Binecuvântarea Maicii Domnului în Mănăstirea Sfântului Serghie de Radonej

Odată Fericitul părinte Serghie se ruga, precum avea obiceiul, în faţa icoanei Maicii Domnului nostru Iisus Hristos şi, ridicându-şi adesea ochii spre icoană, spunea aşa:  “Preacurată Maică a Hristosului meu, ocrotitoarea şi apărătoarea, ajutătoarea de nădejde a neamului omenesc! Păzeşte-ne pe noi, nevrednicii, şi roagă-L neîncetat pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru ca să nu părăsească sfânt lăcaşul acesta, care a fost zidit spre lauda şi veşnica cinstire a sfântului Său Nume. Nădăjduim în ocrotirea şi în rugăciunile tale, Maică a iubitului meu Hristos, căci mare îndrăzneală au robii tăi în faţa lui Dumnezeu, Care este liniştea tuturor şi limanul mântuirii”.

Aşa se ruga Cuviosul şi cânta Canonul de mulţumire către Preacurata Născătoare de Dumnezeu, adică Acatistul, iar când isprăvi Canonul şi se aşeză puţin să se odihnească, îi zise ucenicului său, Miheia: “Fiule! Fii cu luare-aminte şi priveghează, căci vom avea vedenie minunată şi înfricoşătoare în ceasul acesta”.

Şi, în timp ce grăia aşa, deodată se auzi o voce: “Iată, soseşte Preacurata!”. Auzind vocea, sfântul stareţ ieşi afară repede din chilie în tindă. Şi o lumină orbitoare, strălucind mai tare decât soarele, îl acoperi cu totul şi Cuviosul o văzu pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu însoţită de doi apostoli, de Petru şi de Ioan, strălucind în lumină de negrăit. Când o zări, Cuviosul căzu cu faţa la pământ, neavând puterea să îndure lumina năucitoare.

Iar Preacurata se atinse de Fericitul cu mâinile ei şi îi spuse: “Nu te teme, alesul meu! Am venit la

tine să te vizitez. Ţi-a fost auzită rugăciunea pentru ucenicii tăi, pentru care te rogi şi pentru lăcaşul tău şi nu te mai amărî, căci de acum încolo va fi aici îndestulare din toate, şi nu doar în timpul vieţii tale, ci şi după plecarea ta la Domnul eu nu voi părăsi lăcaşul tău, ci îi voi da din belşug toate cele ce sunt de trebuință, trimiţându-i de toate şi apărându-l”. Spunând acestea, Preacurata se făcu nevăzută.

Rugăciune către Sfântul Cuvios Serghie de la RadonejO, Sfinte al nostru părinte Serghie, nu uita pe

sărmanii tăi până în sfârșit și ca cel ce ai îndrăznire către împăratul Ceresc, nu trece cu vederea pe cei ce vin cu credință și se închină ție căci ca unul ce ești de minuni făcător poți să ne ajuți nouă.

Roagă-te, Sfinte Serghie și pentru noi, cei împovărați de multe și grele păcate, cerând vreme de pocăință, ca să trecem nevătămați de diavolii cei înfricoșători, care caută

să ia sufletul nostru și astfel izbăvindu-ne de chinurile cele veșnice să ne facem moștenitori ai împărăției Cerești, împreună cu toți sfinții, care din veac au bineplăcut Domnului, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Binecuvântarea Maicii Domnului în Mănăstirea Sfântului Serghie de Radonej

Odată Fericitul părinte Serghie se ruga, precum avea obiceiul, în faţa icoanei Maicii Domnului nostru Iisus Hristos şi, ridicându-şi adesea ochii spre icoană, spunea aşa:  “Preacurată Maică a Hristosului meu, ocrotitoarea şi apărătoarea, ajutătoarea de nădejde a neamului omenesc! Păzeşte-ne pe noi, nevrednicii, şi roagă-L neîncetat pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru ca să nu părăsească sfânt lăcaşul acesta, care a fost zidit spre lauda şi veşnica cinstire a sfântului Său Nume. Nădăjduim în ocrotirea şi în rugăciunile tale, Maică a iubitului meu Hristos, căci mare îndrăzneală au robii tăi în faţa lui Dumnezeu, Care este liniştea tuturor şi limanul mântuirii”.

Aşa se ruga Cuviosul şi cânta Canonul de mulţumire către Preacurata Născătoare de Dumnezeu, adică Acatistul, iar când isprăvi Canonul şi se aşeză puţin să se odihnească, îi zise ucenicului său, Miheia: “Fiule! Fii cu luare-aminte şi priveghează, căci vom avea vedenie minunată şi înfricoşătoare în ceasul acesta”.

Şi, în timp ce grăia aşa, deodată se auzi o voce: “Iată, soseşte Preacurata!”. Auzind vocea, sfântul stareţ ieşi afară repede din chilie în tindă. Şi o lumină orbitoare, strălucind mai tare decât soarele, îl acoperi cu totul şi Cuviosul o văzu pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu însoţită de doi apostoli, de Petru şi de Ioan, strălucind în lumină de negrăit. Când o zări, Cuviosul căzu cu faţa la pământ, neavând puterea să îndure lumina năucitoare.

Iar Preacurata se atinse de Fericitul cu mâinile ei şi îi spuse: “Nu te teme, alesul meu! Am venit la

tine să te vizitez. Ţi-a fost auzită rugăciunea pentru ucenicii tăi, pentru care te rogi şi pentru lăcaşul tău şi nu te mai amărî, căci de acum încolo va fi aici îndestulare din toate, şi nu doar în timpul vieţii tale, ci şi după plecarea ta la Domnul eu nu voi părăsi lăcaşul tău, ci îi voi da din belşug toate cele ce sunt de trebuință, trimiţându-i de toate şi apărându-l”. Spunând acestea, Preacurata se făcu nevăzută.

Rugăciune către Sfântul Cuvios Serghie de la Radonej

O, Sfinte al nostru părinte Serghie, nu uita pe sărmanii tăi până în sfârșit și ca cel ce ai îndrăznire către împăratul Ceresc, nu trece cu vederea pe cei ce vin cu credință și se închină ție căci ca unul ce ești de minuni făcător poți să ne ajuți nouă.

Roagă-te, Sfinte Serghie și pentru noi, cei împovărați de multe și grele păcate, cerând vreme de pocăință, ca să trecem nevătămați de diavolii cei înfricoșători, care caută să ia sufletul nostru și astfel izbăvindu-ne de chinurile cele veșnice să ne facem moștenitori ai împărăției Cerești, împreună cu toți sfinții, care din veac au bineplăcut Domnului, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.