Basarabia - scoalaromanescu.roscoalaromanescu.ro/basarabia.pdf · Basarabia Multă vreme despre...
Transcript of Basarabia - scoalaromanescu.roscoalaromanescu.ro/basarabia.pdf · Basarabia Multă vreme despre...
Basarabia
Multă vreme despre Basarabia şi
Bucovina de Nord s-a vorbit în şoaptă.
Cu multă precauţie. Ba mai mult, o
perioadă nu s-a putut vorbi deloc despre
soarta românilor din provinciile istorice.
A discuta în spaţiul public sau privat era
prohibit.De asemenea, propaganda
oficială rareori a pus în discuţie situaţia
românilor de-acolo. Abia după anul 1990
am putut descoperi povestea reală a
ceea ce s-a întâmplat în aceaste teritorii ale României reîntregite după
Marea Unire.
Nici astăzi mistificatorii istoriei
noastre nu prididesc a denatura faptele, acţiunile consemnate de trecerea
timpului.
Opera de reconstrucţie a Basarabiei începută de guvernele României Mari este şi
astăzi puţin cunoscută.
Statul Român din aceea vreme s-a interesat îndeaproape de asigurarea unui nivel
de trai şi de evoluţie a societăţii româneşti din Basarabia.
Investiţii au fost făcute, însă poate că nu în spiritul aşteptărilor românilor
basarabeni, însă s-au făcut cu deosebire în cea de-a două decadă a perioadei
interbelice.
România reîntregită a avut de depăşit greutăţi ce astăzi ar părea imposibil de
trecut: recuperarea decalajului economic de dinainte de război, plata datoriilor de
război, reforma agrară, noua organizare administrativ-teritorială, gestionarea
noilor provincii reunificate cu Ţara, în afara Basarabiei, reluarea unui curs normal
al vieţii, în timp de pace. O piedică serioasă în dezvoltarea economică şi socială a
Basarabiei a fost recunoaşterea politică parţială şi întârziată a apartenenţei
Basarabiei la România.
Aliaţii tradiţionali au recunoscut actul cu o întârziere de câţiva ani după Conferinţa
de pace de la Paris îndeosebi din cauza presiunilor exercitate de minoritatea
evreiască pentru deplina naturalizare a membrilor săi.
Italia a făcut-o mult mai târziu în 1926, Statele Unite, indirect în anii ‘30, iar
Japonia, niciodată (Această ţară urmărea să nu-şi deterioreze relaţiile cu URSS,
îndeosebi pentru locuitorii insulei Sahalin)
Cu toate acestea, principalele investiţii
s-au făcut în educaţie, asistenţă sanitară, căi de comunicaţie şi agricultură.
În cei 22 de ani de administraţie românească în Basarabia s-a investit mai mult
decât într- o sută de ani de dominaţie ţaristă.
Timpul interbelic a fost pentru Basarabia un semn al începutului modernizării sale,
însă nu a fost suficient, războiul întrerupând acest avans temerar.
Invitata ediţiei punctează principalele atribute ale administraţiei româneşti din
Basarabia dar şi neîmplinirile acesteia. La 27 martie, același an, în cadrul primului
departament al administrației Basarabiei este instituită Judecătoria regională, iar
pe 17 aprilie (1813), este inaugurată eparhia Chișinăului și Hotinului.
Pe 17 iunie 1813, Scarlat Sturdza este eliberat pe motiv de boală din postul de
guvernator civil al Basarabiei, el devenind astfel, primul și ultimul cîrmuitor
băștinaș în Basarabia țaristă. Deși a guvernat o perioadă atît scurtă, Sturdza
și Gavriil Bănulescu-Bodoni, Mitropolitul Chișinăului și Hotinului, semnează o
petiție pentru implementarea auto-guvernării și crearea unui guvern civil, bazat
pe legile moldovenești tradiționale, care a fost oficial recunoscut în 1818.
Pe 21 august 1813, țarul Alexandru I aprobă proiectul de instituire a eparhiei
Chișinăului și Hotinului, căreia i-au fost subordonate și bisericile din așa numită
Ucraină hănească sau stepa Oceacului, cu orașele Ananiev, Tiraspol și Odesa.
În 1817, guvernul țarist recunoaște drepturile mănăstirilor de peste hotare asupra
moșiilor sale din Rusia. S-a dovedit că partea nouă a Chișinăului se construiește pe
pămînturile stăpînite de mănăstirile închinate din Iași – Galata și Frumoasa. Drept
urmare apăruse problema mutării centrului administrativ la Tighina. Între timp,
guvernl rus propune patriarhului de Ierusalim și arhiepiscopiului de Sinai,
schimbarea moșiilor din raza Chișinăului pe alte moșii ori să le vîndă. Cei doi
găsesc de cuviință să le dăruiască țarului.
În 1818, la propunerea mitropolitului Bănulescu-Bodoni, Chișinăul a fost declarat
oficial centru administrativ al Basarabiei. Tot în acel an, începe funcționarea unei
tipografii pe lîngă administrația regiiunii. De asemenea în 1818, are loc și
deschiderea oficială a portului Ismail.
Sfatul
Ţării 1918, 27 martie votează Unirea condiţionată a Republicii Democratice
Moldoveneşti (Basarabiei) cu România. Rezultatul votului deschis: 86 pentru, 3
contra, 35 abţineri, 13 deputaţi lipsă
Prin decret regal 1918, 22 aprilie este promulgată Legea cu privire la guvernarea
Basarabiei, care prevedea unirea legislativă şi administrativă a regiunii cu România.
Sfatul Ţării 1918, 27 noiembrie adoptă Legea cu privire la reforma agrară, a cărei
realizare s-a finisat, în general, în 1924. Specificul reformei agrare basarabene a
constat în înzestrarea cu pămînt a majorităţii ţărănimii ce nu avea deloc sau avea
prea puţin pămînt, dar, concomitent, şi restabilirea parţială a proprietăţilor distruse
pe parcursul mişcării sociale din 1917. Împroprietărirea ţăranilor s-a efectuat în
condiţiile răscumpărării pămîntului. Legea reformei agrare pentru Basarabia a fost
promulgată prin decret regal din 14 decembrie 1918, pusă în aplicare prin decretul
regal din 21 decembrie, ulterior fiind ratificată şi modificată prin legea din 11 martie
1920. In 1918, 27 noiembrie. Sfatul Ţării adoptă declaraţia, în conformitate cu care
„Basarabia renunţă la condiţiile de unire, stipulate în actul de la 27 martie” şi
„declară unirea necondiţionată a Basarabiei cu România”.
In 1919, 29 decembrie Parlamentul României ratifică legile privind includerea
Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei în componenţa României.
In 1920, 28 octombrie Plenipotenţiarii Marii Bretanii, Franţei, Italiei, Japoniei,
Principalelor puteri aliate şi României semnează la Paris Tratatul privitor la unirea
Basarabiei cu România, prin care părţile contractante recunosc suveranitatea
României asupra teritoriului Basarabiei. Tratatul însă nu a intrat în vigoare deoarece
nu a fost ratificat de Parlamentul Japoniei. Tratatul nu a fost recunoscut de SUA,
Rusia Sovietică şi Ucraina, ultimele două l-au contestat printr-o declaraţie
guvernamentală.
Adoptarea Constituţiei Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti.
In 1928 la Chişinău se dezveleşte monumentul lui Ştefan cel Mare, operă a
sculptorului Al. Plămădeală.
La 1929, 9 februarie semnarea la Moscova a Protocolului cu privire la punerea
anticipată în vigoare a pactului Kellogg-Briand. M. Litvinov, comisarul norodnic
pentru afacerile externe al URSS, a declarat că URSS continuă să considere Basarabia
drept teritoriu ocupat. Prin decizia din 1932, 2 februarie Comitetului regional
moldovenesc de partid al PC (b) din Ucraina limba moldovenească trece la grafia
latină.
In1935.au fost aduse din URSS la Iaşi rămăşiţele pământeşti ale marelui cărturar,
Dimitrie Cantemir reînhumate în cripta de la Biserica “Trei Ierarhi”.
La 1938, 6 ianuarie adoptarea Constituţiei Republicii Autonome Sovietice Socialiste
Moldoveneşti.
1938, 10 februarie. În România s-a produs lovitura de stat, fiind instaurat regimul
dictaturii regale. Este dizolvat Parlamentul şi sunt interzise partidele politice.
In 1938, 27-28 februarie comitetul regional moldovenesc de partid al PC (b) din
Ucraina interzice utilizarea grafiei latine pe teritoriul RASSM, substituind-o cu cea
chirilică.
In 1938, 13 martie prin hotărîrea Sovietului Comisarilor Poporului al URSS privind
studierea obligatorie a limbii ruse în instituţiile de învăţămînt mediu şi mediu special
din republicile unionale. Prin decretul 1938, 13 august regal Basarabia, sub aspect
administrativ-teritorial, este divizată în patru judeţe: Nistrean, Suceava, Prut şi
Dunărea de Jos.
1939, 23 august Semnarea, la Moscova, a Tratatul sovieto-german de neagresiune
(Pactul Ribbentrop - Molotov). Protocolul adiţional secret recunoştea interesul
sovietic pentru Basarabia şi Bucovina de Nord.La 1940, 28 iunie in urma ultimatelor
sovietice din 26-27 iunie România cedează şi evacuează Basarabia şi Bucovina de
Nord, unde se instaurează regimul politic sovietic.
În momentul în care Imperiul Rus a observat slăbirea Imperiului Otoman, a ocupat
jumătatea de est a Moldovei, între Prut și Nistru. Această acțiune a fost urmată de
șase ani de război, care au fost încheiați prin Tratatul de la București (1812), prin
care Imperiul Otoman a recunoscut anexarea rusă a provinciei. Prin Tratatul de pace
de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la
încheierea războiului ruso-turc din 1806 – 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est
al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și
Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și
transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi
(Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă,
capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău) Dacă la început țarul Alexandru I a
încercat să câștige simpatia noilor supuși prin asigurarea unor condiții de dezvoltare
autonome a provinciei, în scurtă vreme s-a trecut la reorganizarea Basarabiei
ca gubernie, populația fiind supusă politicii de rusificare (vezi istoria
moldovenismului). Drept rezultat, la 23 iulie 1812, amiralul P.V. Ciceagov semnează
regulamentul organizării temporare a noii provincii anexate, remis lui Scarlat
Sturdza, primul și de fapt, ultimul nobil moldovean, care va ocupa funcția de
guvernator civil al regiunii.
În perioada lui Sturdza, pe 2 februarie 1813 este instituit organul executiv al
Basarabiei, constituit din două departamente.
La 27 martie, același an, în cadrul primului departament al administrației Basarabiei
este instituită Judecătoria regională, iar pe 17 aprilie (1813), este inaugurată eparhia
Chișinăului și Hotinului.
Pe 17 iunie 1813, Scarlat Sturdza este eliberat pe motiv de boală din postul de
guvernator civil al Basarabiei, el devenind astfel, primul și ultimul cîrmuitor băștinaș
în Basarabia țaristă. Deși a guvernat o perioadă atît scurtă, Sturdza și Gavriil
Bănulescu-Bodoni, Mitropolitul Chișinăului și Hotinului, semnează o petiție pentru
implementarea auto-guvernării și crearea unui guvern civil, bazat pe legile
moldovenești tradiționale, care a fost oficial recunoscut în 1818.
Pe 21 august 1813, țarul Alexandru I aprobă proiectul de instituire a eparhiei
Chișinăului și Hotinului, căreia i-au fost subordonate și bisericile din așa numită
Ucraină hănească sau stepa Oceacului, cu orașele Ananiev, Tiraspol și Odesa.
În 1817, guvernul țarist recunoaște drepturile mănăstirilor de peste hotare asupra
moșiilor sale din Rusia. S-a dovedit că partea nouă a Chișinăului se construiește pe
pămînturile stăpînite de mănăstirile închinate din Iași – Galata și Frumoasa. Drept
urmare apăruse problema mutării centrului administrativ la Tighina. Între timp,
guvernl rus propune patriarhului de Ierusalim și arhiepiscopiului de Sinai,
schimbarea moșiilor din raza Chișinăului pe alte moșii ori să le vîndă. Cei doi găsesc
de cuviință să le dăruiască țarului.În 1818, la propunerea mitropolitului Bănulescu-
Bodoni, Chișinăul a fost declarat oficial centru administrativ al Basarabiei. Tot în acel
an, începe funcționarea unei tipografii pe lîngă administrația regiiunii. De asemenea
în 1818, are loc și deschiderea oficială a portului Ismail.
La 26 aprilie 1818, fiind în drum de la Hotin spre Chișinău, împăratul Alexandru I
înnoptează la Bălți, unde îl ajunge vestea despre nașterea nepotului său – Alexandru,
viitor împărat. Cu această ocazie a dat dispoziție să i se acorde localității statut de
oraș. În ziua următoare țarul sosește la Chișinău, cu a cărei ocazie sancționează un
nou regulament de administrare a Basarabiei, cunoscut sub denumirea de
„Așezămîntul constituirii regiunii Basarabia”.
Pe 1 aprilie 1819 prin decret imperial la Reni este înființată Judecătoria comercială,
care urma să examineze litigii din întreaga Basarabie. În calitate de președinte a fost
numit consilierul de stat – Persiani. Tot în acel an, la 29 decembrie, drept rezultat al
intervenției lui I.N. Inzov, Alexandru I emiteun decret care acordă coloniștilor bulgari
din Basarabia, drepturi și privilegii deosebite.
La 20 noiembrie 1820,
împăratul aprobă decizia Consiliului de Miniștri de a transfera Comitetul tutelar al
coloniștilor din sudul Rusiei, din orașul Ekaterinoslav la Chișinău, la dorința lui Inzov,
proaspăt numit în postul de rezident imperial al Basarabiei.
În 20 februeie 1821, eteriștii în frunte cu Ipsilanti au purces din Chișinău în expediția
lor spre Prut. La sfîrșitul iernii aceluiași an, s-a produs un puternic cutremur care a
avariat mai multe case în Chișinău, Tighina și Cetatea Albă.
La 12 august 1822, a fost deschisă Adunarea deputaților nobilimii din Basarabia. Tot
în acest an, țarul aprobă decizia Consiliului de Miniștri privind scutirea coloniștilor
bulgari și germani, stabiliți în regiune, de plata taxei catre stat pe lemnul adus din
Herson pentru a-l utiliza la construcția caselor personale și publice. Pe 28 mai 1823,
Alexandru I emite pe numele Senatului un decret privind instituirea în Basarabia a
Direcției vamale de circumscripție în frunte cu consilierul Iankovski, care exercita
funcția de șef a vămii Sculeni.Pe 30 septembrie 1823, țarul Alexandru I
vizitează Cetatea Hotinului. În același an, pe 12 octombrie este deschisă școala
duhovnicească parohială din Cetatea Albă.În 1824, cinci familii sosite din Elveția
înființează colonia Șaba.