1386-1418 Mircea cel Bătran (fiul lui Radu I) In timpul domniei sale Tara Romanească cunoaşte:- o importantă dezvoltare economică ( mineritul, mestesugurile si comertul )- o importanta dezvoltare politică (sporirea prestigiului Tarii Romanesti si a influentei in Sud-Estul european), - extinderea teritoriului prin alipirea in 1388 a Dobrogei si in 1389 a Amlasului si Fagarasului,- imbunătăţirea organizării militare, consolidarea liniei Dunarii, - -- construirea de cetati. A fost un remarcabil comandant militar si om politic. El s-a aflat in bune relatii cu Ungaria, Polonia si Moldova, a obtinut victorii asupra turcilor. Principalele confruntari militare cu otomanii s-au dat la : 10 oct. 1394 - batalia de la Rovine si 25 sept. 1396 - lupta de la Nicopole. Confruntãrile directe cu Poarta au început încã din 1394-1395 din timpul lui Mircea cel Bãtrân, urmate de lupta de la Nicopole când Mircea participã la cruciada antiotomanã. Forma de compromis pentru apãrarea statalã a fost plata unui tribut.

Bătălia de la Rovine a fost una dintre cele mai importante bătălii din istoria Țării Românești și a avut loc în data 17 mai 1395.

Mircea cel Batran a fost unul dintre cei mai straluciti voievozi pe care i-a avut Tara Romaneasca. Viteaz in razboi, iscusit diplomat in timp de pace, bun organizator si carmuitor de tara, putini din domnii nostri ii pot sta alaturi. Dusmanii insisi l-au laudat;astfel, un cronicar al turcilor, Leunclavius il socoteste drept cel mai viteaz si cel mai ager’’ dintre principii crestini. Pe vremea lui Mircea cel Batran, Tara Romaneasca a atins cea mai mare intindere din toate timpurile. Tara Romaneasca se intindea asadar si peste munti, unde domnul avea ca feude Amlasul si Fagarasul,  cuprindea si malul drept al Dunarii incepand cam din dreptul Turtucaiei. Felul in care Dobrogea a ajuns in mana lui Mircea cel Batran nu e inca bine lamurit. Darstorul-Silistra de astazi - va fi si el castigat in aceeasi epoca-1388-1389.

Mănăstirea Cozia, este o ctitorie a lui Mircea cel Bătrân. Este situată lângă Olt.

Paul de Alep în jurnalul călătoriei sale în Țara Românească între 21 august 1656 - 13 octombrie 1658 spunea despre Cozia:[1]

„În limba lor înțelesul numelui acestei mănăstiri, Cozia este „fortăreață de pământ din pricina nenumăraților munți din această țară”.”

Mircea, în calitate de principe creştin participă la cruciada anti-otomana iniţiată de o parte a capetelor încoronate şi o parte a nobilimii occidentale condusă teoretic de regele maghiar.

După câteva succese minore, cruciada s-a încheiat cu dezastrul de la Nicopole când oastea valahă, formată din cavalerie uşoară, nu a fost invitată să ia parte la şarja cavaleriei grele, şi s-a retras fară a intra în luptă.

Baiazid, recunoscut pentru atacurile sale pline de elan şi curaj, care nu ţineau cont de piedicile puse în cale, a forţat un atac masiv prin zona mlăştinoasă dar cu cât se apropiau de ruine, soldaţii săi s-au trezit imobilizaţi de adâncimea crescândă, de vegetaţia mlaştinii, de mâl şi nămol.

Românii cunoşteau culoare înguste pe care se putea merge prin mlaştină şi s-au retras, dar otomanii au rămas imobilizaţi.

Cu o armată mult mai mică, de doar 10 000 de oameni, Mircea cel Bătrân reuşise o victorie răsunătoare !

Bătălia nu este decisivă, căci Mircea cel Bătrân, după o luptă dată în Argeş, se retrage în Transilvania. Strategia militară abordată precum şi tactica retragerii îi aduce faimă între conducătorii acelei vremi.