Beatrice 1
2
Beatrice- Mult zgomot pentru nimic Grozav ar fi un bărbat care s-ar găsi la jumătate drum între el şi Benedick; unul prea aduce a icoană şi nu spune nimic; iar celuilalt, răsfăţatul băiat mare al mamei, îi umblă limba în gură ca o moară neferecată.Cu picioare zdravene, unchiule, şi cu bani destui în pungă, un astfel de bărbat ar cîştiga-o pe oricare femeie din lume, dacă bineînţeles i-ar cîştiga bunăvoinţa. Cu o limbă atît de ascuţită ca a mea, n-o să ma aleg niciodată cu un bărbat. Chiar aşa, prea e afurisită. Prea afurisită înseamnă mai mult decît afurisită. În felul acesta o să micşorez harul Celui-de-Sus, pentru că se spune: „Dumnezeu îi dă coarne scurte unei vaci afurisite”; dar uneia prea afurisite, nu-i dă coarne de loc. Va să zică, eu fiind prea afurisită, Dumnezeu n-o să ma binecuvînteze cu nici un fel de coarne... dar, dacă nu-mi trimite niciun bărbat; pentru care fericire îi cad în genunchi în fiecare dimineaţă şi seară. Dumnezeule! n-aş putea răbda un bărbat cu barbă — prefer lîna patului. S-ar putea să dau peste un bărbat fără barbă. Ce să fac cu el? Să-l îmbrac cu rochiile mele şi să mi-l fac cameristă? Unul cu barbă e mai mult decît un tînăr, şi unul fără barbă e mai puţin decît un bărbat; iar unul care e mai mult decît un tînăr nu e pentru mine, după cum nici eu nu sînt pentru unul care e mai puţin decît bărbat; de aceea sînt gata sa raman fata batrana. Nu, nici prin gînd nu-mi trece: fiii lui Adam sînt fraţii mei şi, zău aşa, socotesc că e un păcat să mă însoţesc cu rudele mele. : De vină o să fie muzica, verişoară, dacă n-o să fii peţită la timp; dacă prinţul devine prea stăruitor să-i spui că este o măsură în toate — joacă-l în felul acesta. Pentru că, ascultă ce-ţi spun, Hero; curtea, nunta şi căinţa sînt ca o gigă scoţiană25, un menuet şi un cinque pas26: cînd faci pentru prima dată curte, eşti înfierbîntat şi grăbit ca o gigă scoţiană şi tot la fel de fantastic; căsătoria manierată, aşezată, ca menuetul plin de demnitate şi eu aer de vechime; apoi vine căinţa care, cu picioarele ei damblagite, o ia într-un cinque pas nebun pînă cînd se prăbuşeşte în groapă.
description
monolog
Transcript of Beatrice 1
Beatrice- Mult zgomot pentru nimic
Grozav ar fi un bărbat care s-ar găsi la jumătate drum între el şi Benedick; unul prea aduce a icoană şi nu spune nimic; iar celuilalt, răsfăţatul băiat mare al mamei, îi umblă limba în gură ca o moară neferecată.Cu picioare zdravene, unchiule, şi cu bani destui în pungă, un astfel de bărbat ar cîştiga-o pe oricare femeie din lume, dacă bineînţeles i-ar cîştiga bunăvoinţa. Cu o limbă atît de ascuţită ca a mea, n-o să ma aleg niciodată cu un bărbat. Chiar aşa, prea e afurisită. Prea afurisită înseamnă mai mult decît afurisită. În felul acesta o să micşorez harul Celui-de-Sus, pentru că se spune: „Dumnezeu îi dă coarne scurte unei vaci afurisite”; dar uneia prea afurisite, nu-i dă coarne de loc. Va să zică, eu fiind prea afurisită, Dumnezeu n-o să ma binecuvînteze cu nici un fel de coarne... dar, dacă nu-mi trimite niciun bărbat; pentru care fericire îi cad în genunchi în fiecare dimineaţă şi seară. Dumnezeule! n-aş putea răbda un bărbat cu barbă — prefer lîna patului. S-ar putea să dau peste un bărbat fără barbă. Ce să fac cu el? Să-l îmbrac cu rochiile mele şi să mi-l fac cameristă? Unul cu barbă e mai mult decît un tînăr, şi unul fără barbă e mai puţin decît un bărbat; iar unul care e mai mult decît un tînăr nu e pentru mine, după cum nici eu nu sînt pentru unul care e mai puţin decît bărbat; de aceea sînt gata sa raman fata batrana. Nu, nici prin gînd nu-mi trece: fiii lui Adam sînt fraţii mei şi, zău aşa, socotesc că e un păcat să mă însoţesc cu rudele mele. : De vină o să fie muzica, verişoară, dacă n-o să fii peţită la timp; dacă prinţul devine prea stăruitor să-i spui că este o măsură în toate — joacă-l în felul acesta. Pentru că, ascultă ce-ţi spun, Hero; curtea, nunta şi căinţa sînt ca o gigă scoţiană25, un menuet şi un cinque pas26: cînd faci pentru prima dată curte, eşti înfierbîntat şi grăbit ca o gigă scoţiană şi tot la fel de fantastic; căsătoria manierată, aşezată, ca menuetul plin de demnitate şi eu aer de vechime; apoi vine căinţa care, cu picioarele ei damblagite, o ia într-un cinque pas nebun pînă cînd se prăbuşeşte în groapă.
