Batalia de la Waterloo Batalia de la Waterloo[3] a avut loc la 18 iunie 1815, n apropierea local itasii Waterloo din Belgia de astazi, la 18 kilometri sud de Bruxelles, opunnd o armata franceza condusa de mparatul Napoleon unei armate a celei de-a saptea Coal isii, aflate sub comanda ducelui de Wellington si a feldmaresalului von Blcher. B atalia s-a ncheiat cu victoria decisiva anglo-aliasilor si prusacilor, victorie c e pecetluieste practic sfrsitul Imperiului napoleonian. Dupa ce mparatul Napoleon a preluat din nou puterea n martie 1815, o noua Coalisie europeana a masat armate la granisele Fransei, cu scopul de a-l nlatura. Napoleo n a decis nsa sa treaca primul la ofensiva, atacnd armata prusaca si pe cea angloaliata, ambele cantonate n Belgia. Astfel, au loc o serie de confruntari minore n jurul localitasii Charleroi si apoi bataliile de la Ligny si Quatre Bras, ambele purtate pe data de 16 iunie 1815. Desi cele doua batalii de pe 16 iunie s-au nch eiat cu victoria francezilor si au mpiedicat joncsiunea anglo-aliasilor si a prus acilor, ele nu au fost decisive, astfel ca, la 18 iunie, pe cmpul de batalie de l a Waterloo, armata anglo-aliata si elemente semnificative din armata prusaca au putut face joncsiunea pentru a pecetlui victoria decisiva a Coalisiei. n timpul b ataliei de pe 18 iunie, o treime din armata franceza, detasata tocmai pentru a mp iedica sau ntrzia semnificativ naintarea prusacilor a marsaluit ntr-o direcsie gresi ta si apoi a fost resinuta de un Corp de armata prusac inferior numeric la Wavre . Ca urmare a nfrngerii catastrofale de la Waterloo, ramasisele armatei franceze, re grupate pe linia rului Sambre, sub comanda maresalului Soult, apoi Grouchy, s-au retras n Fransa, asteptnd ofensiva Coalisiei. Batalia de la Waterloo a avut ca rez ultat caderea definitiva a lui Napoleon, care, ntors la Paris imediat dupa finalu l bataliei, a constatat ca nu mai are sussinerea Forului legislativ si, ca atare , a abdicat pe 22 iunie. Armata franceza a continuat sa lupte o perioada mpotriva trupelor Coalisiei, pna la ncheierea unui armistisiu, semnat la inisiativa minist rului de razboi francez, Maresalul Davout. Odata ostilitasile ncheiate, n Fransa a avut loc A doua Restaurasie , adica ntoarcerea pe tron a Casei de Bourbon, prin pre tendentul la Tron al Casei Regale, Ludovic al XVIII-lea. nainte de batalie Manevra Charleroi", Ligny si Quatre Bras Napoleon era constient de dezechilibrul existent ntre forsele Coalisiei si propri ile sale forse, dar stia si ca forsele inamice erau extrem de dispersate si avea u nevoie de cteva luni pentru a invada Fransa. Astfel, singura sansa pentru mparat ul francez era sa atace forsele Coalisiei nainte ca acestea sa devina prea numero ase, sa cstige o victorie decisiva si astfel sa spere ca va zdruncina moralul ina micilor sai. Pentru a pune n aplicare acest plan, Napoleon maseaza o armata semni ficativa, Armata Nordului , la granisa cu Regatul sarilor de Jos, cu scopul de a at aca armatele Coalisiei stasionate n Belgia, mai exact, o armata anglo-aliata sub comanda Ducelui de Wellington si o armata prusaca, sub comanda Feldmaresalului B lcher. mpreuna, aceste armate ale Coalisiei erau aproape de doua ori mai numeroase dect cea franceza, dar fiecare dintre ele era mai slaba dect cea franceza. Ca ata re, Napoleon planuia sa se interpuna ntre cele doua armate si sa le mpiedice sa fa ca joncsiunea, nvingndu-le una cte una[4]. Armata Nordului traverseaza astfel granisa n dreptul localitasii Charleroi pe data de 15 iunie 1815, spre surprinderea totala a comandansilor Coalisiei, care nu an ticipasera o astfel de manevra. n ziua urmatoare, pe data de 16 au loc doua batal ii majore la Ligny si Quatre Bras. n cadrul bataliei de la Ligny, mparatul, avnd la dispozisie o mare parte din Armata Nordului , i nvinge pe prusaci, dar, din cauza un ei erori ale comandamentului central francez, victoria nu este desavrsita. n acest timp, la Quatre Bras, Maresalul Ney, comandant al aripii stngi a armatei, reuses te n prima faza sa l mpiedice pe Wellington sa vina n ajutorul aliatului sau prusac, dar francezii nu profita suficient de slabiciunea inisiala a armatei anglo-alia te. Astfel, Napoleon nu reuseste sa nvinga decisiv niciuna dintre cele doua armat e inamice si, n plus, francezii nu reiau urmarirea cu suficienta energie pe data de 17, astfel ca anglo-aliasii si prusacii se pot retrage n relativa ordine, pe r

ute paralele, cu scopul definit de a face joncsiunea cu prima ocazie. Supraestimn du-si victoria, Napoleon detaseaza aripa dreapta a armatei sale, comandata de Ma resalul Grouchy, ordonndu-i acestuia sa urmareasca armata prusaca pentru a o mpied ica sa se regrupeze si sa faca joncsiunea cu anglo-aliasii, n timp ce mparatul va folosi restul armatei pentru a i nvinge pe anglo-aliasi. n acest timp, n noaptea din spre 16 spre 17 iunie, armatele Coalisiei s-au retras, armata prusaca ajungnd pe data de 17 la Wavre iar cea anglo-aliata ocupnd nalsimile de la Mont Saint-Jean, l a sud de localitatea Waterloo, barnd naintarea francezilor spre Bruxelles. Forsele franceze, conduse de Napoleon ajung la rndul lor n fasa platoului Mont Saint-Jean pe 17 seara, instalndu-si bivuacurile fasa n fasa cu cele ale soldasilor lui Well ington[5]. Cmpul de batalie si condisiile meteorologice Cmpul de batalie, situat n dreptul platoului Mont Saint-Jean reprezinta o cmpie uso r ondulata, ce urca n pante usor nclinate, dinspre hanul Gros-Caillou, sau Caillou spre platoul Mont Saint-Jean. Cmpul de batalie masura n jur de 3 kilometri pe axa nord-sud (din vrful platoului pna la satul Placenot) iar pe axa est-vest masura ap roximativ 5,5 kilometri (de la Braine-L'Alleud la vest, pna la Chapelle-Saint-Lam bert la est)[6]. Pe axa nord-sud a cmpului de batalie se afla drumul Charleroi-Br uxelles, iar pe cea est-vest, un alt drum, mai pusin important, numit drumul spr e Ohain; acesta din urma parcurgea creasta pe care se dispusesera trupele angloaliate. Cmpul de batalie nu era, deci, defel cmpia trista despre care vorbeste Victo r Hugo, nalsimile maxime fiind de nu mai pusin de 132 de metri, n dreptul fermelor Mont Saint-Jean si Belle Alliance. Pentru francezi, panta ce trebuia urcata pen tru a intra n contact cu inamicul, era destul de abrupta. Urmare a plloilor toren siale si furtunii de pe data de 17, solul era nmuiat si extrem de noroios iar vre mea de pe data de 18 a fost foarte calda[6]. Anglo-aliasi si prusaci: Forsele disponibile si planurile de lupta Armata anglo-aliata Pentru batalia ce se anunsa, ducele dispunea de 67 000 - 68 000 de oameni si 168 de tunuri si obuziere, deoarece lasase nu mai pusin de 17 000 de oameni la Hal, de teama ca Napoleon i va taia liniile de aprovizionare, nvaluind prin Mons[7]. S oldasii britanici, aproape tosi profesionisti, mulsi veterani ai razboiului din peninsula iberica, erau totusi extrem de prost platisi, supusi unei discipline f oarte dure si aparsinnd saracimii semi-analfabete, rurale si urbane. Procentul so ldasilor englezi era destul de scazut si, cu excepsia celor cteva regimente scosi ene recrutate esensialmente regional, batalioanele britanice cuprindeau o putern ica componenta irlandeza (20-40%). Condusi de subofiseri excelensi dar cu ofiser i care, n mare parte, aparsineau nobilimii sau burgheziei si care si cumparasera g radul, soldasii britanici, scursurile pamntului [8], erau totusi niste magnifici com batansi. Daca infanteria britanica, numarnd circa 25 000 de oameni, reprezenta o forsa experimentata si de temut, nu aceeasi afirmasie se poate face despre caval eria britanica. Aceasta avea un nivel general scazut cu privire la disciplina, a bilitate tactica si pusina experiensa de lupta (cele doua brigzi de cavalerie gre a britanica erau la prima campanie) dar cuprindea excelensi spadasini si era rec unoscuta pentru avntul sau si pentru faptul ca poseda cei mai buni cai din Europa , la acea vreme[9]. n afara de trupele britanice, armata anglo-aliata era extrem de eterogena, att din punct de vedere al nasionalitasii, ct si al valorii combative. Germanii din Hano vra, Braunschweig, Nassau, cei din King's German Legion (KGL), mpreuna cu belgien ii si olandezii ce luptau pentru Regatul sarilor de Jos, formau aproape 2/3 din armata anglo-aliata comandata de Wellington[10]. Aceste forse reprezentau o comb inasie ntre soldasi si ofiseri experimentasi, milisii cu o valoare combativa ndoie lnica si proaspesi recrusi. Soldasii din Nassau, peste 7 000 de oameni, reprezen tau o categorie distincta, majoritatea fiind veterani ce participasera n trecut l a bataliile razboaielor napoleoniene, n solda Imperiului napoleonian. O a doua ex cepsie, si mai notabila, o reprezenta KGL, unitate excelenta formata veterani di n Hanovra care trecusera n solda regelui Angliei nca din 1803 si care facusera ndel

ungata si sngeroasa campanie din peninsula iberica[11]. Armata prusaca Armata prusaca din 1815 nu mai era aceeasi armata cu tactici nvechite care fusese practic anihilata de francezi n doar o zi, cu 9 ani n urma. Construita pe modelul francez de serviciu militar obligatariu, adoptnd mparsirea pe corpuri de armata s i o serie de concepte strategice si tactice moderne, armata prusaca reprezenta t otusi o armata aflata nca n plina reconstrucsie. Cu ofiseri si subofiseri de profe sie, aceasta armata cuprindea regimente ale armatei regulate propriu-zise, dar s i milisii Landwehr, voluntari din Freikorps si recrusi fara experiensa. Ofiserii , desi aproape n totalitate exponensi ai nobilimii prusace, se bucurau totusi de o bogata experiensa: de la gradul de capitan n sus, tosi ofiserii prusaci prezens i la Waterloo si ncepusera cariera nainte de 1806. Dintre toate cele 31 de regiment e cte cuprindea armata prusaca din 1815, nu mai pusin de 25 se aflau sub comanda lui Blcher, nsa doar 7 dintre acestea erau compuse din soldasi care sa aiba o expe riensa reala de lupta. Calitatea elementului uman si a celui material reprezenta u punctul slab al acestei armate. Dupa cum se demonstrase deja la Ligny, unde ar mata prusaca pierduse un sfert din efective[12], aceasta era nca departe de a fi comparabila cu armata lui Frederick cel Mare, dar era numeroasa, putea conta pe un numar mare de veterani si era excelent condusa la nivel central de binomul co mplementar format din strategul Gneisenau si batrnul razboinic Blcher[13]. Dispozitivul lui Wellington Tactician fara egal, Ducele de Fier stia ca va nfrunta o armata superioara si deci alege un cmp de batalie pe care l studiase atent cu un an nainte: platoul Mont Sain t-Jean, la sud-est de localitatea Waterloo si de padurea Soignes, n care intensio na sa si retraga trupele n caz ca francezii i-ar fi strapuns linia[14]. Terenul of erea numeroase adncituri unde rezervele se puteau masa, fara a fi expuse artileri ei inamice. Anticipnd atacuri frontale, Ducele si-a dispus trupele pe un front fo arte restrns, pusin peste 3 mile (sub 4 kilometri)[15]. n plus, aici se gaseau o s erie de ferme, care au intrat n istorie si care exista si astazi: acestea ofereau o pozisie defensiva avantajoasa pentru a ancora flancurile armatei si a asigura centrul; astfel, castelul si complexul de cladiri Hougoumont (numite si Goumont ) la vest, mica ferma La Haye Sainte, n spatele careia se afla o cariera de nisip , ea nsesi folosita ca pozisie defensiva; n centru si ferma La Papelotte si La Hay e la est, sunt alese de Duce pe data de 17. La vremea respectiva panta pe care t rebuiau sa o urce cei care voiau sa atace cele 3 ferme era mult mai abrupta dect cea pe care o putem vedea astazi, rezultat al lucrarilor de excavare ntreprinse p entru construirea Colinei Leului , monument comemorativ. Wellington si va dispune tr upele pe un front restrns, formnd linia de lupta mai mult sau mai pusin ntre cele 3 ferme, acestea mpiedicnd o acsiune de flancare din partea inamicului, care ar fi trebuit mai nti sa cucereasca fermele. Aplicnt una dintre tacticile sale favorite, denumita reverse slope , Ducele a fost atent sa si plaseze grosul forselor n spatele pantei pe care o face platoul Mont Saint-Jean, pentru a nu prezenta inamiului de ct o mica parte din dispunerea sa strategica si pentru a minimiza efectele bombar damentului inamic[16]. Cu toate ca armata lui Wellington era mparsita administrativ n doua corpuri (Hill pe dreapta si Prinsul de Orania n centru) si o rezerva (sub comanda directa a Duc elui), n realitate aceasta mparsire nu avea nici o importansa tactica: unitatea de manevra era divizia astfel ca Ducele transmitea deseori ordine direct comandans ilor de divizii[17]. La Waterloo, dispozitivul anglo-aliat era constituit dupa c um urmeaza: Aripa stnga a armatei, aflata ntre intersecsia dintre drumul Bruxelles-Charleroi s i ferma Papelotte, acoperea aproape 2 kilometri, era formata doar din doua diviz ii, cea anglo-hanovriana a lui Picton si cea belgiano-olandeza a lui Perponcher, care, n plus, fusesera greu ncercate la Quatre Bras, cu doua zile n urma. Cele dou a divizii totalizau aproximativ 11 000 de baionete, dar doar 7 500 dintre acesti a aparsineau armatei regulate, restul fiind milisii. Wellington realizase ca ace ste trupe nu sunt suficiente pentru a sine 2 kilometri de front, de aceea adauga se ca rezerva prima brigada din divizia Sir Lowry Cole (milisii n numar de 2 500,

sub comanda colonelului Best) si urma sa trimita n acel sector si cea de-a doua brigada a diviziei, cei 2 000 de veterani englezi ai lui John Lambert, aflasi nca n mars dinspre Bruxelles. n plus, prezensa a 30 de tunuri, a trei brigazi de cava lerie (ale lui Vivian, Vandeleur si Ponsonby, comandnd Union Brigade) ce totaliza u 3 000 de sabii, ct mai ales faptul ca prusacii ar fi trebuit sa soseasca pe aic i, dinspre Wavre, erau elemente de natura sa l linisteasca pe Wellington cu privi re la flancul sau stng[18]. Centrul armatei era mult mai puternic. Larg de doar cteva sute de metri si acoper it de mica fortareasa pe care o reprezenta ferma La Haye Sainte, centrul anglo-a liat cuprindea divizia von Alten, sussinuta de soldasii din Nassau (von Kruse) s i de cavaleria grea a lui Somerset cu cei 1 000 de calaresi ai sai din Household Brigade. si mai n spate se afla ntreaga cavalerie belgiano-olandeza, ce totaliza 3 000 de sabii. n plus, aici erau dispuse nu mai pusin de 50 de tunuri, parsial d esfasurate, parsial n rezerva[18]. Aripa dreapta era si mai puternica, cuprinznd att trupe dispuse pentru a apara put ernicul si esensialul avanpost de la Hougoumont, ct si trupe dispuse ceva mai napo i, ntre Hougoumont si Braine l'Alleud, pentru a evita o posibila manevra de flanc are din partea inamicului. Astfel, la Hougoumont, erau dispusi n prima linie, apa rnd parcul, cei 3 700 de infanteristi din Garda britanica, comandasi de Cooke si sussinusi de 1 000 de tragatori de elita detasasi din divizia Perponcher si von Alten. La nord-vest de complexul de la Hougoumont se aflau: brigada Mitchell, di vizia Clinton si grupul lui Friedrich Wilhelm von Braunschweig. si mai la vest s e afla divizia belgiano-olandeza a lui Chass, desfasurata n apropiere de oraselul Braine l'Alleud. Ca atare, soldasii aflasi la Hougoumont erau sussinusi de aprox imativ 20 000 de soldasi, dintre care 15 000 din armata regulata. Brigazile de c avalerie Dornberg, Grant si Arentschildt mpreuna cu cavaleria din Braunschweig ad uceau sussinerea suplimentara a 3 700 de sabii, la care se adaugau nu mai pusin de 74 de piese de artilerie[18]. Imperiul Francez: Forsele disponibile si planurile de lupta Armata Nordului Diferita de oricare armata franceza a razboaielor napoleoniene, construita pe si stemul serviciului militar obligatoriu si pe cel al meritocrasiei, Armata Nordulu i era destul de eterogena din punct de vedere social, majoritatea soldasilor avnd, evident, origini extrem de modeste. Armata beneficia n teorie numai de veterani, dar numeroase surse indica un numar foarte mare de recrusi n rndurile franceze. O mare parte dintre soldasi si ofiseri erau fie fosti prizonieri de razboi, elibe rasi dupa prima abdicare a lui Napoleon, fie militari lasasi la vatra de Bourbon i si deci extaziasi de ntoarcerea mparatului si extrem de doritori de revansa. Cu toate acestea, forsa morala a soldatului francez era afectata de suspiciunea cva si-generalizata privitoare la ofiseri, mulsi dintre acestia fiind suspectasi ca ar avea simpatii monarhiste. Dupa cum subliniaza istoricul francez Henri Houssay e, aceasta armata franceza era redutabila si fragila n acelasi timp, fiind capabi la de incredibile acte de bravura dar, n egala masura, predispusa spre a se lasa prada panicii[19]. Micul dejun de la Gros-Caillou mparatul francez era constient ca va trebui sa ia inisiativa pentru a-l bate pe W ellington ct mai repede[20] dar dispunea de extrem de pusine informasii cu privir e la efectivele si intensiile inamicului. Reunisi la 8 dimineasa, pe data de 18 la hanul Gros-Caillou, cei mai importansi dintre generali sunt consultasi n legat ura cu modul cum ar trebui purtata batalia. Prima problema a fost faptul ca inte nsiile Ducelui nu erau cunoscute: proaspat ntors din recunoastere, Ney sussine ca englezii sunt gata sa se retraga si ca o vor face, daca atacul nu este declansa t curnd.[21]. Faptul ca mparatul l trimisese pe inginerul sau militar, generalul Ha xo sa inspecteze fortificasiile si lucrarile de terasament inamice, iar acesta a proape ca nu gasise nimic de acest gen, nu parea dect sa confirme ca Wellington s e va retrage[22]. Cu toate acestea, mparatul era convins ca nu este cazul, din mo

ment ce retragerea ar fi nsemnat abandonarea fara lupta a orasului Bruxelles[21]. Cu toate acestea, generalii, mai ales veteranii iberici, ezitau nsa sa nfrunte in fanteria britanica printr-un atac frontal, pe acest tip de teren. Soult si exprim a rezervele cu privire la oportunitatea purtarii bataliei, declarnd ca "infanteri a engleza n cadrul unui duel este diavolul", iar Reille opineaza ca aceasta ar fi inexpugnabila , atacata frontal, pe un teren de batalie deluros de tipul celui de la Mont Saint-Jean. Cu toate acestea, mparatul stie ca, n razboi, moralul este ese nsial si nu accepta remarcile defetiste, admonestndu-l pe Soult: Pentru ca Welling ton v-a batut, l considerasi un general mare. Dar eu acum va spun ca Wellington e un general slab, ca englezii sunt trupe slabe si ca totul va dura ct o masa de p rnz. Roberts[23] afirma ca Napoleon ar fi spus aceste cuvinte cu simplul scop de a -si exprima iritarea fasa de defetismul afisat, urmndu-si obiceiul de a defaima i namicul n public pentru a ridica moralul propriilor oameni[24]. Astfel, trziu n timpul diminesii, mparatul a conceput un atac de diversiune asupra Hougoumont, menit sa atraga aici rezervele anglo-aliate, fapt care ar slabi cent rul si aripa stnga, unde ar urma sa atace masiv infanteria Corpului I, sussinuta de o Mare Baterie si, eventual de rezerve sau chiar de Garda[25]. ntr-adevar, Napol eon prevedea posibilitatea unui atac masiv, combinat, format din cavaleria grea franceza si soldasii din Garda, acest atac urmnd sa aiba loc dupa-amiaza, atunci cnd centrul englez era destul de slabit si deci ar fi fost spulberat de un asemen ea atac[26]. Atacul ar fi trebuit sa nceapa devreme n timpul diminesii, pentru ca pna la prnz armata inamica, inferioara numeric, sa fie batuta si n retragere, dar m ajoritatea forselor franceze erau nca destul de departe de linia de batalie, deoa rece ajunsesera trziu n timpul nopsii si si instalasera bivuacurile mult n spatele f ermei Belle Alliance. Acesti soldasi aveau nevoie de cteva ore de odihna suplimen tara. Totusi, motivul esensial al amnarii atacului era ca furtuna de pe data de 1 7 facea aproape imposibila manevrarea cavaleriei si artileriei, lucru subliniat dealtfel de experimentatul artilerist Antoine Drouot. Dupa batalie, Drouot va ad mite cu regret ca s-a nselat si ca nu ar fi trebuit sa ceara amnarea atacului[27] dar un atac matinal, insuficient sussinut de artilerie si cavalerie ar fi fost g reu de conceput[28]. Dispozitivul lui Napoleon Neavnd prea multe informasii despre intensiile lui Wellington si despre dispoziti vul anglo-aliat, n mare parte disimulat n spatele crestei platoului Mont Saint-Jea n, mparatul si dispune trupele simetric, pentru a putea exploata orice posibilitat e. Astfel: Aripa stnga era formata din trupele lui Reille, Corpul II de armata, care nsa fuse se serios uzat de bataliile de pe data de 16, n plus, neputnd sa conteze pe divizi a generalului Girard. Cu Girard ranit mortal la Ligny si dupa pierderile grele s uferite, aceasta divizie a trebuit sa ramna n urma si sa se reformze. Corpul II ma i cuprindea deci doar: 13 000 de baionete (diviziile Jrme Bonaparte, Foy, Bachelu) , 1 300 de calaresi (divizia de cavalerie usoara a lui Pir) si 36 de tunuri. n spa tele acestei prime linii se aflau cele doua divizii ale Corpului III de Cavaleri e de Rezerva (Kellermann), formate din 3 000 de dragoni, carabinieri si cuirasie ri si comandate de generalii L'Hritier si Roussel d'Hurbal. Acestuia i se se adau ga divizia de cavalerie grea a Garzii (1 600 de calaresi), sub comanda lui Guyot [29][30]. n centru, ntre Belle Alliance si Caillou, se afla rezerva, formata din Corpul VI ( Georges Mouton, conte de Lobau) caruia i mai ramasera doar doua divizii comandate respectiv de Simmer si Jannin, a treia, cea a generalului Teste, fusese detasat a si oferita lui Grouchy. Astfel, Mouton mai dispunea doar de 6 000 de baionete cu 30 de tunuri, dar erau trupe proaspete, care nu luptasera cu doua zile n urma. Mai n spate, tot n rezerva, era infanteria Garzii Imperiale, formata din trei div izii: Friant (divizia de grenadieri pedestri), Morand (divizia de vnatori pedestr i) si Duhesme (divizia de infanterie a Tinerei Garzi ), n total 13 000 de infanteris ti si 72 de tunuri. n fine, tot n centru se aflau si doua divizii suplimentare de cavalerie usoara, comandate de generalii Domon si Subervie (2 000 de calaresi)[2 9][30]. Pe stnga, dincolo de soseaua Bruxelles-Charleroi erau dispuse trupele Corpului I,

comandat de contele d'Erlon, adica diviziile de infanterie Quiot (care comanda n locul generalului Allix), Donzelot, Marcognet si Durutte si, n fine, divizia de cavalerie usoara a aceluias corp (aflata n fasa fermelor La Papelotte si La Haye) , comandata de Jacquinot. n total, acest corp cuprindea 16 000 de infanteristi, p este 1 500 de calaresi si 46 de tunuri. n spatele sau se aflau cuirasierii din Co rpul IV de Cavalerie de Rezerva al lui Milhaud, adica 2 700 de calaresi mparsisi n doua divizii comandate de Watier de Saint-Alphonse, respectiv de Delort. n fine, tot aici se afla divizia de cavalerie usoara a Garzii (2 000 de calaresi), coma ndata de generalul Lefebvre-Desnouettes[29][30]. mparatul francez avea la dispozisie o forsa usor superioara numeric si calitativ, mai ales n ceea ce priveste artileria (268 de piese), dar acest avantaj era dimi nuat, din cauza faptului ca trupele inamice se aflau pe teren nalt si n spatele cr estei. Ca atare, francezii nu puteau folosi cu eficiensa dect obuzierele, cu exce psia anumitor secsiuni de pe cmpul de batalie. La aceasta se adauga condisiile me teorologice defavorabile: deoarece plouase abundent, noroiul format era gros, ce ea ce mpiedica folosirea la eficiensa maxima a artileriei, mai ales la distanse m ari. Ghiulelele tunurilor, pentru a produce pierderi semnificative inamicului, t rebuiau sa poata ricosa din pamntul nfundat, lovind mai mulsi oameni, pe masura ce si urmau traiectoria. Acest lucru nu se putea ntmpla atunci cnd pamntul era desfunda t, caz n care ghiulelele nu puteau ricosa si se opreau n noroi. Cavaleria franceza , desi superioara numeric (14 000 de oameni) si mult superioara ca experiensa si disciplina, avea totusi dezavantajul unor cai de calitate mai slaba, dezavantaj resimsit dealtfel de toate puterile continentale dupa campania din Rusia, cnd ne miloasa iarna ruseasca a rapus cea mai mare parte a cailor cu care s-a nceput cam pania[31]. Batalia nceputul bataliei - Atacul de la Hougoumont Topografia Batalia de la Waterloo a nceput spre sfrsitul diminesii zilei de 18 iunie, mparatul ascultnd sfaturile generalului Drouot, care a subliniat faptul ca ploaia aproape nencetata din ultimele zile va face foarte dificila manevrarea artileriei si ca efectul bombardamentului va fi diminuat. Cteva ore erau necesare pentru ca pamntul sa se usuce. Acest lucru face ca primul atac sa nu fie dat dect dupa ora 11[32]. Cert este ca prima miscare a venit din partea francezilor, la Hougoumont. Aici se afla un complex de cladiri: o solida resedinsa nobiliara, grajduri, hambare, locuinse pentru sarani, toate nconjurate de un zid de piatra nalt de doi metri, a carui poarta principala era n partea de nord, adica nspre liniile anglo-aliate, pe aici putndu-se face destul de usor aprovizionarea cu munisii, grasie unui drum n epavat. n plus, n jurul complexului de cladiri, privind dinspre liniile franceze, se mai aflau: pe partea dreapta, o mare gradina nchisa si o livada, nspre liniile franceze (spre sud) se afla o mica padure iar pe partea stnga era o pasune. Totul era nconjurat de un canal pentru adaparea animalelor si de un gard de nuiele. Di nspre liniile franceze, tot ce se putea vedea era sansul si liziera[33]. Atacul Topografia acestui complex de cladiri nu era cunoscuta defel de comandantul Corp ului II, generalul Reille, care deci nu l putea bombarda eficient si nu stia nici macar daca inamicul a ocupat acest complex. Decide deci sa nceapa un prim atac d e infanterie, pe care l va conduce cea mai puternica dintre diviziile sale, cea a prinsului Jrme Bonaparte. Cel mai mic dintre frasii mparatului, Jrme era un militar mediocru dar avea sansa de a fi secondat de un excelent sef de stat major, gener alul Guilleminot, caruia i revenea n mod concret responsabilitatea de a conduce op erasiunile diviziei formate din doua puternice brigazi de veterani, cu efective complete ce totalizau 6 500 de oameni. Atacul avea sa fie deschis brigada genera lului Bauduin, care cuprindea o unitate excelenta, perfect adaptata pentru acest gen de lupta, 1ul regiment de infanterie usoara. Pe masura ce 1ul regiment de i nfanterie usoara nainta spre padurea de la Hougoumont, precedat de tragatorii sai

de elita, artileria franceza deschise focul asupra trupelor britanice aflate pe colina din spatele complexului de cladiri, moment ce semnaleaza nceputul batalie i. De pe aceste pozisii, artileria anglo-aliata deschise la rndul sau focul pentr u a raspunde. Oamenii lui Bauduin, bombardasi de artileria inamica, trec canalul si ajung n apropiere de liziera, unde sunt primisi de un baraj de gloanse venind dinspre padure, semn ca aceasta este aparata de inamic. Generalul Bauduin, este ranit mortal, dar brigada continua sa avanseze[34]. Hougoumont - poarta dinspre sud si zidul exterior Pentru Ducele de Wellington, pozisia de la Hougoumont era una cruciala si, de ac eea, daduse ordin ca aceasta sa fie aparata pna la ultimul om. Prima linie era fo rmata din 1ul batalion al regimentului 2 Nassau, oficial ncadrat ca fiind vnatori (Jger), n realitate fiind nsa antrenate si narmate ca trupe de infanterie obisnuite. n stnga lor, trupele britanice Guards aparau gradina si livada. Sub presiunea cre scnda a francezilor, din ce n ce mai numerosi, batalionul din Nassau ramne fara mun isii si, demoralizat de forsa atacului inamic, rupe rndurile. Tragatorii francezi ajung deci pna la zidul exterior al complexului, ramas pentru moment fara aparat ori, nsa trupele britanice de Garda reusesc sa revina n timp util. Cu o zi n urma, britanicii construisera platforme, astfel ca puteau apara cu succes impozantele ziduri exterioare. n aceste momente, Ducele, aflat pe nalsimile din spatele comple xului, ordona obuzierelor sale sa deschida focul asupra padurii de la Hougoumont , aflata acum n totalitate sub controlul francezilor. Obuzele explozive si mai al es srapnelul, o invensie britanica de ultima ora, fac ravagii n rndurile francezil or, care sunt nevoisi sa opreasca asaltul asupta zidurilor exterioare si sa dea n apoi, astfel ca trupele britanice de Garda pot relua controlul padurii[35]. Poarta nordica de la Hougoumont Primul atac asupra Hougoumont esuase; dupa circa o ora de lupte, soldasii Corpul ui II pierdusera terenul pe care reusisera sa l cstige, n mare parte din cauza focu lui sussinut al artileriei inamice. Astfel, pentru a diminua efectul focului de atilerie asupra infanteriei, toata artileria franceza ncepe sa sinteasca artileri a anglo-aliata, care raspunde, desi primise ordinul direct de la Duce sa nu iros easca munisiile ci sa sinteasca doar infanteria[36]. Fara succes n atacul inisial , francezii si intensifica asaltul, adaugnd brigada Soye, ai carei tragatori de el ita reusesc rapid sa recucereasca padurea. De aceasta data, francezii nu mai ata ca frontal ci intra n livada laterala, aducnd cu ei un tun pentru a ncerca sa sparg a zidul de piatra si sa intre n incinta, dar contraatacul britanicilor zadarnices te aceasta inisiativa. Cu toate acestea, majoritatea anglo-aliasilor fiind ocupa si sa reziste atacului lui Soye, brigada Bauduin, comandata acum de colonelul Cu bires, reuseste sa ocoleasca complexul prin partea opusa, ajungnd pna la poarta din spre nord, care, spre deosebire de cea dinspre sud, nu fusese baricadata, fiind calea de acces pentru aprovizionarea aparatorilor cu munisii. n aceste momente es te consemnat faptul ca francezii gasesc aceasta poarta deschisa, surprinznd doua companii britanice, aflate n afara incintei. Acestia din urma se retrag precipita t n interior, de-abia reusind sa nchida masiva poarta de lemn n urma lor, dar reusi nd sa traga asupra bravului Cubires, ranindu-l si oblingndu-l sa abandoneze comand a brigazii. Cu toate acestea, grasie mai ales giganticului sublocotenent Legros, francezii reusesc sa forseze marea poarta nordica a castelului Hougoumont si un numar mare de soldasi francezi reusesc sa intre n incinta, declansnd o sngeroasa l upta corp la corp. Doar grasie valorii si curajului comandantului lor, locotenen t-colonelul Macdonnell, britanicii reusesc sa nchida poarta si sa evite pierderea pozisiei. Dintre francezii patrunsi n incinta, este crusat doar un tobosar - un baiat care nu ajunsese nca la vrsta adolescensei. Cu toate acestea, complexul era acum ncercuit de ntreaga divizie a prinsului Jrme, mpiedicnd aprovizionarea cu munisii si punnd o presiune enorma asupra aparatorilor. n aceste momente, Sir John Byng s i brigada sa de infanterie de Garda, formata din al doilea batalion Coldstream G uards si al doilea batalion al regimentului 3 Foot Guards, aduce ntaririle mult a steptate, care reusesc sa dislocheze forsele franceze dinspre poarta din nord. n

jurul orei unu si jumatate, situasia era din nou restabilita la Hougoumont, astf el ca Ducele se ndeparteaza pentru prima data de complex[37]. Pe tot parcursul dupa-amiezii, francezii au continuat atacurile asupra Hougoumon t si n ciuda bravurii demonstrate de unii dintre generali, cum ar fi Prinsul Jrme, nu au reusit sa cucereasca pozisia, trupele aliasilor si regimentele usoare engl eze (Guards) pastrnd padurea si parcul, pentru un timp. Dar este esensial mai ale s faptul ca au reusit sa pastreze castelul, care nu a cazut nici un moment n minil e francezilor, cei 3 500 de anglo-aliasi respingnd pe rnd atacurile celor peste 8 000 de francezi, atacuri ce au durat 8 ore[38]. n jurul orei 16, castelul era n fl acari, urmare a bombardamentului francez, astfel ca locotenent-colonelul Macdonn ell, comandantul trupelor ce aparau castelul, primeste ordin de la Wellington sa si dispuna oamenii n zonele neafectate de incendiu si, odata ce se va prabusi aco perisul, sa ocupe mai ales ruinele zidurilor, n interiorul gradinii. Aprovizionar ea cu munisii s-a facut n mod continuu prin poarta de nord a castelului, n ciuda f ocului aproape nencetat al tragatorilor francezi[39]. Marea Baterie n timp ce Ducele de Wellington era obligat sa si trimita o parte din rezerve pentr u a pastra pozisia cruciala de la Hougoumont, ntre ora 11 si amiaza, francezii au adunat artileria de rezerva a Corpurilor I, II si VI ntr-o Mare Baterie . Pieselor grele de 12 livre din artileria de rezerva a celor 3 Corpuri de armata li se ada ugau piesele de artilerie divizionare de 6 livre, ale celor patru divizii ale Co rpului I, deci, n total 54 de tunuri, dispuse pe o singura linie, de-a lungul pan tei ce coboara dinspre ferma Belle Alliance, fasa n fasa cu centrul si aripa drea pta a anglo-aliasilor, la o distansa de circa o mie de metri fasa de acestia. Mi siunea de a instala si de a comanda aceasta Mare Baterie i fusese ncredinsata gene ralului Desales, comandantul artileriei Corpului I. n stilul caracteristic al str ategiei napoleoniene, scopul bateriei era acela de a bombarda puternic sectorul care urma sa fie atacat, adica pozisiile centrale prezumate ale anglo-aliasilor, disimulasi, n mare parte n spatele crestei platoului Mont Saint-Jean. Daca majori tatea trupelor anglo-aliate nu erau vizibile pentru francezi, n schimb, de cealal ta parte, o buna parte din trupele anglo-aliate remarcasera n departare, cu ngrijo rare crescnda, concentrarea pieselor de artilerie[40]. Marea baterie franceza, odata instalata, acoperea un front de aproximativ doi ki lometri si, avnd n vedere distansa la care se situa, tirul sau nu urma sa aiba dect un efect psihologic, mparatul nefiind dispus sa riste apropiind prea mult tunuri le de linia inamica. Cu toate acestea, generalul Ruty, comandantul ntregii artile rii a Armatei Nordului , nu era dispus sa se mulsumeasca doar cu un efect psihologi c, astfel ca i-a ordonat lui Desales sa gaseasca o pozisie mai avansata pentru a -si instala bateria, acesta din urma identificnd o platforma naturala, n apropiere de La Haye Sainte, unde artileria putea fi instalata ulterior, daca atacul de i nfanterie ar fi avut succes[41]. Toate tunurile Marii Baterii au deschis focul n acelasi timp, ntre amiaza si ora 13, reusind n pusin timp sa creeze un sentiment g eneral de insecuritate n liniile anglo-aliate, astfel ca o serie de trupe au treb uit sa fie repozisionate pentru a fi menajate. n acest timp, artileria anglo-alia ta, destul de bine protejata de teren, a raspuns cu un tir redutabil, ignornd ord inele Ducelui, care interzisese contrabateria pentru a economisi munisiile[42]. Atacul Corpului I francez Pna n acest moment, totul decurge conform planului mparatului, aflat la micul han R ossomme, n apropiere de marea ferma Gros-Caillou, unde acesta, suferind de o seri oasa problema de sanatate, si va petrece cea mai mare parte a zilei, departe de p rima linie[43]. De altfel, majoritatea autorilor care au descris batalia au mens ionat suferinsa fizica a mparatului si absensa sa prelungita de pe cmpul de batali e. Cu toate acestea, dupa bombardamentul celor 54 de piese de artilerie[44], spr e ora 13:30, Michel Ney, prins de Moscova, ordona atacul spre La Haye Sainte. Ge neralul conte d'Erlon era pregatit sa si lanseze cele 4 divizii de infanterie (Qu iot, Donzelot, Marcognet si Durutte), cu sussinerea unor elemente din Corpul IV de cavalerie, asupra centrului si flancului anglo-aliat. Scopul acestora era: pe ntru Quiot, sa ia si sa sina La Haye Sainte, neutraliznd trupele ce aparau carier

a de nisip; pentru Donzelot, sa atace brigazile Bijandt, Kempt si Pack, pentru M arcognet, sa atace brigazile Best si Winke; iar pentru Durutte, sa ia fermele Pa pelotte si La Haye.[45]. Cu toate acestea, elementele de cavalerie si infanterie nu au fost organizate ntr-un atac coerent n care sa se poata sussine reciproc iar artileria nu a fost implicata[46]. Nici macar brigada de cavalerie usoara a Cor pului I, condusa de generalul Jacquinot nu s-a alaturat pentru a sussine vastul atac de infanterie[47]. naintarea Corpului I a fost dificila - soldasii trebuiau sa parcurga aproximativ 1 km de teren nclinat si plin de noroi iar panta devenea tot mai anevoiasa pe masura ce o urcau - iar atunci cnd soldasii lui d'Erlon au a juns n sfrsit n contact cu cei 6000 de inamici, acestia erau pregatisi sa i primeasc a cu focuri bine coordonate. Contele d'Erlon i mai ntlnise pe englezi n peninsula ib erica si cunostea tactica preferata de Wellington de a folosi dispunerea infante riei n linie si focul de la mica distansa pentru a contracara tactica franceza ob isnuita de a avansa n coloane de atac compacte. Fara a fi absolut clar cine a ord onat folosirea acestei formasii, este clar ca Corpul I a abandonat obisnuitele c oloane de atac franceze, n favoarea unei coloane n masa , ceea ce presupunea dispuner ea regimentelor n linie, unul dupa altul, pe divizii, la mica distansa, n patru co loane uriase mbinnd o buna putere de de foc, relativa protecsie mpotriva cavaleriei si mai ales permisnd un atac violent pe o suprafasa mare. Generalul a fost deseo ri criticat de istorici pentru formasia si modul de conducere a atacului, sublin iindu-se ca o asemenea formasie de atac era prematura[48]. Cu toate acestea, sol dasii Corpului I au reacsionat destul de bine inisial, raspunznd focului inamic. Atacul s-a desfasurat de-a lungul aripii stngi anglo-aliate si avea ca scop final capturarea fermei La Haye Sainte. Superioritatea numerica a francezilor ncepea sa si spuna cuvntul - brigada olandeza a lui Bijlandt, greu ncercata la Quatre Bras, doua zile mai devreme, rupe rnduril e, celelalte sunt mpinse napoi, dincolo de drumul scufundat, nspre La Haye Sainte. Flancul britanic si aliat era pe cale de a ceda, mai ales ca Durutte a reusit sa cucereasca La Papelotte, oblignd trupele din Nassau, comandate de Prinsul de Sax a-Weimar, sa evacueze pozisia[49]. Dar cuirasierii Corpului IV, dispusi pe flanc urile Corpului I, nu exploateaza ocazia. Astfel, Wellington are timp sa i ordone lui Picton sa si foloseasca rezerva de infanterie pentru a nchide bresa pe care fr ancezii reusisera sa o realizeze. Contraatacul de infanterie este violent si a a vut succes dar generalul Picton a fost mpuscat n cap n timp ce si comanda din prima linie divizia, murind nca de la primele schimburi de focuri[50]. sarja cavaleriei grele britanice Elanul francezilor se frnge si Wellington observa acest lucru. Este momentul ca b ritanicii sa si intensifice contraatacul: pentru a redresa situasia critica a fla ncului sau, Ducele i ordona comandantului cavaleriei, secundul sau, generalul Lor d Uxbridge sa lanseze imediat un contraatac[51] iar acesta organizeaza imediat c avaleria grea n linie si sarjaza. Calarind extraordinarii lor armasari, Guards Ca valry Brigade, comandata de Lordul Somerset mpreuna cu Union Brigade (din care fa ceau parte si faimosii Royal Scots Greys), comandata de Sir William Ponsonby, n t otal 2300[52] dintre cei mai buni calaresi britanici, au atacat n masa compacta dn d peste cap o parte din cuirasierii lui Milhaud. Prima confruntare de cavalerie a avut loc ntre oamenii lui Somerset si brigada de cuirasieri a lui Travers din d ivizia 13 a lui Watier (regimentele 7 si 12). Pe masura ce avansasera, acestia d in urma suferisera n urma focului artileriei britanice, nainte de a se lovi de Gua rds Cavalry Brigade, fapt n urma caruia au fost respinsi. Pe flancul lor stng, bri tanicii s-au bucurat de un succes similar atunci cnd cuirasierii francezi au opri t sarja atunci cnd au ntlnit un drum n debleu si astfel nu s-au putut forma pentru b atalie, retragndu-se iar apoi fiind respinsi. Unii dintre cuirasieri, necunoscnd t erenul, au cazut chiar n debleul drumului, adnc de csiva metri[53], care este vizib il si astazi. Aspectul drumului n debleu dupa batalie este redat de Victor Hugo n romanul "Mizerabilii" (Cartea nti - Waterloo, Capitolul XIX - Cmpul de batalie n tim pul nopsii), nsa amploarea carnagiului descris de scriitor este exagerata. Cei doi generali britanici, au continuat sa avanseze, surprinznd total coloanele franceze de infanterie. Este cert ca infanteria franceza, surprinsa fiind n coloan a n masa , majoritatea regimentelor nu pot forma caree (singura formasie cu adevara

t eficace mpotriva cavaleriei) si astfel sufera pierderi enorme si este nevoita s a se retraga. Pierderi grele au suferit mai ales diviziile lui Marcognet si Quio t, care au fost atacate combinat de cavaleria grea inamica si de brigada 8 de in fanterie a lui Kempt (din divizia 5 de infanterie a lui Picton)[53]. Cavaleria b ritanica, impulsionata de aceste succese, uita de orice disciplina, ignora ordin ele de repliere trmbisate de trompetistii lui Uxbridge si si continua sarja dincol o de linia lor dintre Papelotte si La Haye Sainte si se ndreapta direct spre Marea Baterie franceza, taind tunarii si mprastiind atelajele si munisia. sarja este su rprinzatoare si violenta si mulsi tunari francezi fug de pe cmpul de batalie dar situasia este restabilita atunci cnd apar cuirasierii lui Farine si lancierii lui Jacquinot care i resping pe englezi si i urmaresc napoi spre La Haye Sainte, doar pentru a fi la rndul lor respinsi n urma unei contrasarje a husarilor britanici, s ussinusi de dragonii si carabinierii din sarile de Jos[53]. nceputa bine, sarja b ritanica de cavalerie este respinsa cu pierderi grele, inclusiv aceea a generalu lui William Ponsonby dar i cstiga timp presios Ducelui de Fier . Doar disciplina defi citara a calaresilor britanici a facut ca rezultatele acestui atac sa nu fie une le semnificative. Situasia nu a fost nsa att de grava: majoritatea unitasilor de c avalerie implicate n atac vor putea sa mai joace un rol important, lansnd numeroas e contrasarje pe tot parcursul dupa amiezii, la vest de La Haye Sainte, ca raspu ns la atacurile de cavalerie franceze. Contrar anumitor descrieri ale bataliei, regimentele de cavalerie grea britanica nu au fost defel nimicite ci doar respin se cu pierderi grele[54]. Acestea vor fi active pe tot parcursul dupa-amiezii, dupa cum declara o serie de surse extrem de credibile, citate de istoricul militar britanic Digby Smith[53] . Doar Scots Greys , care fusesera atacasi frontal de cuirasieri si din flanc de la ncierii colonelului Bro[55], au fost scosi din lupta, suferind cu aceasta ocazie cea mai mare parte din pierderile de 44,5%, suferite pe parcursul zilei[56]. Sosirea primelor elemente prusace Poate mai grav dect esecul Corpului I este faptul ca Napoleon a putut observa n de partare, spre est, chiar la debutul atacului lui Drouet d'Erlon, un nor de praf, care, la o inspecsie atenta, pare a fi o coloana n mars. Consultasi, ofiserii de stat major privesc la rndul lor prin lunete dar distansa este mare si opiniile s unt mparsite: unii cred ca ar fi copaci, alsii cred ca sunt trupe[57]. Napoleon s tie ca i-a cerut nca din timpul nopsii dintre 17 si 18 Maiorului General, maresal ul Soult sa trimita ordin maresalului Grouchy sa reia comunicasiile cu armata , dec i mparatul nu are de ce sa se teama: cu siguransa ca acea coloana aflata n mars es te avangarda maresalului[58]. Cavaleria lui Domon si Subervie este trimisa n recu noastere si, dupa capturarea unor cercetasi prusaci, mparatul stie cu siguransa c a forsele ce se apropie nu sunt franceze, ci sunt capul de coloana al avangardei generalului prusac von Blow[6] dar n continuare judeca acest lucru ca nefiind gra v: din moment ce marchizul se apropie la rndul sau, va sosi exact la timp pentru a-l lovi pe von Blow n flanc. si aceasta deoarece prusacii se ndreptau spre satul P lacenot, iar Grouchy primise ordin sa se plaseze pe dreapta franceza, deoarece "b atalia e angajata pe linia spre Waterloo n fasa padurii Soignes[59]", ceea ce l-a r fi plasat pe maresal n pozisie ideala pentru a anihila corpul prusac. Lucrurile nu stau nsa asa: Soult este obisnuit sa comande armate si nu are nici u n fel de experiensa n calitate de comandant de stat major. Astfel, el nu a trimis dect un calares cu depesa catre maresalul marchiz de Grouchy, iar despre acest c alares nu se stie nimic; un al doilea, un polonez, s-a ratacit[60]. Grouchy nu e ste deci n drum spre satul Placenot, ci este nca n drum de la Gembloux catre Wavre s i nu va primi dect la ora 17:30 mesajul de ajutor trimis de Maiorul General la or a amiezii[60]. Atunci cnd Soult i spune mparatului ca a trimis un singur calares n t impul nopsii, Napoleon se ngrozeste: Ah, Domnul Berthier[61] ar fi trimis o suta! . Chiar daca nu a primit n timp util depesele imperiale, totusi Grouchy a fost prev enit de mai multe ori de subalternii sai de necesitatea reluarii comunicasiilor si mai cu seama despre necesitatea de a merge pe cmpul de batalie de la Mont Sain t-Jean. Maresalul a ramas totusi imperturbabil, hotart sa continue urmarirea pe t raseul sau inisial. Curnd prusacii sunt n numar suficient de mare pentru a lansa p

rimul atac asupra Placenot, pozisia-cheie pentru a controla drumul, principala ru ta de retragere a francezilor. Este nevoie de Corpul generalului Lobau (11 000 d e oameni) si de 2 divizii de cavalerie pentru a-i opri. Marele atac francez de cavalerie Este ora saisprezece: mparatul, care n continuare se simte rau[62], se afla la car tierul sau general, lnga ferma Gros-Caillou, la 2 km de linia frontului, lasnd n co ntinuare comanda efectiva a armatei maresalului prins de Moscova. La fel ca ntotd eauna, Ney este omul reacsiilor impulsive: interpreteaza o repliere tactica a un or regimente britanice din centru drept o miscare generala de retragere si deci doreste sa exploateze imediat aceasta aparenta bresa si sa l bata n sfrsit pe cel c are l-a nvins n Portugalia si l-a sinut n sah cu 2 zile n urma la Quatre Bras. Toate rezervele de infanterie, cu excepsia aceleia a Garzii, fiind deja angajate, mar esalul nu poate realiza nsa un adevarat atac combinat, motiv pentru care i ordona generalului Milhaud sa si pregateasca cuirasierii pentru atac la vest de La Haye Sainte, cu toate ca mparatul nu autorizase un atac de cavalerie[26]. Milhaud este cel care deschide atacul, umar la umar cu maresalul, dar, din greseala, se adau ga sarjei si cavaleria usoara a Garzii, comandata de Lefebvre-Desnouettes[63]. V azndu-i alaturi de el si stiind ca Garda nu se afla sub comanda sa, Ney presupune ca au fost trimisi de mparat, care vrea deci ca el sa intensifice atacul de cava lerie pentru a lua La Haye Sainte[64]. Pe lnga aceasta greseala, exista si o sinc opa n avansul infanteriei lui Drouet, care nu ataca n acelasi loc cu cavaleria. Este ora patru si Ney este n fruntea primei sarje ce se apropie rapid de infanter ia britanica formata n caree batalion cu batalion. Careul constituia o formasie s tandard de aparare mpotriva cavaleriei. Infanteristii formau formasii patrate, go ale la mijloc, cu laturile formate din 3 rnduri de oameni[65]. Pe lnga lipsa de ef iciensa tactica a unui atac de cavalerie nesussinut, o alta problema o constitui a relieful - panta abrupta si apoi dispunerea celor aproximativ 20 de caree lnga un plc de padure facea spasiul extrem de ngust pentru acsiunea unei unitasi de cav alerie att de numeroase. Disciplinasi, fara sa intre n panica, englezii pastreaza formasia si deschid focul la mica distansa, nimerind n plin. Cu prima linie n genu nchi, ei formeaza ziduri de baionete de forma patrata: ei nu expun nici un flanc , nu lasa nici o bresa si nimeni nu o ia la fuga. n mod evident, caii refuza sa s e arunce ntr-o masa de baionete, astfel nct atacul francez se frnge: regimentele si escadroanele se mprastie si sufera pierderi semnificative[66]. Reorganizasi, ei si reiau sarjele de mai multe ori, timp de o ora, descriind un cerc larg; de fieca re data ei sunt mai pusini. Nici artileria franceza nu se apropie suficient pent ru a provoca un numar mare de victime. Calaresii francezi ncearca totul: sa strapunga careele inamice, sa sara cu caii n mijlocul careului, dar fara rezultate notabile: englezii se clatina dar majorita tea careelor nu pot fi strapunse. Conform unei scheme clasice pentru tactica ace lor vremuri, pentru a se proteja n timpul sarjelor, tunarii anglo-aliasi se refug iaza n interiorul careelor, nsa tunurile ramn la discresia francezilor. Acestia nu sunt echipasi corespunzator pentru a le transporta, dar sunt dotasi cu niste cui e special concepute pentru a bloca sistemul de tragere, facnd tunul indisponibil pentru restul bataliei. De ce francezii nu au facut acest lucru ramne un mister. Maresalul Ney a fost vazut agitnd-se si lovind cu sabia n tunurile britanice, fapt ce nu poate dect sa sporeasca semnele de ntrebare[66]. n aceste condisii anglo-ali asii se pot ntoarce la tunuri dupa fiecare sarja, continund focul lor devastator, desi tunurile au fost de 12 ori n mna francezilor[67]. Wellington ordona cteva cont rasarje ale propriei sale cavalerii pentru a slabi presiunea imensa asupra infan teristilor sai; totusi calaresii britanici nu resesc mare lucru mpotriva unui com andant cum este Kellermann, dar cavaleria franceza continua sa sufere groaznic d in cauza focului artileriei. Epuizasi, francezii vor nceta atacurile de cavalerie n jurul orei 17:30[68]. Faptul ca generalul Drouot comanda Garda priva artileria franceza de extraordinara sa experiensa, fapt resimsit din plin la Waterloo, un de, n plus, un alt excelent comandant de artilerie a fost scos din lupa n jurul or ei 18: generalul Desvaux de Saint-Maurice, comandantul artileriei Garzii, ucis d e o ghiulea care i-a mai ranit grav si pe generalii Lallemand si Bailly de Month ion[69]. Artileria franceza a fost, din aceste cauze, deseori prost coordonata d

e-a lungul zilei de 18[70]. Capturarea Fermei La Haye Sainte Napoleon priveste prin luneta, de la Rossomme masele de cavalerie, nevenindu-i s a creada ca a fost posibil ca un asemenea atac neautorizat sa aiba loc. Este o mi scare prematura ce poate avea rezultate fatale pentru ziua de astazi i spune el lu i Soult[71]. Acesta confirma, strignd Ney ne compromite. Exact ca la Jena . Napoleon nu poate dect sa constate ca efectivele cavaleriei sale sunt aproape njumatasite. Accepta totusi propunerea lui Ney de a rennoi atacul de cavalerie, dar de aceast a data cu sussinerea Corpului de cavalerie al lui Kellermann si a infanteriei, c are va fi furnizata prin detasarea de divizii din Corpurile I si II. mparatul opi neaza ca desi este cu o ora prea devreme, trebuie sa consolidam ce s-a facut deja . [72]. Totusi, n deruta cauzata de organizarea unei noi sarje, cavaleria Garzii, c are ar fi trebuit sa ramna n rezerva, se alatura atacului. Anumisi istorici afirma ca mparatul ar fi fost cel care ar fi ordonat folosirea cavaleriei Garzii, nsa re latarile comandansilor francezi par sa infirme acest lucru[73]. Este cert totusi faptul ca Guyot cu cei 796 de Grenadieri Calare si 816 Dragoni ai mparatesei se adauga sarjei, mpreuna cu vnatorii si lancierii, comandasi de Lefebvre-Desnouettes , angajate anterior, tot din greseala. De aceasta data francezii reusesc sa spar ga cteva caree, mai ales datorita cavaleriei grele a Garzii si a lacierilor, dar cu presul pierderii a 40% din elita cavaleriei franceze[73], inclusiv a comandan tului Grenadierilor Calare, generalul Jamin, cazut n timp ce sarja o baterie brit anica[74]. Napoleon l va critica aspru pe Guyot pentru decizia de a sarja fara or din, decizie care l-a privat de ultima rezerva de cavalerie[75]. Atacul de infanterie, adaugndu-se acestei sarje masive, da roade: o divizie franc eza din Corpul I captureaza pozisia esensiala oferita de ferma La Haye Sainte, n jurul orelor 18:00 - 18:30[76]. Trupele anglo-germane KGL, n ciuda unei brave rez istense, sunt nevoite sa evacueze ferma si pozisia, pozisie de pe care trupele a nglo-aliate puteau fi bombardate eficient. n jurul aceleiasi ore, generalul Durut te apara n continuare pozisiile cucerite n urma cu cteva ore: fermele La Papelotte si La Haye, aflate la extremitatea flancului stng anglo-aliat[6]. Maresalul Ney o rdona imediat aducerea artileriei ecvestre, care trage n plin, de la mica distans a n careele britanice folosind cutia cu mitralii. Centrul anglo-aliasilor este pe punctul de a ceda. ducele de Wellington stie ca centrul sau nu va mai putea rez ista mult si ca, n momentul n care acesta va fi penetrat, armata sa e pierduta. Es te auzit exclamnd: "Sa vina noaptea! Sau sa vina Blcher!", n timp ce Napoleon repet a: Ai nostri sunt! i am n mna! [77] Cu toate acestea, mparatul refuza sa i trimita lui ey infanteria Garzii, pentru un atac final, ngrijorat de naintarea impetuasa a pru sacilor. Din fericire pentru generalul englez, Blcher nu va ntrzia. Corpul I prusac , comandat de generalul Ziethen, sosit n valuri pe tot rastimpul dupa-amiezii, er a, spre ora 19, cu efective complete pe cmpul de batalie, acoperind stnga slabita a lui Wellington. Ducele poate face deci mutarea care va cstiga batalia: aduce to ate trupele de care mai dispunea pe stnga sa si ntareasca centrul, lasnd aripa stnga generalului prusac. Placenot Satul Placenot, situat n spatele liniilor franceze, constituia o pozisie cheie pen tru controlarea caii principale de retragere a armatei franceze: drumul dinspre Bruxelles. Ca atare, sosirea Corpului IV prusac si a Corpului II prusac ncepnd cu ora 14 si atacurile pe care acestia le-au lansat mpotriva localitasii erau evenim ente de natura sa i produca lui Napoleon cele mai mari ngrijorari. Din aceasta cau za, mparatul a fost nevoit sa si indisponibilizeze nca de la nceputul dupa-amiezii C orpul VI comandat de generalul Lobau. Generalul a lansat un atac de succes mpotri va primelor elemente prusace aflate n padurea Bois de Paris, aflata la est de sat , dar a fost nevoit apoi nevoit sa dea treptat napoi. Corpul sau de armata numara doar 10 000 de oameni si curnd a fost coplesit de cei 20 000 de oameni ai Corpul ui IV prusac, motiv pentru care mparatul a trimis succesiv, ntre orele 14 si 19, e lemente din Garda, la nceput "Tnara Garda", comandata de faimosul general Duhesme, apoi elemente de infanterie din "Garda Mijlocie"[76]. Satul a fost pierdut si r ecucerit de cteva ori de catre francezi, care au sfarsit prin a-l pierde definiti

v n jurul orei 20 atunci cnd Corpului IV prusac i s-a adaugat corpul prusac al lui Pirch. n plus, proaspat sosit pe cmpul de batalie cu ultimele elemente din corpul sau de armata, generalul Ziethen a rentarit flancul stng al armatei anglo-aliate si a dat la o parte fara probleme ramasisele epuizate ale Corpului I francez, nai tnd impetuos spre La Haye Sainte, pentru a le taia francezilor retragerea. Atacul prusac din flanc a fost cel care l-a facut pe Napoleon sa sisteze temporar atac ul asupra centrului britanic, atac care, daca ar fi continuat, ar fi obligat arm ata anglo-aliata sa se retraga de pe cmpul de batalie[78]. n jurul orei 19, la sosirea Corpului II prusac, francezii tocmai reusisera sa rec ucereasca localitatea, printr-o sarja violenta la baioneta a batalionului 1 din regimnetul 2 de Grenadieri si a batalionului 1 din regimentul 2 de Vnatori[79]. C u toate acestea, sosirea unui nou corp prusac nclina balansa de forse n mod decisi v, prusacii avnd o superioritate de peste 2/1 asupra unor unitasi franceze epuiza te dupa ore ntregi de lupta corp la corp printre ruinele satului. Cu toate aceste a, soldasii lui Lobau si cei din Garda au mai rezistat eroic un timp, pna la ora 20:30 iar, cnd au fost n fine nevoisi sa se retraga, retragerea a fost ordonata, s oldasii protejndu-si eroic drapelele n timp ce prusacii reusesc n sfrsit sa puna mna definitiv pe Placenot. Spre sfrsitul zilei, generalul Lobau si o parte din oamenii sai au cazut prizonieri, protejnd retragerea armatei[76]. Atacul "Vechii Garzi" Concomitent cu ultimele lupte din jurul satului Placenot, Napoleon Bonaparte se p regatea sa si joace ultima carte. Aflat sub presiunea crescnda a armatei prusace, Napoleon realizeaza ca nu are dect 2 opsiuni: sa ncerce sa sparga centrul englez s au sa se retraga si sa salveze ce mai putea. A ales prima varianta. i mai ramnea mp aratului francez o ultima rezerva: regimentele din "Vechea Garda" si cteva batali oane din "Garda Mijlocie", soldasi de elita, nenvinsi n 20 de ani de campanii, dar pusini fasa de forsele ce li se opuneau. n plus, o parte din trupe trebuiau mens inute n apropiere de ferma La Belle Alliance pentru a-l proteja pe mparat. Plin de snge si de noroi, epuizat, dupa ce a avut 4 cai omorsi sub el n decursul zilei, ra mas fara bicorn, Ney conduce acest ultim atac. La pusin timp dupa nceperea acestu i ultim atac, este omort si cel de-al cincilea cal al maresalului, care va contin ua sa si conduca trupele ca pedestru[80]. Acest ultim atac francez a fost desfasurat de acea parte a Vechii Garzi cunoscuta sub numele de Garda Mijlocie , mai exact de 5 regimente din aceasta (cte un batalion din regimentele 3 si 4 de Grenadieri, cele doua ale regimentului 3 de Vnatori si un batalion al regimentului 4 de Vnatori), totaliznd n jur de 2900-3000 de oameni[ 81][82]. Primul regiment de Grenadieri, comandat de generalul Petit, este singur ul care mai ramne n rezerva. Atacul ncepe la vest de La Haye Sainte si Grenadierii si Vnatorii pedestri din Garda dau peste cap primele linii inamice si nainteaza, s ub focul mitraliei, n acordurile faimoasei arii La victoire est nous ( Victoria ne ap arsine ) si Veillons au salut de l'Empire ( Sa veghem la salvarea Imperiului ). naintarea este oprita nsa: prevenit si de un dezertor francez, Wellington si-a adu s tosi oamenii disponibili de pe stnga n jurul si la vest de ferma La Haye Sainte si i-a dispus n linii succesive, care deschid focul asupra Garzii coplesite numer ic. Astfel ca Garda face singurul lucru logic pe care l putea face n aceasta situa sie: ncepe sa dea napoi sub aceasta presiune enorma[83] . Unul dintre regimentele de Vnatori pedestri, care reusise sa avanseze n mod impresionant, ntlneste regimentu l de infanterie ale generalului Maitland, care se ridica brusc din lanul de gru u nde erau ascunse si deschide focul de la mica distansa. n acest moment Wellington , parcurgnd liniile, fluturndu-si bicornul, da ordinul general de atac. Garda nu p oate dect sa dea napoi si mai mult[80]. ncercnd sa si impulsioneze oamenii, Ney este auzit strignd n mod repetat: "Venisi sa vedesi cum moare un maresal al Fransei!"[8 4]. "Garda Mijlocie", dispusa n caree, este parsial ncercuita si generalul englez Hill le cere francezilor sa se predea iar generalul francez Cambronne lanseaza f aimosul sau raspuns, al carui consinut face nca subiectul unor vii dezbateri[85]. Se spune despre Cambronne ca ar fi strigat: "Rahat! Garda moare, nu se preda!"[ 86] Cert este ca cea mai mare parte din Garda nici nu s-a predat si nici nu a mu rit, reusind sa se retraga n buna ordine de pe cmpul de batalie si sa scape de pri zonierat[87].

Este ora 20:30 - la vederea nfrngerii Garzii, un fior strabate liniile franceze: " Garda da napoi! Scapa cine poate!"[88]. Soldasii rup rndurile si o iau la fuga, ab andonnd munisii, efecte si aproape toata artileria - doar 30 de piese de artileri e au putut fi salvate de francezi. Doar Garda si pastreaza coeziunea si formeaza caree pentru a proteja armata n retragere de sarja nemiloasa a cavaleriei prusace , careia mparatul nu i mai putea opune nici o forsa de cavalerie proprie. Pretutin deni forsele franceze sunt n retragere, urmarite si permanent harsuite de cavaler ia prusaca. n aceste momente, unii soldasi francezi n retragere ajung n dreptul lui Napoleon, dar nici macar acum nu se opresc si si continua fuga, urmarisi n contin uare de calaresii inamici. Cele 2 regimente din "Vechea Garda", ultima unitate i ntacta, formeaza caree pentru a-l proteja pe mparat. Napoleon este nvins si se ret rage protejat de careele "Vechii Garzi". Pusin dupa ora 21, Wellington si Blcher se ntlnesc la ferma Belle Alliance, de unde mparatul tocmai plecase de nici o jumat ate de ora[89]. Dupa batalie "A fost o victorie la limita"[90] ar fi exclamat Wellington, dupa batalia de la Waterloo. Victoria i-a costat pe anglo-aliasi si pe prusaci ntre 20 000 si 24 000 de oameni, morsi si ranisi iar pe francezi ntre 22 000 si 25 000 de morsi si ran isi, plus 9 000 de prizonieri. Se adauga de partea franceza un numar foarte mare de disparusi , cea mai mare parte soldasi care au fugit de pe cmpul de batalie si d espre care nu s-a mai stiut nimic, deci nu ar mai fi putut fi raliasi pentru con tinuarea ostilitasilor. Armata franceza, "l'Arme du Nord", nceta sa mai reprezinte o forsa de lupta unitara sau viabila. Cavaleria prusaca, nca destul de proaspata , si-a putut urmari inamicul pna dupa Genappe, trecnd rul Dyle[91]. mparatul Napoleo n avea deci n fasa o decizie capitala si extrem de dificila: sa ncerce sa ralieze trupele n jurul sau si, cu armata pe care i-a pregatit-o Davout, sa continue lupt a, sau sa se ntoarca la Paris pentru a se asigura ca nu vor exista comploturi si tradari ca n 1814s Pna la urma, ngrijorarile sale privitoare la consecinsele politi ce ale nfrngerii vor avea ultimul cuvnt, astfel ca mparatul se ntoarce n capitala, pen tru a convinge Camerele de necesitatea continuarii luptei. Legislativul, rezerva t nca de la ntoarcerea mparatului din insula Elba, este acum de-a dreptul ostil si sfidator si, dupa scurte deliberari, cere suveranului sa abdice. Napoleon refuza sa recurga la dictatura si sa dizolve Camerele si nici nu se prezinta n fasa ace stora pentru a ncerca sa le atraga de partea sa. La fel ca n urma cu un an, el abd ica n favoarea fiului sau, dar Camerele refuza sa ratifice aceasta succesiune[92] . Ele au optat pentru reprimirea lui Ludovic al XVIII-lea, iar mparatul, dorind i nisial sa emigreze n Americi, a fost nevoit sa se predea Marii Britanii, cel mai redutabil inamic al sau. Dupa o scurta escala de aprovizionare n Anglia, este tra nsportat de vasul Bellerophone pe Insula Sfnta Elena din Atlanticul de Sud, unde si -a trait restul zilelor. n acest timp, luptele pe teatrul de ostilitasi belgian au continuat, totusi, pna cn d ramasisele armatei franceze s-au retras n dezordine spre rul Sambre. Fransa a fo st din nou invadata de o armata uriasa a Coalisiei. n ciuda disproporsiei forselo r, armata franceza a continuat sa lupte si a cstigat chiar o serie de victorii mi nore; nu au reusit totusi sa obsina o revansa pentru Waterloo, asa cum doreau co mandansii francezi. Ramas la comanda tuturor trupelor franceze, n vidul de putere lasat de mparat dupa abdicare, maresalul Davout decide continuarea luptei, pentr u a obsine termeni ct mai buni n negocierile pentru pace ce vor urma. Scopul lupte lor era n principal acela de a demonstra ca armata franceza era capabila nca de lu pta. Totusi, nfrngerea de la Issy i va determina pe francezi sa accepte ncetarea foc ului si sa si retraga armata la sud de Loara. O sinteza a cauzelor nfrngerii franceze Istoricul britanic Charles Esdaile, Profesor de istorie la Universitatea din Liv erpool, sintetizeaza patru cauze care au dus la nfrngerea francezilor pe data de 1 8: Cu toate acestea, curajul nu a fost suficient [pentru francezi], patru factori mpiedicnd victoria tactica, care era singurul lucru pe care l mai puteau realiza. n primul rnd, ploile torensiale udasera att de mult cmpul de batalie nct primele atacu ri au trebuit sa fie amnate pna aproape de miezul zilei; n al doilea rnd, rezistensa

oferita de armata lui Wellington a fost mult mai ncrncenata dect s-ar fi putut ast epta; n al treilea, au fost greseli grave n modul cum au fost conduse atacurile fr ancezilor; n al patrulea, Grouchy nu a reusit nici sa l opreasca pe Blcher sa se al ature lui Wellington, nici sa marsaluiasca pentru a-l ajuta pe Napoleon [93]. Isto ricul francez, Alain Pigeard, Doctor n istorie ce a publicat o serie de carsi des pre istoria militara a vremii, pune accentul pe rolul maresalului Grouchy, rezumn d astfel: n aceasta zi funesta, Grouchy, care marsaluise n direcsia Wavre, s-a lasa t pacalit de prusaci - care nu i-au oferit dect corpul lui Thielmann, n timp ce gr osul forselor acestora pivota spre Waterloo. Poarta el responsabilitatea pentru aceasta nfrngere, stiindu-se ca divizionarii sai i cereau sa mearga spre tuns [6]. Pe de alta parte, lucrarea de referinsa a lui Fierro, Palluel-Guillard si Tulard a minteste de sarjele prost organizate ale lui Ney si de dispozitivul de batalie m ediocru al lui Napoleon, subliniind ca, Grouchy, chiar daca ar fi ajuns pe cmpul de batalie, nu ar fi putut ntoarce sorsii unei batalii pierdute nca de la ora 16:3 0, cnd prusacii au nceput sa mpinga napoi dreapta franceza[94].