Disciplinele ca măşti ale transdisciplinarităţii

La editura Junimea a apărut de curând cartea Transdisciplinaritatea – De la un

experiment spre un model didactic1.

Suntem în faţa unei cărţi-eveniment. O carte deschizătoare de drumuri. O piatră de hotar

care va marca istoria învăţământului în România.

Acum un an, printr-un articol găsit pe Internet, am aflat de experimentul transdisciplinar

Anonimul din spatele măştii efectuat la Colegiul Naţional „Moise Nicoară” din Arad. Din cele

câteva rânduri ale articolului am intuit că ceva important s-a întâmplat la Arad. Am scris

imediat doctorandei mele Anca Mustea, care este lectoră la Universitatea Vasile Goldiş din

acelaşi oraş şi ea mi-a stabilit contactul cu profesoara Mirela Mureşan, coordonatoarea

experimentului. Câteva luni după aceea, în septembrie 2009, ca un semn al destinului, trebuia

să particip la colocviul „Nevoia de sacru în societatea română contemporană”, organizat de

Anca Mustea la universitatea sa. Bine înţeles, am invitat pe doamnele profesoare Mirela

Mureşan şi Janina Flueraş să prezinte o comunicare. Dar marea mea descoperire s-a întâmplat

în cursul vizitei, scurte dar dense, pe care am făcut-o, împreună cu Horia Bădescu şi Magda

Stavinschi, la Colegiul Naţional „Moise Nicoară”, având astfel minunatul prilej de a întâlni pe

elevii şi profesorii implicaţi în experiment. Am avut astfel certitudinea că suflul autentic al

transdiciplinarităţii era prezent la Arad.

Cartea coordonată de profesoara Mirela Mureşan este extrem de coerentă.

Scrisă într-un stil alert, departe de orice limbă de lemn, ea se deschide printr-un text,

concis şi clar, „Transdisciplinaritatea – o posibilă soluţie pentru educaţia secolului XXI”.

Este cu siguranţă cea mai penetrantă prezentare a transdisciplinarităţii în limba română.

Capitolele „Măştile omului” şi „Măştile lumii” sunt un veritabil tezaur pentru orice

profesor şi elev din România. Scenariile didactice elaborate de profesori – de la matematică la

religie, de la artă la societate, de la geografie la istorie – constituie veritabile modele, surse de

Convorbiri literare, Iaşi, nr. 8, August 2010.

1 Mirela Mureşan (coordonator), Transdisciplinaritatea – De la un experiment spre un model didactic, Junimea, colecţia Ananta – Studii transdisciplinare, 2010, prefaţă de Basarab Nicolescu, postfaţă de Florenntina Sâmihăian.

1

inspiraţie pentru toate şcolile din România. De o deosebită importanţă este subcapitolul

„Măştile transcendenţei”, care plasează întregul experiment sub semnul afectivităţii şi a

centralităţii experienţei trăite.

Ceea ce este fascinant şi instructiv în aceste scenarii este fluiditatea lor, rezultate din

permanenta interacţie între transdisciplinaritate şi discipline, între textele propuse şi

implicarea interioară a elevilor şi profesorilor. Cititorul resimte astfel transdisciplinaritatea în

mişcare, vede concret evoluţia celor implicaţi în experiment şi se poate convinge, prin el

însuşi, de consecinţele fecunde ale transdisciplinarităţii în procesul de învăţământ.

Autorităţile naţionale şi directorii şcolilor din România au tot interesul să citească cu

atenţie capitolul „Reflecţii asupra faptei”, care constituie o evaluare riguroasă – din partea

elevilor şi profesorilor - a experimentului, a virtuţilor sale indiscutabile dar şi a obstacolelor

întâlnite.

Pasionant şi instructiv pentru orice cititor este ultimul capitol „Jurnalul unei călătorii

transdisciplinare”, scris de profesoarele Mirela Mureşan şi Camelia Circa-Chirilă. Fără nici o

mască, dânsele ne dezvăluie toate frământările şi interogaţiile lor din timpul experimentului,

momentele de mare cumpănă, propria lor transformare în cursul procesului inovator care nu

avea nici un model prealabil.

Ce păcat că această carte nu a ajuns la timp în mâna celor care au conceput mult

dezbătuta nouă Lege a Educaţiei, unde transdisciplinaritatea este doar timid prezentă! Cunosc

îndeaproape toate experienţele transdisciplinaritare în învăţământul pre-universitar din multe

ţări (de exemplu, în Brazilia s-a efectuat câţiva ani un experiment la mare scară) şi pot afirma,

fără o umbră de ezitare, că experimentul din Arad este nu numai cel mai reuşit dar, de

asemenea, cel care are cele mai mari potenţialităţi de export în orice ţară a lumii.

Marea descoperire pe care au făcut-o cei implicaţi in experimentul de la Arad este faptul

că disciplinele sunt măşti ale transdisciplinarităţii, adevăr axiomatic care ar putea inspira

orice proiect demn de o educaţie care poate face faţă marilor încercări ale secolului în care

trăim.

Basarab Nicolescu

2

Paris, 3 aprilie 2010

3