DE LA GUTENBERG LA INTERNET.C U P R I N SCapitolul 1. Premisele tehnologice ale evoluţiei cărţii1.1. O scurtă istorie a scrisului şi a cărţii.....................................................151.2. Evoluţia accelerată a tehnologiei..........................................................32Capitolul 2. De la tablete de lut la memoria-hârtie a umanităţii2.1. Înveşnicirea prin scris...........................................................................482.2. Monumentalizarea scrisului..................................................................57Capitolul 3. Împotriva morilor de vânt3.1. Sublima nebunie a lui Don Quijote.....................................................653.2. Destinul doamnei Bovary.....................................................................80Capitolul 4. Mitul cărţii totale4.1 Originile şi evoluţia mitului cărţii totale...............................................994.2. Cartea ca univers................................................................................1104.3. Biblioteca, univers şi simbol al cunoaşterii absolute..........................120Capitolul 5. Cartea şi cenzura5.1. Cărţile şi flăcările...............................................................................1375.2. Cărţile şi represiunea..........................................................................153Capitolul 6. Alte valenţe ale reflectării literare a cărţii6.1. Decadenţă şi estetism.........................................................................1656.2.Filosofie şi cochetărie..........................................................................1766.3. Spiritualitate şi materialism................................................................1866.4.Anii luminoşi ai lui Abelard................................................................196Capitolul 7. Computerul, internetul şi literatura7.1. O scurtă istorie ...................................................................................2067.2. Era informaţiei şi literatura canonică................................................217Concluzii...............................................................................................................227Bibliografie..........................................................................................................2373DE LA GUTENBERG LA INTERNET.ISTORIA SCRISULUI ŞI CARTEA CA OBIECTDE REFLECTARE LITERARĂ- Rezumatul tezei de doctorat -După cum se precizează în paginile Argumentului, teza de doctorat De laGutenberg la internet. Istoria scrisului şi cartea ca obiect de reflectare literarăintenţionează să investigheze modul în care cartea a devenit un motiv literar sau undeclanşator de ficţiune şi felul în care acest motiv este folosit în unele dintre celemai reprezentative capodopere ale literaturii universale. Acest demers are ca scopdesluşirea direcţiei în care se va tranşa disputa dintre carte şi noile medii decomunicare apărute în secolul douăzeci, al căror vârf de lance este reprezentat decătre internet, medii care, în opinia multor analişti sociali, culturali sau massmedia,susţinuţi chiar de numeroase voci aparţinând peisajului criticii literare, potschimba radical felul în care cultura umană este transmisă din generaţie îngeneraţie, existând posibilitatea, conform celor mai alarmiste dintre previziuni, cavehiculul care s-a impus odată cu inventarea tiparului de către Johannes Gutenberg

în zorii Renaşterii europene - cartea - să devină un obiect depăşit, o realizaretehnologică ameninţată cu dispariţia de către noile invenţii.Titlul lucrării face referire la cele două repere principale care vor definicercetarea, şi anume inventarea tiparului de către meşteşugarul german JohannesGutenberg, momentul de cotitură în istoria culturală a umanităţii care a precipitatapariţia epocii moderne, şi constituirea în ultimele două decenii ale secoluluidouăzeci a reţelei internaţionale de calculatoare denumită Internet, pas care înopinia multor analişti culturali reprezintă o schimbare de paradigmă la fel deînsemnată ca cea provocată de tehnologia introdusă de tipograful din Mainz.Subtitlul circumscrie obiectul investigaţiei, care este reprezentat de căutareaprezenţei cărţii în literatura universală (reflectarea literară), pentru ca aceastăprezenţă să fie folosită ca un indicator al rolului cultural al acesteia, în contextulmai larg al istoriei scrisului, care oferă o perspectivă de ansamblu asupraschimbărilor culturale ce au avut loc deja în istoria umanităţii şi poate oferi indiciipreţioase asupra acelora care se prefigurează în lumea contemporană.Din titlu se desprind şi cele mai importante concepte operaţionale alelucrării: galaxia Gutenberg, internet, reflectare literară, capodoperă, computer,metaforă, simbol, ale căror sensuri vor fi aprofundate în cele opt capitole ale tezei.Alegerea temei este motivată de un interes personal, stârnit odată cuidentificarea prezenţei cărţii în multe dintre capodoperele literaturii universaledupă apariţia şi implementarea pe scară largă a tiparului cu caractere mobileîn secolul al cincisprezecelea, dublat de observarea lipsei unei abordări venite dindomeniul cercetării literare a controversei apărută pe scena culturală mondială înultimii ani privind soarta cărţii într-o lume asaltată de proliferarea accelerată a unornoi mijloace de comunicare, precum computerul şi internetul.4Actualitatea temei este legată de contextul social cultural actual şi dedezbaterile pe care acesta le-a stârnit în cercurile literare internaţionale privindposibila înlocuire a cărţii cu noile mijloace computerizate de transmitere ainformaţiei.Ipoteza investigaţiei porneşte de la premisa că literatura reprezintă unmediu care oglindeşte fidel schimbările culturale, putând fi folosită ca tărâm decercetare în ceea ce priveşte destinul cărţii la început de mileniu trei.Originalitatea lucrării se conturează prin abordarea rolului cărţii pentrucultura umană şi a destinului acesteia din perspectiva analizei literare. Acesteprobleme au fost şi sunt abordate din diferite perspective, începând de la celeistorice şi sociologice şi terminând cu cele filosofice, lipsind însă o apropiere detemă din direcţia literaturii comparate.Aria de cercetare este legată de obiectivele tezei de doctorat De laGutenberg la internet. Istoria scrisului şi cartea ca obiect de reflectare literară.Lucrarea îşi propune să demonstreze că după inventarea tiparului şi pătrundereacărţii în conştiinţa publicului european şi apoi a celui de pe alte continente, aceastase regăseşte la loc de cinste în paginile de ficţiune create de unii dintre cei maivaloroşi scriitori, prezenţa sa în câteva dintre capodoperele literaturii universalelegitimând-o în ochii consumatorului de literatură ca cel mai important vehicul detransmitere a culturii şi fiind în acelaşi timp cea mai vie dovadă pentru rolul de

necontestat pe care l-a avut în conştiinţa colectivă a ultimelor cinci veacuri, pentrucă literatura este fără îndoială una dintre oglinzile care reflectă cu cea mai marefidelitate această conştiinţă. Cei care îşi pun întrebări în legătură cu gradul în carecartea mai este prezentă în conştiinţa maselor în ultimele cinci decenii, marcate deinvazia altor mijloace de comunicare în masă, pot căuta răspunsuri legate deprezenţa cărţii în literatură în secolele următoare apariţiei tiparului, în care se poatevorbi despre carte în forma pe care o cunoaştem în prezent, şi în ultimele decenii,care coincid cu perioada de dezvoltare a computerului şi internetului.Această teză de doctorat intenţionează să analizeze prezenţa cărţii în uneledintre cele mai reprezentative capodopere ale literaturii lumii, perioada avută învedere fiind cea care se întinde de la Renaştere, momentul în care poate fi datatăinvenţia tiparului modern de către Johannes Gutenberg, invenţie ce reprezintă şicertificatul de naştere al cărţii în accepţiunea modernă a termenului, până înprezent, momentul care marchează, în opinia multor cercetători, un punct decotitură în istoria cărţii. Teza are în vedere opere în proză (romane sau nuvele) aleunor scriitori reprezentativi ale literaturii europene şi americane, a căror arhitecturăeste organizată în jurul unei cărţi citite de personaje sau care fac referire la carte înmod direct, folosind-o ca simbol sau metaforă centrală a naraţiunii, luându-se înconsiderare şi câteva opere poetice, acolo unde cercetarea necesită acest lucru.Prezenţa cărţii în toate aceste lucrări demonstrează că literatura, încă din zoriiperioadei sale moderne, arată o preocupare pentru carte, reflectând-o în unele dinoperele sale reprezentative, preocupare care poate face lumină în disputa modernăprivind cursul pe care îl poate lua istoria cărţii. Lucrarea nu îşi propune o tratare5exhaustivă a temei, ci abordarea unui eşantion reprezentativ de opere care săpermită demonstrarea dincolo de orice dubiu a ideii centrale a tezei.Metoda principală folosită în cercetare este cea comparatistă, aceasta fiindcea mai potrivită demersului căutării unor similarităţi menite să evidenţiezeprezenţa cărţii în operele analizate. Resursele bibliografice reflectă preocupareapentru o documentare cât mai minuţioasă, fiind consultate, pe lângă operelebeletristice propriu-zise, lucrări de specialitate sau interdisciplinare, dicţionare,articole, sau pagini web relevante pentru direcţia investigaţiei, aparţinând atâtspaţiului cultural românesc, cât şi celui internaţional. Lipsa din acest peisajbibliografic a unei abordări similare cu cea a acestei teze este de natură săîncurajeze cercetarea.Structura lucrării a fost concepută în mod necesar în două părţi: unateoretică şi una de cercetare literară. Datorită faptului că disputa actuală privindsoarta culturală a cărţii se duce între specialişti aparţinând unor domenii diferite alecunoaşterii şi creativităţii umane, precum literatura, istoria, antropologia, sautehnologia informaţiei, partea teoretică a tezei trebuie să ţină cont de direcţiilelansate de aceste discipline, analizând temeiul posibilităţii dispariţiei cărţii dinpunct de vedere ştiinţific prin apelarea la teoriile de ultimă oră din aria evoluţieitehnologiei.Partea de cercetare reprezintă interpretarea şi analiza inedită acapodoperelor literaturii universale a ultimelor cinci secole din perspectivaprezenţei cărţii şi a noilor tehnologii de comunicare în paginile acestora, pentru a

se putea trage o concluzie privind rezultatul înfruntării dintre ele, ce constituiesubiectul unor aprinse dezbateri contemporane. Selecţia romanelor, nuvelelor sau aoperelor în versuri este operată ţinându-se cont de dezideratul ca, dacă este posibil,toate să constituie capodopere incontestabile ale literaturii universale, acest criteriuuşurând analizarea rolului cărţii, şi apoi al computerului, în cultura mondială.Organizarea pe capitole ţine în primul rând cont de anumite afinităţi intrinseci aleoperelor analizate, dintre care cea mai importantă este reflectarea literară a cărţii înpaginile acestora, luându-se în considerare şi criteriul cronologic, acolo unde esteposibil şi cercetarea o cere. Primul capitol reprezintă fundamentul teoretic alcelorlalte şase, oferind o examinare ştiinţifică a temei. Al doilea capitol şi ultimul,cel cu numărul şapte, le încadrează pe cele patru care alcătuiesc „miezul” lucrăriiîntre reperele sugerate de titlul tezei: istoria scrisului, ce culminează cu invenţia luiGutenberg, şi perioada modernă caracterizată de proliferarea noilor mijloace decomunicare „rivale” cărţii, a cărui vârf de lance este internetul. Capitoleledelimitate de aceste borne urmăresc conturarea importanţei culturale a cărţii, de laintrarea acesteia în paginile primei capodopere a literaturii moderne, la creareaunui adevărat mit al cărţii, ce reprezintă catalizatorul unor capodopere atât în moddirect cât şi datorită cenzurii provocate de prea marea sa anvergură, având ecouricare reverberează în lumea literară până la sfârşitul secolului douăzeci.În primul capitol al tezei, intitulat Premisele tehnologice ale evoluţiei cărţii,s-a urmărit probarea din punct de vedere ştiinţific a temeiniciei afirmaţiei rostitedin ce în ce mai des în ultimele decenii de către voci din toate domeniile vieţii6culturale, conform căreia cartea ar putea să dispară de pe scena culturală din cauzaproliferării altor mijloace de comunicare mai bine adaptate la cerinţele societăţiimoderne şi la ritmul din ce în ce mai rapid în care se desfăşoară existenţa cotidianăa populaţiei lumii la început de mileniu trei.Ca orice tehnologie, scrisul începe să se dezvolte de la o fază rudimentarăcătre forme din ce în ce mai eficiente. De-a lungul evoluţiei sale, el a trecut printrei mari stadii de dezvoltare: scrierea sintetică (ideografică), scrierea analitică (decuvinte) şi scrierea fonetică (alfabetică). La fel ca scrisul, şi suporturile sale graficecunosc o evoluţie cronologică de-a lungul epocilor istorice, trecându-se de-a lungulveacurilor de la inscripţiile de pe pietrele funerare, de pe zidurile templelor şi alepiramidelor şi de pe diferitele monumente ale diverselor civilizaţii la papirusulegiptean şi apoi la hârtia folosită în prezent pentru cărţile tipărite. O perspectivă deansamblu asupra evoluţia acestor suporturi grafice, printre care se numără şi cartea,sugerează faptul că ciclul de viaţă al acesteia prezintă similarităţi cu cel pe care îlurmează toate tehnologiile create de om.Analizând acest aspect, cercetătorul american Raymond Kurzweil ajunge înlucrarea The Age of Spiritual Machines:When Computers Exceed HumanIntelligence la concluzia că evoluţia tehnologică a ultimelor secole este unaaccelerată, fapt ce ar putea avea consecinţe şi asupra ciclului de viaţă al cărţii, carenu poate fi foarte diferit de cele şapte etape distincte specifice evoluţiei oricăreitehnologii, demne de luat în seamă de către o investigaţie ce îşi propune să facălumină asupra destinului cultural al cărţii.În prima etapă, cea precursoare, premisele noii tehnologii există şi visătorii

sau vizionarii contemplează posibila alăturare a acestor elemente pentru a createhnologia. Această fază nu trebuie confundată cu cea a invenţiei, pentru că visareaşi contemplarea nu se află pe picior de egalitate cu realizarea concretă a unui lucru,chiar dacă ideile vizionarilor sunt consemnate sau schiţate sub formă scrisă.Leonardo da Vinci a desenat în caietele sale schiţe convingătoare ale unor aparatede zbor sau ale unor automobile, dar, în ciuda acestui fapt, marele vizionar italiannu este considerat inventatorul acestora.A doua etapă, una care se bucură de mare respect în cultura noastră, estreinvenţia, o etapă foarte scurtă, similară în ceea ce priveşte unele aspecte cuprocesul naşterii după o perioadă îndelungată de travaliu. În timpul acestei etape,curiozitatea, determinarea şi aptitudinile ştiinţifice ale inventatorului se combină cuingeniozitatea sa, astfel încât acesta reuşeşte să utilizeze diferite metode de lucruîntr-o manieră inedită, pentru a da naştere unei noi tehnologii.A treia etapă este dezvoltarea tehnologiei, în cadrul căreia invenţia esteprotejată de susţinătorii ei fervenţi, printre care se numără, de cele mai multe ori,când diferite accidente biografice nu împiedică acest lucru, însuşi inventatorul.Deseori această etapă este mai crucială pentru viitorul noii tehnologii decâtinvenţia în sine şi poate presupune acte de creaţie suplimentare, care pot avea oimportanţă mai mare decât invenţia propriu-zisă. Mulţi gânditori ingenioşi auproiectat şi construit „căruţe fără cai” meşteşugite, dar producţia în masă, inovaţiavitală a lui Henry Ford, este cea care i-a permis automobilului să se dezvolte într-o7industrie înfloritoare. A patra etapă a ciclului de viaţă al unei tehnologii imaginatde către Ray Kurzweil este reprezentată de maturitatea tehnologiei inventate.Ajunsă în acest stadiu, deşi continuă să evolueze într-o mică măsură, tehnologiatrăieşte deja o viaţă proprie, având un rol bine definit în societate. Ea chiar poatedeveni atât de prezentă în viaţa cotidiană a societăţii, încât multor observatori li sepoate părea că va dura pentru totdeauna.Acest lucru creează problemele interesante care apar în următoarea etapă dedezvoltare în ciclul de viaţă al tehnologiei, etapa „pretendenţilor falşi”. În aceastăetapă, o nouă tehnologie ameninţă să o eclipseze pe cea veche, iar susţinătoriientuziaşti ai acesteia îi prezic prematur o victorie asupra tehnologiei încetăţenite.În cele din urmă, însă, deşi noua tehnologie oferă câteva beneficii de netăgăduitfaţă de cea pe care doreşte să o detroneze, la o analiză mai profundă se dovedeştecă acesteia îi lipsesc anumite elemente fundamentale de funcţionalitate sau calitate.Când noua tehnologie eşuează în încercarea sa de a înlocui ordinea existentă,tradiţionaliştii tehnologici consideră acest eşec drept o dovadă că vecheatehnologie va rezista pentru totdeauna, fiind de neînlocuit. De fapt, aceasta estedoar o victorie scurtă pentru vechea tehnologie. După o perioadă nu prea lungă, oaltă tehnologie nou apărută reuşeşte să o aducă pe cea veche în pragul dispariţiei.În această penultimă etapă a ciclului său de viaţă, vechea tehnologie îşitrăieşte ultimii ani într-un declin din ce în ce mai accentuat, scopul său iniţial şifuncţionalitatea sa fiind îndeplinite de o tehnologie competitoare mai performantăşi mai adaptată noilor cerinţe ale societăţii. În ultima etapă a ciclului său de viaţă,care se poate întinde pe o perioadă ce poate să reprezinte între cinci şi zeceprocente din întregul ciclu, tehnologia devine în cele din urmă depăşită. Acest

lucru s-a întâmplat cu trăsurile trase de cai, cu clavecinul, cu discul de vinil, cufonograful şi cu maşina de scris manuală.Ajungând la concluzia că dispariţia cărţii trâmbiţată de mulţi comentatori aifenomenului cultural în ultimele decenii este cel puţin plauzibilă din punct devedere ştiinţific, cercetarea s-a îndreptat spre analizarea acestei ipoteze dinperspectiva rolului cultural al cărţii, aşa cum este el conturat prin reflectarealiterară a acesteia, pornindu-se de la premisa că literatura a constituit întotdeaunade-a lungul timpului un indicator sensibil la schimbările survenite pe scenaculturală a lumii.Al doilea capitol al lucrării, De la tabletele de lut la memoria-hârtie aumanităţii, a căutat să descopere prin intermediul unor capodopere ale literaturiiuniversale rolul cultural al scrisului, identificarea acestuia reprezentând o dovadătimpurie a importanţei pe care cartea o va dobândi odată cu inventarea tiparului,concluzionându-se că odată cu apariţia primelor opere de calitate ale literaturiiuniversale, valoarea scrisului este confirmată prin prezenţa sa în paginile acestora.Aplecarea literaturii asupra propriei condiţii, realizarea datoriei imense pecare această artă o are faţă de scris şi carte, are loc încă din antichitate şi de fapt,această tendinţă apare încă din zorii literaturii universale, ea fiind prezentă în ceamai mare realizare a celei mai vechi culturi orientale, cea sumero-babiloniană. Estevorba despre Epopeea lui Ghilgameş, lucrarea monumentală scrijelită în tăbliţe de8lut care este considerată pe bună dreptate prima capodoperă a literaturii universaleşi cel dintâi epos al omenirii. Filonul operelor literare care vor reflecta cartea dupăapariţia sa istorică legată de inventarea presei cu caractere mobile în secolul alcincisprezecelea îşi are originea în antichitate, unde pot fi identificate câteva operereprezentative care, înainte de apariţia cărţii, se preocupă de problema scrisului.Prima mare realizare a literaturii lumii, redactată în una din primele forme deexpresie scrisă din istorie, care are ca temă principală dăinuirea prin creaţie,reprezintă primul elogiu adus scrisului, pentru că, aventura tragică a regelui-eroudin Uruk plecat în căutarea nemuririi se rezolvă tocmai prin apelarea la acestmijloc de comunicare interumană, o tehnologie nou apărută în epoca oglindită înepopeea care îi poartă numele.Analizându-se dintr-o perspectivă inedită Epopeea lui Ghilgameş se ajungela concluzia că, dacă pentru eroul epopeii, temerarul rege al Uruk-ului, singuraformă de nemurire la care poate spera este cea adusă de trăinicia zidurilor uneicetăţi clădite cu propriile mâini, pentru autorul necunoscut al epopeii este clar căGhilgameş îşi va dobândi nemurirea printr-un mijloc mult mai firav la primavedere decât meterezele din piatră durabilă ale unui oraş fortificat - nişte perisabiletăbliţe din lut, scrijelite cu litere cuneiforme. Având încredere în potenţialul uneiinvenţii relativ nou apărute pe scena istoriei şi dând dovadă de o viziune extrem decuprinzătoare a viitoarei evoluţii a speţei umane, poetul anonim care a încredinţatspre păstrare posterităţii isprăvile de vitejie ale legendarului erou babilonian ştie căexistă ceva încă şi mai durabil decât construcţiile din piatră. Este vorba despreciudata şi noua formă de comunicare interumană care începea să se impună timidîntr-o epocă în care suverană era transmiterea orală a informaţiilor din generaţie îngeneraţie - scrisul.

Autorul anonim este conştient de faptul că până şi cele mai trainice zidurise prăbuşesc până la urmă sub acţiunea necruţătoare a timpului şi că nemurirea atâtde râvnită de către regele babilonian nu va fi dobândită de acesta prin construireaunei cetăţi, ci prin transpunerea în scris a peripeţiilor sale. Intuiţia genială pe carebardul necunoscut al Epopeii lui Ghilgameş a avut-o cu aproape cinci milenii înurmă s-a verificat în timp. Zidurile Urukului, oricât de trainic construite, au ajunspână la urmă să fie îngropate sub construcţiile altor civilizaţii, în timp ce îndârjitelecăutări ale tragicului rege babilonian au rămas vii în conştiinţa a mii de generaţiicare s-au succedat vreme de cinci mii de ani pe glob, datorită unor fragile tăbliţe delut care le-au înregistrat povestea. Iată aşadar, că înainte cu câteva milenii deapariţia cărţii, scrisul joacă un rol central în prima creaţie literară majoră a lumii,oamenii acelor timpuri intuind imensul potenţial al acestei invenţii, despre care sepoate spune că pe atunci era nou-apărută.Cu peste două milenii de la meditaţiile autorului anonim al Epopeii luiGhilgameş asupra naturii perene a scrisului, literatura antichităţii oferă un altilustru exemplu al felului în care ea se întoarce înspre sine, într-o manifestare aautoreflexivităţii, meditând asupra propriei condiţii. Este vorba despre poetul latinHoraţiu, al doilea mare scriitor, după Vergiliu, al epocii augustane, consideratăperioada de aur a literaturii latine, cel care, într-o celebră odă, intitulată după9primele două cuvinte ale sale, Exegi monumentum, îşi exprimă crezul conformcăruia creaţia poetică îi poate oferi individului o faimă mai durabilă peste veacuridecât orice monument construit din cele mai rezistente materiale cunoscute oricăreiepoci. Chiar dacă ideile sale apar şi în creaţia predecesorului său Catul, cel maimemorabil elogiu adus scrisului îi aparţine autorului Odelor, Epistolelor şiSatirelor, care a reuşit să exprime în modul cel mai clar şi mai pregnantmiraculoasa putere a scrisului de a depăşi barierele timpului şi imensa recunoştinţăpe care literatura o datorează acestei forme de comunicare interumană. Horaţiu asusţinut cu tărie rolul pe care poetul trebuie să-l joace în societate, fiind conştientcă, peste veacuri, creaţiile acestuia sunt cele care vor dăinui, nu realizările efemereale liderilor politici.Această convingere a lui Horaţiu, bardul latin care a elogiat putereamiraculoasă a scrisului şi a artei de a transcende limitele temporalităţii, a creat otradiţie în lirica mondială care s-a perpetuat vreme de două milenii, majoritateapoeţilor de valoare a diferitelor curente literare fiind preocupaţi de dobândireaimortalităţii prin poezie, convinşi, la fel ca filosoful Arthur Schopenhauer, căadevărata memorie a umanităţii nu este cea a monumentelor trufaşe din bronz, cicea din hârtie, aparent mai perisabilă, dar de fapt infinit mai rezistentă datoritămiracolului comunicării scrise – carteaÎn secolul al şaisprezecelea francez, poetul renascentist Pierre de Ronsard,supranumit de membrii propriei generaţii „prinţul poeţilor” oferă o adaptarepersonală şi originală a poemului lui Horaţiu Exegi monumentum în oda intitulatăA sa Muse, în care juxtapune imagini ale zborului, fertilităţii, sunetului şi vegetaţieipentru a face o cutezătoare declaraţie de supravieţuire peste veacuri prinintermediul artei, asemănătoare cu cea a poetului latin al cărui model îl preia.Aproximativ în aceeaşi perioadă, William Shakespeare, dramaturgul şi poetul

englez care la patru secole după ce şi-a definitivat creaţia literară încă esteconsiderat aproape în unanimitate de către critici cel mai mare scriitor de limbăengleză, alcătuia una dintre cele mai frumoase meditaţii poetice pe tema scrisuluişi a exprimării artistice prin limbaj. Este vorba despre Sonetul 18, cea mai clarăexpresie a crezului artistic al bardului din Avon, conform căruia cuvântul scris areputerea de a depăşi destinul implacabil şi de a învinge chiar moartea. Pentru a fisigur că portretul persoanei iubite va dăinui peste veacuri, poetul englez nu îldăltuieşte în piatră şi nu îl ridică în bronz, ci îl zugrăveşte în cuvintele nepieritoareale unui sonet.Un demn urmaş al lui Horaţiu poate fi găsit şi în Rusia secolului alnouăsprezecelea, în persoana marelui poet romantic Aleksandr Sergheevici Puşkin,care reia tema supravieţuirii prin artă şi scris, fiind preocupat la fel ca predecesorulsău latin de rolul poetului în societate, într-un poem vibrant, caracterizat de avântulromantic specific epocii, care păstrează titlul celebrului poem latin. La fel caHoraţiu, Puşkin este convins că monumentul său scris va dura mai mult decât celeconstruite de efemerii conducători de imperii, iar sufletul său nu va muri cu totulatâta vreme cât vor exista oameni care îi vor citi versurile nemuritoare.10Capitolul al treilea al tezei, intitulat Împotriva morilor de vânt, ajunge laconcluzia că, dacă în zorii literari ai umanităţii, eroul Ghilgameş îşi găseanemurirea prin intermediul tăbliţelor de lut care i-au consemnat aventurileexcepţionale şi le-au transmis generaţiilor viitoare, sfidând trecerea nimicitoare amileniilor, începuturile literaturii moderne sunt plasate tot sub semnul cărţii,deoarece scrierea considerată cea dintâi mare capodoperă a modernităţii, celebrulroman al lui Cervantes intitulat Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha, are capunct de pornire pasiunea mistuitoare pentru cărţi a personajului său titular,pasiune care constituie motorul desfăşurării acţiunii acestei lucrări de referinţă aliteraturii spaniole şi europene, un important mijloc de structurare a arhitecturiiacesteia şi cheia filosofiei existenţiale promovată de personajul Don Quijote.Opera de căpătâi a lui Cervantes este prima capodoperă a literaturiiuniversale preocupată de virtuţile cărţilor, interes ce îşi pune amprenta atât asupranivelului organizării sale structurale, cât şi a celui al ideilor filosofice pe care levehiculează. O analiză a modului în care scriitorul spaniol a ales să-şi organizezeopera scoate la iveală o structură modelată după romanele cavalereşti, atât depopulare în epocă încât toate personajele lui Cervantes sunt la curent cu peripeţiileeroilor acestora. Autorul îşi organizează naraţiunea după modelul romanelorcavalereşti pe care le citeşte personajul titular, codul de conduită pe care DonQuijote şi-l autoimpune şi care îi determină toate acţiunile pe parcursul romanuluifiind desprins din paginile cărţilor pe care le lecturează. Începând cu primeleaventuri ale lui Don Quijote - înnobilarea petrecută la han şi lupta cu morile devânt pe care le ia drept uriaşi - este clar că personajul îşi interpretează în modrepetat experienţele conform lecturii romanelor cavalereşti ale secolului alşaisprezecelea pe care le devorează cu o pasiune mistuitoare. Astfel, cele maicomune tipuri de incidente cavalereşti se oglindesc în aventurile autoproclamatuluicavaler şi acţiunile lui Don Quijote urmează reperele fundamentale carecaracterizează genul literar al romanelor cavalereşti.

Nu numai arhitectura romanului Iscusitului hidalgo Don Quijote de laMancha este determinată de cărţi, ci şi atitudinea definitorie a protagonistului său,care refuză să perceapă lumea aşa cum este, suprapunându-i propria realitate,atitudine care rămas botezată pentru posteritate cu numele personajului luiCervantes. Esenţa personajului şi cea mai profundă problemă filosofică propusă deromanul lui Cervantes sunt reprezentate de refuzul realului şi substituirea acestuiacu o variantă mai bună şi mai frumoasă a sa, iar elementul care declanşează acestrefuz, oferind literaturii universale una dintre capodoperele sale incontestabile,este, aşa cum observă majoritatea criticilor şi cum mărturiseşte însuşi autorul înprimele pagini ale romanului, cartea.Datorită similitudinilor dintre personajul lui Cervantes şi eroina din celebraoperă Doamna Bovary, a lui Gustave Flaubert, acest capitol reprezintă spaţiulpropice pentru o analiză a capodoperei lui Flaubert ce pune în lumină legăturadintre cele două personaje şi rolul pe care îl au cărţile în conturarea acestei legăturişi în modelarea destinului celebrei eroine a literaturii franceze. Investigând aceastădirecţie, se poate afirma că Doamna Bovary se numără printre acele opere de11incontestabilă valoare ale literaturii universale în care cartea joacă un roldeterminant, influenţând în mod categoric destinul uneia dintre cele maireprezentative figuri a literaturii europene.Al patrulea capitol al tezei, Mitul cărţii totale, urmăreşte originile şievoluţia mitului cărţii totale, apariţia şi valorificarea literară a metaforeiuniversului-carte şi continuarea sa în pagini de certă valoare artistică de cea auniversului-bibliotecă. Dacă apariţia tiparului a oferit o nouă dimensiune noţiuniide carte, făurind accepţiunea modernă a acestui concept şi favorizând propulsareasa în paginile literaturii moderne prin intermediul primei capodopere a acesteia,Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha, a cărui personaj titular gravitează înjurul lecturilor, la fel ca şi contrapartea sa feminină, doamna Bovary, protagonistacapodoperei cu acelaşi nume a reputatului scriitor francez Gustave Flaubert, totinvenţia meşteşugarului german Johannes Gutenberg reprezintă şi catalizatorulunei alte idei care a modelat sensurile noţiunii de carte într-un fel care a influenţatcreaţia literară, ducând la perceperea cărţii ca simbol cultural suprem, elogiat denumeroşi oameni de litere, şi la crearea unor capodopere veritabile ale literaturiiuniversale. Este vorba despre ideea totalităţii, ce va pune în valoare în plan literarsimbolul cărţii ca univers, a cărui tradiţie va fi continuată de cea a bibliotecii caunivers şi a bibliotecii ca simbol al cunoaşterii absolute.Criticul Adrian Marino observă importanţa culturală a scrisului, care, prinintermediul sensurilor cumulate şi lărgite ale literelor, a început să simbolizezetotalitatea literară şi cea culturală, subliniind că odată cu intrarea în era tiparului,acest sens este transferat cărţii, aceasta preluând şi intensificând mecanismuloriginar al generalizării. Într-adevăr, după Gutenberg, în peisajul cultural europeanşi apoi în cel mondial, cartea devine receptaculul unor sensuri multiple şi variate,dintre care, datorită valorificării sale literare, se distinge cel al totalităţii. Criticulromân identifică izvorul acestui sens în concepţia divinităţii creatoare, făcândtrimitere la mitul autorului originar care “a scris” cartea lumii, în cadrul căruiagestul divin al creaţiei este asimilat unui text, unui poem sau unei cărţi încarnate.

Orientarea spre prototipul iniţial, perfect, exemplar, aparţine tradiţiilor religioasescrise de pe tot mapamondul, în cadrul cărora arhetipul celest al cărţii divinedevine exemplarul originar, singurul care are autoritate sacră, şi este legată deiudaism, creştinism şi mahomedanism, religii pe care Marino le numeşte religiilecărţii.Ideea universului-carte este preluată şi de marii reprezentanţi ai ştiinţeieuropene, fiind suficient să fie pomenite în acest sens numele lui Francis Bacon,Thomas Browne, sau Galileo Galilei, dar şi în literatură, după cum arată o trecereîn revistă a celor mai reprezentative opere în care este reflectată această metaforă,legate de numele unor autori iluştri ai literaturii universale, precum Novalis,Friedrich Schlegel, sau Mallarme, poetul francez care şi-a pus în gând să scrie ocarte totală în care să-şi înglobeze întreaga operă, căreia să-i dedice toate energiilesale creatoare, având o viziune dantescă în care lumea urma să fie adunată şi legatăîntre copertele cărţii absolute.12Această carte între copertele căreia este cuprinsă întreaga lume îşi găseşteşi în secolul douăzeci expresii literare celebre, în operele scriitorilor care au arătatîn perioada contemporană interesul cel mai viu pentru problema cărţii, aceastafiind o prezenţă constantă atât în gândirea cât şi în producţia lor literară. Este vorbadespre semiologul şi romancierul de succes italian Umberto Eco şi desprelegendarul scriitor argentinian Jorge Luis Borges, figură emblematică a literelorlatino-americane şi mondiale. În nuvela sa Cartea de nisip universul capătăexpresia unei cărţi cu un număr infinit de pagini, scrisă într-un dialect indescifrabil,iar în Pendulul lui Foucault, Eco se apropie poate mai mult ca oricine decuprinderea întregului univers într-o carte, romanul său reprezentând o adevăratăcarte a cărţilor în care sunt îngrămădite toate elementele realului şi aleimaginarului, semiologul italian modelându-şi scriitura după creaţia divină prinjocul cu mijloacele naratologice în care este specialist, cartea sa devenind în acestfel întregul univers, iar autorul având rolul demiurgului creator.Tradiţia totalizantă a cărţii, care a dat naştere mitului cărţii absolute, apărutmai întâi în religiile cărţii şi valorificat apoi în literatura laică europeană şimondială mai ales după ce apariţia tiparului consacră accepţiunea modernă a cărţii,se continuă în mod firesc în direcţia bibliotecii. La fel ca ideea de carte, noţiuneade bibliotecă capătă de-a lungul veacurilor, mai ales după implementarea la scarălargă a invenţiei lui Gutenberg, o vocaţie a totalităţii, ajungând să devină o imaginereprezentativă a culturii, un simbol al cunoaşterii absolute sau chiar al universului,aceste valenţe ale sale cunoscând, la fel ca ideea de carte totală, câteva expresiiliterare demne de menţionat în contextul unei investigaţii privind rolul şi destinulcărţii.În expresie literară, biblioteca reprezintă un simbol al cunoaşterii absoluteşi chiar al universului, fie că este prezentă în paginile elogioase ale unor titani aiculturii universale cum sunt Mircea Eliade, Umberto Eco sau Jorge Luis Borges,fie că apare în abordările satirice ale unor maeştrii ai scriiturii precum GustaveFlaubert sau în proza literară a unui filosof existenţialist (Jean Paul Sartre), aceastăprezenţă a sa în unele dintre cele mai reprezentative lucrări ale literaturii universaledemonstrând rolul central pe care cartea l-a jucat şi încă îl joacă pe scena culturii

mondiale. În Bouvard şi Pecuchet biblioteca reprezintă un simbol al cunoaşteriiabsolute, fiecare aventură epistemologică a personajelor centrale ale romanului luiFlaubert fiind iniţiată în acest spaţiu, a cărui vocaţie înspre totalitate existentă încăde la originile sale istorice ajunge în secolul al nouăsprezecelea să-şi realizezeîntregul potenţial al semnificaţiilor sale creatoare. În încercarea sa enciclopedizantăde a cuprinde întreaga gamă a cunoştinţelor umane, un titan al literaturii universaleprecum scriitorul francez foloseşte biblioteca drept mijloc principal de căutare aacestei cunoaşteri.O celebră şi meteorică expresie literară a bibliotecii ca spaţiu al cunoaşteriiabsolute poate fi identificată şi în romanul Greaţa, considerat una dintre operelecanonice ale existenţialismului şi una dintre cele mai valoroase creaţii literare alefilosofului francez Jean Paul Sartre. Pentru acesta, la fel ca pentru Flaubert,biblioteca este sălaşul sacru al cunoaşterii, singurul loc unde un spirit temerar13poate încerca să cuprindă lumea cu puterea minţii. Pentru filosoful existenţialist, caşi pentru autorul Educaţiei sentimentale, biblioteca reprezintă simbolul cunoaşteriiabsolute, singurul spaţiu în care pot să aibă loc demersurile de înţelegere a lumii.Acelaşi rol îl joacă biblioteca şi în proza specialistului român în istoriareligiilor, Mircea Eliade. Reprezentativă pentru modul în care biblioteca îşi găseşteexpresia în opera literară a marelui savant român este nuvela Secretul doctoruluiHonigberger, al cărei subiect gravitează tot în jurul bibliotecii. În această nuvelă alui Eliade, căutarea cunoaşterii se realizează pe două planuri, fiecare dintre eleavând în centru biblioteca. Acesta este spaţiul în care naratorul petrece nenumărateore încercând să descifreze destinul doctorului Zerlendi, la fel cum acesta, înpovestirea în ramă prezentată cititorului prin intermediul jurnalului scris în limbasanscrită, încercase să pătrundă „secretul” doctorului Honigberger apelând laacelaşi sanctuar al cunoaşterii care este biblioteca.Din familia titanilor erudiţiei reprezentată cu cinste de Mircea Eliade facparte şi Umberto Eco şi Jorge Luis Borges. Acesta din urmă îşi continuă metaforauniversului-carte din povestirea Cartea de nisip cu cea a universului-bibliotecă,dezvoltată pe larg în nuvela Biblioteca Babel. Nuvela borgesiană care vedeuniversul ca o bibliotecă reprezintă, fără îndoială, unul dintre modelele literare pecare Umberto Eco le-a folosit în elaborarea Numelui trandafirului, romanulexaminând pe îndelete, la fel ca scrierea de mai mici dimensiuni a scriitoruluiargentinian, modurile în care oamenii inventează sau descoperă sisteme ordonateîn încercarea lor de a-şi explica lumea care îi înconjoară. Şi în romanul scriitoruluiitalian biblioteca reprezintă modelul suprem pentru univers, fiind spaţiul labirinticpe care cei doi protagonişti trebuie să-l parcurgă şi să-l înţeleagă în încercarea lorde a elucida misterul crimelor din abaţie, act echivalent cu căutarea adevărului întentativa de înţelegere a lumii. Metaforele bibliotecii-univers, bibliotecii-labirint şibibliotecii-mister sunt prezente pe tot parcursul romanului, reverberându-se lainfinit în arhitectura narativă elaborată de Eco, catalogul bibliotecii, de pildă,funcţionând ca un semn al bibliotecii însăşi, fiind la fel de universal, de labirintic şide misterios ca impenetrabila bibliotecă pentru privirea neiniţiată a tânăruluiAdso.Anvergura culturală din ce în ce mai însemnată a cărţii, a cărei tendinţă de

totalizare a dus la crearea în literatură a mitului analizat în capitolul anterior ducela atrocităţile din cel următor, Cartea şi cenzura, în care aventura sa este prezentatădin perspectiva uneia din cele mai intransigente forme ale intoleranţei umane,cenzura. Istoria arderii cărţilor şi oglindirea literară a acestui fenomen distructivreprezintă indicii clare privind rolul cărţii. Prezenţa sa în paginile literaturii de ceamai bună calitate indică o importanţa din ce în ce mai mare în spaţiul culturalinternaţional. Acest statut modelează conţinutul unor capodopere ale literaturiisecolului douăzeci, precum Fahrenheit 451, lucrarea de căpătâi a autoruluiamerican Ray Bradbury, în viziunea căruia, salvarea cărţilor, care întruchipeazăîntregul tezaur cultural al umanităţii, este mai presus, în timpuri de criză, chiardecât destinele individuale ale personajelor sale, care le memorează pentruposteritate, şi care se autodefinesc drept simple apărătoare de praf ale cărţilor,14aceste apărătoare fiind însă cele care, odată cu sfârşitul războiului nuclear dinroman, vor aduce învierea literaturii prin aceleaşi mijloace prin care se regenereazăşi viaţa umană, cărţile fiind transmise din generaţie în generaţie, la fel cainformaţia genetică, pentru că ele reprezintă adevăratele gene ale ADN-uluispiritual al umanităţii, care este cultura.De-a lungul istoriei cărţile nu au fost doar arse, ci au suferit şi o formă mai„blândă” de cenzură, interzicerea. Evoluţia de-a lungul secolelor a acestui flagel şia reflectării sale literare oferă încă un indiciu al importantului rol jucat de carte încultura europeană şi mondială. Acest rol este subliniat în cea mai cunoscutăexpresie literară a intoleranţei faţă de carte ce a caracterizat perioada medievalăcreştină şi a lăsat o amprentă dureroasă şi asupra secolelor care i-au urmat,romanul Numele trandafirului al lui Umberto Eco. În opera semiologului italian,personificarea spiritului cenzurii este bătrânul călugăr orb Jorge de Burgos, celcare se străduieşte de-a lungul anilor să împiedice oricui accesul la partea a doua aPoeticii lui Aristotel, care tratează comedia, chiar otrăvindu-i acesteia paginile,pentru ca oricine o va citi să moară.Ca toate feţele bisericeşti de „bună credinţă” care au distrus de-a lungulveacurilor opere inestimabile ale zestrei culturale mondiale, Jorge crede cu tărie căvolumul ar putea cauza anihilarea totală a creştinătăţii, fiind convins că misiuneasa sfântă este de a împiedica orice suflet să intre în contact cu tomul şi, în ultimăinstanţă, de a distruge cartea şi de a-i ucide pe cei care au ajuns să dea cu ochii deea din întâmplare. Această obsesie surprinde însăşi esenţa cenzurii, care începeprin interzicerea accesului la anumite idei sau convingeri stocate sub diverseforme, pentru a nu se da apoi în lături de la înlăturarea fizică a suportului aceloridei sau chiar a fiinţelor umane care le vehiculează.Secolul douăzeci este celebru şi pentru o altă valoroasă expresie literară aintoleranţei faţă de carte, aparţinând romancierului englez George Orwell. Ca înNumele trandafirului, naraţiunea din capodopera acestuia O mie nouă sute optzecişi patru gravitează în jurul interzicerii unei cărţi, acţiune care simbolizeazăpracticarea cenzurii de către statul portretizat în roman. Este vorba despre Teorie şipractică în colectivismul oligarhic, volum care joacă un rol determinant atât îndesfăşurarea acţiunii romanului lui Orwell cât şi în conturarea temei acestuia.Implementarea în mod eficient a controlului total asupra membrilor

societăţii se realizează de către regimul totalitar din ficţiunea scriitorului britanicnu doar prin interzicerea cărţii care descrie esenţa practicilor şi programuluiPartidului, ci şi prin interzicerea oricărui material scris care ar putea stârni gânduride revoltă împotriva sistemului. În acest viitor sumbru, cărţi cu hârtie netedă, decea mai bună calitate nu se mai fabrică de multe zeci de ani, iar cândachiziţionează o astfel de carte dintr-un magazin de vechituri, în urma unui impulsde moment, personajul central dă dovadă de un curaj nebănuit, pentru că membriide partid nu au voie să intre în magazinele obişnuite şi să cumpere aşa ceva. Carteaeste un obiect care l-ar putea compromite. Represaliile îndreptate în O mie nouăsute optzeci şi patru împotriva culturii cărţii şi a scrisului reprezintă o măsură aimportanţei culturale pe care această tradiţie o are. La fel ca în Numele15trandafirului, sau în Fahrenheit 451, cartea şi scrisul apar în distopia lui Orwell casimboluri ale cunoaşterii şi libertăţii, care constituie singura şansă la regenerare aunei societăţi profund viciate.Punctul de pornire al revoltei personajului împotriva sistemului este fixareanemulţumirii sale în scris. În ciuda faptului că în viziunea sumbră a autoruluiaceastă răzvrătire individuală nu are nicio şansă împotriva sistemului represivimbatabil al Partidului, speranţa de izbăvire a societăţii orwelliene, oricât de mică,se află tot în cărţi, chiar dacă una dintre ele, Teorie şi practică în colectivismuloligarhic, se dovedeşte în final a fi doar un instrument folosit pentru descoperireapotenţialilor dizidenţi.Deşi acest volum este folosit ca o capcană în care sunt atraşi eventualiiadversari ai Partidului, conţinutul său, după cum recunoaşte chiar agentul dubludin roman, se află în perfectă concordanţă cu realitatea, ceea ce înseamnă că şiprogramul conţinut în ultimele sale capitole, pe care eroul nu apucă să le citeascăînainte să fie capturat de către Poliţia Gândirii, reprezintă o speranţă a emancipăriisocietăţii în relaţia cu regimul opresiv de care este condusă. Această emancipareeste imaginată de către Orwell ca debutând cu o acumulare secretă de cunoştinţe,care să se continue cu o răspândire graduală a culturii în rândul maselor şi săculmineze cu o revoluţie proletară, putându-se presupune, în tonul simbolisticii dinroman, că în acest proiect cărţile vor juca rolul cel mai important.Capitolul al şaselea al lucrării, Alte valenţe ale reflectării literare a cărţii,demonstrează că tradiţia reflectării cărţii în capodoperele literaturii universaleîncepută pe tărâm spaniol cu Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha nu estecontinuată în secolele nouăsprezece şi douăzeci doar în operele unor titani ailiterelor mondiale precum Gustave Flaubert, Umberto Eco, Jorge Luis Borges, RayBradbury sau George Orwell, ci şi în alte lucrări reprezentative ale unor autori decertă valoare, cum sunt Oscar Wilde, Garabet Ibrăileanu, J.D. Salinger sau JohnKennedy-Toole, în operele cărora cartea ajunge să simbolizeze pe rând un idealestetic, incompatibilitatea erotică dintre personaje, spiritualitatea umană şi lumeavirtuoasă a Evului Mediu.În singurul roman, Portretul lui Dorian Gray, al cunoscutului dramaturg,poet şi nuvelist irlandez Oscar Wilde, o carte este folosită pentru a prezentaidealurile estetice ale personajului central şi implicit ale autorului, aceasta jucândun rol determinant în viaţa tânărului decadent din roman ale cărui crime se răsfrâng

nu asupra propriului chip, ci asupra portretului din titlu. Este vorba despre romanulÎn răspăr al scriitorului francez Joris Karl Huysmans, prin intermediul căruiaautorul irlandez îşi exprimă idealurile estetice. Pentru Oscar Wilde, arta nu arenimic de-a face cu moralitatea, iar cea mai bună dovadă în acest sens pentru criticiicare i-au catalogat romanul drept imoral este reacţia peste timp a publicului elevat,care reţine frumuseţea operei sale, nu destinul condamnat al eroului acesteia, la felcum cartea În răspăr care l-a fascinat într-o asemenea măsură pe acesta s-a impusîn epocă tocmai prin valoarea sa estetică, împotriva înţelesurilor eşecului pe careDes Esseintes îl înregistrează în demersurile sale.16Scriitorul britanic a fost conştient că pentru a se impune posterităţii estenevoit să reuşească ceea ce Huysmans înfăptuise înaintea sa, adică să scrie o carteîn care forma să consume substanţa, pentru a deveni cu adevărat nemuritoare.Acesta este sensul folosirii capodoperei scriitorului francez în propria creaţieliterară. Convins că orice act artistic se justifică pe sine prin propria valoareestetică, dincolo de orice alte valenţe care i-ar putea fi atribuite, Oscar Wildefoloseşte ca simbol al acestei idei o carte, chiar dacă are la îndemână întreaga gamăa creaţiei artistice umane. Iată, aşadar, că printre numeroasele roluri pe care carteale joacă în literatura mondială, se numără şi acela de simbol al celui mai pur idealestetic, într-o capodoperă incontestabilă, care a demonstrat ea însăşi adevărulsugerat prin apelul la lucrarea lui Huysmans În răspăr.Cărţile joacă un rol determinant şi într-o capodoperă a literaturii române, acărei acţiune este plasată la sfârşit de secol nouăsprezece. Este vorba despreromanul Adela al criticului literar Garabet Ibrăileanu, în care destinul erotic alpersonajului principal este hotărât într-o mare măsură de către firea sa înclinatăînspre livresc. Incompatibilitatea dintre doctorul Codrescu, un cvadragenar, şiAdela, femeia frumoasă şi plină de farmec, mult mai tânără, pentru care dezvoltă opasiune, poate fi tălmăcită şi prin intermediul lecturilor celor două personaje,observându-se că în prag de secol douăzeci, cărţile joacă un rol major în societatearomânească, la fel ca în cea europeană, la standardele căreia aceasta se străduieştesă ajungă.Nepotrivirea dintre erou, doctorul Codrescu, şi mai tânăra Adela estesimbolizată de către autor prin felurile diferite de abordare a lecturii de care daudovadă cele două personaje, incompatibilitatea în perceperea cărţilor pe care alegsă le parcurgă cei doi transpunându-se şi în existenţa lor cotidiană şi punându-sestavilă împlinirii relaţiei erotice care constituie premisa romanului, dar care nu seva împlini până la urmă în filele acestuia.Atitudinea faţă de existenţă a personajului masculin este aceeaşi pe care oare şi faţă de subiectele lecturilor sale. El se apropie de marile taine ale existenţeirevelate în lucrările filosofice ale marilor gânditori ai omenirii sau în versurilecelor mai profunzi poeţi ai literaturii universale cu respect şi pietate, încercând săle contemple „corola de minuni” fără a o pângări cu atingerea sa distructivă. Înviaţă, şi mai ales în relaţiile cu reprezentantele sexului frumos, această atitudinecondamnă la eşec orice fel de demers, după cum află doctorul Codrescu atât dinacţiunile Adelei, cât şi din vorbele acesteia.În nuvela Franny a scriitorului american J.D. Salinger, care a văzut lumina

tiparului mai întâi în anul 1955 în revista The New Yorker, pentru ca apoi să facăparte din a treia carte din cele patru publicate vreodată de către enigmaticul autor alromanului-cult De veghe în lanul de secară, aventura lumească şi spirituală atinerei care se află în centrul acţiunii este inexorabil legată de cartea pe care ociteşte eroina, intitulată Călătoria unui pelerin.La fel cum pentru personajele din O mie nouă sute optzeci şi patru şiFahrenheit 451 cărţile simbolizează însăşi cultura umană, continuitatea lor fiindechivalentă cu păstrarea şi transmiterea acesteia din generaţie în generaţie, pentru17J.D. Salinger cartea este depozitara spiritualităţii speciei homo sapiens sapiens,reprezentând ultimul refugiu al acelor reprezentanţi ai săi care se simt prizonieriîntr-o lume în care pe suflet nu se mai pune un preţ foarte mare. Acesta este tâlculrândurilor finale ale nuvelei Franny, a cărei eroină evadează din societateaamericană a deceniului cinci al secolului douăzeci, scârbită de mentalitateamercantilă a acesteia, în rugăciunea învăţată din paginile Călătoriei unui pelerin.Dacă în nuvela Franny cartea simbolizează spiritualitatea pe cale dedispariţie a unei umanităţi obsedate de valorile materiale, în romanul premiat cupremiul Pulitzer, A Confederacy of Dunces (Conjuraţia imbecililor), o cartereprezintă idealurile unei întregi lumi pierdute, cea a Evului Mediu, determinândhotărâtor atât destinul, opiniile şi acţiunile personajului central al acestei realizăriliterare majore, cât şi structura naraţiunii sale. Este vorba despre MângâierileFilosofiei, cartea scrisă în închisoare de către celebrul filosof al apusuluiImperiului Roman, Boethius. Faptul că Ignatius este un lector devotat al acesteicărţi, prin intermediul căreia îşi exprimă pe tot parcursul romanului adoraţia pentruEvul Mediu şi interesul pentru tot ce ţine de această perioadă istorică, poateîndreptăţi o interpretare conform căreia personajul central din Conjuraţiaimbecililor reprezintă o întruchipare a medievalismului care luptă împotriva uneilumi moderne căzute. În această confruntare, lucrarea lui Boethius esteinstrumentul care transformă medievalismul într-un etalon pentru viaţa dintr-olume contemporană coruptă.Niciun membru al comunităţii din New Orleans nu se raliază la îndemnulpersonajului de revenire la valorile medievale, dar în ciuda acestui fapt, Ignatius nuîncetează să aspire la momentele de glorie ale trecutului în încrâncenarea saîmpotriva lumii moderne. În opinia sa, pierderea idealurilor medievale a adus dupăsine ascensiunea fără precedent a vulgarităţii, iar diseminarea în rândul cât maimultor oameni a viziunii despre lume şi viaţă a acestei perioade luminoase dinistoria omenirii ar putea restaura ordinea, judecata sănătoasă şi decenţa într-unNew Orleans care şi-a retezat definitiv toate rădăcinile filosofice şi istorice.Instrumentul cel mai propice pentru o astfel de diseminare este lectura, de aceeaprocesul de schimbare socială poate fi realizat în Conjuraţia imbecililor, la fel caîn alte capodopere ale literaturii universale precum Fahrenheit 451 sau O mie nouăsute optzeci şi patru doar prin intermediul cărţilor. În romanul lui Kennedy-Toole,cartea care se vrea agent al transformării este, bineînţeles, cea venerată de cătrememorabilul erou.Pentru analizarea cu ajutorul literaturii a impactului cultural al apariţiilornoilor medii de comunicare ce rivalizează cu tradiţia cărţii tipărite, capitolul şapte

al lucrării, intitulat Computerul, internetul şi literatura, realizează o trecere înrevistă a prezenţei acestora în peisajul cultural internaţional similară cu ceaefectuată în cazul cărţii, care a evidenţiat numeroasele valenţe manifestate deaceasta în paginile unora dintre cele mai reprezentative capodopere ale literaturiiuniversale.Operele în care se regăsesc oglindite computerul sau internetul, oriprefigurări ale acestora, aparţin în marea lor majoritate literaturii science-fiction,18prezentând de cele mai multe ori preocuparea autorilor pentru pericolul caomenirea să devină dependentă de tehnologia pe care ea însăşi o creează saudescriind dependenţa exagerată a oamenilor faţă de computere şi teama privindînlocuirea fiinţelor umane de către maşinării inteligente. Computerul şi internetulîşi fac apariţia în paginile literaturii canonice doar prin opera lui Isaac Asimov şiprin cea a unor nume ilustre ale literelor internaţionale, pomenite şi în legătură cureflectarea literară a cărţii, Jorge Luis Borges şi Umberto Eco.În acelaşi mod în care cartea a simbolizat în capodoperele multor titani ailiteraturii universale spiritualitatea sau cultura umană, cunoaşterea absolută sauchiar universul, computerul începe să capete astfel de valenţe în lucrările luiAsimov, ilustrativă din acest punct de vedere fiind nuvela The Last Question(Ultima întrebare). În această nuvelă Asimov foloseşte computerul ca o metaforăpentru divinitate. În Biblioteca Babel scriitorul argentinian Jorge Luis Borgesutilizase cartea în acelaşi scop. Numele acestuia este legat şi el de reflectarealiterară a noilor mijloace de comunicare. Chiar dacă în proza sa Borges nu se referăexplicit la computere sau la internet, există voci care îl consideră pe scriitorulargentinian un vizionar ce a anticipat evoluţia acestor tehnologii. Povestirile carepot fi luate în considerare în analiza unei prefigurări a internetului de către JorgeLuis Borges sunt Aleph, Biblioteca Babel, Tlon, Uqbar,Orbis Tertius şi Funes celce nu uită. Având în centru biblioteci infinite şi oameni care nu uită, enciclopediiinteractive şi lumi virtuale care se desprind din pagina tipărită pentru a invadarealitatea, sau portaluri care permit prezenţa simultană în orice locaţie a planetei,aceste proze scurte au devenit un canon pentru cei interesaţi de intersectarea noilortehnologii cu literatura.Dacă în opera lui Borges există doar o prefigurare a noilor mijloace decomunicare specifice celei de-a doua jumătăţi a secolului douăzeci, într-unul dintrecele mai cunoscute romane ale lui Umberto Eco, Pendulul lui Foucault,computerul joacă un rol semnificativ atât în modelarea destinului unuia dintrepersonajele centrale ale cărţii cât şi în ceea ce priveşte tehnica narativă utilizată decătre semiologul italian.În această realizare literară a autorului italian computerul ce poartă numelecabalistului medieval care a construit un sistem cvasi-matematic de rescriere aCabalei într-o manieră care să extragă din paginile acesteia înţelepciunea secretă alui Dumnezeu şi să ofere adepţilor săi puteri supranaturale, reprezintă o avertizareîmpotriva delirului interpretativ, fiind instrumentul prin care Eco încearcă să atragăatenţia asupra faptului că trebuie găsită o cale de mijloc între ideea interpretăriinesfârşite şi uzata trimitere la „intenţia” autorului. Prin utilizarea lui Abulafiasemiologul italian sugerează că nu există nici o singură interpretare posibilă a unui

text, dar nici un univers complet deschis de interpretări posibile, ci mai degrabă unvast câmp de posibilităţi ale cărui limite sunt generate de natura în sine a textului.Concluziile lucrării caută să contabilizeze rezultatele la care a ajunscercetarea ce a pornit să demonstreze că după inventarea tiparului şi pătrundereacărţii în conştiinţa publicului european şi apoi a celui de pe alte continente, aceastase regăseşte la loc de cinste în paginile de ficţiune create de unii dintre cei mai19valoroşi scriitori ai ultimelor secole, prezenţa sa în câteva dintre capodopereleliteraturii universale legitimând-o în ochii cititorilor ca cel mai important vehiculde transmitere a culturii şi fiind în acelaşi timp cea mai vie dovadă pentru rolul denecontestat pe care l-a avut în conştiinţa colectivă a ultimelor cinci veacuri, pentrucă literatura este fără îndoială una dintre oglinzile care reflectă cu cea mai marefidelitate această conştiinţă.La sfârşitul celor şapte capitole ale tezei de doctorat De la Gutenberg lainternet. Istoria scrisului şi cartea ca obiect de reflectare literară se poateconcluziona că, privită prin prisma rolului cultural evidenţiat de literatură pe carecartea l-a dobândit odată cu invenţia tiparului şi l-a consolidat în secolele scurse dedupă apariţia acestuia, înlocuirea acesteia cu noile mijloace de transmitere ainformaţiei, precum computerul şi internetul este improbabilă, cel puţin în viitorulapropiat şi mediu. Oglindirea literară a acestora nu se poate compara cu anvergurape care o are cea a cărţii, a cărei prezenţă constantă în paginile capodoperelorliteraturii universale a ultimelor cinci secole demonstrează o influenţă culturalăsolidă clădită în timp şi pregnantă atât în epocile premergătoare apariţieicomputerelor, cât şi în perioada de după invenţia acestora.În ciuda proliferării lor într-un ritm accelerat, noile mijloace de comunicarenu au reuşit încă să ştirbească prestigiul cultural al paginii tipărite, acest fapt fiinddovedit cu prisosinţă de adevăratul cult al cărţii dezvoltat chiar în a doua jumătatea secolului douăzeci de unele dintre cele mai reprezentative figuri ale literaturiimondiale, precum Umberto Eco sau Jorge Luis Borges.Chiar dacă în istoria scrisului internetul joacă un rol însemnat, fiindresponsabil în bună măsură de acel declin al lecturii cărţilor observat de mulţispecialişti în sociologie, cartea şi tot ceea ce înseamnă ea pentru cultura umană nuse află în pericol de a fi condamnată la extincţie de către apariţia calculatorului.Cititul pe care acesta şi reţelele sale îl promovează este diferit de cel oferit depaginile unei cărţi tipărite. Stilul de lectură impus de internet este unul careplasează eficienţa şi caracterul imediat mai presus de orice, situându-se la un altnivel decât lectura profundă apărută odată ce tehnologia tiparului a făcut posibilărăspândirea unor opere în proză complexe, de dimensiuni considerabile.Lectorii care citesc materiale online tind să devină simpli decodificatori deinformaţie, abilitatea lor de a interpreta textul - de a realiza acele conexiunimentale fecunde ce se formează datorită unei lecturi profunde şi lipsită deîntreruperi care distrag atenţia - scăzând considerabil.Felul de lectură adâncă oferită de paginile unei cărţi tipărite nu se aseamănădeloc cu acela încetăţenit de paginile intercorelate ale hipertextului accesibil pecalea internetului. Valoarea sa constă nu doar în cunoştinţele dobândite prinintermediul cuvintelor autorului, ci şi în vibraţiile intelectuale pe care acestea le

declanşează în mintea cititorului. În spaţiile goale deschise de lecturarea susţinutăşi neîntreruptă a unei cărţi mintea umană are posibilitatea să efectueze propriileasociaţii, să tragă propriile concluzii, să creeze propriile analogii şi să dea naşterepropriilor idei. Pierderea acestor spaţii sau umplerea lor cu „conţinut” în goanadupă gratificaţii imediate specifică lumii digitale înseamnă sacrificarea unui aspect20esenţial al condiţiei şi culturii umane. Lectura profundă, asociată cu galaxiaGutenberg, lipseşte din lumea tot mai rapidă a internetului, dar ea este singura cepoate fi asociată cu gândirea profundă atât de necesară progresului cultural alumanităţii, reprezentând astfel garanţia continuităţii cărţii şi în era digitală.B I B L I O G R A F I EA. Beletristică, corespondenţă, eseisticăAsimov, Isaac, The Complete Stories, vol. I,Broadway,1990;Baudelaire, Charles, Florile răului şi alte poeme, Aşezate în limba română deRadu Cârneci, Prefaţa Mihai Cimpoi, Editura Hyperion,Chişinău,1991;Bear, Greg, Blood Music, I Books,2002;Bierce, Ambrose, Terror by Night:Classic Ghost and Horror Stories,WordsworthEditions,2006;Boethius şi Salvianus, Scrieri, Cuvânt înainte de IPS Nicolae Corneanu, Traducere,note şi comentarii: David Popescu, Editura Institutului Biblic şi de Misiune alBisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,1992;Borges, Jorge Luis, Opere,volumul 1, Traduceri de Cristina Hăulică, AndreiIonescu şi Sarie Novăceanu, Îngrijire de ediţie şi prezentări de Andrei Ionescu,Editura Univers,Bucureşti;Idem, Cartea de nisip,Traducere de Cristina Hăulică, EdituraUnivers,Bucureşti,1983;Idem, Frumuseţea ca senzaţie fizică, Traducere şi postfaţă de Valeriu Pop, Cuvântînainte de Andrei Ionescu, Editura Paideia, Bucureşti,1998;Idem, The Aleph and Other Stories,Penguin Classics,2004.Bradbury, Ray, Fahrenheit 451,Traducere de Petre Solomon,EdituraLeda,Bucureşti,2005;Britton, Lionel, Brain:A Play of the Whole Earth, G.P. Putnam's Sons, 1930;Brown, Dan, Fortăreaţa digitală, Ediţia a II-a, Traducere: Bogdan NicolaeMarchidanu, Editura RAO,2006;Browne, Thomas, Religio Medici: A letter to a friend, Christian morals, Urnburial,and other papers, Ticknor and Fields, Boston, 1862;Butler, Samuel, Erewhon, Penguin Classics, 1970;Cassian, John, The Conferences, The Newman Press,1997;Cervantes, Miguel de, Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha, În româneştede Ion Frunzetti şi Edgar Papu, cu un studiu introductiv de G. Călinescu, Tabelcronologic de Edgar Papu, Editura pentru literatură, Bucureşti,1969;Donne, John, Cântece şi sonete, în româneşte de Florentin Toma, Editura Brumar,Timişoara,2000;Eco, Umberto, Pendulul lui Foucault, Traducere de Ştefania Mincu şi MarinMincu, Postfaţă de Marin Mincu, Editura Pontica, Constanţa, 1991;21Idem, Numele trandafirului, Ediţie revăzută, Traducere de Florin Chiriţescu,

Prefaţă de H.R. Patapievici, Editura Polirom, Iaşi,2002;Egan, Greg, Permutation City, Eos,1995;Eliade, Mircea, India.Nopţi la Serampore. Secretul doctorului Honigberger,Prefaţă de Eugen Ciurtin, Editura Cartex, Bucureşti, 2004;Elisson, Harlan, I Have No Mouth, and I Must Scream,Pyramid Books,1967;Emstev, Mikhail, Parnov, Eremei, World Soul,Macmillan,1978;Flaubert, Gustave, Doamna Bovary, Traducere de Demostene Botez, EdituraCartea Românească, Bucureşti,1972;Idem, Bouvard şi Pecuchet.Dicţionar de idei primite de-a gata, Traducere, note deistorie literară, notă bio-bibliografică de Irina Mavrodin, Editura Allfa, Bucureşti,1997;Forster, E.M.,The Machine Stops,Kessinger Publishing,2004.Gibson, William, Burning Chrome,Ace,1986;Hamilton, Edmond, The Metal Giants and Others,The Collected EdmondHamilton, Volume One, Haffner Press,2009;Hansen, Dalian, Anima:A Novel about Second Life,DigitalKu,2007;Hawthorne, Nathaniel, Selected Short Stories of Nathaniel Hawthorne, Fawcet,1983;Heinlein, Robert A., The Moon Is a Harsh Mistress, Orb Books,1997;Horatius, Opera Omnia, volumul 2: Satire.Epistole.Arta poetică, Ediţie critică.Ediţie îngrijită, studiu introductiv, note şi indici: Mihai Nichita, Editura Univers,Bucureşti, 1980;Huysmans, Joris Karl, În Răspăr, Traducere de Raul Joil, Prefaţă şi tabelcronologic de Georgeta Horodincă, Editura Minerva,BPT,Bucureşti,1974;Ibrăileanu, Garabet, Privind viaţa.Adela.Amintiri,Editura Minerva, Bucureşti,1987;Jones, Dennis Feltham, Colossus, Pan Macmillan,1968;Kennedy-Toole, John ,Conjuraţia imbecililor, Traducere de Lidia Ionescu, Cuvântînainte de Walker Percy, Editura Nemira, Bucureşti, 1995;Lathrop, George Parsons, In the Deep of Time, English Illustrated Magazine,March 1897;Leinster, Murray, A Logic Named Joe, Baen Books, 2005;Lem, Stanislav, Memoirs Found in a Bathtub,Harvest Books, 1986;Idem, The Invincible,Sidgwick and Jackson,1973;Idem, Ciberiada, Traducere de Mihai Mitu, Editura Nemira,Bucureşti,1994;Idem, Fiasco,Mariner Books,1988;Levin, Ira, The Stepford Wives, Perrenial,1972;Mallarme,Stephane,Correspondances II, editeurs Henri Mondor & Lloyd JamesAustin, Paris: Galimard, 1965;Marlowe, Christopher, Teatru, traduceri de Leon Leviţchi, Andrei Bantaş,Florentin Toma, Editura Univers, Bucureşti, 1988;Orwell, George, O mie nouă sute optzeci şi patru, Traducere de Mihnea Gafiţa.Prefaţă de Vladimir Tismăneanu, Editura Polirom,Iaşi, 2002;22Puşkin, A.S.,Poezii, Prefaţă de Tamara Gane, Editura pentru literatură,BPT,Bucureşti,1962;

Salinger, J.D., Franny şi Zooey, Traducere şi note de Mihaela Dumitrescu, EdituraUnivers, Bucureşti,1999;Sartre, Jean Paul, Cuvintele.Greaţa, Traduceri din limba franceză: Teodora Cristea,Marius Robescu, Cronologie Toader Saulea, Editura RAO, Bucureşti, 1997;Shaw, George Bernard, Cezar şi Cleopatra, Ucenicul diavolului, Pygmalion,Traducere de Petru Comarnescu, Prefaţă şi tabel cronologic de Silvian Iosifescu,Editura pentru literatură,BPT, 1963;Swift, Jonathan, Călătoriile lui Gulliver.Povestea unui poloboc şi altesatire.Cugetări, Traducere de Leon Leviţchi şi Andrei Brezianu, Editura Univers,Bucureşti, 1985;Vonnegut, Kurt, Player Piano, Dell Publishing, 1999;Wilde, Oscar, Portretul lui Dorian Gray, Prefaţă de Mircea Mihăieş, traducere şinote de Magda Teodorescu, Editura Polirom,Iaşi,2001;Wright, Sydney Fowler, Short Stories, FWB,1996;Zeraus, Leinard, Daemon,Verdugo Press,2006;***, Amadis de Gaule, Ashgate Publishing Ltd., 2004;***,Biblia, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucureşti, 1988;***,Cartea Formării, Traducere de Alexandru Anghel, Editura Herald,Bucureşti,2005;***,Coranul, Traducere de George Grigore, Editura Herald,Bucureşti, 2005;***, Epopeea lui Ghilgameş, În româneste de Virginia Serbanescu si Al. Dima,Editura Mondero, Bucureşti, 2004;***, Liturgy of the Hours: According to the Roman Rite, Catholic Book PublishingCo., New York, 1975, vol. IV;***,Mărturisirea unui pelerin: despre lucrarea plină de har a Rugăciunii lui Iisus,Traducere din limba rusă: Gherontie Cruceada, Editura Herald, Bucureşti, 2003;B. Bibliografie critică1. Dicţionare şi lucrări de critică literarăAliaga-Buchenau, Ana-Isabel, The "dangerous" Potential of Reading: Readers andthe Negotiation of Power in Nineteenth-century Narratives, Routledge, 2004;Battaglia, Salvatore, Mitografia personajului, Traducere de Alexandru George,Editura Univers, Bucureşti, 1976;Bayet, Jean, Literatura latină, Traducere de Gabriela Creţia, Bucureşti, EdituraUnivers, 1972;Blair, Walter, The History of World Literature,Kessinger Publishing, 2005;Bleiler, Everett Franklin, Bleiler, Richard, Science-fiction, The Early Years, KentState University Press, 1990;23Cave, Terence, The Cornucopian Text: Problems of Writing in the FrenchRenaissance, Oxford University Press, 1979;Călinescu, G., Impresii asupra literaturii spaniole, E..L.U.,1965;Chaytor, H.J.,From Script to Print.An Introduction to MedievalLiterature,Cambridge University Press, 1945;Cicero, Marcus Tullius, The Nature of the Gods, Oxford University Press,1998;Collas, Ion K. , Madame Bovary: A Psychoanalytic Reading,Libraire Droz,

Geneve,1985;Constantinescu, I.,Moştenirea modernilor,Editura Junimea,Iaşi,1975;Damrosch, David, Hughes, William,The Buried Book: The Loss and Rediscoveryof the Great Epic of Gilgamesh, Henry Holt and Co,2007;Drâmba, Ovidiu, Istoria literaturii universale, volumul I, Editura Saeculum,1997;Duran, Manuel, Rogg, Fay R., Fighting Windmills: Encounters with Don Quixote,Yale University Press, 2006;Easterling, P.E., Kenney, E.J., The Cambridge History of Classical Literature,New York: Cambridge University Press,1985;Ellmann, Richard, Oscar Wilde, Vintage, 1988;Felski, Rita, Literature After Feminism, University of Chicago Press, 2003;Gillet, Lev, Ware, Kalistos, The Jesus Prayer, St. Vladimir's Seminary Press,1987;Gresh, Lois H., Weinberg, Robert, The Science of Stephen King: From Carrie toCell, The Terrifying Truth Behind the Horror Master's Fiction, John Wiley andSons, 2007;Heter, T. Storm, Sartre's Ethics of Engagement: Authenticity and Civic Virtue,Continuum International Publishing Group, 2006;Joshi, S.T., Icons of Horror and the Supernatural:An Encyclopedia of Our WorstNightmares, Greenwood Publishing Group, 2006;Kamuf, Peggy, Book of Addresses, Stanford University Press, 2005;Kienscherf, M.A. Markus, Myth, Technology,and the (Post)Human Subject inWilliam Gibsons’s Sprawl Trilogy, GRIN Verlag, 2007;Kossoff, Philip, Valiant heart: a biography of Heinrich Heine, New York:Cornwall Books, 1983;Kreymborg, Alfred, Troubador, Sagamore Press, 1957;Landon, Brooks, Science Fiction After 1900: From the Steam Man to the Stars,Routledge, 2002;Livingstone, Elizabeth A., Studia Patristica, Peeters Publishers,1993;Lord, Albert B., The Singer of Tales, Second Edition, Harvard University Press,2000;Madsen, Axel, Malraux.A Biography,University of Michigan, 1976;Magheru, Paul, Tratat de literatură universală şi comparată, volumul I:Antichitatea, Editura Universităţii din Oradea, Oradea,2001;Marino, Adrian, Hermeneutica ideii de literatură, Editura Dacia, Cluj Napoca,1987;Milton, John, Aeropagitica,Adamant Media Corporation,2006;24Nadeau, Maurice, Gustave Flaubert,scriitor, În româneşte de Paul Dinopol,Editura Univers, Bucureşti,1975;Noguez, Dominique, Tombeau pour la litterature:essais, Editions de la Différence,1991;Papahagi, Marian, Eros şi Utopie,Editura Dacia,Cluj-Napoca,1999;Pierce, John J., Great Themes of Science Fiction: A Study in Imagination andEvolution, Greenwood Press, 1987;Porter, Laurence M., A Gustave Flaubert Encyclopedia, Greenwood Publishing

Group, 2001;Prier, Raymond Adolph, Gillespie, Gerald Ernest Paul, Narrative Ironies, Rodopi,1997;Raby, Peter, The Cambridge Companion to Oscar Wilde, Cambridge UniversityPress, 1997;Richards, Robert J., The Romantic Conception of Life: Science and Philosophy inthe Age of Goethe, University of Chicago Press, 2002;Roznoveanu, Mirela, Civilizaţia romanului, Editura Cartearomânească,Bucureşti,1991;Sasson-Henry, Perla, Borges 2.0:From Text to Virtual Worlds,Peter LangPublishing,2007;Scherer, Jacques, Le "livre" de Mallarmé, nouvelle édition, Paris: Gallimard, 1977;Solomon, Robert C., Dark Feelings, Grim Thoughts. Experience and Reflection inCamus and Sartre, Oxford University Press US, 2006;Thiher, Allen, Fiction Rivals Science: the French Novel from Balzac to Proust,University of Missouri Press, 2001;Unwin, Timothy A., Jules Verne:Journeys in Writing, Liverpool University Press,2005;Watt, Ian, The Rise of The Novel.Studies in Defoe, Richardson andFielding,University of California Press, 2001;Wells, David N.,Anna Akhmatova:Her Poetry, Berg Publishers, 1996;***, Petit Larousse illustré, Paris: Libraire Larousse, 1974;2. Studii de istorie, sociologie, filosofie şi tehnologia informaţieiAdkins, Lesley, Empires of the Plain: Henry Rawlinson and the Lost Languages ofBabylon, London: Harper Collins, 2003;Alfeyev, Hilarion, St. Symeon the New Theologian and Orthodox Tradition,Oxford University Press, 2000Bacon, Francis, Noul Organon, Traducere de N. Petrescu şi M. Florian, EdituraAcademiei, Bucureşti, 1957;Barrow, John D., The Infinite Book.A Short Guide to the Boundless,Timeless andEndless,Vintage Books, London,2005;Birkerts, Sven, The Gutenberg Elegies. The Fate of Reading in an Electronic Age,Boston: Faber and Faber, 1994;Bishop,Morris, The Middle Ages, Mariner Books, 2001;25Bogdan, Damian P., Paleografia slavo - română. Tratat şi Album, DGAS,Bucureşti, 1978;Bosmajian, Haig A., Burning Books, McFarland, 2006;Briggs, Asa, Burke, Peter, Mass-media.O istorie socială.De la Gutenberg laInternet, Traducere de Constantin Lucian şi Ioana Luca, Editura Polirom, Iaşi,2005;Buluţă, Gheorghe, Civilizaţia bibliotecilor, Editura Enciclopedică, Bucureşti,1998;Carvalho, David N., Forty Centuries of Ink, Kessinger Publishing,Montana,2004;Clark, William, Golinski, Jan, Schaffer, Simon, The Sciences in EnlightenedEurope, University of Chicago Press, 1999;

Dhavamony, Mariasusai, Christian Theology of Inculturation, Editrice PontificiaUniversità Gregoriana, 1997;DiBona, Chris, Cooper, Danese, Stone, Mark, Open Sources 2.0:The ContinuingEvolution, O'Reilly, 2005;Drâmba, Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei, volumul II, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1987;Duţă, Victor, Călătorie în lumea scrierii şi a tiparului, Editura Sportturism,Bucureşti, 1988;Eccles, John C., Evolution of the Brain:Creation of the Self, New York:Routledge;Edwards, Mark U., Printing, propaganda, and Martin Luther, Berkeley:University of California Press, 1994;Eisenstein, Elizabeth, The Printing Revolution in Early Modern Europe,CambridgeUniversity Press,2005;Idem, The Printing Press as an Agent of Change, Cambridge University Press,New York, 1979;Flocon, Albert, Universul cărţilor. Studiu istoric de la origini până la sfârşitulsecolului al XVIII-lea, Traducere de Radu Berceanu, cu o postfaţă de BarbuTheodorescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976;Garelick, Rhonda K., Rising Star: Dandyism, Gender, and Performance in the Finde Siècle, Princeton University Press, 1999;Gaultier, Jules de,Bovarismul, Traducere de Ani Bobocea, Institutul European,Iaşi,1993;Geck, Elizabeth, Gutenberg şi arta tiparului, Traducere de Emerich Deutsch,Prefaţă de Dan Dumitrescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1979;Gillis, Chester, Roman Catholicism in America, Columbia University Press, 2000;Grant, Edward, God and Reason in the Middle Ages, Cambridge University Press,2001;Griffin, Donald R., Animal Minds, Chicago University Press,1994;Harris, Michael H., The History of Libraries of the Western World, The ScarecrowPress Inc.,1999;Hassan, Robert, Purser, Ronald E., 24/7: Time and Temporality in the NetworkSociety, Stanford University Press, 2007;26Hering, Elisabeth, Povestea scrisului, Traducere din limba germană de MarianaŞora, Cuvânt înainte de Al. Graur, Editura Tineretului, Bucureşti, 1960;Idel, Moshe, The Mystical Experience in Abraham Abulafia,Suny Press,1998;Ingelhart, Louis Edward, Press and Speech Freedoms in the World, from Antiquityuntil 1998: A Chronology, Greenwood Publishing Group, 1998;Jako, Sigismund, Manolescu, Radu, Scrierea latină în Evul mediu, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1971;Johanson, Donald, Blake, Edgar, From Lucy to Language, Simon & Schuster,1996;Keyes, Charles Don, Brain Mystery Light and Dark. The Rhythm and Harmony ofConsciousness, Routledge, 1999;Knuth, Rebecca, Burning Books and Leveling Libraries, Greenwood PublishingGroup, 2006;

Kramer, Alan, Dynamic of Destruction. Culture and Mass Killing in the FirstWorld War, Oxford University Press, 2007;Kramer, Samuel Noah, Istoria începe la Sumer, Traducere de Cornel Sabin,Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1962;Kurzweil, Ray, The Age of Spiritual Machines: When Computers Exceed HumanIntelligence, Viking Penguin,1999;Idem, The Singularity Is Near:When Humans Transcend Biology,Duckworth,2005;Laertios, Diogenes, Despre doctrinele şi vieţile filosofilor, Traducere de C.I.Balmuş, Studiu introductiv şi comentarii de Avram M. Fenkian, Editura Polirom,Iaşi, 2001;Lerner, Frederick Andrew, The Story of Libraries: From the Invention of Writingto the Computer Age, Continuum International Publishing Group, 2001;Levy, David N., Robots Unlimited:Life in a Virtual Age, A K Peters, Ltd., 2006;Lewin, Roger, Human Evolution, Blackwell Science,1999;Lister, Martin, New Media:A Critical Introduction,Routledge, 2003;Longhurst, John Edward, The Age of Torquemada, Coronado Press, 1964;McKenna, Regis, Real Time: Preparing for the Age of the Never SatisfiedCustomer, Harvard Business Press, 1999;McLuhan, Marshall, Galaxia Gutenberg: Omul şi era tiparului, Cuvânt înainte:Victor Ernest Masek, Traducere din limba engleză: L. şi P. Năvodaru, EdituraPolitică, Bucureşti, 1975;Montaigne, Michel de, The Complete Essays, Penguin Classics, 1993;Norman, Jeremy M., From Gutenberg to the Internet: A Sourcebook on theHistory of Information Technology, California: Historyofscience.com, 2005;Nunberg,Geoffrey, The Future of the Book, California: University of CaliforniaPress,1996;Parakilas, James, Piano Roles:Three Hundred Years of Life with the Piano, YaleUniversity Press, 2000;27Penrose, Roger, Mintea noastră cea de toate zilele.Despre gândire, fizică şicalculatoare, Prefaţă de Martin Gardner; traducerea şi adaptarea din limbaengleză: Cornelia C. Rusu, Mircea V. Rusu, Editura Tehnică,Bucureşti,2006;Picard, Rosalind W., Affective Computing, MIT Press, 2000;Putnam, George Haven, Censorship of the Church of Rome and Its Influence Uponthe Production and Distribution of Literature, vol. 1, Kessinger Publishing,2003;Qian, Sima, Records of the Grand Historian:Qin Dynasty, Columbia UniversityPress; 3rd edition, 1995;Raab, Christian, Hagan, Harry, The Tradition of Catholic Prayer, Liturgical Press,2007;Reed, Ronald, The Making and Nature of Parchment, Leeds : Elmete Press, 1975;Reilly, Edwin D., Concise Encyclopedia of Computer Science, John Wiley andSons, 2004;Richarsdson, Cyril C., Early Christian Fathers, Westminster John Knox Press,2006;Roberts, John M., A Short History of the World, Oxford University Press, 1997;

Robinson, Andrew, The Story of Writing: Alphabets, Hieroglyphs, & Pictograms,Thames and Hudson Inc, New York, 1995;Rose, Jonathan, The Holocaust and the Book.Destruction and Preservation,University of Massachusetts Press, 2008, pp.145-155;Roux, Georges, Ancient Iraq,Third Edition, Penguin,1993;Rusu, Valeriu, Dicţionar medical, Editura Medicală, Bucureşti, 2007;Rymaszewski, Michael, Wagner,James Au, Wallace,Mark, Winters,Catherine,Rosedale,Philip, Batstone-Cunningham, Ondrejka, Benjamin Cory, SecondLife.The Official Guide, Wiley-Interscience, 2006;Schmandt-Besserat, Denise, How Writing Came About, University of Texas Press,1997;Schmitt, Charles B., The Cambridge History of Renaissance Philosophy,Cambridge University Press, 1991;Scholem, Gershom, Cabala şi simbolistica ei, Ediţia I, Traducere de Nora Iuga,Editura Humanitas, Bucureşti, 1996;Speranţia, Eugeniu, Cartea despre carte sau Eflorescenţa spirituală, Bucureşti,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1984;Stanciu, Ilie, Călătorie în lumea cărţii,Editura didactică şi pedagogică,Bucureşti,1970;Steinberg, S.H., Trevitt, John, Five Hundred Years of Printing, BritishLibrary,1996;Villari, Pasquale, Life and Times of Girolamo Savonarola, vol. II, KessingerPublishing, 2005;Vrettos, Theodore, Alexandria, City of the Western Mind, New York: The FreePress, 2001;Warren, James, Epicurus and Democriten Ethics: An Archaeology of Ataraxia,Cambridge University Press, 2002;28Weinberg, Robert, Stalin’s Forgotten Zion. Birobidzhan and the Making of aSoviet Jewish Homeland: an Illustrated History, 1928-1996, University ofCalifornia Press, 1998;Wilkinson, Richarh H., The Complete Temples of Ancient Egypt, Thames &Hudson, 2000;Zaleski, Carol, Prayer: a History, Houghton Mifflin Harcourt, 2005;3. ArticoleBennie, Angela, A Reality Stranger than Fiction, Sydney MorningHerald,September 7,2007;Cârneci, Radu, Sonetul 18 de William Shakespeare (traducere), Oglinda literară,nr.64;Ciocârlie, Alexandra, Poezie şi viaţă la Catul, România literară, nr.1,2006;Clark, Emma, Book industry: Big stars, steady growth, BBC News Online;Cohen, Noam, Borges and the Foreseeable Future, The New York Times, January6,2008;Eco, Umberto, De la Internet la Gutenberg , Magazin bibliologic, nr.1-2, 2005;Helprin, Mark, ”The Acceleration of Tranquility”.The Examined Life in the DigitalAge.Forbes ASAP Big Issues Series.NY:John Wiley and Sons,2001;

Idel, Moshe, Johannes Reuchlin. Cabala, filozofia pitagoreică şi interpretărilemoderne (II), Revista Apostrof, Anul XIX,2008,Nr.12 (223).Mihalache, Adrian, Ce citesc eroii cărţilor, Lettre Internationale, Ediţia Română,vara 2006;National Endowment for the Arts, To Read or not to Read: A Question of NationalConsequence, Research Report #47,2007;Patraş, Antonio, Fidelitatea lecturii, în Timpul, nr. 2, februarie, 2007;Popa, Virginia, La început a fost...biblioteca, revista Biblos, Iaşi,nr. 16/2004;Ravoiu, Tudor, Cititul nu e pe placul elevilor din România, Informaţia de Cluj,nr.122(983),2008;Rosen, Jody Researchers Play Tune Recorded Before Edison, The New York TimesOnline;Sturdivant, James, The Industry’s Future,Book Business Magazine;Teodorescu, Adela Cristina, Istoria pianului, Jurnalul Naţional Online;4. Site-uri şi pagini WebHamilton, Vanessa, Youth and Leisure in Western Europe,www.booksineurope.org/files/3rd_conference/Vanessa_Hamilton.doc.Mallarme,Stephane,Le Livre, instrument spirituel,http://www.mallarme.net/Mallarme/LeLivreInstrumentSpirituel.O’Dwyer, Davin, Searching for Cyberspace:Joyce, Borges and Pynchon,http://www.themodernword.com/borges/odwyer.html.29World Internet Usage Statistics News and Population Stats,http://www.internetworldstats.com/stats.htm.***,Epopeea lui Ghilgameş, tradusă de Petre Mamara, Globusz Publishing, NewYork, Berlin, Tableta I,http://www.globusz.com/ebooks/Ghilgames/00000011.htm.http://www.cvm.qc.ca/gconti/905/BABEL/Index%20Librorum%20Prohibitorum-1948.htm.http://en.wikipedia.org/wiki/Web_browser.http://dexonline.ro/http://www.musictrades.com/census.html.__