1

Curs 8 Scala Binet-Simon. Testul Stanford-Binet

(apud. Nicolae Mitrofan, Curs IDD, „Psihodiagnoza aptitudinilor şi inteligenţei”, 2007) 1. Prima scală de inteligenţă

Momentul de început este legat de numele lui A. Binet când în 1904 împreună cu medicul

Theophilus Simon (în unele lucrări este menţionat Théodore, iar în altele Theophilé), a oferit un

instrument psihodiagnostic, un test alcătuit din 30 de itemi, ordonaţi după gradul lor de dificultate,

fiind vorba despre prima versiune a Scalei Binet-Simon. Din 1890 până în 1905, Binet a căutat

semnele exterioare ale inteligenţei. Pentru aceasta a colaborat cu T. Simon, care a studiat idioţii şi

imbecilii din azilul Perray-Vaucluse. El compară elevii după vârstă şi după performanţele şcolare.

Aceste comparaţii vizează percepţia lungimilor şi a numerelor, a culorilor, interpretarea desenelor,

definiţia obiectelor, memorarea cuvintelor şi a frazelor, descrierea obiectelor. A elaborat numeroase

probe de mici dimensiuni pentru a-şi observa inclusiv cele două fiice.

Iată care este componenţa Scalei Binet-Simon, prima variană (1905).

1. Coordonarea vizuală. Gradul de coordonare a mişcărilor capului şi ochilor este determinată cu

ajutorul unui chibrit, care este trecut uşor prin faţa copilului.

2. Prinderea provocată tactil. Un cub de lemn mic este plasat în contact cu palma sau cu dosul

palmei subiectului. Acesta trebuie să-l prindă şi să-l ducă la gură, mişcările şi coordonarea lor fiind

observate şi consemnate.

3. Prinderea provocată vizual. Se procedează ca la punctul 2, cu excepţia că obiectul este plasat în

câmpul de prindere, de apucare al copilului, fără să fie în contact direct cu mâna lui.

Experimentatorul îl încurajează oral şi prin gesturi să-l apuce, să-l prindă.

4. Recunoaşterea hranei. O bucată mică de ciocolată şi o bucată de lemn similară ca dimensiuni

sunt prezentate succesiv subiectului. Sunt consemnate semnele de recunoaştere şi încercările de a

intra în posesia lor.

5. Căutarea hranei când este interpusă o dificultate uşoară. O bucată de ciocolată, ca cea folosită la

punctul 4 este învelită în hârtie şi oferită subiectului. Sunt făcute observaţii asupra modului în care

subiectul încearcă să obţină ciocolata, separând-o de învelitoare.

6. Executarea unor comenzi simple şi imitarea gesturilor.

Aceasta este limita idioţilor determinată experimental.

7. Cunoaşterea verbală a obiectelor. Copilul trebuie să atingă capul, urechea, nasul etc. şi, de

asemenea, să identifice, la comandă, unul din 3 obiecte cunoscute: ceaşcă, cheie, sfoară.

2

8. Recunoaşterea obiectelor într-un desen. Copilul trebuie să identifice anumite obiecte dintr-un

desen, denumite de experimentator.

9. Numirea tuturor obiectelor dintr-un desen.

Aceasta este limita superioară pentru un copil de 3 ani normal. Cele 3 teste anterioare nu sunt în

ordinea crescătoare a dificultăţii, de aceea, cine reuşeşte la testul 7, în mod uzual reuşeşte şi la

testele 8 şi 9.

10. Compararea a 2 linii şi discriminarea lor în funcţie de lungime.

11. Reproducerea unor serii de 3 numere, imediat după prezentarea lor orală.

12. Discriminarea unor greutăţi mici: a) 3 şi 12 g.; b) 6 şi 15 g.; c) 3 şi 15 g.

13. Sugestibilitatea: a) modificarea testului 7: este căutat un obiect care nu se găseşte printre cele

prezentate; b) modificarea testului 8: „Unde (în desen) este patapum? Unde este nicevo? (Desigur,

aceste cuvinte nu au nici un înţeles); c) modificarea lui 10: două linii sunt comparate dar nu sunt de

aceeaşi lungime: care este mai mare şi care mai mică ?

Acest test este admis nu atât ca test de inteligenţă, ci mai mult ca test pentru „forţa raţionamentului”

şi „rezistenţa caracterului”.

14. Definirea unor obiecte familiare: casă, cal, furculiţă, mama.

Aceasta este limita pentru copilul normal de 5 ani, exceptând cazul în care ei nu reuşesc la testul 13.

15. Repetarea propoziţiilor de 15 cuvinte fiecare, imediat după ce ele sunt prezentate de către

experimentator.

Aceasta este limita pentru imbecili.

16. Prezentarea diferenţelor dintre variate perechi de obiecte reamintite din memorie:

a) hârtie şi carton; b) muscă şi fluture; c) lemn şi sticlă.

Acest test poate numai el singur să separe efectiv copiii normali între 5 şi 7 ani.

17. Memoria imediată a desenelor unor obiecte familiare. 13 desene lipite pe 2 bucăţi de carton sunt

prezentate simultan. Subiectul se uită la ele 30 de secunde şi apoi le numeşte pe cele reamintite.

18. Desenarea din memorie a două imagini diferite, prezentate simultan, timp de 10 secunde.

19. Repetarea unor serii de numere după prezentarea orală a acestora.

Trei serii a câte 3 numere fiecare, trei a câte 4 numere fiecare, 3 serii a câte 5 numere fiecare etc.

sunt prezentate până când niciuna din cele 3 serii nu este repetată corect. Scorul obţinut este dat de

numărul cifrelor în seriile cele mai lungi care au fost repetate corect.

20. Evidenţierea din meorie a asemănărilor dintre obiecte familiare: a) mac sălbatic (roşu) şi sânge;

b) furnică, muscă, fluture şi purece; c) ziar, etichetă, desen.

21. Discriminarea rapidă a liniilor. O linie de 30 cm este comparată succesiv cu 15 linii variiind

între 31 şi 35 cm. Apoi este folosit un set mai dificil de comparaţii dintre o linie de 100 mm şi 12

linii variind între 101 şi 103 mm.

3

22. Aranjarea în ordine a 5 greutăţi: 15g., 12 g., 9 g., 6g. şi 3g., care au aceeaşi dimensiune.

23. Identificarea greutăţii lipsă din seriile din cadrul testului 22, din care o greutate a fost

înlăturată.

Greutăţile rămase nu sunt aşezate în ordine. Acest test este oferit când testul 22 este trecut.

Aceasta este foarte probabil limita pentru moroni.

24. Găsirea cuvintelor care să rimeze cu un cuvânt dat, după ce se exemplifică.

25. Completarea cu un singur cuvânt a unor propoziţii.

26. Construirea unor propoziţii plecând de la 3 cuvinte date; de exemplu: Paris, bulevard, fericire.

27. Răspunsul la 25 de întrebări de dificultate gradată, cum ar fi, de exemplu: „Care este lucrul pe

care-l faci când simţi că ţi-e somn?”; „De ce este mai bine să continui cu perseverenţă ceva ce a fost

început decât să abandonezi şi să începi altceva ?”

Acest test singur depistează moronul.

28. Determinarea timpului, a orei dacă limba mare şi cea mică a ceasului ar fi schimbate.

29. Îndoirea şi tăierea hârtiei.

30. Distincţia între termeni abstracţi.

După cum se poate uşor constata, trei dintre aceste probe vizau dezvoltarea motorie iar

celelalte 27 erau desemnate să măsoare abilităţile cognitive. Mai mult de jumătate dintre itemi erau

destinaţi celor cu o accentuată retardare şi toţi itemii cuprindeau sarcini ce aveau legătură cu

problemele vieţii cotidiene.

Aranjarea finală a sarcinilor a fost determinată prin administrarea scalei la un lot de 50 de

copii normali, cu vârsta între 2 şi 12 ani, precum şi pe un eşantion de copii retardaţi mental.

- Reuşita la itemul 6 al scalei a fost considerată limita superioară pentru idioţii adulţi.

- Reuşita la itemul 16 al scalei a fost considerată limita superioară pentru imbecilii adulţi.

- Reuşita la itemul 23 al scalei a fost considerată limita superioară a moronilor adulţi. Deci,

reuşita la itemii 24 sau 25 excludea diagnosticul de retardare mentală la un adult.

În concluzie, această primă variantă a scalei a fost concepută pentru identificarea retardaţilor

mentali cu vârsta între 2 şi 12 ani, concepţia care a stat la bază fiind aceea că inteligenţa este o

compoziţie de mai multe abilităţi şi că natura ei se schimbă odată cu vârsta. Cu toate

imperfecţiunile ei, ea va influenţa foarte mult procesul de construire al testelor de inteligenţă, ce se

va accentua în perioadele următoare. Meritele acestui test au fost scoase în evidenţă foarte bine de

către D.R.Goodenough, în 1949 (apud Gregory, R.J., 1996):

1. Este concepută fără pretenţia de a măsura câteva facultăţi individuale, fiind mai degrabă destinată

să aprecieze dezvoltarea mintală generală a copilului printr-un grup eterogen de sarcini.

4

2. Este un test scurt şi practic: presupune mai puţin de o oră pentru administrare şi necesită, de

asemenea, puţine echipamente.

3. Testul măsoară direct ceea ce Binet şi Simon au considerat a fi factorul esenţial al inteligenţei şi

anume, judecata practică. Ei au o viziune practică asupra inteligenţei.

4. Itemii au fost ordonaţi la un nivel de dificultate adecvat vârstei.

2. Reviziile făcute de Alfred Binet Scala din 1905 a fost supusă unei prime revizii în 1908, autorii conştientizând limitele ei şi mai ales

două dintre ele:

a) lipsa direcţiilor standard pentru administrare;

b) lipsa unor proceduri obiective pentru determinarea scorului total.

Revizuirea a constat în includerea mai multor şi mai bune teste care să măsoare o paletă mai largă

de abilităţi mintale la copiii cu vârsta între 3 şi 13 ani. Dintre cei 58 de itemi, doar 17 erau prezenţi

şi în versiunea din 1905, noii itemi creaţi fiind adăugaţi la capătul superior al scalei. Pe de altă

parte, aceşti noi itemi accentuează mai ales asupra judecăţii, înţelegerii şi raţionamentului. Noua

versiune permitea diferenţierea şi între copiii normali, ea fiind aplicată pe un lot de 300 de copii cu

vârsta între 3 şi 13 ani.

Un subtest a fost inclus într-un nivel particular de vârstă numai dacă a fost trecut de 67-75%

din eşantionul copiilor pentru nivelul de vârstă respectiv şi, de asemenea, de un procent mai mic al

copiilor cu vârsta mai mică şi un procent mai mare al copiilor mai în vârstă.

O altă îmbunătăţire a scalei din 1908 a fost introducerea conceptului de vârstă mentală,

care este rezultatul la testul ce corespunde vârstei cronologice (în ani şi luni) a unui grup de copii

normali. Administrarea subtestelor, care durează între 30 şi 85 de minute, începea cu determinarea

vârstei bazale (basal age), adică cel mai înalt nivel de vârstă la care subiectul reuşeşte la toate

subtestele. Testarea continuă până la determinarea vârstei plafon (ceiling age), adică cel mai scăzut

nivel de vârstă la care subiectul eşuează la toate subtestele. Apoi, vârsta mentală a examinatului se

calculează însumând vârsta sa bazală cu un credit de 1 an pentru fiecare din subtestele trecute peste

nivelul vârstei de bază. Nu se adaugă în cazul în care nu sunt trecute mai mult de 5 subteste sau,

altfel spus, când sunt trecute mai puţin de 5 subteste.

Iată, mai jos, cum arăta conţinutul acestei scale din 1908 (Huteau, M., Lautrey, J., 1995,

apud Stan, A., 2002).

3 ani: a arăta nasul, ochii, gura; a enumera părţile componente ale unui desen; a repeta două cifre;

a repeta o construcţie verbală de şase silabe; a-şi spune numele de familie.

4 ani: a indica sexul său; a numi cheia, cuţitul, banul; a repeta trei cifre; a compara două linii.

5

5 ani: a compara două cutii de greutăţi diferite; a copia un pătrat; a repeta o construcţie de 10

silabe; a număra patru monede simple; a reface un joc din două piese.

6 ani: a repeta o construcţie de 16 silabe; a compara două figuri din punct de vedere estetic; a

defini, prin folosire individuală, obiecte familiare; a executa trei sarcini simultan; a-şi spune

propria vârstă; a distinge între dimineaţă şi seară.

7 ani: a indica lacunele într-o figură; a număra cele 10 degete; a copia un triunghi şi un romb; a

repeta cinci cifre; a descrie un desen; a număra 13 monede simple; a numi patru monede.

8 ani: a citi un text oarecare, reţinând două lucruri în memorie; a număra nouă monede (trei

simple, trei duble); a numi patru culori; a număra descrescător de la 20 la 0; a compara două

obiecte din memorie; a scrie după dictare.

9 ani: a indica data completă (ziua, luna şi anul); a enumera zilele săptămânii; a utiliza definiţii

superioare; a memora şase elemente, după lectura unui text oarecare; a ordona cinci greutăţi;

a împărţi 20 de monede în grupuri de câte patru.

10 ani: a enumera lunile; a numi nouă monede; a localiza trei cuvinte în două fraze; a răspunde la

trei întrebări care solicită inteligenţa; a răspunde la cinci întrebări care solicită memoria.

11 ani: a critica fraze ce conţin absurdităţi; a localiza trei cuvinte într-o frază; a spune mai mult de

60 de cuvinte în trei minute; a da definiţii abstracte; a pune cuvintele în ordine.

12 ani: a repeta şapte cifre; a găsi trei rime; a repeta o construcţie verbală de 26 de silabe; a

interpreta desene.

13 ani: a face un decupaj; a completa un triunghi.

Una dintre obiecţiile cele mai importante făcute acestei variante se referă la faptul că ea a

fost încărcată cu sarcini de tip verbal în detrimentul subtestelor ce vizează funcţionarea perceptual-

motorie.

O nouă revizie a scalei este publicată în 1911, anul morţii premature a lui A. Binet. În

această versiune există 5 subteste pentru fiecare din cele 11 nivele de vârstă (v. mai jos). Se acordă

credite parţiale în ani pentru cei care trec mai puţin de 5 subteste. Pe de altă parte, scala este extinsă,

incluzând şi un nivel pentru adulţi, cu teste corespunzătoare.

Iată, mai jos, conţinutul acestei versiuni (Aiken, L., 1987).

Nivelul de vârstă de 3 ani:

- indicarea nasului, ochilor şi gurii

- repetarea a două numere

- enumerarea obiectelor într-un desen

- spune numele de familie

- repetă o propoziţie formată din 6 silabe

6

Nivelul de vârstă de 4 ani:

- indică propriul sex

- numeşte cheia, cuţitul şi banii

- repetă 3 numere

- compară două linii

Nivelul de vârstă de 5 ani:

- compară două greutăţi

- copiază un pătrat

- repetă o propoziţie ce conţine 10 silabe

- numără patru monede

- uneşte jumătăţile unui dreptunghi divizat

Nivelul de vârstă de 6 ani:

- distinge între dimineaţă şi după masă

- defineşte cuvinte familiare în funcţie de întrebuinţare

- copiază un romb

- numără 13 monede

- distinge pozele unor feţe urâte şi frumoase

Nivelul de vârstă de 7 ani:

- arată mâna dreaptă şi urechea stângă

- descrie o imagine

- execută trei comenzi date simultan

- evaluează valoarea a şase monede, din care trei sunt duble

- numeşte 4 culori

Nivelul de vârstă de 8 ani:

- compară două obiecte din memorie

- numără de la 20 la 0

- observă omisiunile dintr-o imagine

- ştie ziua şi data

- repetă cinci numere

Nivelul de vârstă de 9 ani:

- dă restul din 20 de banuţi

- defineşte obiecte familiare în funcţie de utilizarea lor superioară

- recunoaşte toate cele 9 piese ale banilor

- numeşte în ordine lunile anului

- răspunde sau înţelege „întrebări uşoare”

7

Nivelul de vârstă de 10 ani:

- aranjează cinci cuburi în ordinea greutăţii

- copiază două desene din memorie

- critică afirmaţiile absurde

- răspunde sau înţelege „întrebări dificile”

- utilizează trei cuvinte date în nu mai mult de două propoziţii

Nivelul de vârstă 12 ani:

- rezistă sugestiei privind lungimea liniilor

- compune o propoziţie conţinând 3 cuvinte date

- numeşte 60 de cuvinte în 3 minute

- defineşte trei cuvinte abstracte

- descoperă sensul propoziţiei dezorganizate

Nivelul de vârstă de 15 ani:

- repetă 7 cifre

- găseşte, într-un minut, trei rime pentru un cuvânt dat

- repetă o propoziţie de 26 de silabe

- interpretează imaginile

- interpretează faptele date

Nivelul adult:

- rezolvă testul de tăiere a hârtiei

- rearanjează un triunghi în imaginaţie

- evidenţiază diferenţele între perechile de termeni abstracţi

- găseşte trei diferenţe între preşedinte şi rege

- găseşte înţelesul principal al unei lecturi selective

Spre deosebire de variantele anterioare, Scala metrică de inteligenţă din 1911 permitea o evaluare

mai rafinată a inteligenţei (Stan, A., 2002). De exemplu, dacă un copil de 8 ani rezolva dificultăţile

testului corespunzând vârstei sale, el putea fi considerat normal. Uneori, însă, copilul dorea să

efectueze şi testele specifice pentru vârsta de 9 ani. Or, noua procedură permitea să capete un

punctaj suplimentar faţă de cel al vârstei reale. Nivelul intelectual al copilului putea fi exprimat în

termeni de vârstă intelectuală sau vârstă a inteligenţei. Această vârstă corespundea celor mai mari

dificultăţi pe care copilul a reuşit să le rezolve.

Binet a avertizat că este necesară uneori prudenţă maximă în interpretarea vârstei

intelectuale a copilului. În primul rând el a observat că era absolut normal ca un copil să aibă o

vârstă intelectuală cu doar un an mai puţin decât vârsta cronologică, acesta având, probabil, mici

8

tulburări în şcoală. Copiii la care vârsta intelectuală era cu 2 ani mai mult în urma vârstei lor

cronologice întâmpinau dificultăţi în programul şcolii obişnuite şi aveau nvoie de o atenţie specială.

Însă chiar şi atunci când se obţin rezultate slabe la teste, nu se impune, în general, considerarea

şcolarilor respectivi ca fiind deficienţi mintal (s.n.).

3. Lewis Terman şi Bateria de inteligenţă Stanford-Binet. Scala metrică de inteligenţă Binet-Simon a stârnit interesul psihologilor din alte ţări, atât din

Europa, cât, mai ales, din S.U.A. (Aiken, L., 1987).

În Europa. W. Stern a realizat în 1912, în Germania, o revizie a acestui instrument

psihodiagnostic. În Anglia, traducerea şi restandardizarea scalei sunt realizate de către C. Burt, în

1921.

In S.U.A. americanii s-au arătat a fi mult mai interesaţi de Scala Binet-Simon decât

europenii. Aici au fost efectuate cele mai multe revizii. Asfel, H. Goddard, director al activităţii de

cercetare din cadrul Şcolii de formare Vineland din New Jersey, a realizat o versiune a Scalei din

1905, în 1908 şi o traducere a variantei din 1908 a lui Binet, în 1911. Frederick Kuhlmann a extins

varianta Scalei Binet-Simon din 1908, în jos, de la 3 ani la 3 luni, dându-i denumirea de Scală

Kuhlmann-Binet. Ea este una dintre primele încercări de a măsura inteligenţa copiilor şi, mai ales, a

copiilor foarte mici. A fost supusă revizuirii în 1922 şi, apoi, în 1930. Robert Yerkes, împreună cu

alţi doi colegi, traduc Scala Binet-Simon şi o extind, în anul 1915. Ei nu mai preiau conceptul de

vârstă mentală, punând în loc o scală pe puncte. În 1923 extind scala în jos, implicând acordarea de

puncte în locul creditelor în ani şi luni pentru răspunsurile corecte.

Dar cea mai amplă şi mai cunoscută traducere şi reconstrucţie a realizat-o Lewis Terman, de

la Universitatea Stanford, cunoscută sub numele Stanford-Binet Intelligence Scale (Scala de

inteligenţă Stanford-Binet). După ce a terminat cursurile Şcolii Normale Indiana, L. Terman a

devenit student la Clark University şi a avut prilejul să lucreze sub îndrumarea lui G. Stanley Hall.

După terminarea studiilor a funcţionat câţiva ani ca profesor şi ca director în mai multe şcoli

publice, experienţă care l-a ajutat să creeze teste de inteligenţă pentru copii şi adolescenţi. În 1910,

la câţiva ani după ce s-a mutat în California, s-a alăturat corpului profesoral al Şcolii de Educaţie

din cadrul Universităţii Stanford şi, totodată, începe adaptarea şi revizuirea Scalei de Inteligenţă

Binet-Simon, varianta 1908, pentru copiii americani. Această activitate i-a orientat cariera pe viaţă,

influenţând nenumăraţi studenţi şi profesionişti, teoreticieni şi practicieni (Aiken, L.R., 1987).

Scala de Inteligenţă Stanford-Binet se bazează pe două aspecte: a) în cea mai mare măsură

pe munca lui A. Binet; b) încorporarea conceptului de coeficient de inteligenţă, propus de către W.

Stern, în 1912. Pentru psihologul german W. Stern valoarea coeficientului de inteligenţă rezultă din

9

raportul dintre vârsta mentală şi vârsta cronologică. În 1916 L. Terman propune valoarea

coeficientului să fie înmulţită cu 100, pentru a evita exprimarea zecimală. Tot el abreviază

coeficientul de inteligenţă: IQ. In final, apare formula, care s-a răspândit în toată lumea:

IQ=VM/VC, unde VM = vârsta mentală; VC = vârsta cronologică. După cum este cunoscut A. Binet nu a fost de acord cu calcularea coeficientului de

inteligenţă, deoarece, în concepţia lui, inteligenţa are o structură desosebit de complexă, fiind

practic imposibil de a fi exprimată printr-un număr.

Această nouă scală, construită de L. Terman în 1916, a fost supusă până în zilele noastre la

patru revizii: 1937, 1960, 1972, 1985. Conceptele lui Binet şi anume, vârstă bazală, vârstă plafon,

vârstă mentală au fost reţinute dar Terman a dorit să meargă mai departe de intenţiile lui Binet de a

depista doar retardaţii mental. El a dorit să creeze un test care să poată diferenţia nivelele sau

gradele de dezvoltare a abilităţii intelectuale într-o populaţie normală. Un asemenea test poate fi

utlizat nu numai pentru identificarea şi prognozarea abilităţilor copiilor retardaţi, ci şi pentru

predicţia performanţelor şcolare şi a altor criterii ale copiilor normali.

Varianta din 1916 apare sub denumirea Revizia Stanford-Binet şi Extinderea Scalei de

inteligenţă Binet-Simon. Itemii au fost grupaţi pe nivele de vârstă iar testul a circulat apoi sub

denumirea Scala de Inteligenţă Stanford-Binet, care s-a dovedit a fi superioară variantelor Binet-

Simon din toate punctele de vedere (Aiken, L., 1987). Printre cele mai importante elemente de

noutate pot fi menţionate următoarele:

- apar direcţiile standard pentru administrare şi scorare;

- sunt elaborate normele sau etaloanele;

- numărul testelor a crescut de la 54 la 90, renunţându-se la unii itemi din variantele Binet-Simon şi

adăugând un număr mare de itemi noi.

În construirea acestei scale Terman a făcut efortul de a include teste care nu erau atât de

dependente de experienţele de învăţare specifice din şcoală. El avea convingerea că testele de

inteligenţă trebuie să cuprindă sarcini ce să abordeze experienţele comune ale copiilor într-o cultură

dată. Mai mult chiar decât Binet, Terman a accentuat asupra naturii genetice a inteligenţei şi, de

aceea, asupra faptului că testul de inteligenţă trebuie să măsoare potenţialul ereditar. Deşi

recunoştea că acest potenţial nu poate fi măsurat direct prin testele psihologice, argumenta că, dacă

un test de inteligenţă abordează experienţele comune cultural şi, deci, toţi copiii din cadrul culturii

au ocazia să profite din ele, atunci copiii mai inteligenţi trebuie să profite mai mult din aceste

experienţe şi să achiziţioneze scoruri mai înalte la test decât copiii mai slab dotaţi.

În ceea ce priveşte cotarea, în calcularea vârstei mentale creditul total de luni câştigat de un

subiect a fost determinat ca sumă a creditului în luni pentru fiecare subtest trecut. La numărul de

10

luni egal cu nivelul de bază (basal age) al subiectului (cel mai înalt nivel de vârstă la care subiectul

reuşeşte la toate testele) se adaugă numărul corespunzător de luni credit pentru toate subtestele până

la vârsta plafon (ceiling age), care înseamnă cel mai scăzut nivel de vârstă la care subiectul eşuează

la toate testele. După stabilirea vârstei mentale şi a vârstei cronologice (transformarea anilor în luni)

se aplica formula de calcul a coeficientului de inteligenţă. Dacă, de exemplu, un copil de 10 ani ar fi

trecut toate testele specifice acestei vârste, valoarea coeficientului de inteligenţă ar fi fost 120/120 x

100 = 100. Dacă ar fi trecut doar testele pentru vârsta de 8 ani, ar fi avut o valoare a Q.I. = 80.

Pentru Scala din 1916, vârsta mentală maximă de atins a fost de 19 ani şi 6 luni (234 de

luni). De exemplu, indiferent de cât de inteligent ar fi fost un copil de 16 ani (adică 192 de luni), el

nu putea obţine o valoare a Q.I. mai mare de 122.

234/192 x 100 = 122 Terman considera că dezvoltarea mentală încetează la aproximativ 16 ani, de aceea a decis

ca, pentru orice examinat a cărui vârstă cronologică este de 16 ani şi peste, valoarea vârstei

cronologice în cadrul formulei Q.I. trebuie să fie fixată la 16 ani (192 de luni).

Referitor la standardizare, eşantionul folosit a fost compus în întregime din rezidenţi albi

din California. Deşi iniţial el cuprindea 1900 de copii şi 400 de adulţi, pentru a se ajunge la grupuri

omogene pentru fiecare nivel de vârstă, numărul total al copiilor a fost redus la 1000.

4. Reviziile Bateriei de inteligenţă a lui L. Terman

Revizia din 1937

Lewis Terman şi asociatul său, Maud Merrill, au început revizuirea, în anul 1926, a Scalei

din 1916, plecând de la două neajunsuri majore ale acesteia şi anume: a) validitatea scăzută a

anumitor itemi; b) nereprezentativitatea normelor. După 11 ani, respectiv, în 1937, au fost publicate

două forme alternative ale testului, purtând iniţialele numelui mic (L şi M). Ele au făcut posibilă

testarea şi, apoi, retestarea cu forma echivalentă pentru a determina dacă experienţe sau tratamente

au schimbat valoarea Q.I.-ului.

Această scală a fost extinsă în jos, până la 2 ani şi, în sus, până la 3 nivele superioare ale

adultului. Extinderea în sus a condus la o vârstă mentală maximă de 22 de ani şi 10 luni, dar nu a

oferit în mod real o scală pentru adulţi. Extinderea a făcut însă posibilă mai buna testare a copiilor

dotaţi – unul din interesele speciale ale lui Terman.

Faţă de varianta anterioară, Scala din 1937 a avut mai mulţi itemi şi, totodată, o mai mare

varietate de itemi. S-au introdus teste noi privind performanţa, cum ar fi, copierea desenlor şi s-au

redus testele verbale. Similar cu Scala din 1916, au fost aplicate trei criterii în luarea deciziei dacă

să se introducă un item: a) fiecare item trebuie să fie judecat dacă este sau nu o măsură a

11

comportamentului inteligent; b) procentul copiilor care reuşesc la un item trebuie să crească odată

cu vârsta cronologică; c) media vârstei mentale a celor care trec itemul trebuie să fie semnificativ

mai mare decât media vârstei mentale a celor care nu reuşesc la item. Între 6 şi 8 subteste incluse la

fiecare nivel au fost grupate la intervale de ½ de an pentru anii II-IV, intervale de 1 an pentru anii

VI-XIV, o medie pentru adulţi şi 3 nivele pentru adultul superior.

Cotarea răspunsurilor se făcea după un algoritm bine precizat. Se acorda o lună credit pentru

reuşita la fiecare din cele 6 subteste pentru fiecare nivel începând cu Anul II şi până la Anul V. Se

acorda câte 2 luni credit pentru fiecare din cele 6 subteste trecute la fiecare nivel pentru anii VI-XIV

şi pentru nivelul mediei adulte. Se acordau 4, 5 şi 6 luni credit pentru reuşita la fiecare din cele 6

subteste din cadrul nivelelor pentru adulţii superiori I, II, III. La fel ca şi varianta din 1916, testarea

începea prin aflarea nivelului de vîrstă cel mai înalt la care subiectul putea să treacă toate subtestele

(vârsta bazală). Apoi, testarea continua până la obţinerea vârstei plafon, adică cel mai scăzut nivel

de vârstă la care examinatul eşuează la toate subtestele. Vârsta mentală a subiectului se calcula prin

adăugarea la vârsta bazală a numărului total de luni credit obţinute pentru toate subtestele trecute

până la vârsta plafon. În final, se calcula valoarea coeficientului de inteligenţă (Q.I.).

Referitor la standardizare, eşantionul a cuprins în jur de 3000 de subiecţi, selectaţi din 17

comunităţi din 11 state şi care sunt repartizaţi astfel:

- 100 de copii pentru fiecare ½ an pentru intervalele de vârstă 1 şi 1/2 ani-5 şi ½ ani;

- 200 de copii pentru fiecare an, pentru intervalele de vârstă 6-14 ani;

- 100 de copii pentru fiecare interval de 1 an, pornind de la 15 la 18 ani.

Băieţii şi fetele au fost repartizate în numere aproximativ egale, ceea ce face ca diferenţele la

test să fie minimale.

Desigur eşantionul a fost în mai mare măsură reprezentativ pentru populaţia totală

americană decât cel pentru Scala din 1916. Cu toate acestea, întrucât eşantionul cuprindea numai

albi americani, el nu poate fi considerat a fi într-adevăr reprezentativ pentru întreaga populaţie a

copiilor. (Cohen, R.I., Swerdlik, M.E., 1999). Distribuţia scorurilor Q.I. realizate de eşantionul folosit pentru standardizare. QI Procent Evaluare 160-169 0.03 Excepţional 150-159 0.2 Supradotare 140-149 1.1

Superior 130-139 3.1 120-129 8.2 110-119 18.1 Peste medie 100-109 23.5 Normal sau 90-99 23.0 Media 80-89 14.5 Sub medie 70-79 5.6 Intelect de limită 60-69 2.0

Deficienţi mintal 50-59 0.4 40-49 0.2 30-39 0.03

12

Analizând acest tabel, se observă că distribuţia este aproximativ normală, cu procentul cel

mai mare pentru normal sau medie (valoarea Q.I. = 90-109). De asemenea, reţin atenţia

extremităţile: retardaţii şi copiii supradotaţi.

Revizia din 1960

Din cele două forme alternante a fost construit un singur instrument, compus din itemii cei

mai valizi . Deci, unii itemi au fost eliminaţi iar alţii introduşi. Selecţia itemilor pentru noua scală a

fost bazată pe răspunsurile unui lot de aproximativ 4500 de subiecţi, cu vârsta între 2 şi ½ ani şi 18

ani, ce proveneau din 6 state americane. O variabilă secundară de clasificare în selectarea

eşantionului a fost categoria profesional-ocupaţională a tatălui. De asemenea, eşantioane

suplimentare de copii, cu vârsta între 6 şi 15 ani, din California, diferenţiaţi în funcţie de

randamentul şcolar şi ocupaţia tatălui, au fost folosite în vederea unei analize suplimentare a

itemului.

Scala din 1960 a fost destinată pentru subiecţii cu vârsta între 2 ani şi vârsta adultă şi ea

prezintă o serie de noutăţi, cum ar fi:

- variate obiecte de joacă pentru nivelele de vârstă mai scăzute;

- un manual al testului;

- o broşură cu foi de răspuns.

Numărul subtestelor pentru fiecare nivel este acelaşi ca şi în cazul Scalei din 1937. Pentru

fiecare nivel însă a fost construit un subtest formă alternantă care poate fi folosit atunci când

subtestul component al scalei nu poate fi aplicat corect. Subtestele pentru nivelele de vârstă scăzute

constau în sarcini verbale simple sau perceptual-motorii, dar pe măsură ce urcăm spre nivelele mai

înalte de vârstă, subtestele devin din ce în ce mai abstracte.

Timpul total de administrare a scalei este de o oră, însă el variază în funcţie de o serie de

variabile, precum: - experienţa şi deprinderile examinatorului; - vârsta, nivelul abilităţii şi motivaţia

examinatului. De o mare utilitate practică apare Manualul, care cuprinde direcţii mai clare privind

conduita celui ce aplică testele, stabilirea raportului cu subiectul, motivarea acestuia.

La fel ca şi varianta din 1937, testarea începe cu stabilirea vârstei bazale a examinatului şi

continuă până este obţinută vârsta plafon. Un nivel de pornire recomandat în cazul copiilor, ale

căror inteligenţă este de aşteptat să cadă între valorile normale, este 1 an mai jos decât vârsta

cronologică a examinatului.

O altă noutate constă în faptul că, în cazul copiilor şcolari, este recomandabil să se înceapă

cu subtestul Vocabular, cu ajutorul căruia să se determine vârsta de plecare, în funcţie de numărul

de cuvinte definite corect (6 cuvinte cerute la anul VI, 8 la anul VIII, 11 la anul X, 15 la anul XII

ş.a.m.d.). Creditul se acordă pentru reuşita la testul de la cel mai înalt nivel, precum şi la cele

13

cuprinse în anii de până la nivelul cel mai înalt. Maximum pentru vârsta mentală este 22 ani şi 10

luni, valoare care este prea mică pentru adolescenţii şi adulţii foarte dotaţi intelectual.

În ceea ce priveşte normele (etalonul), Scala nu a fost restandardizată, de aceea vârsta

mentală este exprimată în funcţie de rezultatele obţinute cu normele de grup din 1937. Totuşi, o

schimbare semnificativă este exprimarea performanţei totale în funcţie de deviaţia Q.I. Media = 100

şi SD (deviaţia standard = 16) pentru fiecare nivel. Aceasta permite direct compararea indivizilor în

diferite momente (la diferite vârste).

Revizia din 1972

Deoarece ediţia din 1960 nu a reprezentat o restandardizare a scalei din 1937, s-a impus de

la sine necesitatea reviziei normelor (Aiken, L., 1987). De aceea, conţinutul testului şi direcţiile de

administrare au rămas neschimbate, urmărindu-se numai obţinerea unui nou set de norme, noi

etaloane. Selectarea eşantionului a implicat un număr de paşi, rezultând într-o medie de 112 subiecţi

(între 43 şi 150) pentru fiecare nivel de vârstă. În total, eşantionul a cuprins 2100 de subiecţi (albi,

negri şi spanioli), cu vârsta între 2 şi 18 ani, ce au fost selectaţi din 7 comunităţi, în principal din

ariile urbane mai largi. Interesant este faptul că aceşti subiecţi au fost selectaţi dintr-un eşantion de

200.000 copii ce au fost folosiţi în vederea standardizării următoarelor teste: ITBS (Iowa Tests of

Basic Skills -Testele Iowa pentru deprinderile de bază); TAP (Tests of Academic Progress –

Teste ale progresului academic); CAT (Cognitive Ability Test – Testul abilităţilor cognitive).

5. Scala de inteligenţă Stanford-Binet – a IV-a ediţie (Stanford-Binet Intelligence Scale. Fourth Edition).

După un interval de aproape 8 ani de zile, cât a durat revizia ediţiei anterioare, este

publicată, în 1985, una dintre cele mai elaborate baterii de inteligenţă, sub numele Scala de

inteligenţă Stanford-Binet (A patra ediţie) şi sub semnătura unor psihologi de prestigiu: R.L.

Thorndike, E. Hagen şi J. Sattler.

Fundamentare teoretică. Această scală se bazează pe un model ierarhic al abilităţii

cognitive, ce cuprinde, la rândul lui, trei nivele. Cei care au dezvoltat acest model ierarhic au fost

influenţaţi de teoriile curente din domeniul psihologiei cognitive. Figura nr.1 ilustrează acest model,

ce cuprinde şi testele care măsoară fiecare dintre factorii săi. La vârful modelului este factorul G,

respectiv, Raţionamentul general, care este utilizat de către subiecţi pentru a rezolva problemele

pentru care nu au fost învăţaţi să le rezolve. Următorul nivel împarte factorul G în 3 factori

majori: Abilităţi cristalizate, Abilităţi analitic-fluide şi Memoria de scurtă durată. Abilităţile

cristalizate reprezintă factorii cognitivi implicaţi în achiziţionarea şi utilizarea informaţiei necesare

pentru abordarea conceptelor verbale şi cantitative în vederea rezolvării problemelor. În mare

14

măsură influenţate de educaţie, aceste abilităţi reprezintă, de asemenea, mai multe deprinderi de

rezolvare a problemelor verbale şi cantitative achiziţionate pentru o varietate de experienţe de

învăţare, atât formale (în şcoală), cât şi informale. La al treilea nivel al modelului, Abilităţile

cristalizate sunt divizate în 2 factori minori şi anume: Raţionamentul verbal şi Raţionamentul

cantitativ.

Abilităţile analitic-fluide reprezintă deprinderile cognitive necesare pentru rezolvarea unor

probleme implicând stimuli nonverbali sau figurali. Experienţele generale de viaţă sunt considerate

a fi mult mai importante în dezvoltarea acestor abilităţi decât educaţia formală. Abilităţile analitic-

fluide sunt măsurate cu ajutorul Raţionamanetului abstract/vizual.

Al treilea factor pentru al doilea nivel (Factori minori de grup) al modelului abilităţilor cognitive

şi anume, Memoria de scurtă durată este inclus datorită relaţiilor sale pozitive cu sarcini mult mai

complexe ale performanţelor cognitive. El este o măsură a abilităţii individuale de a reţine

informaţia până când ea este stocată în Memoria de lungă durată şi, pe de altă parte, de a extrage

informaţia din Memoria de lungă durată în vederea utilizării ei pentru rezolvarea de rpobleme.

Acest factor nu mai este diferenţiat, la al treilea nivel, aşa cum s-au prezentat lucrurile cu ceilalţi doi

factori majori de grup. Figura nr. 1, Modelul structurii teoretice a Scalei de Inteligenţă, Stanford-Binet, a IV-a ediţie

G – RAŢIONAMENTUL GENERAL

ABILITĂŢI CRISTALIZATE ABILITĂŢI FLUID ANALITICE

MEMORIA DE SCURTĂ DURATĂ

Raţionamentul verbal Raţionamentul cantitativ Raţionamentul abstract-vizual

Vocabular Cantitativ Analiza structurii Memorarea mărgelelor Înţelegerea Serii de numere Copiatul Memorarea propoziţiilor Absurdităţi Construirea ecuaţiei Matricile Memorarea cifrelor Relaţii verbale Îndoitul şi tăierea hârtiei Memorarea obiectelor Termenul de inteligenţă a fost înlocuit cu cel de dezvoltare cognitivă. De altfel, în Manualul

pentru a patra ediţie (Thorndike, R.L., Hagen, E. Sattler, J., 1986a) nu mai sunt folosiţi termeni,

precum: inteligenţă, Q.I., vârstă mentală. De exemplu, în loc de coeficient de inteligenţă (Q.I.) este

utilizat termenul de Scorul standard al vârstei – Standard Age Score (SAS). A patra ediţie a

acestei scale şi-a mai propus ca, suplimentar diagnosticării nivelului general al dezvoltării cognitive,

să ofere un profil clinic util al abilităţilor cognitive şi să reducă ponderea mult prea mare a

deprinderilor verbale din conţinutul ediţiilor anterioare.

În consecinţă, deşi a patra ediţie a Scalei este o revizie a ediţiilor anterioare, ea ne apare ca

fiind un test absolut modern privitor la conţinut, scale şi proceduri de testare (Aiken, L.R., 1987)

15

Obiective. Scala de inteligenţă Stanford-Binet (A patra ediţie) a fost construită pentru a

putea fi folosită la măsurarea abilităţilor cognitive a subiecţilor cu vârsta între 2 şi 23 de ani. În

acord cu autorii, ea urmăreşte şi alte obiective suplimentare şi anume:

1. de a diferenţia între elevii retardaţi mental şi elevii cu dificultăţi de învăţare;

2. de a ajuta la înţelegerea de ce, în mod particular, un elev are dificultăţi de învăţare în şcoală;

3. de a identifica elevii talentaţi.

Deşi Ediţia a patra a Scalei acoperă, practic, perioada de la 2 ani la vârsta adultă, utilizarea

termenului de adult ne poate conduce la eroare. Datele normative sunt disponibile numai pentru

indivizii cu vârsta între 18 şi 23 de ani, limitând, astfel, utilizarea scalei pentru adulţi. De aceea, ea

trebuie să fie folosită în vederea atingerii obiectivelor menţionate mai sus, care sunt legate mai ales

de copiii şi tinerii de vârstă şcolară. Bateria poate fi folosită de psihologii şcolari, psihologii

clinicieni şi de psihologii ce activează în alte domenii aplicate ale psihologiei.

Conţinut. Din „echipamentul” acestei baterii de inteligenţă fac parte:

a) materialele pentru subteste;

b) manualul pentru adminsitrare şi scorare;

c) manualul tehnic;

d) foaia de răspuns standard.

Bateria cuprinde 15 teste şi, pentru fiecare dintre ele, itemii sunt aranjaţi în ordinea

crescătoare a dificultăţii, fiind desemnaţi cu litere de la A la Y. Fiecare nivel are doi itemi, cu un

grad de dificultate aproximativ egal. Examinatorul trebuie să stabilească, în raport cu fiecare test,

vârsta bazală şi vârsta plafon, Manualul pentru adminsitrare oferind informaţii detaliate privind

modul cum se procedează (Thorndike, R.L., Hagen, E., Sattler, J., 1986b).

În continuare vor fi descrse foarte succint cele 15 teste.

Testul 1 – Vocabular. Conţine 46 de itemi, dintre care primii 14 sunt imagini ale unor obiecte

comune iar ceilalţi 32 prezintă cuvinte pe care subiecţii trebuie să le definească.

Testul 2 – Memorarea mărgelelor. Examinatului i se arată, timp de 5 secunde, un aranjament al

mărgelelor şi, apoi, i se cere să-l reproducă din memorie utilizând mărgele ce pot fi grupate în 4

forme şi 3 culori. Acest test este administrat pentru toate nivelele de intrare, deşi exemplele şi

sarcinile diferă în funcţie de acestea. De exemplu, nivelele de intrare A-G (itemii 1-10) solicită

subiectul doar să arate care sunt mărgelele ce le-au fost arătate, în timp ce nivelele H-Q (itemii 11-

26) îi cer să reproducă modelul de construcţie oferit.

Testul 3 – Cantitativ. Itemii 1-12 solicită subiecţii să plaseze corect zarurile, să numere, să adune, să

scadă şi să formeze serii logice de numere. Ceilalţi itemi (13-40) solicită rezolvarea unor probleme

cantitative prezentate fie vizual, fie oral. Testul este adminsitrat la toate nivelele de intrare,

examinaţii putând folosi creion şi hârtie pentru a oferi răspunsurile.

16

Testul 4 – Memorarea propoziţiilor. Aici sarcina examinatului este de a repeta anumite propoziţii

prezentate de către examinator. Există itemi pentru familiarizare iar testul este adminsitrat la toate

nivelele de intrare. Propoziţiile trebuie să fie prezentate cu acelaşi ritm iar examinatorul trebuie să

coboare vocea la sfârşitul itemului.

Testul 5 – Analiza structurii. Este singurul test cu timp impus, de aceea necesită folosirea

cronometului. El este adminsitrat la toate nivelele de intrare şi are itemi-exemplu în afara nivelelor

A-C. Primii 6 itemi utilizează Forma de lucru iar itemii 7-42 utilizează cuburile albe şi negre.

Sarcina subiectului este, pentru anumiţi itemi, de a reproduce un model oferit cu ajutorul unei

imagini şi, pentru alţi itemi, de a reproduce, cu ajutorul cuburilor, un model oferit de examinator.

Testul 6 – Înţelegerea. Primii 6 itemi solicită subiectul să arate diferite părţi ale corpului unui copil,

a cărui imagine este prezentată pe un cartonaş. Itemii 7-42 cer subiectului să ofere un răspuns

verbal la întrebări privind evenimente comune (de exemplu: „De unde cumpără oamenii cărţile ?”).

Testul este adminstrat la toate nivelele de intrare şi nu foloseşte itemi-exemplu.

Testul 7 – Absurdităţi. Este aplicat numai subiecţilor cu nivel de intrare A–L, cărora li se cere să

arate ce este greşit în cadrul unor imagini absurde. Există exemple pentru nivelele A–B.

Testul 8 – Memorarea cifrelor. Subiectului i se prezintă o serie de cifre iar el trebuie să le repete,

întâi, în aceeaşi ordine şi, apoi, în ordine inversă. Cifrele sunt citite cu o rată de una pe secundă iar

vocea examinatorului este coborâtă la sfârşitul fiecărui item. Testul este administrat numai

examinaţilor cu nivel de intrare I sau mai sus.

Testul 9 – Copierea. Este folosit numai pentru nivelele A–J. Nu sunt folosiţi itemi- exemplu. Pentru

itemii 1-12 examinatului i se cere să reproducă modelele examinatorului făcute din cuburi. Pentru

restul itemilor (13-28) examinatul trebuie să reproducă desene oferite. Se permite folosirea radierei.

Testul 10 – Memorarea obiectelor. Este administrat subiecţilor cu un nivel de intrare I şi peste acest

nivel. Concret, li se prezintă imagini cu unul sau mai multe obiecte şi apoi li se cere să identifice

obiectele în ordinea corectă a apariţiei lor. Obiectele sunt arătate cu o rată de unul pe secundă şi

sunt folosiţi itemi-exemplu.

Testul 11 – Matricile. Subiectului i se cere să completeze obiectul lipsă dintr-o serie, la itemii 1-22

folosindu-se un format bazat pe alegerea multiplă iar la itemii 23-26 folosindu-se un format scris.

Testul 12 – Serii de numere. Examinatului i se arată o serie de numere ce sunt aranjate în funcţie de

o anumită regulă şi el trebuie, după ce descoperă regula, să le completeze cu încă 2 numere. Testul

se aplică numai subiecţilor cu un nivel de intrare I şi peste acest nivel. Subiectul poate folosi creion

şi hârtie şi ambele numere trebuie să fie corecte pentru a primi credit. Deşi nu este timp impus se

sugerează ca, pentru fiecare item, să se aloce cca. 2 minute.

Testul 13 – Îndoitul şi tăierea hârtiei. Testul este adminsitrat numai subiecţilor cu un nivel de

intrare M şi deasupra. Pentru itemi-exemplu, examinatorul îndoaie şi taie bucăţi de hârtie iar

17

examinatul, folosind un format cu răspunsuri la alegere, selectează imaginea ce demonstrează cum

va arăta hârtia când va fi despăturită.

Testul 14 – Relaţii verbale. Acest test este adminsitrat numai examinaţilor cu nivel de intrare M şi

peste acest nivel. Examinatorul numeşte 4 lucruri iar examinatul spune prin ce se aseamănă primele

3 şi prin ce se deosebesc de al patrulea.

Testul 15 – Construirea ecuaţiei. În cadrul acestui test, oferit pentru nivelele de intrare M şi peste,

examinatul are sarcina de a construi o relaţie matematică, folosind numere şi simboluri operaţionale

(+, -, = etc.). Deşi nu este un timp impus se sugerează ca, pentru fiecare item, să fie afectate în jur

de 2 minute. Examinatul poate folosi creion şi hârtie pentru a găsi răspunsul.

Admnistrare şi scorare. Ediţia a patra a Scalei se aplică, după cum s-a mai precizat,

individual, de către un examinator experimentat, într-un loc liniştit, fără nici-o sursă de distragere.

Pentru a aplica şi interpreta corect testele este necesar ca examinatorul să fi parcurs un proces de

formare pentru administrarea testelor, în general, şi un proces de formare pentru administrarea

acestei baterii, în special. La rândul lui, Manualul pentru administrare oferă sugestii folositoare

privind: a) modul de adaptare a testelor la specificul individual; b) modul de dezvoltare şi menţinere

a raportului examinator-examinat; c) cum să fie testaţi copiii preşcolari.

Timpul mediu pentru adminsitrarea întregii baterii se situează între 60 şi 90 de minute şi este

de dorit, pentru a realiza o bună măsurare a modului de funcţionare intelectuală, să fie aplicate toate

testele. Autorii însă recomandă ca examinatorul să apeleze la una din bateriile sugerate pentru

diferite grupuri de vârstă. De asemenea, ei recomandă, pentru anumiţi subiecţi, ca aplicarea bateriei

să se facă în două sesiuni.

Pentru consemnarea rezultatelor subiecţilor este utilizat Caietul de răspuns standard

(Record booklet), care are un număr de 40 de pagini. Pe prima pagină a acestuia sunt înregistrate

scorurile parţiale şi totale (scoruri compozite) ce alcătuiesc Secţiunea a doua. Secţiunea I cuprinde

date de identificare a subiectului.

Secţiunea a III-a cuprinde factorii comportamentali care afectează performanţa la test.

Folosindu-se o scală cu 5 trepte, se consemnează în legătură cu fiecare din următorii factori:

Atenţia

a) absorbit de sarcină....................................................foarte uşor distras

Reacţii în timpul aplicării testului

a) nivel de activitate normală........................................nivel de activitate anormală

b) iniţiativă în activitate................................................aşteaptă să fie întrebat

c) rapiditate în răspuns..................................................necesită stimulare

18

Independenţă emoţională

a) încredere socială....................................................... insecurizare

b) încredere reală în sine................................................neîncredere în propriile abilităţi

c) confortabil în compania adulţilor.............................stânjenit

d) siguranţă....................................................................anxietate

Comportamentul de rezolvare a problemelor

a) persistent...................................................................renunţă uşor

b) reacţionează la eşec în mod firesc............................reacţionează la eşec în mod nefiresc

c) doritor să continuie...................................................caută să termine

d) stimulat de sarcinile grele........................................ preferă numai sarcinile uşoare

Independenţă faţă de sprijinul examinatorului

a) simte nevoia unei minime îndrumări................... simte nevoia unei laude constante şi a încurajării

Limbaj expresiv

a) articulare excelentă..................................................articulare foarte săracă

Limbaj receptiv

a) excelentă discriminare a sunetelor..........................discriminare a sunetelor foarte săracă

A fost dificil să stabiliţi relaţia cu această persoană?

Uşor..................................................................Dificil

Aplicarea bateriei presupune parcurgerea mai multor paşi. Întâi se administrează testul

Vocabular, cu scopul de a determina nivelul de intrare pentru celelalte teste. Pentru testul

Vocabular, nivelul de intrare este determinat de vârsta cronologică a subiectului Nivelul de intrare

determină, de asemenea, care subteste sunt administrate, precum şi punctul de intrare specific

pentru fiecare subtest. De exemplu, un examinat la nivelul cel mai scăzut, respectiv, nivelul A

(corespunzând vârstei cronologice de la 2.0 la 3 ani şi 11 luni dar depinzând de scorul la testul

Vocabular) ar primi 7 teste, pe lângă testul Vocabular. Fiecare dintre acestea (Memorarea

mărgelelor, Cantitativ, Memorarea propoziţiilor, Analiza structurii, Înţelegerea, Absurdităţi,

Copierea) au ca nivel de intrare primul item. Pe de altă parte, un examinat, pentru care nivelul de

intrare este T (corespunzând vârstelor cronologice între 6.0 şi 15 ani şi 11 luni, depinzând de

rezultatul la testul Vocabular) i s-ar aplica următoarele teste, cu numărul itemului de intrare în

paranteză: Memoria mărgelelor (15), Cantitativ (15), Memorarea propoziţiilor (19), Analiza

structurii (19), Înţelegerea (19), Absurdităţi (19), Memorarea cifrelor, în acelaşi sens şi în sens

invers (1), Memorarea obiectelor (1), Matricile (3) şi Serii de numere (3).

De fapt, bateria ce se aplică cuprinde un număr de la 8 la 13 teste,depinzând de vârsta

examinatului şi de nivelul de intrare stabilit cu ajutorul testului Vocabular. Există câteva versiuni

19

abreviate recomandate de autori şi detaliate în Manualul de adminsitrare (Thorndike, R.L., Hagen,

E., Sattler, J., 1986b).

Plecând de la punctul de intrare pentru un subtest examinatorul administrează itemi până

este stabilit „nivelul bazal”, pe de o parte, şi „nivelul plafon”, pe de altă parte. Nivelul bazal este

stabilit când toţi cei patru itemi pentru două nivele consecutive sunt trecuţi. Ajuns aici se presupune

că examinatul ar reuşi la toţi itemii mai uşori, de sub acest nivel, de aceea nu mai este necesar să fie

administraţi. După ce este determinat nivelul bazal, examinatorul adminstrează itemii din ce în ce

mai dificili, până la determinarea nivelului plafon. Şi aceasta se întâmplă atunci când subiectul

eşuează la 3 din 4 sau la toţi cei 4 itemi ce aparţin la două nivele consecutive. De aici se presupune

că itemii de peste acest nivel nu ar mai putea fi trecuţi.

Administrarea Scalei de inteligenţă Stanford-Binet, Ediţia a patra, la fel ca şi versiunile

anterioare, au un caracter adaptativ, în sensul că se bazează pe abilitatea estimată a examinatului (în

baza subtestului Vocabular)

După ce au fost atinse cele două nivele se trece la scorare. Se acordă 1 punct pentru reuşita

la un item şi 0 puncte pentru eşec. Scorul brut (numărul reuşitelor) este convertit în Scorul

standard al vârstei (SAS), bazat pe tabelele de norme corespunzător vârstei cronologice a

subiectului. În cadrul fiecărei arii de abilităţi cognitive valorile SAS pentru testele administrate sunt

însumate şi ce se obţine este convertit, folosind tebelul de norme corespunzător, stabilind, astfel,

SAS pentru fiecare arie cognitivă, începând cu Raţionamentul verbal. În final, sunt însumate

scorurile standard pentru cele 4 arii cognitive iar rezultatul obţinut este transformat, în baza

tabelului de norme, în Scorul compozit. Acesta este un index global al performanţei intelectuale.

El este o estimare a factorului g al lui Spearman (abilitate mentală generală).

Examinatorii pot raporta Scorul compozit SAS, împreună cu limitele de încredere, bazate, la

rândul lor, pe magnitudinea erorii standard a măsurării (SEM). Acest scor, plus sau minus o deviaţie

standard, oferă limite de încredere în procent de 68%. Dacă se adaugă sau se scade 1.96 SEM, sunt

oferite limite de încredere în procent de 95 % iar dacă se adaugă plus sau minus 2.56 SEM, limitele

de încredere vor fi de 99%. De exemplu, pentru un copil ce obţine un scor compozit de 120, limitele

de încredere pentru un procent de 95% vor fi de la 114 la 126 iar limitele de încredere pentru un

procent de 99% vor fi de la 112 la 128.

Standardizare. Lotul de standardizare a cuprins un număr de peste 5000 de subiecţi, cu vârsta

între 2 şi 23 de ani, selectaţi pentru a fi reprezentativi raportat la populaţia S.U.A în anul 1980.

Cuprinzând un număr aproximativ egal de bărbaţi şi de femei, eşantionul a avut următoarea

compoziţie, în procente: 78% - albi; 12% - negri; 6% - hispanici; 2% - asiatici; 2% - alţii. Subiecţii

au fost distribuiţi în 17 grupe de vârstă (de la 2 ani la 23 ani şi 11 luni). În stabilirea eşantionului au

fost luate în atenţie o serie de variabile, precum: regiunea geografică, dimensiunea comunităţii, rasa,

20

sexul, statut socio-economic. Cu toate măsurile luate pentru a se realiza o bună standardizare există

obiecţia legată de faptul că eşantionul a cuprins într-o măsură mai mare copiii ce proveneau din

clasa de mijloc şi din cea superioară şi într-o măsură mult mai mică copiii ce aparţineau clasei

inferioare. Problema a fost „rezolvată” prin faptul că au fost încărcate diferenţiat scorurile

individuale în calcularea datelor normative.

Rezultatele obţinute de subiecţii incluşi în eşantion au fost repartizate astfel:

Scor compozit Calificativ

peste 132 Excepţional 121 – 131 Superior 111 – 120 Peste medie 89 – 110 Media 79 – 88 Sub medie 68 – 78 Marginal sub 67 Retardat mental Caracteristici psihometrice. Fidelitatea scorurilor variază în funcţie de diferite teste şi

diferite grupe de vârstă. Pentru cea mai mare parte, coeficienţii privind fidelitatea sunt calculaţi în

baza Formulei 20 Kuder-Richardson (KR-20) şi au o valoare ridicată. Totuşi, aşa cum se specifică

în Manualul tehnic, ca să foloseşti Formula KR20 este necesar să presupui că toţi itemii ce sunt sub

nivelul bazal au fost trecuţi şi la toţi itemii de deasupra nivelului plafon subiecţii au eşuat. Întrucât

în realitate, presupunerea că eşecul va fi prezent la fiecare item de deasupra nivelului plafon nu este

confirmată strict, valoarea coeficienţilor de corelaţie poate fi oarecum mărită (Spruill, J., 1987).

După cum era de aşteptat, valoarea cea mai mare a fidelităţii s-a obţinut, la toate vârstele,

pentru Scorul compozitstandard al vârsteit (Composite SAS), ea înscriindu-se între .95 şi .99.

Coeficienţii fidelităţii pentru diferite arii cognitive depind de numărul testelor folosite şi au o

valoare cuprinsă între .80 şi .97. Pentru testele individuale, cu excepţia testului Memorarea

obiectelor, valoarea coeficienţilor fidelităţii se înscrie între .80 şi .90. Pe ansamblu, valoarea

coeficienţilor fidelităţii tinde să fie mai mare pentru grupurile subiecţilor mai în vârstă. Intervalul

dintre cele două testări a fost de 16 săptămâni.

Fidelitatea test-retest a fost calculată pentru două loturi, cu vârsta de 5 ani (57 de subiecţi)

şi, respectiv, de 8 ani (55 de subiecţi). Pentru cele mai multe dintre teste, valoarea coeficienţilor,

deşi mai scăzută decât a celor calculaţi privind consistenţa internă, se înscrie în limite acceptabile.

Valori scăzute au fost obţinute la testul Cantitativ (.28), la testul Copiere (.46) şi pentru aria

Raţionamentului cantitativ (.51). În afara acestor excepţii, valorile coeficienţilor fidelităţii incluse în

Manualul tehnic sunt comparate favorabil cu cele prezentate pentru WISC-R, WAIS-R; K-ABC şi

alte teste de inteligenţă administrate individual.

21

Pentru înţelegerea a ce măsoară Ediţia a patra a Scalei Stanford-Binet sau, altfel spus,

pentru verificarea validităţii, autorii şi-au orientat cercetările asupra a 3 aspecte:

1. structura internă a testului (folosind analiza factorială şi intercorelaţiile dintre teste);

2. corelaţii între Ediţia a patra şi alte instrumente de măsurare a abilităţilor intelectuale;

3. performanţa indivizilor, identificaţi prin alte instrumente psihodiagnostice, ca fiind în

posesia unui nivel scăzut al abilităţilor intelectuale.

O variantă a analizei factoriale confirmatoare a fost utilizată pentru a investiga structura

factorială internă a Ediţiei a patra. Rezultatele obţinute au fost folosite drept argumente pentru

fundamentarea bateriei. În mod clar fiecare test este saturat la un nivel înalt în factorul g sau

factorul abilitate generală. Nu în mod surprinzător testul Vocabular a avut cea mai mare

încărcătură în factorul g (.76), în timp ce Memoria pentru obiecte avea cea mai slabă încărcătură

(.51). Alte teste (de exemplu, Memoria pentru propoziţii, Matricile, Copierea) arătau că sunt

saturate în alţi factori decât cei propuşi de model.

Referitor la intercorelaţiile cu alte teste, după cum se poate constata din Tabelul nr. 9, în

urma cercetărilor s-a constatat că Scala Stanford-Binet, A patra ediţie corelează,

la nivel înalt, cu: Stanford-Binet Forma L-M (1972) - .81; Wechsler Intelligence Scale for

Children, Revised (WISC-R), Q.I. global - .83; Wechsler Preschool and Primary

Corelaţii ale scorului compozit la Scala Stanford Binet, ediţia a IV-a, cu alte teste de măsurare a inteligenţei TESTE PENTRU MĂSURAREA INTELIGENŢEI VALOAREA CORELAŢIEI Scala Stanford-Binet, Forma L-M (1972) .81 Scala Wechsler de inteligenţă pentru copiii (WISC-R) Q.I. Verbal .78 Q.I. Performanţă .73 Q.I. Global .83 Scala Wechsler de inteligenţă pentru preşcolari şi şcolari mici Q.I. Verbal .78 Q.I. Performanţă .71 Q.I. Global .80 Scala Wechsler de inteligenţă pentru adulţi Q.I. Verbal .90 Q.I. Performanţă .85 Q.I. Global .91 Bateria Kaufmann de măsurare a copiilor Procesarea secvenţială .84 Procesarea simultană .82 Scor compozit pentru procesarea mentală .89 Achiziţii .89 Scale of Intelligence (WPPSI), Q.I. global .80 Wechsler Adult Intelligence Scale, Revised (WAIS-R) Q.I. global .91 Kaufmann Assessment Battery for Children (K-ABC) Scoruri standard .82

.89 (apud Kaplan, R.M., Saccuzzo, D.P., 1993)

22

Pentru loturile de copii cu dificultăţi de învăţare s-au obţinut următoarele valori ale

corelaţiei Scalei Stanford-Binet, Ediţia a patra, cu: Stanford-Binet, Forma L.M. (1972) - .79;

Wechsler Intelligence Scale for Children, Q.I. global - .87; Kafmann Assessment Battery for

Children - .66.

Merite şi limite ale scalei. Scala Stanford-Binet, A patra ediţie, este unul dintre cele mai

elaborate instrumente pentru măsurarea inteligenţei. În urma nenumăratelor studii efectuate au fost

scoase în evidenţă o serie de merite incontestabile dar şi a unor limite (Sattler, J., 1992).

Meritele scalei:

1. Nivel înalt al validităţii. Scala a arătat o bună validitate concurentă, demonstrată de valorile

corelaţiilor cu alte instrumente psihodiagnostice folosite pentru măsurarea abilităţilor cognitive.

2. Nivel înalt al fidelităţii. Valoarea coeficienţilor privind consistenţa internă a Scorului compozit şi

ale scorurilor pe factori este foarte înaltă (valoarea medianului se înscrie între .91 şi .97), cu o

eroare standard a măsurării de mai puţin de 5 puncte.

3. Excelentă standardizare. Procedurile de standardizare s-au dovedit a fi foarte bune, eşantionul

fiind alcătuit în funcţie de mai multe variabile, precum: regiunea geografică, mărimea comunităţii,

apartenenţa etnică, vârsta, sexul şi statut socioeconomic.

4. Proceduri bune de administrare, confirmate de practică. Răspunsurile borderline sunt probate şi

sunt oferiţi itemi-exemplu pentru cele mai multe subteste.

5. Instrucţiuni de aplicare şi materiale ale testelor adecvate. Direcţiile de aplicare a testelor sunt uşor

de citit. Materialele sunt bine construite şi sunt atractive. Itemii-exemplu la multe teste ajută

subiecţii să înţeleagă cerinţele sarcinii. Lipsa unui timp impus constituie un avantaj pentru subiecţii

care nu pot obţine performanţe sub presiunea timpului.

6. Criterii de scorare folositoare. Criteriile pentru scorare au fost pregătite cu mare atenţie. La

testele Vocabular, Înşelegere şi Relaţii verbale sunt prezentate raţiunile pentru acordarea scorurilor

de 1 punct sau 0 puncte. Un număr de exemple demonstrează aplicabilitatea principiilor de scorare.

LIMITELE SCALEI

1. Lipsa unei baterii comparabile de-a lungul tuturor nivelelor de vârstă acoperite de scală.

Aceasta este o limită serioasă, deoarece scorurile obţinute de copiii de diferite vârste sunt bazate pe

diferite combinaţii de subteste. Numai 6 subteste sunt aplicate la toate vârstele (Vocabular,

Înţelegerea, Analiza structurii, Cantitativ, Memorarea mărgelelor şi Memoria pentru propoziţii).

Două teste încep la cel mai scăzut nivel de vârstă şi se opresc la nivelul anilor adolescenţei

(Absurdităţi şi Copierea). Patru subteste încep la vârsta de 7 ani şi se aplică până la cel mai înalt

nivel de vârstă (Matrici, Serii de numere, Memoria pentru cifre, Memoria pentru obiecte). Un

subtest începe la vârsta de 12 ani şi se aplică până la cel mai înalt nivel (Construirea ecuaţiei).

23

Numai la 2 nivele unui copil i se pot administra toate cele 15 teste (12 şi 13 ani). Lipsa continuităţii

de-a lungul nivelelor de vârstă, precum şi în interiorul subtestelor, face dificilă monitorizarea

schimbărilor în performanţă la subteste şi realizarea unor studii longitudinale.

2. Întinderea scorurilor este variabilă.

Scala eşuează în a oferi o aceeaşi întindere a scorurilor compozite, a scorurilor pe factori sau a

scorurilor la subteste pentru toate nivelele de vârstă acoperite de scală. De exemplu, scorurile

compozite mai mari de 164 pot fi obţinute de la vârstele de la 2-0-0 ani la 12-11-15 ani. După această

vârstă, ele încep să scadă, astfel că, la vârsta de 17-11-16 ani cea mai mare valoare a scorului

compozit este 149. Aceasta înseamnă că, chiar dacă un examinat răspunde la fiecare item corect,

scorul lui va fi diferit cu 15 puncte (aproape o deviaţie standard), dacă ar fi testat, întâi, la vârsta de 12

ani şi, din nou, la vârsta de 18 ani. În mod similar, scorul compozit cu valoarea 36 nu poate fi obţinut

la toate nivelele de vârstă. De exemplu, cele mai scăzute scoruri posibile la vârsta de 2 ani sunt: 95 (la

vârsta de 2-0-0 ani); 87 (la vârsta 2-3-16 ani); 80 (la vârsta de 2-7-16 ani) şi 73 (la vârsta de 2-11-16

ani). Numai la nivelul de vârstă 3-3-16 ani un copil poate obţine un scor mai mare decât 2 deviaţii

standard sub medie. Această valoare limită înseamnă că nu mai poate fi realizată diagnosticarea

retardării mentale pentru copiii cu vârsta între 2 şi 3 ani.

3. Sprijin limitat pentru scorurile celor 4 arii cognitive

Analiza factorială nu oferă suport pentru scorurile celor 4 arii cognitive de-a lungul tuturor nivelelor

de vârstă acoperite de scală.

4. Dificultăţi în scorarea răspunsurilor

Când răspunsurile la testele Relaţii verbale, Înţelegerea şi Vocabular diferă de cele incluse în

Ghidul pentru adminsitrare şi scorare, ele pot fi cotate cu dificultate. De asemenea, răspunsurile la

testul Copierea sunt dificil de scorat.

5. Dificultăţi în interpretarea normelor pentru subtestele la care au fost estimate valorile scorurilor

scalate pentru aceeaşi vârstă

De exemplu, valorile estimate ale scorurlui standard sunt oferite pentru vârsele 15, 16 şi 17 ani la

testul Absurdităţi. Pentru aceste vârste scorurile brute pot fi convertite în scoruri standard. Ghidul

pentru administrare şi scorare nu oferă, însă, nici un fel de statistică descriptivă pentru aceste

nivele de vârstă. De aceea, se recomandă ca subtestele să fie utilizate numai pentru vârstele în raport

cu care este oferită statistica descriptivă.

6. Absenţa descrierii procedurii pentru stabilirea criteriilor de diferenţiere (cutoff)

Nu există informaţii nici în Manualul tehnic, nici în Ghidul de adminsitrare şi scorare privind

numărul de itemi ce trebuie adminstraţi înainte de a opri testarea.

24

7. Exagerat de lung timpul de adminstrare

Din cauză că un singur subtest este prevăzut cu timp impus, perioada de aplicare a scalei pe diferiţi

subiecţi poate fi foarte mare. A aplica întreaga baterie pe un adolescent poate să dureze 2 ore şi

chiar mai mult.

8. Puncte pentru nivel de intrare incorect

Punctele pentru nivelul de intrare indicate în Ghidul de adminsitrare şi scorare pot să nu fie

potrivite pentru toţi copiii. De aceea, testul poate fi în mod nonnecesar prelungit şi copiilor li se pot

aplica itemi care sunt prea dificili la începutul testului.

În concluzie, Scala de inteligenţă Stanford-Binet, Ediţia a patra este unul dintre cele mai

cunoscute şi mai demne de încredere teste ce măsoară abilităţile intelectuale. Ea pleacă de la o

teorie puternică, bazată pe cercetări mai recente în psihologia cognitivă şi acoperă o mult mai largă

paletă de deprinderi cognitive ale examinatului decât ediţiile anterioare (Spruill, J., 1987). În

practică s-a impus mai ales în testarea copiilor, pentru a diagnostica retardarea mentală, pentru a

prognostica şi explica achiziţiile academice (Walsh, W.B., Betz, N.E., 1990).

6. Scala de inteligenţă Stanford-Binet. A cincea ediţie.

Această revizie a apărut sub îngrijirea lui G. Roid (2003) şi noua scală este destinată

măsurării inteligenţei persoanelor cu vârsta între 2 ani şi 85 de ani. După aplicarea bateriei se

calculează un număr de scoruri composite, inclusive o Scală globală IQ, derivată din 10 subteste

administrate. Scorurile subtestelor au M = 10 şi SD = 3.

Alte scoruri composite ce pot fi calculate sunt următoarele:

- scorul IQ al bateriei abbreviate;

- scorul IQ Verbal;

- scorul IQ Nonverbal

Toate scorurile composite au M = 100 şi SD = 15. În plus, testul permite calcularea a 5

scoruri ale factorilor Index, corespunzători celor 5 factori pe care se presupune că îi măsoară testul.

Care sunt cei cinci factori ?

(Precizare prealabilă. Ediţia a cincea se bazează pe teoria Cattell-Horn-Carroll (CHC) privind

abilităţile intelectuale)

I. Inteligenţa fluidă (Gf)

II. Inteligenţa cristalizată (Gc)

III. Cunoştinţe cantitative (Gv)

IV. Procesare vizuală (Gv)

V. Memoria de scurtă durată (Gsm)

25

Inteligenţa fluidă este evidenţiată, în cadrul testului, cu factorul Raţionamentul fluid – FR (factor

index nr. 1) şi el este măsurat cu subtestele

- Serii de obiecte/Matrici (test nonverbal);

- Analogii verbale (test verbal).

Inteligenţa cristalizată, evidenţiată, în cadrul testului, cu ajutorul factorului Cunoaştere – KN

(factor index nr. 2) şi el este măsurat cu subtestele:

- Imagini absurde (test nonverbal);

- Vocabular (test verbal).

Cunoştinţe cantitative, evidenţiate, în cadrul testului, cu ajutorul factorului Raţionament cantitativ –

QR (factor index nr. 3) şi el este măsurat cu subtestele:

- Raţionament cantitativ verbal (test verbal)

- Raţionament cantitativ nonverbal (test nonverbal).

Procesare vizuală, evidenţiată, în cadrul testului, cu ajutorul factorului Procesare vizual-spaţială –

VS (factor index nr. 4) şi el este măsurat cu subtestele:

- Poziţie şi direcţie (test verbal);

- Form Board (test nonverbal).

Memorie de scurtă durată, evidenţiată, în cadrul testului, cu ajutorul factorului Memorie de lucru –

WM (factor index nr. 5) şi el este măsurat cu subtestele:

- Memorie pentru propoziţii (test verbal);

- Răspuns întârziat (test nonverbal).

Administrare. După stabilirea raportului cu examinatul se începe cu itemii ce aparţin testelor

de familiarizare (routing tests). Cu ajutorul acestora se poate stabili nivelul de dificultate optim al

itemilor altor teste. Sunt două asemenea teste şi anume: Serii de obiecte/Matrici şi Vocabularul. De

altfel, cu ajutorul acestor două subteste se poate calcula scorul QI pentru Bateria abreviată.

Testele pentru familiarizare, precum şi multe alte teste, conţin itemi de învăţare, care sunt

folosiţi pentru ca examinatorul să se asigure că subiecţii au înţeles în ce constă sarcina.

Răspunsurile la aceşti itemi nu sunt luate în consideraţie pentru calcularea scorurilor însă aspectele

calitative ale acestora pot fi înregistrate în foaia de protocol.

Concret, toate subtestele sunt incluse în 3 cărţi. Cartea I-a conţine primele două subteste

pentru familiarizare. În urma aplicării lor, examinatorul estimează nivelul abilităţii subiectului şi

nivelul de începere a testării, cu itemii din Cartea a doua, potrivit pentru subiect.

Cartea a doua cuprinde următoarele 4 subteste nonverbale:

- Cunoaşterea (Absurdităţi în imagini);

- Raţionament cantitativ (nonverbal);

- Procesare vizual-spaţială (testul Form Board);

26

- Memoria de lucru (testul Răspuns întârziat).

Pasul următor constă în faptul că examinatorul va aplica subtestele verbale, şi anume:

- Raţionamentul fluid (testul Analogii verbale);

- Raţionamentul cantitativ (test verbal);

- Procesare vizual-spaţială (testul Poziţie şi direcţie);

- Memoria de lucru (testul memoria pentru propoziţii).

Pentru aplicarea fiecărui test există reguli foarte precise privind: - de unde se începe testarea;

- când se aplică testarea în sens invers; - când se opreşte testarea.

BIBLIOGRAFIE 1. CLINCIU, A.I. (2005). Psihodiagnostic. Editura Universităţii Transilvania, Braşov.

2. GREGORY, R.J. (1996). Psychological Testing. Hystory, Principles, and Applications. Second edition, Allyn

& Bacon.

3. GROTH-MARNAT, G. (1997). Handbook of Psychological Assessment. Third edition. New York: John Wiley

& Sons, Inc.

4. FLANAGAN, D.P., Harrison, P.L. (2005). Contemporary Intellectual Assessment. Theories, Tests, and Issues.

New York, London: The Guilford Press.

5. GROTH-MARNAT, G. (1997). Handbook of Psychological Assessment. Third edition. New York: John Wiley

& Sons, Inc.

6. MINULESCU, M. (2003). Teorie şi practică în psihodiagnostic. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de

Mâine.

7. MITROFAN, N., MITROFAN, L. (2005). Testarea psihologică. Inteligenţa şi aptitudinile. Iaşi: Polirom.

8. RĂŞCANU, R. (2003). Introducere în psihodiagnoza clinică. Editura Universităţii din Bucureşti.

9. THORNDIKE, R.L., HAGEN, E., SATTLER, J. (1986). Stanford-Binet Intelligence Scale; fourth edition. The

Riverside Publishing Company, Chicago.