Betia de cuvinte( Studiu de patologie literara)

Darwin ne spune ca multe soiuri de maimute au aplecarespre bautura ceaiului, a cafelei si a spirtoaselor;“ele sunt in stare, zice el, sa fumeze si tutun cumulta placere, precum insumi am vazut. Brehmpovesteste ca locuitorii din Africa de miazanoapteprind pavianii cei salbatici, puindu-le la locurileunde se aduna, vase pline cu bere de care se imbata.El a vazut mai multe maimute in aceasta stare si ne dao descriere foare hazlie despre despre purtarea lor sidespre grimasele ciudate ce le faceau. A doua zi eraufoarte rau dispuse si mahmure, de durere isi tineaucapul cu amandoua mainile si infatisau o privire dincele mai duioase. Daca li se oferea bere sau vin, sedepartau cu dezgust, dar le placea mult zeama delamaie. O maimuta americana, un ateles, dupa ce seimbatase o data cu rachiu, n-a mai vrut sa-l mai beasi a fost, prin urmare, mai cuminte decat multioameni.” (Ch. Darwin, Descendenta omului siselectiunea sexuala)Va sa zica placerea noastra pentru ametealaartificiala, produsa prin plante si preparatele lor,este intemeiata pe o prepozitie stramoseasca, comunanoua cu cu celelalte rudenii de aproape, cu maimutelede exemplu, din al caror neam ne coboram. Nu ne vom mira dar de latirea cea mai mare a aceluiobicei si de feluritele mijloace pentru multumirealui. Canepa, macul, vita de vin, tutunul etc, suntproducte ale naturei cu care omul isi nutrestepasiunea lui pentru ameteala. Exista insa un fel de betie deosebita intre toateprin mijlocul cel extraordinar al producerii ei, carese arata a fi privilegiul exclusiv al omului in ciudacelorlalte animale: este betia de cuvinte. Cuvantul,ca si alte mijloace de betie, e pana la un gradoarecare un stimulant al inteligentei. Consumat insain cantitati prea mari si mai ales preparat astfelincat sa se prea eterizeze si sa-si piada cu totulcuprinsul intuitiv al realitatii, el devine un mijlocputernic pentru ametirea inteligentei. Efectelecaracteristice ale oricarii betii sunt atunci siefectele lui, “ la debilite des fonctionsintelectuelles et le penchant a la violence “

( diminuarea functiilor intelectuale siinclinarea spre violenta), cum ne arata Cabanis inmemoarul 8 din Rapports du phisique et du moral del’homme ( raportul intre fizic si moral la om). Simptomele patologice ale ametelei produse prinintrebuintarea nefireasca a cuvintelor ni seinfatiseaza treptat dupa intensitetea imbolnavirii.Primul simptom este o cantitate nepotrivita a vorbelorin comparare cu spiritul caruia vor sa-i serveasca deimbracaminte. In curand se arata al doilea simptom indepartarea oricarui spirit si in intrebuintareacuvintelor seci; atunci tonul gol al vocalelor siconsonantelor a uimit mintea scriitorului sauvorbitorului, cuvintele curg intr-o confuzie naiva sicreierii sunt turburati numai de necontenita vibrare anervilor acustici. Vine apoi slabirea manifesta ainteligentei: pierderea oricarui sir logic,contrazicerea gandirilor puse langaolalta, violentanemotivata a limbagiului.Ar da poate un caracter prea pedant acesteineinsemnate cercetari literare daca am voi sa asezamexemplele practice pentru teoria mai sus expusa dupachiar gradele aratate: ne marginim a le cita in total,lasand binevoitorului cetitor sarcina de a le clasa inordine, de va voi.Pentru alegerea exemplelor ne-a fost un singur semnpatologic hotarator: intrebuinatrea cuvintelor pentruplacerea sonului lor si fara nici un respect pentruacea parte a naturei omenesti care se numesteinteligenta.In Bucuresti a aparut la 1 martie a anului 1873 ogazeta lunara sub numele de Revista contimporana.Litere-Arte-Stiinte. Se spune ca vreo 20 sau 30, altiizic chiar 40, de redactori- colaboratori insufletesctineretea acestei plapande fiinte. Noi deocamdata neindeplinim datoria de a-i multumi pentru imbelsugataculegere de exemple ce ne ofera in primele sale numerein folosul si spre ilustrarea tratatului de fataasupra betiei de cuvinte in toate fazele ei, si nu neindoim ca, de va merge mai departe pe aceeasi cale, vadeveni una din cele mai importante intreprinderipentru acest scop.In primele doua numere ale Revistei contimporane neatrage mai intai suvenirea d-lui Sion despre poetulConachi. Bietul Conachi! Nu stim prin ce nefericitaimpartire a materiei s-a intamplat ca in intregul

numar de la 1 martie, desi cuprinde vreo 15 paginedespre el, nu i se citeaza decat 2 exemple: Oda laMoruzzi, “Cea mai sarbada si cea mai prozaica”, dupachiar parerea d-lui Sion, si urmatoarele versuri:

Na, voua banilor! Na, tie Conachi!Bravo tie, Mihalachi!

Pas acum si te mai indoieste de incantatoareafrumusete a muzei lui Conachi! Oda sus –citata in lauda domnului Alexandru Moruziincepe asa:

Dupa ce cu-ndestulareDin mila, cu bunatate,Aduci ape curgatoareIn orasele-nsetate;si aici d. Sion ne lamureste ca in adevar Moruzi aadus apa la Monastirea Golia din Iasi, “de unde,varsandu-se prin o gura de leu, se impartea pe la maimulte cismele”, si apoi continua ”am citat aceastapentru ca sa arat ca inspiratiunea lui Conachi nu eraadulatiune, ci exploziunea unui entuziasm nobilpentru imbunatatirile ce poetul vedea ca se fac intara. Cum? Cateva cuvinte rimate asupra unor tevi de apaaduse de printul Moruzi se si numesc de d. Sion “exploziunea unui entuziasm nobil” din partea poetului?

Desi aceasta este deocamdata un abuz incaneinsemnator, poate chiar neobservat pentru cetitoriimai putin deprinsi, totus, el constituie primulsimptom al suferintei de care este cuprins d. Sion.Cele urmatoare vor fi mai tari. La pagina 15 ni se citeaza cateva versuri dinPsaltirea lui Dositei, d.e.:

Limbele sa se salteCu cantece inalte,Sa strige-n tarieGlas de bucurie.

Simpla citare a acestor versuri este foartenevinovata, desi versurile sunt urate, dar nevinovatiainceteaza din momentul in care d. Sion cu ele seamesteca in prozodie: d-sa isi permite a numi aceste

trohee ale lui Dositei … hexametre! Versurile de la pagina 17:

Asculta-mi ruga, Dumnezeu sfinte,Si nu ma trece, ci-mi ia aminte

d. Sion le numeste … pentametre!

Extras din “ DIN CRITICE” – Titu Maiorescu – ed.Tineretului, Bucuresti 1967.