a (Aval Izmail şi Ceatal Sf. Gheorghe) de calitate, iar apa canalelor este încadrată în toate cele cinci clase de calitate (Fig.4.3.6 şi 4.3.7);

pentru mangan, apa Dunării şi braţelor este încadrată în clasa I de calitate, respectiv stare ecologică foarte bună, cu mici excepţii şi anume, clasa a II-a de calitate (Sulina) şi clasa a III-a de calitate (Aval Izmail), iar apa canalelor este încadrată în clasele I (Lopatna şi Şontea) şi a II-a de calitate (Crişan Caraorman şi Litcov);

pentru nichel, apa Dunării şi braţelor este încadrată în clasele a II-a, a III-a şi chiar a IV-a de calitate, respectiv stare ecologică bună, moderată şi chiar proastă, iar apa canalelor

este încadrată în clasele a III-a (Lopatna şi Litcov) şi a IV-a de calitate (Crişan – Caraorman şi Şontea);

pentru oxigenul dizolvat, apa este încadrată în clasa a II-a de calitate (Fig.4.3.8 şi 4.3.9);

pentru lindan (HCH), standardul de calitate de 0,02 µg/l nu este depăşit;

pentru DDT, standardul de calitate de 0,01 µg/l nu este depăşit;

pentru PCB (compuşi bifenolici policloruraţi) valorile concentraţiilor sunt sub limita de detecţie a aparatului.

Figura 4.3.2. Dinamica multianuală a azotului total (Dunăre şi braţe)

Dunare

0,0

5,0

10,0

15,0

20,0

25,0

30,0

35,0

Cotul Pisicii Aval Izmail Aval Reni Ceatal Chilia Ceatal

Sf.Gheorghe

Periprava Sf.Gheorghe Sulina

mg

Nt/

l

2007 2008 2009 Cls.a II-a de calit.


87

Figura 4.3.3. Dinamica multianuală a azotului total (canale), în perioada 2007- 2009

Canale

0,0

2,0

4,0

6,0

8,0

10,0

12,0

14,0

Crisan-Caraorman Litcov Lopatna Sontea

mg

Nt/

l

2007 2008 2009 Cls.a II-a de calit.


Figura 4.3.4. Dinamica multianuală a concentraţiei de cadmiu (Dunăre şi braţe), în

perioada 2005 - 2009

Dunare

0

5

10

15

20

25

30

Cotul Pisicii Av al Izmail Av al Reni Ceatal Chilia Ceatal

Sf .Gheorghe

Periprav a Sf .Gheorghe Sulina

Cd

, ug

/l

2005 2006 2007 2008 2009 Cls.a II-a de calit.


Figura 4.3.5. Dinamica multianuală a concentraţiei de cadmiu (canale), în perioada

2005 - 2009

Canale

0,0

5,0

10,0

15,0

20,0


Cd

, ug

/l

2005 2006 2007 2008 2009 Cls.a II-a de calit.


88

Figura 4.3.6. Dinamica multianuală a concentraţiei de fier (Dunăre şi braţe), în


Dunare

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

7000


Sf .Gheorghe


Fe

, ug

/l

2005 2006 2007 2008 2009 Cls.a II-a de calit.


Figura 4.3.7. Dinamica multianuală a concentraţiei de fier (canale), în perioada

2005 - 2009

Canale

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

3500


Fe, m

g/l

2005 2006 2007 2008 2009 Cls.a II-a de calit.

Sursa: Administraţia Rezervaţia Biosferei Delta Dunării

Figura 4.3.8. Dinamica multianuală a oxigenului dizolvat (Dunăre şi braţe), în


Dunare

0,0

2,0

4,0

6,0

8,0

10,0

12,0

14,0

16,0


Sf .Gheorghe


O2,

mg

O2/

l

2005 2006 2007 2008 2009 Cls.a II-a de calit.(min.)


89

Figura 4.3.9. Dinamica multianuală a oxigenului dizolvat (canale), în perioada 2005 - 2009

Canale

0,0

2,0

4,0

6,0

8,0

10,0

12,0

14,0


O2, m

gO

2/l

2005 2006 2007 2008 2009 Cls.a II-a de calit.(min.)


4.3.5. Starea apelor Mării Negre

Marea Neagră face parte din categoria mărilor intercontinentale, având legatură cu Marea Mediterană prin Strâmtoarea Bosfor şi cu mările Marmara şi Egee prin Strâmtoarea Dardanele. Are o suprafata de 413.490 kmp, adâncime maximă de 2.245 m, volum de apă de 529.955 km3; lungimea ţărmurilor 4.020 km. Bazinul de recepţie al Mării Negre este de circa 2 mil. km2, acoperind total sau parţial 22 de ţări din Europa şi Asia Mică. Acesta include 6 state litorale: România, Bulgaria, Ucraina, Rusia, Georgia şi Turcia şi 16 state din centrul şi estul Europei. Marea Neagră este un ecosistem marin unic, fiind cea mai izolată mare a sistemului planetar. În Marea Neagră se varsă numeroase fluvii mari ca: Dunărea, Nistru, Bug, Nipru şi Kizil, fapt care duce la salinitate redusa 20 - 22 ‰. În aportul fluvial, apreciat la 346 kmp, 78% aparţine râurilor din nord-vestul bazinului, între care şi Dunărea. Urmare a deficitului de aluviuni, cât şi a reducerii aportului Dunării, plajele suferă un proces continuu de erodare. Marea Neagră este supusă, în zona litoralului românesc, unui proces de poluare urmare a poluanţilor proveniţi din Dunăre, evacuărilor directe de ape uzate insuficient epurate sau chiar neepurate, cât şi prin activitatea portuară intensă. În ultimele trei decade, Marea Neagră a suferit o degradare importantă a resurselor naturale. Problemele acute specifice apărute datorită fenomenelor antropice sunt:

declinul stocurilor comerciale de peşti;

pierderea habitatelor, suport al resurselor biotice;

pierderea sau iminenta pierdere a speciilor pe cale de dispariţie;

înlocuirea speciilor indigene cu specii exotice;

protectia necorespunzatoare a resurselor marine şi costiere faţă de poluările accidentale;

condiţii neigienice pe majoritatea plajelor, a apelor de îmbăiere şi a celor pentru piscicultură.

Fenomenele antropice semnificative, cu influenţe negative asupra ecosistemului marin, sunt:

exploatarea resurselor minerale, petrol şi gaze din platoul continental al Marii Negre;

transportul naval ce poate produce poluarea apei marine în mod deliberat, prin evacuări ilegale de la nave (ape de santină şi hidrocarburi) sau accidental, datorită deficienţelor în exploatare;

industria petrochimică şi chimică, industria grea – construcţii şi reparaţii de nave;

90

fenomenul de eroziune costieră, semnalat în mod special în ultimele decenii, a generat diminuarea suprafeţelor de plaje a litoralului românesc; în ultimul deceniu, bilanţul dintre aportul şi pierderile de material sedimentar este negativ, efectul nefavorabil avându-l construcţiile hidrotehnice;

fenomenul de înflorire algală manifestat în apele marine româneşti, datorat aportului de nutrienţi din fluviul Dunărea, corelat cu încălzirea globală a continentului. De-a lungul litoralului românesc, monitorizarea apelor costiere s-a realizat în 15

secţiuni. Probele de apă au fost prelevate atât din zona de mal, cât şi din zona de larg de la izobatele de 5 m, 10 m, 20 m şi 12 mile marine. Secţiunile de monitorizare amplasate de la nord la sud sunt următoarele:

Gura Buhaz;

Cap Midia;

Fertilchim Năvodari;

Constanţa Nord Pescărie;

Port Constanţa – Dana 34;

Port Constanţa – Dana 69;

Port Constanţa – Dana 78 ;

Port Constanţa – Dana 84 - 86;

Port Constanţa Sud Insula – 5 m;

Intrare port Constanţa Sud – 20 m;

Eforie Nord Belona3;

Eforie Sud – Dig Sud;

Costineşti;

Avanport Mangalia;

Vama Veche – 12 mile marine. Datorită aportului permanent al apelor Dunării, cât şi regimului vânturilor şi curenţilor marini, factorii abiotici în zona litoralului românesc suportă importante variaţii sezoniere.

Principalii indicatori chimici analizaţi au fost:

pH-ul a prezentat valori cuprinse între 7,1 - 8,8, de la neutru la slab alcalin;

temperatura apei marine, în functie de perioada de prelevare, a prezentat valori cuprinse între 7,8ºC - 25ºC;

salinitatea apei marine a înregistrat în anul 2009 o valoare medie de 14,3g‰;

indicatorii regimului oxigenului:

oxigenul dizolvat a înregistrat valori cuprinse între 7,0 - 9,5 mg/dm³;

încarcărea organică determinată prin CCO-Mn a prezentat valori cuprinse 3,95 - 7,41 mg O2/dm³;

încărcarea organică determinată prin CBO5 a prezentat valori cuprinse între 1,05 - 1,92 mg O2/dm³.

sărurile minerale nutritive:

concentraţiile azotului total au prezentat valori cuprinse între 0,93 - 0,988 mg/dm³.

concentraţiile fosforului total au prezentat valori cuprinse între 0,014 - 0,022 mg/dm³.

În cadrul ecosistemului Mării Negre au fost studiate următoarele componente biologice: fitoplanctonul şi macronevertebratele.

Fitoplanctonul În anul 2009 s-au prelevat probe de fitoplancton în secţiunile Gura Buhaz, Fertilchim

Năvodari, Constanţa Nord Pescărie, Port Constanţa, Intrare Port Constanţa, Dana 34, Dana 84 - 86, Eforie Nord – Belona, Eforie Sud Dig Sud, Costineşti, Avanport Mangalia şi Vama Veche la ţărm şi izobatele de 5m, 10m şi 20m.

Analizele cantitative au evidenţiat următoarele:

3 secţiune de referinţă

91

la ţărm biomasa fitoplantonică şi numărul de taxoni au prezentat valori medii cuprinse între 40,71 mg/dm³ cu o densitate de 13.593 ex./dm³ la Costineşti şi 299,77 mg/dm³ cu o densitate de 177.752 ex./dm³ la Constanţa Sud – Dana 34;

la izobata de 5m: biomasa fitoplanctonică şi numărul de taxoni au prezentat valori medii cuprinse între 202,26 mg/dm³ cu o densitate de 34.960 ex./dm³ la Vama Veche şi 490,65 mg/dm³ cu o densitate de 86.853 ex./dm³ la Fertilchim Năvodari;

la izobata de 10m: biomasa fitoplanctonică şi numărul de taxoni au prezentat valori medii cuprinse între 235,66 mg/dm³ cu o densitate de 48.663 ex./dm³ la Vama Veche şi 319,64 mg/dm³ cu o densitate de 52.650 ex./dm³ la Eforie Nord – Belona;

la izobata de 20m: biomasa fitoplanctonică şi numărul de taxoni au prezentat valori medii cuprinse între 149,97 mg/dm³ cu o densitate de 37.960 ex./dm³ la Intrare Port Constanţa Sud şi 437,07 mg/dm³ cu o densitate de 61.725 ex./dm³ la Vama Veche;

În secţiunea Vama Veche s-au prelevat probe şi de la 12 mile marine care au prezentat valori medii pentru biomasa fitoplanctonică şi numărul de taxoni de 259,597 mg/dm³ cu o densitate de 32.520 ex./dm³.

Analiza cantitativă a fitoplanctonului au evidenţiat cele mai scăzute valori la Costineşti (biomasa fitoplanctonică şi numărul de taxoni au prezentat valori medii de 40,71 mg/dm³ cu o densitate de 13.593 ex./dm³) şi la Eforie Sud Dig Sud (biomasa fitoplanctonică şi numărul de taxoni au prezentat valori medii de 44,56 mg/dm³ cu o densitate de 31.375 ex./dm³)

Din punct de vedere calitativ, în componenţa fitoplanctonului Mării Negre au fost prezente următoarele grupe: Bacillariophyta reprezentată prin Thallassionema nitzschioides, Chaetoceros curvisetus, Nitzschia acicularis, Nitzschia closterium, Nitzschia delicatissima, Nitzschia seriata, Nitzschia tenuirostris, Diatoma elongatum, Skeletonema costatum, Achnantes Brevipes, Cerataurina pelagica, Chaetoceros socialis, Coscinodiscus granii, Cocconeis scutellum, Cyclotella caspia, Hantzschia amphyoxys, Leptocylindrus danicus, Melosira moniliformis, Navicula pennata, Navicula Cancellata, Pleurosigma elongatum, Rhisozosolenia alata, Rizosolenoa calcar-avis, Gonyaulax spinifera, Gonyaulax polyedra; Dinophyta a fost reprezentată prin Prorocentrum cordatum, Prorocemtrum micans Gymnodinium sp., Glenodinium rotundum, Glenodinium apiculatum, Peridinium granii, Ceratium tripos, Ceratium pusillum, Scripsiela trochoideum; Chlorophyta reprezentată prin Ankistrodesmus falcatus, Pediastrum tetras, Pediastrum biradiatum, Scenedesmus acuminatus, Scenedesmus quadricauda, Ulothrix implexa; Cyanobacteria reprezentată prin Anabaena sp., Lyngbia contortum, Merismopedia tenuissima, Merismopedia glauca; Euglenophyta reprezentată prin Euglena pisciformis, Eutrepia lanowii, Scripsiella trochoideum.

În componenţa fitoplanctonului pe grupe ecologice, au fost prezente, atât formele marine şi marine salmastricole, cât si numeroase specii dulcicole şi dulcicole-salmastricole provenite din apele dunărene.

Macronevertebrate Analiza cantitativă a macronevertebratelor a evidenţiat valori ale densităţii medii

anuale a taxonilor cuprinse între 690 ex./m² în Port Constanţa Sud, izobata de 20m şi 1.456 ex./m² la Fertilchim Năvodari, ţărm.

Din punct de vedere calitativ, în fauna bentonică s-au evidenţiat cu preponderenţă Cnidaria reprezentate de Actinothoe clavata; Turbellaria reprezentate de: Plangiostomum ponticum, Mollusca reprezentate de Corbula mediterranea, Cyclope donovani, Cyclope neritea, Cerastoderma edule, Chione gallina, Donacila cornea, Scapharca cornea, Venus gallina, Lentidinium mediterranea, Cerithidium pusillum, Polytitapes discrepans, Parvicardium exiguum, Mytillus galloprovincialis, Scapharca cornea, Spisula subtruncata, Tellina exigua, Mytilaster lineatus, Mya arenaria, Abra ovata, Cardium edule; Gasteropoda reprezentate de Bittium reticulatum, Tricolia pullus; Rissoa splendida, Rapana venosa, Cylichinina variabilis, Hydrobia arenarum; Annelida reprezentate prin Heteromastus filiformis, Melinna palmata; Oligochaeta varia, Pectinaria koreni, Prionospio cirrifera, Heteromastus filiformis, Nephthys cirrosa, Nephthys hombergi Nereis diversicolor, Capitella

92

capitata, Oligochaeta varia, Polydora ciliata, Terebellides stroemi, Melinna palmata; Arthropoda reprezentate de Ampelisca diadema, Crophium bonelli, Macropipus holsatus, Idotea baltica basteri, Iphione maeotica, Balanus improvisus, Pontogammarus crinicornis, Pontogammarus moeoticus, Pontogammarus olivii, Sphaeroma pulchellum, Microdeutopus gryllotalpa, Caprella acanthifera, Paramysis kroyeri; Echinoderma reprezentate de Amphiura stepanovi, Cariomella sp.; Insecta reprezentate de Podura aquatica.

În zonele marine de îmbaiere utilizate în scop recreational nu s-au înregistrat depăşiri ale indicatorilor bacteriologici de calitate, în raport cu normele naţionale şi comunitare.

4.4. APE SUBTERANE

Regimul natural al apelor subterane a suferit, în timp, o serie de modificări cantitative şi calitative. Evidenţa resurselor de ape subterane, la nivelul celor 11 Administraţii Bazinale de Apă, a fost impusă de necesitatea realizării gestiunii acestora, de gospodărirea lor integrată cu a celor de suprafaţă, precum şi de adoptarea unei politici unitare de protecţie şi prevenire a introducerii directe sau indirecte a poluanţilor prioritari în apele subterane şi stoparea sau limitarea introducerii în acvifere a altor poluanţi ce vor afecta calitatea apei.

Directiva Cadru în domeniul Apelor 2000/60/CEE, privind stabilirea cadrului pentru o politica europeană în domeniul apelor, a integrat prevederile directivei apelor subterane într-un ansamblu general menit să asigure protecţia calitativă şi cantitativă a tuturor resurselor de apă de pe teritoriul Uniunii Europene. Ca urmare a implementării Directivei Cadru a Apei 2000/60/CEE în România, s-a realizat zonarea sistemelor acvifere cu nivel liber şi a celor cu nivel sub presiune, fiind delimitate, descrise şi caracterizate 142 corpuri de apă subterană, aceasta grupare realizându-se şi în scopuri manageriale.

Reţeaua de monitoring a corpurilor de apă subterană a fost astfel proiectată cu scopul de a oferi o imagine generală coerentă şi cuprinzătoare a stării calitative şi cantitative a corpurilor de apă subterană în cadrul fiecărui bazin hidrografic şi de a detecta prezenţa tendinţelor de creştere, pe termen lung, a concentraţiilor poluanţilor din cauza activităţilor antropogene, conform „Planului national de protecţie a apelor subterane împotriva poluării si deteriorării” aprobat prin H.G. nr. 53/2009, act normativ ce a transpus Directiva Parlamentului European şi a Consiliului European 118/2006/CE privind protecţia apelor subterane împotriva poluării şi deteriorării (Directiva Apelor Subterane - DAS).

În accepţiunea Directivei Cadru Apa, „corpul de apa subterană” este un volum distinct de ape subterane dintr-un acvifer sau mai multe acvifere semnificative, ca importanţă pentru alimentări cu apă, cu debite exploatabile mai mari de 10 m3/zi.

În regimul natural al apelor subterane au intervenit o serie de modificări cantitative şi calitative, datorită executării unor lucrări hidroameliorative şi hidrotehnice, inclusiv captări, precum şi din cauza poluării, cu precădere în cazul apelor freatice.

Din punct de vedere cantitativ, conform anexei V din Directiva Cadru Apa, starea bună a corpului de apă subterană este atinsă atunci când nivelul apei subterane în corpul de apă subterană este astfel încât resursele de apă subterană disponibile nu sunt depăşite de rata de captare medie anuală pe termen lung. Pentru evaluarea stării cantitative a corpurilor de apă subterană s-au utilizat recomandările ghidului european în domeniu, elaborat în cadrul Strategiei Comune de implementare a Directivei Cadru, utilizându-se următoarele criterii:

bilanţul hidric;

conexiunea cu apele de suprafaţă;

influenţa asupra ecosistemelor terestre dependente de apă subterană;

intruziunea apei saline sau a altor intruziuni. În acest sens, Administraţia Naţională „Apele Romane“ s-a implicat în realizarea programului de reabilitare a Sistemului Naţional de Observaţii şi Măsurători a resurselor de apă subterană. Astfel, începând din anul 2004, Administraţia Naţională „Apele Romane“ a iniţiat un Proiect PILOT de monitorizare zilnică a nivelului şi temperaturii apei în forajele hidrogeologice, folosind un indicator de nivel cu colectarea automată a datelor, traductor de

93

temperatură şi înregistrator electronic (datalogger). Pană în prezent au fost achiziţionate şi montate în forajele aparţinând Reţelei Naţionale de Hidrogeologie un număr de 558 de senzori de măsurare automată a nivelului şi temperaturii apelor subterane. Aceştia au fost repartizaţi celor 11 Administraţii Bazinale de Apă, în medie 51 bucăţi pentru fiecare administraţie bazinală de apă în parte. Prin aplicarea acestor criterii, în evaluarea stării cantitative a corpurilor de apă subterană a rezultat faptul că toate cele 142 de corpurile de apă subterană delimitate pe teritoriul României, prezintă o stare cantitativ bună.

Ca o observaţie asupra stării cantitative a apelor subterane, al rezervelor de apă, se menţionează că, în unele zone ale ţării, s-au produs creşteri semnificative ale nivelurilor piezometrice, potenţate în anii bogaţi în precipitaţii, (exemplu: câmpiile Băileşti, Romanaţi şi Bărăgan (2 - 15 m), şi în zonele de luncă a principalelor râuri, iar în Dobrogea de Sud creşterea poate fi de 3 - 10 m). În perioadele secetoase se produc scăderi naturale puternice ale nivelurilor piezometrice (de peste 3 - 5 m). Efectul este amplificat de prelevările excesive de apa din subteran, prin captări (exemplu: Bucureşti, în cazul „Stratelor de Frăteşti”, cu scăderi ale nivelurilor de 20 - 50 m, sau Rovinari, Baia de Aramă unde, ca urmare a secărilor din zonele miniere, nivelul piezometric a scăzut la peste 80 m). Pericolul cel mai mare în acest caz îl reprezintă scăderea drastică a debitelor exploatabile ale captărilor din zonele afectate, precum şi atragerea accelerată de ape poluate spre zonele depresionare.

Metodologia de evaluare a stării calitative (chimice) a corpurilor de apă subterană a urmat, în general, recomandările documentului: „Îndrumar asupra stării apelor subterane şi evaluării tendinţelor” realizat de Grupul de lucru C - Apele Subterane al Comisiei Europene.

Evaluarea stării corpurilor de apa subterana s-a realizat pe baza comparării analizelor chimice efectuate, în anul 2009, cu valorile de prag (TV), valori ce au fost determinate pentru un număr de 125 de corpuri de apă subterană, din cele 142 de corpuri delimitate în România şi care au fost publicate în Ordinul Ministerului Mediului şi Pădurilor nr.137/2009. În cazul apelor subterane, starea bună implică o serie de condiţii definite în Anexa V din Directiva Cadru Apa (Directiva 2000/60/CE). Condiţiile suplimentare pentru starea chimică şi procedurile de evaluare sunt dezvoltate în Directiva Fiică a Apelor Subterane (Directiva 2006/118/CE), transpusă în legislaţia naţională prin H.G. nr. 53/2009, pentru aprobarea Planului national de protecţie al apelor subterane împotriva poluării si deteriorării.

Corpurile de apă subterană se clasifică în doua clase: bună şi slabă, atât pentru starea cantitativă, cât şi pentru cea chimică. Pentru evaluarea stării chimice a apelor subterane, concentraţiile determinate în punctele de monitoring stabilite conform Directivei Cadru a Apei se compară cu valorile de prag (TV- threshould values) care sunt considerate astfel obiectivele vizate pentru o stare bună a corpului de apă subterană. Pentru nitraţi (50mg/l) şi pesticide (0,1µg/l individual şi 0,5 µg/l total), sunt valori de prag stabilite în standardele europene, după care fiecare ţară membră şi-a stabilit valorile de prag pentru celelalte substanţe poluante, având la bază valorile fondului natural (NBL). În cadrul Proiectului MATRA PPA06/RM/7/5 ”Stabilirea măsurilor de reabilitare a apelor subterane poluate datorită depozitelor de deşeuri, în vederea atingerii obiectivelor de mediu cerute de Directiva Cadru Apă şi Directiva Apelor Subterane”, parteneri fiind Administraţia Naţională „Apele Române”, Administraţia de Apă Bazinală BANAT, Ministerul Mediului şi Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor - colaborator, a fost elaborată metodologia determinării fondului natural şi a valorilor de prag, pentru 125 de corpuri de apă din cele 142, aceste valori de prag a corpurilor de apă din Romania fiind aprobate prin Ordinul Ministerului Mediului nr. 137/2009.

Riscul neatingerii obiectivelor de mediu are la bază criterii calitative şi cantitative. Pentru evaluarea riscului calitativ se analizează, mai întâi, numărul şi distribuţia forajelor monitorizate.

La determinarea riscului, din punct de vedere calitativ, s-au avut in vedere următoarele:

corpul este considerat la risc, în stare slabă, dacă este poluat în cel puţin 20% din numărul total al punctelor monitorizate;

94

corpul se află în stare bună, dacă este total nepoluat, sau dacă, din numărul punctelor monitorizate, numărul celor poluate este mai mic de 20%.

Valorile medii ale indicatorilor de calitate ai apelor şi a altor parametri de poluare au fost interpretaţi având ca reper valorile de prag determinate, pentru indicatorii: NO2, NH4, cloruri, sulfuri, plumb, cadmiu, mercur, arsen etc., după caz, pentru fiecare corp de apă în parte. Pentru elementele analizate, dar pentru care nu există calculate valori de prag, valorile medii determinate s-au comparat cu valorile fondului natural (NBL), în cazul în care aceste valori sunt mai mari decât concentraţiile maxim admise (CMA), conform Legii apei potabile nr. 458/2002, modificată şi completată cu Legea nr. 311/2004, privind calitatea apei potabile. În cazurile în care nu au fost stabilite valori ale fondului natural (NBL), atunci comparaţia valorilor medii/element analizat, s-a făcut cu valorile concentraţiilor maxim admise (CMA) prevăzute în Legea nr. 458/2002, modificată şi completată cu Legea nr. 311/2004, menţionând caracterul potabil sau nepotabil al apei recoltată din punctul monitorizat (foraj). Pentru metale, micropoluanţii organici şi poluanţii specifici neprioritari (determinaţi în cadrul screeningului început în anul 2009 şi care va continua în anul 2010), care nu au valori CMA în Legea nr. 458/2002, valorile determinate s-au comparat cu concentraţiile admisibile din standardele de calitate a mediului, respectiv H.G. nr. 351/2005.

Forajele monitorizate în anul 2009 au fost urmărite conform cu noul Sistem de monitoring pentru ape subterane, implementat în anul 2006, care urmăreşte o supraveghere mai atentă şi mai concretă în ceea ce priveşte calitatea apei.

În anul 2009, au fost monitorizate 1.977 puncte de monitorizare (foraje, izvoare, drenuri, fântăni). Dintre acestea, 1.538 aparţin reţelei naţionale de hidrogeologie (dintre care 76 sunt izvoare, 5 sunt drenuri şi 145 sunt foraje de exploatare a apei potabile) şi 294 sunt foraje de urmărire a poluării, amplasate în jurul marilor platforme industriale.

Au mai fost monitorizate, prin intermediul Direcţiilor de Sănătate Publică Judeţene, fântâni (exemplu: 184 de fântâni publice şi private, precum şi 30 de izvoare de captare apă potabilă din bazinul hidrografic Someş – Tisa şi 35 de fântâni în bazinul hidrografic Jiu), a căror apă este, în general, nepotabilă, din cauza depăşirilor înregistrate la amoniu, azotaţi şi indicatorii bacteriologici, fântâni care sunt în mare parte infestate prin înfiltraţiile provenite de la grupurile sanitare nehidroizolate, şi de la gunoiul menajer şi de origine animală, provenit din gospodăriile private. Prin aplicarea metodologiei şi criteriilor de evaluare a corpurilor de apă subterană expuse în sinteză la nivelul anului 2009, situaţia calitativă a celor 142 de corpuri de apă subterană se prezintă astfel:

109 corpuri se află în stare calitativ bună.

22 de corpuri de apă subterană se află în stare calitativ slabă

11 corpuri de apă subterană se află în stare calitativ local slabă Acestă evaluare calitativă şi cantitativă a corpurilor de apă subterană, la nivelul

Administraţiilor Bazinale de Apă este prezentată, in tabelul următor.

95

Tabel 4.4.1. Evaluarea calitativă şi cantitativă a corpurilor de apă subterană, la nivelul Administraţiilor Bazinale de Apă, pentru anul 2009

Administraţia Bazinală de

Apă

Număr de corpuri de

apă subterană

STAREA CALITATIVĂ

Corpuri cu stare calitativ

slabă

Depăşiri ale valorilor de prag conform H.G. nr. 53/2009 şi

Ordinului nr. 137/2009 şi ale CMA conform Legii apei potabile nr.

458/2002, completată cu Legea nr. 311/2004, la indicatorii:

Corpuri cu stare calitativ

local slabă

Depăşiri ale valorilor de prag conform H.G. nr. 53/2009 şi Ordinului nr. 137/2009 şi ale

CMA conform Legii apei potabile nr. 458/2002, completată cu Legea

nr. 311/2004, la indicatorii:

Bună

Slabă Local slabă

0 1 2 3 4 5 6 7 8

SOMEŞ-TISA 15 11 1 3 ROSO10 NH4, NO3, Cl, SO4, Fe, Mn, Al, As, CCO-Mn, Co, Mo

ROSO02 NH4, Pb, Fe, Mn, Co, Mo, Sn, – zona Bistriţa

ROSO09 NH4, Al, Fe, Na

ROSO12 NH4, NO2, SO4, Pb, Fe, Mn, CCO-Mn, Al – zona Baia Mare

CRIŞURI 9 8 1 ROCR01 NH4, Cl, SO4, As, Pb, PO4, NO3, Mn, Mg, Fe, Na, Ca

MUREŞ 24 20 4 ROMU03 NH4, Cl, SO4, As, Pb, PO4, NO3, Mg, Fe, Mn, Ca, Na

ROMU05 NO3, PO4, SO4, Cl, CCO-Mn, Mn, Fe

ROMU07 SO4, PO4,Cl, CCO-Mn, Cu, Mn

ROMU20 NO3, NO2, NH4, SO4, CCO-Mn, Cl, Mn

BANAT 20 18 2 ROBA02 NO3, NO2, PO4, CCO-Mn,

ROBA03 NO3, NH4, PO4,CCO-Mn, Mn

JIU 8 5 2 1 ROJI05 NO3, NH4, NO2, SO4, Fe, PO4, reziduu fix

ROJI07 NH4, Fe, Mn

ROJI06 NO3, NO2, NH4, PO4, Fe, CCO-Mn

OLT 14 12 1 1 ROOT13 NO3, SO4, Cl, Na, Fe, Mn ROOT01 NO3, SO4, Fe, Mn – zona Sâncrăieni

ARGEŞ-VEDEA

11 6 3 2 ROAG03 NO3, NO2, Pb, Fe, Mn, CCO-Mn ROAG10 Cl, Na, conductivitate – zona Zimnicea

ROAG08 NO3, NH4, Fe,Mn ROAG13 NO3, NH4, H2S, Mn – zona Giurgiu

ROAG12 NH4, NO3, PO4, SO4, As, Mn, Fe, Al

96

tot., Na

BUZĂU-IALOMIŢA

18 11 4 3 ROIL06 NH4, SO4, Cl, NO2, CCOMn, Fe, Na, Mn

ROIL12 SO4, Cl, NH4, Fe, Pb, Mn, CCOMn, As – zona între Buzău şi Călmăţui

ROIL07 NH4, SO4, Cl, Fe, Mn, CCOMn, As, Na, Pb, Hg

ROIL13 NH4, SO4, Cl, CCOMn – zona Ciochina - Căzăneşti

ROIL11 NH4, Fe, Mn, CCOMn, As diz. ROIL17 NO2, NO3, Fe, Mn – zona Spanţov,Dajna

ROIL15 Cl, Fe, Na, Mn, Al, Na, hidrocarburi

SIRET 6 5 1 ROSI05 NH4, SO4, Cl, PO4, NO3, Ca, Mn, Mg, Na, Fe,

PRUT- BÂRLAD

7 5 2 ROPR02 NO3, NH4, NO2, PO4, SO4, Pb, pesticide tot., Fe, Mn, Al, As, Cu, As

ROPR03 NO3, PO4, SO4, Pb, NH4, Pb, Cl, Fe, Mn, Na, Al

DOBROGEA LITORAL

10 8 1 1 RODL07 NH4, SO4, NO2, Cl, Mn, Fe, CCOMn, RODL09 NH4, CCOMn, Mn, Fe – zona Isaccea - Murighiol

TOTAL 142 109 22 11

Notă: La indicatorii marcaţi sunt depăşiri ale TV-urilor din Ordinul nr. 137/2009 iar la ceilalţi indicatori sunt depăşiri ale CMA conform Legii apei potabile.

96

Din analiza datelor prelucrate, în urma monitorizării parametrilor fizico-chimici, la forajele

amplasate în stratul freatic, s-a constatat că cele mai multe depăşiri s-au înregistrat la indicatorii: substanţe organice, azotaţi, amoniu,cloruri, duritate totală, fier, fosfaţi. În ceea ce priveşte contaminarea apelor subterane freatice cu azotaţi, depăşiri ale concentraţiei admise s-au înregistrat în 207 foraje, ceea ce reprezintă 10,50% din totalul forajelor monitorizate. Poluarea se resimte însă diferenţiat, existând zone în majoritatea bazinelor hidrografice în care, în acvifer, sunt concentraţii ce se situează cu mult peste limita admisă, de 50 mg/l. Cauzele contaminării acviferului freatic cu azotaţi sunt multiple şi au un caracter cumulativ. Două surse au pondere importantă în contaminarea cu azotaţi. Acestea sunt: spălarea permanentă a solului impregnat cu oxizi de azot, de precipitaţiile atmosferice şi de apa de la irigaţii şi apa de suprafaţă (râuri, lacuri), în care s-au evacuat ape uzate încarcate cu azotaţi. La aceste două surse, ce au un caracter cvasipermanent, se adaugă sursele cu caracter aleator, generate de aplicarea îngrăşămintelor chimice, pe unele categorii de terenuri arabile, unde concentraţiile azotaţilor se situează frecvent în jurul valorii de 100 mg/l, atingând şi valori de peste 1.000 mg/l. O altă cauză a calităţii nesatisfăcatoare a apelor subterane o constituie contaminarea intensă a acviferelor, cu cloruri, sulfaţi, amoniu, plumb şi substanţe organice. În 152 foraje, reprezentând 7,7%, s-au înregistrat depăşiri la indicatorul substanţe organice (ponderea cea mai mare regăsindu-se in bazinele: Buzău, Banat, Prut, Timiş, Crişuri si Mureş), în 149 de foraje (7,53%) s-au constatat depăşiri ale valorilor de prag la indicatorul amoniu (preponderent în bazinele Siret, Ialomiţa - Buzău, Jiu, Timiş, Crişuri, Banat, Prut, Dunărea). Deasemenea, în 107 foraje – 5,41% au înregistrat depăşiri ale valorilor de prag la cloruri şi 90 foraje la sulfaţi – 4,55% (preponderente în bazinele hidrografice: Siret, Prut, Ialomiţa - Buzău, Mureş, Someş - Tisa), depăşiri datorate fondului natural mare al acestora, fond generat de prezenţa cutelor diapire sau a apelor de tip clorofosfatice, a litologiei stratelor etc.

Comparativ cu anii anteriori, în anul 2009, s-a constatat o uşoară tendinţă de scădere a contaminării acviferelor cu aceste substanţe, acesta scădere datorându-se şi metodologiei noi de evaluare a corpurilor de apă subterană, prin compararea valorilor medii înregistrate în punctele monitorizate cu valorile de prag sau cu valorile fondului natural specifice corpului respectiv (valori de prag aprobate prin Ordinul nr. 137/2009, al Ministerului Mediului), valori care sunt mai mari sau cel puţin egale, decât concentraţiile maxim admise din Legea apei potabile Legea 311/2004.

Formele cele mai intense de depreciere multiplă a calităţi apelor subterane s-au identificat în zonele rurale, acolo unde, din cauza lipsei dotărilor cu instalaţii edilitare, deşeurile lichide ajung în subteran, atât în mod direct (prin intermediul latrinelor neimpermeabilizate, a şanţurilor şi rigolelor etc.), cât şi indirect, prin infiltrare lentă (de la depozitele de gunoi de grajd, gropi de deşeuri menajere improvizate etc.).

Factorii poluatori majori, care afectează calitatea apei subterane, se pot grupa în următoarele categorii: produse petroliere, produse rezultate din procesele industriale, produse chimice (îngrăşăminte, pesticide) utilizate în agricultură, ce provoacă o poluare difuză greu de depistat şi prevenit, produse menajere şi produse rezultate din zootehnie, metale grele, radioactivitatea, necorelarea creşterii capacităţilor de producţie şi a dezvoltării urbane cu modernizarea lucrărilor de canalizare şi realizarea staţiilor de epurare, exploatarea necorespunzătoare a staţiilor de epurare existente, lipsa unui sistem organizat de colectare, depozitare şi gestionare a deşeurilor şi a nămolurilor de la epurarea apelor industriale uzate.

Pe categorii de factori poluatori sunt prezentate în continuare câteva exemple:

poluarea acviferului freatic din conul aluvionar Prahova – Teleajen, cu produse petroliere şi compuşi fenolici, se datorează rafinăriilor Petrobrazi, Astra Română, Petrotel Ploieşti, Vega şi altor zone industriale ale oraşului Ploieşti (Dero, Timken, IUC); poluarea acviferului din depresiunea Baia Mare se datorează, atât staţiilor şi depozitelor de carburanţi din judeţul Maramureş, cât şi unităţilor Petrom Baia Mare şi Petrom Zalău; influenţarea calităţii apelor subterane, de câmpurile de aspersie a apelor fenolice, de la S.C. Solventul

97

Marginea, din bazinul hidrografic Bega – Timiş; poluarea cu produse petroliere a apelor subterane din zona rafinăriei Rafo Oneşti, din bazinul hidrografic Siret;

poluarea cu produse utilizate pentru fertilizare şi combaterea bolilor şi dăunătorilor în agricultură (azotaţi şi compuşi azotici, fosfaţi, pesticide etc.), se regăseşte, fie în zona marilor producători de astfel de substanţe (Azomureş, Doljchim – Craiova, Oltchim – Râmnicu Vâlcea, Azochim – Roznov Işalniţa, Amurco Bacău, fostele combinate chimice etc.), fie în zonele agricole, unde se produce şi fenomenul de concentrare (poluare suplimentară), datorită administrării incorecte a acestor fertilizatori; poluarea difuză a acviferelor freatice, produsă în acest fel, a afectat în special fântânile individuale din zonele rurale, dar şi alte captări de ape subterane;

poluarea cu produse rezultate din procesele industriale apare în zonele din jurul marilor platforme industriale (Victoria, Făgăraş, Codlea, Galaţi, Işalniţa, Craiova, Râmnicu Vâlcea, Târgu Mureş, Bucureşti, Constanţa, Oneşti, Ploieşti etc.);

poluarea cu produse menajere şi produse rezultate din activitatea zootehnică (substanţe organice, compuşi azotici, bacterii etc.), apare în apele subterane din zona marilor aglomerări urbane (Piteşti, Oradea, Timişoara, Bucureşti, Cluj-Napoca, Suceava, Bacău, Constanţa etc.) şi în zona marilor complexe zootehnice (Moftin, Palota, Naidăş, Cefa, Hălciu, Bonţida, Periam, Poiana Mărului, Băbeni, Bilciureşti, Călăraşi, Slobozia, Crevedia etc.);

poluarea antropică cu metale grele determină existenţa unor zone cu concentraţii mari în metale grele (plumb, cupru, zinc, cadmiu, cianuri etc.) situate în apropierea exploatărilor miniere, a uzinelor de preparare a minereurilor sau a haldelor de steril (Baia Borşa, S.C. Cuprom şi Romplumb Baia Mare, Depozitul de zgura Panic, Copşa Mică, Mediaş, Târnăveni, Işalniţa, Craiova, Râmnicu Vâlcea, Piteşti, Valea Călugărească etc.);

poluarea cu metale grele datorită fondului natural, determină concentraţii ridicate de ioni de fier, mangan, sodiu, calciu şi cloruri, în zone din Podişul Moldovei (în bazinul hidrografic Siret, în arealele Tulgheş, Depresiunea Dornei s-au înregistrat depăşiri la fier şi mangan, apele din Câmpia Siretului inferior sunt puternic clorurate, datorită depozitelor salifere, iar în bazinul Râmnicu Sărat, apele sunt în general bicarbonatate), din Depresiunea Getică (în bazinul hidrografic Olt, în Depresiunea Ciucului, aproape nu există localitate în raza căreia să nu fie ape minerale carbogazoase, feruginoase, cu bioxid de carbon liber), din bazinul hidrografic Jiu (prezenţa ionului amoniu în acviferul Romanian din zona Craiova), din bazinul hidrografic Buzău (unde se înregistrează concentraţii mari la cloruri în conul aluvionar al Râului Buzău), din bazinul Bega – Timiş şi din bazinul Argeş – Vedea (unde s-au înregistrat depăşiri la indicatorii fier şi mangan, datorate fondului natural din arealul munţilor Piatra Craiului, respectiv Câmpia Titu); aceste acvifere, încărcate natural, nu pot constitui surse de alimentare cu apa potabila pentru populaţia din zonă.

Poluarea freaticului este cel mai adesea un fenomen aproape ireversibil şi are consecinţe grave asupra folosirii rezervei subterane, la alimentarea cu apă potabilă. Depoluarea surselor de apă din pânza freatică este extrem de anevoioasă, dacă nu chiar imposibilă.

4.5. STAREA APEI BRUTE DESTINATE POTABILIZĂRII

Pentru implementarea Directivei 75/440/EEC privind cerinţele calitative pentru apele dulci de suprafaţă utilizate în scop potabil şi a Directivei 79/869/EEC privind metodele de măsurare şi frecvenţa de prelevare şi analiză a probelor în scopul monitorizării calităţii apelor folosite pentru potabilizare, în urma analizei corespondenţei între calitatea apei de suprafaţă la sursă, în funcţie de cele 3 categorii A1, A2, A3 (pe baza valorilor limită înscrise în Anexa II a Directivei 75/440/EEC, transpusă prin Anexa 1b din H.G. nr. 100/2002 pentru aprobarea Normelor de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentru potabilizare şi a Normativului privind metodele de măsurare şi frecvenţa de prelevare şi analiză a probelor din apele de suprafaţă destinate producerii de apă potabilă) şi tehnologia standard pe care trebuie să o aibă staţiile de tratare a apei (conform Anexei I a Directivei 75/440/EEC transpusă prin Anexa 1a din H.G. nr. 100/2002) se constată următoarele date

98

sintetice privind secţiunile de potabilizare monitorizate în anul 2009: din totalul de 207 secţiuni de prelevare/prize, în 61 secţiuni apa corespunde categoriei de calitate A1, în 133 secţiuni apa corespunde categoriei de calitate A2, în 11 secţiuni apa corespunde categoriei de calitate A3, iar 2 secţiuni sunt în conservare (tabelul 4.5.1.).

Tabel 4.5.1. Date sintetice privind secţiunile de potabilizare monitorizate

Nr. crt.

Nr. crt. b.h.

Nume secţiune de prelevare/

priză

Sursa de apă

Debit mediu prelevat în anul 2009

(mc/zi)

Populaţia deservită

(nr. de locuitori)

Categ. de

calitate

Indicatori depăşiţi

Bazinul hidrografic TISA

1 1 Priza Uzina

Apa

Balaşina, Belivaca,

Cislişoara 2

707,702 1.050 A2

2 2 Captare Recom Negreşti

Tur 0 (rezervă)

11.100 A2


Valea Rea 1.524,016 11.100 A2


Valea Alba 0 (rezervă)

11.100 A2

5 5 Captare Noor Wood

Talna Mare 617,192 930 A2 ind. microbiologici

6 6 Captare Ruscova

Ruscova 198,26 1.620 A2

Bazinul hidrografic SOMEŞ

7 1 Priza Anieş Anieş 973,112 9.644 A2

8 2 Priza Năsăud

Rebra 3.891,93 9.535 A2

9 3 Priza Beclean

Someşul Mare 4.191,044 11.395 A2

10 4 Priza Bistriţa Bârgăului

Bistriţa 1.239,04 4.626 A2

11 5 Priza Bistriţa Bistriţa 32.136,39 85.606 A2

12 6 Priza baraj Dej

Someşul Mare 8.335,54 39.365 A3 Mn

13 7 Priza ac. Gilău

Someşul Mic 77.752,4 356.788 A2 ind. microbiologici

14 8 Priza Ac. Someş

Cald

Someşul Mic 124.645,2 356.788 A2 fenoli

15 9 Priza Uzina de Apa

Izvorul Alb – Negru

114,646 830 A2 Mn


Berbincioara,V.Alba, V.Suior

518,924 2.271 A2


Bolduţ 337,904 750 A2 Mn

18 12 Priza ac.Strâmtori

Firiza 46.703,16 135.000 A2

19 13 Priza ac.Vârşolţ

Crasna 25.764,318 68.823 A2

20 14 Priza Cuşma

Geamănu 746,23 3.250 A2

21 15 Priza Limpedea 699,944 9.150 A2

99

Vitaspria

Bazinul hidrografic CRIŞURI

22 1 Crişcior Crişul Alb 1.816,4 12.639 A2 Mn, Cu, ind. microbiologici

23 2 Sârbi p. Hălmăgel 110,9 599 A2 MTS, CBO5,

ind. microbiologici

24 3 Prăjeşti v. Sebiş 1.356,7 2.006 A2 ind. microbiologici

25 4 Ştei p.Aleu/ v.Mare

Cărpinoasa

1.442,9 8.591 A2 ind. microbiologici

26 5 am. Beiuş Crişul Negru 355,6 11.861 A1 MTS, CBO5, Mn, NH4, ind. microbiologici

27 6 am Aleşd Crişul Repede 318,5 8.856 A1 Fenoli, ind. microbiologici

28 7 am Oradea Crişul Repede 11.256,7 186.928 A2 ind. microbiologici

29 8 am. Pădurea Neagră

Bistra 125,9 757 A1 MTS, CBO5,

CCOCr, Fe, ind.

microbiologici

30 9 am. loc. Budoi

Bistra 699,2 5.009 A1 MTS, CBO5,

CCOCr, ind. microbiologici

31 10 Tinca Crişul Negru 144,4 4.296 A1 MTS, CCOCr,

CBO5, Mn, ind.

microbiologici

32 11 Capt. Dobreşti

v. Holod 123,3 1.126 A1 ind. microbiologici

33 12 Av. Suncuiuş

Crişul Repede 220,2 1.500 A2 ind. microbiologici

34 13 Boghiş Barcău 158,0 2.757 A2 MTS, CCOCr,

CBO5, Mn, ind.

microbiologici

Bazinul hidrografic MUREŞ – ARANCA

35 1 Ciumani Şumuleul Mare 295 1.324 A2 CCOCr

36

2 Gheorghieni Belcina 3.110 18.200 A2 NH4, Mn, CCOCr

37 3 Topliţa Topliţa 864,6 8.000 A1 -

38

4 Lunca

Bradului Ilva 48 1.200 A2 CCOCr, MTS

39

5 Bistra -

Mureşului Bistra 160 A2 NH4, CCOCr

40

6 Reghin Gurghiu 4.755 32.500 A2 CCOCr, MTS

41 7 Tg.Mureş Mureş 19.627 141.000 A2

NH4, Nk, CCOCr, MTS

42 8 Iernut Mureş 492,3 5.500 A2

NH4, Nk,CCOCr,

MTS

43 9 Luduş Mureş 1.337,4 15.500 A2

NH4, Nk, CCOCr,

100

MTS, Mn

44 10 Câmpeni Arieş 504 6.793 A1 -

45 11 Abrud Buninginea 207 1.300 A1 -

46 12

Baia de Arieş

Cioara 107 4.153 A1 -

47 13

Câmpia Turzii

Hăşdate 946 18.506 A1 -

48 14 Zlatna Feneş 298 4.300 A2 MTS

49 15

Odorheiu Secuiesc

Târnava Mare 5,175 30.600 A2 NH4, NK, CCOCr

50 16

Cristuru Secuiesc

Târnava Mare 536,9 8.000 A2 MTS, NH4, NK, CCOCr

51 17 Sighişoara Târnava Mare 1.553,2 32.542 A2

NH4, NK , CCOCr, MTS

52 18 Mediaş Târnava Mare 6.168 57.000 A2

NH4, Nk, CCOCr, MTS, Mn

53 19 Copşa Mica Ac. Ighiş 1.505,85 5.400 A2 NH4, COCr

54 20 Praid Târnava Mică 268 A2

MTS, NK, CCOCr

55 21

Sovata – r.Sovata

Sovata 384 3.000 A2 NH4, NK, CCOCr

56

22 Sovata – r.Sebeş

Sebeș 1.031 6.000 A1 NK, CCOCr

57 23 Târnăveni Târnava Mică 1.786 25.000 A2

NH4, NK, CCOCr, MTS, Mn

58 24

Alba Iulia – lac Nedeiu

Sebeş 15.261

125.000 A2 CCOCr

59 25 Petreşti Sebeş A2 CCOCr

60 26

Cugir – râul Mare

Cugir 2.948 12.230 A1

61

27

Lac Faerag – priza

Certeju de Sus

Faerag – Certej 69,24 1.320 A2 CBO5

62 28 Ghelari V. Pestişele 50,52 1.800 A1 CCOCr

63 29

Orăştie – r.Sibişel

Sibişel

1.585,9 21.000

A1

64 30

Oraştie – r.Râuşor

Râuşor A1

65 31 Hunedoara Bărbat 4.332 59.173 A2 CCOCr

66 32 Haţeg Canal Cârlete 258 7.667 A2

CCOCr, CBO5

67 33 Deva

Raul Mare – Ac. Haţeg

13.538,4 92.630 A1

68 34 Priza Zetea Ivo 70,37 A1 -

Bazinul hidrografic BANAT

69 1

Captare Resiţa

Bârzava Sup. (Grebla, Secu)

10.963,632 82.263 A1 -

70 2

Captare Anina

Lacul Buhui 428,246 6.300 A1 -

71 3

Captare Nădrag

Nădrag 216,947 1.768 A1 -

72 4

Captare Oţelu Roşu

Bistra Mărului 1.908,687 7.337 A1

73 5

Captare Tomeşti

Bega 245,76 871 A1 -

101

74 6

Captare Timişoara

Bega 56.268,39 310.400 A2 -

75 7

Captare Caransebeş

ac. Zerveşti 3.667,619 20.797 A1 -

76 8

Captare Lugoj

Timiş 4.218,405 39.824 A2 -

77 9

Priza Băile Herculane

Cerna ac. Herculane

576,016 5.860 A1

-

78 10

Priză Orşova Valea Mare

1.115 10.000 A2

MTS

79 11

Captare Oraviţa Nera

în conservare - A2

-

80 12

Captare Mehadia Sverdinul Mare

142,465 1.851 A1

MTS

81 13

Priza Bozovici ac. Tăria

în reabilitare 1.050 -

Bazinul hidrografic JIU

82 1

Am. captare Buta

Ac. Valea de Peşti

29.781

74.100

A1

83 2

Ac. Valea de Peşti

84 3

Jiu de Vest Câmpu lui

Neag

85 4 Lazărul

86 5 Braia Pr. Braia 2.973 7.397 A1

87 6 Taia Pr. Taia 4.909 12.216 A1

88 7 Jieţ Pr. Jieţ 6.392 15.905 A1

89 8 Polatiştea

Pr. Polatiştea şi Izvoru 4.803

47.676,71

11.951

100.000

A1 A2

90 9

Baraj Işalniţa

Jiu

91 10 Aninoasa Pr. Corhol 430 1.069 A2

92 11

Işalniţa, baraj

Jiu 47.676,71 100.000 A2

93 12

Am. captare Drobeta Tr.

Severin

Fl. Dunărea 36.400,89 97.712 A2

Bazinul hidrografic OLT

94 1 Ac. Mesteacănul

r. Olt 3.275,6 7.586 A1

95 2 Am. captare Sâncrăieni

pr.Valea Mare 444,79 1.340 A1

96 3 Am. Covasna

pr. Covasna 640,552 11.369 A1

97 4 Am. Baraolt pr. Cormoş 637,88 11.572 A2

98 5 Ac. Dopca pr. Valea Mare 775,8 4.228 A2

99 6 Am. priza Viromet

pr. Breaza 6.439,14

861

A1 ind. microbiologici

100 7 pr. Brescioara A1 ind. microbiologici

101 8 Am. priza Viromet

pr. Ucea - Ucişoara

6.275,36

9.046

A1 ind. microbiologici 9

102 10 pr. Viştea 4.861,68 A1 ind. microbiologici

102

103 11 Am. priza Feldioara

Pr. Crizbav 885,27 4.800 A2 ind. microbiologici

104 12 Am. priza Colorom

Pr. Turcu 1.827,44 5.850 A2 ind. microbiologici

105 13 Am. priza Cârţişoara

Cârţişoara 4.525,5 8.772 A1 ind. microbiologici

106 14 Am. Priza Arpăşel

Arpăşel 405,14 3.410 A2

107 15 Ac.Sadu II r. Sadu 1.982,6 15.810 A2

108 16 Am. Priza Avrig

pr. Avrig 7.930,4 14.114 A2

109 17 Am. Priza Tilişca

Pr.Tilişca 965,44 4.528 A2

110 18 Am. Priza Bistricioara

pr. Bistricioara 887,86 6.807 A1 ind. microbiologici

111 19 Am. Priza Olari

pr. Râmeşti 249,98 1.859 A1 ind. microbiologici

112 20 Am. Priza Mănăileasa

Pr. Mănăileasa 146,54 1.140 A2

113 21 Alunu Pr. Olteţ 163,78 1.800 A2

114 22

Vaideeni Pr. Luncavăț 327,56 1.650


115 23 Izvorul Rece v. Plopilor 94,82 A2

116 24

Am. captare Cozmeni

Cozmeni 62,495 1.216 A1

117 25

Am.captare Vârghiş

Vârghiş 1.557,89 6.760 A2

118 26

Am. Priza Răşinari

Strâmbu-Sebeş 4.025,14 4.610 A2

119 27

Av. Cf. Jidoaia

Voineşiţa 385,314 1.200 A1

120 28

Am. Priza V. Satului

v. Satului 349,11 1.325 A1 ind. microbiologici

121 29

Am. Priza Păuşa

Păuşa 94,82 8.400 A1 ind. microbiologici

Bazinul hidrografic ARGEŞ

122 1 Crivina Argeş 406.514 1.676.912

A2 Fe, Mn, fenoli

123 2 Arcuda Dâmboviţa 405.328 A2 Mn, fenoli

124 3 Voina Târgului 13.710 43.670 A2 -

125 4 Clucereasa Târgului 10.242 32.500 A2 ind. microbiologici

126 5 Brădet Vâlsan 118,5 250 A2 -

127 6 L.Oieşti Argeş 4.716 32.000


128 7 L. Cerbureni Argeş 0 A2 -

129 8 L.Budeasa Argeş 834,4 205.000 A2 -

130 9 Turnu Măgurele

Dunăre 9.377 18.600 A2 -

131 10 Zimnicea Dunăre In conservare - - -

Bazinul hidrografic IALOMIŢA – BUZĂU

132 1 Azuga Azuga 5.767,12 9.285 A2

133 2 Predeal Azuga 1.013,69 2.200 A2

134 3 Schiuleşti Crasna 1.246,57 6.800 A1

135 4 Sinaia Izvorul Dorului 1.369,86 2.450 A1

136 5 Stefeşti Vărbilău 572,6 3.050 A2

137 6 Voila Doftana 67.123,28 95.100 A2

103

138 7 Văleni Teleajen 17.942,46 38.200 A2

139 8 Olteniţa Dunărea 5.775,34 28.800 A2

140 9 Modelu Dunărea 21.556,64 52.317 A2

141 10 Brăila Dunărea 45.084,93 277.988 A2

142 11 Gropeni Dunărea 6.224,65 20.687 A2

143 12 Siriu Buzău 4.991,78 7.475 A2

144 13 Comandău Bâsca Mare 2.769,86 13.055 A1

145 14 Gura Diham V. Cerbului 164,38 300 A1

146 15 Clăbucet V. Clăbucet 257,53 500 A1

147 16 V. Babei V. Babei 342,46 800 A1

148 17 V. Arsa Piatra Arsa 257,53 500 A1

149 18 Zamora V. Zamorei 410,958 900 A1

150 19 V. Coştilei V. Coştilei 164,38 300 A1

151 20 Deneş V. Jepilor 1.506,84 3.500 A1

152 21 Caraiman 1 V. Spumoasa 1.589,04 3.300 A1

153 22 Comarnic 1 V. lui Conci 849,31 3.000 A1

154 23 Comarnic 2 V. Beliei 684,93 2.500 A1

155 24 Nistoreşti Prahova 2.191,78 7.800 A2

156 25 Pucioasa Ialomiţa 3.561,64 28.000 A2

Bazinul hidrografic SIRET

157 1

Captare Bucecea

Siret 39.225 121.320 A2

158 2 Mihoveni Suceava 4.474 12.020 A2

159 3 Fd. Moldovei Moldova 53 2.890 A2 MTS

160 4 Captare Ostra Băişesti 381 1.524 A2

161 5 Baia Moldova 764 889 A3

162 6 Argestru Bistriţa 420 1.680 A3 MTS

163 7 Dorna Cândreni Dorna 1.882 1.566 A2 MTS

164 8 Crucea Bărnărel 351 1.308 A2

165 9 Tulgheş Putna 101 290 A3 MTS

166 10 Durău Schitu 246 2.085 A2

167 11

Captare Bâtca Doamnei

Bistriţa 14.219 71.215 A2

168 12 Ciobănuş Ciobănuş 1.934 14.212 A3 MTS

169 13

Am. Slănic Moldova

Slănic 460 2.582 A2

170 14 Timiseşti Moldova 32.619 318.420 A2 MTS

171 15

Am. Capul Corbului

Bistricioara 170 680 A2 MTS

172 17

Priza Poiana Uzului

(am. Lac)

Ac. Poiana Uzului

63.258

263.470

A3 MTS

173 18 Izvorul Alb A2 MTS

174 19 Plop A2 MTS

175 20 Groza A2

176 21 Cărăboaia A2

Bazinul hidrografic PRUT – BÂRLAD

177 1

Negreni, mal drept

Başeu 983,54 4.012 A3

178 2 Stanca, baraj Prut 1.640,39 3.009 A2

179 3 Priza Victoria Prut 64,65 506 A2

180 3 Priza Tutora Prut 60.796,86 298.538 A2

181 4 Ac. Chiriţa Prut A2

182 5 Priza Răducăneni

Prut 655,12 1.492 A3

183 6 Pârcovaci, baraj Bahlui 1.542,98 7.375 A2

104

184 7 Tansa, baraj Bahlui 789,144 1.269 A3 CCOCr,

CBO5

185 8 Hălceni, baraj Miletin 284,46

684

>A3 MTS,

CCOCr, SO4, CBO5

186 9 Priza Huşi Prut 304,58 18.152 A2

187 10 Posta Elan, baraj Elan 13,792 1.780 A3

188 11 Am.Vaslui Bârlad 195,674 48.705

A2

189 12 Soleşti, baraj Vasluieţ 10.964,64 A2

190 13 Puşcaşi, baraj Racova 1.258,52 Industrie A2

191 14

Cuibul Vulturilor, baraj

Tutova 8.757,92 39.225 A2

192 15 Tungujei, baraj Sacovăţ 362,04 1.050 A2

193 16

Căzăneşti, baraj

Durduc 322,02 4.500 A2

194 17 Priza Galati Dunarea 261.289,44 239.000 A2

Bazinul hidrografic DOBROGEA – LITORAL

195 1 Cernavoda Hm 7733

Dunăre

6.158,08

20.624

A2

CCO-Cr, ind.

microbiologici

196 2

Măcin hm 8340

Dunăre 60,3 7.702


197 3

Tulcea hm 9942

Dunăre 41.402,7 77.800 A2 -

198 4

Maliuc hm 10300

Dunăre 98,6 330 A2 -

199 5

Mahmudia hm 900

Dunăre 575,3 2.557 A2 -

200 6

Crişan hm 10520

Dunăre 139,7 294 A2 -

201 7

Chilia Veche hm 450

Dunăre 224,6 2.014 A2

202 8

Sf. Gheorghe hm 50

Dunăre 315 997 A2 -

203 9

Sulina Hm 10670

Dunăre 1.605,4 4.600 A2 -

204 10

Pardina hm 9920

Dunăre 82,2 800 A2 -

205 11

Dăieni Km 225

Dunăre

232,8 1.020 A2 ind. microbiologici

206 12

Smârdan hm 8340

Dunăre 109,6 982 A2

207 13 Captare Galeşu C.P.A.M.N. 48.163,7 120.000 A2 -


Din Raportul Zonelor Protejate la nivelul anului 2007, circa 60% din sursele de suprafaţă şi 85% din surse subterane aveau asigurate zone de protecţie.

Conform Anuarului Statistic al României, la sfârşitul anului 2008 numărul localităţilor

(municipii, oraşe, comune) cu instalaţii de alimentare cu apă potabilă era de 2.123, dintre care 317 municipii şi oraşe. Lungimea totală simplă a reţelei de distribuţie a apei potabile era de 56.809 km, dintre care 26.396 km în municipii şi oraşe (Fig. 4.5.1.).

105

Figura 4.5.1. Evoluţia reţelelor de distribuţie a apei potabile, în perioada 2002 - 2008

0

200

400

600

800

1.000

1.200

1.400

1.600

1.800

2.000

număr localităţi

0

10.000

20.000

30.000

40.000

50.000

60.000km

Zona rurală 1.423 1.480 1.551 1.620 1.682 1.752 1.806

Municipii şi oraşe 268 276 309 315 317 318 317

Lungimea totală simplă a reţelei

de distribuţie a apei potabile

40.269 42.263 44.987 47.778 50.821 52.578 56.809

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Sursa: Anuarul Statistic al României, 2009

Cantitatea de apă distribuită consumatorilor în anul 2008 a fost de 1.075 milioane m3,

dintre care 682 milioane m3 pentru uz casnic (Fig. 4.5.2.). Figura 4.5.2. Evoluţia volumului apei potabile distribuite, în perioada 2002 - 2008

0

500

1.000

1.500milioane m

3

Apă potabilă distribuită

consumatorilor

1.349 1.218 1.161 1.089 1.070 1.065 1.075

din care pentru uz casnic 811 714 707 628 652 671 682

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008


4.6. APA POTABILĂ

Apa potabilă provine, de regulă, din ape subterane sau din ape de suprafaţă, mai rar din alte surse precum: reciclarea apei uzate, ape meteorice, apă din topirea zăpezii.

Alimentarea cu apă potabilă presupune prizarea apei din surse (de regulă lacuri de acumulare, mai rar râuri), tratarea, transportul, stocarea şi distribuţia. Zonele din care se captează apa ce va fi folosită ca apă potabilă trebuie îngrijite astfel încât să se evite poluarea lor, motiv pentru care se instituie „zone de protecţie sanitară”.

Apele subterane sunt adesea de o calitate care permite utilizarea directă ca apă potabilă, fără prelucrare.

106

Apa provenită din alte surse, cum sunt apele de suprafaţă, trebuie prelucrată în scopul potabilizării într-un proces complex de preparare sau tratare, metodele convenţionale de tratare fiind: sedimentare, coagulare, filtrare (fizică sau biologică), dezinfecţie.

În România, prin H.G. nr. 100/2002 de aprobare a normei de calitate a apelor NTPA 013, s-au definit următoarele trei tehnologii standard de tratare a apei pentru transformarea apelor de suprafaţă de categoriile A1, A2 şi A3 în apă potabilă:

categoria A1: tratare fizică simplă şi dezinfecţie (exemplu: filtrare rapidă şi dezinfecţie);

categoria A2: tratare normală fizică, chimică şi dezinfecţie – exemplu: preclorinare, coagulare, floculare, decantare, filtrare, dezinfecţie (clorinare finală);

categoria A3: tratare fizică, chimică avansată, perclorare şi dezinfecţie – exemplu: clorinare intermediară, coagulare, floculare, decantare, filtrare prin adsorbţie (pe cărbune activ), dezinfecţie (ozonizare, clorinare finală).

Procesele la care este supusă apa brută, pentru a deveni apă potabilă, în ordinea fluxului tehnologic sunt: sitarea, sedimentarea, filtrarea, oxidarea, adsorbţia, stabilizarea, dezacidifierea, deferizarea, damanganizarea, dedurizarea, dezactivarea (îndepărtarea compuşilor radioactivi) şi dezinfecţia.

Calitatea apei din reţea este supravegheată de către autorităţile sanitare şi de către furnizor.

4.7. APA DE ÎMBĂIERE

La nivel european au fost elaborate în domeniul apelor de îmbăiere o serie de instrumente legislative reprezentate de Directiva 76/160/EEC privind calitatea apelor de îmbăiere şi Directiva 2006/7/EC privind gestionarea calităţii apelor de îmbăiere, având ca scop asigurarea unei calităţi corespunzătoare a apelor de îmbăiere în vederea conservării şi protecţiei mediului, precum şi protejarea sănătăţii publice în Statele Membre. Prevederile acestor directive au fost transpuse în legislaţia românească prin:

H.G. nr. 459/2002 privind aprobarea Normelor de calitate pentru apa din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere;

H.G. nr. 546/2008 privind gestionarea calităţii apelor de îmbaiere. Aceste acte legislative se referă la :

monitorizarea şi clasificarea apei de îmbăiere;

managementul calităţii apei de îmbăiere;

furnizarea către public a informaţiilor cu privire la calitatea apei de îmbăiere. Raportarea datelor de calitate a apelor de îmbăire pentru România revine

Ministerului Sănătăţii, Institutul de Sănătate Publică Bucureşti şi Autorităţile de sănătate publică judeţene, care împreună cu Administraţia Naţională „Apele Române”, au participat la delimitarea zonelor de îmbăiere.

Sezonul de îmbăiere în România, în anul 2009, a durat 3,5 luni fiind cuprins între 1 iunie şi 15 septembrie 2009. Direcţiile de Sănătate Publică teritoriale şi a municipiului Bucureşti au transmis rezultatele obţinute în urma monitorizării zonelor amenajate pentru pentru îmbăiere la ISP Bucureşti. Pentru raportare s-au luat în considerare monitorizările următorilor parametrii: coliformi totali, coliformi fecali, streptococi fecali, uleiuri minerale, substanţe tensioactive de suprafaţă, fenoli, salmonella, oxigen dizolvat.

Conform cerintelor de raportare la Comisia Europeană, zonele de îmbăiere pot fi identificate şi după coordonatele geografice.

În anul 2009, s-au raportat 49 de zone de ape de îmbăiere toate situate pe litoralul românesc (48 – judeţul Constanţa şi 1 zonă în judeţul Tulcea). Calitatea apelor de îmbăiere din aceste zone a fost conformă pentru parametrii chimici, astfel valoarea obligatorie a fost respectată într-un procent de 100%.

107

4.8. APELE UZATE

Apele uzate urbane sunt definite ca ape uzate menajere sau amestec de ape uzate menajere cu ape uzate industriale şi/sau scurgerile apei de ploaie. Poluarea apelor cauzată de aglomerările umane (oraşe şi sate) se datorează în principal factorilor descrişi în continuare.

Rata redusă a populaţiei racordate la sistemele colectare şi epurare a apelor uzate Serviciile publice de alimentare cu apă, canalizare şi epurare au un rol important

pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii. Datorită ratei reduse a populaţiei racordate la sisteme de colectare şi epurare a apelor uzate, se produce poluarea râurilor prin evacuarea apelor uzate menajere prin rigole, direct în râu şi poluarea pânzei freatice prin infiltrarea în sol a apelor uzate.

Funcţionarea necorespunzătoare a staţiilor de epurare existente Staţiile de epurare reprezintă principalul mijloc pentru epurarea apelor poluate prin

care se diminuează conţinutul în poluanţi, din apele care ajung în apele curgatoare, însă, dacă acestea nu funcţionează corespunzător, conduc la poluarea apelor de suprafaţă cu substanţe organice, nutrieţi şi substanţe toxice.

Managementul necorespunzător al deşeurilor Dezvoltarea zonelor urbane necesită o mai mare atenţie şi din punct de vedere al

colectării deşeurilor menajere, prin construirea unor depozite ecologice de deşeuri şi eliminarea depozitării necontrolate a deşeurilor, întâlnită deseori pe malurile râurilor şi ale lacurilor.

Dezvoltarea zonelor urbane şi protecţia insuficientă a resurselor de apă Captările de apă pentru potabilizare sunt reglementate prin lege, în ceea ce priveşte

calitatea apei şi protecţia sursei de apă. Lipsa zonelor de protecţie constituie un pericol de contaminare a apei.

4.8.1. Structura apelor uzate evacuate în anul 2009 Deversarea apelor uzate insuficient epurate sau neepurate, este una din principalele cauze ale poluării şi degradării apelor de suprafaţă. Prin urmare, principala măsură practică de protecţie a calităţii apelor de suprafaţă, o reprezintă epurararea apelor uzate, ceea ce presupune colectarea acestora, prin sisteme de canalizare, epurarea în staţii de epurare, urmată de evacuarea în emisar. Analiza statistică a situaţiei principalelor surse de ape uzate, conform rezultatelor supravegherii, efectuate în anul 2009, a relevat aspectele globale descrise în continuare. Faţă de volumul total evacuat, de 5.206,207 milioane m3/an, 2.058,899 milioane m3/an (39,6% din volumul total) constituie ape uzate care trebuiau epurate. Dintre acestea, 485,438 milioane m3/an (23,6%) au fost suficient (corespunzător) epurate, 909,019 milioane m3/an (44,2%) au fost ape uzate insuficient epurate şi 664,442 milioane m3/an (32,3%) reprezintă ape uzate neepurate. Prin urmare, în anul 2009, un procent de 76,5% din apele uzate provenite de la principalele surse de poluare, au ajuns în receptorii naturali, în special râuri, neepurate sau insuficient epurate (Fig. 4.8.1.). Figura 4.8.1. Apele uzate generate în anul 2009, din punct de vedere al gradului de epurare

23,60%

32,30%

44,20%

ape uzate suficient epurate ape uzate neepurate ape uzate insuficient epurate


108

Faţă de numărul total de 1.363 de staţii de epurare (urbane şi industriale) investigate în anul 2009, 445 staţii, reprezentând 33%, au funcţionat corespunzător, iar restul de 919 staţii, adică 67%, au funcţionat necorespunzător. Referitor la aportul de ape uzate repartizat pe activităţi din economia naţională cel mai mare volum de ape uzate, inclusiv cele numite „convenţional curate“, a fost evacuat de unităţi din domeniile:

Energie electrică şi termică: 3.497,47 milioane m3/an – aproximativ 67% din total („ape de racire”);

Gospodărie comunală: 1.296,89 milioane m3/an - circa 25%;

Industrie metalurgica şi construcţii de maşini: 140,80milioane m3/an (circa 3% din total);

Prelucrări chimice – 129,122 milioane m3 /an (2,5% din total). Figura 4.8.2. Apele uzate generate în anul 2009, din punct de vedere al activităţilor generatoare

67%

25%3% 2,5% 2,5%

Energie electrică şi termică Gospodărie comunală

Industria metalurgică şi construcţii de maşini Prelucrări chimice

Altele


Figura 4.8.3. Apele uzate care au necesitat epurare, generate în anul 2009, din punct de vedere al activităţilor generatoare


Din punct de vedere al apelor uzate care necesită epurare, cele mai mari volume au fost evacuate în cadrul activităţilor: „Gospodărie comunală” – 1.288,281 milioane m3/an (circa 63%); „Energie electrică şi termică” – 378,46 milioane m3/an (peste 18% din total), „Industria metalurgică şi construcţii de maşini” – 138,54 milioane m3/an (circa 7% din total); „Prelucrări chimice” – 120,543 milioane m3 (circa 6% din total), (Fig. 4.8.3.). Cele mai mari volume de ape uzate neepurate, provin de la unităţi din domeniul „Gospodăriei comunale” – 528,95 milioane m3/an (peste 79% din total). O contribuţie mult mai redusă, o au unităţile din: „Industria metalurgică şi construcţii de maşini” – 97,648

18%

63%

7% 6%6%

Energie electrică şi termică Gospodărie comunală

Industria metalurgică şi construcţii de maşini Prelucrări chimice

Altele

109

milioane m3/an (aproximativ 15% din total) şi „Prelucrări chimice” – 28,314 milioane m3/an (peste 4%), (Fig. 4.8.4.). Din punct de vedere al ponderii apelor uzate insuficient epurate, activităţile generatoare sunt: „Gospodărie comunală” – 458,34 milioane m3/an (peste 50%); „Energie electrică şi termică” – 312,903 milioane m3/an (peste 34%); „Prelucrări chimice” – 40,6 milioane m3/an (circa 5%); „Construcţii” – 28,504 milioane m3/an (aproximativ 3%), (Fig. 4.8.5.). Figura 4.8.4. Apele uzate neepurate, Figura 4.8.5. Apele uzate insuficient epurate, generate în anul 2009, generate în anul 2009, din punct de vedere al din punct de vedere al activităţilor generatoare activităţilor generatoare

2,0%

79,0%

4,0%

15,0%

Poluări chimice

Gospodărie comunală

Industria metalurgică şi construcţii de maşini

Altele

3%

5%

34%

8%

50%

ConstructiiGospodărie comunală Prelucrări chimiceEnergie electrică şi termicăAltele


4.8.2. Substanţe poluante şi indicatori de poluare în apele uzate

În ceea ce priveşte poluanţii care se găsesc în apele uzate, se menţionează în cele ce urmează domeniile de activitate care generează, cu precădere, aceşti poluanţi şi ponderea aproximativă deţinută de fiecare domeniu în parte, la poluarea totală a apelor uzate (Fig. 4.8.6 şi 4.8.7.).

pentru încărcarea cu substanţe organice, exprimate prin CBO5 şi CCO-Cr: „Gospodărie comunală” – aproximativ 79%, respectiv peste 67%; „Energie electrică şi termică” – circa 6%, respectiv 19%; „Prelucrări chimice” – peste 5%, respectiv circa 5%; „Zootehnie” – circa 5%, respectiv peste 2%; „Industrie alimentară” – peste 1,5%, pentru ambii indicatori;

pentru încărcarea cu suspensii: „Gospodărie comunală” – circa 50%; „Energie electrică şi termică” – peste 20%; „Industrie metalurgică şi construcţii de maşini” – 13%; „Prelucrări chimice” – 10%;

pentru încărcarea cu substanţe minerale, exprimată prin reziduu fix şi cloruri: „Energie electrică şi termică” – 40,42%, respectiv 21,5%; „Prelucrări chimice” – circa 17%, respectiv 53%; „Gospodărie comunală” – peste 30%, respectiv peste 20%; „Industrie metalurgică şi construcţii de maşini” – circa 4%, respectiv 3%;

pentru încărcarea cu nutrienţi, exprimată prin compuşi ai azotului (NO2, NO3, NH4 şi fosfor total: „Gospodărie comunală”: NO2 – 64%, NO3 – 30%, NH4 – 88%, P.tot. - 87%; „Energie electrică şi termică”: NO2 – 24,1%, NO3 – circa 53%, NH4 – circa 2,5%, P.tot. – 6,4%; „Prelucrări chimice”: NO2 – circa 6%, NO3 – aproximativ 12,4%, NH4 – circa 4%, P.tot. – 0,7%; şi „Zootehnie”: NH4 – circa 2,5%, P.tot. - 3%;

pentru încărcarea cu grăsimi, exprimată prin indicatorul substanţe extractibile, ponderea cea mai mare o dau activităţile încadrate la „Gospodărie comunală” – aprox. 70% şi „Energie electrică şi termică” – 21%;

pentru încărcarea cu cianuri: „Industrie metalurgică şi construcţii de maşini” – circa 53%; „Gospodărie comunală” – circa 44%;

110

pentru încărcarea cu fenoli: „Gospodărie comunală” – aproximativ 68%; „Industrie extractivă” – circa 9%; Zootehnie – 5%; „Industria alimentară” – circa 4%; „Comerţ si servicii pentru populaţie” – 2,3%; „Industria prelucrătoare lemn” – circa 2%;

pentru încărcarea cu detergenţi: „Gospodărie comunală” – circa 83%; „Energie electrică şi termică” – circa 8%; „Industria uşoară” – circa 4%; „Comerţ şi servicii pentru populaţie” – peste 4%.

pentru încărcare cu metale grele: „Gospodărie comunală”: Fe – circa 41%; Cu – circa 25%; Pb – circa 92%; Zn – circa 69 %; Cr – circa 91%; Cd – peste 70%; Mn – circa 6%, Ni – peste 88%; „Industria extractivă”: Fe – aproximativ 8%; Cu – circa 71%; Pb – circa 5%; Zn – peste 22 %; Mn – aproximativ 91%; Cd – peste 22%; Ni – peste 2,5%; „Prelucrări chimice”: Fe – 0,6%; Cu – circa 0,6%, Pb – aproximativ 2%; Zn – circa 0,5%; Cd – circa 3%; Ni – peste 5,5%; Cr – peste 1%; „Energie electrică şi termică”: Fe – circa 40%, Mn – 1,4%; „Industria metalurgică şi construcţii de maşini”: Fe – circa 11%, Mn – 1,7%, Cu – circa 5%, Pb – 1,3%; Zn – circa 8%; Cr – circa 8%, Cd – circa 5%, Ni – peste 2% şi „Transporturi”: Pb – 0,04 %.

Figura 4.8.6. Metale grele din apele Figura 4.8.7. Poluanţi din uzate pe domenii de activitate apele uzate pe domenii de activitate

Fe

Cu

Pb

Zn

Cr

Cd

Mn

Ni

Gospodărie comunală

Energie electrică şi termică

Prelucrări chimice

Industrie metalurgică şi construcţii de maşini

Industria extractiva

Transporturi

Substanţe organice (CBO5)

Substanţe organice (CCO-Cr)

Suspensii

Substanţe minerale (reziduu f ix)

Substanţe minerale (cloruri)

Nutrienţi (azot total)

Nutrienţi (f osf or total)

Grăsimi (substanţe extractibile)

Cianuri

Fenoli

Detergenţi

Gospodărie comunală Energie electrică şi termică Prelucrări chimiceZootehnie Industrie prelucrătoare lemn Industrie metalurgică şi construcţii de maşini Comerţ şi servicii pentru populaţie Industria alimentară Industria extractivă Industria usoară

Sursa: Administraţia Naţională „Apele Române” Impactul surselor de poluare asupra receptorilor naturali depinde, în afară de debitul efluent, şi de încărcarea cu substanţe poluante. Din punct de vedere al încărcării cu substanţe organice, suspensii, săruri minerale şi ioni de amoniu, principalele surse de

111

poluare au fost activităţile: „Gospodăria comunală”, „Energie electrică şi termică”, „Prelucrări chimice”, „Industria metalurgică şi a construcţiilor de maşini”. Poluarea cu micropoluanţi (cianuri, fenoli, detergenţi) a avut ca surse activităţile desfăşurate în sectoarele: “Gospodărie comunală”, „Industria metalurgică şi a construcţiilor de maşini”, „Prelucrări chimice”, „Industria extractivă” şi „Comerţ şi servicii pentru populaţie”. Încărcarea cu metale grele a fost generată de activităţile: „Gospodăria comunală”, „Industria extractivă”, „Prelucrări chimice” şi „Energie electrică şi termică”

4.8.3. Reţele de canalizare

Conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, numărul localităţilor cu reţele de canalizare publică a crescut de la 644, în anul 2002, la 760 în anul 2008, dintre care 309 sunt municipii şi oraşe, iar restul sunt amplasate în zone rurale. Lungimea totală a conductelor de canalizare a crescut de la 16.812 km, în anul 2002, la 20.364 km, în anul 2008. Figura 4.8.8. Evoluţia reţelelor de canalizare, în perioada 2002 - 2008

0

100

200

300

400

500

600

700

800număr localităţi

0

5.000

10.000

15.000

20.000

25.000km

Zone rurale 378 388 373 386 400 426 451

Municipii şi oraşe 266 276 302 306 308 309 309

Lungimea totală simplă a

conductelor de canalizare

16.812 17.183 17.514 18.149 18.602 19.356 20.364

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008


Faţă de numărul total de 1.363 de staţii de epurare (orăşenesti, industrie, agricultură)

investigate în anul 2009, 445 de staţii, reprezentând 33%, au funcţionat corespunzător, iar restul de 919 staţii, respectiv 67%, necorespunzător. Rezultă deci, că sub aspectul funcţionării staţiilor de epurare, situaţia se menţine în anul 2009 destul de critică, raportul dintre situaţiile corespunzătoare şi cele necorespunzătoare fiind defavorabil primei categorii.

În ceea ce priveşte dotarea cu staţii de epurare pentru apele uzate urbane, fizic exista 371 staţii de epurare, dintre care. Dintre acestea numai 29 statii de epurare au grade de racordare mai mari de 95%.

La sfârşitul anului 2009 au fost finalizate lucrările de modernizare pentru înca 11 staţii de epurare, in toate judetele tarii existand in aglomerarile umane de nivel mare (peste 100 000 locuitori echivalenti), mediu (peste 50.000 locuitori echivalenti) si redus( intre 2000-10000 locuitori echivalenti) proiecte in derulare pentru infrastructura privind apa uzata, respectiv pentru dotarea cu retele de canalizare si statii de epurare.

112

În scopul respectarii termenelor de conformare rezultate din procesul de negociere cu Uniunea Europeană si respectarii prevederilor directivei europene privind epurarea apelor uzate urbane, autoritatea competentă pentru managementul apelor (Administraţia Naţională “Apele Române”) a continuat activităţile de revizuire şi adaptare a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărirea apelor inclusiv pentru evacuările de ape uzate de la aglomerările umane. Referitor la staţiile de epurare pentru apele uzate urbane in 2009 sunt autorizate 273 statii de epurare iar 102 sunt în curs de autorizare/reautorizare. A fost demarat şi este în desfăşurare un amplu program investiţional finanţat din diverse surse financiare: fonduri europene – Fondul de Coeziune (Programul Operaţional Sectorial de Mediu – prioritatea 1), Fondul European de Dezvoltare Regională în Agricultură (Programele Sapard şi Planul Naţional de Dezvoltare Rurală), fonduri de la bugetul statului şi împrumuturi de la instituţii bancare internaţionale (Banca Mondială, Banca Europeană de Investiţii, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare), fonduri publice locale, fonduri proprii şi din parteneriate public-private. Scopul principal al acestor investiţii este reabilitarea, extinderea şi modernizarea reţelelor de apă şi canalizare, construirea şi modernizarea de staţii de epurare la nivelul tuturor judeţelor, atât în mediu urban, cât şi în mediul rural.

Implementarea şi conformarea prevederilor directivelor europene privind apa potabilă şi apele uzate urbane, se va realiza, conform angajamentelor de aderare, până în anul 2015, pentru apa potabilă şi până în anul 2018, pentru apele uzate urbane.

4.9. ZONE CRITICE SUB ASPECTUL POLUĂRII APELOR DE SUPRAFAŢĂ ŞI A CELOR SUBTERANE Apele de suprafaţă

În continuare sunt prezentate pe bazine hidrografice, cazuri de depăşiri, mai mult sau mai puţin semnificative, ale limitelor admisibile, începând cu clasa a III-a de calitate, la unul sau mai mulţi parametri, la secţiunile de supraveghere de ordinul I, precum şi cauza potenţială a acestor depăşiri: cauze naturale, poluări punctiforme, poluări difuze. Sunt prezentate şi zonele critice care necesită îmbunatăţirea calităţii apei sub aspectul stării ecologice pe bazine hidrografice. În general, potenţialul de poluare cel mai mare al surselor de poluare punctiforme îl reprezintă unităţile din domeniile gospodăriei comunale, industriei chimice, industriei extractive şi industriei metalurgice. Poluarea difuză se referă la intrări de poluanţi în mediul acvatic, cu o provenienţă mai greu de identificat şi controlat. Este aici inclusă în special poluarea din agricultură, depunerile solide şi/sau lichide din atmosferă. Sursele difuze, de asemenea, includ poluările cauzate de consumul de produse/materii prime prin intermediul industriei (industria extractivă) sau populaţie. În Bazinul hidrografic TISA s-au înregistrat unele depăşiri ale limitelor admisibile pentru clasa a V-a de calitate la o serie de indicatori în secţiunea: aval Baia Borşa (Cd, Cu) pe râul Cisla.

În legătură cu evaluarea indicatorilor din categoria substanţelor prioritare/prioritar periculoase, calitatea apei din bazinul hidrografic Tisa a fost necorespunzătoare, referitor la indicatorii Pb, Cd şi Ni, în 42% din secţiunile monitorizate, iar referitor la indicatorul Cu, în majoritatea secţiunilor monitorizate.

Poluările menţionate, în afară de cauze naturale şi poluări difuze, provin din activităţi din industria extractivă a Exploatărilor Miniere Baia Borşa şi Turţ. Zonele critice care necesită îmbunatăţirea calităţii apei sub aspectul stării ecologice: Clasa a III-a de calitate – stare ecologică moderată, se găseşte pe râul Tur în secţiunea aval Negreşti Oaş – amonte Acumulare Călineşti, pe lungimea de 12 km. Clasa a IV-a de calitate – stare ecologică slabă, pe râul Turţ, secţiunea aval Mina Turţ – confluenţă, pe lungimea de 20 km.

113

Clasa a V-a de calitate – stare ecologică proastă, pe râul Cisla secţiunea aval Baia – Borşa – confluenţă, pe lungimea de 9 km. În Bazinul hidrografic SOMEŞ, în afară de rezultatele caracterizării globale, sunt de menţionat secţiunile în care, la unul sau mai mulţi parametri, s-au înregistrat depăşiri ale limitelor admisibile ale clasei a V-a de calitate. Aceste secţiuni sunt situate după cum urmează: amonte confluenţă Nadaş ( P.tot., PO4) pe râul Popeşti; amonte confluenţă Someş Mic (CBO5, CCO-Cr, NH4, NO2, N.tot., reziduu fix, Cl, Mn, Fe) pe râul Zăpodie; Buşag (Cu, Cd, Mn) pe râul Lăpuş; Copalnic (Cd) pe râul Cavnic; Baia Mare (Mn, Cd, Cu, Zn) pe râul Săsar; amonte confluenţă Săsar (Zn, Mn, Cd) pe râul Firiza; amonte confluenţă Someş (SO4, Fe, Mn, Cu, Zn, Cd) pe râul Ilba; Berveni (NO2) pe râul Crasna; Borla (PO4, NO2) pe râul Zalău.

În legătură cu evaluarea indicatorilor din categoria substanţelor prioritare/prioritar periculoase, calitatea apei din bazinul hidrografic Someş a fost necorespunzătoare, referitor la indicatorii Cr, Pb, Cu şi Ni, în majoritatea secţiunilor unde au fost monitorizate aceste substanţe.

Poluările menţionate, în afară de cauze naturale şi poluări difuze, provin din activităţi din industria chimică (S.C. Someş – Dej), din industria metalurgică (S.C. Romplumb S.A. Baia Mare), din industria extractivă (Exploatările Miniere Baia Sprie, Herja şi Cavnic) şi din activităţi zootehnice (Ferma de porci Moftin) Zonele critice care necesită îmbunatăţirea calităţii apei sub aspectul stării ecologice: Clasa a III-a de calitate – stare ecologică moderată, se găseşte, pe o lungime totală de 356 km, după cum urmează: pe râul Someş, secţiunea aval confluenţă Someşul Mic – amonte confluenţa Vlad, pe 21 km; pe întreg cursul râului Dipsa, pe lungimea de 35 km; pe râul Someşul Mic, secţiunea aval confluenţă Fizeş – confluenţă, pe lungimea de 18 km; pe râul Nadăş, aval confluenţă Popeşti – confluenţă, pe lungimea de 5 km; pe întreg cursul râului Popeşti, pe lungimea de 12 km; pe întreg cursul râului Fizeş, pe lungimea de 46 km; pe întreg cursul râului Almaş, pe lungimea de 68 km; pe întreg cursul râului Agrij, pe lungimea de 48 km; pe rîul Sălaj, secţiunea aval Cehul Silvaniei – confluenţă, pe lungimea de 21 km, pe râul Săsar, secţiunea Exploatarea Minieră Baia Sprie – confluenţă, pe lungimea de 19 km; pe râul Ilba, pe întreg cursul, pe lungimea de 10 km; pe râul Crasna, secţiunea aval confluenţă Mergheş – frontieră, pe lungimea de 9 km; pe întreg cursul râului Mortăuţa, pe lungimea de 12 km; pe râul Zalău, secţiunea aval Zalău – confluenţă, pe lungimea de 32 km. Clasa a V-a de calitate – stare ecologică proastă, pe întreg cursul râului Zăpodie, pe lungimea de 11 km. În Bazinul hidrografic CRIŞ, s-au înregistrat cazuri de depăşire a limitelor admisibile pentru clasa a V-a de calitate, la diverşi indicatori, în următoarele secţiuni: Vârşand (P.tot., PO4) pe canalul Morilor; Mlaştina de la Iaz (O2, CBO5, Fe, Mn) pe râul Iaz; Sicula (Fe) pe râul Gut; Chiribiş(Fe) pe valea Bistra; aval Marghita (Fe) pe râul Barcău; Ant (O2) pe canalul CPE2 (Canal Principal de Exploatare).

În legătură cu evaluarea indicatorilor din categoria substanţelor prioritare/prioritar periculoase (metale grele), calitatea apei din bazinul hidrografic Crişuri a fost necorespunzătoare, referitor la indicatorul Cu, în majoritatea cazurilor. Zonele critice care necesită îmbunătăţirea calităţii apei sub aspectul stării ecologice: Clasa a III-a de calitate – stare ecologică moderată, se găseşte pe lungimea de 584 km, repartizaţi în subbazinele râurilor Crişul Alb, Crişul Negru, Crişul Repede şi Barcău, după cum urmează:

în subbazinul Crişul Alb: pe râul Crişul Alb, secţiunea izvor – Vărşand, pe lungimea de 73 km; pe râul Gut, secţiunea izvor – confluenţă Crişul Alb, pe lungimea de 23 km; pe râul Matca, secţiunea izvor – confluenţă Cingher, pe lungimea de 41 km; pe râul Cingher, secţiunea izvor – confluenţă Crişul Alb, pe lungimea de 56 km;

în subbazinul Crişul Negru: pe râul Crişul Negru, secţiunea izvor – Zerind (frontieră) – 101 km; Canal Beliu, secţiunea Beliu – confluenţă Crişul Negru – 46 km;

în subbazinul Crişul Repede: râul Crişul Repede, secţiunea izvor – Cheresig (frontieră) pe lungimea de 25 km; pe râul Aluniş, secţiunea izvor – confluenţă Calata pe lungimea de 7

114

km; pe râul Cropanda, secţiunea izvor – confluenţă Crişul Repede pe lungimea de 17 km; pe întreg cursul râului Tăşad, pe lungimea de 20 km; pe pârâul Peţea, secţiunea izvor – confluenţa Crişul Repede, pe lungimea de 21 km; pe întreg cursul râului Alceu, pe lungimea de 20 km;

în subbazinul Barcău: pe râul Barcău, secţiunea izvor – Parhida (frontieră) pe lungimea de 59 km; pe râul Bistra, secţiunea izvor – confluenţa Barcău, Chiribiş, pe lungimea de 9 km; pe râul Chechet, secţiunea izvor – Săcăşeni, pe lungimea de 12 km; pe râul Zimoiaş, secţiunea izvor – confluenţă Barcău pe lungimea de 15 km; pe întreg cursul râului Mouca, pe lungimea de 13 km; pe râul Salcia, secţiunea izvoare – confluenţă Ier, pe lungimea de 26 km.

În Bazinul hidrografic MUREŞ depăşiri mai mult sau mai puţin semnificative ale limitelor admisibile ale clasei a V-a de calitate, la unul sau mai mulţi parametri, s-au înregistrat în cazul următoarelor secţiuni de supraveghere: Câmpeni (Cu, Mn) pe râul Abrud; Lechinţa (reziduu fix, SO4) pe râul Lechinţa; amonte confluenţa Arieş (reziduu fix, SO4, Fe, Mn, Cu, Cd, Zn) pe râul Valea Şesei; Bozeş (SO4, Cd, Mn, Zn) pe râul Ardeu; amonte confluenţă Mureş (reziduu fix, SO4, Mn, Cu, Zn, Cd, Ni) pe râul Certej; amonte confluenţă Mureş (O2, CBO5, NH4, N.tot., PO4, P.tot.) pe canalul Mureş Mort; Turnu (NH4, P.tot.) pe canalul Ier.

În legătură cu evaluarea indicatorilor din categoria substanţelor prioritare/prioritar periculoase, calitatea apei din bazinul hidrografic Mureş a fost necorespunzătoare, referitor la indicatorii Pb, Ni, Cu în circa 37% din secţiunile monitorizate.

Principalele surse de poluare punctiforme din acest bazin provin din activităţi din industria chimică (S.C. Sometra - Copşa Mică, S.C. Azomureş - Târgu Mureş, Stratus Mob Blaj, din industria extractivă (Exploatările Miniere Abrud, Baia de Arieş şi Zlatna), din industria metalurgică (S.C. Mittal Steel Hunedoara) şi gospodărie comunală (Târgu Mureş, Reghin, Deva, Hunedoara, Alba Iulia, Mediaş, Arad).

Poluările difuze cauzate de industria extractivă (exemplu bazinul hidrografic Arieş) au drept cauză apele de mină evacuate din galeriile active şi părăsite şi apele care spală haldele de steril, dizolvând substanţele active care se mai găsesc în minereu (Fe, Cu, Zn). Zonele critice care necesită îmbunatăţirea calităţii apei sub aspectul stării ecologice Clasa a III-a de calitate – stare ecologică moderată, pe întreg cursul râului Pocloş, pe lungimea de 13 km. Clasa a IV-a de calitate – stare ecologică slabă, pe o lungime totală de 44 km se găseşte repartizată astfel: pe întregul curs al Canalului Mureşul Mort, pe lungimea de 20 km; pe Canalul Ier, 24 km. Clasa a V-a de calitate – stare ecologică proastă, pe o lungime totală de 77 km, se găseşte pe următoarele cursuri de apă: pe întregul curs al râului Abrud, pe lungimea de 24 km; pe întreg cursul Văii Şesei, pe lungimea de 10 km; pe întreg cursul râului Ardeu, pe lungimea de 25 km; pe întreg cursul râului Certei, pe lungimea de 18 km. În Bazinul hidrografic BEGA – TIMIŞ şi NERA – CERNA s-au înregistrat depăşiri, mai mult sau mai puţin semnificative, ale limitelor admisibile pentru clasa a V-a de calitate, la unul sau mai mulţi indicatori, în secţiunile: Gavojdia (NH4) pe râul Spaia; Chevereşul Mare (P.tot.) pe râul Şurgani.

În legătură cu evaluarea indicatorilor din categoria substanţelor prioritare/prioritar periculoase, calitatea apei din bazinul hidrografic Bega – Timiş a fost necorespunzătoare, referitor la indicatorii Pb, Ni, Cu, Cr în majoritatea secţiunilor, ca şi în bazinul hidrografic Nera – Cerna pentru indicatorii Cu, Ni, Pb.

Principala sursă punctiformă de poluare este municipiul Timişoara. Zonele critice care necesită îmbunătăţirea calităţii apei sub aspectul stării ecologice Clasa a III-a de calitate – stare ecologică moderată, se găseşte pe o lungime totală de 228 km, în secţiunile următoare: pe râul Bega, aval de municipiul Timişoara – frontieră, pe lungimea de 34 km; pe râul Biniş, izvoare – amonte confluenţă Glaviţa, pe lungimea de 19 km; pe râul Apa Mare, aval confluenţă Slatina – confluenţă Bega Veche, pe lungimea de 41 km; pe Canal Bega Veche, de la izvor la confluenţă Bega Veche, pe lungimea de 35 km; pe întreg cursul râului Spaia, pe lungimea de 17 km; pe râul Surgani, de la izvor la

115

confluenţă Timiş, pe lungimea de 31 km; pe râul Lanca Birda, de la izvor la confluenţă Timiş pe lungimea de 51 km. Clasa a IV-a de calitate – stare ecologică slabă, pe întreg cursul râului Birdanca pe lungimea de 22 km. În Bazinul hidrografic JIU, situaţii de depăşire a limitelor clasei a V-a de calitate s-au înregistrat sporadic şi nesemnificativ în cazul următoarelor secţiuni: Filiaşi (NO2) pe râul Cârneşti; pod cale ferată Făcăi (NH4, N.tot, PO4, P.tot.) pe Canal Colector Craiova; amonte confluenţă Jiu (Cl), pe râul Cioiana; Turceni (Fe) pe râul Jilţ; Strehaia (PO4 ) pe râul Cârneşti; Negoieşti (Fe) pe râul Amaradia; Petroşani (Fe) pe râul Jiul de Est; Podari (Fe) pe râul Jiu. Principalii poluatori sunt municipiul Craiova, S.C. Petrom S.A. (sucursala locală) şi Doljchim Craiova. Zonele critice care necesită îmbunătăţirea calităţii apei sub aspectul stării ecologice Clasa a III-a de calitate – stare ecologică moderată, pe râul Huşniţa, secţiunea aval Strehaia – confluenţă râul Motru, pe lungimea de 1 km. Clasa a IV-a de calitate – stare ecologică slabă, pe râul Cârneşti, secţiunea Filiaşi – confluenţă Jiu, pe lungimea de 6 km. Clasa a V-a de calitate – stare ecologică proastă, pe Canal Colector Pod C.F.Făcăi – confluenţă Jiu, pe lungimea de 3 km. În Bazinul hidrografic OLT s-au înregistrat depăşiri individuale ale limitei clasei a V-a de calitate, la unul sau mai mulţi parametri, în următoarele secţiuni: amonte confluenţă Olt (NH4, lindan) pe râul Homorod (Ciucaş); aval Rupea (NH4) pe râul Cozd; aval Vlăhiţa (Fe) pe râul Homorodul Mic; aval Sibiu(NH4) pe râul Cibin; amonte confluenţă Olt (Fe) pe râul Corbul Ucei; aval Halchiu (NH4) pe râul Vulcăniţa; aval Braşov (NH4, O2, PO4, P.tot.) pe râul Timiş; aval iaz decantare (Fe) pe râul Chirui; amonte confluenţa Bârsa (NH4) pe râul Ghimbăşel; aval Agnita (NH4) pe râul Hârtibaciu; aval pod DN 67 (NO3,reziduu fix, Cl, Na) pe pârâul Sărat; Govora (Cl, Na) pe râul Govora; Butoiu (Fe) pe râul Bârlui; Pieleşti (Fe) pe râul Teslui; amonte confluenţă Olt ( NH4, P.tot., PO4, detergenţi) pe râul Caracal.

În legătură cu evaluarea indicatorilor din categoria substanţelor prioritare/prioritar periculoase, calitatea apei din bazinul hidrografic Olt a fost necorespunzătoare, referitor la indicatorii Pb, Ni, Cr în circa 18% din secţiuni şi la indicatorul Cu în circa 34% din secţiuni.

S-au semnalat depăşiri la indicatorul Hg în secţiunile: priza Mesteacăn pe râul Olt şi amonte captare pe râul Vârghiş.

Principalele surse de poluare punctiforme din acest bazin, provin din activităţi din industria chimică (S.C. Oltchim Râmnicu Vâlcea, U.S. Govora, Viromet Victoria), zootehnie (S.C. Suinprod Let, S.C. Europig S.A. Poiana Mărului) etc. şi gospodărie comunală (Miercurea Ciuc, Braşov, Sibiu, Râmnicu Vâlcea, Slatina). Zone critice care necesită îmbunătăţirea calităţii apei sub aspectul stării ecologice Clasa a III-a de calitate – stare ecologică moderată, se găseşte pe o lungime totală de 439 km, în secţiunile următoare: pe râul Olt, confluenţa Ghimbăşel – confluenţa Lotrioara, pe lungimea de 231 km; pe râul Negru, izvoare – amonte confluenţă Covasna pe lungimea de 61 km; pe râul Covasna, confluenţă Cheţeg – confluenţă râul Negru pe lungimea de 23 km; pe râul Cibin, Mohu – confluenţă Olt pe lungimea de 13 km; pe râul Cisnădie, amonte confluenţă Valea Popii – confluenţă Cibin pe lungimea de 7 km; pe râul Sălişte, amonte confluenţă Mag – confluenţă Cibin, pe lungimea de 3 km; pe râul Mag, Mag – confluenţă Sălişte, pe lungimea de 5 km; pe râul Ruşcior, amonte confluenţă Valea Şerpuită – confluenţă Cibin pe lungimea de 1 km; pe râul Teslui, Pieleşti – confluenţă Olt pe lungimea de 84 km; pe râul Germărtălui, amonte confluenţă Ungureni – confluenţă Olteţ pe lungimea de 11 km. Clasa a IV-a de calitate – stare ecologică slabă, se găseşte pe o lungime totală de 74 km, în secţiunile următoare: pe râul Baraolt, confluenţă Ozunca – confluenţă Olt, pe lungimea de 22 km; pe râul Racoviţa, Contracanal – confluenţă Olt, pe lungimea de 2 km; pe râul Cozd, aval confluenţă Paloş – confluenţă Homorod, pe lungimea de 2 km; pe râul Hârtibaciu, confluenţă Valea Stricată – amonte confluenţă Zăvoi, pe lungimea de 32 km; pe râul Milcov, Milcov – confluenţă Olt, pe lungimea de 1 km; pe râul Bârlui, amonte confluenţă

116

Gengea – confluenţă Olteţ, pe lungimea de 4 km; pe râul Caracal, secţiunea Caracal – confluenţă Olt, pe lungimea de 11 km. Clasa a V-a de calitate – stare ecologică proastă, se găseşte pe o lungime totală de 49 km, în secţiunile următoare: pe râul Olt, confluenţă Fitod – confluenţă Chereş, pe lungimea de 17 km; pe râul Ghimbăşel, canal Timiş – confluenţă Barsa, pe lungimea de 13 km; pe Canal Timiş, aval Braşov – confluenţă Ghimbăşel, pe lungimea de 2 km; pe râul Timiş, Braşov – confluenţă Ghimbăşel, pe lungimea de 5 km; pe râul Homorod (Ciucaş), amonte confluenţă Vulcăniţa – confluenţă Olt, pe lungimea de 6 km; pe râul Vulcăniţa, amonte confluenţă Crepeş – confluenţă Homorod, pe lungimea de 4 km; pe râul Corbul Ucei, aval Corbi – confluenţă Olt, pe lungimea de 2 km.

În Bazinul hidrografic ARGEŞ + VEDEA, s-au produs depăşiri ale limitelor admisibile pentru clasa a V-a de calitate în secţiunile: Clucereasa (DDT) pe râul Târgului; amonte priza Crivina (Fe) şi Clăteşti (PO4) pe râul Argeş; Suseni (benz-a-antracen, fenantren) pe râul Dâmbovnic; Ghimpaţi (atrazin) pe râul Glavacioc; Glâmbocata (reziduu fix, Na, Ca, Cl) pe râul Sabar; Bălăceanca (O2, CBO5, CCO-Mn, CCO-Cr, NH4, N.tot., PO4, P.tot., detergenţi, antracen) şi Budeşti (O2, CBO5, CCO-Cr, NH4, PO4, P.tot, detergenţi, fenoli, antracen, DDT) pe râul Dâmboviţa; amonte confluenţă Neajlov (CBO5, PO4, Ptot.) pe râul Neajlovel; DJ 611 – pod sat Broşteni (NO2, O2, PO4, P.tot.) şi Iepureşti (atrazin) pe râul Neajlov; Priboieni (atrazin) pe râul Carcinov; amonte confluenţă Dâmboviţa (DDT) pe râul Câlnău; aval Poiana Lacului (reziduu fix, Cl) şi Ciobani (Cl) pe râul Cotmeanca; Sineşti (NO2, NH4, PO4, N.tot., P.tot., detergenţi) pe râul Plapcea; aval Costeşti (O2, CBO5, CCO-Cr, NH4, PO4, P.tot., N.tot., fenoli) pe râul Teleorman; aval Roşiori de Vede (NO2) şi amonte Alexandria (DDT, lindan) pe râul Vedea.

În legătură cu evaluarea metalelor grele (Cu, Pb, Ni), din categoria substanţelor prioritare/prioritar periculoase, monitorizate în aproape toate cele 79 de secţiuni din bazinul hidrografic Argeş + Vedea, calitatea apei a fost necorespunzătoare, referitor la indicatorul Cu, în 27% din secţiunile monitorizate din bazinul hidrografic Argeş şi în circa 20% din secţiunile monitorizate din bazinul hidrografic Vedea pentru indicatorii Cu şi Cr.

Principalele unităţi poluatoare provin din industria chimică (S.N.P. Petrom S.A., Arpechim Piteşti) din industria constructoare de maşini (S.C. Dacia Piteşti) sau din domeniul gospodăriei comunale (municipiile Bucureşti şi Piteşti). Zone critice care necesită îmbunatăţirea calităţii apei sub aspectul stării ecologice Clasa a III-a de calitate – stare ecologică moderată, se găseşte pe o lungime totală de 1.038 km în secţiunile următoare: pe râul Argeş, intrare acumulare Ogrezeni – confluenţa Neajlov, pe lungimea de 77 km; pe râul Argeş, confluenţă Neajlov – confluenţă Dâmboviţa, pe lungimea de 30 km; pe râul Doamnei, secţiunea Dărmăneşti – confluenţă Argeş, pe lungimea de 18 km; pe râul Neajlov, secţiunea pod sat Broşteni – Vadu Lat, pe lungimea de 55 km; pe râul Dâmbovnic, amonte confluenţă Gligan – confluenţă Neajlov, pe lungimea de 78 km; pe râul Câlniştea, secţiunea izvor – amonte Bujoreni, pe lungimea de 48 km; pe râul Glavacioc, secţiunea izvor – amonte evacuare Apaserv Videle, pe lungimea de 70 km; pe râul Dâmboviţa, secţiunea amonte Nod Hidrotehnic Brezoaiele – amonte confluenţa râului Ilfov pe lungimea de 13 km; pe râul Sericu, secţiunea izvor – confluenţă Glavacioc, pe lungimea de 30 km; pe râul Milcovăţ secţiunea izvor – confluenţă Glavacioc, pe lungimea de 45 km; pe întreg cursul râului Luica, pe lungimea de 17 km; pe întreg cursul râului Valea Saulei, pe lungimea de 6 km; pe întreg cursul râului Câlnău, pe lungimea de 31 km; pe întreg cursul râului Bălăria, pe lungimea de 18 km; pe râul Vedea, secţiunea amonte evacuare S.C. Apă Serv SA - Sucursala Roşiori de Vede – amonte confluenţă râul Câinelui, pe lungimea de 25 km; pe râul Vedea, secţiunea confluenţă râul Câinelui – amonte evacuare S.C. Apă Serv SA Alexandria, pe lungimea de 16 km; pe râul Vedea, secţiunea amonte evacuare S.C. Apă Serv SA Alexandria – amonte confluenţă Teleorman, pe lungimea de 17 km; pe râul Vedea, secţiunea confluenţă Teleorman – confluenţă Dunăre, pe lungimea de 28 km; pe râul Teleorman, secţiunea amonte evacuare S.A. Apa Canal 2000 SA Piteşti - CGP Costeşti – amonte confluenţă Negraş, pe lungimea de 28 km; pe râul Teleorman, amonte confluenţă Negraş – amonte confluenţă Claniţa, pe lungimea de 77 km; pe râul Teleorman, secţiunea amonte confluenţă Claniţa – confluenţă Vedea, pe lungimea de 32 km; pe întreg cursul

117

râului Bratcov, pe lungimea de 39 km; pe întreg cursul râului Burdea, pe lungimea de 107 km; pe întreg cursul râului Câinelui, pe lungimea de 106 km; pe întreg cursul râului Nanov, pe lungimea de 27 km; Clasa a IV-a de calitate – stare ecologică slabă, se găseşte pe o lungime totală de 128 km în secţiunile următoare: pe râul Argeş, secţiunea intrare acumulare Zăvoiul Orbului – intrare acumulare Ogrezeni, pe lungimea de 48 km; pe râul Dâmboviţa, secţiunea intrare acumularea Văcăreşti – Brezoaiele, pe lungimea de 59 km; pe râul Colentina, secţiunea izvor – Colacu, pe lungimea de 21 km. Clasa a V-a de calitate – stare ecologică proastă, se găseşte pe o lungime totală de 279 km în secţiunile următoare: pe râul Argeş, secţiunea Budeşti – confluenţă Dunăre, pe lungimea de 37 km; pe râul Dâmboviţa, secţiunea confluenţă Ilfov – intrare acumulare Lacul Morii, pe lungimea de 17 km; pe râul Dâmboviţa, secţiunea amonte evacuare Apa Nova (Glina) – amonte confluenţa râul Pasărea, pe lungimea de 11 km; pe râul Dâmboviţa, secţiunea, amonte confluenţa râul Pasărea – confluenţă Argeş, pe lungimea de 20 km; râul Colentina, secţiunea Colacu – confluenţa cu râul Dâmboviţa, pe lungimea de 80 km; pe întreg cursul rîului Ilfovăţ, pe lungimea de 39 km; pe întreg cursul rîului Ismar, pe lungimea de 27 km; pe întreg cursul rîului Pasărea, pe lungimea de 48 km. În Bazinul hidrografic IALOMIŢA s-au produs depăşiri ale limitelor admisibile pentru clasa a V-a de calitate în următoarele secţiuni: Băltiţa (reziduu fix, Cl) pe râul Cricov; aval Ciorani (reziduu fix, Cl, benz-a-antracen, fenantren) pe râul Cricovul Sărat; Moara Domnească (CBO5, antracen, benz-a-antracen, fenantren) pe râul Teleajen; amonte Urziceni (reziduu fix, Cl) pe râul Sărata; Goga (CBO5, CCO-Cr, O2, NH4, PO4, P.tot., antracen, benz-a-antracen, fenantren) pe râul Dâmbu; Tinosu (Fe, benz-a-antracen, fenantren), pe râul Prahova. În legătura cu evaluarea indicatorilor din categoria substanţelor prioritare/prioritar periculoase, în cazul metalelor grele, în special Cu, au apărut depăşiri faţă de limitele prevăzute în H.G. nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase, în majoritatea secţiunilor iar pentru alte metale (Ni, Pb) în circa 40% din secţiuni.

În afară de poluările difuze şi poluările produse din cauze naturale (exemplu: Cricovul Sărat), principalele surse de poluare punctiforme provin din activităţi din industria chimică şi petrochimică (S.C. Petrobrazi Ploieşti, Lukoil Ploieşti) şi din gospodăria comunală (Târgovişte, Ploieşti şi Slobozia). Zone critice, care necesită îmbunătăţirea calităţii apei sub aspectul stării ecologice Clasa a III-a de calitate – stare ecologică moderată, se găseşte pe o lungime totală de 668 km (dintre care 44 km în subbazinul Călmăţui) pe următoarele secţiuni: pe râul Ialomiţa, secţiunea Staţie Epurare Târgovişte Nord – evacuare Staţie Epurare Târgovişte Sud, pe lungimea de 7 km; pe râul Ialomiţa, confluenţă râul Izvorul – confluenţă râul Comana, pe lungimea de 143 km; pe râul Ialomiţa, secţiunea S.P. Condeşti – vărsare, pe lungimea de 151 km; pe râul Prahova, confluenţă Staţie Epurare Câmpina – vărsare, pe lungimea de 136 km; pe râul Cricovul Sărat, secţiunea confluenţă Matiţa – vărsare, pe lungimea de 65 km; pe întreg cursul râului Snagov Ciaur pe lungimea de 47 km; pe râul Teleajen, secţiunea confluenţa râul Telega – confluenţă râul Dâmbu, pe lungimea de 31 km; pe râul Dâmbu, secţiunea evacuare Staţia de epurare Jovila Păuleşti – evacuare Staţia de Epurare Ploieşti, pe lungimea de 16 km; pe râul Sărata, secţiunea izvoare – confluenţă râul Naianca, pe lungimea de 28 km; pe întreg cursul râului Belciugatele, pe lungimea de 21 km; pe întreg cursul râului Argova, pe lungimea de 23 km. Clasa a IV-a de calitate – stare ecologică slabă, se găseşte pe o lungime totală de 115 km, pe următoarele secţiuni: pe râul Ialomiţa, secţiunea evacuare Staţia Epurare Târgovişte Sud – confluenţa râul Izvorul, pe lungimea de 19 km; pe râul Ialomiţa, secţiunea confluenţa râul Comana – S.P. Condeşti pe lungimea de 25 km; pe râul Teleajen, confluenţă râul Dâmbu – vărsare, pe lungimea de 21 km; pe râul Dâmbu, secţiunea evacuare Staţia de epurare Ploieşti – vărsare, pe lungimea de 6 km; pe râul Sărata, secţiunea confluenţă râul Naianca – vârsare, pe lungimea de 44 km.

118

În Bazinul hidrografic SIRET, secţiunile în care valorile medii globale ale unor indicatori au depăşit limitele clasei a V-a de calitate, au fost următoarele: aval Bacău (CBO5, PO4, P.tot., NH4) pe râul Bistriţa; Colacu (Cl, Na) pe râul Putna; aval Comăneşti (NH4) pe râul Urmeniş; Tescani (Na) pe râul Tazlău Sărat; Tulburea (reziduu fix, Cl, SO4, Na); Nicoleşti (reziduu fix, Cl, Na) şi Măicăneşti (reziduu fix, Cl , Na) pe râul Râmnicul Sărat (caracterizat de o puternică încărcare minerală naturală); Reghiu (reziduu fix, SO4, Cl, Na); Goleşti (Na, Cl) şi Răstoaca (reziduu fix, Na, Cl, SO4) pe râul Milcov; aval Slănic Moldova (Na, Cl) pe râul Slănic; amonte Oneşti (Na, Cl) pe râul Oituz; Pârscov (reziduu fix, Cl) pe râul Bălâneasa; Lopătari (Cl) şi Cernăteşti (reziduu fix, Cl) pe râul Slănic Buzău – aval Gherghesa (CBO5, reziduu fix, Cl) pe râul Buzoel; Balta Albă (CBO5, CCO-Cr, reziduu fix, Cl) pe râul Boldul; amonte confluenţă Crasna (PO4, NH4, Fe), amonte confluenţă Tutova (Fe), pe râul Bârlad; aval Vaslui (O2, CBO5, NH4, N.tot., PO4, P.tot., detergenţi) pe râul Vaslui; Cudalbi (reziduu fix, NO2, NO3, SO4) pe râul Geru.

În legătură cu evaluarea indicatorilor din categoria substanţelor prioritare/prioritar periculoase, în cazul Cu (cuprului), au apărut depăşiri faţă de limitele prevăzute în H.G. nr. 351/2005 în majoritatea secţiunilor, iar în cazul Se (seleniului) în circa 61% din secţiuni. În cazul micropoluanţilor organici, în următoarele secţiuni s-au înregistrat depăşiri faţă de limitele în vigoare: Drăgeşti (mevinfos, trifluralin) şi Galbeni (trifluralin) pe râul Siret; Tişauţi (mevinfos) pe râul Suceava; Vorniceşti (DDT) pe râul Şomuzu Mare; Baia (mevinfos) pe râul Moldova; Barnar (endosulfan, mevinfos, trifluralin), Piatra Neamţ (endosulfan) şi aval Bacău (mevinfos, trifluralin) pe râul Bistriţa; aval Comăneşti (pentaclorbenzen) pe râul Urmeniş.

Principalele surse de poluare punctiforme din acest bazin provin din industria chimică (S.C. Chimcomplex Borzeşti, S.C. Energz Biochemicales SA - sucursala Carom Oneşti, Rafo Oneşti), industria celulozei şi hârtiei (S.C. Letea Bacău), din zootehnie sau din activităţi din domeniul gospodăriei comunale din oraşele Bacău, Bârlad, Vaslui, Suceava etc. Zonele critice care necesită îmbunătăţirea calităţii apei sub aspectul stării ecologice Clasa a III-a de calitate – stare ecologică moderată se găseşte pe o lungime totală de 401,5 km, pe următoarele secţiuni: pe râul Siret, între graniţă şi oraşul Siret, pe lungimea 1 km; pe râul Suceava, între Tişauţi şi confluenţă râul Siret, pe lungimea de 33 km; pe râul Moldova între aval Staţie Hidrometrică Roman – confluenţă Siret, pe lungimea de 6 km; pe râul Bistriţa, aval Bacău – confluenţă Siret, pe lungimea de 3 km; pe râul Cujdeiu între Piatra Neamţ – confluenţă Bistriţa, pe lungimea de 0,5 km; pe râul Trotuş între Vrânceni – Adjudu Vechi pe lungimea de 31 km; pe râul Urmeniş (izvor) – confluenţă Trotuş, pe lungimea de 12 km; pe râul Putna între Botârlău – confluenţă râul Siret, pe lungimea de 12 km; pe râul Bârlad secţiunea aval Negreşti – confluenţă râul Siret, pe lungimea de 167 km; pe întreg cursul râului Berheci, pe lungimea de 92 km; pe râul Geru între localitatea Cudalbi – confluenţă râul Siret, pe lungimea de 44 km. Clasa a IV-a de calitate – stare ecologică slabă se găseşte pe o lungime totală de 44 km, pe următoarele secţiuni: pe râul Pozen (izvoare) – confluenţă Suceava, pe lungimea de 32 km; pe râul Bistriţa, aval Lac agrement Bacău – aval Bacău, pe lungimea de 1 km; pe râul Vasluieţ, secţiunea aval Vaslui – confluenţă râul Bârlad, pe lungimea de 11 km. În Bazinul hidrografic PRUT, cazurile în care s-au depăşit limitele admisibile ale clasei a V-a de calitate la unul sau mai mulţi indicatori s-au produs în secţiunile: Vama cu Tabla (Fe), aval Cotnari (Fe), Podu Iloaei (Fe) şi Holboca (O2, PO4, P.tot., Fe) pe râul Bahlui; aval Darabani (O2, CBO5, NH4, N.tot., PO4, P.tot., CCO-Cr, reziduu fix, detergenţi) pe râul Podriga; Bereşti (NH4, NO2) pe râul Chineja; Dimitrie Cantemir (Fe) şi Murgeni (SO4,) pe râul Elan; aval Săveni (SO4) şi Ştefăneşti (SO4) pe râul Başeu; aval Dorohoi (O2, NH4, CBO5, PO4, P.tot.), Victoria (Fe) şi Oprişeni (Fe) pe râul Jijia; aval Stăuceni (O2, NH4,) pe râul Sitna.

În legatură cu evaluarea indicatorilor din categoria substanţelor prioritare/prioritar periculoase, calitatea apei din bazinul hidrografic Prut a fost necorespunzătoare, referitor la indicatorii Cu, Se, în majoritatea secţiunilor monitorizate, valorile ridicate ale acestor indicatori datorându-se, probabil, unei încărcari de fond existente. În cazul altor metale grele: Cr, Ni, Pb, Mo numărul de secţiuni unde s-au depistat depăşiri faţă de limitele prevăzute de H.G. nr. 351/2005 a fost mai redus.

119

Zonele critice care necesită îmbunătăţirea calităţii apei sub aspectul stării ecologice Clasa a III-a de calitate – stare ecologică moderată, se găseşte pe o lungime totală de 311 km, în următoarele secţiuni: pe râul Podriga, secţiunea localitatea Dorohoi – confluenţă râul Başeu, pe lungimea de 34 km; pe râul Jijia, localitatea Dorohoi – confluenţă râul Berzec, pe lungimea de 13 km; pe râul Jijia, confluenţă râul Bahlui – confluenţă râul Prut, pe lungimea de 6 km; pe râul Sitna, secţiunea izvor – confluenţă râul Burla, pe lungimea de 57 km; pe râul Miletin, secţiunea Nicolae Bălcescu – confluenţă cu râul Jijia, pe lungimea de 53 km; pe râul Nicolina, de la izvor – confluenţă râul Bahlui, pe lungimea de 20 km; pe râul Elan, secţiunea Murgeni – confluenţă cu râul Prut, pe lungimea de 57 km; pe râul Chineja, secţiunea Bereşti – confluenţă cu râul Prut, pe lungimea de 71 km. Clasa a IV-a de calitate – stare ecologică slabă, se găseşte pe o lungime totală de 15 km, pe următoarele secţiuni: pe râul Bahluieţ, secţiunea acumulare Podul Iloaiei – confluenţă râul Bahlui, pe lungimea de 10 km; pe râul Bahlui, secţiunea aval Iaşi – confluenţă râul Jijia, pe lungimea de 5 km. Bazinul hidrografic DUNĂRE Zonele critice care necesită îmbunătăţirea calităţii apei sub aspectul stării ecologice aflate în sub-bazinul Desnăţui Clasa a III a de calitate – stare ecologică moderată se găseşte pe o lungime totală de 97 km, în următoarele secţiuni: râul Topolniţa secţiunea confluenta cu Dunărea pe lungimea de 1 km; râul Pleşuva secţiunea confluenţa Topolniţa pe lungimea de 3 km; râul Blahniţa confluenţa cu Dunărea pe lungimea de 2 km; râul Drincea secţiunea Podul Grosului – confluenţa cu Dunărea pe lungimea de 66 km; râul Balasan secţiunea aval Băileşti -

confluenţa Dunăre pe lungimea de 25 km; Clasa a IV a de calitate – stare ecologica slabă, pe o lungime de 2 km, se găseşte pe râul Crihala secţiunea amonte confluenţă râul Topolniţa pe lungimea de 2 km Bazinul hidrografic LITORAL Zonele critice care necesită îmbunătăţirea calităţii apei sub aspectul stării ecologice Clasa a III-a de calitate – stare ecologică moderată, se găseşte pe o lungime totală de 200 km, pe următoarele secţiuni: pe întreg cursul râului Teliţa, pe lungimea de 48 km; pe întreg cursul râului Taiţa, pe lungimea de 57 km; pe întreg cursul râului Hamangia, pe lungimea de 33 km; pe întreg cursul râului Ciucurova, pe lungimea de 24 km; pe întreg cursul râului Slava, pe lungimea de 38 km. Apele subterane În ceea ce priveşte calitatea apelor subterane, se constată o situaţie critică a calităţii acviferului freatic din numeroase zone ale ţării, majoritatea hidrostructurilor suferind, în timp, procese de contaminare a apei cu azotaţi, depăşiri ale concentraţiei admise la acest indicator înregistrându-se în 207 foraje, ceea ce reprezintă 10,50% din totalul celor 1.977 foraje monitorizate. Poluarea se resimte însă diferenţiat, existând zone în care în acvifer sunt concentraţii ce se situează cu mult peste limita admisă pentru acest indicator, de 50 mg/l, prevăzută de Legea apei potabile nr. 458/2002, completată cu Legea nr. 311/2004. Aceste zone sunt distribuite diferenţiat în majoritatea bazinelor hidrografice. Cauzele contaminării acviferului freatic cu azotaţi sunt multiple şi au un caracter cumulativ. Cele două surse majore, cu pondere importantă în contaminarea cu azotaţi sunt: spălarea permanentă a solului impregnat cu oxizi de azot de către precipitaţii şi apa folosită la irigaţii şi apa de suprafaţă (rîuri, lacuri) în care s-au evacuat ape uzate încărcate cu azotaţi. La aceste două surse, ce au un caracter cvasipermanent, se adaugă sursele cu caracter aleator generate de aplicarea îngrăşămintelor chimice pe unele categorii de terenuri arabile. În acest caz, concentraţiile azotaţilor se situează frecvent în jurul valorii de 100 mg/l, putând atinge valori şi de peste 1.000 mg/l. Exploatarea apei în special pentru utilizări casnice şi agricole, a contribuit la menţinerea suprafeţelor contaminate, în general în zona ruralului.

În anul 2009, cele mai mari concentraţii de azotaţi s-au înregistrat în bazinul hidrografic Mureş, la forajele amplasate pe corpul de apă ROMU03, între care: Cristeşti F3 (528,35 mg/l), Cristeşti F4 (2.165,15 mg/l), Cuci F1 (101,14 mg/l), Zăul de Cîmpie F1(78,94 mg/l), precum şi în toate cele 14 foraje de control al poluării de pe platforma industrială a

120

societăţii Azomureş (valoarea maximă de 71.666 mg/l la F27 şi minimă de 7.110 mg/l la Fc1); în bazinul hidrografic Crişuri în cele 14 foraje ce aparţin de corpul ROCR0 (valoarea maximă de 699,13 mg/l la Bocsig F5 şi minimă de 78,64 mg/l la Girişu de Criş F1); în spaţiul hidrografic Banat, la forajele: Recaş F1 (1607 mg/l), Giarmata F1 (229,9 mg/l), Fibiş F1 (128,1 mg/l), Masloc F1 (93 mg/l) Bencecu de Sus (162,1 mg/l) Fiscut F1 (95,08 mg/l); în bazinul hidrografic Jiu la forajele ce aparţin corpului ROJI06 şi anume cele de pe platforma industrială Işalniţa: P6 (2315 mg/l), P10 (80,46 mg/l) ca şi în trei fântâni din zona Ford cu valori cuprinse între 71,48 şi 118,51 mg/l precum şi în toate cele 19 fântâni monitorizate de Direcţiile judeţene de Sănătate Publică; în bazinul hidrografic Olt la forajele: Murgaşu F2 (87,61 mg/l), Gherceşti F1 (92,92 mg/l), Ghergheşti F2 (1.916,57 mg/l); în bazinul Siret, corpul de apă ROSI05 în forajele de poluare ale societăţilor S.C. Amurco SA Bacău (la F1tanc – 194,1 mg/l, F3SRA – 215,3 mg/l, F4 – 236,2 mg/l) şi S.C. Azochim Roznov (F1 – 64,27 mg/l, F2 – 642,91 mg/l, F3 – 107,51 mg/l); în bazinul hidrografic Bârlad în forajele aparţinând ROPR03: Dragalina F2 – 140,54 mg/l, F6 – 306,47 mg/l şi F8 – 253,97 mg/l), precum şi cele din corpul de apă ROPR02 în forajele Sadoveni F1 – 239,66 mg/l, Cotnari F3 – 117,3 şi F4 – 296,99 mg/l, Murgeni F2 – 1153,71 mg/l, Vetrişoara F2 – 116,35 mg/l, forajul de poluare SC Urban Serv Botoşani F4 – 91,18 mg/l. Acvifere puternic contaminate cu azotaţi sunt concentrate, în special, în jurul principalelor platforme industriale: S.C. Azomureş Târgu Mureş, S.C. Fibrex şi S.C. Gaproco Săvineşti, S.C. Carom şi RAFO Oneşti, S.C. Vrancart Adjud, S.C. Azochim Roznov, S.C. Antibiotice Iaşi, S.C. Doljchim Craiova, S.C. Oltchim Râmnicu Vâlcea şi în zona fostelor combinate chimice, acviferele astfel contaminate fiind de tip insular. În ceea ce priveşte contaminarea apelor subterane freatice cu fosfaţi, 96 (4,85%) de foraje (4,85%) au concentraţii ce depăşesc valorile de prag specifice corpurilor de apă subterană conform Ordinului M.M. nr. 137/2009, sau a CMA prevăzut în Legea apei potabile nr. 458/2002. Ele sunt situate în special în Spaţiul hidrografic Banat, în bazinele hidrografice: Banat, Siret, Prut, Crişuri, Mureş şi Jiu. Poluarea cu fosfaţi a apelor subterane freatice are în general cauze şi surse similare cu cele ale poluării cu azotaţi.

4.10. OBIECTIVE ŞI MĂSURI PRIVIND PROTECŢIA APELOR ÎMPOTRIVA POLUĂRII ŞI SUPRAEXPLOATĂRII

România a transpus şi implementat legislaţia comunitară în domeniul apelor şi s-a aliniat la normele juridice internaţionale şi la reglementările comunitare în domeniul protecţiei mediului. În conformitate cu prevederile legii apelor, obiectivele protecţiei apelor şi mediului acvatic sunt:

prevenirea deteriorării tuturor corpurilor de apă de suprafaţă;

protecţia, îmbunătăţirea şi refacerea tuturor corpurilor de apă de suprafaţă, în scopul atingerii calităţii ecologice şi chimice bune a acestora, până la sfârşitul anului 2015;

protecţia şi îmbunătăţirea tuturor corpurilor de apă artificiale sau puternic modificate, în scopul realizării unui potenţial ecologic bun sau a unei stări chimice bune a acestora, până la sfârşitul anului 2015;

reducerea efectelor schimbărilor climatice;

salubrizarea cursurilor de apă prin eliminarea depozitelor necontrolate de deşeuri de pe malurile şi din albiile râurilor;

reducerea progresivă a poluării datorate substanţelor periculoase şi încetarea sau eliminarea treptată a evacuărilor şi a pierderilor de substanţe prioritar periculoase în mediul acvatic;

prevenirea sau eliminarea aportului de poluanţi în apele subterane, pentru a reduce progresiv poluarea tuturor corpurilor de ape subterane, în scopul realizării unei stări bune a apelor subterane, până la sfîrşitul anului 2015;

protectia, îmbunătăţirea şi refacerea tuturor corpurilor de ape subterane şi asigurarea unui echilibru între debitul prelevat şi reîncărcarea apelor subterane, cu scopul realizării unei stări bune a apelor subterane, până la sfârşitul anului 2015.

121

Obiectivul general privind apa potabilă îl constituie îmbunătăţirea alimentării cu apă potabilă a populaţiei, iar obiectivele specifice sunt:

asigurarea, din punct de vedere cantitativ şi calitativ, de apă potabilă de bună calitate, cu costuri minime;

folosirea raţională a resurselor de apă;

buna gestiune cantitativă şi calitativă a resurselor de apă;

conservarea calităţii surselor de apă subterană şi de suprafaţă;

creşterea fiabilităţii şi durabilităţii sistemului de alimentare cu apă;

reducerea consumului de apă potabilă utilizată în scopuri industriale;

reabilitarea, modernizarea şi extinderea sistemelor de captare, transport, tratare şi distribuţie a apei potabile.

Calitatea apelor de suprafaţă este cel mai mult afectată de deversarea apelor uzate neepurate sau insuficient epurate. În acest context, principala masură de protecţie a calităţii apelor de suprafaţă o reprezintă creşterea gradului de epurare a apelor uzate, retehnologizarea şi eficientizarea procesului de epurare, sens în care se impun următoarele măsuri:

eliminarea controlată în emisari, a apelor uzate;

reabilitarea şi extinderea reţelelor de canalizare, reabilitarea staţiilor vechi de epurare;

îmbunătăţirea şi eficientizarea procesului de epurare a apelor uzate industriale evacuate de către agenţii economici;

realizarea etapizată a sistemelor de canalizare şi a staţiilor de epurare în mediul rural;

tratarea corespunzătoare a nămolurilor provenite din apele uzate.

44.. A AAPPPAA APA 2009.pdf · semnificativ al apelor de suprafaţă, de exemplu: lac, lac de...

Documents

Transcript of 44.. A AAPPPAA APA 2009.pdf · semnificativ al apelor de suprafaţă, de exemplu: lac, lac de...