BDA
-
Upload
gheorghe-golea -
Category
Documents
-
view
286 -
download
5
Transcript of BDA
BDA cu stafilococi şi ECP. Campilobacterioza. Infecţia
rotavirală.Dismicrobism intestinal
• USMF „Nicolae Testemiţanu”
• Catedră Boli infecţioase, Facultatea Educaţie Continuă în Medicină şi Farmacie
• Galina Rusu conferenţiar universitar, dm, medic infecţionist, categorie superioară, Om Emerit
• Tatiana Alexeev conferenţiar universitar , dm , medic infecţionist, categorie superioară
Sursa de infecţie• Bolnavul (cu infecţie
stafilococică cutanată)
• Purtători de stafilococi patogeni
• Animalele (bovine – mastita vacilor)
Calea de transmitere
• Directă (fecal – oral prin produse infectate)
• Indirecta (prin obiecte contaminate)
Receptivitatea
• Enterocolite staf. – copii 3 – 6 luni
• Toxiinfecţii alimentare – preşcolari şi şcolari
Forme clinice• Toxiinfecţii alimentare cu
stafilococi
• Enterocolite stafilococice
a) primare
b) secundare:
- s-m al septicemiei stafilococice
- dismicrobism intestinal
Diagnosticul BDA cu stafilococi• Antecedente personale
• Date clinice obiective
• Date epidemioligice
• Examen bacteriologic la stafilococi(coproculturi, vomismente,hemoculturi, material patologic din focarele secundare)
• Examen serologic(R. de aglutinare)
CLASIFICAREA FAMILIEI ENTEROBACTERIACEAE (după Bergey,1984)
Genul:● Escherihia● Shigella● Salmonella● Citrobacter● Klebsiella● Enterobacter ● Erwinia● Serratia● Hafnia● Edwardsiella● Proteus● Providencia● Morganella● Iersinia ● Alte genuri
Infecţiile intestinale provocate de enterobactorii condiţionat patogene
● Apar la copii mari la infectarea în masă cu alimente contaminate, la care au însemnătate nu numai microbii vii, dar şi produsele lor toxice.
● La nou-născuţi şi sugari are însemnătate şi contactul habitual, nu este exclusă infecţia aerogenă şi parenterală. Principalii agenţi patogeni sunt Klebsiella, Proteus.
Klebsieloza
Definiţie. Maladie infecţioasă răspândită la nou-născuţi şi copiii mici, determinată de Klebsiella şi caracterizată prin diaree acută, maladii bronho-pulmonare, renale etc.
Etiologie • Agentul cauzal: Klebsiella, familia
Enterobacteriaceae, studiată prima dată de savantul bacteriolog german Klebs E.
• Trei tipuri:
1. K. pneumoniae
2. K.rhinoscleromatis
3. K.ozenae
Se cunosc 11 antigene O-somatice şi 80 antigene
• Klebsiella este rezistenta la antibiotice, dezinfectante, temperaturi joase, supravieţuesc şi se multiplică în frigorifere
Epidemiologie • Sursa de infecţie:
– Omul bolnav– Purtătorul
• Transmiterea:– Fecal-orală– Contact direct şi indirect– Aeriană
• Receptivitatea:Nou-născuţi Copiii mici
• Sezonalitate nu se înregistrează
• Forme de răspândire:Cazuri sporadiceÎmbolnaviri în grupCazuri nozocomiale
Patogenie • O parte din tulpinile Klebsiella produc o
enterotoxină puternică, care determină afecţiuni de multiple organe, sindromul de coagulare intravascular diseminată.
Factori predispozanţi pentru declanşarea Klebsielozei: prematuritatea, hiponutriţia, malformaţiile congenitale, imunosupresia, IRA repetate.
KlebsielozaTablou clinic
1. Pneumonia cu K. Pneumoniae
(K1, K2, K9)
1. Boala diareică acută cu Klebsiella
2. Septicemie cu Klebsiella
Klebsieloza Diagnostic
• Date epidemiologice
• Date clinice
• Examenul bacteriologic
• Examenul serologic- RA cu autoculturi
• Diagnostic diferenţial cu dismicrobismul intestinal
Campilobacterioza (C.jejuni şi C.coli)
Se manifestă clinic prin:
• Gastroenterite sau enterocolite acute
• Septicemii sau afecţiuni extraintestinale(excepţional)
Sursa de infecţie
• Animale domestice si sălbatice(păsări, rozătoare, pisici etc.)
• Omul bolnav
• Purtătorul sănătos
Modul de transmitere
• Fecal-oral (calea directă)
• Prin obiecte contaminate (calea indirectă)
Receptivitatea este generală
• Mai frecvent copiii de la 3 luni – 2ani (70%)
• Incidenţa sporită vara şi toamna
• Caracter sporadic, foarte rar epidemic
Patogenie
• Poarta de intrare – tubul digestiv
• Invazia mucoasei intestinale cu campilobacterii (diaree invazivă)
Histopatologic :
• Enterocolita exudativă, edematoasă, necroze, ulceraţii (colita ulceroasă)
• Bacteriemie excepţional
Tablou clinic Perioadele bolii:• De incubaţie – 2-5-10 zile• Prodromală – 1-2 zile (febră, frisoane,
cefalee, mialgii, artralgii)• De stare – 2-10 zile (febră 39- 40 , dureri
abdominale, vomă, scaune frecvente apoase cu mucus şi sînge, semne de deshidratare mai frecvent la sugari)
• De convalescenţă persistă periodic dureri in abdomen şi astenie moderată
Particularităţi clinice la copii mai mari de 2 ani
• Boala frecvent evoluează sub formă de toxiinfecţie alimentară cu:
tulburări hemodinamicedureri abdominale, preponderent în
zona iliacă dreaptăscaune cu caracter enteritic, mai rar
enterocolitic
Evoluţie şi criterii de gravitate • Uşoară
• Medie
• Gravă
Gradul manifestărilor intestinale (scaune frecvente cu mucus şi sînge)
Prezenţa simptomelor extraintestinale (hepatită,pancreatita, exantem etc.)
Durata bolii • Mai frecvent până la 7 zile
• Sunt posibile forme persistente, recidivante cronice.
Complicaţii Artrita reactivăMeningita,meningoencefalitaInvaginaţia intestinalăApendicita acută, peritonita
Diagnostic confirmat
• izolarea campilobacteriilor din coprocultură.
• reacţia de hemaglutinare indirectă se utilizează mai rar.
Diagnosticul diferenţial
• Apendicita acută
• Invaginaţia intestinală
• Shigelloza
• Boala Crohn
• Colita ulceroasă nespecifică
Principii de tratament• Dieta • Reechilibrarea hidroelectrolitică• In forme grave - antibiotice
(cloramfenicol, ampicilina, cefalosporine etc.) cu corecţia conform antibiogramei
• Tratament simptomatic şi patogenic la necesitate.
Prognosticul
• In formele uşoare şi medii prognostic favorabil
• In forme grave cu afectare poliorganică prognostic rezervat.
Infecţia rotavirală (IRV)• incidenIţa: IRV – 12,0 -71,0% din GEA
spitalizate în lume
• In SUA – 3 mln cazuri (67 mii spit.-100 decese)
• - Suedia – 40% din cazuri de BDA
• - Finlanda – 54%
• - Republica Moldova –(1989-1998) – 22,8-35,3%
Morbiditatea prin IRV în RM aa. 2006-2009
(cazuri/100000 populaţie) 10,73
3,87
0,530,03
0
2
4
6
8
10
12
2006 2007 2008 2009
Mor
bid
itat
ea l
a 10
0000
pop
ula
ţie
Iunie 2008 - începutul funcţionări sistemului de supraveghere
epidemiologică sentinelă la IRV în RM
Etiologie IRV
• RV – familia Reoviride prima data studiată în anul 1973
• - 4 antigene
• - 5 grupe:A, B, C, D, E
• Conţine ARN
EPIDEMIOLOGIA ( IRV)
Sursa de infecţie:
• bolnavii
• purtătorii de virus
Contaminarea:
• contact direct sau indirect
• aerogen (prin picături) mai rar
Receptivitatea: este generală dar mai frecvent copiii – 6 luni-36 luni
• Izbucniri epidemice in colectivităţi• Cazuri sporadice – pe parcursul anului• Cazuri nozocomiale
Sezonalitatea • Incidenţa maximă în lunile reci ale anului –
„diaree de iarnă”
Imunitatea poctinfecţioasă• - umorală prin IgM şi IgG şi IgA
- secretorie
Forme de răspândire
PATOGENIA IRV
Rotavirus
Insuficienţă de dizaharidaze (lactaze în special)
Virusemie
Epiteliociţii duodenului şi intestinului subţire (inflamaţie şi destrucţie)
Diaree şi deshidratareAlterarea altor organe (poziţie discutabilă)
IRV – TABLOUL CLINIC
• Incubaţia – 1-5 zile
• Debutul – acut: febră, vome, diaree
• Febră (37,50C, 39-400C – 3-4 zile)
• Vome repetate
• Diaree apoasă abundentă (10-15-20 ori zi)
• Deshidratare moderată sau severă
• Semne respiratorii uşoare în primele 2-3 zile
Caracterul scaunelor:
• Apos• Spumos• Nedigerat• Culoare galben – aurie uneori albicioase
(choleriforme), fără incluziuni patologice
Evoluţia IRV- benignă, ciclică:
• febra – 3-4 zile• scaunul se normalizează în 5-7 zile
IRV- DIAGNOSTIC
• Date clinice
• Date epidemiologice
• Investigaţii specifice:
– Virusologice
– Serologice
Investigaţii specifice:1. Virusologice2. Serologice:
– RHAI– RIE– RCOA– Rotatest– R.latex aglutinare
Obligator bolnavii sunt investigaţi bacteriologic (coprocultura)
Depistarea antigenului rotaviral
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
• Esherihioze cu ECEP• Salmoneloze• Shigeloze• Holera• Diareea enterovirală• Diareea adenovirală• Diareea cu stafilococi• Boli chirurgicale (apendicita,
invaginaţia intestinală şi altele)• Pancreatita acută
Tratamentul IRV
– Reechilibrarea hidroelectrolitică
– Alimentaţie corectă
– Enzimoterapia
– Enterosorbenţi
– Eubiotice
– Preparate antivirale (Cicloferon) in cazuri severe la copii mai mari de 4 ani
Profilaxia IRV• Specifică - vaccinarea antirotavirală
• Nespecifică.
DISMICROBISMUL INTESTINAL
Noţiune pur microbiologică
Definiţie. Dereglarea echilibrului dinamic în calitatea şi cantitatea autoflorei normale intestinale cu consecinţe patologice
MICROFLORA INTESTINALĂ NORMALĂ
• Grupul I – flora rezidentară (permanentă, indigenă), constituită din specii strict anaerobe. Bifidumbacterium şi Bacteriodes 108-1011 pe 1g de fecalii
• Grupul II – flora obligatorie de asociaţie - E.Coli 2-4∙108, Enterococcus 105-106, Lactobacterii facultativ anaerobe 105-108, Clostridium 104-105 , (concomitentă florii rezidentare)
Grupul III – flora tranzitorie, de
origine exogenă, 0-103 (specii
de micr. condiţionat patogene,
(familia Enterobacteriacea);
pseudomonas, Stafilococcus,
Candida şi alte)
ROLUL MICROFLOREI NORMALE INTESTINALE :
• Imunostimulare (sinteză a IgAs)• Stimulare şi sinteză, realizare a
mecanismelor de rezistenşa nespecifică (fagocitoza lizozimul, complementul şi a.)
• Metabolică (enzimatică, vitaminsintetizantă- B1, B6, K; antianemică, antirahitică, antitoxică, antialergică, metabolismul colesterolului, pigmenţilor şi acizilor biliari)
• Digestie (fermentativă şi reglare absorbţiei)• Morfocinetică motorică • Protecţie• Contribue la circulaţia ↔ ficat intestin a
substanţelor biologic active
CAUZELE DISMICROBISMULUI INTESTINAL
– Maladii infecţioase
– Antibioterapie în abuz
– Boli digestive neinfecţioase
– Constipaţii
– Imunitate compromisă şi imunodeficienţă
– Preparate hormonale şi imunodepresante (abuz)
– Alimentaţie artificială
– Radioterapie şi a.
FACTORII DECLANŞATORI:
• Alimentari: alimentaţia
artificială precoce, supra
alimentarea
• Maladii gastrointestinale
neinfecţioase şi infecţioase
• Supraîncălzirea copilului
Forme clinice• Dismicrobism intestinal
compensat (70-80%)
• Dismicrobism intestinal
subcompensat (15-20%)
• Dismicrobism intestinal
decompensat (5-10%)
FORME CLINICE ALE DISMICROBISMULUI INTESTINAL
Tipice :
EnterităEnterocolită Colită
Atipice:
Colită spastică (constipaţii)Latentă (subclinică)
FORME CLINICE ALE DISMICROBISMULUI INTESTINAL
Conform severetăţii
Uşoare Medii Severe
Criterii de gravitate:• GENERALE
(toxicoză, deshidratare pronunţată sau severă, anemie, denutriţie)
• LOCALE
(dureri abdominale, frecvenţa şi caracterul scaunelor, prolaps rectal, pareză intestinală, constipaţii intense)
FORME CLINICE ALE DISMICROBISMULUI INTESTINAL
Evoluţie
1. Acută (până la 30 zile)
2. Trenantă (până la 4 luni)
• Cu manifestări clinice continuă recidivantă• fără manifestări clinice
3. Cronică(mai mult de 4 luni)
• Cu manifestări clinice continuăRecidivantă
• Fără manifestări clinice
Diagnostic
– Date anamnestice
– Tablou clinic şi evoluţia bolii
– Analiza bacteriologică
(coprocultura) desfăşurată a
microflorei bacteriene
intestinale
Tratamentul dismicrobismului intestinal
Scopul:
• Restabilirea microflorei intestinale
• Recuperarea funcţională a
intestinului
• Corecţia reactivităţii organismului
Tratamentul medicamentos:Etapa I- blocarea florei condiţionat patogene:• administrarea bacteriofagului specific• terapia antibacteriană (5-7 zile) în
dismicrobismului intestinal decompensatEtapa II –restabilirea florei normale:• biopreparate• fermenţi• regimul dietetic• produse vegetale• enterosorbenţi• vitaminoterapia• fitoterapia• terapia imunomodulatoare• tratament local