Beckett Aşteptându
2
Aşteptându-l pe Godot (1952) este compusă din două acte care urmează aceeaşi schemă: doi pierde-vară, Vladimir şi Estragon, se reîntâlnesc lângă o salcie, unde îl aşteaptă în zadar pe un oarecare Godot (nume care a stârnit numeroase interpretări, cea mai cunoscută fiind cea religioasă, care descompune acest nume în God – Dumnezeu şi sufixul –ot, prezent şi în Charlot sau Pierrot – pistă hermeneutică neconfirmată de autor, Beckett afirmând că dacă ar fi ştiut cine e Godot, ar fi spus-o în piesă). Cuplul static Vladimir – Estragon, ilustrând interdependenţa dintre intelectual şi carnal, este completat de perechea dinamică Pozzo – Lucky, întruchipând relaţia tipică stăpân – sclav. Bufoneriile celor patru se construiesc printr-o alternanţă ameţitoare de replici scurte, unele repetive, pe alocuri adevărate laitmotive, precum „VLADIMIR: Îl aşteptăm pe Godot. ESTRAGON: Adevărat.”, iar comicul răbufneşte din dislocările de sens provocate de saltul năucitor de la o replică la alta. Actul II aduce aceeaşi amânare a mult-aşteptatei veniri a lui Godot, dar sunt indicii că această aşteptare se prelungeşte în zadar, printr-o păsuire mereu reluată pentru un perpetuu „mâine”. O piesă de teatru poate deveni o capodoperă datorită autorului, sau, prin jocul actorilor. Cred că “Aşteptându-l pe Godot” rămâne un moment de vârf al teatrului românesc prin interpretarea a doi mari actori: Gheorghe Dinică şi Marin Moraru. Foarte multă vreme spectacolul s-a jucat la Teatrul Naţional din Bucureşti cu casa închisă, biletele fiind vândute cu mult timp înainte. Autorul irlandez a scris o piesă de teatru care are un text de mare profunzime, mult dincolo de aparenta simplitate. Beckett ne face să medităm mai profund la cuvintele lui Octavian Paler: “Orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa”. Un teatru al absurdului, dar, după mine, atât de real…Am citit comentarii care spun că Beckett surprinde omul în momentul în care şi-a pierdut orice speranţă. Cred că cele două personaje, care aşteaptă ceva, care traiesc de azi pe mâine cu iluzia că poate îl vor întâlni pe Godot, fac din aşteptarea lor un motiv serios de a continua supravieţuirea. Două dintre personajele piesei stau lângă un drum de ţară, având ca singur punct de reper un copac. Estragon şi Vladimir aşteaptă. Pe Godot, bineînţeles… Cei doi trăiesc de azi pe mâine. Samuel Beckett (n. 13 aprilie 1906, d. 22 decembrie 1989) a fost un dramaturg, nuvelist și poet irlandez de expresie engleză și franceză. În anul 1969 a fost distins cu premiul Nobel pentru literatură. Beckett s-a născut la Dublin, însă a studiat și a predat la Paris unde s-a stabilit în 1937.
description
lit.univ.
Transcript of Beckett Aşteptându
Ateptndu-l pe Godot(1952)este compus din dou acte care urmeaz aceeai schem: doi pierde-var, Vladimir i Estragon, se rentlnesc lng o salcie, unde l ateapt n zadar pe un oarecare Godot (nume care a strnit numeroase interpretri, cea mai cunoscut fiind cea religioas, care descompune acest nume n God Dumnezeu i sufixul ot, prezent i n Charlot sau Pierrot pist hermeneutic neconfirmat de autor, Beckett afirmnd c dac ar fi tiut cine e Godot, ar fi spus-o n pies). Cuplul static Vladimir Estragon, ilustrnd interdependena dintre intelectual i carnal, este completat de perechea dinamic Pozzo Lucky, ntruchipnd relaia tipic stpn sclav. Bufoneriile celor patru se construiesc printr-o alternan ameitoare de replici scurte, unele repetive, pe alocuri adevrate laitmotive, precum VLADIMIR: l ateptm pe Godot. ESTRAGON: Adevrat., iar comicul rbufnete din dislocrile de sens provocate de saltul nucitor de la o replic la alta. Actul II aduce aceeai amnare a mult-ateptatei veniri a lui Godot, dar sunt indicii c aceast ateptare se prelungete n zadar, printr-o psuire mereu reluat pentru un perpetuu mine.O pies de teatru poate deveni o capodoper datorit autorului, sau, prin jocul actorilor. Cred c Ateptndu-l pe Godot rmne un moment de vrf al teatrului romnesc prin interpretarea a doi mari actori: Gheorghe Dinic i Marin Moraru. Foarte mult vreme spectacolul s-a jucat la Teatrul Naional din Bucureti cu casa nchis, biletele fiind vndute cu mult timp nainte. Autorul irlandez a scris o pies de teatru care are un text de mare profunzime, mult dincolo de aparenta simplitate.Beckett ne face s meditm mai profund la cuvintele lui Octavian Paler:Orice ateptare e provizorie, chiar dac dureaz toat viaa.Un teatru al absurdului, dar, dup mine, att de realAm citit comentarii care spun c Beckett surprinde omul n momentul n care i-a pierdut orice speran. Cred c cele dou personaje, care ateapt ceva, care traiesc de azi pe mine cu iluzia c poate l vor ntlni pe Godot, fac din ateptarea lor un motiv serios de a continua supravieuirea.Dou dintre personajele piesei stau lng un drum de ar, avnd ca singur punct de reper un copac. Estragon i Vladimir ateapt. Pe Godot, bineneles Cei doi triesc de azi pe mine.Samuel Beckett(n.13 aprilie1906, d.22 decembrie1989) a fost undramaturg,nuvelistipoetirlandez de expresie englez i francez. n anul1969a fost distins cupremiul Nobel pentru literatur.Beckett s-a nscut laDublin, ns a studiat i a predat laParisunde s-a stabilit n1937.Majoritatea operelor lui sunt scrise n limba francez. i-a tradus piesele n limba englez. Primul su roman,Murphy, a aprut n1938i reprezint un model al operelor lui ulterioare. Inovaia const n respingerea elementelor tradiionale ce in de intrig, personaje i decor. Ca alternativ, teatrul lui Beckett ilustreaz experiena ateptrii i luptei nsoite de o inutilitate epuizant. Chinul i agonia de a exista ntr-o lume deart sporesc n urmtoarele romane ale lui Becket. Printre acestea, se numr: Watt(1942-1944); trilogiaMolloy(1951),Malone Meurt(Malone moare) (1951) iThe Unnamable(1953); How It Is(1961); The Lost Ones(1972)Piesele lui aparin teatrului absurdului. Beckett a mbinat umorul nostalgic cu un sentiment devastator de durere i nfrngere.En attendant Godot(Ateptndu-l pe Godot) (1952) iFin de partie(Ultimul joc) (1957) rmn dou dintre cele mai controversate piese ale lui Beckett. n1969, dramaturgul a primitPremiul Nobel pentru Literatur. Printre operele sale se numr o analiz semnificativ a operei lui Proust (1931); pieseleKrapp's Last Tape(Ultima caset a lui Krapp[1]) (1959) iHappy Days(Zile fericite) (1961); un scenariu, Film (1969); povestiri,Breath(Rsuflare) (1966) iLessness(1970); proze scurte adunate n volumeleStories and Texts for Nothing(Povestiri i texte fr nici un scop) (1967),No's Knife(Cuitul lui Nu) (1967) iThe Complete Short Prose(Povestiri complete: 1929-1989) (1996); antologiileMore Pricks than Kicks(1970) iFirst Love and Other Shorts(Prima iubire i alte povestiri) (1974); iPoems(Poezii) (1963).
![Sabin Corneliu Buraga - asecib.ase.roasecib.ase.ro/mps/sburaga-semanticweb-090812022919-phpapp01.pdf · 2 Sabin Corneliu Buraga Framework ) [Beckett, 2004] – cadru oferind interoperabilitate](https://static.fdocumente.com/doc/165x107/5e0b3ad905fdd74da5621d4e/sabin-corneliu-buraga-2-sabin-corneliu-buraga-framework-beckett-2004-a.jpg)
