CARTIER Rotonda

Vladimir BEŞLEAGĂ s-a născut la 25 iulie 1931, în satul Mălăiești, din Grigoriopol, RASSM. După absolvirea şcolii medii din satul natal (1950), urmează Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Chişinău (1955), apoi doctorantura la aceeași instituție (1958), lucrând la o teză despre proza lui Liviu Rebreanu, fără a o termina totuşi, din cauza cenzurii comuniste a vremii. Timp de mai mulți ani este angajat la diverse publicaţii periodice, apoi se consacră muncii literare. Debutează în 1963, cu culegerea de nuvele La fântâna Leahului. În 1966, publică romanul de factură modernă, pe linie proustiană & faulkneriană, Zbor frânt, considerat unul dintre cele mai importante romane ale literaturii române din Basarabia din secolul al XX-lea. În 1969-1970, scrie poemul epic Noaptea a treia, rămas în sertar până în 1988, când vede lumina tiparului cu titlul Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoaşterii de sine. Urmează alte romane: Acasă (1976), Ignat şi Ana (1979), Durere (1979), Sânge pe zăpadă (1985; primul dintr-o trilogie consacrată lui Miron Costin), Cumplite vremi (volumul II al trilogiei).

Figură marcantă a Renaşterii naţionale din anii 1988-1989, este deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, care adoptă Declaraţia de Independenţă. După 1990, i se reeditează mai multe scrieri; totodată, bibliografia autorului se completează cu noi titluri: Țipătul lăstunului (2006), Hoţii din apartamente (2006), Dirimaga (2009), Voci (2013) ş.a.

În seria de autor Vladimir Beșleagă la Editura Cartier au apărut:

• Țipătul lăstunului (poeme), 2006;• Conștiința națională sub regimul comunist totalitar

(RSSM: 1956-1963), (studiu), 2008;• Vasile Coroban. Omul de spirit (eseu), 2010;• Viața și moartea nefericitului Filimon (poem tragic), 2013;• Zbor frânt (roman), 2013.

În pregătire: Cumplite vremi (roman).

R o t o n d a

TATA VASILEîn 73 de episoade

și XIV scrisori

Memorii

BeșleagăVladimir

C ARTIE R Editura Cartier, SRL, str. Bucureşti, nr. 68, Chişinău, MD2012. Tel./fax: 022 20 34 91, tel.: 022 24 01 95. E-mail: cartier@cartier.md Editura Codex 2000, SRL, Strada Toamnei, nr.24, sectorul 2, Bucureşti. Tel/fax: 210 80 51. E-mail: romania@cartier.md Cartier & Roman LLC, Fort Lauderdale, SUA. E-mail: usa@cartier.md Suport juridic: Efrim, Roşca și Asociaţii www.cartier.md

Cărţile CARTIER pot fi procurate în toate librăriile bune din România şi Republica Moldova. Cartier eBooks pot fi procurate pe iBooks, Barnes & Noble şi www.cartier.md

LIBRĂRIILE CARTIER Librăria din Centru, bd. Ștefan cel Mare, nr. 126, Chișinău. Tel./fax: 022 21 42 03. E-mail: librariadincentru@cartier.md Librăria din Hol, str. București, nr. 68, Chișinău. Tel.: 022 24 10 00. E-mail: librariadinhol@cartier.md

Comenzi CARTEA PRIN POŞTĂ CODEX 2000, Str. Toamnei, nr. 24, sectorul 2, 020712 Bucureşti, România Tel./fax: (021) 210.80.51 E-mail: romania@cartier.md www.cartier.md Taxele poştale sînt suportate de editură. Plata se face prin ramburs, la primirea coletului.

Colecţia Rotonda este coordonată de Em. Galaicu-Păun Editor: Gheorghe Erizanu Lector: Em. Galaicu-Păun Coperta: Vitalie Coroban Design/tehnoredactare: Ruxanda Dobzeu, Valeria Idjilov Prepress: Editura CartierTipărită la Bons Offices

Vladimir BeșleagăTATA VASILE ÎN 73 DE EPISOADE ȘI XIV SCRISORI Ediţia I, ianuarie 2016

© 2016, Editura Cartier pentru prezenta ediţie. Cărţile Cartier sunt disponibile în limita stocului și a bunului de difuzare.

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Beșleagă, Vladimir. Tata Vasile : în 73 de episoade și XIV scrisori : Memorii / Vladimir Beșleagă ; cop.: Vitalie Coroban. – Chișinău : Cartier, 2015 (Tipogr. “Bons Offices”). – 204 p. – (Colecţia “Cartier Rotonda” / coord. de Em. Galicu-Păun, ISBN 978-9975-79-907-2). 300 ex.

ISBN 978-9975-79-814-3. 821.135.1(478)-94

B 50

5

Cuprins

Episodul nr.1 .......................9

Episodul nr.2 ..................... 10

Episodul nr.3 ...................... 11

Episodul nr.4 ...................... 13

Episodul nr.5 ..................... 16

Episodul nr.6 ..................... 18

Episodul nr.7 ..................... 18

Episodul nr.8 ......................21

Episodul nr.9 .................... 22

Episodul nr.10 .................... 24

Episodul nr.11 .................... 27

Episodul nr.12 .................... 28

Episodul nr.13 .................... 29

Episodul nr.14 .....................31

Episodul nr.15 .................... 40

Episodul nr.16 .................... 42

Episodul nr.17 .................... 43

Episodul nr.18 .................... 44

Episodul nr.19 .................... 46

Episodul nr.20 .................... 47

Episodul nr.21 .................... 48

Episodul nr.22 .................... 49

Episodul nr.23 .................... 50

Episodul nr.24 .................... 50

Episodul nr.25 .................... 53

Episodul nr.26 ................... 54

Episodul nr.27 ..................... 54

Episodul nr.28 ..................... 55

Episodul nr.29 ..................... 55

Episodul nr.30 ..................... 56

Episodul nr.31 ...................... 56

Episodul nr.32 ..................... 58

Episodul nr.33 ..................... 59

Episodul nr.34 ..................... 59

Episodul nr.35 ...................... 60

Episodul nr.36 ..................... 61

Episodul nr.37 ...................... 62

Episodul nr.38 ..................... 65

Episodul nr.39 ..................... 69

Episodul nr.40 ..................... 71

Episodul nr.41 ...................... 72

Episodul nr.42 ..................... 74

Episodul nr.43 ..................... 75

Episodul nr.44 ..................... 77

Episodul nr.45 ...................... 79

Episodul nr.46 ..................... 80

Episodul nr.47 ...................... 83

Episodul nr.48 ..................... 86

Episodul nr.49 ...................... 89

Episodul nr.50 ..................... 91

Episodul nr.51 ...................... 92

Episodul nr.52 ..................... 95

Tata Vasile în 73 de episoade

6

Episodul nr.53 ..................... 99

Episodul nr.54 ..................... 99

Episodul nr.55 .................... 101

Episodul nr.56 .................... 103

Episodul nr.57 .................... 104

Episodul nr.58 .................... 107

Episodul nr.59 .................... 110

Episodul nr.60 .....................113

Episodul nr.61 .................... 116

Episodul nr.62 .................... 119

Episodul nr.63 .................... 122

Episodul nr.64 .................... 124

Episodul nr.65 .................... 124

Episodul nr.66 .................... 125

Episodul nr.67 .................... 126

Episodul nr.68 .................... 128

Episodul nr.69 .................... 129

Episodul nr.70 .................... 132

Episodul nr.71 .................... 134

Episodul nr.72 .................... 136

Episodul nr.73 .................... 137

Cuvânt de intrare ............... 141

Scrisoarea I ........................ 145

Scrisoarea II ....................... 154

Scrisoarea III ...................... 160

Scrisoarea IV ...................... 166

Scrisoarea V ....................... 176

Scrisoarea VI ...................... 180

Scrisoarea VII ..................... 185

Scrisoarea VIII ................... 189

Scrisoarea IX ...................... 191

Scrisoarea X ....................... 192

Scrisoarea XI ...................... 194

Scrisoarea XII ..................... 195

Scrisoarea XIII ................... 195

Scrisoarea XIV .................... 198

Tata Vasile la închisoare în XIV scrisori

7

TATA VASILEîn 73 de episoade

8

9

Epi sodul nr. 1

Fiind primul născut în familia lui Luca şi a Nataliei, Vasile era cel mai iubit, dar... şi cel mai pus pe pozne copil dintre toţi. Prima ar fi aceasta. După întoarcerea de la războiul cu Japonia, unterofiţerul Luca, fiind om sărac şi cum copiii veneau unul după altul – soţia i-a adus pe lume vreo 12, din care au trăit 5, trei băieţi şi două fete –, se vede nevoit să se reangajeze în serviciul militar al ţarului pentru o soldă bună... Ruble în aur... Câte pe lună, urmează a se preciza din scrisorile lui Vasile expediate din Ural... Iar slujba îi era în Cetatea Tighinei, la vreo 10 – 12 verste de satul de baştină Mălăieşti... Tata acolo, mama acasă se zbate cu nevoile să-şi crească copiii... Vasile – mai mare ca ceilalţi. În loc s-o ajute pe maică-sa, se ţine de şotii: ba îşi urecheşte fraţii mai mici, făcând cu ei muştră ca la moscălie, ba n-are grijă de cloşca cu pui, când mama-i dusă la muncile câmpului şi gaia fură puii... Mama îl rabdă cât îl rabdă, dar până la urmă pune mâna pe cacialcă – valul de întins pânza la călcat – şi după Va- silică! Aista reuşeşte să scape şi să fugă... Unde? În buruieni, să se ascundă? Ba bine că nu! Fuge la tata, la Bender... Da... De-a dreptul, peste dealuri şi văi, peste Nistru şi... Ajuns la poarta cetă- ţii, spune santinelei la cine a venit. Acela îl anunţă pe unterofi- ţerul Luca Beşleagă, tata vine şi... „Ce-ai venit?” „M-a trimăs mama să văd ce faci... Cum eşti: sănătos?...” Hm! Tata Luca îl ia

Născut: 5/18 martie 1905Mort: 17 ianuarie 1971

Mălăieşti

10

în cazarmă, îl ţine o zi şi-o noapte şi-şi duce feciorul acasă. Cum? Aburcându-l în spate. Mărşăluind pe jos, de-a dreptul, cele 10 – 12 verste, peste Nistru, peste văi şi dealuri până la Mălăieşti... Şi aşa de mai multe ori... De câte ori simţea că-i bâja, fugea la tata...

Epi sodul nr. 2

Dar lasă că şi tata a prins şurubul şi la început s-a bucurat când i-a căzut feciorul pe ospeţe, pe urmă însă... A întors, se vede treaba, cojocul pe dos! Vasilică a simţit că era băiat isteţ – dezgheţat. Acasă bate – tata bate! Ce să facă? Încotro să apuce când maică-sa îl prinde într-un ungher şi-i arde o uciganie? Fuge. Iar fuge! Dar de-acuma în alt sat, la Târnauca, la neamuri: o mătuşă, soră de-a mamei, o verişoară – ori ce-o fi fost... Hop! Ghineţ-poponeţ, că am venit. – De unde? – De la Mălăieşti. – Dar ce s-o-ntâmplat? Nu cumva-i bolnavă sora/vara Natalia? – Nu... Că-i sănătoasă... Dar, iaca, am fost la tata la Binderi şi, pe drum, zic: ian să trec pe la neavoastră la Târnauca să vă văd ce mai faceţi... – Vă–hă–hă!.. Bine-ai făcut că ai venit. Dar cum aşa: singur? Nu te temi? Eşti miti- tel încă... – Nu. Nu mă tem... – Te-a lăsat tat-to singur pe drumuri? – Dacă el n-o putut să meargă cu mine, că are de lucru: are soldaţi de învăţat – stroievaia, puşca de împuşcat... – Vă–hă-hă... D-apoi te-or fi durând chicioarele de atâta mers... Şi păn-acasă cât mai este... Lasă că te-i hodini şi mâine... Om vede noi: înhamă Ion caii şi te duce... – Nu, că eu mă duc amu-ia... – Noaptea? Degrabă-i noaptea şi ai de mers vo 10 verste... – Dacă eu îs deprins... – Vă-hă-hă! Ce băiet maladeţ Vasilică al nostru... Măi! Voi vedeţi ce copchil aista? De la dânsul să învăţaţi! Auzit-aţi? Aşa îi dăscălea acea mătuşă pe plozii ei... Deodată bate din palme: – Dar îi fi flămânzit, dragul mătuşii. Hai să-ţi pun ceva de mâncare şi pe urmă te culci colo, pe cuptor să te odihneşti... – Nu, nu! Nu mi-i a mânca. Am mâncat la tata... E-he!

11

Ce mâncare am mâncat eu... Plin de mândrie că a fost lăudat, dar şi mai plin de sine că i-a reuşit minciuna, până şi de foame a uitat...

Şi aşa s-a fost dus la culcare. Să te miri, dacă a călcat atâta drum? De culcat s-a culcat, dar de adormit nu poate să doarmă: nu zăbavă viermii cei neadormiţi de sub lingurică au pornit a-l roade, să-l sfredelească nu altceva... Se zvârcoleşte cât se zvârcoleşte în culcuşul lui... În odaie întuneric... Gazdele dorm şi ele, care pe pat, care pe laiţă, care pe jos... Vede Vasilică, dară, că nu-i chip şi... Îşi aduce aminte unde-a pus mătuşa bucatele cu care-a vrut să-l ospăteze şi el a refuzat ca un rege... Unde? În blidarul de lângă uşă... Se ridică, se dă jos de pe cuptor şi pe vârfuri, tiptil, se duce drept într-acolo... Dar... Dar? Blidarul nalt, Vasile mititel – nu ajunge. Se înalţă el cum se înalţă, întinde mâinile în sus să ajungă la cele bucate ca să-şi astâmpere procleta de foame... Hurr! Hodoronc-tronc! se răstoarnă în capul lui toate cele tavale cu străchini şi ce-o mai fi fost acolo, de se trezesc toţi ai casei ca la un pojar ori un cutremur de pământ, ca la o mare nenorocire...

Epi sodul nr. 3

Dacă erau banii pe atunci aşa de scumpi – ruble de aur, ruble de argint –, trebuie să înţelegem că... într-adevăr era de aur moneda aceea de 1 rublă, nu? de argint, nu? –, atunci şi copeica făcea ca va- loare mult!.. Se confirmă faptul prin ceea ce povestea tata Vasile: „Eram băiet, de-amu mărişor, şi mă trimitea mama la dugheană să cumpăr zahăr. Dar pe atunci zahărul era aşa, căpăţâni... mari, căpă- ţâni de zahăr, albastru zahărul...” Da, am apucat şi eu, în copilăria mea, zahăr căpăţâni, într-adevăr era albastru şi dulce ca... mie- rea!... „Dar, urmă tata Vasile, şi veneam eu o dată de la dugheană, pe Uliţa Mare la deal – cumpărasem zahăr câteva căpăţâni, un funt, două funturi, de-o copeică ori două copeici... Că aşa erau preţurile

12

pe atunci: o păreche de cibote 2 – 3 ruble (aur, argint – nu ştiu!), o vacă tot aşa 3 – 5 ruble (aur, argint, iarăşi nu ştiu)... Şi cum veneam la deal înapoi acasă de la dugheană, trecând pe Uliţa Mare pe aici pe lângă... (şi-mi arată casa, o casă bătrânească, acum de mult nu mai este, alte case au fost nălţate în acel loc!), iaca îl văd acolo pe bâtu Lisâi (tatăl lui Luca)... Era bătrân, cu picioarele umflate ca butucii, şedea pe prispă şi... şi citea jurnalul Luminarul... Era tipărit moldoveneşte, la Chişinău... El îl citea”... Acuma, prin ce an să fi fost asta, nu mi-a spus, nici câţi avea el pe atunci... Rămâne de precizat când apărea acel Luminar, care nu era altul decât Luminătorul de la Chişinău, publicaţie bisericească... Să fi fost prin 1917, asta la sigur, dar poate şi mai nainte... În 1917 Vasile avea 5 + 7 = 12 ani, destui ca să ţină minte, chiar dacă a cam stâlcit denumirea acelui jurnal, dar nu prea mult, pentru că şi „Luminarul” sună suportabil de frumos: Lumina a rămas intactă!

Alt moment – episod tot aici, ca un apropou. De la un alt personaj, mălăieştean şi acesta, deţin o informaţie care-l priveşte pe acel Lisâi Beşleagă, poreclit Bostan...

„Îi plăcea lui moş Lisâi jinul... şi dacă nu aveau mălăieştenii viile lor pe atunci (de ce: nu le aveau? Nu le sădiseră încă? Le-a nimicit filoxera la începutul secolului XX?), cum ajungea toamna, punea în căruţă două barele (ăsta-i termenul la Mălăieşti: barel, nu baler şi nici: poloboc), le împlea cu grâu şi se ducea în Codrii Orheiului, de unde se întorcea cu ele pline cu jin... Schimba grâul pe jin...” Or, de aici se poate deduce cu uşurinţă că... picioarele umflate ca butucii nu erau ele numai aşa, dar se poate să fi fost din aplecarea spre băuturică, nu? Că aşa i se făcuseră şi tatălui meu picioarele la bătrâneţe: vinete!... A fost la spital. Se apleca, apăsa cu degetul în pulpe şi rămânea groapă... Moştenire de la bunel-so, nu? Pe de altă parte, acel Lisâi Beşleagă cu picioarele ca butucii, şezând pe prispa casei ca să-l încălzească sfântul soare, ştia carte şi citea Luminătorul, care se tipărea în moldoveneşte la Chişinău. Era om cu carte! Ca şi feciorul lui – Luca, cel ce făcuse patru clase

13

de şcoală parohială. Iar şcoala aceea, o clădire aproape pătrată, am apucat-o şi eu. La acea şcoală primară am umblat şi eu un an de zile: 1941 – 1942, în clasa a IV-a primară, pe timpul administraţiei române în Transnistria. Acea clădire, părăginită, aproape ruinată, mai stă şi azi, lăsată de izbelişte de autorităţile satului mai mult decât nepăsătoare...

Epi sodul nr. 4

„...Neamul nostru, Marcu Sărăcuţa, povestea tata Vasile, fiind mai mare de ani ca mine, venea odată, toamna, de la deal cu căruţa încărcată cu tăbăci (bostani). Dar încărcată tare, mai sus de loitre, că rodiseră tare tăbăcii în acel an... Şi, iaca trecând el cu căruţa pe lângă casa noastră, eu fiind în drum, îl văd, alerg după căruţă şi hai! să mă prind de fundul căruţii... Cum fac toţi baistrucii de copchii... Amu el mă vede şi – ce şi-o fi zis? – hai să mă ieie deasupra, lângă dânsul. – Suie-ncoa, Vasilică! Eu mă caţăr printre tăbăci – unii mai mari, alţii mai mărunţei – dar la greutate mulţi mai grei decât mine, ba poate chiar şi mai mari. De, copleş nebunatec ce eram! Să nu şed eu binişor acasă? Ori să mă joc în ţărna drumului, făcând harbujei pe care tot eu să-i împrăştii cu picioarele goale, de nu cumva venea alt baistruc s-o facă?... Iată-mă cocoţat sus, pe cel mai mare TABAC (aşa se zicea la Mălăieşti: de la rusescul KABAC, preschimbat în TABAC...). Dar ceea ce era să se întâmple s-a şi întâmplat: la o cotitură caii, pe semne, s-au smucit în hamuri, căruţa s-a sucit scurt, tăbăcii s-au răstogolit cu tot cu mine şiii – hurr! jos la pământ: eu desubt, ei deasupra mea.” O confirmare a poreclei: Bostan! Nu e aşa?

14

15

� În Armata Roșie (rândul doi, primul din dreapta). 12 noiembrie 1927

Împreună cu prietenul Cornelii Grigoriev. Balta, RASSM. 6 iunie 1928

16

Epi sodul nr. 5

Fiind biserica (cea nouă) aproape, peste drum de casa lui Luca Beşleagă, femeia lui, Natalia, era de ajutor în gospodăria popei, ajutând matuşcăi la bucătărie. Dar, mai cu seamă, la coptul pâinii, la care era mare meşteriţă! Scotea din cuptor o pâine crescută bine, frumoasă ca sfântul soare!... Bun. Dacă maică-sa era de ajutor matuşcăi, Vasilică îl ajuta pe părintele. Era popa acela un rus bineînţeles, şi-l chema Popa Vladimir. Ce făcea Vasile? Era de polonic pe lângă dânsul, cum se zice la Mălăieşti. Adică? Aduna pomene în traistă, bani cu talgerul... Ba mai ţinea şi cădelniţa când se întâmpla să nu aibă cine-o face din cei mai indicaţi pentru astă treabă. „Îi ţineam popei cadelniţa”, îşi amintea tată-meu mai târziu, când povestea despre acele vremuri cuiva ori că se lua de vorbă cu frate-său mai mic Isac... Episodul care urmează, mai exact spus: pozna, pe care ţin s-o relatez aici, să se fi întâmplat când umbla de-acum la şcoală. Iar şcoala era lângă biserică, chiar peste drum de casă... Dar pe acele vremi popa avea lecţii în clasă, citea „Zakon Bojii” – religia... Tot pe ruseşte, ca şi celelalte lecţii... Venea la lecţii, aducând cu dânsul şi Sfânta Evanghelie, „Vanghelea”, cum se zice pe la noi. Povestea ce avea de povestit – am înţeles de la cei care au învăţat pe acele vremi că religia era ca şi Istoria şi Geografia împreună –, după care punea cartea într-un dulap şi se ducea la trebile lui – la biserică, unde avea slujbe şi tot felul de alte trebuinţe. Aşa popa... Aşa Vasile... Dar iată că odată... Vine odată popa la clasă ca să-şi ţină lecţia următoare şi – dă că Sfânta Evanghelie este lipsă.

— Unde-i, că în dulap am lăsat-o ieri?Nimeni nu ştie unde-i cartea popei. Iar fără ea nu poate ţine

lecţia... Şi apoi cum era să dispară aşa? Numai că a luat-o careva dintre copleşi, care a văzut şi a ştiut unde-a lăsat-o.

Îi cercetează pe toţi – nu-i! Îi ia pe rând – nici unul nu ştie!

17

Trece o zi – nu-i Vanghelea. Trec două zile – nu-i Vanghelea. Trec trei – nu poate popa face lecţiile...

Mama Natalia, simţind ea ceva, îl întreabă pe Vasilică:— Nu cumva tu ai făcut trebuşoara? Spune, că de nu – te

spânzur!— Nu ştiu, mamă – n-am văzut-o!Da aici Isac, fratele lui mai mic, care era şi el pe lângă maică-sa,

deodată strigă:— El, Vasile o luat Vanghelea, mamă!— Tu, măi, se stropşeşte Natalia la făptaş. Şi unde-ai pus-o?— Nu, mamă! N-am luat-o... Nici în ochi n-am văzut-o.Dar de-acuma – gata! Ştia ea că a lui îi trebuşoara. Se repede,

ia o funie, o pune-n două, îl prinde pe fecioraşul ei cel drag între picioare, cam pe acolo, pe unde-l adusese pe lume şi – dă-i! și dă-i! cu frânghiuţa pe pielea goală!

— Unde-i Vanghelea popii? Pleosc! Unde-i Vanghelea popii? Pleosc...

— Văleu! Nu ştiu!.. N-am luat-o eu...Iar Isac de colo:— El o luat-o... S-o vârât pe fereastră-n clasă şi o luat-o...Iar mama:— Unde-i Vanghelea popii? Pleosc! Unde-i Vanghelea popii?

Pleosc!Iar Isac de colo:— Eu ştiu unde-o ascuns-o! În pod, sub căprior...Îl lasă atunci mama, se suie-n pod, găseşte Vanghelea şi i-o

duce popii...Iar Vasilică, dacă s-a rupt din mâinile maică-si, n-a mai stat –

şi-a luat călcâiele la spinare şi... pe aici ţi-i drumul.A fugit la tată-său, la Bender... A câta oară?