Barbatul de gheata - cartidedragostepdf.files.wordpress.com · dar atitudinea „la naiba cu...

$: Barbatul de gheata - cartidedragostepdf.files.wordpress.com · dar atitudinea „la naiba cu grijile” pe care o mo[tenise de la bunica ei – al c`rui nume de botez \l purta –$

LISA CRAWFORD

B`rbatul deghea]`

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

ELENA MITU

ALCRISRomance

user

Formato

gianninajollys

Capitolul 1

Abigail West privi cecul de o mie de lire, \ntrebându-se la ce s`foloseasc` acest chilipir nea[teptat. Nu st`tu prea mult pe gânduri,pentru c` \n inima ei [tia deja ce avea de f`cut.

Bunul sim] o \ndemna s`-i pun` la banc`, pentru zile negre,dar atitudinea „la naiba cu grijile” pe care o mo[tenise de labunica ei – al c`rui nume de botez \l purta – n-o l`sa. N-arenevoie de a[a ceva; o s`-i cheltuie. Pân` la ultimul b`nu]. {i nu peceva necesar, ca de exemplu o nou` garderob`, de care chiar aveanevoie, ci pe ceva extravagant – o c`l`torie \n ]ara pe care \[idorise toat` via]a s-o vad`: India. India, locul natal al prin]ilor alec`ror pove[ti le [tia pe dinafar`. India, a c`rei mâncaretradi]ional`, curry, o g`tea de dou` ori pe lun`; ale c`rei picturile admirase dintotdeauna [i a c`rei muzic` o asculta cu marepl`cere.

|mp`turind cecul, \l puse \n geant` [i trimise \n gând omul]umire din toat` inima calculatorului care-i alesese numeledrept unul dintre ale câ[tig`torilor Premiului Bond.

user

Formato

gianninajollys

– E[ti nebun` dac` vrei s` cheltuie[ti to]i banii pe o vacan]`, fieea chiar [i \n India, protest` prietena ei Millicent Thomas, când afl`ce planuri avea. De ce nu pui jum`tate din ei la banc`? Oricum,]i-ar r`mâne destul de mul]i de cheltuit.

– Nu mi-ar fi de-ajuns s` plec \n India. Cel mai ieftin loc devacan]` pe care \l pot g`si cost` nou` sute cincizeci de lire. |mi mair`mân cincizeci de lire pentru haine.

– Bine c`-]i mai r`mân, mormì prietena ei. Cât prive[terestul… Dup` ce vacan]a va lua sfâr[it, vei r`mâne f`r` nimic.

– Nu-i a[a, nu cu vacan]a asta, r`spunse Abby. O s` am mii deamintiri de care m` voi bucura toat` via]a.

– Amintiri! f`cu Milly o grimas`. Numai din asta trìe[ti. Dac` nute treze[ti [i s` \ncepi s` trìe[ti \n prezent, o s` ajungi fat` b`trân`.Dac` vrei s`-]i folose[ti banii pentru o vacan]`, de ce nu te duci \nBahamas sau \n sudul Fran]ei?

– Decât s` fac una ca asta, mai bine stau acas`. Oh, Milly, de ce nu\ncerci s` \n]elegi ce simt? De când m` [tiu, am vrut s` merg \n India.

Milly o privi lung.– }i-ar face mai bine s` te duci \n America– tot nu reu[esc s`-mi dau

seama de ce ]i-ai l`sat mama [i surorile s` plece \n California f`r` tine.– Pentru c` nu voiam s` emigrez, de asta. Oricum, plecarea mamei

[i a gemenelor a fost cel mai bun lucru care mi se putea \ntâmpla.– Nu spui asta decât pentru c`…– Asta simt, o \ntrerupse Abby pe prietena ei. Nu po]i s`-]i dai

seama cum e s` fii r`]u[ca cea urât` \ntr-o familie de trei lebede.Mama e la fel de frumoas` ca surorile mele, adùg` ea.

– N-ai recunoscut acest lucru pân` acum.– Abia de curând m-am \mp`cat, \n sfâr[it, cu aceast` idee. M`

sim]eam atât de prost pentru c` le invidiam… Dac` ar fi fostegoiste [i rùt`cioase, cred c` mi-ar fi fost mai u[or. Dar erau tot

6 LISA CRAWFORD

timpul atât de iubitoare, \ncât m` sim]eam [i mai r`u. Dac` ar fighicit ce simt, cred c-ar fi fost \ngrozite. Nu e vina lor c` sunt atâtde frumoase de-]i taie respira]ia când le prive[ti, dup` cum nu enici vina mea c` sunt atât de [tears`.

– Nu e[ti [tears`, o \ntrerupse cu afec]iune prietena ei. E[timicu]` [i sub]ire, dar nu e nimic \n neregul` cu tine, ceva pe careni[te haine noi [i un machiaj f`cut cu grij` s` nu le poat` rezolva.Pe a[a ceva ar trebui s`-]i cheltuie[ti banii, Abby, nu pe c`l`toriaasta nebuneasc` \n India.

– Nebuneasc` sau nu, eu tot m` duc!– De ce nu-i scrii o scrisoare mamei tale, s` vezi ce are de spus?– N-am de ce s`-i scriu. {tiu foarte bine ce-ar spune – exact ce

spui tu, r`spunse Abby, iar figura ei micu]` deveni dintr-o dat`serioas`. Crede foarte mult \n ideea punerii banilor la banc` pentruzile negre; poate pentru c` tata a f`cut exact opusul, iar când amurit, ea a r`mas cu multe datorii, cu ipotec` pe cas` [i cu trei copiide crescut. Nu putea s` se duc` la serviciu, pentru c` n-avea cu cines` ne lase, a[a c` a fost nevoit` s` \nchirieze camere, s` spele, s`g`teasc` pân` la epuizare.

– Cu toate acestea, totul s-a rezolvat pân` la urm`. A fost grozavcum au câ[tigat surorile tale concursul de frumuse]e.

Tân`ra femeie d`du aprobator din cap.– S-au purtat minunat cu noi. De când au \nceput s` câ[tige atât

de bine, au preluat toate grijile casei.– Nu mai sunt probleme când ai bani, zâmbi ironic Milly. Dar

nu v`d de ce-ai fi atât de recunosc`toare pentru ce-au f`cut pentrutine. Pentru numele lui Dumnezeu, ani de-a rândul ai fost menajeralor nepl`tit`. Cu cât m` gândesc mai mult, cu atât sunt maiconvins` c-ar fi trebuit s` pleci cu ele \n America. Poate c` acolo]i-ai fi câ[tigat un nume [i bani.

Abby \ncepu s` râd`.

B~RBATUL DE GHEA}~ 7

– Ei, acum cine viseaz` prea mult? Nu, Milly, mi-e bine aici. Eminunat s` nu mai fiu tot timpul comparat` cu fabuloasele gemeneWest [i s` nu mai am prieteni pe care s`-i duc acas` [i care,v`zându-le, s` uite de mine \n secunda urm`toare.

– Care prieteni? \ntreb` Milly, \ncruntându-se. De câte ori \]icere cineva s` ie[i]i \mpreun`, refuzi imediat.

– Nu i-am refuzat decât pe cei care nu mi-au pl`cut.– {i de unde [tii dac` o s`-]i plac` sau nu, dac` nu ie[i cu ei? Sau

\l a[tep]i pe F`t-Frumos care s` vin` pe un cal alb [i s` te r`peasc`?Abby \ncepu s` râd`.– Cât` iste]ime din partea ta s` ghice[ti!– Ei, n-o s`-l g`se[ti \n India.– Poate c` n-o s`-l g`sesc niciodat`. Tocmai de aceea vreau

s`-mi cheltuiesc banii a[a, nebune[te.– Trebuie s` fiu mul]umit` c`-]i cheltuie[ti banii pentru tine, nu

pentru vreuna dintre operele tale de caritate.– Nu se poate, acum m` faci s` m` simt vinovat`! zâmbi ea, dar

se gândea cu adev`rat la problema care se ivise. Doamna Perkinsare nevoie de un nou scaun cu rotile [i…

– S` nu-ndr`zne[ti! Dac` se va plânge doctorului a[a cum ]i seplânge ]ie, sunt sigur` c` va primi unul. Nu, Abby, dac` vrei s` facipraf câ[tigul `sta, m`car f`-o pentru tine.

Trei zile mai târziu, Abby \[i duse la \ndeplinire planul, semnândun cec de nou` sute cincizeci de lire pentru o agen]ie de turismcare efectua excursii \n India.

– N-o s` regreta]i alegerea f`cut`, \i spuse zâmbind b`rbatul dela ghi[eu, \ntinzându-i chitan]a. Acum trei ani am mers [i eu \n acesttur [i a fost experien]a vie]ii mele.

Sim]indu-se ca [i cum ar fi plutit, tân`ra femeie ie[i din birou.Mai erau [ase s`pt`mâni pân` la ziua mult a[teptat` [i era sigur` c`va num`ra fiecare or` pân` atunci.

8 LISA CRAWFORD

***

|n ma[ina firmei de turism care o ducea spre aeroportulHeathrow, sim]ea nevoia s` se ciupeasc` de bra], s` vad` dac` nucumva viseaz`. Alte opt persoane c`l`toreau cu ea, cu to]ii de vârst`mijlocie [i p`rând \nst`ri]i; b`rba]ii purtau costume de tweed, iarfemeile erau elegante, acoperite cu bl`nuri.

Abby \[i dori s` fi avut ceva mai dr`gu] de \mbr`cat, decât rochiade lân` [i jacheta, dar cu doar cincizeci de lire pentru haine, fusesenevoit` s` se concentreze pe cele de var`. {tia foarte bine c`, odatàjuns` la Delhi, va trebui s` lase la o parte hainele de iarn`. Eradestul de speriat` la gândul c`-[i va petrece Cr`ciunul printrestrìni, \ntr-o ]ar` strìn` [i departe de familia ei, la sute de miledistan]`. Dar cel pu]in acolo va fi soare, ceea ce era un gând destulde \mbucur`tor.

Se \ncrunt`, con[tient` c` \ncepuse s`-[i plâng` de mil`. Dac` arfi r`mas \n Anglia, probabil c-ar fi stat cu Milly [i p`rin]ii acesteia \nDevon, sau [i-ar fi petrecut timpul cu doamna Perkins, b`trâna carelocuia la parter, \n aceea[i cas` cu ea. |n loc de asta, va lua masa deCr`ciun la Bombay– curry [i orez, \n loc de curcan [i umplutur` decastane.

|ncepu s` zâmbeasc` la gândul `sta [i \n obraz \i ap`ru ogropi]`. Era de o rotunjime moale, \nc`lzit` de \ncântarea care \iadusese sclipiri \n ochii c`prui, catifela]i. Acestea erau cele maifrumoase tr`s`turi ale figurii ei: ochii mari, inocen]i, cu col]urileu[or ridicate, ceea ce-i d`dea un aer exotic. |n rest, nu era decât unmic elf englezesc, toat` numai piele [i os, cum \i spusese o dat`mama ei. Era foarte adev`rat, cu toate c` \n ultimul timp unghiurileascu]ite fuseser` atenuate de curbe rotunjite, dar, \n compara]ie cu


str`lucitoarele ei surori, era mult mai greu de remarcat. |[i privimâinile delicate care se odihneau pe genunchi, ]inând o copielegat` \n piele a unei c`r]i „Vedac”, o carte de teologie indian` carefusese cadoul de Cr`ciun pe care \l primise de la domnul Rogerson,\n al c`rui anticariat lucra.

Nu putuse s` fac` facultatea – cu toate c` ar fi reu[it s` ia oburs` din care s` se \ntre]in` pe perioada studiilor, dar a[a n-ar fireu[it s`-[i ajute financiar mama. Aceasta se lupta \nc` s` le creasc`pe gemene, care nu aveau decât paisprezece ani. A[a c` Abbyrenun]ase la studii [i-[i luase o slujb`. Ajunsese la domnulRogerson cu mult noroc, trimis` de directoarea de la [coala \n care\nv`]ase, care era veri[oara acestuia.

– E un anticar \n adev`ratul sens al cuvântului, \i explicase doamnaWilliams. Are o libr`rie minunat`, dar refuz` cu \nc`p`]ânare s`angajeze un ajutor, a[a c` locul e din ce \n ce mai dezordonat.

– {i de ce crede]i c` m` va angaja pe mine? \ntrebase Abby.– Pentru c` iube[ti c`r]ile [i e[ti o persoan` dr`gu]`, zâmbise

femeia, f`cându-i unul din rarele ei complimente. E[ti inteligent` [i\nve]i repede. Du-te la el, Abby. Dac` nu-]i place, oricum n-ai ce pierde.

Dar lui Abby \i pl`cuse domnul Rogerson foarte mult, iar os`pt`mân` mai târziu era deja angajat` ca asistenta lui. Mai degrab`povara lui, \[i spusese destul de des \n primele luni de lucru,pentru c` era atât de mult de \nv`]at de la el, iar ea se sim]ea\ngrozitor de ne[tiutoare. Cu toate acestea, dup` [ase luni era \nstare s` se descurce cu toate comenzile care veneau din cele patrucol]uri ale lumii [i [tia ce cuprinde valoroasa colec]ie din anticariat.

La un an de la venirea ei \n anticariat, [eful ei \i pl`tise ni[tecursuri de secretariat, ca s` se poat` ocupa mai u[or decoresponden]`, iar ea absolvise \n jum`tate din timpul necesar,fiind cea mai bun` din grupa ei.

10 LISA CRAWFORD

– Of, m`car dac` gemenele ar fi fost aproape la fel de de[tepteca tine! suspinase mama ei.

– La cât sunt de frumoase, de ce-ar avea nevoie s` fie [ide[tepte? r`spunsese Abby, f`r` s` aib` habar c` \n câteva lunisurorile ei vor câ[tiga un concurs de frumuse]e \n care intraser`doar de curiozitate, dar care le trimisese pe prima treapt` adrumului lor meteoric spre faim` [i avere.

Banii pe care \i câ[tigau \i \mp`r]eau cu generozitate, oferindu-sechiar s`-i pl`teasc` lui Abby cursurile la facultate. Dar Abby ajunseses` ]in` foarte mult la [eful ei retras [i absent din lumea real`, a[a c`refuzase oferta, cu toate c` era mul]umit` c` nu mai trebuia s` participela cheltuielile familiei. A[a reu[ise s`-[i p`streze o parte din salariu,iar când mama [i surorile ei anun]aser` c` vor pleca \n America, eradeja capabil` s` cumpere [i s` mobileze un mic apartament.

Cu toate acestea, talentul ei de a g`si [i ajuta persoane \n nevoienu-i l`sase contul \n banc` s` creasc` niciodat` prea mult, sau s`-[ipermit` haine noi, ceea ce-i repro[ase \ntotdeauna prietena ei Milly.

– Când o s` te \ntorci din India, o s` te fac s`-]i cau]i ceva noude lucru, declarase aceasta foarte hot`rât`, cu dou` nop]i \naintede plecarea ei. Dac` o s` munce[ti \n continuare pentru b`trânulacela, o s` ajungi ca el! Ar trebui s` lucrezi \ntr-o firm` mare, \n cares` po]i cunoa[te lume nou`.

– B`rba]i noi, vrei s` spui, r`spunsese Abby, apoi \i povestise luiMilly c` temerile ei pentru viitor nu erau \ntemeiate, pentru c` [efulei \i povestise c` magazinul lui urma s` fie demolat, pentru ni[teconstruc]ii noi [i, cu toate c` va primi desp`gubiri, era prea preab`trân s-o mai poat` lua de la cap`t.

– Nu trebuie s`-]i faci griji c` nu-]i vei g`si ceva de lucru la\ntoarcere, \i spusese b`rbatul. C`r]ile [i clien]ii mei vor fi preluatede o firm` prestigioas`, al c`rei director m-a asigurat c` va fi\ncântat s`-]i p`streze slujba.


– Sper c` nu vrei s` te duci? o \ntrerupsese Milly. Acum ai [ansas` faci ceva mai interesant.

– {tiu. Ai dreptate. Dar nu vreau s` m` mai gândesc la asta pân`la \ntoarcere. N-am de gând s` las nimic s`-mi strice pl`cereac`l`toriei.

La toate acestea se gândea Abby acum, \n timp ce autocarulstr`b`tea autostrada, \ntrebându-se dac` pensionarea for]at` adomnului Robertson nu era \nc` un semn de la destin c` ar fitrebuit s` plece [i ea \n California. Cl`tin` din cap, dându-[i seamade asta abia când clama aurie cu care \[i prinsese p`rul \i alunec`pe gât. O prinse repede [i o puse \n geant`. P`rul ei lung era atâtde m`t`sos , \ncât majoritatea clamelor pentru p`r alunecau, iargestul cu care \[i \mpinse p`rul lung de pe fa]` era unul automat,dar plin de gra]ie incon[ient`.

Ca s` uite de anumite lucruri care puteau s`-i strice dispozi]ia,\[i deschise geanta [i scoase itinerarul primit de la agen]ie. Aproape\l [tia pe dinafar`, dar \l citi din nou, bucurându-se de senza]ia pecare i-o d`deau numele str`ine: Agra, Varanese, Jaipur…

Era atât de absorbit`, \ncât nu observ` c` ajunseser` la aeroportdecât \n clipa \n care autocarul se opri, a[a c`-[i urm` \nso]itoriispre ghi[eul de acces.

Era foarte mult` lume \n jur, a[a c` \[i d`du seama c` va dura celpu]in o jum`tate de or` pân` când va ajunge la ghi[eu. R`bd`toare,se a[ez` la coad`, privind copiii indieni cu ochi str`lucitori care seag`]au de mamele lor, \n timp c` ta]ii lor, ner`bd`tori, se\mpingeau unul \n cel`lalt, dorind s` ajung` mai repede la avion.

Era la ghi[eu acum [i, dup` ce-[i urm`ri din priviri valizadisp`rând pe banda transportoare, se d`du \napoi, dorind s`elibereze locul. |n acea clip` se izbi de ceva dur, care nu se clinti [i,nelini[tit`, \[i ceru scuze.

12 LISA CRAWFORD

|ntorcându-se, v`zu bra]ul unui b`rbat \nalt, bine f`cut,\mbr`cat \ntr-un costum cenu[iu. Primul lucru pe care \l remarc` lael fu \n`l]imea, apoi auriul ochilor, care erau de o culoareneobi[nuit`, cum nu mai v`zuse niciodat`. Ar`tau ca ni[te buc`]i dechihlimbar, str`lucind cu aceea[i intensitate ca acesta. Dar expresialui era dur`, aproape amenin]`toare, pân` când zâmbi u[or, p`rânds` se \mblânzeasc`. Figura lui n-ar fi putut \n nici un caz s` fiedescris` ca una blând`, dar nu mai p`rea atât de amenin]`toare caprima oar` când \l z`rise, iar acum murmur` o scuz`, cerându-iiertare c` fusese \n calea ei.

– E vina mea, spuse ea, zâmbindu-i larg. Imediat, figura lui se\ntunec` [i se retrase din fa]a ei, \ntorcându-se spre femeia \nalt`care era cu el.

Sunt mam` [i fiu, \[i spuse Abby, sau poate chiar nepot [ibunic`, pentru c` femeia p`rea prea b`trân` s`-i fie mam`. Darsem`nau prea mult ca s` nu fie o leg`tur` de sânge \ntre ei; aveauacelea[i profile, ca d`ltuite \n piatr` [i acelea[i linii \n jurul gurii. |ncazul femeii, liniile \i d`deau personalitate, dar \n cazul lui, p`reausevere. |n mod sigur, e nepotul ei, trase Abby concluzia, dar apoi\ncepu s` se \ndoiasc`, pentru c` femeia \[i puse mâna stâng` pebra]ul b`rbatului [i nici o verighet` nu str`lucea pe degetele ei.

Con[tient` c` se uita insistent la ei, Abby ie[i din rând [i c`ut`din priviri un semn care s-o conduc` spre sectorul „Imigr`ri”. Nu se\ndep`rtase decât câ]iva pa[i, când cineva \i atinse um`rul, nufoarte ginga[. Se \ntoarse [i-l v`zu pe b`rbatul de care se lovise [icare \i \ntindea geanta.

– Ai uitat asta, spuse el f`r` s` zâmbeasc` [i, \nainte s`-i poat`mul]umi, \i intorsese deja spatele.

Ce b`rbat nesuferit, \[i spuse tân`ra femeie, \ndep`rtându-l apoidin minte, \n timp ce \[i f`cea loc prin mul]ime. |n a[teptarea


zborului, se bucur` de mâncarea gratuit` [i de cafeaua pe care oprimi \n sala de a[teptare, pentru c` fusese prea ner`bd`toare s`plece si nu luase micul dejun.

Nu trecu mult [i zborul ei fu anun]at. P`[ind pe covorul albastrudin avion– atât de mare \ncât p`rea o nav` [i nu un avion– Abby sesim]i deja \n India, \ntâmpinat` fiind de \nso]itoarea de zbor, otân`r` m`slinie, \mbr`cat` \ntr-un sari ro[u [i turcoaz. Alt` tân`r` o\nso]i la locul ei, care era aproape de mica buc`t`rie a avionului.Din fericire, aceasta nu con]inea ustensile de buc`t`rie, ci era decorat`cu scene de dans, \n culori care se potriveau cu albastrul covorului.

Figura ei plin` de \ncântare o d`du de gol, pentru c` femeiacare se a[ezase lâng` ea \i spuse:

– Bucur`-te de frumuse]e, draga mea, pentru c` te asigur c` lacapitolul eficien]` mai au foarte mult de lucrat.

|ntorcându-se, Abby o recunoscu pe femeia care st`tea de vorb`cu b`rbatul \ncruntat de care se lovise. Se \ntreb` unde era el [i dece nu st`teau \mpreun`, dar r`spunsul veni repede, f`r` s` fienevoie s` \ntrebe, pentru c` femeia continu`.

– Faci turul Indiei cu agen]ia Gallway [i King, nu-i a[a? Te-ai lovitde nepotul meu la ghi[eul de bilete. Venise s` m` conduc`.

– Era atât de mult` lume, explic` Abby, \ncât cred c` m-am lovitde toat` lumea.

– |ntotdeauna e aglomera]ie la aeroport. La \nceput, când voiais` zbori undeva, erai tratat cu respect, dar acum suntem trata]i cani[te vite.

– Mi-e team` c` n-am zburat de destul de multe ori ca s` observ,zâmbi Abby.

– Eu am zburat [i po]i s` m` crezi pe cuvânt. Suntem trata]i cani[te animale. Dac` sunt \ntârzieri, nu ]i se spune niciodat`. Dac`sunt greve, te g`se[ti \ntotdeauna \n mijlocul lor, iar când ajungi \n

14 LISA CRAWFORD

sfâr[it la destina]ie, trebuie s` a[tep]i ore \ntregi pentru a-]irecupera bagajul sau s` stai la cozi interminabile pentru controalede securitate.

– {i cu toate acestea, v`d c` \nc` mai zbura]i, zâmbi Abby,ar`tându-[i gropi]a.

– Doar pentru rapiditate, draga mea, nu din pl`cere, r`spunsefemeia, a[ezându-se mai comod \n scaun.

– Dori]i s` sta]i la geam? \ntreb` Abby, dornic` s`-[i fac`\nso]itoarea s` se simt` mai bine.

– Nu, mul]umesc. Nu-mi place s` privesc de sus.– V` este team` de \n`l]ime? \ntreb` Abby cu simpatie.– Sunt \ngrozit`, r`spunse femeia cu o voce atât de ferm`, \ncât

Abby n-o crezu. Nu numai c` vorbea ca o persoan` care c`l`toreafoarte des, dar [i ar`ta a[a. Purta un costum de tweed, sub care seghicea marginea de m`tase a unei bluze elegante. Figura ei eraacoperit` de riduri fine, dar tr`s`turile erau puternice [i ochii \istr`luceau plini de via]`, chiar dac` p`rul era \n \ntregime alb.Numai mâinile ei, osoase [i cu vene vizibile tr`dau faptul c` avea \njurul vârstei de [aptezeci de ani. Cu toate acestea, era plin` de via]`fiind, f`r` \ndoial`, o femeie \ntreprinz`toare, cu o via]` interesant`\n urma ei.

|n jurul lor, scaunele se ocupau \ncetul cu \ncetul. Se d`dusemnalul de prindere a centurilor de siguran]` [i de stingere a]ig`rilor [i, f`r` nici un efort, ca o pas`re, avionul se ridic` de la sol.Cu o vitez` care \]i t`ia respira]ia, p`mântul se \ndep`rt` \n urmalor, iar avionul plonj` \n albastrul clar al cerului. Abia acum Abby serelax`, l`sându-se pe spate [i zâmbind fericit`. Vacan]a multa[teptat` \ncepuse.


Capitolul 2

Cu toate c` un c`l`tor \ncercat ar fi considerat c`l`toria dedou`sprezece ore pân` la Delhi ca lipsit` de evenimente, pentruAbby fusese o surs` de noi experien]e, fiecare o pl`cere \n felul ei.Imensul avion aterizase la Paris, la Geneva [i la Beirut, l`sând camcincisprezece la sut` din pasageri la fiecare oprire, dar luând unnum`r egal \n schimb. |n timpul primelor opriri Abby r`m`sese \navion, dar la Beirut cobor\, prea nelini[tit` s` poat` dormi, cu toatec` femeia \n vârst` de lâng` ea dormea deja de mai multe ore.

Numai c` Abby era hot`rât` s` savureze fiecare moment dinminunata ei vacan]`, a[a c` se plimb` prin aeroport, care eraluminat cu toate c` era foarte devreme. |[i lu` o cea[c` de cafea\nainte de a se \ntoarce \n avion, de unde urm`rea fascinat`procedura de \mbarcare a pasagerilor [i a bagajelor lor.

|n curând se ridicar` din nou \n aer, \ndreptându-se cu toat`viteza spre destina]ia mult a[teptat`.

– N-ai dormit deloc? Vocea \nso]itoarei ei o f`cu pe Abby s` se \ntoarc` spre aceasta.

– Sunt prea nelini[tit` ca s` pot dormi.– Vei fi obosit` când vom ajunge la Delhi, continu` femeia, apoi

o privi scrut`tor. Mmm, poate c` nu… E[ti tân`r` [i hot`rât`.Numai oamenii \n vârst` sunt nevoi]i s`-[i conserve energia.

– E prima dumneavoastr` c`l`torie \n India? \ntreb` Abby.– Am mai fost o dat`, cu mul]i ani \nainte ca ]ara s`-[i

dobândeasc` independen]a, a[a c`, \ntr-un fel a[ putea spune c` eprima oar`.

– Sunte]i sigur`? Poate c` oamenii s-au schimbat, dar lucrurilepe care vrea cineva s` le vad` trebuie s` fi r`mas la fel.

– Depinde de ce ai venit s` vezi, fu r`spunsul scurt. Pentrumine, demni de v`zut sunt oamenii; pentru tine cred c` suntlucrurile.

Tân`ra femeie aprob` cu o mi[care din cap.– De mic` am adorat toate lucrurile care provin din India:

tablourile, statuile, arhitectura.– Inten]ionezi s` urmezi \ntregul itinerar?– Da. Dumneavoastr`?– Da, sper s-o pot face. Dar va depinde foarte mult de cum m`

voi sim]i. Giles – nepotul meu – a fost de la \nceput \mpotrivaacestei c`l`torii. Crede c` sunt prea b`trân` s` mai hoin`resc prinlume [i, dac` vârsta e un criteriu important pentru acest lucru,atunci are dreptate.

– Dac` po]i sau nu s` c`l`tore[ti ar trebui s` depind` de cum tesim]i, nu de câ]i ani ai, r`spunse Abby.

– Ei bine, eu m` simt ca un pui proasp`t ie[it din ou [i am maimult` energie decât persoane care au pe jum`tate vârsta mea.

For]a care vibra \n vocea femeii o convinse pe tân`ra ei\nso]itoare c` avea dreptate. Nu era o femeie care s` se dea b`tut`\n fa]a vârstei. Era clar c` nepotul ei nu putuse s` vad` acest lucru.


– Veni]i din Londra? \ntreb` Abby.– Da, din Hampshire. {i tu e[ti din Londra, nu-i a[a?– Da, locuiesc \n Victoria.Prins` \n vârtejul \ntreb`rilor iscusite ale femeii, tân`ra ajunse s`

povesteasc` totul despre sine; despre slujba ei – [i desprepierderea ei – precum [i despre premiul care o adusese \n situa]iade a-[i \mplini visele.

– O prieten` foarte bun` m` sf`tuia s`-mi cheltuiesc banii pe\nf`]i[area mea, ad`ug` ea cu naturale]e, dar anii pe care i-ampetrecut cu Belinda [i Diana m-au ajutat s` accept faptul c` am ofigur` [tears`.

– Surorile tale trebuie s` fie excep]ional de frumoase dac` teconsideri [tears`. Cu ochii t`i c`prui, catifela]i [i cu… Femeia seopri brusc. N-re rost s` mai continuu. |ncrederea \n tine trebuie s`vin` din interior, nu de la cei din jur. Câ]i ani ai, copil`?

– Nu sunt tocmai o copil`, zâmbi Abby, am dou`zeci [i patru deani. Ar`t mai tân`r` pentru c` sunt scund` [i slab`.

– Micu]` [i supl`, veni repede r`spunsul. Nu ]i se pare c` sun`mult mai bine?

– Ba da, dar e prea flatant.– Dimpotriv`, n-am f`cut decât s` spun ce v`d. Acum spune-mi

cum te cheam`. E[ti prea tân`r` pentru mine ca s`-]i spun \ncontinuare domni[oara West.

– M` numesc Abigail, dar toat` lumea \mi spune Abby.– Eu sunt Matilda Bateman [i sunt \ncântat` s` c`l`torim \mpreun`.

Ce p`cat c` n-am stat de vorb` la aeroport. Sunt sigur` c` Giles arfi fost mai lini[tit s` m` [tie \mpreun` cu cineva atât de dr`gu].

Aducându-[i aminte de modul \n care se purtase b`rbatul,tân`ra femeie nu \nclin` s` fie de acord cu \nso]itoarea ei, dar seab]inu s` spun` ceva.

18 LISA CRAWFORD

– Va fi foarte interesant s` v`d India prin ochii tì inocen]i,continu` doamna Bateman. A trecut atât de mult timp de la primamea c`l`torie, \ncât abia \mi mai aduc aminte c` am f`cut-o.

– Eu nu cred c` voi uita prima mea c`l`torie, chicoti Abby,pentru c` va fi [i ultima. La anul nu voi merge mai departe deBournemouth, unde locuiesc ni[te prieteni apropia]i.

– Cât pesimism la cineva atât de tân`r! Dac` vrei ceva \n via]`,trebuie s` crezi \ntodeauna c`-l vei avea. Pentru o persoan`s`n`toas`, sunt trei „d”-uri pe care refuz s` le accept: disperarea,depresia [i destinul. Primele dou` trebuie s` lupte \ntotdeauna\mpotriva celui de-al treilea, pe care fiecare [i-l construie[te pentrusine.

Via]a femeii probabil c` o f`cuse s` cread` ce spunea, dar nu erao filozofie pe m`sura lui Abby. Pentru ea, destinul era o for]àtotputernic`, \n care credea din toat` inima. Plin` de tact, schimb`subiectul [i discutar` despre tot felul de lucruri pân` când femeia\n vârst` adormi din nou. Abby a]ipi [i ea, trezindu-se când\nso]itoarea de zbor veni s` ia farfuriile [i paharele, pentru càvionul se preg`tea de aterizare.

Ca un imens albatros, avionul ateriz` [i \n câteva minutepasagerii \ncepur` s` coboare. Abia dup` ce trecur` de vam` putuAbby s` vad` tot grupul de c`l`tori ai agen]iei de voiaj. Eraudou`zeci cu totul [i, cu toate c` nu era singura care c`l`toreane\nso]it`, era cu siguran]` cea mai tân`r`. Mai erau doi b`rba]ide vârst` medie [i dou` femei rotunjoare, profesoare, dup`b`nuiala lui Abby. Restul grupului era format din cupluri de vârst`mijlocie.

Un indian \ndesat, care se prezent` ca fiind reprezentantulagen]iei, \i conduse spre un autocar micu], care urma s`-i duc`\n ora[.


– Domnul Shiran, ghidul dumneavoastr`, vi se va al`tura cevamai târziu, \n aceast` dup`-amiaz`, ad`ug` b`rbatul, iar pentrumoment eu v` voi r`spunde la toate \ntreb`rile. Dup` cum [ti]i,restul zilei este la dispozi]ia dumneavoastr`.

– Eu vreau s` fac ni[te cump`r`turi, spuse una dintre femei,doar n-am venit tocmai pân` aici s` stau degeaba.

Abby l`s` murmurul conversa]iei s` treac` pe lâng` urechile ei,admirând pe fereastr` peisajul. Treceau printr-o zon` rural`, decâmpie. P`mântul p`rea destul de fertil [i era \mp`r]it \n zone mici,la fel ca ogoarele din Anglia. Dar nu erau decât foarte pu]ini oamenicare lucrau, cu toate c` putuse z`ri un plug cu boi [i câte o femeieaplecat` asupra p`mântului. Nu trecur` prin sate, dar \n dep`rtarese z`reau cl`diri joase.

Chiar dac` se apropiau de ora[, peisajul nu se schimbase preamult [i nici drumul, care, de[i se l`rgise, nu era pavat. Foarte desautocarul era \ncetinit de vaci care ap`reau \n fa]a lui. Fu primaoar` când Abby z`ri animalul sacru, cu toate c` urma s` vad` multesute de-a lungul c`l`toriei; biete animale f`r` ad`post care r`t`ceaupe str`zi c`utând ceva de mâncare. Sacre [i de neatins, erau l`sates`-[i g`seasc` singure ceva de mâncare [i s` moar` pe str`zi, deunde erau mai apoi adunate de gunoierii ora[ului. Era un aspect alIndiei pe care Abby va ajunge s`-l urasc`.

|ntr-un târziu, autocarul opri \n fa]a hotelului Oberoi [i treisferturi dintre pasageri, printre care [i doamna Bateman, coborâr`.Restul se \ndreptar` spre un hotel mai mic, Noranda, [i abia acum\[i d`du Abby seama c` majoritatea grupului erau c`l`tori ai „clasei\ntâi”. Cu toate acestea, era prea bine dispus` ca s`-[i mai fac` griji;chiar dac` micu]a camer` de hotel era prea pu]in mobilat`, totu[iavea o baie func]ional` [i mult` ap` cald`.

20 LISA CRAWFORD

Salonul era modest [i scaunele tari, iar mesele erau din lemn,f`r` fe]e de mas`, dar prânzul servit era \n totalitate din buc`t`riaindian` [i era excelent.

Dup` mas`, Abby \[i despachet` unele haine [i, nedorind s`r`mân` \nùntru, se hot`r\ s` porneasc` la o explorare de una singur`.Nu putea s` zboare jum`tate de planet` ca s` ajung` aici [i imediats` se a[eze \n pat. |[i schimb` hainele \n unele comode, f`r` s` [tieprea bine cât era de cald, a[a c` lu` [i un pulover [i ie[i.

Primul lucru care o izbi fu absen]a traficului, iar singurelema[ini care treceau nu erau decât vehicule vechi. |n schimb, erau omul]ime de biciclete, aceasta p`rând s` fie principala modalitate dedeplasare, f`r` s` mai ia \n calcul micul autobuz, z`rit o dat` sau dedou` ori, \n care era atât de mult` lume, \ncât p`rea o cutie desardele. Magazinele pe lâng` care trecea erau mici, cu o singur`camer`, cu vânz`tori care st`teau \n mijlocul m`rfurilor lor. Dar cem`rfuri aveau! }es`turi [i argint, sticl` [i obiecte din metal,mirodenii, obiecte din piele sau sariuri colorate, care-]i luau ochii.

Temându-se s` nu se \ndep`rteze prea mult de hotel, tân`ra seopri, apropiindu-se s` se uite la ni[te bijuterii, \ncântat` de calitatealucr`turii. Numai c` se hot`râse s` nu cumpere \nc` nimic, a[a c`rezist` chem`rilor [i laudelor vânz`torilor. Când se oprise sàdmire ni[te ]es`turi, câ]iva cer[etori se apropiar` de ea: doi bìe]inu mai mari de zece ani, cu ochii str`lucind, o femeie cu un copil\n bra]e [i o feti]` \mbr`cat` \ntr-o rochie murdar`, dar cu o fa]` de\nger. Ce aveau \n comun cu to]ii erau mâna \ntins`, cerând bani.Nu putu s` reziste, a[a c`, adunând din portofel toate monedele pecare le avea, le \mp`r]i. Aproape imediat, se sim]i ca [i cum sute devulturi s-ar fi aruncat asupra ei, cole[it` de o mul]ime de cer[etoriap`ru]i din toate p`r]ile, care o \nconjurar`, cer[ind cu vocistridente.


– Nu mai am, strig` ea. V-am dat toate monedele. V` rog s` m`l`sa]i s` plec.

Când f`cu un pas, mai mul]i cer[etori o \nconjurar`, iar\ncerc`rile ei de a sc`pa f`r` s`-i r`neasc` fur` inutile. Numai\mpingându-i cu toat` for]a reu[i s`-[i fac` drum printre ei,acoperindu-[i urechile s` nu le mai aud` ]ipetele. Alerg` spre hotel,urm`rit` de cei mai curajo[i dintre ei, care nu renun]ar` decât \nclipa \n care o v`zur` intrând pe u[a hotelului.

Nu crezuse niciodat` c` va fi atât de fericit` s` intre \n micul hol,iar zâmbetul proprietarului hotelului \i p`ru atât de cald [i deprimitor. O privire aruncat` spre strad` \i spuse acestuia ce se\ntâmplase, a[a c` se apropie de ea, privind-o cu \ngrijorare.

– E mai bine s` nu da]i bani cer[etorilor, spuse el. Dac` le da]i,nu v` vor mai l`sa \n pace [i unul se va transforma \ntr-o mie.

– {tiu, r`spunse ea, dar e atât de greu s` refuzi. Unul dintre eiera o feti]`…

– Trebuie s` rezista]i… guvernul tot anun]` c` se va da olege \mpotriva cer[etoriei, iar când va intra \n vigoare, va fi maibine.

Din punctul de vedere al lui Abby, adev`rata problem` era\mpiedicarea oamenilor s` ajung` \n situa]ia de a cer[i, mai degrab`decât interzicerea cer[itului.

Se \ndrept` gânditoare spre sc`ri, dar când pusese piciorul peprima treapt`, proprietarul hotelului veni spre ea, cu o bucat` dehârtie \n mân`.

– A]i primit un telefon, zâmbi el. Doamna Bateman ar dori s`lua]i cina \mpreun`, la Oberoi. Dac` vre]i, v` pot face rost de untaxi, o ric[`. E prea departe s` merge]i pe jos.

– Taxiurile sunt scumpe? El o privi surprins.

22 LISA CRAWFORD

– Totul este ieftin pentru turi[ti aici, numai c` trebuie s` stabili]ipre]ul \nainte de plecare…

Ceva mai târziu, stând pe scaunul tare [i strâmt al vehicululuitras de bicicleta cu trei ro]i, Abby ajunse la concluzia c` merita s`cheltuie \n plus pentru un taxi adev`rat, cu atât mai mult cu câtfaptul c` o alt` fiin]` uman` era cea care muncea pentrutransportul ei nu era ceva foarte pl`cut.

Cu toate acestea, b`rbatul era foarte mul]umit de banii pe care\i primi la coborâre [i se oferi s` a[tepte [i s-o duc` \napoi.

– Voi lua cina aici, spuse ea. Cred c` va dura câteva ore.– A[tept. Dac` m` cheam` altcineva, m` \ntorc. Dar v` rog s` m`

a[tepta]i.– Nu, spuse tân`ra femeie cu fermitate, n-o s` te a[tept [i nici

nu vreau s` m` a[tep]i.F`r` s`-i lase timp s` mai spun` ceva, intr` \n holul hotelului,

unde doamna Bateman o \ntâmpin` cu mult` c`ldur`.– M` bucur c` ai venit, copil`. Nu mi-am dat seama c` nu st`m

la acela[i hotel. Este confortabil cel \n care stai?– Da, mul]umesc. Masa de prânz pe care am luat-o acolo a fost

delicioas`.– Sper c` nu e[ti prea s`tul`. Se spune c` restaurantul de aici e

cel mai bun din ora[.– Nu sunt niciodat` prea s`tul`, m`rturisi Abby.Doamna Bateman \ncepu s` râd` [i o conduse \n sala de mese,

unde petrecur` ceva timp alegând meniul. Dup` ce d`dur`comanda, femeia mai \n vârst` \ncepu s` vorbeasc` despre India;despre arhitectura [i literatura ei, despre mânc`rurile, religiile [itradi]iile variatelor culturi.

Lui Abby \i era foarte greu s` plece, dar [tia foarte bine c`trebuie s`-[i lase \nso]itoarea s` se odihneasc`, a[a c` se ridic` depe scaun cu regret.


– Dac` nu m` g`se[ti cumplit de plictisitoare, spuse doamnaBateman brusc, \n timp ce-o \nso]ea \n holul hotelului, a[ fi fericit`s` facem turul \mpreun`. Desigur, numai dac` nu g`se[ti pe cinevade vârsta ta.

– Nu prea cred. To]i din acest grup sunt b`trâni.Abby \[i mu[c` buzele, sup`rat` de lipsa ei de tact, dar femeia

de lâng` ea chicoti amuzat`.– Numai femeile \ntre dou` vârste se sup`r` când sunt numite

b`trâne. Când ajungi la vârsta mea, o prive[ti ca pe un compliment,zâmbi ea, b`tând-o pe um`r pe tân`ra femeie. Ce vreau s` spun ec`, dac` vrei s` stai cu mine, nu trebuie s` ai nici o ezitare dac`dore[ti s`-]i petreci timpul cu altcineva.

Promi]ându-i c`-[i va aduce aminte de aceste cuvinte, Abby se\ntoarse la hotel. Camera ei mic` era primitoare, a[a c` se urc`repede \n pat. Nu-i venea c` cread` c` e \n India. Zâmbind, \nchiseochii [i adormi imediat.

Se trezi la [apte a doua zi diminea]` [i f`cu repede un du[,\mbr`cându-se apoi. O a[tepta o diminea]` de vizitat, iar autocarulurma s` vin` la opt [i jum`tate la hotel, apoi s` treac` pe la cel`lalt,ca s`-i ia [i pe ceilal]i turi[ti.

Cu toate c` erau foarte multe monumente de v`zut, pentruc`l`torul obi[nuit numai unele prezentau interes. Cel maiimportant era „Fortul Ro[u”, celebru pentru arhitectura lui [i pecare Abby visase dintotdeauna s`-l vad`.

Cu toate acestea, era nepreg`tit` pentru imaginea splendid` dinfa]a ochilor, animat` de sute de papagali verzi care \[i f`cuser`cuiburi pe dalele de piatr` ro[ie [i care d`deau numeleconstruc]iei. De-a lungul intr`rii erau foarte multe magazine cusuveniruri.

24 LISA CRAWFORD

– Ne vom opri aici la \ntoarcere, dac` dori]i s` cump`ra]i ceva,le spuse ghidul.

Abby ar fi vrut s` z`boveasc` mai mult \n marile s`li, s` admirepe \ndelete comorile adunate aici [i, cu toate c` \ncerca s` r`mân`cât mai aproape de grup, r`mase destul de repede \n urm`,pierdut` \n admira]ie. Se \ntreba cum ar`tase oare acest loc cândera \nc` locuit, când \[i auzi numele strigat de c`tre ghid [i-l z`ri\ndreptându-se spre ea.

– V` rog s` r`mâne]i cu grupul, spuse el iritat. Dac` nu, v` ve]ir`t`ci.

– Dar \mi place s` m` uit cu aten]ie la lucruri…– Atunci, poate c` ar fi mai bine s` veni]i din nou mâine, doar e

o zi la dispozi]ia dumneavoastr`.Dând din cap, \l urm` ascult`toare, \ndreptându-se spre grupul

care a[tepta.– O s` vin din nou aici, cu un alt ghid, \i spuse doamna

Bateman, când o ajunse din urm`. A[ fi mai mult decât fericit` dac`vei veni cu mine.

– Cu mare pl`cere, r`spunse Abby, dar numai dac` m` l`sa]is`-mi pl`tesc partea mea.

– Nu fi prostu]`, copil`. Pentru mine va fi o pl`cere s` c`l`torim\mpreun`.

|n timp ce se \ndreptau spre autocar, femeia continu`:– Dac` n-ar fi insistat nepotul meu, a[ fi stat acum la hotelul t`u.

Dar el a vrut neap`rat s` acord mai mult` aten]ie vârstei mele.Plin` de tact, Abby nu f`cu nici un comentariu. Curiozitatea cu

privire la \nso]itoarea ei nu sc`zuse, ci crescuse, pentru c` \ncomportamentul acesteia erau ni[te nepotriviri care o intrigau.

Doamna Bateman st`tea la Oberoi, dar purta haine care erau lamod` \n urm` cu treizeci de ani [i, cu toate c` geanta ei era din


piele de crocodil, era atât de \nvechit`, \ncât \n unele locuri eraroas` ca de cari. Oare fusese odat` bogat`, iar acum s`r`cise,sau fusese \ntotdeauna s`rac`, bazându-se pe rude bogate, canepotul ei, care aveau grij` de ea? Nu-i p`rea genul de femeiecare s` accepte mil`, chiar dac` \n spatele acesteia st`teadragostea.

– Ce p`cat c` Giles n-a vrut s` vin` \n aceast` c`l`torie, spusefemeia, \ntrerupând [irul gândurilor lui Abby. Dar spunea c-a v`zutdestul din India.

– Nu mi-l pot imagina mergând \ntr-un astfel de tur, r`spunseAbby. Nu pare genul care s` asculte sfaturile unui ghid.

– Nici nu e, zâmbi doamna Bateman. Dar Giles n-a fostniciodat` aici ca turist, ci doar cu probleme de serviciu.

– De serviciu?– Da, de fapt se afl` \nc` aici. Nu era la Londra decât pentru

câteva zile, ca s`-l vad` pe unul dintre mini[tri. |n ultimii trei ani alocuit \n India. Acum e \n Bombay, dar timp de doi ani a mersfoarte des \n zona de nord. Lucreaz` \n ingineria nuclear` [i chiaracum supravegheaz` construirea unui reactor nuclear.

Abby p`rea destul de impresionat`, a[a c` femeia continu` s`povesteasc` via]a nepotului ei. Nu mai exista nici o \ndoial` c` elpl`tise pentru excursia m`tu[ii lui, pentru c` aceasta povesti c` eraorfan de la treisprezece ani, iar de atunci ea se ocupase de el.

– Nu [tiam nimic despre copii [i nici nu-mi pl`ceau prea mult,continu` femeia, dar prezen]a lui Giles \n casa mea a fost un cadounea[teptat. Era un copil adorabil.

Abby se str`dui s`-[i imagineze cum ar`ta b`rbatul \ntunecat pecare-l \ntâlnise la aeroport ca un copil adorabil, dar nu reu[i.

– De mic era talentat, tot timpul f`cea farse. |mi amintesc c`\n primul an la Eton a c`zut dintr-un pom [i s-a lovit la cap. Când

26 LISA CRAWFORD

[i-a revenit, a sus]inut c` nu poate s` mai vorbeasc` engleze[te.O s`pt`mân` \ntreag` a p`c`lit pe toat` lumea, vorbind latine[te!

Abby \nghi]i cu greu un nod din gât. Interesul pe care Giles celcu ochii de chihlimbar \l trezise \n ea la prima lor \ntâlnise setransformase \n respect. Era foarte bine c` nu venise \mpreun` cum`tu[a lui. Ce fel de conversa]ie ar fi putut s`-l intereseze pe unb`rbat care la paisprezece ani vorbea o latin` atât de fluent` \ncâtputuse s`-[i p`c`leasc` profesorii o \ntreag` s`pt`mân`?

– O s` m` v`d cu Giles \n Bombay, desigur, \ncheie doamnaBateman. Grupul nu va fi acolo decât trei zile, dar a[ vrea s`-mipetrec o lun` cu el. Poate mai mult chiar, dac` simt c` am nevoie.

– Nevoie?– Nevoie de odihn`, desigur, r`spunse femeia repede,

aruncându-i o privire ciudat`, care o f`cu pe Abby s` se \ntrebedac` spusese adev`rul.

– Nepotul dumneavoastr` e c`s`torit? \ntreb` ea.– Numai cu meseria lui. |i spun din când \n când c` \ntr-o zi m`

a[tept s` m` fac` na[` unei nou-n`scute centrale nucleare!Abby \ncepu s` râd`. Poate c` era imposibil s` râd` cu eruditul

Giles, dar ascultând remarcele m`tu[ii lui, era desigur posibil s`râd` de el.


Capitolul 3

Cu toate c` vorbea atât de mult despre ruda ei favorit`, doamnaBateman nu dezv`luise nimic despre propria persoan`, iar Abby nu[tia mai nimic despre trecutul doamnei.

Un lucru era clar: \[i adora nepotul, iar acesta era [i el foartelegat de ea. Era o femeie cu care te puteai \mprieteni cu u[urin]`,pentru c` era plin` de umor, inteligent` [i, \n ciuda unor izbucniriocazionale, lini[tit`. F`cuse foarte multe pentru ca Abby s` se simt`bine, insistând s` petreac` fiecare sear` \mpreun` [i luând-o cutaxiul ei \n toate locurile pe care le vizitaser` cu o zi \nainte, pentrua-i satisface dorin]a de a privi mai de aproape. Nu-i d`duse voietinerei s` participe la plat`, iar Abby ajunse la concluzia c` totul erapl`tit de generosul Giles.

Când ajunser` la Clark-Shiraz, \n Agra, c`l`torind \ntr-unautocar cu aer condi]ionat, grupul de c`l`tori se \mp`r]ise deja \ngrupule]e mai mici.

– Nu \n]eleg de ce-au venit \n c`l`toria asta, cel pu]in jum`tatedin ei, observ` doamna Bateman \n prima sear`. Pentru cei mai

mul]i dintre ei nu e decât o foarte scump` c`l`torie pentrucump`r`turi, iar cl`dirile frumoase sunt doar un bonus.

– Nu-i condamn pentru c` au cump`rat atât de multe. Unelebijuterii [i ]es`turi sunt \ntr-adev`r remarcabile.

– Dar v`d c` pe tine nu te-a cucerit nimic.– Nu-mi trebuie acest gen de lucruri, nu mi se potrivesc…– Ar trebui, pentru o fat` atât de dr`gu]` ca tine. Abby cl`tin` din cap, dând pe spate o [uvi]` de p`r de culoarea

mierii.– Nu sunt dr`gu]`. Poate c` sunt inteligent`, energic`… pute]i

s` folosi]i orice adjectiv v` vine \n minte, mai pu]in cel pe care l-a]ifolosit.

– Asta \nseamn` c` nu te pot numi inteligent`, r`spunsedoamna Bateman. Nu dac` po]i s` spui a[a ceva. E[ti dr`gu]`, dragamea, continu` ea, privind-o scrut`tor, cu ochii ei mari [istr`lucitori. Poate c` am folosit un cuvânt nepotrivit. Un adjectivmai bun ar fi frumoas`.

Abby era prea amuzat` ca s` se simt` jenat` [i v`zând aceasta,\nso]itoarea ei f`cu o grimas` de enervare.

– Pentru tine ce \nseamn` frumoas`? \ntreb` ea. Cineva care aresâni mari [i p`r argintiu?

– Nu tocmai, r`spunse Abby, apoi r`mase câteva secunde pegânduri. Dar cred oricum c` e important s` aib` o statur` potrivit`.

– {i ce e \n neregul` cu a ta?– Sunt prea mic`… nimeni de \n`l]imea mea n-a câ[tigat

vreodat` un concurs de frumuse]e.– Nu te analiza dup` standardele mediocre de frumuse]e ale

timpurilor noastre, o \ntrerupse femeia. |n`l]imea nu \nseamn`neap`rat frumuse]e. Presupun c` surorile tale egoiste sunt cele care]i-au distrus \ncrederea \n tine, nu-i a[a?


– Gemenele nu sunt egoiste, r`spunse tân`ra imediat, [i nu estenimic \n neregul` cu \ncrederea \n mine.

– Probabil c` nu \n ceea ce prive[te inteligen]a. Dar din punctde vedere emo]ional, e[ti \nc` o copil`.

– Nu sunt de vin` surorile mele pentru acest lucru.– Ba eu cred c` da. Ar fi trebuit s` te ajute s` te pui \n valoare.– Au \ncercat, zâmbi Abby. Numai c` ideile lor nu se prea

potriveau cu ale mele. Nu sunt genul care poart` gene false [i hainesexy, iar când au v`zut cât de caraghios ar`tam, au…

– Au renun]at [i te-au l`sat \n pace, nu?– Erau foarte ocupate cu cariera lor, \ncerc` tân`ra s`-[i apere

surorile.Când doamna Bateman se preg`tea s` r`spund`, toat` lumea fu

chemat` s` urce \n autocar, pentru prima vizit` a Taj Mahalului.– Mâine o s`-l putem vedea mai bine, pe zi, \i inform` ghidul

lor. Dar pentru prima privire aruncat`, nu este nimic mai potrivitdecât lumina lunii.

Ghidul avusese mare dreptate. Intrând prin poarta imens` [iprivind pentru prima oar` monumentul de marmur`, Abby [tiu c`nu va mai vedea vreodat` ceva atât de impresionant. Cea]a se ridicau[or din râul care curgea \n apropiere, \nconjurând cl`direa, carep`rea c` plute[te. Cerul de deasupra era \ntunecat, iar luna plin`era ascuns` \n nori care aruncau umbre misterioase asupra domului.

– S` ne apropiem, propuse ghidul, conducându-i de-a lungulgr`dinii.

Se apropiar` de cl`dire, privind-o cu r`suflarea t`iat`. Era greude crezut c` omul putuse s` viseze [i cu atât mai pu]in s`construiasc` ceva atât de magnific. Abby se gândi la cei dou`zeci demii de sclavi care munciser` [i muriser` pentru ca un \mp`rat s`poat` aduce un ultim omagiu so]iei moarte.

30 LISA CRAWFORD

Nu mai conta tot ce citise despre aceast` construc]ie, uluitoareaei frumuse]e f`cea ca orice altceva s` p`leasc`. Era atât de cople[itor,\ncât Abby \ntoarse privirea, prea emo]ionat` ca s` poat` spunevreun cuvânt. |ncetul cu \ncetul, ceilal]i membri ai grupului \ncepur`s` se \ndep`rteze, cùtând alte unghiuri din care s` admire cl`direa,dar Abby [i \nso]itoarea ei r`maser` pironite locului, sub aceea[ivraj`. Sim]eau aceea[i emo]ie, iar acest lucru le apropie [i mai mult.

Un suspin sc`p` de pe buzele tinerei femei.– Sper c` nu plângi, Abby.– E prea frumos pentru lacrimi.– |mp`ratul [i-a transformat lacrimile \n marmur`, construind

acest mormânt. Nu s-a mai gândit la altceva tot restul vie]ii lui.Abby suspin` din nou.– Cred c` a iubit-o foarte mult dac` a vrut s`-i ofere un astfel de

loc de odihn`.– De fapt, este unul dintre lucrurile care-mi displac foarte mult.– Nu v` place construc]ia? \ntreb` tân`ra, uluit`.– Nu, n-am vrut s` spun asta. Cum ar putea s` nu-mi plac`? Dar,

din punctul meu de vedere, construirea unui altar al dragostei estedoar o risip` de energie [i emo]ie. Nu conteaz` cât de mult iube[tipe cineva, trebuie s`-i accep]i moartea [i s` trìe[ti mai departe.Trebuie s` prive[ti \nainte, nu \napoi.

Un str`nut \ntrerupse cuvintele femeii, iar aceasta \[i strânsemai mult haina \n jurul corpului.

– M` crezi o b`trân` prozaic`, nu-i a[a?– Nu, deloc.– {i totu[i sunt, zâmbi femeia, dar un nou str`nut o f`cu s` se

ridice. E cam r`coare aici. Cred c` m` voi \ntoarce la hotel. Nu venicu mine, adùg` ea, v`zând-o c` vrea s` se ridice. Ne vedem mâine.O s` avem o zi lung` de vizitat.


Avusese mare dreptate, pentru c` a doua zi fu foarte aglomerat`.|ntâi vizitar` o pia]`, unde geanta uneia dintre turiste fu furat`, apoiun templu, la fel de aglomerat ca pia]a, [i din nou Taj Mahalul, care\n lumina zilei ar`ta la fel de frumos.

Amurgul cobora deja când se \ntoarser` la Clark-Shiraz unde,dup` cin`, urma s` aib` loc un spectacol de dans \n gr`dinahotelului.

– Nu voi veni, \i spuse doamna Bateman lui Abby, m` simtdestul de obosit`, a[a c` voi lua cina \n camer`.

Tân`ra o privi cu aten]ie, observând c` era cam \mbujorat`. Dinfericire, st`teau \n acela[i hotel, a[a c`, imediat dup` ce lu` cina,urc` \n camera \nso]itoarei ei, dorind s` vad` cum se simte.

|n c`ma[a de noapte din bumbac, cu dantel` la gât [i la mâneci,femeia \[i ar`ta \ntr-adev`r vârsta. Vocea ei era destul de r`gu[it` [ichiar \n clipa \n care o saluta, \ncepu s` tu[easc`.

– Nu crede]i c-ar fi cazul s` vede]i un doctor? suger` Abby.– N-am nevoie. Am avut bron[it` [i orice neaten]ie o

declan[eaz` din nou. Nu-i decât vina mea c` m-am a[ezat pe zidulacela de marmur`.

– Ave]i medicamentele la dumneavoastr`?– Am luat câteva mai devreme, dar po]i s`-mi aduci din baie

siropul pentru tuse.Abby intr` \n baie, uluit` de num`rul de medicamente \n[irate

\n dul`piorul din perete. Dac` femeia avea nevoie de toate acestemedicamente, nu era de mirare c` nepotul ei era \ngrijorat pentrustarea s`n`t`]ii ei.

– Nu cred c` voi putea s` merg mâine la Fathepur-Sikri, darl-am vizitat ultima oar` când am fost aici [i nu cred c` s-a schimbatprea mult.

32 LISA CRAWFORD

– Cred c` va fi un ora[ foarte bine p`strat.– Da, dar un ora[ mort, ca Pompeiul. Acum patru sute de ani

era principala re[edin]` a \mp`ratului, dar dup` moartea lui Akbar– care a fost unul dintre cei mai importan]i \mp`ra]i – a c`zut \ndizgra]ie. Cu toate acestea, este o priveli[te care merit` v`zut`.

– Totul \n India merit` v`zut, spuse Abby atât de convins`, \ncâtdoamna Bateman \ncepu s` râd`.

– M` faci s`-mi dau seama ce bine e s` fii tân`r.– E la fel de bine s` ai inima tân`r` ca a dumneavoastr`.– Mul]umesc, draga mea. E foarte frumos din partea ta s` spui

asta. Vino s` m` vezi când te \ntorci.Cu mult \nainte de ora stabilit`, Abby a[tepta cu ner`bdare

autocarul. Cu toate acestea, con[tiin]a n-o l`sa s` plece f`r` s` vad`cum se simte doamna Bateman, a[a c` alerg` \n camera acesteia.

Dintr-o privire, \[i d`du seama c` femeia suferea de ceva maigrav decât de o simpl` r`ceal`. Ochii ei str`luceau de febr`, iar \ntimp ce-i spunea s` nu piard` autocarul, deveni incoerent`.|ngrijorat`, Abby hot`r\ c` trebuie s` cheme un medic.

B`rbatul de la recep]ie \i spuse c` \n hotel se g`sea deja unmedic, care vizita un alt turist [i c`-l va trimite la bolnav` imediat ceva fi disponibil.

– Ghidul dumneavoastr` v` a[teapt`, ad`ug` b`rbatul. V` rog s`v` gr`bi]i.

– Va trebui s` plece f`r` mine, r`spunse Abby, \ncercând s`treac` peste dezam`girea pe care o sim]ea. Nu pot s-o las pedoamna Bateman singur`.

– Putem s`-i aducem o sor` medical`.Cu toate c`-[i dorea s` accepte, Abby \i mul]umi recep]ionerul,

dar refuz` oferta lui.


La câteva minute dup` plecarea autocarului ap`ru [i medicul,care examin` cu mult` aten]ie pacienta aproape incon[tient`.Figura lui se \ntunec`, iar Abby \ncepu s` se team` c` era ceva grav.

– E o bron[it` foarte puternic`, trase el concluzia. V` las ni[teantibiotice, dar nu cred c` vom vedea o schimbare mai devreme dedou`zeci [i patru de ore.

– Crede]i c` ar fi mai bine s` mearg` la un spital? \ntreb` Abby.– Nu \nc`. Nu pot lua o hot`râre pân` n-o v`d din nou. |ntre

timp, o s` aranjez s` primi]i medicamente, r`spunse el, privind-oapoi cu aten]ie. Sunte]i o rud`?

– Nu, sunt o prieten`. Dar o s` stau cu ea toat` ziua.Cu un semn aprobator din cap, medicul ie[i, iar Abby se a[ez`

pe un scaun lâng` pat, cu o carte \n mân`. Cel pu]in putea s`citeasc` despre ora[ul pe care nu putuse s`-l viziteze.

Medicul se \ntoarse dup`-amiaz`, dar tân`ra putuse s`-[i dea [isingur` seama c` starea femeii se \nr`ut`]ise. Respira cu dificultate,iar din când \n când vorbea f`r` [ir.

– Nu trebuie s` v` alarma]i, o asigur` medicul. Pân` diminea]`se va sim]i mai bine.

Abby nu era foarte sigur` c` medicul avea dreptate, iar temerileei crescur` o dat` cu trecerea timpului, mai ales c` bolnava\ncepuse din nou s` delireze.

– Las`-m` \n pace, Giles! Nu sunt copil. Am c`l`torit \n jurullumii de dou` ori \nainte s` te fi n`scut [i n-am nici cea mai mic`inten]ie s`-mi petrec ultimele zile \ntr-un scaun cu rotile. Eadev`rat c` sunt b`trân`, dar nu sunt nici senil` [i nici bolnav`.

Abby zâmbi. Chiar dac` delira, femeia nu p`rea s`-[iabandoneze principiile. Cât de tare trebuie s` se fi \nfuriat nepotulei! Chiar dac` \l v`zuse doar \n treac`t la aeroport, \[i d`duse foarterepede seama c` nu-i genul de b`rbat care s` suporte s` nu-i fie

34 LISA CRAWFORD

respectate dorin]ele. Se citea din toat` fiin]a lui un aer de comand`,iar ceea ce aflase despre el de la m`tu[a lui \i confirmase primaimpresie.

Se apropie \ncet de pat. Doamna Bateman p`rea mai mic` [i\ntr-adev`r foarte bolnav`. Dac` nu-[i va reveni, ce va spunenepotul ei, aflând c` n-a fost \n[tiin]at de boala m`tu[ii, mai ales c`se afla \n India?

Dup` o clip` de ezitare, pentru c`-i era foarte greu s` caute prinlucrurile altcuiva, Abby deschise geanta bolnavei, care se afla pem`su]a de la cap`tul patului, c`utând o agend`.

Din fericire, descoperi foarte repede un carne]el \n care, pelâng` mai multe numere de telefon [i adrese, era [i cel lui GilesFarrow din Bombay. F`cu o comand` telefonic` [i a[teptând, seplimb` nervoas` prin camer`, \ntâi convins` c` a f`cut ce trebuia,apoi \ndoindu-se. Apoi sun` telefonul [i nu mai era timp de ezit`ri,pentru c` la cel`lalt cap`t al firului era nepotul doamnei Bateman,a c`rei voce p`rea foarte sever`.

– Nu m` cunoa[te]i, \ncepu ea, dar c`l`toresc \mpreun` cum`tu[a dumneavoastr`. Ne-am… ciocnit la aeroport [i…

– Ce-i \n neregul` cu m`tu[a mea? o \ntrerupse el [i, sup`rat`pe ea \ns`[i c` se pierduse \n explica]ii inutile– ce importan]` maiavea dac` se cuno[teau sau nu?– Abby \i povesti despre staream`tu[ii lui.

– Medicul spune c` nu sunt motive de \ngrijorare, dar…– Dar dumneavoastr` sunte]i destul de \ngrijorat` [i a]i hot`rât

s` m` anun]a]i.– Da, r`spunse Abby cu fermitate. N-a[ fi f`cut-o dac` era]i \n

Anglia, dar…– O s` vin cu primul avion. Nu cred c` voi ajunge \n aceast`

sear`, dar mâine la prima or` voi fi acolo.


Tân`ra era surpirns` de repeziciunea cu care luase decizia.– Nu m` a[teptam s` veni]i aici, domnule Farrow, spuse ea.– |n acest caz, de ce m-a]i mai anun]at?– Voiam s` [ti]i ce se \ntâmpl`. Dar dac`…– M-a]i anun]at, iar acum \mi ve]i da voie s` hot`r`sc singur ce

trebuie s` fac.Cu un salut rece, \i \nchise telefonul, iar Abby l`s` [i ea

receptorul \n furc`, \n acela[i timp u[urat` [i iritat`. Ce b`rbatnesuferit! Cu toate acestea, era bucuroas` c`-l anun]ase, pentru c`nu mai purta singur` povara bolii doamnei Bateman. Dac` femeii ise \ntâmpla ceva \n aceast` sear` sau \n timpul nop]ii, \nainte desosirea nepotului ei, nimeni n-ar fi putut s-o \nvinov`]easc`.

Ridicând din nou receptorul, ceru la recep]ie s`-i fie adus` cina\n camera doamnei Bateman, apoi se duse la fereastr`, privind lungafar`. Fusese o zi foarte obositoare. S` stai lâng` cineva bolnav nu-icel mai potrivit mod de a-]i petrece vacan]a.

C`sc` [i se \ntinse, ner`bd`toare s`-l vad` pe Giles Farrowpreluând controlul situa]iei.

Cu un suspin, se a[ez` lâng` fereastr`, luându-[i b`rbia \npalme. |n zare se vedeau cl`dirile fermec`toare ale Indiei,str`lucind \n lumina apusului de soare. Numai c`, \ntr-un fel,aceast` scen` era dominat` de amintirea unor ochi de chihlimbar,care str`luceau cu c`ldur`, cu toat` r`ceala vocii posesorului lor.

36 LISA CRAWFORD

Capitolul 4

Abby dormi surprinz`tor de bine \n fotoliul de lâng` patuldoamnei Bateman [i nu se trezi pân` la r`s`ritul soarelui.

Imediat se ridic`, privind spre pat. Femeia era \nc` adormit`,dar fa]a ei nu mai era atât de ro[ie, iar respira]ia \i era mai u[oar`.

Abby se \ncrunt`. Dac` ar fi a[teptat pân` diminea]` [i nu i-ar fidat telefon lui Giles Farrow, poate c` ar fi fost mai bine. Oricum,era prea târziu. Dac` b`rbatul \[i p`strase decizia luat`, probabil c`acum era deja \n avion.

Privind la ceas, v`zu c` era deja trecut de [apte [i, având grij` s`nu fac` zgomot, intr` \n baie [i f`cu repede un du[. Singuranemul]umire era c` trebuia s` poarte din nou acelea[i haine. Cutoate c` ar fi dorit s` \mbrace altceva, n-avea curaj s-o lase singur`pe bolnav`. Când se \ntoarse \n dormitor, aceasta se trezise [i oprivi uimit`.

– Dumnezeule, copil`, ce faci aici?– Am stat cu dumneavoastr` noaptea trecut`.– Ai stat cu mine? Vrei s` spui c` nu te-ai \ntors \n camera ta?

– Doctorul nu voia s` fi]i l`sat` singur`. Dar am dormit foarte bine\n fotoliu. Ce-ar fi s` comand micul dejun? Ce v-ar pl`cea s` mânca]i?

– Nu vreau decât ni[te ceai.Femeia o privi lung.– Nu-mi amintesc mare lucru despre ziua de ieri. {tiu c` ai venit

diminea]` la mine, dar dup` aceea, totul pare \nce]o[at. Am luat-orazna? \ntreb` ea, cu obi[nuita sinceritate.

– Sunte]i pe aproape, zâmbi Abby, \ntrebându-se dac` emomentul potrivit s`-i spun` despre vizita nepotului ei. Tr`gândaer \n piept, \ncepu s`-i povesteasc` ce f`cuse seara trecut`.Doamna Bateman se \ncrunt`.

– N-ar fi trebuit s`-l deranjezi. E foarte ocupat [i nu suport` s`fie deranjat.

– Mie nu mi s-a p`rut sup`rat. Mi-a spus c`-i pare bine c` l-amanun]at.

– Bine\n]eles c-a fost recunosc`tor, doar ]inem atât de multunul la cel`lalt. Dar e prea ocupat ca s` fac` atâta drum pân` aici,mai ales c` nu e cazul.

– Când i-am telefonat seara trecut`, eram sigur` c` trebuie s`[tie. P`rea]i atât de bolnav`, iar eu eram \ngrijorat`. Poate c`, dacàm fi fost \n Anglia, cu doctori englezi, a[ fi fost mai lini[tit`.

– Nu-i nimic \n neregul` cu doctorii indieni. Trebuie s` \nve]i cÀnglia nu e singura ]ar` \n care se pot g`si oameni valoro[i. E[tiprea inteligent` s` faci o asemenea gre[eal`.

– N-am c`l`torit destul, \[i \nsu[i tân`ra critica. Dar, orice ar fi,nu-mi pare rù c` v-am anun]at nepotul.

– A spus la ce or` va ajunge?– Acum, diminea]`. Dar nu mi-a spus ora exact`. Veni [i amiaza, iar Giles \nc` nu ap`ruse, iar m`tu[a lui ajunse

la concluzia c` nu prinsese primul zbor, ci pe cel de-al doilea. Cu

38 LISA CRAWFORD

trecerea orelor, sc`zu [i regretul lui Abby c`-l chemase, pentru c`\mbun`t`]irea st`rii de s`n`tate a doamnei Bateman se doveditemporar` [i temperatura \i crescu din nou. Cu toate acestea, nu-[imai pierdu cuno[tin]a, de[i era t`cut` [i somnolent`.

Abia la prânz bolnava reu[i s` \nghit` câteva linguri de sup` [iun pic de orez. Dându-[i seama cât de mult timp pierduse Abby dinpricina ei, se sup`r` foarte tare.

– N-o s` mai ai alt` ocazie s` vezi Fathepur-Sikri. Dac` n-ai vruts` m` la[i singur` ieri, ar fi trebuit cel pu]in s` te duci azi. Ceprostie din partea mea s` nu \nchiriez un taxi [i un ghid pentrutine, care s` te duc` azi acolo.

– Am v`zut Taj Mahalul, spuse Abby hot`rât`. E mai mult decâtam visat vreodat`.

Doamna Bateman nu p`rea prea convins`, dar n-o contrazise.– La ce or` pleac` grupul spre Jaipur?– Trebuie s` fim la aeroport la [ase. Asta \nsemn` c` vom pleca

de aici la cinci. Dar dumneavoastr` nu pute]i s` veni]i.– {tiu asta. Poate c` sunt o femeie \nc`p`]ânat`, dar nu sunt

destul de incon[tient` s` cred c` m` pot ridica din pat pentru oc`l`torie atât de lung` cu avionul, zâmbi femeia, \ncercând s` seridice \n pat \ntr-o pozi]ie mai confortabil`. E cazul s` te duci \ncamera ta [i s`-]i faci bagajul. Nu vreau s` \ntârzii.

– N-o s`-mi ia prea mult timp. Oricum, nici n-am despachetattotul. Dac` plec de aici la sosirea nepotului dumneavoastr`, amtimp suficent.

Dar hot`rârea lui Abby nu p`rea cea mai bun`, pentru c` sef`cuse deja patru [i Giles Farrow nu ap`ruse \nc`. DoamnaBateman adormise, dup` o repriz` foarte obositoare de tuse, iarAbby nu voia s-o trezeasc`. Arunc` o privire spre telefon, apoi


cobor\ la recep]ie, rugându-l pe recep]ioner s` dea un telefon laaeroport [i s` afle la ce or` urma s` soseasc` avionul de Bombay.

– Nu sunt decât dou` zboruri directe de la Bombay, unul carea ajuns deja la unsprezece [i altul care trebuia s` ajung` la dou`,dar a fost \ntârziat din cauza unor probleme la un motor. Poate c`sose[te mai târziu, sau chiar mâine diminea]`.

Nevenindu-i s` cread`, Abby \l privi contrariat`.– Domnul Farrow era foarte gr`bit [i voia s` ajung` cât mai

repede. Sunt sigur` c` a venit cu alt` companie aerian`.– Pe liniile interne nu opereaz` decât o companie, proprietate

de stat.Mu[cându-[i buzele, Abby plec` \n c`utarea reprezentantului

agen]iei de turism. Dup` cum se a[tepta, \l g`si afar`, discutând cuunii membri din grup, care \[i f`cuser` deja bagajele.

– Domnule Shiran! strig` ea, iar b`rbatul se \ntoarse, apoi se\ndrept` spre ea.

– Cum v` sim]i]i azi, domni[oar` West? \ntreb` el cu polite]e. Afost foarte frumos din partea dumneavoastr` c` a]i r`mas cudoamna Bateman. E norocoas` s` aib` o astfel de prieten`.

Abby ignor` complimentul.– A ap`rut vreo schimbare \n ora de plecare?– Nu, plec`m la cinci, a[a cum a fost stabilit. Dac` bagajul

dumneavoastr` este gata, voi trimite pe cineva s`-l aduc` din camer`.– Nu mi-am f`cut \nc` bagajul. Domnul Farrow n-a ajuns.V`zând nedumerirea indianului, \i explic` plin` de r`bdare

despre ce e vorba, cine e domnul Farrow [i c` acesta trebuia s`ajung`, dar zborul fusese \ntârziat.

– Nu pot s-o las pe doamna Bateman singur`.– De ce nu? Doctorul Bira este cel mai bun din ora[, iar dac`

este nevoie o va interna \ntr-un spital sau \ntr-o clinic` particular`.

40 LISA CRAWFORD

– Dar nu pot s` plec pân` nu sunt sigur` c` domnul Farrow epe drum.

– De ce nu-i da]i un telefon acas`? Sunt sigur c` exist` acolocineva care s` [tie cu ce avion a plecat.

Sup`rat` c` nu-i venise pân` acum aceast` idee, Abby alerg` \nhol [i d`du telefon. |i lu` mai mult de un sfert de or` s` prind`leg`tura [i era deja la cap`tul r`bd`rii. Dup` ce reu[i s` afle cedorea, se \ntoarse la domnul Shiran \ngândurat`.

– {tiu sigur c` domnul Farrow a plecat din Bombay, spusetân`ra. |ngrijitorul casei lui mi-a spus c` trebuia s` se vad` cu unministru \ntr-un ora[ \n drum spre Agra. Dar nu [tie unde. Asta\nsemn` c` vine cu un alt avion, oft` ea. N-am ce s` fac, trebuie s`r`mân. Crede]i c` pute]i s`-mi face]i rost de un bilet pentru Jaipur,mâine?

– Nu prea cred. Aceste bilete sunt rezervate cu s`pt`mâni\nainte. Dar o s` \ncerc, ad`ug` el, \ncercând s-o lini[teasc`, apoi \if`cu semn s`-l urmeze la recep]ie.

– N-am ve[ti prea bune, anun]` b`rbatul, dup` ce pusereceptorul \n furc`. Sunte]i pe lista de a[teptare pentru zborul demâine, dar sunte]i a cincisprezecea la coad`.

– Ce-o s` se \ntâmple dac` nu reu[esc s` plec mâine?– Numele dumneavoastr` va fi transferat pe lista pentru ziua

urm`toare. Dar pân` atunci noi vom fi deja \n drum spre Udaipur,a[a c` va trebui s` face]i rezervare pentru alt` rut`. S-ar putea s`existe [i acolo o \ntârziere, se \ncrunt` el. Cred c` ar fi mai bine s`v` fac rezervare pentru Udaipur.

Abby aprob` cu un semn din cap, \ncercând s` arate mul]umit`când domnul Shiran o anun]` c` reu[ise. Oricum, \nsemna c` nu vaputea s` vad` nici Jaipur, a[a cum nu v`zuse nici cea mai mare partedin Agra.


|nghi]indu-[i dezam`girea, \i privi pe ceilal]i membri ai grupuluicare urcau \n autocarul care urma s`-i duc` la aeroport. Autocaruldisp`ru \ntr-un nor de praf [i privind \n urma lui, Abby sim]i uninexplicabil dor de cas`, ca [i cum s-ar fi sim]it singur` pe lume. Darnu era adev`rat. |nc` o avea pe doamna Bateman.

Scuturând din cap cu hot`râre, se \ntoarse \n hotel. Mai \ntâiurc` \n camera ei, schimbându-[i rochia, apoi se \ndrept` sprecamera bolnavei. Aceasta \nc` dormea, a[a c` se a[ez` \n fotoliu,ascultând cântecul \ndep`rtat al unei p`s`ri. Avea un efect calmantasupra nervilor ei zdruncina]i [i se relax` \ncetul cu \ncetul,\nchizând ochii.

Aprinderea brusc` a luminii o sperie [i se ridic` imediat \npicioare.

Giles Farrow intrase \n camer`, \nalt, \ntunecat, ar`tând atât deenglez, \ncât lui Abby i se strânse inima. |nainte s` poat` spunevreun cuvânt, doamna Bateman se ridic` pe perne [i zâmbi spre el,p`rând \n acela[i timp \ncântat` [i ru[inat`.

– Giles, dragul meu, \mi pare atât de rù c` te-am f`cut s` viipân` aici degeaba. M` simt mult mai bine. Abby n-ar fi trebuit s` teanun]e asear`.

– Asear` te-ai sim]it rù, r`spunse el, \ndreptându-se spre pat [is`rutând-o pe obraz cu mult` afec]iune. Nu-]i cere scuze c` te sim]imai bine. Sunt \ncântat s-o aflu.

– Chiar dac` ai irosit o zi \ntreag`? Oh, Giles, \mi pare rù.– C`l`toria a meritat osteneala– chiar [i numai ca s` te aud

cerându-]i scuze de dou` ori \ntr-un minut! Nu cred c` ai mai f`cutvreodat` a[a ceva.

Doamna Bateman cl`tin` din cap dar, \nainte s` poat` spuneceva, \ncepu s` tu[easc`. Nepotul ei r`mase lâng` pat, privind-o

42 LISA CRAWFORD

\ngrijorat, apoi \i \ntinse o batist` [i \i puse un pahar de suc defructe. Dup` ce lu` câteva \nghi]ituri, b`trâna o c`ut` din priviri peAbby [i-i zâmbi cu afec]iune.

– Draga mea, sunt \ncântat` s`-]i spun c` ai sc`pat de mine,spuse ea, apoi \[i privi nepotul. Biata copil` a pierdut toateexcursiile de ieri [i de azi, ad`ug` ea. Dar cel pu]in nu vei maipierde [i altele, a[a c` fugi repede [i bucur`-te de [ederea la Jaipur.Te rog totu[i s`-mi la[i adresa ta din Londra, ca s` te pot g`si acolo.Mi-a venit o idee pe care vreau s-o discut`m.

Tân`ra se ridic` \n picioare. O privire aruncat` spre ceas \i spusec` grupul era deja \n drum spre Jaipur. Era con[tient` de privirearece [i critic` a lui Giles, ne[tiind ce a f`cut s-o merite. Oare, \nciuda a ceea ce-i spusese m`tu[ii lui, era deranjat de faptul c`-lf`cuse s` piard` o zi? Starea de enervare pe care i-o producea o f`cus` vorbeasc`.

– Mi-e team` c` grupul a plecat deja, doamn` Bateman. Auplecat la cinci, iar acum este deja opt.

Uluirea se citea pe figura femeii.– Draga mea copil`, de ce nu mi-ai spus? {tiai c` Giles trebuie

s` vin`. Ar fi trebuit s` pleci!– Avionul domnului Farrow a avut \ntârziere, r`spunse Abby,

evitând s`-l priveasc`. {i nimeni nu [tia la ce or` va ajunge.– N-aveai nici un motiv s` r`mâi.– Nu m` sim]eam bine s` v` las singur`. Sincer, nu m`

deranjeaz`. Am o zi \n plus [i pot s` merg la Fathepur-Sikri mâine.Deci n-am pierdut nimic.

– Da, e o idee bun`. {i vei pleca mâine la Jaipur?Ezitarea lui Abby dur` doar o frac]iune de secund`, dar fu

suficient pentru ochii ageri ai femeii, care o privi cu aten]ie.


– Ai ratat [i excursia la Jaipur, nu-i a[a?– Da. Domnul Shiran nu mi-a putut g`si bilet decât pentru

poimâine, spuse tân`ra, apoi se for]` s` adauge cu voce vesel`. Darnu era prea mare lucru de v`zut la Jaipur [i voi folosi timpul de aicis` m` duc din nou la Taj Mahal.

– E \ngrozitor cât de mult ai pierdut din turul acesta, protest`doamna Bateman, apoi \[i privi nepotul. Giles, trebuie s` negândim la ceva.

– Acum sunt prea obosit, r`spunse el cu r`ceal`. Am avut oc`l`torie teribil` [i trebuie s` fac un du[, s` m` schimb [i s` m`nâncceva.

– Du-te [i f` du[, iar dup` aceea ia-o pe biata copil` cu tine lacin`. Insist, e imposibil s` mai stea \n camera mea, pe un fotoliu.

Abby sim]i privirea ochilor de chihlimbar fixat` asupra ei.– Ne \ntâlnim \n salon \ntr-o or`, spuse el.Tân`ra accept` cu un semn din cap, cu toate c`, dac` n-ar fi fost

m`tu[a lui de fa]`, ar fi refuzat o astfel de invita]ie, atât denepoliticoas`.

– |ntr-o or`, repet` el, apoi ie[i din camer`.R`mas` cu femeia \n vârst`, Abby se \ntreb` dac` n-ar trebui

s`-i spun` c` nu vrea s` cineze cu el, dar se hot`r\ s` nu spun`nimic. Oricum, nu era prea \ncântat` de perspectiva companiei lui.

– Nu [tiu cum s`-]i mul]umesc pentru c` ai stat cu mine,murmur` doamna Bateman. Ai o inim` foarte generoas`.

– Oricine \n locul meu ar fi f`cut la fel, protest` Abby.– Nu, n-ai dreptate. Ar fi stat o or`, sau toat` seara, dar apoi ar

fi chemat o asistent` medical`– cum ar fi trebuit s` faci [i tu. Nu,draga mea, chiar ai o inim` generoas`.

Cuvintele acestea aduser` lacrimi \n ochii tinerei, atât de\ncercat` \n ultima perioad`.

44 LISA CRAWFORD

– M` duc \n camer` s` m` schimb, spuse ea cu voce r`gu[it`,\ncercând s` evite alte mul]umiri.

– Foarte bine. Nepotului meu nu-i place deloc s` a[tepte. Estesingura dat` când \[i pierde calmul.

|nghi]indu-[i comentariul sarcastic care-i st`tea pe limb`, Abbyzâmbi [i ie[i din camer`.

***

Sosind la parterul hotelului cu trei minute \nainte, \[i g`si gazdadeja a[teptând. Se schimbase \ntr-un costum bej, purtând o c`ma[`de m`tase care se asorta. |n lumina slab`, p`rul lui p`rea [i mai\ntunecat, cu toate c` nuan]a de mahon era \nc` vizibil`.

– Po]i s` alegi mâncare indian` sau european`, spuse el brusc.– Aici n-am mâncat decât mâncare indian`, r`apunse ea. Sunt

\ngrozit` când citesc povestiri despre oameni care c`l`toresc \njurul lumii [i m`nânc` la micul dejun ou` cu [unc` [i la cin`friptur` de vit`. Ar putea la fel de bine s` stea acas`.

– Depinde de stomacul fiec`ruia. Dac` o persoan` esteobi[nuit` cu o anumit` diet`, ar face mai bine s` r`mân` la ea.

Logica cuvintelor lui o \mpiedic` s` r`spund`, a[a c` r`maset`cut`, dorindu-[i s` fi avut curajul s` refuze invita]ia la cin`. Privimeniul cu aten]ie. Foarte multe dintre felurile de mâncare \i eraunecunoscute. |n mod normal, ar fi \ntrebat chelnerul ce reprezint`fiecare, dar sub privirea sever` a b`rbatului din fa]a ei, alese unuldintre felurile cunoscute, pui Tandoori.

– Altceva? o \ntreb` el.– Mai trebuie s` iau [i altceva?– Dac` ]i-e foame, da.– Mi-e foarte foame, m`rturisi ea. N-am luat decât o gustare la

prânz.


– Erai prea ocupat` s-o faci pe \ngerul salvator?Ironia din vocea lui era u[or de remarcat, iar tân`ra dori s` se

ridice [i s` plece. Cu un mare efort de voin]`, se control`.– |mi pare bine c` acum ]i-e foame. S` fie oare din cauz` c` ai

ob]inut ce-]i doreai?– Nu \n]eleg ce vrei s` spui.– Ai reu[it s` te faci remarcat` de m`tu[a mea. Nu asta \]i doreai?Abby nu era sigur` c` auzise corect, dar furia de pe figura lui

Giles Farrow \i ar`t` c` nu i se p`ruse. Dintr-un motiv necunoscut,el credea c` \ncercase deliberat s` intre pe sub pielea m`tu[ii lui.

– Nu [tiu de ce ai o p`rere atât de proast` despre mine,domnule Farrow, rosti Abby, a c`rei voce tremura, a[a c` f`cu opauz`. Dar te asigur c` pentru mine a fost \ntr-adev`r un sacrificius` r`mân cu m`tu[a ta [i s` pierd o bun` parte din tur. Nu-mi potpermite s` m` mai \ntorc \n India, iar aceast` c`l`torie \nseamn`foarte mult pentru mine.

– Nu atât de mult cât ar \nsemna m`tu[a mea. Ai putea aveaparte de mult mai multe c`l`torii interesante, dac`-]i joci binec`r]ile.

Mânioas`, Abby \l privi peste mas`.–Ce-a[ putea dori de la m`tu[a ta [i de ce [i-ar bate ea capul cu

mine?– Pentru c` ai putea s` fii pentru ea secretara [i \nso]itoarea pe

care [i-o dore[te, r`spunse el. Este prima oar` când c`l`tore[tesingur`. Pân` acum a avut \ntodeauna pe cineva care s`-i bat` lama[in` [i s` aib` grij` de notele ei. E o munc` minunat` [i nu tecondamn c` ]i-o dore[ti. {ase luni petrecute \ntr-un conac la ]ar` [ialte [ase c`l`torind prin lume…da, e un program foarte atractiv.

– Nu [tiu despre ce vorbe[ti. N-am nici cea mai mic` idee c`vrea s` angajeze pe cineva [i…

46 LISA CRAWFORD

– Scute[te-m` de pove[ti. Nu mai r`mâne decât s`-mi spui c`nici nu [tii cine este.

– E atât de important` pozi]ia de m`tu[` a ta? \ntreb` Abby cuironie.

El zâmbi, dar nu era urm` de umor \n zâmbetul lui.– |]i dau nota maxim` pentru aceast` \ncercare, domni[oar`

West, dar [tii al naibii de bine cine e m`tu[a mea. Toat` lumea aauzit de Mattie Bates.

– Mattie Bates? repet` tân`ra. Doar nu vrei s` spui c` doamnaBateman e… Dar n-am avut nici m`car… Vrei s` spui Mattie Bates,scriitoarea de c`r]i poli]iste?

– Da, r`spunse el sec, [i te rog s` m` scute[ti de restul piesei de teatru.– O s` fac mai mult decât atât, domnule Farrow. O s` te scutesc

de chinul de a lua masa cu mine.Furioas`, se ridic` brusc \n picioare.– Am suportat destule insinu`ri. Chiar dac` m` credzi sau nu, a[

vrea s`-]i spun adev`rul. N-am [tiut c` m`tu[a dumitale este altcevadecât o adorabil` femeie \n vârst`, care c`l`tore[te singur`. {i dac`vrei s` [tii, eram sigur` c`-i pl`te[ti vacan]a.

F`r` s`-i dea ocazia s` r`spund`, se \ndep`rt` rapid de mas`,\ndreptându-se spre u[`.

St`tea lâng` lift, cu degetul pe buton, când o ajunse din urm`.– Ar trebui s` iei masa cu mine, spuse el cu r`ceal`.– N-ai decât s-o iei singur. Sunt sigur` c` te vei bucura mai mult

de ea.– |mi pare r`u c` te-am sup`rat, domni[oar` West.– Nu m-ai sup`rat. Sunt destul de obi[nuit` s` fiu acuzat` c`

profit de femeile \n vârst`. De obicei le fac asigur`ri de via]` de sutede lire [i le arunc din ma[in`!

U[ile liftului se deschiser` \n fa]a ei [i p`[i \n`utru.


– Te rog, \ntoarce-te la mas`, o s` st`m de vorb`, spuse elrepede.

– Nu, mul]umesc, m` duc s` m` culc.U[ile se \nchiser` [i abia când liftul se puse \n mi[care se

sprijini de perete, con[tient` c` tremura din tot corpul. Ce b`rbatplin de ur` era [i ce p`rere proast` trebuie s` aib` despre oameni,dac` era \n stare s` cread` c` s-a \mprietenit cu m`tu[a lui dininteres.

Mattie Bates. Numele aduse \n mintea lui Abby tot ce [tia desprecreatoarea celebrilor detectivi Domnul Gill [i Alphonse Drake; alec`rei c`r]i erau \n topul vânz`rilor de mai bine de treizeci de ani.Dup` c`r]ile ei fuseser` f`cute filme, la fel de bine primite depublic. |n ceea ce prive[te persoana, s`n`tatea ei era celebr`, ca [icapacitatea de a-[i proteja via]a privat`.

U[ile liftului se deschiser`, iar ea p`[i \n hol. Era clar c` GilesFarrow se sim]ea vinovat c` va fi beneficiarul unei averi atât de mari[i de aceea era foarte suspicios [i neprietenos cu to]i cei care seapropiau de m`tu[a lui. Acest gând o f`cu s`-l displac` [i mai mult.

Cu gândul c` o va lini[ti, hot`r\ s` fac` o plimbare cu ric[a, a[ac` se \ndrept` spre recep]ie, cerând un taxi.

B`rbatul de la recep]ie \i procur` repede o ric[`, iar ea urc`,dându-i conduc`torului adresa unui hotel pe care-l v`zuse cândplecaser` spre Taj Mahal.

Vântul rece \i r`v`[ea p`rul, dar nu reu[ea s-o calmeze, pentruc` \n minte \i st`ruiau cuvintele lui Giles Farrow. Cum \ndr`zneas-o acuze c` \ncercase deliberat s` se fac` util`? N-o cuno[tea delocpe m`tu[a lui dac` o credea \n stare s` se lase p`c`lit` de ofeti[can`. Doamna Bateman era o fin` observatoare, c`reia nu-isc`pa nimic, iar comentariile ei privind restul c`l`torilor fuseser`foarte corecte. Numai \n cazul nepotului ei se \n[ela.

48 LISA CRAWFORD

– O s` plec de aici la prima or`, murmur` Abby. Dac` nu g`sescun avion \ntr-o direc]ie interesant`, m` mut la alt hotel. O s`-i ar`tdomnului Mare-[i-Tare c` n-am nici o inten]ie s` intru pe sub pieleam`tu[ii lui.

Hot`rându-se, Abby se calm` suficient ca s` observe c` b`rbatulcare conducea bicicleta se oprise [i se \ntorsese spre ea.

– E mult pân` la hotel, spuse el. Mai pl`ti]i zece rupii.Abby se enerv`. Apoi o cuprinse frica. Cu toate acestea, [tia c`

nu trebuie s` arate, a[a c`-l privi pe b`rbat cu \ndr`zneal`.– Nu pl`tesc nici m`car o rupie \n plus. Am hot`rât deja un pre].– M-am r`zgândit. E prea departe. Pl`ti]i opt rupii \n plus.– Nu, repet` Abby.Nu o deranja pre]ul, care era foarte sc`zut pentru un european,

dar [tia foarte bine c` nu trebuie s` cedeze [antajului.– O s`-]i dau ceva \n plus când ajungem la hotel, spuse ea.– Dac` nu pl`ti]i, nu v` duc.– Atunci, voi g`si pe alcineva care m` va duce.Repede, \nainte s`-[i piard` curajul, s`ri pe p`mânt. Nu erau

lumini pe strad` dup` care s` se ghideze, dar porni hot`rât`. Nu semai vedea nici un alt autovehicul [i nici m`car un pieton [i erasigur` c` nu va mai g`si un taxi. Cu toate acestea, [tia c` nu va aveao discu]ie cu b`rbatul cu ric[a [i c` nu va ceda cererilor lui. Dac`cedeaz`, nu face decât s`-l \ncurajeze s` cear` mai mult, sau chiars`-i fure geanta [i s-o ucid`. |nsp`imântat` de acest gând, \ncepu s`mearg` mai repede.

– Veni]i \napoi, doamn`, auzi ea o voce, care \i spuse c`b`rbatul o urm`rea. Urca]i, ad`ug` el, cu voce voit blând`.

– Nu, mul]umesc, o s` g`sesc pe cineva care s` m` duc`.– Nu mai e nimeni, e prea târziu. E prea departe s` merge]i pe

jos. Haide]i cu mine. Nu v` iau bani pân` la hotel.


– Nu, repet` ea, gr`bind pasul.Privirea b`rbatului nu-i pl`cea deloc [i n-avea nici cea mai mic`

inten]ie s` se \ntoarc` \n ric[`. La cap`tul str`zii \ncepea o por]iuneacoperit` cu iarb`, pe care se vedeau mici mogâlde]e, despre careghidul spusese c` sunt oameni care n-au unde s` doarm`. Fusese\ngrozit` de aceast` priveli[te, dar acum \i vedea ca pe singura ei[ans` de a sc`pa de b`rbatul care o urm`rea.

– Nu vreau s` v` sperii, doamn`. Urca]i \n ric[` [i v` duc lahotel.

F`r` s`-i r`spund`, \ncerc` s` mearg` mai repede. Dar o durereascu]it` \n partea stâng` o \mpiedica s` gr`beasc` pasul. |n spateleei auzi zgomotul unei ma[ini, iar farurile luminar` strada \n fa]a ei.|n loc s` treac` pe lâng` ea, ma[ina \ncetini [i cineva privi la ea pefereastr`.

– Domni[oar` West?Cu o tres`rire de uimire, se opri, privind figura atr`g`toare a lui

Giles Farrow.– De ce alergi pe strad`? \ntreb` el.– B`rbatul voia s`-i pl`tesc \n avans, iar eu n-am crezut c`-i

\n]elept s-o fac.– Nici s` mergi pe jos nu e \n]elept. Urc`, spuse b`rbatul pe un

ton hot`rât, deschizându-i u[a.Mândria \i cerea lui Abby s` refuze, dar frica o \mpinse s`

accepte [i, f`r` un cuvânt, se a[ez` lâng` el. Abia atunci el \i spuseceva \n indian` b`rbatului cu ric[a. Abby nu \n]elese, dar tonulf`cea traducerea inutil` [i nu fu surprins` s`-l vad` pe acestapedalând gr`bit, uitându-se speriat \n urm`.

– Ce i-ai spus? \ntreb` ea cu voce slab`.– I-am spus c`, dac` \l mai v`d dând târcoale hotelului, \l jupoi.

50 LISA CRAWFORD

– Cum ai [tiut unde s` m` g`se[ti?– N-am [tiut, a fost un adev`rat noroc s` merg pe drumul `sta.

Te-am urmat \n hol, dar plecasei deja. Recep]ionerul mi-a spus c`ai luat o ric[`, a[a c` am pornit \n c`utarea ta. Femeile singuren-ar trebui s` mearg` prin ora[ noaptea. Totu[i, dac` ]ineaineap`rat s` pleci, ar fi trebui s` iei o ma[in`.

– Sunt mai scumpe.– Doar câteva rupii \n plus, ridic` el din umeri. Nu cred c` ]ii

chiar atât la bani.Vocea lui era serioas`, iar ea se \ntreb` cum putea s` fie atât de

pu]in \n]eleg`tor cu cei care au mai pu]ini bani.– Am venit \n aceast` c`l`torie cu o sum` fix` de bani, spuse ea

cu r`ceal`, iar banii pe care \i cheltuiesc \n plus m` vor \mpiedicas` cump`r ce mi-am propus.

– Cred c` e[ti destul de inteligent` s` pre]uie[ti mai multsiguran]a ta decât ni[te nimicuri.

– Oh, e[ti imposibil! exclam` ea, refuzând s` mai spun` vreuncuvânt.

Câteva minute mai târziu erau \napoi la hotelul din careplecaser`. Când taxiul opri \n fa]a intr`rii, Giles se \ntoarse spre ea.

– Stai pu]in, cred c` trebuie s` [tii c` ]i-am schimbat camera.– Poftim?Uluirea o l`s` f`r` cuvinte.– Am cerut la recep]ie s` ]i se schimbe camera. M`tu[a mea a

cerut asta, nu eu. Vrea s` ai o camer` cu vedere spre Taj Mahal.Emo]ionat`, Abby sim]i c` ochii i se umplu de lacrimi. Draga

doamn` Bateman! Cât de dragu]` era, nu ca nesuferitul ei nepot.– Nu e nevoie, domnule Farrow, r`spunse ea. Plec din Agra

mâine [i n-are rost s` m` mut pentru o noapte.


– A fost deja aranjat.– Se poate anula.S`ri repede din taxi [i se \ndrept` spre recep]ie. Ceruse deja

cheia, când Giles o ajunse.– Nu face atâta caz, domni[oar` West, spuse el blând. M`tu[a

mea vrea s` te r`spl`teasc` pentru bun`tatea pe care i-ai ar`tat-o [inu e frumos s` refuzi.

Se \ntoarse spre el, ridicându-[i b`rbia [i dorindu-[i s` fie cu uncap mai \nalt`. Ochii lui de chihlimbar o ]intuiau, iar culoarea lorse intensific` \n clipa \n care un zâmbet nea[teptat \i ap`ru pe buze.

– Pentru cineva atât de mic, ai un temperament de-a dreptulvulcanic. Dar sunt prea obosit s` m` cert cu tine. Dac` nu vrei s`faci cum vrea m`tu[a mea, \]i sugerez s` te duci s`-i spui.

Din]ii mici ai lui Abby prinser` buza de jos, con[tient` c`b`rbatul o f`cuse s` par` un copil obraznic.

– Foarte bine, o s` fac a[a cum dore[te doamna Bateman,murmur` ea, apoi \i arunc` o privire provocatoare. Nu cred c` platapentru camera mea \nseamn` foarte mult pentru ea. Probabil c`poate s` cumpere \ntreg hotelul f`r` s` simt`.

Pentru o clip` el p`ru uluit, dar \[i d`du repede seama c` voias`-l provoace, a[a c` arunc` o privire gr`bit` spre ceas.

– Nu [tiu ce sim]i, domni[oar` West, dar eu sunt foarte fl`mând.M-ai f`cut s` plec de la mas`, iar pofta mea de mâncare refuz` s` semai lase amânat`. Vreau s`-mi continuu masa [i sugerez s` teretragi \n camera ta [i s` faci la fel.

F`r` s` mai a[tepte, se r`suci pe c`lcâie l`sând-o singur`, \nacela[i timp amuzat` [i \nfuriat`.

Pân` ajunse \n noua camer`, se calmase deja. Aceast` camer`era la acela[i etaj cu a doamnei Bateman, iar când intr` \[i g`sibagajul deja acolo. Era cea mai luxoas` camer` \n care st`tuse

52 LISA CRAWFORD

vreodat` [i se arunc` vesel` \n pat, apoi se ridic` [i \ncepu s`despacheteze. Cu toate acestea, foamea nu-i d`dea pace [i tocmaicând se gândea ce s` comande, auzi o b`taie \n u[`. U[a se deschise[i \n camer` p`trunse un chelner cu o m`su]` \nc`rcat`. |l priviplin` de uimire.

– N-am comandat nimic.– Comanda a venit direct la buc`t`rie, r`spunse el, apoi duse

masa lâng` fereastr`. Dac` mai dori]i ceva, v` rog s` m` chema]i.Se retrase cu o plec`ciune plin` de respect, iar Abby r`mase

singur` \n fa]a m`su]ei. Mâncarea era cald` [i aromat`: pui crocant,orez cu fructe uscate, spanac condimentat.

|[i d`du seama c` Giles comandase pentru ea, dar acest gând nureu[i s`-i mic[oreze apetitul. Trase un scaun aproape [i \ncepu s`m`nânce cu poft`. Ei, bine, nu era la fel de luxos ca salonul \n caretrebuia s` cineze, dar cel pu]in nu era obligat` s` suporte companiaunui b`rbat pe care \l detesta.

R`mase o clip` cu furculi]a \n aer. Nu era corect s` spun` c`-ldetesta, era un cuvânt prea dur. Mai potrivit ar fi c`-i displ`cea. Da,\n mod clar, \i displ`cea Giles Farrow.


Capitolul 5

Dup` masa excelent`, Abby se prezent` la u[a camerei doamneiBateman [i, v`zând raza de lumin` care se strecura pe sub u[`, [tiuc` femeia era \nc` treaz`.

– Ce bine-mi pare s` te v`d, exclam` doamna Bateman \n clipa\n care intr` pe u[`. Sunt \ncântat` c` ai luat cina cu Giles. A]i avutocazia s` v` cunoa[te]i mai bine.

Abby zâmbi f`r` s`-i r`spund`, nedorind ca prietena ei s` afle c`se \n]elegea cu nepotul ei ca [oarecele cu pisica. {tiu foarte binecine e [oarecele, \[i spuse cu triste]e, a[ezându-se pe margineapatului.

– Ar`ta]i mult mai bine, spuse ea.– M` simt mai bine, zâmbi doamna Bateman, privind cu aten]ie

obrajii \mbujora]i ai lui Abby, pu[i \n valoare de rochia delicat`. |]iplace camera?

– E foarte frumoas`, dar a fost o idee extravagant` din parteadumneavoastr`. M` sim]eam foarte bine \n camera mea.

– Da, dar acum ai \n fa]a ochilor o priveli[te pe care [tiu c` oadori.

Cele dou` femei \[i zâmbir` cu afec]iune, [tiind c` gândeau la fel.– Nu vreau s` stai aici cu mine ca s`-mi ]ii companie, continu`

scriitoarea. Am auzit c` \n unul dintre saloanele de la parterfunc]ioneaz` un ring de dans.

– Nu m` intereseaz`, r`spunse tân`ra. Dac` vreau s` dansez,pot s-o fac foarte bine [i la Londra.

– Dansezi des?– Nu prea, dar pentru c` asta e alegerea mea. G`sesc b`rba]ii de

vârsta mea prea imaturi, iar cei mai \n vârst` sunt fie c`s`tori]i, fieinteresa]i doar de o prad` tân`r`.

– Adic` doar de o partener` de pat, nu-i a[a? \ntreb` doamnaBateman, \ncepând s` râd` când v`zu expresia de pe figura luiAbby. Nu-s chiar atât de demodat` pe cât par, nu-i a[a?

Tân`ra \ncepu s` râd`.– Cred c` m-a]i crezut o s`lbatic` pentru c` nu v-am recunoscut.

Când mi-a spus domnul Farrow…– }i-a spus Giles? \ntreb` femeia, p`rând deranjat`. Ar fi trebuit

s`-l avertizez s`-[i ]in` limba. Voiam s`-]i spun când ajungeam laBombay. Vezi, m-am gândit la ceva.

– La ce?– Nu ghice[ti despre ce e vorba?Dup` ceea ce aflase de la nepotul ei, b`nuia despre ce era vorba,

dar nu voia s` spun`. A[a c` f`cu un semn negativ din cap.Dup` cum \[i imaginase, scriitoarea \i propuse s`-i devin`

secretar` [i \nso]itoare.– Nu-mi r`spunde acum, copil`. Gânde[te-te bine. Casa mea e

la ]ar`, iar via]a acolo este foarte lini[tit`. Mai c`l`toresc, desigur,iar tu ar trebui s` vii cu mine, dar nu se mai \ntâmpl` la fel de desca alt`dat`. Opt luni pe an ai duce o via]` izolat` de restul lumii. {iar trebui s` munce[ti destul de mult.


– Dac` tot mi-a]i enumerat motivele pentru care ar trebui s`refuz oferta, zâmbi Abby, n-ar fi cazul s`-mi spune]i [i de ce artrebui s` accept?

– Pentru c` mi-ai spus c` iube[ti via]a la ]ar`. Pentru c`-]i placfoarte mult animalele [i dac` stai cu mine po]i s` ai câinele tù.Pentru c`-]i place s` c`l`tore[ti, iar urm`toarea mea excursie e \nJaponia… Dar insist s` te gânde[ti bine.

Abby privi fix covorul.– Nepotul dumneavoastr` v` viziteaz` des?– |n ultimii trei ani, de când trìe[te \n India, nu m-a vizitat. Dar

se \ntoarce \n Anglia peste câteva luni, a[a c` sper c` m` va vizitacel pu]in o dat` pe lun`.

– {tie c`-mi face]i aceast` ofert`? S` [ti]i c` nu va fi de acord.Crede c-am fost dragu]` cu dumneavoastr` pentru c` urm`reamacest post.

– De unde se vede c` [i cei mai de[tep]i b`rba]i sunt incapabilicând trebuie s` analizeze o femeie. Nu-i de mirare c` nu m-amm`ritat niciodat`!

Dup` ce o privi cu aten]ie, scriitoarea adùg` cu seriozitate.– Nu-l l`sa pe Giles s` te supere. A avut \ntotdeauna grij` s` nu

profite cineva de mine [i, pentru c` [tiu c` [i tu e[ti preocupat` deaceast` problem`, mi se pare c` ave]i ceva \n comun.

Abby se ab]inu s` spun` c` singurul lucru pe care \l au \n comuneste antipatia reciproc`.

– Mi-ar pl`cea s` lucrez pentru dumneavoastr`, doamn`Bateman. Pare o slujb` atât de interesant`!

Femeia p`rea \ncântat`, iar Abby se str`dui s` se gândeasc` labucuria acesteia a doua zi când \l \ntâlni pe Giles \n fa]a u[ii m`tu[ii lui.

– A[adar, ai pus mâna pe ce-]i doreai, nu-i a[a? \ntreb` el cur`ceal`.

56 LISA CRAWFORD

user

Formato

gianninajollys

– Dac` a[a crezi, domnule Farrow, r`spunse ea f`r` s` setulbure. Nici nu-mi trece prin cap s` \ncerc s`-]i schimb p`rerea pecare o ai despre mine.

– Nici n-ai reu[i. Poate c` ai p`c`lit-o pe m`tu[a mea, dar maiexist [i eu prin preajm`.

– Veghind s` nu care cumva s` fug cu argint`ria?– Din fericire, cea mai mare parte din banii ei sunt \n banc`,

r`spunse el. A[a c` nimeni nu mai poate s` profite de ea.– Nici m`car nepotul ei?Giles f`cu un pas \n direc]ia ei, iar Abby se retrase speriat`.

Numai c` b`rbatul se control` imediat, cu toate c` privirea lui eraplin` de dispre] când deschise u[a dormitorului m`tu[ii lui, l`sând-os` intre prima.

Doamna Bateman st`tea \n fotoliu lâng` fereastr`, ar`tândaproape recuperat`.

– Cred c` m` voi duce la o plimbare, anun]` ea, dup` ce ler`spunse la salut. Dar tu, draga mea Abby, te vei duce la Fathepur-Sikri. Am angajat un taxi [i un ghid care te vor duce acolo. Tea[teapt` jos.

Ochii tinerei femei str`luceau de \ncântare, conferind ofrumuse]e aparte figurii ei micu]e, dar zâmbetul p`li \n fa]a privirii\ncruntate a lui Giles. Nu era greu de ghicit ce gândea despre ea.

– N-ar fi trebuit s` \nchiria]i o ma[in` doar pentru mine, spuseea. Sunt sigur` c-a[ fi g`sit un grup de turi[ti c`ruia s` m` al`tur.

– N-are rost s` discut`m despre asta. E deja aranjat. Acum fugi[i simte-te bine.

|ntr-adev`r, plimbarea fu foarte pl`cut`. Ora[ul era construit dinpiatr` c`r`mizie, la fel ca Fortul Ro[u din Delhi, dar asem`narea seoprea aici. Cl`dirile erau decorate cu piloni de piatr` sculpta]i, atât debine conserva]i, \ncât cu greu \]i venea s` crezi c` erau atât de vechi.


Cu toate c` ora[ul ar fi trebuit s` fie un loc protejat, vandaliil`saser` deja urme pe pietrele lui, murd`rite de desene obscene.Amintirea acestora o obsed` pe tân`ra femeie pe drumul de\ntoarcere, ajutând-o s` treac` mai u[or peste greut`]ile drumului.La jum`tatea drumului se oprir`, pentru c` [oferul voia s` pun` ap`\n radiator, a[a c` ma[ina fu foarte repede \nghi]it` de o mul]imede cer[etori, care cereau bani, b`tând \n geam [i \ncercând s-oimpresioneze cu povestea vie]ii lor. Unii povesteau despre p`rin]ineputicio[i, sau despre cei zece fra]i de acas`. Cu toate c` rezist`rug`min]ilor lor, Abby fu atât de impresionat`, \ncât abia cândajunser` la hotel se opri din tremurat.

Era deja ora dou` când ajunse la hotel, a[a c`, dup` ce seschimb`, cobor\ s` ia masa. |n salon erau mai multe grupuri deturi[ti: un grup de treizeci de nem]i, câ]iva japonezi g`l`gio[i [i ungrup lini[tit de nordici. Era singura persoan` care mânca singur`.

Abia dup` mas`, când \[i bea cafeaua, \[i d`du seama c` vatrebui s` se obi[nuiasc` destul de repede cu traiul la hotel. Noua eislujb` presupunea mult mai multe c`l`torii decât visase vreodat`.|nc` nu-i venea s` cread` c` avea o astfel de ocazie. Traiul \nHampshire pentru nou` luni putea fi considerat plictisitor demajoritatea femeilor de vârsta ei, dar pentru ea era o adev`rat`pl`cere; una din multele care o a[teptau, era sigur` de asta.

Doamna Bateman o va \nv`]a atât de multe, ]inând cont deexperien]a ei de via]`. O f`cea pe Abby s`-[i aduc` aminte de tat`lei, un adev`rat erudit, a c`rui moarte, când era \nc` o copil`, omarcase profund.

Gânditoare, privea \n gol, tres`rind speriat` când Giles Farrowap`ru lâng` masa ei.

– Trebuie s` reac]ionezi ca un iepure speriat de fiecare dat`când m` vezi? \ntreb` el, abia ascunzându-[i starea de enervare.

58 LISA CRAWFORD

– Nu m` a[teptam s` te v`d, r`spunse ea, evitându-i privirea. Amuitat s`-]i mul]umesc pentru mâncarea pe care mi-ai trimis-o asear`\n camer`.

– Sper c` mâncarea ]i-a \mbun`t`]it starea de spirit.– Nu-i nimic \n neregul` cu starea mea de spirit, domnule

Farrow. Ai venit s` m` cau]i sau erai \n trecere?B`rbatul ignor` ironia din vocea ei.– Am venit s`-]i spun c` eu [i m`tu[a mea plec`m la Bombay

mâine diminea]`. Medicul a spus c` poate s` c`l`toreasc`, iar eu a[prefera s-o duc la mine acas`. {tiu c` vrei s` pleci de aici la Udaipur,dar când ajungi la Bombay m`tu[a mea vrea s` vii s` stai cu noi.

– A[ prefera s` stau la hotel. Oricum, e inclus \n pre]ulc`l`toriei.

– M`tu[a mea crede c` te vei sim]i mai bine cu noi.Ar fi fost nepoliticos s` refuze; doamna Bateman [tia c` nu se

\n]elege prea bine cu nepotul ei, dar n-ar fi vrut s-o fac` s` se simt`prost.

– Foarte bine, r`spunse Abby. Voi \ncerca s` nu-]i stau \n cale.— Tot ce vreau e s`-i fii de folos m`tu[ii, f`r` s-o folose[ti.Tân`ra femeie \ncerc` s` nu se enerveze. Oare nu va \nceta

niciodat`? Chiar dac` nu spusese nimic, el \n]elese sup`rarea ei, a[ac` zâmbi slab.

– Nu m` pricep la femei, domni[oar` West, cu atât mai pu]in lafemeile tinere [i dr`gu]e.

– Cred c` nu vorbe[ti despre mine, r`spunse ea repede.– Nu credeam c` e[ti genul care vâneaz` complimente.– Nu vânez complimente, domnule Farrow. Numai c` sunt

con[tient` de propriile limite.– Nu e cazul, a[a c` nu mai juca teatru, arunc` el.Abby se enerv` din nou. De ce credea c` voia s-o fac` pe timida

[i de ce insista s-o cread` dr`gu]`?


– Mai am ceva de spus, adùg` el. M`tu[a e nemul]umit` c` aipierdut excursia la Jaipur [i m-a rugat s` aranjez s` te duci acolo.

– Cum a[ putea? Grupul este acolo ast`zi, iar eu n-am cum sàjung. De aceea, m` voi duce direct la Udaipur.

– Po]i s` te duci la Jaipur dup` excursia la Udaipur [i te rog sùi]i de tur. Am prieteni acolo [i ar fi \ncânta]i s` te primeasc` trei,patru zile, sau cât vei dori s` stai. Dup` aceea po]i s` vii laBombay.

Era o propunere foarte greu de refuzat, dar [tia c` nu vrea s`-ifie datoare acestui b`rbat.

– Am pl`tit deja pentru dou` zile la Udaipur, domnule Farrow[i m` voi mul]umi cu atât. Voi pleca din Udaipur o dat` cu restulgrupului [i voi veni la Bombay.

– Prea mult` mândrie stric`.– E alegerea mea.F`r` s` mai spun` ceva, b`rbatul \i \ntoarse spatele [i plec`,

l`sând-o s`-[i bea cafeaua, care era acum rece [i amar`. Se \ntreb`ce anume din via]a lui l-a f`cut fie asemenea acestei ce[ti de cafea.

R`spunsul la aceast` \ntrebare veni pe nea[teptate ceva maitârziu, \n timp ce st`tea cu doamna Bateman lâng` piscinahotelului. Giles Farrow nu se vedea prin preajm`, iar Abby era prearecunosc`toare pentru absen]a lui ca s` mai \ntrebe unde este. Nuera cazul \nso]itoarei ei, care \[i f`cea \n continuare probleme c`l-a deranjat.

– La sfâr[itul unui proiect este \ntotdeauna foarte ocupat, maiales \n cazul unui proiect atât de important.

– Au avut succes? \ntreb` Abby.– Da, un mare succes. Guvernul indian ar vrea s`-l mai p`streze

\nc` trei ani, dar nu mai vrea. Spune c` Anglia are mai mult` nevoiede el.

60 LISA CRAWFORD

– |n acest caz, de ce a mai venit aici?– L-au rugat cei de la Ministerul Afacerilor Externe. Rela]iile

dintre ]`ri se construiesc [i pe baza schimburilor tehnologice, nudoar comerciale. Era foarte greu pentru Giles s` refuze, mai alesc-a fost rugat de primul ministru, ad`ug` femeia, suspinând.Hot`rârea asta l-a costat fericirea.

Abby deveni atent`, dar se ab]inu s` \ntrebe.– Adev`rul e, continu` femeia, c` nu cred c` Vicky, \n inima ei,

credea ce i-a spus atunci. Nici eu nu credeam. Am crezut c` face peinaccesibila, dar l`comia a dat-o de gol.

Tân`ra femeie f`cu o grimas`.– |mi \nchipui c`, pentru c` era nepotul dumneavostr`, era

foarte vânat.– Nu numai pentru c` era nepotul meu, ci [i pentru c` a

mo[tenit de la tat`l lui Farrow Engineering.Cu toate c` [tia prea pu]ine despre afaceri, Abby auzise despre

corpora]ia multina]ional` cu acest nume. |n]elese cât de multtrebuie s`-l fi \nfuriat acuza]ia ei c` vrea banii m`tu[ii lui.

– De ce zâmbe[ti? \ntreb` doamna Bateman.– Mi-am amintit ceva ce i-am spus domnului Farrow ieri,

r`spunse Abby, ezitând. Nu ne \n]elegem foarte bine. N-are\ncredere \n mine.

– N-are \ncredere \n nici o femeie de când l-a dezam`git Vicky.Chiar dac` s-ar fi c`s`torit, m` \ndoiesc c` ar fi g`sit fericirea. Era ofemeie calculat` [i preocupat` doar de ea, iar pân` la urm` cred c`s-ar fi dat de gol. Sub exteriorul acesta dur, Giles e un romantic.

Lui Abby \i venea greu s` cread`. Dup` p`rerea ei, Giles Farrowputea fi descris \n foarte multe feluri, dar \n nici un caz unromantic.


– Era frumoas`? \ntreb` ea, cople[it` de curiozitate.– Foarte frumoas`. Era [i foarte manierat` [i fermec`toare,

profitând din plin de farmecele ei. Cred c` de aceea era sigur` c`Giles va face tot ce vrea ea. Când el n-a vrut [i a ales s` plece \nIndia, ea a rupt logodna. Bietul Giles, a primit o lovitur` foartegrea.

– Dar de ce n-a vrut s` vin`? {tiu c` la Bombay e foartecald, dar…

– |n primele optsprezece luni, urma s` c`l`toreasc` \ntreCalcutta [i Delhi, iar din când \n când [i \n alte zone din ]ar`. Nuera o via]` potrivit` pentru o proasp`t` mireas`, sunt de acord cuacest lucru, dar sunt sigur` c` Giles ar fi g`sit o solu]ie convenabil`.Dar Vicky nu se vedea având acest gen de via]`. Ei \i pl`ceau cinelede afaceri, cercurile bog`ta[ilor. Pân` la urm` s-a m`ritat cu unmilionar american la dou` luni dup` ruperea logodnei, iar Giles ar`mas nemângâiat pân` acum.

– Crede]i c` era \ndr`gostit de ea?– Dac` n-ar fi fost, i-ar veni u[or s` vorbeasc` despre ea.Lui Abby \i era greu s`-l vad` pe Giles Farrow ca pe un iubit

neconsolat. Numai c`, din ceea ce spunea doamna Bateman, a[ast`teau lucrurile. Din punctul ei de vedere, putea s` reac]ioneze a[a[i din cauza mândriei r`nite. Avea o p`rere atât de bun` desprepropria persoan`, \ncât desp`r]irea de logodnica lui trebuie s` fifost o lovitur`.

– La ce te gânde[ti? o \ntreb` \nso]itoarea ei. Pari neconvins`.– |ncercam s`-l v`d pe nepotul dumneavoastr` a[a cum \l vede]i,

recunoscu tân`ra. Numai c` imaginea pe care mi-am format-o despreel m` \mpiedic`. |mi dau seama c` aceast` experien]` l-a \ntristat,dar nu cred c` e o dovad` de maturitate s` te la[i cople[it dene\ncredere.

62 LISA CRAWFORD

Femeia nu r`spunse, iar Abby se temu c` fusese prea sincer`,deranjând-o. Era pe punctul s`-[i cear` scuze, când o auzi\ntrebând:

– Tu crezi c` e ne\ncrez`tor? Dac` cineva i-ar spune a[a ceva, arr`spunde c` e o reac]ie logic`.

– Da, o ne\ncredere logic`. Cred c` \ntr-o bun` zi va fi [i elcon[tient de acest lucru.

– Numai dac` se \ndr`goste[te din nou.– Mi-ar pl`cea s` fiu \n preajm` când se va \ntâmpla una ca asta!

zâmbi Abby.Doamna Bateman \i \ntoarse zâmbetul.– Sper c` vei fi.

***

Abby nu era foarte lini[tit` la gândul c` va pleca la Udaipur [i ova l`sa singur` pe doamna Bateman, dar trebuia s` recunoasc`faptul c` nepotul ei, chiar dac` era nesuferit, ]inea foarte mult lam`tu[a lui. A[a c` hot`r\ s` se simt` bine \n hotelul de lâng` unuldintre marile lacuri f`cute de om pentru care ora[ul era vestit.

|n afara ora[ului era Palatul de var` al maharajahului,transformat \n hotel. Aici fuseser` caza]i c`l`torii de la categoria delux, dar Abby, care vizitase hotelul, era mul]umit` de hotelul dinora[. Acesta era aproape de Palatul de iarn`, mult mai frumos, dinpunctul ei de vedere.

Se plimb` prin bazarul ora[ului, vizitând fiecare magazin,privind bijutierii la lucru. Nu se putu ab]ine [i cump`r` un colierfiligranat care-i scoatea \n eviden]` gâtul delicat [i, pentru c` erafoarte ieftin, lu` [i o br`]ar` care se potrivea.

Din când \n când \[i amintea de doamna Bateman [i de nepotulei. Imaginea unui b`rbat \nalt, [aten \i f`cu inima s` bat` mai tare,


pân` când acesta se \ntoarse cu fa]a. Nu era prea fericit` la gândulc` va sta \n casa lui \n Bombay, dar refuz` s`-[i fac` probleme. Vaavea destul timp acolo.

Domnul Shiran fu surprins când \l anun]` c` va p`r`si grupul laBombay. Era \ngrijorat c` ceva o nemul]umise \n timpul turului, a[ac` se gr`bi s`-l lini[teasc`.

– Voi lucra pentru doamna Bateman, explic` ea, [i este maiconvenabil s` st`m \mpreun`.

– Dar o s` facem foarte multe excursii cu plecare din Bombay.Doar nu vre]i s` le pierde]i?

– Nu m-am \nscris la nici una– erau prea scumpe pentru mine.Voiam s` explorez ora[ul de una singur`.

– |n]eleg. |n acest caz, n-ave]i ce pierde. {i sunt sigur c` ve]i g`sicasa domnului Farrow mai confortabil` decât hotelul.

Abby se \ndoia de acest lucru, dar r`mase t`cut`. Nu voia s`recunoasc` nici fa]` de propria persoan` cât era de agitat` la gândulc` va sta atât de aproape de acest b`rbat nesuferit.

Acestea erau gândurile ei \n diminea]a \n care ajunser` laBombay, dup` un zbor lipsit de peripe]ii. Giles Farrow trimisese olimuzin` pentru ea. {oferul era indian [i, cu toate c` purtauniform`, avea pe cap un turban. Engleza lui f`r` cusur osurprinse, iar b`rbatul fu un adev`rat ghid, care de-a lungul orei pecare o f`cur` pe drum, \i f`cu o succint` prezentare a ora[ului.

– Domnul Farrow locuie[te \n ora[? \ntreb` ea.– Da, doamn`. Locuie[te \n Malibar Hill. Este una dintre cele

mai frumoase zone din ora[.Desigur, bogatul domn Farrow nu putea alege altceva, \[i spuse

Abby cu ironie, apoi se cert` singur` pentru r`utatea ei. Dac` ar fi[tiut mai devreme motivul pentru care se purta atât de rece, ar fiavut destul` compasiune s`-l \n]eleag` [i suficient` inteligen]` s`nu-l provoace.

64 LISA CRAWFORD

– Aproape am ajuns.Cuvintele [oferului o f`cur` s` tresar`. Observ` c` mergeau pe

o strad` m`rginit` de copaci, \n dreapta c`reia era vizibil` marea.Bombay-ul era construit pe câteva insule unite \ntre ele, iar din loc\n loc aveai vedere la Oceanul Indian.

Ma[ina \ncetini, intrând pe ni[te por]i imense de metal [i, dup`câteva sute de metri, opri \n fa]a unei case cu trei etaje.

F`r` s` \ntrebe, Abby \[i d`du seama c` respectiva cl`dire fuseseun palat. Urcând sc`rile de marmur` [i intrând \n holul \nalt, fuuluit` de splendoarea locului. Era ca [i cum ar fi p`truns \ntr-undecor de film din anii treizeci [i nu s-ar fi mirat dac` i-ar fi v`zut peGinger Rogers [i Fred Astaire \ntâmpinând-o \n pa[i de dans.

|n locul lor, o \ntâmpin` Giles Farrow, care p`[i spre ea cuhot`râre, iar ochii lui str`luceau, duri ca piatra. Inima lui Abby\ncepu s` bat` mai tare [i cu un efort con[tient, \[i aminti c` n-arede ce s` se team` de el. Cu toate acestea, \i era foarte greu s`-[ip`streze calmul sub privirea lui rece, indiferent`.

– Ai avut o c`l`torie pl`cut`? \ntreb` el cu polite]e.– Da, mul]umesc.– M`tu[a mea e \n gr`din`, continu` el, \ndreptându-se spre

u[ile de sticl` de la cap`tul holului.Tân`ra [i-ar fi dorit s` mearg` \ntâi \n camera ei, s` se schimbe

[i s` fac` un du[, dar era hot`rât` s` nu-i cear` nimic. Era un b`rbatatât de nep`s`tor – \n ciuda spuselor m`tu[ii lui – care nu puteas`-[i dea seama cât de obosit` [i murdar` se sim]ea dup` c`l`toriacare durase destul de mult. Descheindu-[i \nc` un nasture, \ncerc`s`-[i \ndep`rteze gulerul rochiei de gâtul pe care-l sim]eatranspirat, dar \l urm` f`r` un cuvânt.

Hainele lui erau formale: un costum gri [i o cravat` \nchis` laculoare, iar Abby se \ntreb` dac` era genul care poart` costum [icravat` [i când cineaz` singur \n jungl`. |[i mu[c` buzele,


ab]inându-se s` nu zâmbeasc`. El deschise u[ile de sticl`,conducând-o printr-o gr`din` mic`, dar foarte verde, spre piscin`.Doamna Bateman st`tea la umbra unei umbrele mari, \n dungi albe[i albastre. Pe mas`, \n fa]a ei, erau o can` mare cu suc de fructe [ighea]`, ni[te pahare, un casetofon [i o agend`.

– Vezi, am \nceput deja s` lucrez, zâmbi femeia. Dac` cineva \]ispune c` o dat` cu vârsta scade creativitatea, ai motive s`-lcontrazici.

– Dar tu e[ti un fenomen, o tachin` nepotul ei, \nainte ca Abbys` poat` r`spunde.

– Dac` nume[ti fenomenal` s`n`tatea, puterea [i dragostea demunc`, ai mare dreptate. Dar mul]i oameni folosesc vârsta ca oscuz` pentru inactivitate. S` nu cazi \n aceast` curs`, Giles. Muncape care o iube[ti te p`streaz` tân`r.

– Dar câ]i dintre noi \[i iubesc munca? \ntreb` el.– Tu o iube[ti, a[a c` nu te mai preface. Câteodat` m` gândesc

c` munca e totul pentru tine.– Am luat hot`rârea cu ani \n urm`, spuse b`rbatul, \ntorcându-se

s` plece.M`tu[a lui \i arunc` o privire lui Abby, zâmbi [i se \ntoarse din

nou spre nepotul ei.– Doar nu vrei s` tr`ie[ti ca burlac toat` via]a?– Ba da.– {i ce se va \ntâmpla cu Farrow Engineering [i cu banii pe care

o s`-i mo[tene[ti de la mine?– Sunt atâtea opere de caritate, r`spunse el cu r`ceal`. Acum,

dac` am terminat de vorbit despre via]a mea amoroas`, am mult delucru.

– Bine, bine. Iei masa cu noi?– Nu. O s` ne vedem la cin`.– Nu mergi s` ne conduci la petrecerea domnului Chandris?

66 LISA CRAWFORD

– Crezi c` te sim]i destul de bine pentru o petrecere? \ntreb`nepotul ei, privind-o scrut`tor.

– Te rog, nu sunt invalid`! N-am mai v`zut familia Chandris decând locuiau la Londra [i sunt ner`bd`toare s`-i v`d.

– A[ putea s`-i invit la s` cineze cu noi \ntr-o sear`.– Pentru numele lui Dumnezeu, ridic` ea vocea, vreau s` ies

undeva!Ridicând din umeri, le \ntoarse spatele [i se \ndep`rt`. Abby se

a[ez` pe un scaun. Pentru c` acceptase ospitalitatea lui GilesFarrow – dac` aceasta putea fi numit` ospitalitate– presupunea c`era cazul s`-[i preia munca. Numai c` nu [tia prea bine ce trebuies` fac`. Doamna Bateman spusese c` e vorba despre munc` desecretariat, a[a c` arunc` o privire la casetofon.

– Dac` pot g`si o ma[in` de scris, pot \ncepe s` transcriu caseta.– |n timpul vacan]ei? Draga mea copil`, nu sunt o st`pân` de

sclavi, zâmbi scriitoarea. Poate c` ai p`r`sit turul agen]iei, dar turult`u privat abia \ncepe.

– Turul meu privat? \ntreb` Abby, nedumerit`. Ce vre]i s`spune]i?

– Nu mai \ntreba. E un secret. La urma urmei, misterul e arma mea.Ne[tiind dac` e tachinat`, tân`ra era nesigur`.– A[ fi mult mai fericit` dac` a[ face ceva pentru dumneavoastr` \n

timpul [ederii aici. Dac` nu, m` voi sim]i vinovat` c` n-am stat la hotel.– Prostii! exclam` doamna Bateman, dar privind-o cu aten]ie, con-

tinu`. Foarte bine. O s`-]i po]i lini[ti con[tiin]a dac` te chinuie atât detare. Dar, dac` vrei s` fii angajata mea, va trebui s` faci tot ce-]i cer.

Abby [tia c` aceste cuvinte ascundeau o capcan`, iar scriitoareanu voia s`-i dezv`luie despre ce e vorba.

– Sunte]i un adev`rat tiran, zâmbi ea. N-o s` v` ascult decât dac`sunt de acord cu ce-mi cere]i!

Doamna Bateman suspin`.


– V`d c` mi-am angajat un mic dragon! Nu conteaz`, e[ti undragon atât de fermec`tor. Mi-ar pl`cea s`-l farmeci [i pe Giles.

Abby se \mbujor` [i schimb` repede subiectul.– Ce s-a \ntâmplat cu fosta dumneavoastr` secretar`? \ntreb` ea.– A fugit cu o sum` destul de mare de bani. Avea mare nevoie

de ei – nu pentru ea, ci pentru un nemernic, logodnicul ei. Amsperat c`, dac` st` mai mult cu mine, o s`-l vad` a[a cum e \nrealitate, dar n-a f`cut-o.

– Ce s-a \ntâmplat cu ea? Sper c` v-a]i recuperat banii.– Nici m`car n-am \ncercat. Giles voia s-o dau \n judecat`, dar

n-am vrut. Suma de bani era mic` pentru mine, dar \nsemna destulde mult pentru ea.

– Cum pute]i s` fi]i atât de iert`toare?– De ce n-a[ fi? Cred c` ea sufer` cel mai mult.Abby r`mase o clip` pe gânduri.– Sunt surprins` c` m-a]i angajat f`r` referin]e, spuse ea.– Draga mea, e[ti transparent` ca un cristal!– Cât de plictisitoare m` face]i s` par!Ochii negri ai femeii sclipir`.– N-am spus ca sticla obi[nuit`. Abby \ncepu s` râd` [i se ridic` brusc, \ndreptându-se spre

piscin`. Corpul ei arunca o umbr` pe ap` [i, o dat` cu briza u[oar`,umbra \[i modific` forma.

– A[ vrea s` fiu blond` [i \nalt`, spuse ea, desf`cându-[i bra]ele,sau brunet` [i exotic`, nu un [oricel oarecare.

– Nu e[ti un [oricel oarecare, zâmbi doamna Bateman, ci unulcu p`rul de culoarea mierii [i ochi c`prui catifela]i. Trebuie s`\ncetezi s` te vezi a[a, ]i-am mai spus.

Abby \[i [terse fruntea transpirat`.– E foarte cald aici. A[ vrea s` m` schimb \n ceva mai r`coros.– Mergi prin gr`din` spre buc`t`rie. Acolo o s-o g`se[ti pe

Indira, buc`t`reasa. Ea se ocup` de cas`.

68 LISA CRAWFORD

Mul]umind cu un semn din cap, se \ndrept` spre buc`t`rie, deunde venea o arom` delicioas` de curry. O tân`r` \ntr-un saricolorat zdrobea mirodenii. Când o v`zu pe Abby zâmbi sfios [istrig` ceva spre \nc`perea al`turat`. La auzul vocii, ap`ru o femeieincredibil de gras`.

– Da, domni[oar`, dori]i un ceai? \ntreb` ea.– Nu, mul]umesc, zâmbi Abby, \mi caut camera. Sunt secretara

doamnei Bateman, care mi-a spus s` vin aici [i s` \ntreb de Indira. – Eu sunt Indira, spuse femeia, f`cându-i semn s-o urmeze de-a

lungul buc`t`riei pân` \n holul principal. La strig`tul ei, ap`rurepede un b`rbat.

– De ce nu i-ai ar`tat domni[oarei camera ei? se r`stibuc`t`reasa.

F`când o plec`ciune, b`rbatul o conduse pe scara de marmur`spre un dormitor care avea ferestrele spre gr`din`. Mobila eramare, dup` cerin]ele dimensiunilor dormitorului, iar \n pat ar fiputut dormi o \ntreag` familie. Dulapul era atât de mare, \ncât totbagajul ei s-ar fi pierdut \n`untru. Ferestrele aveau draperii brodatecu fir de aur, iar covorul era atât de gros, \ncât aveai impresia c`mergi prin iarb`. O u[` \n dreapta ducea spre baie, care avea o cad`de marmur` roz [i robinete aurii, care se potriveau cu prosoapelegalbene [i pufoase.

Abby \[i desf`cu bagajele, f`cu repede un du[ [i se schimb`, apoise \ntoarse \n gr`din`, unde doamna Bateman scria ceva \n agend`.

– Cât de atr`g`tor ]i se pare „Crim` cu o bul` de aer”?– Crima nu mi se pare niciodat` atr`g`toare, r`spunse Abby f`r`

s` se gândeasc` prea mult, apoi f`cu o figur` atât de dezgustat`,\ncât scriitoarea \ncepu s` râd`.

– S` \n]eleg c` nu e[ti un fan al meu?– Ba da. Numai c` m` atrage mai mult modul \n care sunt

construite personajele, decât crimele pe care le pune]i s` le comit`.


– Acela[i lucru spune [i Giles, m`rturisi femeia, apoi \nchiseagenda. Sper c` ai ceva frumos de \mbr`cat pentru aceast` sear`,Abby. Familia Chandris d` \ntotdeauna petreceri minunate [i suntsigur` c` te vei sim]i foarte bine.

– Vre]i s` m` lua]i cu dumneavoastr`? \ntreb` Abby, alarmat`.– Desigur. E[ti [i \nso]itoarea mea, nu doar secretar`, a[a c`

m` a[tept s` mergi peste tot cu mine, adùg` scriitoarea, privind-ocu aten]ie. Ai ar`ta foarte bine \ntr-un sari. Ai vrea s` por]i unul?

– Ce vor spune indienii? \ntreb` Abby.– Vor fi flata]i.– |n acest caz, r`spunsul meu este da.– Am câteva. De fapt, sunt buc`]i de material, de cinci sau [ase

metri lungime. Dar trebuie s` por]i o bluz` special` [i o fust` lung`[i dreapt` pe dedesubt. O s-o rog pe Lala s`-]i ia m`surile [i s`-]ifac` unele.

– Lala? – Menajera de la etaj. E o croitoreas` excelent`. Hai s` mergem

la ea.Plin` de curiozitate, Abby o urm` pe doamna Bateman \n

dormitorul acesteia, unde o chemar` pe menajer`. Aceasta p`readoar pu]in mai \n vârst` ca Abby, iar tr`s`turile figurii ei erau atâtde delicate, \ncât p`reau desenate. Dup` ce ascult` cu aten]iedespre ce e vorba, disp`ru pentru câteva minute [i se \ntoarsepreg`tit` pentru a lua m`surile tinerei femei.

– Vei avea bluza [i fusta pe la cinci dup`-amiaz`, zâmbidoamna Bateman. Acum urmeaz` partea cea mai interesant`: sàlegem cel mai potrivit sari, adùg` ea, ar`tând spre un dulap\nalt cu multe rafturi. Cu grij`, Abby deschise primul sertar,]inându-[i respira]ia de \ncântare la vederea materialor pre]ioasedin interior.

70 LISA CRAWFORD

– Nu pot s` aleg, [opti tân`ra, cople[it` de frumuse]ea acestora.– Atunci o s` aleg eu, spuse scriitoarea [i, apropiindu-se de

sertar, scoase o bucat` de m`tase de un roz pal, tivit` cu auriu. Luând materialul, o \nveli pe Abby \n str`lucirea lui, zâmbind

\ncântat`.– Culoarea se potrive[te foarte bine cu pielea ta. O face s`

str`luceasc`.}inând materialul cu mâinile, tân`ra se \ndrept` spre oglind`.

N-avea nici cea mai mic` idee cum va ar`ta \mbr`cat` \n sari, a[a c`trebui s` accepte alegerea prietenei ei.

Spre sear`, ajunse la concluzia c` alegerea fusese inspirat`. |ntr-adev`r, pielea ei p`rea s` str`luceasc`, pus` \n valoare de m`tase.Pân` [i p`rul ei p`rea schimbat, cu mici luciri aurii. Intrigat`, ourm`ri pe Lala cum pliaz` lungimea materialului, pe care \l prindecu ace de siguran]` aurii, apoi \l aranjeaz` \n jurul mijlocului ei,prinzându-l de fusta pe care i-o f`cuse. Dup` \nc` dou` mi[c`riexperte, materialul se transformase \ntr-o rochie vaporoas`, cared`dea staturii ei mici o elegan]` de care nu mai fusese con[tient`.

– Foarte multe femei europene ador` s` poarte sari, spuse Lalacu vocea ei cântat`. Dar sunt pu]ine cele care arat` atât de bine catine. Secretul st` \n oasele mici.

Abby accept` remarca drept un fapt [i nu un compliment.– Trebuie s` am grij` la mers, zâmbi ea. Nu cred c` merge s`-mi

leg`n bra]ele sau s` p`[esc foarte ferm.Pentru c` Lala nu \n]elegea ce vrea s` spun`, \i demonstr`.

Tân`ra indianc` izbucni \n hohote de râs. Abby mic[or` pasul,p`[ind \ncet [i egal.

– Foarte bine, zâmbi Lala. E[ti o indianc` perfect`.Abby se \ntoarse la oglind`, privindu-se cu aten]ie.– Totu[i, lipse[te ceva, spuse ea, dar nu-mi dau seama ce.F`r` s` r`spund`, Lala \[i scoase de la gât colierul de aur [i

cerceii, [i i-i \ntinse.


– Te rog s`-i iei, vreau s` ]i-i \mprumut. Cred c` vei descoperic` asta \]i lipse[te.

Tân`ra \[i puse bijuteriile, costatând c` tân`ra indianc` avusesedreptate.

– E foarte frumos din partea ta s`-mi \mprumu]i bijuteriile,zâmbi ea. Mul]umesc.

– Mâine o s`-]i spun de unde po]i s`-]i cumperi un set. Nu suntscumpe.

– Dar sunt prea bogate pentru hainele mele obi[nuite [i nu preacred c` voi mai purta un sari.

– Po]i s`-]i cumperi un set mai simplu. Ar`]i atât de bine cu ele.Abby mângâie cerceii boga]i. Erau foarte provocatori. Bijuteriile [i

hainele au efect asupra comportamentului unei persoane [i, gândindu-sela hainele ei obi[nuite, sim]i nevoia s` le arunce la gunoi.

– Purtarea acestor bijuterii nu este un semn c` e[ti c`s`torit`?\ntreb` ea.

– Nu \ntotdeauna. Un semn ca acesta este mai sigur, r`spunseLala, plecând capul pentru a-i ar`ta un semn ro[u \n frunte, undep`rul se desp`r]ea \n dou`.

– Nu [tiam c` e[ti c`s`torit`, exclam` tân`ra surprins`.– De unsprezece ani.– E imposibil! Nu e[ti mult mai mare decât mine.– Am dou`zeci [i patru de ani. Am fost promis` so]ului meu de

la trei ani [i m-am m`ritat la treisprezece.Abby o privi cu triste]e. Ce fel de via]` avea o femeie care era

promis` unui b`rbat pe care nu-l cuno[tea [i care se m`rita cu el lao vârst` atât de fraged`? Fiind str`in` de aceast` ]ar`, era mai bines` evite orice comentariu, a[a c` nu spuse nimic.

– Ai copii, Lala? \ntreb` ea.– Doi b ie]i. Soacra mea st cu ei \n timpul zilei. Tu nu e[ti \nc promis`?Abby zâmbi.

72 LISA CRAWFORD

– Nici m`car n-am un prieten.– E[ti \ngrijorat` din aceast` pricin`?– Pân` acum, nu. Am primit o slujb` minunat` la doamna BatemanNumai Giles Farrow mai putea s` fie un ghimpe \n coasta ei, dar nu

putea s`-i spun` Lalei a[a ceva. Oricum, refuza s` se gândeasc` la el.– Poate o s`-]i g`se[ti dragostea \n curând, spuse Lala. |n acest

sari, vei atrage foarte multe priviri b`rb`te[ti.Abby \ncepu s` râd`.– Mai ales dac` m` \mpiedic \n rochie! Mai bine m` duc jos s`

fac pu]in` practic`.F`când o plec`ciune, Lala \[i strânse trusa de croitorie [i alunec`

din camer`, cu o mi[care pe care Abby se str`dui s-o imite \nurm`toarea jum`tate de or`.

Când cobor\ sc`rile, reu[ise mai mult sau mai pu]in s` sedescurce, a[a c` p`[i cu \ncredere \n salon. Acesta era gol, a[a c`respir` u[urat`. Nu era \ngrijorat` de ce va spune doamna Batemandespre ]inuta ei, ci de ce va spune nepotul acesteia. Plin` de\ngrijorare, se \ndrept` spre fereastr`, privind afar`. Deodat`, auziun sunet [i se \ntoarse ca s`-l vad` pe b`rbatul de care se temea..

Giles purta pantaloni negri [i o jachet` deschis` la culoare, dinm`tase. |n aer plutea un miros subtil de lo]iune de ras, iar Abby eramai con[tient` ca oricând de prezen]a lui. De vin` era [i privirea luiatent` [i amuzat`.

– A[adar, omida s-a tranformat \n fluture!Abby \ncerc` s` zâmbeasc`.– M` simt mai degrab` ca Cenu[`reasa.– Dar, spre deosebire de Cenu[`reasa, nu va trebui s` te

despar]i de rochia de bal, f`r` \ndoial`. Sunt sigur c`-]i r`mâne ]ie,ad`ug` el, f`când un gest spre m`tasea care-i punea \n valoarecurbele. Un cadou de la m`tu[a mea, presupun?

Obrajii ei se colorar`.


– Cât` iste]ime din partea ta s` ghice[ti.– Nu e vorba despre iste]ime, domni[oar` West. S-a \ntâmplat

de foarte multe ori. M`tu[a mea culege r`t`ci]i mai repede decât uncâine purici. |i r`sfa]` cât poate de mult, iar ei mu[c` mâna care i-ahr`nit.

Toate bunele ei inten]ii de a nu-[i pierde cump`tul disp`rur` \nfa]a acestui atac nea[teptat.

– Pentru c` nu faci decât s` m` insul]i de fiecare dat` cândvorbe[ti cu mine, domnule Farrow, ]i-a[ fi recunosc`toare dac` aip`stra conversa]iile la minimum.

– Te deranjeaz` adev`rul? \ntreb` el.– Nu adev`rul. Dar nu-mi place s` fiu judecat` dup` defectele

altora.|ncruntarea lui \i spuse c` a reu[it s`-l irite, dar se sprijini de

sp`tarul unui scaun, cu o mân` \n buzunarul jachetei.– Nu cred \n cump`rarea afec]iunii [i a ata[amentului.– Nici eu, spuse Abby. Oricum, adev`rata afec]iune [i loialitate

nu poate fi cump`rat`, vine de la sine.– A[a se \ntâmpl` \n cazul t`u?– N-o cunosc pe m`tu[a ta de destul de mult timp ca s` simt

aceste sentimente, replic` Abby cu hot`râre. A[a c` nu \ncerca s`m` p`c`le[ti. {tiu c` nu m` crezi când spun c` n-am avut nici unplan când am avut grij` de m`tu[a ta \n Agra, dar a[ fi f`cut la felpentru oricine care avea nevoie de ajutor – chiar [i pentru tine.

Sprâncenele lui se ridicar`.– Cât` dr`g`l`[enie! O s`-mi aduc aminte când voi avea nevoie

de ajutor.|i \ntoarse spatele, dar el deja se \ndreptase spre m`tu[a lui,

care ap`ruse \n prag. |n rochia lung` [i neagr` de m`tase, ar`tamult mai elegant` decât de obicei, cu toate c`, ridicând pu]inrochia, ar`t` c` purta obi[nui]ii ei pantofi negri.

74 LISA CRAWFORD

– Confortul vine \naintea modei, explic` ea [i, l`sând rochia s`cad`, o privi pe tân`ra femeie.

– E[ti foarte frumoas`, draga mea! exclam` ea, apoi se \ntoarsespre nepotul ei. Nu crezi, Giles?

– N-a[ descri-o pe domni[oara West ca fiind frumoas`.– Ce nepoliticos din partea ta! Dar cum ai descri-o?Ro[ie la fa]`, Abby a[tept` replica lui. Col]urile gurii i se

ridicaser` \ntr-un zâmbet ironic, \n timp ce o privea cu aten]ie, dar,când vorbi, se adres` m`tu[ii lui.

– A[ descri-o ca pe o lumânare mic` [i roz, spuse el. Din aceleacare se pun pe altarul lui Budda.

– Ce p`rere ai despre acest compliment? o \ntreb` doamnaBateman pe Abby.

– Cred c` domnul Farrow sper` ca, la fel ca o lumânare, o s` m`topesc!

– A[a e, Giles? \ntreb` m`tu[a lui, ne\ncrez`toare.– Nu m-am gândit la domni[oara West.Vocea lui era atât de indiferent`, \ncât Abby \[i dori s`-l loveasc`.

Nici un b`rbat nu reu[ise s-o \nfurie atât de tare.– Mai bine am pleca, continu` el cu calm, conducându-le spre

ma[in`.


Capitolul 6

Familia Chandris locuia \n cel mai nou cartier al ora[ului,construit pe malul oceanului. Ma[ina lui Giles Farrow alunec` u[orpe drumul accidentat. La urm`toarea \ntoarcere, Abby z`ri zidul\nalt de pe o parte a str`zii, dincolo de care se puteau vedeaTurnurile T`cerii. Giles Farrow \i povesti c` acolo membrii cultuluilui Zoroastru \[i duc mor]ii, care sunt apoi devora]i de vulturi, \nmai pu]in de o or`.

Abby nu-[i putu ascunde un tremur, pe care doamna Bateman\l v`zu.

– {tiu c` ]i se pare un obicei barbar, spuse ea lini[tit`, darmembrii acestui cult respect` elementele naturii, incluzând focul [ip`mântul. De aceea, nu pot s` \ntineze p`mântul cu corpurile lora[a cum fac cre[tinii [i nici nu-i pot arde, ca hindu[ii.

– Dar de ce trebuia s`-[i aduc` vulturii \n centrul ora[ului?protest` Abby.

– E vorba despre puterea banilor, interveni Giles. Ei sunt ceicare au \ntemeiat comer]ul [i industria ora[ului. Nu sunt decât o

sut` cincisprezece mii \n toat` India, un num`r foarte mic pentrupopula]ia Indiei. Cu toate acestea, conduc cele mai importanteafaceri [i sunt extrem de boga]i.

– |n acest caz, [i-ar putea permite s`-[i mute casa aceasta amor]ii \n alt` zon`.

– Sunt sigur` c` ai dreptate, domni[oar` West. Dar tradi]iamoare greu, iar Turnurile T`cerii vor r`mâne aici \nc` mult`vreme.

Abby nu r`spunse, ci \[i concentr` aten]ia spre drumul pe caremergeau. Treceau deja pe lâng` blocuri de beton, de construc]iemodern`, care nu se potriveau cu arhitectura veche a restuluiora[ului.

La cap`tul str`zii, limuzina se opri \n fa]a unei bloc mare, nouconstruit, iar ocupan]ii ei coborâr` \n aerul umed de mare, apoip`trunser` prin u[ile de sticl` \ntr-o lume care nu cunoscusevreodat` s`r`cia.

– Familia Chandris a construit acest bloc, explic` doamnaBateman [i ocup` ultimele dou` etaje.

– |nseamn` c` au o familie numeroas`, exclam` Abby.– To]i copiii lor s-au c`s`torit [i nu mai locuiesc aici!– Credeam c` unii copii r`mân s` locuiasc` la p`rin]ii lor.– Nu e cazul familiilor bogate, mai ales dac` au \mbr`]i[at

tradi]ia european`. Unitatea familiei care poate fi descoperit` \nsate nu ]ine de marea dragoste pentru membrii familiei, ci este maidegrab` rezultatul \mprejur`rilor. Pentru cei s`raci, e mai u[or s`locuiasc` \mpreun`. Dar familia Chandris nu are decât doi fii [iambii tr`iesc la New York.

|ntrebându-se cum un cuplu de vârst` medie poate ocupa dou`etaje \ntr-o astfel de cl`dire, tân`ra intr` \n lift, care \i duse spreetajele de sus.


– Aceasta e locuin]a lor de var`, explic` scriitoarea \n timp cep`[ir` pe o teras` imens`, completat` cu o piscin` [i o gr`din`luxuriant`. |n timpul musonului locuiesc la etajul de dedesubt,care este \nchis.

– O cas` de var` [i una de iarn`, zâmbi Abby. Sunt sigur` c` au[i o baie pentru el [i una pentru ea!

– Nu numai pentru ei, ci [i pentru musafiri! veni r`spunsulamuzat, iar doamna Bateman [i nepotul ei se \ndreptar` spre ungrup de persoane care se desp`r]ir`, l`sându-i s` ajung` la cupluldin mijlocul lor.

Domnul Chandris era un b`rbat robust, cu p`rul alb [i piele\nchis` la culoare, iar so]ia lui era o femeie gra]ioas`, tot cu p`rulalb, dar cu piele mai deschis`. Ea purta un sari alb foarte simplu,care punea \n valoare diamantele care-i str`luceau la gât. Amândoivorbeau o englez` perfect`, dar aveau acel accent cântat pe careAbby \l observase la majoritatea indienilor. Imediat, Abby fucondus` la bufet de un tân`r brunet care o privea cu admira]ie [icare \i oferi o b`utur`.

Era contabil, se numea Jay [i lucra \n una dintre numeroaselefirme ale domnului Chandris. Oricum, f`cea parte din familie [i-icuno[tea pe cea mai mare parte din invita]i. |i ar`t` personalit`]ileora[ului [i dou` actri]e care, din punctul de vedere al lui Abby, erausurprinz`tor de urâte [i de-a dreptul supraponderale.

Invita]ii erau \n num`r de o sut`, dar spa]iul era atât de mare,\ncât nu d`dea deloc impresia de aglomera]ie. Din când \n când,chelneri \mbr`ca]i \n ]inut` tradi]ional` de m`tase aduceau noipor]ii de curry [i b`uturi pentru toate gusturile.

Abby \[i privi \nso]itorul care avea un pahar de suc de fructe.

78 LISA CRAWFORD

– N-ai b`ut niciodat` vin? \ntreb` ea.– La Londra obi[nuiam s` beau. Mi-am f`cut studiile la

Universitatea din Londra, dar acum locuiesc \mpreun` cu unchiulmeu, care este foarte credincios.

– Tu nu e[ti?– Nu \nc`, dar sunt pe drumul cel bun.|i zâmbi iar ea r`spunse la zâmbet, gândindu-se c` b`rbatul

ar`ta foarte bine \n tunica alb` [i pantalonii negri, strâm]i. Nu purtanimic pe cap, cu toate c` majoritatea b`rba]ilor din \nc`pere aveauni[te berete mici [i albe pe cap. Observându-i privirea, \i povesti c`acestea erau semnul apartene]ei la partidul de guvern`mânt. Toatefemeile indiene purtau sari, iar unele ve[minte erau atât de bogatbrodate, \ncât \]i luau privirea. Abby, care se sim]ea diferit` \n sariulei mai pu]in ornamentat, regreta c` nu purta haine obi[nuite, darspunându-i acest lucru \nso]itorului ei, acesta o asigur` c` ar`taminunat.

– Pentru noi este un mare compliment s` vedem o femeie sosit`din Vest c` poart` sari. Iar tu ar`]i atât de bine.

– La \nceput m-am sim]it atât de ne\ndemânatic`, m`rturisi ea.– Nu te cred, e[ti de o elegan]` natural`.Un european, dup` aceste cuvinte, ar fi continuat cu un

compliment, dar b`rba]ii indieni erau mult mai rezerva]i, tratândfemeile cu foarte mare respect. Pentru aceast` civiliza]ie, femeiaera centrul familiei, iar b`rba]ii se devotau \n totalitate so]iilorlor, chiar dac` acestea erau alese de p`rin]ii lor. Unul dintreghizii lor din Delhi \i m`rturisise c` un b`rbat o iube[te pe aceafemeie care face traiul fericit \n casa lor. De aceea, chiar dac` erastudent la drept la Universitatea din Delhi, era perfect de acords` ia de so]ie o femeie aleas` de familia lui, pe care o va cunoa[te\n ziua nun]ii.


Abby se \ntreba dac` b`rbatul de lâng` ea avea aceea[i p`rere,dar i se p`rea nepoliticios s`-l \ntrebe acum, la atât de pu]in timpde când \l cunoscuse.

– Mai vrei ceva de b`ut? \ntreb` Jay.– Nu acum, mul]umesc.El se \ntoarse s`-[i ia \nc` un suc de fructe [i, pe lâng` el, tân`ra

femeie putu s` vad` u[ile \nalte de lâng` lift care se deschiser`,f`când loc unui grup destul de numeros. Majoritatea erau indieni,dar cei doi europeni din mijlocul lor \i atraser` aten]ia. Nu eravorba despre b`rbat – de vârst` medie [i chel – ci despre femeie,care era una dintre cele mai frumoase femei pe care Abby le v`zusevreodat`. Era \nalt` [i sub]ire, cu p`r negru [i lung, iar tr`s`turilefe]ei aveau puritatea balerinelor de origine rus`. Rochia aurie,foarte simpl`, \i scotea frumuse]ea \n relief.

Culoarea rochiei era aceea[i cu a ochilor lui Giles Farrow,observ` Abby, aruncând o privire spre el. B`rbatul st`tea de vorb`cu domnul Chandris, dar, la vederea cuplului care se apropia, fa]alui \[i pierdu culoarea. Deveni rigid, iar maxilarul i se \ncord`vizibil.

Imediat, Abby privi la cei doi care intraser`. Femeia se oprisepentru o clip` din mers, apoi se \ndreptase spre gazde. Ajuns`lâng` ei, le arunc` un zâmbet, apoi se \ntoarse spre Giles. B`rbatul\[i rec`p`tase controlul, cu toate c` pumnii \i erau \nc` strân[i.

F`r` s`-i spun` cineva, tân`ra [tiu c` aceasta era fosta luilogodnic`; fata care \l p`r`sise pentru c` nu voia s` tr`iasc` \n India.Se \ntoarse spre Jay, care observase [i el scena.

– Cine sunt cei doi? \ntreb` ea.– Tony Laughton [i so]ia lui. El e un milionar care are foarte

multe afaceri cu unchiul meu. So]ia lui e foarte frumoas`, nu-i a[a?

80 LISA CRAWFORD

– Da, foarte, r`spunse ea gânditoare. Care e prenumele ei?– Victoria. I se potrive[te, pentru c` e englezoaic`.– Victoria, murmur` Abby, sigur` acum c` era Vicky despre care

povestise doamna Bateman.Arunc` o privire spre Giles, care zâmbea relaxat, cu o mân` \n

buzunar. F`r` s` vrea, \l felicit` pentru st`pânirea de sine de cared`dea dovad`. Oare [tiuse c` fosta lui logodnic` va veni \n aceast`sear`? Amintindu-[i figura lui \mpietrit` la vederea ei, \[i spuse c`nu. Da, apari]ia ei fusese un [oc, dar unul pe care reu[ise s`-lascund`.

|n timp ce Abby privea grupul, acestuia i se al`tur` [i doamnaBateman, care, c`utând-o din priviri, \i f`cu semn s` se apropie.Scuzându-se, se \ndrept` spre ei.

– A[ vrea s` cuno[ti familia Laughton, \i spuse scriitoarea. Vickyeste o veche prieten` de familie.

– Aproape un membru al ei, o corect` bruneta zâmbind, de[iochii \i r`maser` reci.

Privirea ei rece ar`ta c` fusese deranjat` de prezentare, iardoamna Bateman, cu toate c` nu p`ru s` observe, \[i strânsedegetele care se odihneau pe bra]ul lui Abby.

– Ei, bine, continu` ea cu veselie, ca aproape un membru alfamiliei, a[ vrea s` ]i-o prezint pe tân`ra dr`gu]` care a venit \najutorul meu \n Agra, când eram bolnav`.

Femeia o privi, f`r` s` zâmbeasc`.– A[adar, tu e[ti Bunul Samaritean? \ntreb` ea cu o voce

t`r`g`nat`. Iar acum lucrezi pentru m`tu[a Matty. Cât noroc petine!

Abby nu [tia ce s` r`spund`. Sim]ea ostilitatea femeii, dar nu [tiacare era cauza acesteia. R`spunsul veni imediat, pentru c` VickyLaughton se \ntoarse spre Giles.


– P`ze[te-te, Giles. Cred c` m`tu[a Matty vrea s-o fac` pepe]itoarea!

– M` p`zesc \ntotdeauna, r`spunse el calm.– Vrei s` spui c` sunt singura care a trecut de ap`rarea ta?Uluit` de cruzimea femeii, Abby f`cu un pas s` se \ndep`rteze.

Dar tot auzi r`spunsul b`rbatului, care veni cu aceea[i siguran]`.– N-aveam nevoie de ap`rare atunci, ci doar dup`.– Acum m` faci s` m` simt vinovat`.Vicky vorbise mai \ncet, dar Abby auzi cuvintele ei.– M-ai iertat? \ntreb` femeia cu blânde]e.– Te-am iertat de atunci. Nu po]i s` condamni un copil care a

gre[it– dac` acest copil n-a fost \nv`]at ce e bine.Exclama]ia lui Vicky Laughton era un semn de iritare [i de

exasperare [i, cu o mi[care gra]ioas`, se \ndep`rt`. Giles se apropiede Abby.

– Sper c` te sim]i bine la petrecere, domni[oar` West.– Foarte bine. Este prima oar` când intru \ntr-o cas` indian`.R`spunsul ei p`ru s`-l amuze.– Nu e tocmai o cas` indian`, mai degrab` o cas` a unui bog`ta[

cosmopolit.Tân`ra arunc` o privire spre covoarele multicolore [i l`mpile de

sticl`.– E[ti sigur c` nu? protest` ea.– O cas` indian` e mai mult decât covoare de ca[mir [i

mozaicuri multicolore. Casa mea e mai indian`, dac` pot s` spuna[a, decât aceasta. Probabil pentru c` maharajahul, proprietarul ei,n-a fost niciodat` influen]at de Europa.

– Mai pu]in \n cazul instala]iei din baie. |n aceast` privin]`, eaproape o cas` american`.

82 LISA CRAWFORD

– Consideri instala]iile moderne o necesitate?– Tu nu?– Da, dar nu sunt chiar atât de importante. Am petrecut prea

mult timp \n ora[e indiene \n care nu existau astfel de instala]ii cas` cred c` nu se poate trì f`r` ele.

– Sunt sigur` c` se poate trì [i f`r`, recunoscu ea. Dar e vorbadespre calitatea vie]ii. Sunt anumite lucruri pe care le consideresen]iale.

– Eram sigur, mormì el, c` nu e[ti diferit` de femeile de vârsta ta.Imediat \[i d`du seama c` se gândea la Vicky. Pentru c` n-ar fi

trebuit s` [tie povestea logodnei lui e[uate, \l privi cu pretins`nevinov`]ie.

– Nu spun c` nu m-a[ putea descurca; \n anumite circumstan]ea[ reu[i.

– |n care anume? \ntreb` el.S`-i spun` c` ar face-o din dragoste pentru un b`rbat, \nsemna

s` se dea de gol [i s` dea impresia c` se str`duie[te s`-[i creeze oimagine favorabil`, a[a c` r`mase t`cut`.

– E[ti foarte u[or de citit, domni[oar` West, continu` Giles. |nmintea ta romantic`, te vezi \mp`r]ind tot felul de necazuri cub`rbatul iubit. Dar, dac` s-ar pune problema s-o faci, ai g`siciviliza]ia prea atr`g`toare ca s` renun]i la ea.

– N-a[ vrea s` renun] permanent la civiliza]ie. Dar nici tu n-aiface-o. Trìe[ti destul de bine, nu \n]eleg de ce-i \nvinov`]e[ti pe ceicare vor acela[i lucru?

– Pentru c` am propriile mele priorit`]i. Sunt multe alte lucrurimai importante pentru mine decât instala]ia de la baie.

– {i pentru al]ii, domnule Farrow. Din vremuri imemoriale,b`rba]ii au plecat \n zone s`lbatice, r`spândind religia, educa]iacelor mai pu]in noroco[i decât ei. Ce faci nu e atât de extraordinar.


– Nu-mi plac oamenii care \ncep s`-i judece pe al]ii cuprima ocazie.

– Vrei s` spui c` \]i displac cei care ]in la p`rerea propriesuficient de mult ca s-o apere \n fa]a oricui!

– Dac` ]ii neap`rat, da.– Tu nu-]i aperi p`rerile la care ]ii?El d`du din cap.– Ba da, dar nu-i condamn pe cei care nu sunt de aceea[i p`rere

cu mine. |n ce m` prive[te, nu-mi pas` ce fac ceilal]i!– |n acest caz, nu m` mir` c` nim`nui – \n afara m`tu[ii tale –

nu-i pas` de ce faci!Ochii lui str`lucir` de furie, ca ai unui tigru \n \ntuneric. Abby

se temu c` va exploda, dar uitase de cât` st`pânire de sine putea s`dea dovad`.

– Nu m` intereseaz` dac` oamenii au o p`rere bun` despre binesau nu. Atâta vreme cât sunt pl`cut de pu]inii oameni pe care \irespect, sunt mul]umit. P`rerea ta despre mine nu conteaz`.

Ochii ei se umplur` de lacrimi [i, nedorind s` vad` cât a r`nit-o,plec` de lâng` el, ie[ind pe teras`. R`mase privind \n gol.

– Domni[oar` West?Giles Farrow venise lâng` ea [i o opri când vru s` se strecoare

pe lâng` el.– Te rog s` m` ier]i pentru ce am spus. E de neiertat pentru

mine s`-]i spun asemenea cuvinte.– Ai fost \ntotdeauna nepoliticos cu mine, spuse ea cu o voce

tremur`toare.– Dar nu la fel de nepoliticos ca acum, continu` el, vizibil

sup`rat. Singura mea scuz` este c`… am ni[te probleme [i suntfoarte nervos. Te rog s`-mi accep]i scuzele.

84 LISA CRAWFORD

– Foarte bine.Abia acum \i putu arunca o privire. Nu mai era la fel de palid ca

\n clipa \n care o v`zuse pe Victoria Laughton, dar nu-[i rec`p`taseculorile naturale. Paloarea \l f`cea s` arate mai tân`r [i maivulnerabil.

– |mi pare rù c` trebuie s` stau \n casa sta, adùg` ea. O s`\ncerc s` nu-]i stau \n cale.

– Nu e nevoie.– Vreau s-o fac.Giles deschise gura s` spun` ceva, dar se r`zgândi.– Cum dore[ti, murmur` el, apoi se \ndep`rt`.Abby r`mase pe loc, dorindu-[i ca Giles Farrow s` nu aib`

abilitatea s-o fac` \n acela[i timp s`-l displac` [i s`-lcomp`timeasc`. Cearta lor ap`ruse din senin, ca o furtun` devar` [i disp`ruse la fel de repede. Cu toate acestea, sim]ea \nc`durerea provocat` de cuvintele lui. Acest lucru o speria, pentruc` nu voia s` [tie c` un b`rbat ca el avea puterea s-o fac` s`sufere. N-are de ce s-o intereseze ce face cu via]a lui [i nici cep`rere are despre ea. Dup` ce vor pleca din Bombey, nu va aveanici un motiv s`-l vad` din nou. Când \[i va vizita m`tu[a \nAnglia, va avea grij` s` nu se afle prin preajm`, iar dac` vizitelevor deveni prea dese, va demisiona.

|ntorcându-se, \l z`ri stând lâng` fereastr`. Era cu un cap mai\nalt decât b`rba]ii din camer`. Dar nu acesta era motivul pentrucare atr`gea aten]ia. Ceea ce ie[ea \n eviden]` era aerul luiautoritar, al unui om obi[nuit s` comande.

Refuzând s` se mai gândeasc` la el, plec` \n cùtarea doamneiBateman.

– Te-ar deranja dac` am pleca acum? o \ntreb` aceasta.– Deloc. Sunt gata când sunte]i [i dumneavoastr`.


– O s` coborâm [i o s`-l rug`m pe portar s` ne caute un taxi.– Nu crede]i c` domnul Farrow se va \ntreba unde a]i disp`rut?– O s` am grij` s`-i fie dat un mesaj, când va fi prea târziu s` mai

poat` veni dup` noi.– A]i pus ceva la cale, zâmbi Abby.– |ntotdeauna o fac, veni r`spunsul, iar bra]ul scriitoarei se

strecur` pe sub cel al tinerei, pornind \mpreun` spre ie[ire.Abia când taxiul porni \n vitez` spre cas`, doamna Bateman

aminti de Vicky.– Presupun c` ]i-ai dat seama cine era, nu-i a[a?– Da. Giles [tia c` va veni [i ea?– Nu. Nici nu cred c` [tia c` e \n India. Ar fi trebuit s`-i vezi

figura când a z`rit-o.– De fapt, chiar l-am v`zut. P`rea foarte surprins.– Mai degrab` zdruncinat. Dar m` bucur c` s-a \ntâmplat. I-am

spus chiar ieri c` trebuie s` \nceteze s` alerge dup` trecut [i s`recunoasc` faptul c` Vicky nu l-a iubit niciodat`.

– S-ar putea s` descopere c` \nc` o iube[te, o avertiz` Abby.– Dac` a[a stau lucrurile, va putea s` rezolve ceva. Vicky s-a

plictisit de so]ul ei [i e gata s`-l p`r`seasc`.– A[a a spus ea? \ntreb` tân`ra, uimit` c` scriitoarea a putut avea

o conversa]ie atât de intim` cu Vicky.– Desigur c` nu. Dar o cunosc prea bine [i pot s` spun la ce se

gânde[te chiar \nainte s`-[i dea seama c-o face. }ine minte, Abby,femeia aceasta a venit \n India s`-i arate lui Giles c` e gata s` se\ntoarc` la el.

– Poate c` el o s` accepte oferta.– E de-a dreptul nebun dac` face una ca asta. Nu s-au potrivit

niciodat`, dar el o iubea prea tare ca s` vad`. Sper c` anii petrecu]ideparte de ea l-au f`cut s` vad` mai bine.

86 LISA CRAWFORD

Tân`ra r`mase t`cut`, iar dup` un timp doamna Bateman continu`:– Crezi c` n-ar trebui s` m` amestec \n via]a lui Giles, nu-i a[a?– Da, recunoscu Abby. Dragostea pentru cineva nu-]i d` dreptul

s`-i spui ce s` fac`.– Nici prin cap nu-mi trece s` fac asta– ar fi cea mai bun`

metod` s`-l determin s` mearg` \n direc]ia opus`. Tot ce pot s` face s`-i pun \n fa]a ochilor o femeie fermec`toare [i s` sper c`-[i vaaduce aminte c` e b`rbat.

Tân`ra tres`ri, iar femeia de lâng` ea d`du mul]umit` din cap.– Da, draga mea. Ai fi so]ia ideal` pentru Giles.– Dar nu pute]i… e \ngrozitor… N-a[ fi acceptat s` lucrez

pentru dumneavoastr` dac` a[ fi [tiut c` ave]i aceast` idee!– Din nefericire, nepotul meu nu [i-a dat seama. – Nu sunt prea sigur`. Cred c` b`nuie[te ceva. Probabil c` de

aceea m` displace atât de mult. A]i mai f`cut a[a ceva?– De multe ori, r`spunse femeia cu sinceritate. Dar am ratat de

fiecare dat`.– O s` rata]i [i de aceast` dat`, observ` Abby cu asprime. Nu

cred c` mai pot s` stau cu dumneavoastr`.– Ba po]i. Te rog s` m` ier]i c` sunt o b`trân` vis`toare, dar \l

iubesc pe Giles [i am ajuns s` ]in foarte mult [i la tine. Nu ]i-a[ fispus toate acestea, dar \ntâlnirea cu Vicky m-a tulburat foarte tare.Te rog s` ui]i tot ce am spus [i s` nu iei o hot`râre pripit`.

– Dar nu mai pot s` lucrez pentru dumneavoastr`. De fiecaredat` când o s`-l v`d pe domnul Farrow, o s` fiu jenat`.

– Prostii! Spui despre tine c` e[ti o femeie modern`, nu-i a[a?Dac` nu e[ti atras` de el, n-ai de ce s` te sim]i jenat`.

– Ave]i dreptate, spuse Abby cu r`ceal`. |l g`sesc pe nepotuldumneavoastr` nesuferit [i v` asigur c` [i el gânde[te acela[i lucrudespre mine.


– |n acest caz, n-ave]i nici unul dintre voi de ce s` v` \ngrijora]i,orice a[ face eu, r`spunse scriitoarea.

Tân`ra nu se putu \mpiedica s` nu râd` v`zând cum \ntorsesefemeia situa]ia \n favoarea ei.

– Sunte]i incorigibil`, zâmbi ea. O s` r`mân cu dumneavoastr`numai dac` promite]i s` nu face]i ceva care s` m` jeneze. Va trebuis` m` trata]i ca pe o angajat`, nu ca pe o eventual` nepoat`.

– Dac` a[a vrei, veni repede r`spunsul, a[a vei fi tratat`.O or` mai târziu, \ntins` \n patul ei, Abby nu reu[ea s` uite

discu]ia avut`. {tiind c` doamna Bateman o v`zuse ca o poten]ial`so]ie pentru Giles, constata c` era foarte u[or s` se vad` [i ea la fel.Imaginea din mintea ei era \ngrijor`tor de pl`cut`. M`car dac`personalitatea lui Giles s-ar fi potrivit cu fizicul lui mai mult decâtpl`cut! Poate c`, dac` n-ar fi cunoscut-o pe Vicky Laughton…N-avea nici un rost s` se \ntrebe, pentru c` nu v`zuse decât parteaenervant` a caracterului lui.

Zgomotul unei ma[ini o anun]` c` b`rbatul se \ntorsese acas`.{tiindu-l atât de aproape, se nelini[ti din nou. Oare era capabil` s`mai stea aici? O s`-l poat` vedea f`r` s`-[i aduc` aminte acuza]iilelui, c` vrea s` profite de averea doamnei Bateman? Se \ntreb` dac`Giles o vedea ca pe un pericol, o femeie care inten]ioneaz` s`-lseduc`. Gândul era atât de amuzant, \ncât \ncepu s` râd`.

Dac` asta gândea el, va fi \ncântat` s`-i dovedeasc` opusul.Ultimul lucru pe care [i l-ar dori e un b`rbat care i-a permis uneifemei s`-i am`rasc` \ntreaga via]`.

Cu acest gând, adormi.

88 LISA CRAWFORD

Capitolul 7

Toat` s`pt`mâna urm`toare, Abby \l evit` pe Giles Farrow cuostenta]ie. |n pu]inele situa]ii când cinau \mpreun`, st`tea la mas`f`r` s` spun` vreun cuvânt [i pleca imediat dup` mas`. C`p`tase unla [aselea sim] care \i spune când proprietarul casei este prinpreajm` sau urmeaz` s` vin`, iar când ma[ina lui intra \n parcare,ea era deja la jum`tatea sc`rilor care duceau la camera ei,r`mânând acolo pân` la urm`toarea mas` sau pân` când erachemat` de m`tu[a lui.

La \nceput, Giles \ncercase s-o antreneze \n conversa]ie, ca [icum ar fi vrut s`-[i r`scumpere lipsa de polite]e de la petrecere, darv`zând c` e inutil, o l`sase \n pace. |n serile \n care nu era acas`,Abby se plimba prin camerele de la parter, admirând tablourile [iobiectele de art`. Cel mai mult \i pl`ceau miniaturile din biroulmaharajahului.

Acesta nu era folosit, pentru c` doamna Bateman prefera s` steaafar`, la umbra copacilor, iar seara s` lucreze \n salon. Dar Abby\ndr`gise foarte mult aceast` camer` cu pernu]e moi, covormulticolor [i pere]i acoperi]i cu miniaturi. Dorea s` fac` o

reproducere dup` una dintre ele, a[a c` \[i cump`r` vopsea [ipensule. |n aceast` sear`, spre marea ei pl`cere, Giles Farrow cina\n ora[. Dup` mas` se refugie \n birou, unde \[i instal` miculatelier. Alesese deja miniatura preferat`, pe care o lu` cu grij` de peperete. |nc` de mic` era foarte priceput` la reprodus tablouri, iaruneori s` \ntreba dac` n-ar fi fost o carier` potrivit` cea derestaurator.

Se aplec` asupra pânzei [i \ncepu s` lucreze, total absorbit` deceea ce f`cea. |n mai pu]in de o or`, terminase deja desenul \ncreion. Alegând o pensul`, o \nmuie \n vopsea. Era momentul eipreferat, cel al a[ez`rii culorilor, a[a c` suspin` fericit`, savurândsenza]ia. Abia atunci, ridicând privirea, \l z`ri pe Giles Farrow.

Sim]ind c` inima \ncepe s`-i bat` ca unui ho] prins \n flagrant,l`s` pensula pe suport [i se ridic` repede \n picioare.

– Nu trebuie s` pleci din cauza mea, spuse el cu blânde]e.– Oricum, era timpul s` m` opresc.– Pot s` v`d ce faci?Nu putea s` refuze f`r` s` fie considerat` nepoliticoas`, a[a c`

d`du din cap.– Nu pot s` ridic pânza, e \nc` ud`.Ocolind masa, Giles se apropie, privind \ntâi miniatura, apoi

reproducerea.– Nu [tiam c` e[ti o artist`.– Nu sunt decât o copiatoare.– Da, dar una excelent`, spuse el, aplecându-se s-o vad` de

aproape. Ai prins fiecare detaliu. De când lucrezi la ea?– Am \nceput dup` mas`.– Pare o fotografie. Dac` reu[e[ti s-o pictezi la fel de bine, va fi

o reproducere perfect`.

90 LISA CRAWFORD

Abby nu r`spunse, iar el se ridic`, \ndreptându-se spre fereastr`.– Ai vândut vreuna dintre reproducerile f`cute? \ntreb` el.– |n general le d`ruiesc.El se \ntoarse s-o priveasc`, iar \n ochi \i sclipea o lumin`

ironic`.– Vrei s` i-o faci cadou m`tu[ii mele?– Nu. Nu cred c` doamna Bateman ar aprecia-o; nu atunci când

\[i permite s` cumpere originalul.Mânia care o cuprinsese o f`cu s` continue, chiar dac` [tia c`

mai târziu va regreta.– Ultima reproducere pe care am f`cut-o a fost dup` tabloul lui

Gainsborough „B`iatul albastru”. Era favoritul unei b`trâne pe careo ajut la cump`r`turi. Se ducea la muzeu o dat` pe lun` s` se uitela el, dar mai apoi s-a \mboln`vit. A cump`rat o reproducere pehârtie, dar nu era de-ajuns, a[a c` i-am f`cut una \n ulei. Desigur c`a fost ceva deliberat din partea mea, pentru c` [tiam c`, dup`moartea ei, o s` primesc averea ei. |nc` nu i-am spus c` nu poates`-mi lase mo[tenire pensia ei, ar fi prea sup`rat` s` afle acest lucru,pentru c` nu mai are ce s`-mi lase altceva.

Cu vocea tremurând, Abby \[i \ncheie tirada, regretându-[ideja cuvintele. N-avea de ce s`-i dea explica]ii lui Giles Farrow. Dece s`-i pese c` avea o p`rere proast` despre ea?

– De ce mi-ai spus toate astea, domni[oar` West? \ntreb` el, ca[i cum ar fi auzit-o. Nu-mi vine s` cred c`-]i pas` ce cred despretine.

– Nici nu-mi pas`. Dar, pentru c` p`rerea ta e atât de proast`,am crezut c` e cazul s` vezi care e adev`rul.

– A[ putea s` nu te cred.Nu-i venise aceast` idee, iar el citi imediat uimirea pe figura ei.


– Nu te \ngrijora, domni[oar` West. Te cred. Nimeni n-ar fiputut inventa o poveste atât de sentimental`.

Furia o \mpinse s` ajung` la el din doi pa[i.– Trebuie s` jigne[ti pe toat` lumea? strig` ea. E[ti atât de dur,

\ncât o piatr` pare moale pe lâng` tine.– Prea dur pentru tine? Nu crezi c` m` po]i \nmuia?– Nu mi-a[ pierde timpul cu tine! E[ti cel mai \ngrozitor b`rbat

pe care l-am cunoscut!Vru s` treac` pe lâng` el, dar mâna lui i se \ncle[t` pe um`r [i o

\ntoarse cu fa]a spre el.– Ai grij` cum vorbe[ti cu mine. E[ti \nc` oaspete \n casa mea.– Nu-mi aduce aminte! Dac` n-a[ place-o atât de mult pe m`tu[a

ta, a[ pleca de aici chiar \n aceast` sear`.– Vrei s` spui c-ai renun]at la gândul de a te v`r\ sub pielea mea?Sângele i se urc` imediat \n obraz, iar lucirea amuzat` a ochilor

lui \i spuse c` observase [i se bucura de jena ei.– A[adar, ai [tiut ce spera m`tu[a mea când te-a angajat! Nu

eram sigur, dar acum am aflat.Abby \[i sim]i gâtul uscat.– N-am aflat decât \n seara petrecerii. Dac` a[ fi [tiut de la

\nceput, pentru nimic \n lume n-a[ fi acceptat s` lucrez pentrum`tu[a ta. Poate c`-mi place s` fac opere de caritate, dar nu accepts` fiu sacrificat` pe altarul egoismului [i al rigidit`]ii!

|nfuriat, b`rbatul [uier` printre din]i:– Nu [tii nimic despre mine. Nimic! – {tiu c` e[ti atât de ros de p`rerea de r`u pentru propria

persoan` din cauz` c` o femeie s-a purtat stupid. Acum e[ti sigur c`toate femeile ar face acela[i lucru.

– Cele mai multe dintre ele, da. Principala lor preocupare e s`pun` mâna pe cel mai bogat b`rbat.

92 LISA CRAWFORD

– Nu e adev`rat!– Nu? |n acest caz, de ce e[ti aici? Sau vrei s` te cred c` e[ti

\ncântat` de ideea de a trì nou` luni la ]ar`, cu o femeie de[aptezeci de ani!

– Chiar sunt, strig` Abby. S` trìesc \ntr-o m`n`stire ar fi de omie de ori mai pl`cut decât s` stau cu tine!

– A[a s` fie?Cu o iu]eal` uimitoare, gura lui \i lu` \n st`pânire buzele.

Tân`ra \ncerc` s` se elibereze, dar era ca o vrabie care \ncerca s`scape de un uliu. El se apropie mai mult, tr`gând-o \n bra]ele lui,for]ându-i buzele s` se \ntredeschid`.

Nici un b`rbat nu o s`rutase \n acest mod, nici o mân` nu semi[case cu atâta intimitate pe sânii [i pe corpul ei. |n ciuda mânieicare ardea \n ea, Abby sim]i o dorin]` arz`toare n`scându-se \n ea.|nspìmântat` c` Giles \[i va da seama ce se \ntâmpl`, \ncepu s`-lloveasc`, dar el o ]intui de perete, blocându-i orice mi[care.

Era uluit` c` sub exteriorul acesta rece se ascundea o pasiuneatât de violent` [i dându-[i seama de acest lucru, realiz` c` nutrebuie s` mai reziste. Rezisten]a ei era cea care \l f`cea s`-[idoreasc` s-o pedepseasc`, a[a c` r`mase nemi[cat`.

Abia acum b`rbatul se \ndrept`, privind-o \n ochi. Pupilele luierau dilatate, astfel \ncât nu se mai vedea decât un inel auriu \njurul lor. |i sus]inu privirea, care \i aducea aminte de o eclips` desoare pe care o v`zuse mai de mult. Fascinat`, nu-[i putu desprindeprivirea din ochii lui, urm`rind cum pupilele se mic[oreaz`,l`sându-i ochii de culoarea chihlimbarului pe care \i remarcase \naeroport.

Niciodat` n-ar fi b`nuit c`, la mii de kilometri dep`rtare, va fi \nbra]ele lui, sim]indu-[i buzele r`nite de s`rutul pasional [itremurând din tot corpul. Constat` cu surpindere c` toat` teama


de el disp`ruse, la fel cum disp`ruse [i mânia lui. Cu toate c`dorin]a r`m`sese, b`rbatul era capabil s-o controleze, a[a c` \[irelax` strânsoarea, de[i o privea \nc` \n ochi.

– |mi pare r`u, Abby. Ce am f`cut e de neiertat.– E [i vina mea, spuse ea cu voce r`gu[it`. Te-am provocat prea tare.– Hai s` spunem c` e vina amândurora.Bra]ele lui \i d`dur` drumul, iar ea f`cu un pas, cl`tinându-se

u[or. El o prinse repede.– Te-am r`nit? \ntreb` el nelini[tit. E[ti atât de mic` [i eu…– M` simt bine, \l \ntrerupse ea. Numai c` n-am fost niciodat`

s`rutat` a[a.El \ncepu s` râd`, f`r` urm` de ironie.– E[ti atât de inocent`, Abby. Dac` te face s` te sim]i mai bine,

po]i s`-mi dai o palm`.– N-am mai fi la egalitate [i n-ar fi corect.Reu[ind s` mearg` f`r` s` se clatine, plec` de lâng` el [i se

\ndrept` spre mas`, cu inten]ia s`-[i ia reproducerea.– Las-o aici, spuse el. O s` am grij` s` nu fie atins` de nimeni.

Mâine \]i po]i continua lucrul la ea.– Mul]umesc.– Dar cred c-ar fi mai bine s` lucrezi \n timpul zilei. Va fi mai

pu]in obositor pentru ochi.– |n timpul zilei sunt cu m`tu[a ta, \i aminti ea.– |]i place s` lucrezi pentru ea?– N-am \nceput s` lucr`m cu adev`rat. Acum sunt mai mult o

\nso]itoare.– |n Anglia o s` te afunzi pân` la gât \n lucru, spuse el, apoi \[i

trecu degetele prin p`r, \ncercând s`-l aranjeze. P`rea r`v`[it, ca [icând ea [i-ar fi afundat degetele \n el, dar nu-[i aducea aminte s-ofi f`cut. Jenat`, \ntoarse privirea.

94 LISA CRAWFORD

– Abby, murmur` el. Vreau s`-mi cer din nou iertare pentru… – Nu e nevoie, \l \ntrerupse ea. Sau \]i e team` c`-i voi spune

m`tu[ii tale ce s-a \ntâmplat?– Cred c-ar fi \ncântat` dac` i-ai spune.|mbujorat`, Abby \i arunc` o privire sever`. El zâmbea amuzat [i

p`rea aproape dr`gu].– Ai [i tu partea ta de vin` pentru ce s-a \ntâmplat. |n ultimul

timp n-ai f`cut decât s` m` provoci.– Dimpotriv`, protest` ea. Am \ncercat din r`sputeri s` nu-]i

stau \n drum.– N-am [tiut c` te po]i remarca atât de tare prin absen]`.– N-am vrut s` fac asta.– Poate c` nu, dar ai reu[it.– |n acest caz, ar trebui s` dai vina pe con[tiin]a ta vinovat`,

spuse ea cu hot`râre. Pentru c` [tiai c` te-ai purtat urât cu mine, aifost con[tient c` te evitam.

Giles zâmbi.– Te rog s` nu m` mai evi]i. Nu e cazul.– Foarte bine. Noapte bun`, domnule Farrow.– Mai bine \mi spui Giles, e mai civilizat.

***

Plimbându-se prin dormitor – sim]ea c` nu va reu[i s` adoarm`,pentru c` era prea agitat` – Abby se gândi la scena care avusese loc,\ntrebându-se dac` nu visase. Numai c` buzele ei, r`nite de s`rutullui brutal, \i confirmar` c` fusese realitate. {tia c` va deveni maicon[tient` de prezen]a lui ca pân` acum. Era \nsp`imântat` deaceast` perspectiv` [i \[i dorea s` poat` p`stra o atitudine neutr`fa]` de el. Nu voia s`-l mai displac`, dar nici nu voia s`-l plac`. Ardeveni foarte periculos.


Refuzând s` se \ntrebe care ar fi pericolul, se apropie defereastr`, s` trag` draperiile. |n gr`din` z`ri o form` \ntunecat` [i \lrecunoscu pe Giles, care se plimba agale. A[adar, nici el nu puteas` doarm`. |i v`zu fa]a, str`lucind \n lumina brichetei, \n timp ce-[iaprindea o ]igar`, apoi \ntunericul \l \nv`lui. Cu un suspin, tân`ratrase draperiile [i se duse la culcare.

La prima or` a dimine]ii deschise ochii, iar prima persoan` care\i veni \n minte fu Giles Farrow. Oare de ce o s`rutase? Fusesefurios, \ntr-adev`r, dar dup` ce se calmase nu mai era ironic, ci oprivise ca [i cum o vedea pentru prima oar`.

Prea nelini[tit` ca s` mai r`mân` \n pat, f`cu un du[ [i se\mbr`c`, coborând apoi \n gr`din`. O briz` u[oar` r`coreaatmosfera, iar aerul mirosea a mare. Respir` adânc, cuprins` de obucurie nea[teptat`. F`cu o piruet` pe iarb` – o siluet` diafan`,bucurându-se de prospe]imea dimine]ii.

La opt st`tea pe teras`, luându-[i micul dejun. Marmelada [ipâinea pr`jit` erau delicioase, cu toate c` untul indian era aproapede nemâncat. Din fericire, erau foarte multe fructe proaspete:banane, mere, mango.

Când \[i termina a treia cea[c` de cafea, pe teras` ap`ru GilesFarrow. Nu mai ap`ruse niciodat` la micul dejun, iar tân`ra se\ntreb` care era motivul apari]iei lui.

– Te-ai trezit devreme, observ` el.– |nc` nu m-am obi[nuit cu aceast` vreme minunat` [i mi se

pare o irosire s` dorm mai mult.– Obi[nuie[ti s` dansezi pe iarb` ca s` \ntâmpini noua zi?Cea[ca i se cl`tin` periculos \n mân`, dar r`spunse cu tot calmul

posibil:– Dac` sunt fericit`, dansez– uneori chiar [i cânt.– Ai vreun motiv anume s` fii fericit` \n aceast` diminea]`?

96 LISA CRAWFORD

– Poate acela c` suntem prieteni, spuse ea cu gravitate. Nu \nadev`ratul sens al cuvântului, dar cel pu]in nu mai suntemdu[mani.

– Acest lucru te-a f`cut atât de fericit` \ncât ai \nceput s`dansezi?

– Da. Nu-i deloc pl`cut s` stai \ntr-o cas` \n care nu e[ti dorit`,ad`ug` ea cu un suspin.

B`rbatul o privi \n t`cere.– Nu mi-am dat seama c` ai g`sit comportamentul meu atât de

deranjant, spuse el \ntr-un târziu, continuând s-o priveasc`scrut`tor. |ntotdeauna mi-ai dat impresia c` nu-]i pas` ce creddespre tine. Pentru cineva care pare atât de transparent, \]i ascunzisentimentele foarte bine.

– Nu mi se pare un comentariu foarte logic, domnule Farrow.– Giles, \i reaminti el.|mbujorându-se u[or, d`du din cap.– Dac` sunt transparent`, cum pot s`-mi ascund sentimentele?

Cred c` trebuie s`-]i reanalizezi imaginea pe care o ai despre mine.Ori nu sunt transparent`– [i \n acest caz nu po]i s` vezi prin mine[i s`-mi ghice[ti motivele– ori sunt [i po]i s` [tii \ntotdeauna cesimt!

Pe nea[teptate, el \ncepu s` râd`. Figura lui deveni cald`, iarochii \ncepur` s`-i str`luceasc`. Ca \ntotdeauna, Abby fu fascinat`de modific`rile produse \n culoarea ochilor lui. Con[tient` c` \lprivea fix, \[i \mpinse scaunul, \ncercând s` se ridice.

– Te rog s` nu pleci, spuse el. Dac` \]i aduci aminte, searatrecut` am declarat armisti]iu.

Abby se a[ez` la loc, sim]indu-[i palmele transpirate. S`-l vad`pe Giles Farrow purtându-se cu prietenie era nea[teptat [i nu [tiacum s` reac]ioneze. Se \ntreb` ce s` spun`, dar nu-i venea \n minte


nimic inteligent. El nu p`rea deranjat de t`cerea ei [i \ncepuse s`decojeasc` un m`r. Avea mâini frumoase, cu degete lungi [i unghiiovale. Abby \[i aminti atingerea lor pe piele [i, \nsp`imântat`,\ntreb` repede, spunând primul lucru care-i venise \n minte:

– }i-ai dorit dintotdeauna s` lucrezi \n ingineria nuclear`?El nu p`ru surprins de \ntrebarea ei.– La \nceput am visat s` fiu mecanic de tren, zâmbi el, \ncepând

s` taie m`rul \n buc`]i.– {i dup` ce ai trecut de acest vis?– Am hot`rât s`-mi urmez tat`l. El a lucrat \n acela[i domeniu.

De acolo a plecat interesul meu pentru fizica nuclear`.– Acum ai devenit unul dintre speciali[tii de frunte \n bran[`.

Cred c` e[ti mândru de tine.– Cred c` da, r`spunse el dup` o clip` de gândire. Numai c`

ajungi r`sf`]at. Toat` lumea ascult` indica]iile tale [i a[tep]i caacela[i lucru s` se \ntâmple [i \n via]a privat`.

Tân`ra se \ntreb` dac` se gândea la logodna lui nereu[it`,regretând decizia luat`. Dar nu \ndr`zni s`-l \ntrebe, iar cuvintelelui o \mpiedicar` s` mai \ntrebe ceva.

– Vorbe[te-mi despre tine, Abby, \i ceru el.– Nu e mare lucru de spus. Tata a murit când eram \nc` mic`,

iar mama a lucrat din greu s` ne creasc`. Am p`r`sit [coala destulde repede [i mi-am luat o slujb`, \ncercând s-o ajut, dar nu eradeloc u[or. Din fericire, surorile mele au fost descoperite la unconcurs de frumuse]e [i de atunci lucrurile s-au \mbun`t`]it.

– Acum sunt fotomodele, nu-i a[a? Cred c` m`tu[a mea a spusceva despre ele.

– Fotomodele celebre, spuse Abby. Cred c` le-ai v`zut, f`r` s`[tii cine sunt. Sunt gemenele din reclama de whisky de anul trecut.

Expresia lui \i ar`t` c` o imagine se formase \n fa]a ochilor lui.

98 LISA CRAWFORD

– Sunt surorile tale? \ntreb` el uluit.– Eu sunt r`]u[ca cea urât` \n acea familie, \ncerc` ea s`

zâmbeasc`.Giles se \ntinse dup` un alt m`r, iar ea fu dezam`git` c` nu mai

ad`ugase nimic. Se ab]inu s` nu suspine [i se bucur` de apari]iadoamnei Bateman.

– Hai, Abby, e timpul pentru cump`r`turi, anun]` ea.– L`sa]i-m` mai bine s` transcriu m`car câteva casete, o rug` ea.

Vacan]a mea s-a prelungit prea mult.– Uit`-te la ea cum m` roag` s`-i dau de lucru! zâmbi doamna

Bateman, privindu-[i nepotul. E incredibil`, nu-i a[a? Dar m-amhot`rât. Vreau s` fac ni[te cump`r`turi [i refuz s` m` duc singur`.

– M` duc s`-mi iau geanta [i ne \ntâlnim la ma[in`.Zâmbindu-i lui Giles, Abby se \ndep`rt` \n grab`. Se bucura de

apari]ia doamnei Bateman. Cu toate c` starea de ostilitate dintre eiluase sfâr[it, nu era preg`tit` s` lase prietenia s`-i ia locul. Pentruc` prietenia cu Giles se putea transforma \n ceva mult mai periculospentru lini[tea ei sufleteasc` decât fosta du[m`nie.

***Doamna Bateman \[i f`cea cump`r`turile cu mare entuziasm,

a[a c` \n curând ma[ina era \nc`rcat` cu diverse saco[e [i cutii. Pela unsprezece [i jum`tate, Abby era preg`tit` s` plece acas`, darscriitoarea nu-[i f`cuse decât jum`tate din cump`r`turi, p`rândhot`rât` s` cumpere câte un cadou pentru fiecare cuno[tin]`.

– Mi-ar pl`cea s`-]i iau [i ]ie un cadoua[, \i propuse ea lui Abby,dar aceasta, [tiind cât de scumpe erau de obicei cadourile femeii,refuz` cu fermitate.

Pe la unu [i jum`tate ajunser` la hotelul \n care doamn Batemanhot`râse s` ia masa de prânz.


– Ai v`zut atât de pu]ine din Bombay, explic` ea, conducându-[i\nso]itoarea \ntr-un hol uria[ din marmur`, decorat cu auriu [i alb.

|n Anglia, tân`ra avusese ocazia s` viziteze cele mai luxoasehoteluri, livrând unor clien]i boga]i c`r]i deosebit de valoroase, darnu v`zuse nici un hotel atât de aglomerat. {i ce diversitate deoameni! Arabi, chinezi, englezi, americani, u[or de recunoscutdup` \mbr`c`minte.

Doamna Bateman o conduse de-a lungul holului, f`când ladreapta spre un [ir de magazine de lux. Abia f`cuser` câ]iva pa[i,când o femeie ie[i dintr-un magazin, aproape lovindu-se de ele.

– Bun`, Vicky, r`sun` vocea lipsit` de entuziasm a scriitoarei.Nu m` a[teptam s` te v`d aici. Giles mi-a spus c` pleca]i s` vizita]iSanctuarul P`s`rilor.

– Jack s-a dus singur. Nu eram \n stare s` stau ore \ntregi t`cut`ca un [oarece, fixând cu privirea un cârd de p`s`ri.

Vicky \[i privi ceasul cu diamante de la \ncheietur`, ca [i cum arfi fost foarte gr`bit`, iar doamna Bateman d`du scurt din cap,\ndep`rtându-se. Abby o urm`, f`r` s`-[i poat` [terge din minteimaginea tinerei femei pe care tocmai o rev`zuse. Cât defermec`toare ar`ta, \mbr`cat` \n rochia de culoare roz, care-i scotea\n eviden]` p`rul \nchis la culoare [i ochii exotici. Se sim]ise la felde cenu[ie ca un porumbel, dorindu-[i s` fac` [i ea capeteleb`rba]ilor s` se \ntoarc`. Dar nu toate capetele b`rba]ilor. Doarunul…

– Am ajuns.|nso]itoarea ei se oprise \n fa]a unei u[i de lemn pe care scria

Camera Dragonului. Dup` cum se a[tepta, era un restaurantchinezesc, plin pân` la refuz, cu toate c` g`sir` destul de repede omas`, când doamna Bateman \[i rosti numele.

100 LISA CRAWFORD

Abby era surprins` c` vor mânca mâncare chinezeasc` \n India,dar \n]elese de ce \n prima clip` \n care gust` din felurile demâncare comandate, pentru c` erau delicioase.

– Pentru aceste feluri nu se potrive[te vinul, spuse scriitoarea.Ce p`rere ai despre ni[te [ampanie?

Abby râse.– Nu e tot vin?– Ba da, dar vin spumos, deci merge. Dar dac` vrei vin…– A[ prefera ceai chinezesc.– Vrei s` nu-mi risipe[ti banii? veni \ntrebarea pe un ton rece.

N-ai de ce, draga mea. Am mult mai mul]i bani decât a[ puteacheltui \n dou` vie]i. Dac` Giles nu se gr`be[te s`-mi fac` ni[tenepo]i pe care s`-i r`sf`], \n curând \mi voi construi o cas` placat`cu aur pentru pisici.

Abby \ncepu s` râd`, \ncercând s` nu se gândeasc` la copiii luiGiles. Dar era foarte u[or s` [i-i imagineze: s`n`to[i, \nal]i, cu p`rcastaniu ca al lui [i ochi de chihlimbar. Se concentr` asupramânc`rii, sup`rat` pe ea \ns`[i c` se las` cople[it` de imagineaacestui b`rbat.

Dup` mas`, scriitoarea r`mase s` se odihneasc`, iar tân`rafemeie plec` s` exploreze hotelul. Acesta cuprindea dou`sprezecerestaurante, multe magazine [i zone de agrement. Fu foarteimpresionat` de restaurantul indian numit Tandoori. Unul dintrechelnerii de aici, v`zând-o c` prive[te curioas`, \i f`cu un tur alrestaurantului.

– Sper c` ve]i lua masa la noi \ntr-o zi, spuse b`rbatul. Prepar`mun pui Tandoori excelent.

– Am mâncat la Londra.– Nu cred c` a fost la fel de bun ca acesta. Trebuie preg`tit \n

cuptor de c`r`mid`. Vino s`-l vezi pe al nostru.


O conduse spre buc`t`ria restaurantului, \n care era extrem decald, dar [i foarte curat.

– Uite, zâmbi b`rbatul, ar`tându-i un cuptor construit dinc`r`mid` [i \nc`lzit cu c`rbune. Unul dintre buc`tari deschise u[acuptorului, l`sând s` se vad` puii rumeni]i.

– Miroase delicios, suspin` Abby. Data viitoare când trec pe aici,o s` comand cu siguran]`.

Satisf`cut de faptul c` a mai câ[tigat un client, chelnerul oconduse \napoi \n sala de mese. Aproape de ie[ire, tân`ra z`ri unb`rbat [i o femeie care st`teau la o mas`. Erau prea absorbi]i unulde cel`lalt ca s` mai observe ceva, dar [i \n lumina slab` era u[or derecunoscut rochia roz [i silueta inconfundabil` a b`rbatului. Deaceea Vicky n-a plecat din Bombay! Mânia [i dezgustul o cople[ir`.Cum putea Giles s` fie atât de stupid s-o vrea \napoi pe femeia carel-a dezam`git cu ani \n urm` [i care, acceptând s`-l vad` acum, \[itr`da so]ul? Gr`bi pa[ii, \ntorcând capul când ajunse lâng` ei. Darn-ar fi trebuit s`-[i fac` probleme: nici unul dintre ei n-o observ`.Hot`rât`, se \ntoarse la doamna Bateman.

– Nu m` a[teptam s` te \ntorci atât de repede, spuse femeia.Sper c` nu te-ai gr`bit din cauza mea.

Abby cl`tin` din cap.– Am v`zut tot ce era de v`zut.Cât era de adev`rat! \[i spuse ea cu triste]e, dorindu-[i s`-[i

smulg` din minte imaginea lui Giles [i a iubitei lui. De ce voiseVicky s`-l vad` din nou? Oare doar ca s`-[i dovedeasc` putereaasupra lui, ori se \ntâlniser` din \ntâmplare, ca doi buni prieteni,care au fost de mult iubi]i? Abby n-o prea vedea pe aceast` femeieprieten` cu un b`rbat atât de chipe[.

102 LISA CRAWFORD

– E[ti foarte t`cut`, observ` scriitoarea. S-a \ntâmplat ceva?– M` cam doare capul, min]i tân`ra, urmându-[i \nso]itoarea

spre ma[in`.F`r` s` vad` nimic, fix` strada. De ce mi-ar p`sa c` l-am v`zut pe

Giles Farrow cu Victoria Laughton? se \ntreb` ea, cuprins` dedisperare. E via]a lui, poate s` fac` ce vrea cu ea, mie nu-mi pas`!Numai c` aceasta era o minciun`, iar ea [tia prea bine. |i p`sa. Cutoat` for]a ei, \[i dorea s` fie \n locul lui Vicky. Voia ca Giles Farrows-o priveasc` la fel, cu pasiune. Suspin` f`r` s`-[i dea seama, iarfemeia \i lu` mâna.

– E[ti sigur` c` te sim]i bine, draga mea? Sper c` nu te-am puss` m`nânci prea mult…

– Nu-i decât o mic` indigestie, r`spunse Abby, profitând descuza oferit`.

– O s` cer s` ]i se prepare o limonad` din l`mâi proaspete. E unleac foarte bun \mpotriva indigestiei.

Ma[ina acceler`, \ndreptându-se spre Malibar Hill [i, \n maipu]in de un sfert de or`, se opri \n curte.

– Dac` n-ave]i nevoie de mine, spuse Abby repede, a[ vrea s` m`\ntind \n pat.

– Desigur. Stai \n camer` cât crezi de cuviin]`, r`spunse doamnaBateman. Oricum, mai am destule \nsemn`ri de f`cut.

Recunosc`toare, tân`ra se gr`bi spre camera ei. Trebuia s`r`mân` singur`; s` se gândeasc` la ce descoperise de curând. Poatec` n-are dreptate… Dar era inutil, [tia prea bine. Fie c`-i pl`cea, fiec` nu, adev`rul era acesta: era \ndr`gostit` de Giles Farrow.

Cum se putuse \ntâmpla? Unde? Cu pu]in timp \n urm`, nicim`car nu-l pl`cea! E numai atrac]ie fizic`, \[i spuse ea. Nu poate s`


fie mai mult, nu \l cunoa[te destul de bine pentru a[a ceva. Oricum,Giles are puterea s-o fac` s` sufere. Dac` n-ar fi fost a[a, n-ar fi fostdistrus` la vederea lui cu fosta logodnic`, frumoasa VictoriaLaughton.

– Cum poate s-o lase s`-l p`c`leasc` din nou? morm`i Abby,trântind u[a \n spatele ei. Dar b`rba]ii \ndr`gosti]i – ca [i femeile –sunt atât de u[or de p`c`lit! Giles nu se dovedea a fi altfel.

Coborând la cin`, fu uluit` s` constate c` acesta lua cina acas`.P`rea atât de frumos \n ]inuta lui lejer`! Ar`ta mai tân`r, iar ei \iera foarte greu s`-l vad` ca pe intelectualul cu atâtearesponsabilit`]i.

– Pari foarte serioas`, observ` el, v`zând-o coborând.Ea ridic` din umeri f`r` s` r`spund` [i, dup` ce o privi cu

aten]ie, \i aduse un pahar de b`utur`.– Nu vreau nimic, mul]umesc.– |ncearc`. Nu-i decât suc de fructe.Ezitând, lu` paharul [i gust` din el. Cu coada ochiului, \l v`zu

privind-o, dorindu-[i s` nu fie atât de afectat` de apropierea lui. Se\ndrept` spre doamna Bateman, de team` ca tremurul mâinilor s`nu-i tr`deze nelini[tea.

– Tocmai \i spuneam lui Giles c` vreau s` fac o mic` excursie,spuse aceasta.

Abby o privea f`r` nici o expresie, neputând s`-[i ia gândul dela b`rbatul din spatele ei.

– La Aurangabad, continu` femeia. Nu-i decât o or` de zborde aici.

Cu un efort, tân`ra \ncerc` s`-[i aduc` aminte ce citise despreora[.

104 LISA CRAWFORD

– Nu e faimos pentru pe[terile lui? murmur` ea.– Nu e faimos decât pentru pe[terile lui, veni r`spunsul amuzat.

Aurangabad nu-i nimic mai mult decât un or`[el cu dou` hoteluripentru turi[tii care vin s` vad` pe[tera [i templele de piatr`.

Tân`ra femeie aprob` cu o mi[care din cap, aducându-[i amintedespre ce era vorba. Templele de la Ajanta, descoperite \n 1819\ntr-o vale lâng` ora[, erau un exemplu minunat de art` timpurie,fiind pictate cu dou` sute de ani \nainte de Hristos.

– Dac` \]i convine, spuse doamna Bateman, mi-ar pl`cea s`mergem acolo poimâine. Giles va face rost de bilete.

– Nu [tiu dac` voi reu[i, interveni el. {tii \n ce hal este serviciulintern.

– Nu m` \ndoiesc c` vei reu[i, zâmbi m`tu[a lui. Guvernul arface orice i-ai cere.

– Ai o p`rere prea bun` despre mine, zâmbi el.– {tiu c` am dreptate, r`spunse scriitoarea. E timpul s`-]i dai [i

tu seama.M`tu[a [i nepotul se privir` cu aten]ie, ca [i cum ar fi \ncruci[at

ni[te s`bii nev`zute, iar Abby avu sentimentul c` doamna Bateman[tia c` nepotul ei luase masa cu fosta logodnic`.

– De ce nu vii [i tu cu noi? propuse femeia.– Nu sunt sigur c` pot.– Din cauza muncii?– Dar din ce alt` cauz`? S` v`d ce pot s` fac. Ar fi o idee bun` s`

plec din Bombay pentru câteva zile.Ca s`-[i ascund` fa]a, Abby se \ntoarse, punând paharul pe

mas`. Dar Giles i se al`tur` imediat, punându-[i paharul lâng` al ei[i blocându-i trecerea.


– De ce nu m-ai salutat când m-ai v`zut \n restaurant, \n aceast`dup`-amiaz`? \ntreb` el.

Dac` \[i dorise s-o surprind`, reu[ise, pentru c` r`masenemi[cat`, f`r` s` spun` un cuvânt.

– {tiu c` m-ai v`zut, adùg` b`rbatul.– Nu [tiam c` m-ai v`zut.– Nu sunt orb, zâmbi el. M-ai ignorat pentru c` nu erai de acord

c` sunt cu Vicky?– Nu e treaba mea s` te judec.– De parc` a[a ceva a oprit vreodat` o femeie! adùg` el,

aplecându-se spre ea. Spune-mi, de aceea nu te-ai oprit?– Desigur c` nu. Nu [tiam c` vrei s` m` opresc.El r`mase aproape, dar sprâncenele lui coborâser`, umbrindu-i

ochii.– I-ai spus m`tu[ii mele c` m-ai v`zut?– Nu. N-am vrut s-o dezam`gesc.B`rbatul se \ncrunt`.– |]i alegi foarte bine cuvintele.– Mi-ar pl`cea s` spun acela[i lucru despre cum \]i alegi tu

femeile.|i p`ru rù c` spusese asta, temându-se c` se d`duse de gol. Dar

n-avea de ce s`-[i fac` probleme. Giles era prea deranjat decomentariul ei ca s`-[i dea seama c` avea [i un sens ascuns.

– N-ar trebui s-o judeci pe Vicky, spuse el \ncet. Dragostea nu eca \n pove[ti, unde fiecare face tot ce trebuie [i trìesc ferici]i pân`la adânci b`trâne]i. |n via]a real` se fac gre[eli care se pl`tesc.

– Vorbe[ti [i despre tine? \ntreb` Abby cu r`ceal`.– Te intereseaz` r`spunsul?

106 LISA CRAWFORD

– Nu neap`rat. Emo]iile tale te privesc.– Credeam c` suntem prieteni, iar prietenii nu se judec` unii pe

al]ii f`r` s` [tie care e adev`rul.– Nu crezi c` suntem chiar prieteni, spuse tân`ra, \ntorcându-se

spre cealalt` parte a mesei. Sunt sigur` c` nu te intereseaz` ce creddespre tine [i doamna Laughton.

– Ce tot [opti]i acolo? strig` doamna Bateman, din cealalt` partea camerei.

– Vorbim despre situa]ia politic`, r`spunse repede nepotul ei.– N-o s-o rezolva]i niciodat`.– Toate problemele pot fi rezolvate dac` vrei cu adev`rat.Ochii lui Giles erau plini de umor, dar Abby se \ndrept` spre un

fotoliu, a[ezându-se departe de el. Era surprins` c` b`rbatul eracurios s` afle de ce \l evitase \n ora[, dar \[i spuse c` acesta voia s`[tie dac` i-a spus m`tu[ii lui. Hot`rât`, \[i ]inu privirea \n p`mânt,\ncercând s` ignore faptul c` Giles se a[ezase acum lâng` ea. Sperac` nu va veni cu ele la Aurangabad. Ideea de a petrece câteva zile\mpreun` era prea dureroas` [i se \ntreba dac` ar putea afla \ntr-unfel ce a hot`rât.

– La ce te gânde[ti? \ntreb` el cu blânde]e.– M` gândeam de ce vrei s` mergi la Aurangabad, r`spunse ea

imediat. Sunt sigur` c` l-ai mai v`zut.– Da, dar merit` o nou` vizit`. Oricum, vreau s` plec din ora[ [i

sunt sigur c` mintea ta cea ocupat` a g`sit o mul]ime de motive.– Doar unul. Fuga de ispit`. Privirea lui era \ndr`znea]`.– De unde [tii c` ispita nu vine cu mine?Abby sim]i c` se \mbujoreaz`, iar el \ncepu s` râd`.


– Dac` vrei s` ne lupt`m, Abby, nu folosi cuvintele, spuse Giles.– Ce altceva s` folosesc?Privirea lui se plimb` cu \ncetineal` pe p`rul ei, apoi de-a lungul

corpului, pân` la picioare.– Ai un arsenal de arme mult mai subtile, Abby West, dar e[ti

prea inocent` s` [tii cum s` le folose[ti.– Prefer s` p`strez aceast` inocen]`, r`spunse ea cu r`ceal`.– E p`cat. Fructul copt trebuie mâncat, nu l`sat s` putrezeasc`

pe ram.Nu avea ce s` r`spund` la aceste cuvinte, a[a c`-[i recunoscu

\nfrângerea cu un suspin. Giles avea dreptate: nu-l putea bate \ntr-unduel verbal. Era prea sofisticat pentru ea. Iar \n aceast` sear`, dinmotive [tiute doar de el, \i d`dea o lec]ie [i \n acela[i timp flirta cuea. Nici m`car pentru o clip` nu crezu c-ar putea s-o g`seasc`atr`g`toare. Poate c` \n acest fel voia s`-i arate c` sentimentele potcople[i pe oricine.

Un servitor anun]` c` masa e gata, iar Abby s`ri \n picioare,ajungând prima la u[`.

– Cred c` ]i-e foame, observ` Giles cu amuzament.– A[ putea s` m`nânc un cal, r`spunse ea.– E mai bine decât s` m`nânci un b`rbat, zâmbi el, dând bra]ul

m`tu[ii lui.

108 LISA CRAWFORD

user

Formato

gianninajollys

Capitolul 8

Giles nu plec` la serviciu a doua zi, str`duindu-se s` aranjezec`l`toria la Aurangabad \n prima parte a dimine]ii, iar \n a douadiscutând cu m`tu[a lui despre ni[te investi]ii.

Nedorind s` asculte aceste probleme de familie, Abby se oprilâng` piscin`. Nu intr` \n ap`, având o jen` ciudat` s` apar` \n fa]alui \n costum de baie. R`mase \n rochie, iar când se f`cu prea cald,se mut` la umbr`.

Doamna Bateman \nc` refuzase s-o lase s` transcrie casetelecare cuprindeau cea mai nou` carte a ei, dar Abby luase caietele \ncare scriitoarea \[i nota ideile [i citea, \ncercând s` descifreze. Eraocupat` cu descifrarea unui cuvânt, când o umbr` c`zu asupra ei [inu fu nevoit` s` ridice privirea ca s` [tie c` era Giles.

– De ce nu faci o baie? \ntreb` el, a[ezându-se lâng` ea.Tân`ra \[i p`str` privirea \n caiet, dar nu putu s` nu observe

picioarele lui lungi, bronzate.– Sau vrei s` mergi la plaj`? continu` el. La Juhu e foarte

frumos.

user

Formato

gianninajollys

– De ce e[ti atât de prietenos?– N-am declarat pace \n urm` cu ceva timp? Sau vrei s` fim din

nou du[mani? \ntreb` el, suspinând. Sunt surprins c` e[ti atât de\ngust` la minte, Abby.

– |ngust` la minte? Eu?– De când m-ai v`zut cu Vicky, te-ai sup`rat [i e[ti foarte sever`

de atunci.– Sunt o fat` de mod` veche [i nu sunt de acord cu adulterul.– Vicky [i cu mine am fost logodi]i, spuse el lini[tit. Ar fi o

prostie s` ne prefacem c` nu ne cunoa[tem. De atfel, e foarte bines` fii capabil s` prive[ti \n urm` f`r` regret.

– Nu toat` lumea gânde[te la fel. Domnul Laughton nu credc-ar privi foarte bine \ntâlnirea voastr`. Eu n-a[ face-o.

– Nu-mi spune c` ai fi geloas` pe propriul so]?– Desigur c-a[ fi dac` l-a[ vedea stând cu o femeie pe care a vrut

s-o ia de so]ie. Mai ales dac` n-a fost el cel care a rupt logodna.– Bine, bine, zâmbi Giles, e bine de [tiut c` e[ti capabil` de

gelozie. Asta \nseamn` c` ai sentimente mai profunde decâtcredeam.

– Nu te privesc sentimentele mele, r`spunse ea cu r`ceal`, apoivru s` se ridice repede, dar bra]ele lui o \nconjurar`, nel`sând-o s`plece.

– Tot timpul faci aluzii, apoi fugi, spuse el \ncet. Dar de dataasta nu te las.

Dându-[i seama c` e inutil se \ncerce s` scape, se l`s` pe spate.– Las`-m` s` plec, Giles. Sunt singur` c` profunzimea

sentimentelor mele nu te intereseaz`.– Ba da. E[ti o f`ptur` atât de alunecoas`, \ncât n-am crezut c`

voi observa dac` e[ti sau nu prin preajm`. Dar, oricât ]i se pare de

110 LISA CRAWFORD

amuzant, observ. Nu e[ti o furtun` violent`, Abby – pe care o vezivenind [i de care te aperi. E[ti o burni]` care te ud` pân` la piele\nainte s`-]i dai seama.

– Ce dr`gu], zâmbi ea, \ncercând s`-[i p`streze umorul. Sunt\ncântat` s` fiu comparat` cu burni]a!

– Ar trebui s` fii. Nu-i nimic mai pl`cut decât s` te plimbi printr-oploaie lini[tit`.

– Po]i s` r`ce[ti.– Da, dar ce moarte frumoas`!|nainte ca ea s` poat` r`spunde, Giles se ridic` [i se \ndrept`

spre marginea piscinei. St`tu acolo o clip`, privind apa, gol, cuexcep]ia slipului. |n timp ce \l privea, f`cu o s`ritur`, intrând \n ap`pentru ca s` apar` \n cealalt` parte a bazinului. F`cu o mic` pauza,apoi \not` \napoi.

– Nu fi la[`, Abby, strig` el. Vino s` \no]i.{tia c`, dac` va refuza, va fi un semn al jenei ei, a[a c`-[i deschise

nasturii de la rochie, pe care o l`s` pe marginea piscinei. Chiar dac`era mic` [i fragil`, corpul ei era rotunjit, atr`g`tor. Privirea lui Gileso ardea, cercetându-i fiecare parte a corpului. Ajunse la margineapiscinei [i s`ri \n ap`, \n picioare. Nu [tia s` se scufunde, dar nicinu voia s` intre \ncet, tremurând. Scuturându-[i apa de pe fa]`, ie[ila suprafa]`, \ndreptându-se spre el.

– Pentru o \not`toare priceput`, nu prea [tii s` intri \n ap`,exclam` el. Nu [tii s` faci s`rituri?

– Nu.– Nu vrei s` \nve]i?Era o ofert` nea[teptat` [i accept` \nainte s`-[i dea seama ce

face. Imediat, el ie[i din ap`, \ntinzându-i mâna.


– Acum stai aproape de marginea piscinei, cu picioareleapropiate. Te apleci u[or \n fa]` [i \]i relaxezi corpul.

Timp de o or`, st`tu lâng` ea, \nv`]ând-o cu r`bdare, punând-os` repete de multe ori, pân` când devenise un automatism pentruea. Abby \l crezuse un b`rbat ner`bd`tor, iar acum era pl`cutsurprins` s` constate c`, chiar dac` f`cea gre[eli, era foarte r`bd`torcu ea. Era neobosit [i ar fi continuat lec]iile dac` m`tu[a lui n-ar fiap`rut, cerându-i s` se opreasc`.

– Biata copil` respir` ca un greiera[, protest` ea, iar nepotul eise \ntoarse spre eleva lui, privind-o cu aten]ie.

Abby deveni con[tient` de respira]ia ei gr`bit`, de ridicarea [icoborârea pieptului [i \ncerc` s`-[i cotroleze respira]ia.

– Ar fi trebuit s` m` opre[ti mai devreme, spuse el cerându-[iscuze, apoi puse mâna \n jurul umerilor ei.

Tân`ra se \ncord`, iar el \i d`du drumul imediat, expresiaprietenoas` de pe figura lui disp`rând. {tiind c` fusese o copil`riedin partea ei [i regretând lipsa de control de care d`duse dovad`,se \ntoarse la scaunul pe care-[i l`sase rochia [i o ridica \n clipa \ncare Giles ajunse lâng` ea.

– Folose[te asta, spuse b`rbatul, punându-i pe umeri un halatde baie. Ai grij`, fruct mic, ad`ug` el \ncet, altfel vei c`dea de peram f`r` s`-]i dai seama!

Ro[ie \n obraji, \[i strânse halatul \n jurul corpului, \[i lu` rochia[i plec` repede spre cas`.

Nu se gr`bi cu \mbr`catul [i coborâtul la parter, dar n-avea dece s`-[i fac` probleme, pentru c` Giles plecase [i nu se \ntoarsedecât mult mai târziu, dup`-amiaz`. Purta un costum formal din]es`tur` u[oar`, iar Abby se \ntreb`, plin` de gelozie, dac` nu se

112 LISA CRAWFORD

\ntâlnise din nou cu Vicky Laughton. Din sclipirea din ochii lui\n]elese c` gelozia ei era vizibil`, dar nu spuse nimic, zâmbind doarcu ironie.

– Zborul nostru a fost confirmat pentru mâine, \i spuse m`tu[iilui, dar \mi e team` c` e foarte devreme. Avionul pleac` la [apte [ijum`tate, iar asta \nseamn` c` trebuie s` plec`m de aici pe la cinci[i jum`tate.

– Atât de devreme? \ntreb` Abby.– Drumul pân` la aeroport e destul de lung [i trebuie s` fim

acolo cu o or` \nainte de plecare. Dac` ajungem cu o or` maitârziu, biletele noastre sunt date celor de pe lista de a[teptare.

– Ce fel de haine trebuie s`-mi iau? mai \ntreb` tân`ra.– Rochii de bumbac [i pantofi confortabili. Mergem spre sud,

iar acolo este foarte cald.B`rbatul \[i trecu un deget pe sub gulerul c`m`[ii, surprinzând-o

prin acest gest, deoarece nu p`rea s`-i fie foarte cald. Privind cuaten]ie, v`zu c` obrajii \i erau mai ro[ii decât de obicei, iar pe buzade sus era vizibile broboane de transpira]ie. |[i dori s` \ntind` mâna[i s`-l ating`, s`-[i pun` capul la pieptul lui. Era un sim]`mânt nou,tr`d`tor, care o f`cu s` se sperie [i s` plece din camer`, murmurândceva despre o carte pe care vrea s-o caute.

Dar [i \n bibliotec`, departe de el, nu era mai lini[tit`. Abiaacum \n]elegea multe din lucrurile pe care le spuneau surorile ei,acestea \ndr`gostindu-se cu regularitate. Spre deosebire de ele,Abby nu mai tr`ise aceast` experien]`. Dar asta nu putea s`\nsemne c` nu se va mai \ndr`gosti din nou. Giles fusese primulcare o trezise la via]`, dar p`rea o prostie s`-[i \nchipuie c` era [iultimul. |ntr-o zi, un alt b`rbat va ap`rea \n via]a ei, unul care vaputea s`-i r`spund` la sentimente cu aceea[i pasiune.


Pa[i gr`bi]i r`sunar` pe hol [i, luând prima carte care-i veni \nmân`, o strânse la piept. La timp, pentru c` b`rbatul din gândurileei intr` \n camer`.

– Dac` vrei s` te \ntorci la m`tu[a mea, s` [tii c` e[ti \nsiguran]`. Eu plec, spuse el.

Capul ei se ridic` brusc. – Nu fugeam de tine.– A[a s` fie?|nainte s`-[i dea seama ce avea de gând, se \ndrept` spre ea [i-i

lu` cartea din mân`.– „Via]a politic`, social` [i economic` a Indiei”. E o carte de

vacan]`, coment` el. Numai bun` pentru dup`-amiaz`.|i smulse cartea din mân`, punând-o la loc pe raft. El chicoti.– Cel pu]in e[ti sincer`, Abby. Alege altceva.– Bine, recunoscu ea. Am venit aici s` scap de tine. Dar nu-]i dai

seama de ce? Nu m` simt bine \n compania ta. M` simt jenat` [iru[inat`.

– Dar nu e vina mea, protest` el.– Tot timpul râzi de mine, spuse ea, for]ându-se s`-l priveasc`. Nu

m` mai umili, Giles. E o cruzime din partea ta, nu o dovad` de iste]ime.– Cruzime? repet` el, zâmbetul p`r`sindu-i fa]a. N-am vrut s` fiu

crud– nu de când am \nceput s` te \n]eleg. Dar \ncep s`-mi dauseama c` a fost o prostie din partea mea.

– Ce vrei s` spui? \ntreb` Abby.Dup` o pauz` lung`, el r`spunse:– N-o s`-]i r`spund la aceast` \ntrebare, Abby. Prefer s` a[tept

pân` când vei putea s`-]i dai singur` r`spunsul.|nc` \ncerca s` ghiceasc` sensul cuvintelor lui, când Giles se

\ntoarse cu spatele, ie[ind \n grab` din camer`.

114 LISA CRAWFORD

Nu-l mai v`zu pân` a doua zi, când ajunse \n hol exact la cinci[i jum`tate. El era deja acolo, supraveghind punerea bagajelor \nma[in`.

Nu se luminase \nc`, dar era cald ca \n toiul zilei, f`r` m`car oadiere de vânt.

– M`tu[a e deja \n ma[in`, spuse Giles, iar Abby urc`, a[ezându-selâng` scriitoare. El se a[ez` \n fa]`, lâng` [ofer.

Era o pl`cere s` mergi cu ma[ina la aceast` or`. Nu erau decâtfoarte pu]ine ma[ini, iar nelipsi]ii trec`tori [i bicicli[ti lipseau cudes`vâr[ire. Cu toat` viteza, dur` destul de mult pân` ajunser` laaeroport, iar când ajunser`, era deja foarte aglomerat. |n timp ceAbby [i doamna Bateman r`maser` \ntr-o parte, Giles plec` s` iabilete [i s` duc` bagajele, cu maximum de eficien]`. V`zându-l cumse descurca, o oaz` de calm \ntr-o mare de nelini[te, na]ionalitatealui era evident`, pentru c` era britanic pân` \n m`duva oaselor.

La [apte [i jum`tate urcar` \n avionul cu dou` motoare, preg`ti]ipentru o or` de zbor \n cele mai bune condi]ii meteorologice. Lacap`tul drumului, aterizar` \n mijlocul a ceea c` p`rea s` fie unde[ert, \n care se \n`l]a doar stingherul aeroport.

Luar` de la aeroport o ma[in`, care \i duse pe un drum plin depraf. C`utând ora[ul Aurangabad, Aby fu surprins` s` descoperedou` hoteluri moderne, la câteva sute de metri unul de altul.Trecur` pe lâng` primul, intrând \n parcarea celui de-al doilea,unde fur` saluta]i de un b`rbat \n livrea.

– Unde e ora[ul? \ntreb` tân`ra.– La câteva mile dep`rtare, pe acest drum, r`spunse doamna

Bateman. Când am fost ultima oar` aici, aceste hoteluri nu erauconstruite, a[a c` am fost nevoit` s` stau \n ni[te cl`diri destul deprimitive.


– Acum e foarte confortabil pentru turi[ti, ad`ug` Giles, cu ap`cu ghea]` \n sala de mese [i [erve]ele pentru demachiat \n baie.

– {i ce e \n neregul` dac` ni se ofer` un anumit confort? spuseAbby, \n]elegând din zâmbetul lui c` o tachina din nou.

|n ciuda pustiet`]ii de care era \nconjurat, hotelul era pl`cut, cumobil` confortabil`, decor fermec`tor [i personal amabil. Dup` unmic dejun gustos, plecar` la o mic` plimbare, \n pia]a aglomerat`.

Se \ntoarser` la hotel pentru masa de prânz, iar dup` aceasta de\ndreptar` spre mun]ii \n care fuseser` descoperite cele treizeci [ipatru de temple, câteva din ele hinduse, dar cea mai mare partebudiste.

Cam dou` mii de tone de piatr` fuseser` scoase cu mâinile,când se lucrase cu atâta sârguin]` \n m`runtaiele muntelui. LuiAbby i se p`rea incredibil c` aceste construc]ii fuseser` construitede sus \n jos, iar admira]ia ei crescu la vederea interioarelor [ifa]adelor bogat decorate. Pentru motive cunoscute doar de ei,cosntructorii imitaser` lemnul. De-a lungul anilor, multe dinanimalele mitologice sculptate [i coloanele \nalte se pr`bu[iser`.Dar restul r`m`seser` ca o m`rturie a trecerii timpului, care \i f`ceape privitori s` fie cople[i]i.

Doamna Bateman era o admiratoare neobosit`, urcând [icoborând cu mult` energie sc`rile care duceau la temple. Abbyobosise dup` doar un sfert din temple vizitate, a[a c` se a[ez` petrepte, privind spre soare.

– Nu e[ti impresionat` de tot ce vezi?Vocea lui Giles o f`cu s` deschid` ochii [i-l v`zu c-o prive[te cu

amuzament. Avea mâinile \n buzunare, iar c`ma[a sport eradeschis` la gât. |n lucirea soarelui, p`rul lui avea reflexe de mahon,iar aceast` culoare \l f`cea s` par` mai s`lbatic decât de obicei.

116 LISA CRAWFORD

– Pentru mine, templele seam`n` foarte mult unul cu cel`lalt,r`spunse ea. A[ putea s` m` uit la picturi ore \ntregi, dar sculpturileacestea nu m` impresioneaz` foarte tare. Crezi c` e o copil`rie dinparte mea, nu-i a[a?

– Mi s-ar p`rea o copil`rie s` te prefaci c`-]i place ceva. Lucrulpe care am \nv`]at s`-l a[tept de la tine, \n scurtul timp de când necunoa[tem, e sinceritatea.

– Chiar dac` pare o nepolite]e?El zâmbi.– |n aceast` dup`-amiaz` minunat`, nici m`car lipsa ta de

polite]e nu mi s-ar mai p`rea ceva nepl`cut.Erau cuvinte pe care [i le va aminti nu mult mai târziu dar,

pentru c` nu era clarv`z`toare, le accept` f`r` s` r`spund`. Seridic`, [tiind c` o a[tepta s`-l urmeze \n urm`torul templu. Chiardac` declarase c` nu e impresionat` de sculpturi, urm`torul altarera atât de frumos decorat cu animale [i zeit`]i, \ncât fu cople[it`,\n]elegând imensul efort f`cut de arti[tii anonimi, care reu[iser` s`prelucreze piatra neagr`, foarte dur`.

– Oare cum au [tiut lucr`torii ce au de f`cut? \ntreb` ea. Edestul de greu s`-]i dai seama ce trebuie f`cut \n fa]a unul bloc depiatr`, dar când trebuie s`-l sculptezi de sus \n jos…

– Cred c` au s`pat un [an] \n jurul fiec`rui bloc de piatr`, apoiau coborât [i au lucrat de jos.

– Da, un [an] grozav, de cel pu]in o sut` de picioare adâncime.– Din acest motiv pare atât de incredibil. {i mai credem acum

c` avem me[te[ugari buni, cl`tin` el din cap. M`re]ia acesteiconstruc]ii dep`[e[te orice \nchipuire.

Abby \n]elegea foarte bine punctul lui de vedere [i-l \mp`rt`[ea,iar acest lucru o f`cea s` se simt` aproape de el. |i ar`ta [i cât de


pu]in [tia despre ce sim]ea [i ce credea Giles. Se \ntreba cum fusese cândera adolescent sau copil. Oare era la fel de greu de \n]eles ca acum?

– La ce concluzie ai ajuns? \ntreb` el brusc.– |n ce privin]`?– A mea. |n ultimele minute m-ai privit de parc` voiai s`-mi pui

un diagnostic.Expresia folosit` de el o f`cu s` zâmbeasc`.– M` \ntrebam cum erai \n copil`rie [i dac` ai fost \ntotdeauna

atât de plin de tine.– A[a m` vezi? zâmbi el, dar nu a[tept` r`spunsul, ci continu`.

Eram o combina]ie dificil`: de[tept, timid [i foarte hot`rât. Eramfoarte legat de tat`l meu: un b`rbat excep]ional, inginer [i poet. |midoream s` fiu ca el.

– {i tu scriai poezii?– |nc` mai scriu, r`spunse el, privind-o cu aten]ie. |ntr-o zi, o

s`-]i ar`t câteva dintre poeziile mele.– |ntr-o zi?– Nu e[ti preg`tit` acum pentru a[a ceva.Deranjat` de cuvintele lui, care \i ar`tau c` o vedea ca pe o

persoan` \nc` imatur` emo]ional, se \ndep`rt` de el. Din punctullui de vedere, nu era decât secretara m`tu[ii lui, o tân`r` naiv` pecare o judecase gre[it la prima \ntâlnire [i fa]` de care voia acum s`se revan[eze– cu toate c` felul lui de a-[i lua revan[a n-o f`cea s` sesimt` prea bine. Fusese o prostie din partea ei s`-[i imagineze c`venise la Aurangabad pentru c`-i f`cea pl`cere compania ei. Venisepentru c` voia s` scape din Bombay; s` pun` ceva distan]` \ntre el[i Vicky Launghton. Acest gând o f`cu s` se bucure, pentru c`\nsemna c` b`rbatul se str`duia s` nu cedeze sentimentelor pentruso]ia altui b`rbat.

118 LISA CRAWFORD

– Ce p`rere ai despre ceva rece de b`ut? \ntreb` Giles [i, f`r`s`-i a[tepte r`spunsul, o lu` de mân`, conducând-o spre ma[inaparcat` sub un grup de copaci.

– Nu-mi spune c` e un restaurant prin preajm`!– Nici nu e, zâmbi el [i, deschizând portbagajul, scoase un

termos [i dou` pahare. Cu gesturi precise, turn` sucul de fructe cughea]` \n pahare, oferindu-i unul.

– E[ti \ntodeauna preg`tit pentru astfel de ocazii? \ntreb` ea, peun ton admirativ.

– Sunt un c`l`tor experimentat.– Da, nu cred c` te ia ceva prin surprindere.– O spui de parc` ar fi ceva \ngrijor`tor, coment` el.– Poate fi, r`spunse ea cu seriozitate. E greu s` te ridici la

\n`l]imea perfec]iunii.– M` bucur c` m` vezi ca un b`rbat perfect!Ce \ngrozitor ar fi s`-[i dea seama c` s-a \ndr`gostit de el!– Unde e doamna Bateman? \ntreb` ea brusc.– Face fotografii unuia dintre altare. {oferul e cu ea, a[a c` e \n

siguran]`.– Ai mare grij` de ea, nu-i a[a?– Da. E o femeie foarte voluntar`, dar e b`trân`. M` bucur c-ai

fost cu ea când s-a \mboln`vit.Complimentul \nc`lzi inima lui Abby. – S` \n]eleg c` nu-]i mai e team` c-o s` profit de ea?Giles se \ncrunt`.– Nu-mi aminti de lucrurile pe care ]i le-am spus. |mi vine s`-mi

dau palme.Tân`ra zâmbi, apoi gust` din paharul cu suc. B`rbatul f`cu la

fel, iar expresia de pe figura lui era atât de enigmatic`, \ncât Abbyar fi dat orice s` afle ce gânde[te.


– Cred c`-i clipa s`-]i dau un b`nu] pentru gândurile tale,spuse ea.

– |ncercam s` m` v`d din punctul t`u de vedere, m`rturisi el.Trebuie s` recunosc: nu mi-a pl`cut deloc ce-am v`zut.

– N-ai de unde s` [tii ce simt, protest` ea.– Nu? Dar pot s` ghicesc… Ai spus deja c` sunt singuratic [i

neprietenos. Ai mai spus c` sunt perfect [i m` a[tept ca toat` lumeas` fie perfect`, ceea ce \nseamn` c` m` crezi \ncrezut [i lipsit de\n]elegere.

– Oh, nu! E[ti prea dur cu tine. Nu te v`d deloc a[a cum spui.– |n acest caz, cum m` vezi?– O s`-]i spun \ntr-o zi, zâmbi ea. Acest joc poate fi jucat \n doi,

Giles.Pentru o clip`, p`ru surprins, apoi \ncepu s` râd`.– Pentru o persoan` atât de mic`, e[ti toat` numai

promptitudine, Abby West!Pe nea[teptate, o prinse de mân` [i \nc` o ]inea când ap`ru

m`tu[a lui, [tergându-[i fa]a cu o batist` mare. Recunosc`toare,accept` b`utura oferit` de nepotul ei.

– Nu-mi trebuie decât o baie [i un pat, anun]` ea, urcându-se \nma[in`. Voi doi, trebuie s` v` descurca]i [i f`r` mine.

Abby deschise gura s` spun` c` [i ea va r`mâne \n camer`, darse r`zgândi. Dac` va continua s` evite s` stea singur` cu Giles,acesta \i va ghici motivele.

– Mi-e team` c` nu prea am ce s`-]i ofer, Abby, spuse el. Via]ade noapte din Aurangabad e la fel de plictisitoare ca cea din timpulzilei!

– Dup` atâta mers, voi fi mai mult decât mul]umit` s` stau jos!zâmbi ea.

120 LISA CRAWFORD

– Bine. Voi fi la bar la opt. Vino acolo când e[ti gata.C`utând prin hainele din dulap, dup` ce \[i f`cuse du[, Abby \[i

dori s` fi \mpachetat [i altceva decât rochiile de bumbac pe care i lerecomandase Giles. Cu toate acestea, chiar dac` ar fi adus ceva maielegant, ar fi ezitat s`-l poarte. Era foarte hot`rât` s` nu-i deaimpresia lui Giles c` vrea s`-l atrag`. Ce bine ar fi fost dac` doamnaBateman nu i-ar fi vorbit de planurile ei [i mai ales dac` Giles nule-ar fi ghicit [i el!

Alese cea mai frumoas` rochie [i o \mbr`c` repede. |[i periep`rul care, ars de soarele Indiei, era mai auriu ca niciodat` [i-imângâia umerii. Era, dup` p`rerea ei, unul dintre atuurile ei. Cupa[i hot`râ]i, cobor\ sc`rile [i intr` \n barul restaurantului.

|l v`zu pe Giles \nainte ca acesta s-o observe, iar inima ei zvâcnidureros. {i o femeie care \l vedea pentru prima oar` ar fi fostimpresionat`; figura lui cu tr`s`turi hot`râte [i ochii extraordinari\]i atr`geau aten]ia. Z`rind-o, se ridic` [i veni spre ea, apoi oconduse spre mas`. F`r` s-o \ntrebe ce vrea, \i oferi un pahar de sucde fructe, pe care \i propuse s`-l ia la mas` \n restaurant.

– Un grup foarte mare de japonezi va cobor\ la mas` \n câtevaminute [i a[ vrea s` comand`m \nainte, explic` el.

Avea dreptate, a[a c` \l urm` \n sala de mese. Mâncarea eraexcelent`, iar Giles insist` s` m`nânce \n lini[te. Abby erasuprinz`tor de mul]umit` s`-l asculte. Era obosit` dup` plimb`rilede dup`-amiaz` [i se bucura s` fie cu el; s`-l priveasc` [i s` re]in`fiecare detaliu al figurii lui, pentru ca \n timpul \n care era departede el, s` se bucure de amintirea acestor clipe.

Ajunseser` la cafea, iar Giles \[i turna a doua cea[c` \n clipa \ncare \l v`zu c` se crispeaz`. |ntorcându-se \ncet, \i urm`ri privirea


uluit` [i o v`zu pe Vicky Laughton, urmat` de so]ul ei, intrând \nsala restaurantului. Cuplul \i v`zu imediat [i se \ndrept` spre ei.

– N-aveam nici cea mai mic` idee c` sunte]i aici! spuse AnthonyLaughton. Vicky [i cu mine ne-am hot`rât din senin s` venim – defapt, a fost ideea lui Vicky, iar eu, ca un so] ascult`tor, am fost deacord!

– A[a [i trebuia, zâmbi so]ia lui. Mai ales dup` ce m-ai l`satsingur` \n Bombay, iar tu ai plecat s` cau]i p`s`ri.

– M-am uitat doar… {i erau p`s`ri cu pene! – Ar fi fost mai interesant dac` ar fi fost alt fel de p`s`ri, veni

r`spunsul femeii, iar Abby v`zu privirea r`nit` din ochii lui AnthonyLaughton.

– M`tu[a Mattie nu e aici? \l \ntreb` Vicky pe Giles. Sau am\ntrerupt ceva special?

Abby \[i sim]i obrajii arzând, dar b`rbatul r`spunse cu multcalm.

– M`tu[a cineaz` \n camera ei. Dac` a[ fi vrut s` merg cu Abbyla o cin` privat`, m-a[ fi asigurat c` e atât de privat` \ncât s` nu aflenimeni.

Vicky râse ascu]it.– Ce sup`r`cios ai devenit! Traiul \n India nu te-a f`cut mai bun.– Nu putem fi to]i la fel! interveni so]ul ei.– Giles [i cu mine am fost mereu de acord cu acest lucru, spuse

femeia, iar ochii ei str`luceau. Se \ntoarse spre Abby, privind-o cu ostilitate.– Cred c` ai v`zut destul de mult din India, domni[oar` West.– Nu mai mult decât un turist obi[nuit, r`spunse tân`ra femeie.

Se pare c` urm`m cu to]ii un traseu stabilit.

122 LISA CRAWFORD

– Nu e cazul so]iei mele, zâmbi Anthony. Ea \[i face singur`itinerarul. Venirea aici nu era parte din plan.

– O s` te bucuri c` ai venit dup` ce o s` vezi pe[terile, spuseso]ia lui, apoi \i privi din nou pe Giles. Nu vre]i s` mergem\mpreun` mâine?

– Am fost deja la Ellora, r`spunse acesta. Mâine ne ducem laAjanta.

– |n acest caz, putem s` ne schimb`m planurile [i s` mergem [inoi acolo. Ne \ntâlnim la bar dup` cin`?

– De ce nu? zâmbi Giles, ridicându-se pe jum`tate când Vicky \[iurm` so]ul spre o mas` aflat` destul de departe.

Abby \l privi pe b`rbatul din fa]a ei, a[teptând s` fac` uncomentariu despre \ntâlnirea aceasta, dar el continu` s`-[i beacafeaua \n lini[te. Fu nevoit` s` vorbeasc` ea.

– {tiai c` vor veni aici?– E o \ntrebare sau o acuza]ie? }i-am mai spus c` nu-mi place s`

fiu judecat.– Nu te judecam!– E[ti sigur`?Se \mbujor`.– Eu… m` gândeam…– {tiu exact de gândeai. Trebuie s`-]i amintesc faptul c` fosta

mea logodnic` este cu so]ul ei. Sau n-ai observat acest am`nunt?Buzele lui Abby tremurar`. Nu era preg`tit` pentru aceast`

izbucnire a lui, cu toate c` [tia c` nu era decât vina ei. Ochii luiaruncau fl`c`ri [i \[i \mpinse scaunul, ridicându-se. Imediat seridic` [i ea, urmându-l.

– Dac` nu te deranjeaz`, m` duc \n camera mea, spuse Abbycând ajunser` lâng` bar. Pot s`-]i a[tep]i [i singur prietenii.


– O, nu, nu pleci nicìeri.Cu hot`râre, o prinse de mân`, tr`gând-o \nùntru.{tiind c` se a[tepta s` se opun`, se l`s` condus` \n bar,

a[ezându-se pe un scaun lâng` el. Se sim]i triumf`toare v`zândprivirea lui nedumerit`.

– Nu pot s` te \n]eleg, spuse el, mai mult pentru sine. {tiu c`n-am \nceput foarte bine– [i nu e decât vina mea– te \n]eleg c` m`vezi ca pe un nesuferit. Dar nu ]i-am dat nici un motiv s` m` crezicel mai mare nemernic din lume!

– Nu te v`d a[a. Doar c` avem standarde diferite… Nu spun càle mele sunt mai acceptabile decât ale tale.

– Dar crezi c` sunt, nu-i a[a?– Fiecare crede c` morala lui e cea mai bun`.– N-ai fost niciodat` \ndr`gostit` de b`rbatul nepotrivit? Sau e[ti

una dintre acele persoane fericite care se \ndr`gostesc la comand`?– N-am fost niciodat` \ndr`gostit`, spuse ea cu fermitate. Din ce

am v`zut c` se \ntâmpl` celor care sunt, sper c` nu mi se va\ntâmpla vreodat`.

– Dac` o s` te por]i tot a[a, nici n-o s` se \ntâmple!Buzele ei tremurar`, dar refuz` s`-l lase s` vad` cât de tare o

dureau cuvintele lui.– Nu e[ti numai inocent` [i naiv`, continu` el, ci [i rigid` [i

\ngust` la minte. Nu cred c` e[ti un fruct care a[teapt` s` se coac`,ci unul care a \nceput s` se ofileasc` pe ram.

Cu un gest brusc, s`ri de pe scaun. Era mai mult decât putea s`suporte [i nu reu[i s`-[i ascund` lacrimile care-i umpluser` ochii.

– M` duc \n camer`, suspin` ea, te rog s` nu \ncerci s` m`\mpiedici!

Ajuns` \n camer`, se arunc` pe pat, izbucnind \n hohote deplâns. Mult mai târziu, se ridic` [i-[i [terse ochii.

124 LISA CRAWFORD

– Nu e[ti decât o mic` „Domni[oar` Nimeni” \[i spuse \noglind`. De ce te-ar mira c` Giles te vede a[a? Ce drept ai s`comentezi comportamentul lui? Nu e treaba ta dac` o vrea pe VickyLaughton!

Se ridic` [i se dezbr`c`, luându-[i pijamaua. {tia c` nu poate s`adoarm`, a[a c` se a[ez` lâng` fereastr`, sperând c` aerul proasp`tal serii o va lini[ti.

Dar figura frumoas` a lui Vicky era \nc` \n fa]a ochilor ei:provocatoare, senzual`. |n ochii ei era o privire care o convinsesepe Abby c` venise la Aurangabad special pentru Giles. {i AnthonyLaughton [tia. Dar, dac` b`nuia ce simte so]ia lui pentru b`rbatulcare-i fusese logodnic, de ce o l`sase singur` \n Bombay, [tiind c`Giles e acolo? Oare inten]ionase s`-i dea [ansa s` decid` ce vrea s`fac` \n viitor? Cu toate acestea, nu era doar decizia lui Vicky, trebuias` decid` [i Giles.

Disperat`, Abby stinse lumina [i se a[ez` \n pat. |ntunericul ocople[i, dar nu era mai adânc decât cel din inima ei. St`tu mult`vreme nemi[cat`, privind \n tavan. |ntr-un târziu, alunec` \ncet \ntr-unsomn nelini[tit.


Capitolul 9

Numai gândul c` dac` nu vrea s` mearg` \n excursia la Ajanta,doamna Bateman va fi foarte sup`rat`, o \mpiedic` pe Abby s` seprefac` bolnav` a doua zi. |ntr-adev`r, avea o durere \ngrozitoarede cap, dar [tia c` aceast` scuz` nu era suficient`. A[a c` se \narm`cu aspirin` [i ceai tare [i cobor\.

Figura ei era calm`, ca de obicei, dar la vederea ei Giles se\ncrunt`. Acesta lua deja micul dejun cu m`tu[a lui. P`rea obosit [ideprimat, dar Abby nu [tia dac` dormise r`u din cauz` c` iubita luiera \n apropiere, sau din cauza con[tiin]ei vinovate.

Nici nu-mi pas`, \[i spuse ea cu fermitate. Giles Farrow poate s`fac` orice pofte[te cu via]a lui. Dac` n-are bunul sim] s`-[i deaseama c` va suferi din nou dac` o las` pe Vicky Laughton \n via]alui, atunci o merit`!

Doamna Bateman era singura din grupul lor care ar`ta la felde sigur` pe ea ca de obicei \n clipa \n care plecar` din hotel. Cupantofii ei cu talp` joas` [i p`l`ria de soare, p`rea imagineac`l`toarei britanice. Abby se sim]ea mic` lâng` ea, iar lâng`

Giles, chiar minuscul`. B`rbatul nu spuse nimic [i le a[tept`s` se urce \n ma[in`, \nainte s`-[i ocupe locul de lâng` [ofer.

– Avem o c`l`torie lung` \n fa]a noastr`, Abby, spuse doamnaBateman. Mai bine de [aizeci de mile.

Se dovedi c` avusese dreptate. |n afar` de starea proast` adrumului, erau permanent incomoda]i de persoane care mergeaupe jos [i care \i \ncetineau inten]ionat ca s` arunce o privire \ninteriorul ma[inii. Trecur` prin multe sate, unele alc`tuite doar dincolibe de p`mânt, altele mai mari, cu magazine [i restaurante dincare, dac` nu te preocupa problema igienei, puteai lua diversebun`t`]i.

Abby se \ntreba ce se \ntâmpla cu aceste sate \n sezonul ploios[i \[i \ntoarse privirea de la case, cu un fior. Imediat, se sim]ivinovat` c` \nchide ochii \n fa]a degrad`rii umane, [tiind c` nutrebuie s` ignore sau s` uite c` foarte mul]i din oamenii de pe acestcontinent tr`iesc la limita \nfomet`rii.

Dup` dou` ore de mers, ajunser` la Ajanta. Era o râp` adânc` \ncare fuseser` s`pate dou`zeci de pe[teri. Fuseser` descoperite \ntâi\n 1819, când un grup de ofi]eri englezi care erau la vân`toare detigri urm`riser` un animal care disp`ruse \n fa]a ochilor lor. Unuldintre vân`tori, c`pitanul John Smith, urm`rise tigrul [i, urcând pemunte, decoperise ni[te trepte s`pate \n piatr`. Dând la o parteplantele ca s` vad` unde duc aceste sc`ri, descoperise intrarea uneipe[teri, blocat` de ierburile crescute.

Cercet`rile ulterioare duseser` la descoperirea unei \ntregi seriide pe[teri: altare budiste construite cu mai mult de dou` mii de ani\n urm`. Spre deosebire de cele din Ellora, acestea erau s`pate \ninima muntelui, iar pere]ii stâncii erau decora]i cu picturielaborate, foarte colorate. Din nefericire, expuse la aer, multe


dintre ele se degradaser`, \nainte ca Departamentul Indian deArheologie s` le poat` proteja. Cele care r`m`seser` erau dovezi deart` veche, unice \n toat` lumea.

Când \ncepur` turul pe[terilor, tân`ra femeie \[i d`du seama c`Giles fusese aici de foarte multe ori.. {tia cele mai frumoase pe[teri,ca [i povestea fiec`rei picturi [i le d`dea am`nunte foarte interesante.Abby se sim]ea de parc` privea picturi persane m`rite, pentru c`multe dintre ele aveau acelea[i culori vii [i preocupare pentrudetalii. Dar, spre deosebire de picturile persane, \n care figurileumane ap`reau ca lipsite de expresie, acestea abundau de emo]ii.

Mersul de la o pe[ter` la alta era obositor, nu numai pentru c`erau foarte multe sc`ri de urcat, dar erau [i foarte mul]i oameni,atât de mul]i \ncât uneori trebuia s` a[tepte ca un grup de turi[ti s`p`r`seasc` pe[tera, \nainte s` poat` intra. Pe la amiaz`, doamnaBateman se recunoscu \nvins` [i anun]` c` vrea s` ia o pauz`.

– Dar nu trebuie s` v` opri]i din explorat. Eu o s` stau la umbr`[i o s` v` a[tept.

– Cred c` o pauz` ne prinde bine [i nou`, spuse Giles,sprijinindu-se de zidul care fusese construit pe lâng` sc`ri, ca oprotec]ie necesar`.

Abby veni lâng` el, având grij` s` stea la distan]` [i privi pestezid. Jos, la cap`tul sc`rilor, fusese construit` o gr`din` \n care miciicer[etori a[teptau venirea turi[tilor.

Cu un suspin, se a[ez` pe o treapt`, privind la intrarea \npe[ter`. Aceasta era prev`zut` cu u[i \nalte de lemn, pentru a oproteja de vandali. De-a lungul zidului erau ni[e mici, s`pate \npiatr`, atât de mici \ncât abia dac` \nc`pea un om \n ele. |n acestea,\n urm` cu sute de ani, c`lug`ri budi[ti \ngenunchiau pentru a seruga, unii dintre ei r`mânând \n aceea[i pozi]ie zile la rând. Era o

128 LISA CRAWFORD

devo]iune religioas` la care ea n-ar fi putut aspira, deoarece numaigândul \i d`dea ame]eli [i senza]ia de claustrofobie. |[i \ntoarseprivirea spre [irul de oameni care se mi[ca \ncet de-a lunguldrumului. Nu erau numai turi[ti europeni, ci [i indieni, constat` eacu surprindere. Apoi \[i d`du seama c` pentru unii dintre ace[tiac`l`toria trebuie s` fi avut valoarea unui pelerinaj. O figur`cunoscut` \i atrase aten]ia \n marea de oameni [i, cu un [oc, orecunoscu pe Vicky Laughton. A[adar, femeia \l convinsese peso]ul ei s` vin` la Ajanta! Auzi exclama]ia lui Giles [i [tiu c` o z`rise.

– Vicky [i so]ul ei sunt aici, spuse el pe un ton lini[tit m`tu[iilui. Au ajuns la Aurangabad asear`.

– Nu m` mir`, f`cu doamna Bateman o grimas`. {tiind c` a mers[ase mii de mile s` te vad` din nou, o mic` vizit` din Bombay n-oopre[te pe ea.

– |ncep s` v`d de unde \[i ia Abby ideile gre[ite, veni r`spunsulatât de rece, \ncât scriitoarea o privi uimit` pe tân`ra femeie.

– Ai \ncercat [i tu s`-l faci s` ra]ioneze?Abby se \mbujor`. Auzind \ntrebarea femeii, \[i d`du seama cât

de impertinent` fusese s`-[i spun` p`rerea unui b`rbat pe care abia\l cunoscuse. Nu era de mirare c` fusese atât de furios!

– A[adar, ne \ntâlnim din nou!Vocea lui Vicky ajunse la ei, iar ea cobor\ cu gra]ie cele câteva

trepte care \i desp`r]eau. |ntr-o rochie u[oar` de m`tase, cusandale asortate cu toc jos, p`rea neafectat` de c`ldur`. |n schimb,so]ul ei era ro[u [i transpirat, ar`tându-[i vârsta. Era clar de ce \lprefera pe Giles!

Abby \[i \ntoarse privirea spre râp`, \ncercând s` par` absorbit`de peisaj, dar era dureros de con[tient` de vocea lui Vicky [i derâsul lui Giles. Ar fi dorit s` fie la un milion de mile distan]`, iarcând Giles i se adres`, tres`ri vizibil.


– Cred c` e cazul s` plec`m din nou la drum, Abby.Se ridic`, observând cu durere mâna lui Vicky care se odihnea

pe bra]ul fostului ei logodnic.– Sunt sigur` c` domni[oara West ar prefera s` mearg` cu

m`tu[a Mattie, interveni Vicky. {tiu c` Tony ar vrea. Nu-i place s`mearg` repede.

– N-am nici o inten]ie s` merg repede, declar` Giles. E mult maibine s` st`m \mpreun`. Dar dac` tu [i so]ul tù ave]i altepreferin]e…

– Sigur c` nu, zâmbi femeia. Sunt sigur` c` e[ti un ghid multmai bun decât Tony.

P`strându-[i mâna \n continuare pe bra]ul lui, pornir`\mpreun`. Abby, v`zând \ncruntarea de pe figura scriitoarei, [tiu càceasta era sup`rat` pe nepotul ei c` se l`sase adus \n aceast`situa]ie. Dar ce rost mai avea s` \ncerce s` intervin` \ntre ei? Dac`Vicky se hot`râse s`-[i p`r`seasc` so]ul [i s` se \ntoarc` la fostullogodnic, numai el putea decide dac` va reu[i sau nu. Oricum, dinmodul \n care se purta, era greu de presupus c` femeia va da gre[.

Involuntar, Abby \l privi pe Anthony Laughton. Mergea pe lângèle, dar cu privirea a]intit` asupra so]iei lui, o privire de câine b`tut.Ar fi vrut s`-l trezeasc`. Oare nu [tia c`, dac` vrea s` p`streze lângèl o femeie cu temperamentul lui Vicky, trebuie s` se arateputernic, vulnerabilitatea lui fiind interpretat` ca sl`biciune?

– Se pare c` te-ai pricopsit cu mine, domni[oar` West, spuse el,observând c` Vicky [i Giles se \ndep`rtaser`.

– Sunt sigur` c` e[ti la fel de priceput ca Giles, zâmbi Abby,observând c`r]ile pe care b`rbatul le ducea sub bra].

– Compensez lipsa de cuno[tin]e cu mult entuziasm! Vrei s`-]ispun câte ceva despre pe[terile \n care intr`m?

130 LISA CRAWFORD

D`du din cap, v`zând prin aceasta un mod de a conversa maipu]in, dar \n curând fu foarte interesat` de ce avea de spus.

– Urm`toarea pe[ter` are o statuie remarcabil` a lui Budda, \ispuse Anthony Laughton, conducând-o spre spatele unei pe[teri,spre o statuie.

– Ce e diferit \n cazul ei? Am v`zut sute la fel.– Diferen]a e expresia fe]ei. Concentreaz`-te [i vei vedea c` am

dreptate.Abby se apropie mai mult de statuie. |nso]itorul ei se

\ndep`rtase, iar ea era singur`. Privi fa]a statuii, apoi f`cu trei pa[ispre stânga, s-o vad` din profil. Cu coada ochiului, v`zu un materialdeschis la culoare [i ni[te bra]e lungi, goale, care \nconjurau oform` \ntunecat`. Ezit` pentru o secund`, apoi se retrase repede.Numai c` imaginea lui Vicky \n bra]ele lui Giles \i r`m`sese\ntip`rit` pe retin`.

Neputând s` mai suporte apropierea lor, se \ndrept` spre ie[ire,f`cându-[i loc printre oameni, f`r` s`-i vad`. Numai cu norocajunse \n fa]a lui Anthony [i a doamnei Bateman.

– L-ai v`zut pe Giles? o \ntreb` scriitoarea.Neputând s` vorbeasc`, f`cu un semn negativ din cap, apoi se

\ntoarse, pref`cându-se c` admir` o pictur`. Auzi din nou voci [i \[id`du seama c` fo[tii logodnici se \ntorseser`.

– De ce a]i disp`rut [i ne-a]i l`sat singuri? \[i \ntreb` Gilesm`tu[a. Am spus c` vreau s` r`mânem \mpreun`.

– |n mul]imea asta? Abia dac` pot s`-mi p`strez hainele pemine!

– |n acest caz, propun s` ne oprim, spuse el. Ai mers destul.– Sunt de acord, veni r`spunsul sup`rat. Du-te \nainte cu Abby,

iar eu m` \ntorc la ma[in`.


– De ce s` nu mergem cu to]ii \n ma[ina noastr`? propuse Vicky.Avem aer condi]ionat.

Gândul de a sta atât de aproape de Giles [i de femeia pe careacesta o iubea i se p`ru insuportabil lui Abby.

– Mi-ar pl`cea s` mai stau, s` le vorbesc arti[tilor care lucreazàici, spuse ea, ar`tând spre un [evalet pe care st`tea un tablouneterminat, cu toate c` artistul nu se vedea pe nicìeri.

– Nu cred c` vin cât timp sunt atât de mul]i turi[ti, o inform`Giles. Lucreaz` diminea]a, nu mai mult de câteva ore, pentru còchii le obosesc foarte tare din cauza \ntunericului. Dac` vrei s`-ivezi la lucru, pot s`-]i aranjez o \ntâlnire mâine.

– A[ vrea s` stau acum, insist` Abby. Pot s` g`sesc pe cineva cares` m` aduc` la hotel.

Toat` lumea porni spre ie[ire cu excep]ia lui Giles, care seapropie de ea.

– Ce e \n neregul`, Abby? Te deranjeaz` ceva?– Nu.– Ba da, spuse el sup`rat. Cred c`-]i \nchipui c` am vorbit cu

Vicky s` ne vedem aici…– Am renun]at s` m` mai gândesc la tine [i la doamna Laughton.

Ce faci, e treaba ta.– |ntr-o zi, o s` te scutur foarte tare, spuse el cu hot`râre, cu

toate c` un observator, ca Vicky, care privea \n direc]ia lor, ar fipresupus c` face un comentariu obi[nuit.

Abby \l privi plecând, dorindu-[i s` fi plecat \mpreun` cu el. Darera prea târziu s` se r`zgândeasc` [i \[i continu` explorarea.

|ncetul cu \ncetul, frumuse]ea locurilor reu[i s-o calmeze,f`când-o s`-[i dea seama cât de m`runte erau problemele ei fa]` de

132 LISA CRAWFORD

cele ale lucr`torilor care construiser` aceste minun`]ii. Cu toateacestea, cei care construiser` altarele erau preo]i, care \[i iubeaudoar religia [i renun]au la femei.

Deprimat` la gândul viitorului ei lipsit de iubire, se sprijini deuna dintre ni[ele s`pate \n zid. Poate c` masa o va face s` se simt`mai bine. Dar \[i aduse aminte imediat c` pachetul ei de mâncareera \n ma[in`. Asta \nsemna c` trebuia s` coboare pân` jos, la bazarâpei, unde era un bar.

Cu toate acestea, era prea obosit` s` mai urce \napoi, a[a c` sea[ez` \n \nteriorul ni[ei, s` se odihneasc` pu]in. Peretele de stânc`era r`coritor. |[i folosi haina ca pe o pern`. Putea s` \nchid` ochii;energia i se va \ntoarce repede.

O cramp` puternic` o trezi. Speriat` de \ntuneric, \ntâi nu-[id`du seama unde este. Abia când se ridic` [i se lovi de peretele destânc` recunoscu interiorul ni[ei. O trecu un fior. Nu mai eranimeni \n pe[ter`. Probabil c` dormise câteva ore. Privindu-[iceasul, v`zu c` era [apte. Nu era de mirare c` era singur`! Maiarunc` o privire \n jur, dar nu se vedea nimeni, nici m`car olumin`. Era singur` \ntr-o pe[ter`, \n adâncul muntelui, f`r` nimeni\n jur decât fantomele trecutului.

Inima \i b`tea cu putere; respir` adânc, \ncercând s` nu intre \npanic`. Cu toate c` locul era t`cut ca un mormânt, nu era unmormânt; cu toate c` p`rea \n inima junglei, nu era decât la câtevamile de un sat. Dar aceste gânduri n-o lini[tir`. |ncerc` s`-[i spun`c` mâine vor veni din nou turi[tii. Numai c` ziua de mâine eradeparte [i trebuia s` treac` de o noapte.

|[i puse haina, pentru c` aerul se r`cise. P`[ind cu grij`, se\ndrept` spre intrarea \n pe[ter`. U[a era \nchis` [i, timp de o clip`


\ngrozitoare, crezu c` e \ncuiat`. Dar u[a se deschise, cu un scâr]âitprelung, iar ea se g`si afar`, \n aerul curat al serii. Respirând cunesa], \ncepu s` coboare treptele.

{tia c`, \n lumina amurgului, \i va lua mai mult de o or` s`ajung` jos. De dou` ori pierdu drumul, ajungând o dat` \ntr-ofund`tur`, a doua oar` \n dreptul unei alte u[i.

Ce prostie din partea ei s` adoarm`! Oare s` fi fost pentru c`-[idorise s` g`seasc` un loc de refugiu, unde Giles nu exista?

Spunându-[i cu sup`rare c` n-are rost s`-[i pun` \ntreb`ri lacare nu poate g`si r`spuns, ajunse la o por]iune periculoas` atreptelor. Luna \n cre[tere fu acoperit` de un nor, iar de departe seauzi chemarea unui animal. Plin` de nervozitate, se \ntreb` ceanimal putea s` fie. Cei care descoperiser` pe[terile erau vân`toride tigri. Oare mai erau tigri \n India?

Ceva trecu pe lâng` ea, iar tân`ra \ncremeni, \ncercând s` vad`despre ce era vorba. Nu putu s` z`reasc` nimic, dar gr`bi pasul.

Era la jum`tatea drumului când se petrecu accidentul.Neatent` la drum, pentru c` i se p`rea c` devenise mai accesibil,

nu se prinse bine de marginea zidului. Piciorul \i alunec` pe iarbaud` [i c`zu, rotogolindu-se peste trei trepte, cu picioarele sub ea.

Pentru câteva secunde, r`mase nemi[cat`, apoi, certându-sepentru neglijen]`, se ridic`. Cel pu]in \ncerc` s-o fac`, pentru c` \nclipa \n care \ncerc` s` se sprijine pe piciorul stâng, durerea o s`get`.

}ipând, c`zu \n genunchi. Numai când durerea \ncet` reu[i s`se \ndrepte. Puse o mân` pe glezna dureroas`. Nu p`rea rupt`.|ncerc` s`-[i mi[te degetele. Durerea era puternic`, dar suportabil`.Poate c`, dac` se odihne[te suficient, o s` reu[easc` s` se ridice.|ncerc` s` pun` din nou piciorul pe p`mânt, dar durerea fu dene\ndurat. |[i d`du seama c` nu va mai putea merge.

134 LISA CRAWFORD

Se pare c` nu va putea pleca de aici, cel pu]in pân` diminea]`,când se redeschideau pe[terile. Un gând nea[teptat \i d`dusperan]e. Pe[terile erau protejate de Departamentul Indian deArheologie, deci trebuie s` existe un paznic. Ridicând capul, \ncepus` strige. Vocea ei nu era suficient de puternic` [i numai dac`paznicul era prin apropiere o putea auzi. Singura ei speran]` era s`continue s` mearg`, oricât de greu i-ar fi.

Atent` s` nu-[i loveasc` glezna, se târ\ pe urm`toarea treapt`.Oricât de mult dura, era mai bine decât s` stea nemi[cat`.

O or` mai târziu, nu f`cuse decât câ]iva pa[i. Cea mai mic`mi[care neatent` \i provoca o durere atât de puternic`, \ncâtaproape le[in` de dou` ori, iar acum \i era fric` s` se mai mi[te.

Drumul pân` la baza râpei era foarte lung, dar acolo erauparcate ma[inile [i se g`seau standurile cu suveniruri. Oare pazniciistandurilor se duceau cu to]ii acas`? Decise c` nu, din ceea cev`zuse la Bombay. Era posibil ca acolo jos s` fie oameni, caredormeau lâng` standuri.

|ncurajat` de acest gând, porni mai departe. Dup` un pas, seopri, amintindu-[i de indianul pe care Giles \l \ndep`rtasediminea]` de lâng` ea. Fusese ceva \n ochii acestuia care o\nspìmântase, iar ideea de a merge s` cear` ajutor se schimb` \ncea de a sta ascuns` \n una dintre ni[e pân` diminea]`.

Târându-se spre una dintre ele, se strecur` \nùntru. |ncetul cu\ncetul, tremuratul care o cuprinsese \ncet`. |n acest loc, unc`lug`r budist trìse, rugându-se \n timpul zilei [i dormindnoaptea. Gândul acesta o mai calm`.

Timpul trecea greu. Bra]ele [i picioarele \i amor]iser`. Era dince \n ce mai greu s`-[i p`streze calmul.

Imaginea lui Giles \i ap`ru \n fa]a ochilor [i, sprijinindu-[i capulpe bra]e, \ncepu s` plâng`.


Ceva \i atrase deodat` aten]ia [i ascult`, nefiind singur` dac` nu[i-a imaginat. Dar sunetul veni din nou: era numele ei.

Nevenindu-i s` cread`, strig`:– Sunt aici!– Continu` s` strigi! veni r`spunsul [i, cu toate c` era slab`,

recunoscu vocea lui Giles.V`zu o lumin` care str`lucea pe drumul [erpuit, disp`rând la

curbe. Când o v`zu din nou, era mult mai aproape. Ascultândordinul lui Giles, strig` din când \n când, pân` \n clipa \n care, cadin senin, acesta \ngenunche lâng` ea, prinzând-o de umeri.

– Ce Dumnezeu s-a \ntâmplat cu tine? strig` el, furios. Ai\nnebunit, s` stai a[a? Ar fi trebuit s` ai destul` minte s` te plimbi,cu temperatura asta atât de sc`zut`!

– Nu pot s` m` mi[c, suspin` ea. Sunt r`nit`.Strânsoarea lui deveni mai puternic`.– Cât e de grav?– Nu e foarte grav, [opti ea, sim]ind abia acum [ocul

\ntâmpl`rii. Mi-am… r`sucit glezna. Am c`zut de pe o treapt` [i…Blestemând printre din]i, b`rbatul o ridic` \n bra]e.– N-am timp s` m` uit la ea aici. Pune-]i bra]ul \n jurul gâtului

meu [i ]ine lanterna cu cealalt` mân`. E cel mai bun mod de aajunge jos f`r` un alt accident.

|l ascult`, strângând din din]i când mi[carea \i trimise s`ge]i dedurere \n picior. Sim]indu-i \ncordarea, el nu spuse nimic pân`când nu ajunser` la cap`tul sc`rilor.

– Cum ai r`mas \n urm`? \ntreb` el.– M-am a[ezat s` m` odihnesc. Am vrut doar s` \nchid ochii

pentru un minut, dar…

136 LISA CRAWFORD

– Nebuno!Atacul lui era atât de nea[teptat, \ncât uit` de nefericirea ei,

prad` furiei:– Cum \ndr`zne[ti s` spui una ca asta! Crezi c` am vrut s` fiu

\ncuiat` \n pe[ter`? C` am vrut s` cad [i s` m` lovesc? E[ti un porc, GilesFarrow, un porc f`r` inim`, nesim]itor, c`ruia nu-i pas` de nimeni!

– Mi-a p`sat destul de mult s` petrec ultimele patru orecùtându-te pe drumul spre hotel. Am crezut c` un turist te-a adusla hotel [i te-ai certat cu el.

– Certat cu el? Ce vrei s` spui?– C` un b`rbat ]i-a f`cut avansuri [i ai fugit de el.Se imagin` sc`pând dintr-o ma[in`, cu un b`rbat gras,

transpirat, care o urm`rea, iar imaginea era atât de amuzant` \ncât\ncepu s` râd`.

– Ce e atât de nostim? mormì Giles.|ncerc` s`-i r`spund`, dar nu putu; râsul era atât de puternic,

\ncât devenise aproape isteric.– |nceteaz`! \i ordon` b`rbatul, scuturând-o.Mi[carea \i trimise un nou fulger de durere \n glezn` [i ]ip`. El

o prinse mai bine \n bra]e, apoi \[i cobor\ capul pân` când obrazuli se odihni pe p`rul ei.

– Iart`-m`, Abby, n-am vrut s` te r`nesc. Dar dac` ai [ti cât amfost de \ngrijorat… Cum mi-am imaginat c` zaci undeva, r`nit`…

Se strânse mai aproape de el, \ngropându-[i fa]a la um`rul lui.Era vag con[tient` când ajunser` la ma[in`, unde el o puse cu grij`,acoperind-o cu p`tura. Tremurul ei se oprise, \nlocuit deextenuare. Sim]i mi[carea ma[inii, dar era prea obosit` s` deschidòchii. Nu-i deschise decât când mâinile lui Giles o prinser` din noude umeri.


– Am ajuns, spuse el scurt [i, f`r` s-o lase s` se mi[te, o ridic`din ma[in`.

Când se apropiar` de u[ile de sticl`, v`zu lumea adunat` \n hol[i deveni con[tient` cât era de r`v`[it` [i cât de ciudat trebuie s` fiar`tat, purtat` \n bra]e.

– Te rog s` m` pui jos, [opti ea. Dac` pot s` m` ]in de tine, o s`reu[esc s` urc.

F`r` s`-i asculte cererea, el intr` \n hotel, fiind imediat\nconjura]i de fe]e curioase [i de voci care puneau \ntreb`ri. Giles\[i f`cu loc prin mul]ime spre recep]ie [i ceru cheia de la camera ei.

– Doctorul a ajuns deja, domnule Farrow, spuse recep]ionerul.S`-i spun s` urce?

– Da.– De unde ai [tiut c` am nevoie de un doctor? \ntreb` Abby.– Mi-a fost team` c` o s` ai nevoie de pompele funebre,

r`spunse el, iar tân`ra fu con[tient` de furia din vocea lui.}inând-o \n bra]e, se \ntoarse spre sc`ri, z`rindu-le pe Vicky [i pedoamna Bateman care veneau spre ei.

– Draga mea copil`! exclam` scriitoarea, \ngrijorat`. Mul]umesclui Dumnezeu c` e[ti vie! Ce s-a \ntâmplat?

– Am alunecat [i mi-am scrântit glezna. A fost vina mea.– Dar de ce erai singur`?– O s` ai destul timp s` vorbe[ti cu ea mâine, spuse Giles. Acum

trebuie s` fie consultat` de medic.– Nu te mai agita atât, Giles!Vocea lui Vicky era limpede ca un clopo]el, dar ceva din tonul

ei \l f`cu pe Giles s-o priveasc`.– N-a f`cut altceva decât s` se r`t`ceasc`, ad`ug` femeia. Nu era

\ntr-un pericol real.

138 LISA CRAWFORD

– Numai din cauza frigului, r`spunse el cu calm. {i ar fi pututdestul de bine s` cad` peste zid [i s` moar`.

– Dar nu s-a \ntâmplat asta, a[a c` de ce atâta agita]ie? \ntreb`femeia, privind-o pe Abby cu dispre]. O s` fii o adev`rat` minunecând o s` ajungi la Bombay. „Turist` pierdut` printre altare”. Dac`po]i s` spui c` ai v`zut câteva fantome budiste care bântuiau prinjur, po]i s` ajungi chiar \n ziare.

Abby era atât de uluit` de atac, \ncât nu [tia ce s` spun`. Tocmaihot`râse c` t`cerea e cel mai bun r`spuns, când vorbi Giles. Vocealui era lini[tit`, dar pentru c` era \n bra]ele lui, era con[tient` de\ncordarea lui [i [tiu ce efort face ca s` nu se vad`.

– Dac` Abby voia s` produc` agita]ie, nu avea decât s` nu mai]in` secret logodna noastr`.

– Ce? \ntreb` Vicky.– Logodna noastr`. Ar fi fost o adev`rat` minune, nu-i a[a?

ad`ug` el, coborându-[i capul spre Abby. }i-am spus de câteva zilec` e o prostie din partea noastr` s` ne prefacem \n continuare, dare[ti atât de timid`.

– {tiam eu! interveni doamna Bateman, str`lucind de \ncântare.{tiam c` sunte]i f`cu]i unul pentru altul.

– Ar trebui s` \ncepi s` scrii c`r]i de dragoste, nu romanepoli]iste, spuse Vicky cu sup`rare, apoi se \ntoarse spre Giles. Nu tecred. Min]i.

– De ce a[ min]i?– Pentru c` nu mi-ai spus un cuvânt despre asta.– E[ti ultima persoan` c`reia i-a[ spune, r`spunse el, ridicând-o

pe Abby mai bine \n bra]e. Acum, dac` m` scuzi, a[ vrea s-o duc peAbby \n camer`.

Abia \n lift reu[i tân`ra femeie s`-[i revin` din mu]enie.


user

Formato

gianninajollys

– {tiu c` erai sup`rat pe doamna Laughton pentru ce a spusdespre mine, dar a fost o nebunie s`-i r`spunzi a[a. Tot ce ai reu[ita fost s` m` faci s` ar`t mult mai prost.

– O s` vorbim mai târziu despre asta.– O s` vorbim acum, spuse ea, sup`rat`. De ce trebuie s` te

prefaci c` suntem logodi]i?– Nu mi-a pl`cut c` te-a atacat [i am vrut s-o r`nesc.– Folosindu-m` pe mine– sau nu conteaz` dac` m` r`ne[ti pe

mine \n locul ei?– N-am vrut s` te r`nesc, r`spunse el repede [i, \nainte c` ea s`

r`spund`, u[ile liftului se deschiser`, [i \l v`zur` pe doctorul carea[tepta \n fa]a u[ii.

Nu pot s` stea de vorb` singuri, iar asta e bine, \[i spuse ea,\ntinzându-se \n pat pentru consulta]ie. |n starea de spirit de acum,era sigur` c` va spune lucruri pe care mai târziu le va regreta.

– V` las acum, spuse Giles. O s` fiu jos, dac` doctorul are nevoiede mine– sau tu.

– E[ti ultima persoan` de care am nevoie, r`spunse ea hot`rât`.Te rog s` pleci.

U[a se \nchise dup` el, iar doctorul o privi uimit.– V` doare, nu-i a[a? \ntreb` el, ca [i cum ar fi c`utat un motiv

pentru reac]ia ei.– Nu piciorul, r`spunse ea, \ntrebându-se ce-ar spune dac` i-ar

cere un medicament pentru o inim` r`nit`.

140 LISA CRAWFORD

user

Formato

gianninajollys

Capitolul 10

Sedativul pe care \l primise o \mpiedic` pe Abby s` se maichinuie cu \ntreb`rile [i când se trezi diminea]a, cu gleznadureroas`, dar o durere suportabil`, era \ntr-o stare de spirit maibun` ca s` \ncerce s` descopere motivul pentru care Giles spusesec` sunt logodi]i.

Singurul motiv rezonabil era teama c` va c`dea din nou \nmrejele lui Vicky. Se temea c`, dac` [tia c` e liber, va fi mult maivulnerabil. Bine, dorea s`-l vad` rezistând ispitei, dar nu-[iimaginase c-o va folosi pe ea ca pe o arm`.

Auzi o b`taie la u[` [i, crezând c` e cineva de la hotel, r`spunse:– Intr`!Era Giles, \nc` palid, dar cu expresia lui obi[nuit`.– Ar`]i mai bine, spuse el, a[ezându-se la cap`tul patului, cu o

mân` \n buzunarul hainei. Dup` ce iei micul dejun, te duc la spitalpentru o radiografie.

– Nu e nici un os rupt, r`spunse ea. Te rog s` nu te agi]i.– Poate c` e o fractur` u[oar`; e mai bine s` fii precaut decât

s`-]i par` r`u.

– Nu se aplic` doar la glezna mea.El \i arunc` o privire lung`, oftând.– Cred c` te referi la ce i-am spus lui Vicky.– Credeai c` n-o s` vorbesc despre asta?Se ridic` \n pat, apoi, con[tient` de transparen]a c`m`[ii de

noapte, \[i trase p`tura \n jurul ei.– Nu putem s` continu`m cu aceast` logodn`, Giles. Dac` nu-i

spui doamnei Laughton c` a fost o glum`, \i spun eu.– De ce crezi c` a fost o glum`?– Dac` vrei, po]i s`-i spui adev`rul, r`spunse Abby, ignorând

cuvintele lui. S`-i spui c` singurul mod \n care po]i s`-i rezi[ti estes` te ascunzi dup` fusta altei femei! Nu te obosi s` negi, continu`ea, v`zându-l c` vrea s` vorbeasc`, pentru c` v-am v`zut ieri \ntr-unadintre pe[teri – [i ai mare noroc, putea s` te vad` [i so]ul ei.

– A[adar, tu erai, spuse Giles lini[tit. De aceea e[ti atât desup`rat` pe mine?

– Chiar dac` nu v-a[ fi v`zut s`rutându-v`, tot m-a[ fi sup`rat dincauza acestei a[a-zise logodne. Crezi c` nu [tiu c` m` folose[tidrept acoperire?

Vocea \i tremura, dar reu[i s`-[i p`streze calmul. Giles se dusesela fereastr` [i nu mai vedea decât profilul lui frumos. V`zu c`-[itrecea mâna prin p`r, ceea ce \nsemna c` nu era deloc atât de calmpe cât dorea s` par`. Dându-[i seama de acest lucru, se mai \mbun`,\n]elegând ce greu trebuie s` fie pentru un b`rbat ca el s` doreasc`so]ia altuia. Dar de ce trebuia s-o foloseasc` pe ea?

– Te-am r`nit atât de adânc? \ntreb` el \ntr-un târziu. G`se[tiatât de nepl`cut` ideea de a fi logodit` cu mine?

– E nepl`cut s` fii folosit`!– Dar nu s` fii logodit` cu mine. Nu te deranjeaz` asta?Temându-se s` nu se dea de gol, spuse cu voce calm`:

142 LISA CRAWFORD

– Desigur, m` deranjeaz` s` m` prefac. Dar pot s`-mi dau seamac` marea majoritate a femeilor ar fi flatate.

B`rbatul se \ntorsese lâng` patul ei, unde st`tea \n picioare, cubra]ele \ncruci[ate pe piept.

– S` \n]eleg c` tu nu?– Eu, nu. M` bucur c` \ncerci s` te \mpotrive[ti sentimentelor

pentru doamna Laughton, dar eu… nu vreau s` fiu arma pe care ofolose[ti.

– A[a c` rupi logodna [i m` trimi]i la lupi – sau s` spun lavulpoaic`?

Abby nu zâmbi.– Sunt sigur` c` e[ti destul de de[tept ca s` ai grij` de tine.– Nu atât de de[tept pe cât crezi. Dac` stau s` m` gândesc, chiar

destul de prost.Se apropie de pat, iar ea, [tiind cât de r`v`[it` trebuia s` arate,

\[i strânse p`tura cu o mân` [i cu ceal`lalt` \ncerc` s`-[i aranjezep`rul.

– A[ vrea s` pleci [i s` m` la[i singur`, spuse ea cu iritare.– N-ai de ce s` fii jenat`. Dac` toate femeile ar ar`ta atât de bine

la prima or`, toate companiile de \nfrumuse]are ar da faliment.– Mul]umesc, spuse ea, prea sup`rat` s` se bucure de compliment.

Dar s` nu crezi c` flat`rile o s` m` conving` s` fac ce vrei.– Nici nu m` gândeam la a[a ceva.|l privi cu aten]ie, dar expresia lui era serioas`. {i-ar fi dorit din

toat` inima ca logodna lor s` fie una adev`rat` [i ca, \ntr-o zi, Giless-o iubeasc`. Dar astfel de gânduri erau vise. Era un b`rbat desucces, care o considera naiv`.

– Cred c`-]i par foarte tân`r`, spuse ea cu ironie. De aceea crezic` po]i s` m` folose[ti cum vrei.


– N-a[ spune asta.Privirea lui trecu de la figura ei pe curba umerilor, iar ea se

acoperi cu un gest rapid.– {tii prea bine ce vreau s` spun, protest` ea. Nu te preface c`

nu \n]elegi.– Dar tu nu [tii ce vreau s` spun, r`spunse b`rbatul. De ce n-ai

\ncredere \n tine, Abby? E[ti tân`r` [i inocent`, dar ai o frumuse]elini[tit` care devine foarte puternic` din clipa \n care e[ti con[tientde ea.

|n momentul acela, nu-[i mai putu controla furia.– Dac` nu \ncetezi s` te joci, Giles, o s` cobor chiar acum [i o

s`-i spun prietenei tale c` ai min]it-o asear`!– Vrei s` spui c` nu te duci oricum? \ntreb` el, pref`cându-se

surprins.V`zând c` era sup`rat`, se aplec` deasupra ei [i, acoperind-o cu

p`tura, o strânse \n bra]e.– {tiam c` pot s` contez pe tine, spuse el cu voce joas`.

Continu` cu logodna \nc` un pic. |nseamn` foarte mult pentrumine.

Bucuroas` c` nu [tie ce-ar \nseamna pentru ea, suspin`,promi]ându-i c` va continua. Amintindu-i c` se va \ntoarce peste oor` s-o ia la spital, o l`s` s` a[tepte micul dejun.

Centrul medical din Aurangabad era o cl`dire impun`toare dinbeton, mult prea bogat ornamentat` pentru un ora[ mic. Dar eraceva ce v`zuse \n foarte multe cazuri.

– E[ti plin` de prejudec`]i, spuse Giles.– De unde [tii la ce m` gândesc?– Ai o figur` expresiv`.– Vrei s` faci un comentariu legat de gândurile mele?Giles se opri la mijlocul drumului, privind-o cu aten]ie.

144 LISA CRAWFORD

– G`se[ti c` indienii se concentreaz` prea mult pe cantitate [inu pe calitate.

– Cam a[a ceva. Cu toate c`, \ntr-o ]ar` atât de mare, cred c` [icantitatea e important`.

– Au [i calitate; \n astronomie [i [tiin]` sunt excelen]i.– |]i plac indienii, nu-i a[a?– |mi plac oamenii, r`spunse el. Nu \n]eleg cum se poate gândi

omul s` cucereasc` spa]iul, când n-a \nv`]at \nc` s` \nceteze s`\mpart` p`mântul \n segmente.

Abby era de acord cu tot ce spunea el [i se \ntreb` cum e posibilca un b`rbat atât de complex s` fie \ndr`gostit de o femeie atât desuperficial` ca Vicky. Motivul pentru care aceasta era \ndr`gostit`de el, era evident. La gândul acesta, tân`ra se \mbujor`.

– E[ti foarte dr`gu]` când ro[e[ti, spuse el. Cu toate c` e[ti la felde dr`gu]` [i când n-o faci.

– Giles, vrei s` nu mai joci teatru? Nu te vede nimeni aici.– Un b`rbat care face complimente joac` teatru?– Tu, da. – De ce eu?– Pentru c` nu sunt genul t`u.El p`ru sup`rat.– Pari bucuroas` c` nu e[ti.– Sunt, r`spunse ea cu r`ceal`. Am ajuns s` ne \ntâlnim din

\ntâmplare, dar \n mod normal nu ne-am fi \ntâlnit niciodat`.– Dar, pentru c` am f`cut-o, nu crezi c` ar fi cazul s` ne

bucur`m cât mai mult? Sau trebuie s`-]i amintesc tot timpul c`suntem prieteni – ca s` nu mai spun [i logodnici temporari?

– Nu putem s` fim prieteni, iar logodna nostr` n-ar p`c`li penimeni care te cunoa[te. Un b`rbat care a iubit-o pe Vicky Laughtonnu m` poate place pe mine. Acum nu m` mai ]ine pe sc`ri, spuseea sup`rat` [i du-m` \n`untru.


O ascult` \n t`cere, iar ea se bucur` la venirea unei asistente medicale.Radiografia ar`t` c` nu erau oase rupte, dar fu sf`tuit` s` se

odihneasc` o s`pt`mân`, iar Giles hot`r\ c` pot s` se \ntoarc` laBombay.

Reu[ir` s` fac` rost de bilete pentru zborul de dup`-amiaz`.Abia când cobor\ \n hol cu ajutorul unei asistente, pentru c`refuzase s`-l cheme pe Giles, o \ntâlni pe Vicky, pentru prima oar`dup` anun]ul logodnei.

– Ce surpriz` a fost logodna voastr`, spuse aceasta. N-a[ fi ghicitc` sunte]i actori atât de buni.

– Voiam s` p`str`m secretul, explic` Abby.– Ce ciudat. Cele mai multe cupluri logodite se gr`besc s`

r`spândeasc` vestea. Toate fetele pe care le cunosc ar da orice s`poat` face anun]ul c` s-au logodit cu Giles Farrow.

– Nu sunt ca restul fetelor, doamn` Laughton. Poate c` de aceeaGiles m` iube[te.

Culoarea ap`rut` \n obrajii lui Vicky \i ar`t` lui Abby c` replicaei o lovise.

– Nu cred c` te iube[te, r`spunse femeia. Giles se simtevinovat pentru c`-[i \nchipuie c`-mi distruge c`s`toria. Dar, dinclipa \n care \[i d` seama c` oricum o s`-l p`r`sesc pe Anthony,o s` renun]e s` se mai opun`. Ne iubim [i avem dreptul lafericire.

– Ce s-a \ntâmplat cu marea ta dragoste când te-a cerut deso]ie?

Ochii alba[ti ai femeii se \ntunecar` de regret.– N-am putut suporta gândul c` va trebui s` c`l`toresc din ora[

\n ora[. M-am purtat ca o idioat` [i ne-am r`nit pe amândoi. Mi-amdat seama aproape imediat dup` c`s`toria cu Anthony c` a fost ogre[eal` \ngrozitoare.

146 LISA CRAWFORD

– Nu m` intereseaz` gre[elile tale, spuse Abby, dorindu-[i s`-i[tearg` zâmbetul rece [i \ncrez`tor de pe figur`. Singura persoan`interesat` e Giles [i, din moment ce acum m` iube[te pe mine…

– E o prostie s` crezi asta. Din clipa \n care sunt liber`, Giles vaveni la mine– chiar dac` ve]i fi deja c`s`tori]i. Gânde[te-te la acestlucru data viitoare când te ]ine \n bra]e!

Femeia se r`suci pe c`lcâie, \ndep`rtându-se repede, dar Giles,care tocmai coborâse, reu[i s-o vad`..

– Despre ce vorbeai cu Vicky? \ntreb` el.– Despre tine. Inten]ioneaz` s` divor]eze [i s` se m`rite cu tine. – |n]eleg, spuse el privind-o cu aten]ie. E clar c` te-a deranjat.– Doar pentru c` mi-a ar`tat c` n-are nici un rost s` ne mai

prefacem, [i-a dat seama c` \ncerc`m s-o p`c`lim.– |n acest caz, nu-]i r`mâne decât s` te m`ri]i cu mine [i s`-i

ar`]i c` n-are dreptate.Abby \l privi uluit`. Tenta]ia de a spune da fu o reac]ie de

moment, dar care \i ar`ta \n ce pericol se g`sea. Ce fel de fericire ara[tepta-o, c`s`torit` cu un b`rbat care iube[te o alt` femeie?

– Ei, bine, Abby? repet` Giles. De ce nu te m`ri]i cu mine?– E[ti atât de la[ \ncât s` te ascunzi de doamna Laughton \n

spatele meu?– Mi-ai mai spus acest lucru, spuse el, \ncercând s`-[i p`streze

calmul. Dar trebuie s`-]i aduc aminte c` n-a[ putea s` m` ascund \nspatele t`u, e[ti atât de mic`!

– {tii foarte bine ce vreau s` spun.– Sinceritatea ta nu-mi d` voie s` m` \n[el. E[ti atât de dornic`

s` m` aju]i, \ncât m-ai arunca la lei cu mare pl`cere! – Seara trecut` erau lupi, r`spunse tân`ra femeie. Sem`na mai

mult cu genul doamnei Laughton. E o vulpoaic`. Dac` n-ai putereas` i te \mpotrive[ti…


– Nu suntem cu to]ii la fel de \nc`p`]âna]i ca tine, ridic` el dinumeri, luând-o \n bra]e [i ducând-o la ma[ina care a[tepta.

{i la aeroport, continu` s-o poarte \n bra]e. La protestele ei,r`spunse c` n-are r`bdare s` mearg` pe lâng` ea atât de \ncet.R`spunsul era satisf`c`tor, dar nu era tocmai ce a[tepta ea.

Ce proast` sunt, \[i spuse tân`ra. M` a[teptam s`-mi spun` c`-iface pl`cere s` m` ]in` \n bra]e?

Asigurându-se c` st`tea bine, Giles \[i ocup` scaunul, \n fa]a ei,cufundându-se imediat \n lectura unei c`r]i. Abby \l urm`rea cucoada ochiului [i fu observat` când el ridic` privirea, surprinzând-o.Ochii lui lucir`, dar imediat \[i \ndrept` aten]ia spre cartea de pegenunchi.

Era o adev`rat` u[urare s` ajung` la Bombay, dar speran]ele luiAbby c` va petrece o s`pt`mân` de relaxare fur` spulberate, pentruc` ea [i Giles primir` un adev`rat val de invita]ii de la prietenii lui,dornici s`-i felicite pentru logodn`.

– Nu [tiam c` ai spus tuturor, \l cert` ea \ntr-o sear`, când se\ntorceau de la o petrecere dat` de un om de [tiin]` indian \ncinstea lor. Nu te sim]i vinovat c`-i \n[eli pe prietenii tì?

– Ba da, dac` vrei s` aduci vorba despre asta. Dar putem privilucrurile [i altfel: nu putem s-o p`c`lim pe Vicky decât dac` nepurt`m ca ni[te logodnici ferici]i.

– Tu chiar a[a te por]i, mormì Abby, aducându-[i aminte cum\[i p`strase bra]ul \n jurul ei \n timp ce f`cuser` turul casei, precum[i strângerile afectuoase ale mâinii. Toate acestea se vor adùgamuntelui de amintiri despre el, pe care le va pre]ui \ntreaga via]`.Era speriat` c` va ajunge s` trìasc` din aceste amintiri.

– S` \n]eleg din suspinul tù c` e atât de greu s` te prefaci cè[ti o femeie fericit`, proasp`t logodit`?

148 LISA CRAWFORD

– Dac` tu e[ti logodnicul, da, r`spunse ea.– Biata Abby, o ironiz` Giles, dar vocea lui era plin` de mânie.

Mi-e team` c`-]i va fi [i mai greu \n urm`toarele minute.|nainte ca tân`ra femeie s`-i ghiceasc` inten]iile, b`rbatul o

lu` \n bra]e, s`rutând-o cu pasiune. Era puternic, iar Abby [tia c`nu-i poate rezista. Chiar dac` pasiunea s`rutului crescu \nintensitate, se str`dui s` r`mân` inert`, cu toate c` era un mareefort de voin]`. Nu-[i dorea decât s`-l ]in` \n bra]e, s`-[i strecoaredegetele \n p`rul lui, s`-l strâng` cu putere. Dar nu voia s`-i deaaceast` satisfac]ie. |[i va folosi toat` voin]a ca s` nu-i dea aceast`satisfac]ie.

Giles ridic` privirea spre fa]a ei, f`r` s`-i dea drumul.– De ce te prefaci un sloi de ghea]`, Abby?– Nu m` prefac.– Ba da. E[ti o persoan` cu o inim` prea mare ca s` n-ai reac]ii

emo]ionale.– Nu te-ai gândit c` poate e vina ta? B`rbatul r`spunse dup` o pauz`:– Nu, nu m-am gândit. E[ti o femeie normal` [i, pentru c` nu

cred c` m` consideri neatr`g`tor fizic, trebuie s` fie un alt motivpentru care e[ti atât de rece cu mine.

|ncol]it`, nu v`zu alt` modalitate de a sc`pa decât prin atac.– Nu te consider nepl`cut, Giles, dar nici atr`g`tor. E[ti frumos,

iar uneori chiar amuzant [i [tiu c` e[ti pre]uit \n profesia ta. Dartrebuie mai mult decât atât ca s` te g`sesc atr`g`tor, fizic vorbind.|mi pare r`u dac` acest lucru m` face s` fiu diferit` de celelaltefemei pe care le-ai \ntâlnit. Dar nu sunt o p`pu[` pe care s` omângâi doar atunci când ai chef. Data viitoare când mai sim]iaceast` nevoie, cred c` mai bine ai face un du[ rece!


F`r` s` r`spund`, b`rbatul ie[i din ma[in`, dar ea reu[ise deja s`se ridice [i se urce primele trepte. |n grab`, se \mpiedic` [i ar fi c`zutdac` el n-ar fi sus]inut-o. T`cut, o ridic` \n bra]e [i o duse \n hol.

– N-o s`-]i propun s` te duc \n dormitor, de team` s` nu m` lasprad` instinctelor, spuse el. A[a c` te las s` te descurci singur` \ntimp ce eu fac du[ul acela rece.

Era la jum`tatea sc`rilor, când realiz` ironia situa]iei [i \ncepus` râd`. |n aceast` sear` r`nise mândria lui Giles, dar era mai binedecât s`-l lase s` vad` ce simte pentru el. O s`-i fac` bine s` vad` c`nu poate avea tot ce-[i dore[te. |[i aminti de Vicky, femeia care \irezistase \naintea ei.

Numai c` acum Vicky nu mai voia s`-i reziste. De fapt, lipsa eide rezisten]` \l speriase atât de tare, \ncât se pref`cuse logodit. Cade fiecare dat` când \[i amintea acest lucru, tân`ra era uluit` decomportamentul lui. Era de acord cu divor]ul, a[a c` de ce mairezista acum, când femeia iubit` putea fi a lui? Sau poate c` nu voias` reac]ioneze la cel mai mic semn al lui Vicky. Numai c`, maidevreme sau mai târziu, va alerga spre ea.

|nc` o s`pt`mân` se scurse \ncet. Bandajul de pe glezna luiAbby fu scos, iar accidentul nu avea nici o urmare nepl`cut`, \nafar` de pretinsa logodn`, care continua. |i spusese doamneiBateman adev`rul, refuzând s-o mint`.

– Ce p`cat c` v` preface]i, spuse scriitoarea \ntr-o dup`-amiaz`,când st`teau \n gr`din` a[teptând sosirea doamnei Chandris. Nu enici o speran]` s` se \ntâmple \n realitate?

– Nu. Pân` la urm`, Giles va ceda. Doamna Laughton e genul defemeie care ob]ine ce-[i dore[te.

– {i ce fel de femeie e[ti tu, care nu lupt` pentru b`rbatul iubit?Abby o privi pe femeia din fa]a ei, dar [tia c` nu poate s-o mint`.

|ncerc` s` se eschiveze.

150 LISA CRAWFORD

– |ncerc s` fac tot ce pot s`-l ajut pe Giles, dar el e cel carehot`r`[te.

– Nu mi-ai r`spuns la \ntrebare, draga mea. E[ti \ndr`gostit` denepotul meu [i ar trebui s` lup]i pentru el.

Tân`ra \ncerc` s` zâmbeasc`.– Crede]i c` e atât de u[or? S` cucere[ti pe cineva e foarte greu.– Nu e cazul – când e vorba despre b`rba]i. Seam`n` foarte

mult cu pe[tii, trebuie s` [tii ce momeal` s` folose[ti.{i-o imagina pe Vicky ca pe o momeal` apetisant`, când ap`ru

doamna Chandris, smulgând-o din gândurile ei nepl`cute.Urm`toarea jum`tate de or` st`tur` de vorb`, bând ceai [i

mâncând pr`jituri. Abia \ntr-un târziu \ncepur` s` vorbeasc` despreVicky Laughton.

– Am \n]eles c` so]ul ei se \ntoarce \n America, l`sând-o aici. Separe c` vrea s` urmeze un curs.

– Nu-mi dau seama ce fel de curs ar putea urma, spuse doamnaBateman. Nu pare tipul de femeie potrivit pentru a[a ceva.

– Din ce spune so]ul ei, e fascinat` de \nv`]`turile unui gurulocal. {tii c` au ni[te personalit`]i uimitoare. Adun` \n jurul lor ceimai neobi[nui]i oameni.

– Poate c` ai dreptate. Dar, dac` vrei s` devii discipolul cuiva,trebuie s`-]i pierzi propriul ego, iar Vicky nu pare preg`tit`.

Doamna Chandris zâmbi.– Poate c` vrea s` se schimbe. {tii c` mintea uman` e unic`.

Autoanaliza poate duce la rezultate uimitoare.– Nu cred c` ea contempl` ceva mai complex decât un fel de

mâncare! r`spunse scriitoarea.Femeia \ncepu s` râd` [i schimb` subiectul, dar, dup` plecarea

ei, Abby se \ntoarse spre doamna Bateman, dornic` s`-i pun` o\ntrebare care nu-i d`dea pace.


– Oare ce se va \ntâmpla cu Giles dup` plecarea noastr`? {tiu c`spera]i s` st`m pân` la plecarea doamnei Laughton, dar acum, cândvrea s` urmeze acest curs, cred c` va r`mâne \n India câteva luni.

– |n acest caz, r`mânem [i noi. Giles e mul]umit s` ne vad` aici,iar una dintre laturile bune ale profesiei mele e c` pot s` scriuoriunde. }i-am spus c` am scris o carte \n timpul unei expedi]ii peun munte? Eram mai tân`r`, dar…

– Nu mai bate]i câmpii, o \ntrerupse Abby.– Bat câmpii?– {ti]i ce vreau s` spun. Când plec`m din India? Nu vreau s`

continuu aceast` poveste cu logodna. Sunt bucuroas` s`-l ajut peGiles, dar… nu cred c` mai rezist.

– Dac` Vicky reu[e[te s`-l prind` din nou, spuse scriitoarea cublânde]e, \l va face foarte nefericit.

– Nu [tiu de ce spune]i a[a ceva. O iube[te [i…– Nu cred acest lucru.Abby voia s-o cread`, dar [tia c` e o prostie din partea ei s` se

lase am`git`.– O iube[te, doamn` Bateman. Altfel, n-ar fi trebuit s` se

foloseasc` de mine. Sunt s`tul` de aceste lucruri. Dac` vre]i s` maista]i, eu voi fi nevoit` s` plec.

– Chiar dac` va trebui s` renun]i la slujba ta?– |mi e team` c` da.Abby era \ntristat` de aceast` perspectiv`, dar nu avea ce s` fac`;

oricât de mult ar fi dorit s` r`mân` lâng` aceast` femeie pe care o\ndr`gise, pentru lini[tea ei sufleteasc` trebuia s` fie cât maideparte de Giles Farrow.

– Foarte bine, Abby, suspin` scriitoarea. D` un telefon lacompania aerian` [i f` o rezervare pentru amândou` la zborul deluni. Sper c` nu te deranjeaz` s` mai stai patru zile?

152 LISA CRAWFORD

Ea cl`tin` din cap, apoi intr` \n cas`, dorind s` rezerve biletele\nainte de sosirea st`pânului casei.

De când anun]ase aceast` fals` logodn`, Giles luase cina acas`.Chiar dac` avea ceva de lucru, venea cu actele \n salon. Era ca [icum ar fi vrut s` continue s` se prefac` [i acas`. Cu toate c` doamnaBateman interpreta reac]iile lui ca un semn al atrac]iei fa]` detân`ra care purta inelul lui de logodn`, pentru Abby nu era decâtun semn al sl`biciunii. |i era team` c` va r`mâne singur [i se vagândi la femeia de care era \ndr`gostit.

Când se \ntoarse \n gr`din`, dup` ce f`cuse rezerv`riletelefonic, privi \n jur cu nostalgie. Petrecuse multe momentefericite aici, mai ales \n ultimele s`pt`mâni. Giles venea acas` laamiaz` [i \notau \mpreun`. Jucându-se cu apa, uitase de multe oric` acest b`rbat era \ndr`gostit de alt` femeie. |n ultimul timp, \[iaducea aminte atât de rar, \ncât devenise con[tient` de pericolul \ncare se afla [i pe care nu-l putea evita decât fugind.

– Vreau s` mai cump`r ceva, spuse doamna Bateman. Tu cefaci?

– Valiza mea abia se mai \nchide. V` rog s` nu m` face]i s` mergdin nou la cump`r`turi, [ti]i c` nu pot rezista tenta]iei.

Abby se gândea la acest lucru \n timp ce f`cea du[ [i se schimbapentru masa de sear`. |ntr-adev`r, reu[ea s` reziste fugind de Giles.Se a[ez` pe scaun \n fa]a oglinzii, privindu-[i reflexia. Dragosteane\mp`rt`[it` nu p`rea s`-i fac` r`u, pentru c` ar`ta minunat.Aproape frumoas`, \[i spuse ea, apoi zâmbi, imaginându-[i cep`rere ar fi avut Giles despre replica ei.

– Nu ar`t chiar atât de r`u, spuse ea, rotindu-se \n oglind`. |[istrânse mai tare bretelele sutienului care se asorta cu lenjeria dem`tase. Curbele corpului ei nu mai erau atât de copil`re[ti, ci pline[i voluptuoase.


Auzi o b`taie gr`bit` \n u[` [i, \nainte s` r`spund`, Giles intr` \ncamer`, trântind u[a dup` el. Speriat`, se ridic`, \ncercând s`-[i iarochia, dar el era \n fa]a ei, atât de aproape, \ncât \[i d`du seama cè mai bine s` se a[eze la loc.

– Cum \ndr`zne[ti s` faci rezerv`ri pentru Anglia? \ntreb` elfurios. Nu [tii c` te vreau \nc` aici?

Abby vru s` r`spund`, dar era uluit` de paloarea fe]ei lui. Nu-lmai v`zuse niciodat` atât de furios. |[i umezi buzele, \ncercând s`r`spund`.

– Nu pot s` stau aici la nesfâr[it. {tiai c` vom pleca \n curând.– Nu atât de curând. Spune-mi de ce.– Nu ai \n]eles deja? M-am s`turat s` m` prefac [i s`-]i ascult

prietenii vorbind tot felul de prostii despre viitorul nostruluminos.

– Ce fel de prostii?– Despre c`s`torie, copii [i altele asem`n`toare.Temându-se c` va \ncepe s` plâng` [i dorind s` pun` o distan]`

cât mai mare \ntre ei, trase un sertar al dulapului, cùtând cudisperare ceva de \mbr`cat. Nu g`si decât o c`m`[u]` scurt` denoapte, din m`tase de culoarea piersicii [i o trase repede pe ea. Maisigur`, se ridic`, \ncercând s` se dep`rteze de el, dar b`rbatulrefuz` s` se mi[te.

– |mi pare rù c` nu-]i plac discu]iile despre c`s`torie [i copii,spuse el. Credeam c` e[ti genul de femeie care le vrea peamândou`.

– Le vreau, dar nu \n aceste condi]ii.– Ce e \n neregul` cu aceste condi]ii? M`rit`-te cu mine [i nu

mai trebuie s` ne prefacem.

154 LISA CRAWFORD

– Nu.– De ce nu? Nu e[ti \ndr`gostit` de altcineva.– Dar asta nu \nseamn` c` vreau s` m` m`rit cu tine, r`spunse

ea, \ncercând s`-[i fac` loc pe lâng` el. Giles, te rog. Ie[i din camer`[i las`-m` s` m` \mbrac.

– Prefer s` r`mâi dezbr`cat`, spuse el cu voce r`gu[it`,prinzând-o de umeri. Nu pot s` te las s` pleci, Abby. Nu vreau!

Tân`ra vru s`-l \mping`. Rezisten]a ei \l \nfurie [i, prinzându-imâinile, i le r`suci la spate. |ncerc` s`-l loveasc` [i reu[i, dar el olu` pe sus, ducând-o spre pat. O arunc` de sus [i, f`r` s`-i dea timps` reac]ioneze, o prinse sub greutatea propriului corp.

Inima ei tres`ri, apoi \ncepu s` bat` mai repede. Nu-i era fric`;era cople[it` de o dorin]` arz`toare, tr`d`toare.

– Las`-m` s` plec, Giles, [opti ea, uimit` cât de calm` \i eravocea.

– Nu \nc`, vreau s`-]i vorbesc.– |n acest caz, las`-m` s` m` ridic.– O s` fugi.Tân`ra nu putea s` nege c` asta avea de gând.– Te ur`sc! strig` ea.– Nu ]i-am dat nici nu motiv. Am fost un logodnic exemplar.– Da, un iubit fals, \l ironiz` ea.– Nici fals, dar nici iubit, r`spunse el cu o violen]` nea[teptat`,

punând st`pânire pe buzele ei.Cople[it de dorin]`, corpul ei se ridic` \n \ntâmpinarea lui.

M`tasea sub]ire nu era o barier` \ntre corpurile lor, iar Abby \i sim]ib`taia puternic` a inimii [i tensiunea mu[chilor.

– Nu te las s` pleci, murmur` el [i, strecurându-[i degetele \np`rul ei, o for]` s`-l priveasc` \n ochi. M-ai chinuit [i ironizat dinprima clip` \n care te-am v`zut, iar acum vei pl`ti pentru asta.


– Nu! exclam` ea, \ncercând s` se zbat`, dar f`r` succes. Giles,te rog s` m` la[i s` plec! O s`-]i par` rù!

– O s`-mi par` rù dac` te las. Poate c` ar fi trebuit s` te fac amea mai de mult. Am \ncercat s` m` \n]eleg cu tine, s` te cuceresc,dar nimic nu pare s` mearg`. Poate c` e timpul s` folosesc for]a.

– E[ti nebun! strig` ea [i, reu[ind s`-[i elibereze mâinile, \l\mpinse cu putere. Las`-m`!

– Niciodat`. E[ti a mea.Respira]ia lui \i \nc`lzea pielea, iar capul cu p`r \ntunecat cobor\

din nou.De data asta buzele lui se odihnir` \ntre sânii ei, apoi pornir` pe

curba lor, l`sând \n urm` s`rut`ri u[oare ca o pan`. O dorin]àrz`toare o cuprinse [i, cu toate c` \ncerc` s` reziste, b`t`lia eradeja pierdut`. Cum po]i lupta cu ceva ce-]i dore[ti atât de mult?

Era la fel de inutil ca \ncercarea lui Giles de a rezista dragosteipentru Vicky. Amintirea femeii era de obicei suficient` pentru a-i daputere s` reziste, dar acum nu mai avea nici o putere. Cu ungeam`t, \ncet` s` lupte, l`sându-se cople[it` de pl`cerea apropieriilui, refuzând s` cread` c` va regreta când \[i va reveni.

Sim]indu-i cedarea, Giles \[i relax` strânsoarea, dar numaipentru a o aduce mai aproape de el. |n loc s` o s`rute, \[i lipiobrazul de al ei.

– Te iubesc, Abby. Cum de nu ]i-ai dat seama?Fu cople[it` de fericire, dar se trezi repede.– Nu trebuie s` m` min]i, Giles.– De ce te-a[ min]i? Crezi c` m` prefac ca s` te conving s` faci

dragoste cu mine? Atât de nemernic crezi c` sunt?– Nu fi atât de dur cu tine, [opti ea, mângâindu-i p`rul [i

bucurându-se de atingerea lui. Ai fost r`nit [i ai nevoie dedragoste.

156 LISA CRAWFORD

– Da, am fost r`nit, spuse el, apoi, spre marea ei uimire, \ncepus` râd`. Oh, Abby, prostu]o! |nc` nu [tii c` tu e[ti cea care m-a r`nit.Vicky n-a mai avut puterea s` fac` acest lucru din clipa \n care m-ap`r`sit.

– Dar m`tu[a ta…– E scriitoare [i-i place s` exagereze, o \ntrerupse el. Vicky m-a

r`nit la \nceput, dar am realizat curând c` nu mi-a r`nit decâtmândria [i c` nu e femeia pe care mi-o doream.

– {i eu sunt aceea? \ntreb` ea cu r`ceal`, [tiind c` nu-l va crededac` va r`spunde da. Spre marea ei bucurie, b`rbatul cl`tin` dincap.

– Nu! râse el. Nu semeni nici pe departe cu femeia pe carevisam s-o g`sesc!

Se ridic` \n pat, luând-o \n bra]e.– Nu e[ti femeia ideal` pentru mine, continu` el amuzat. Am

dorit \ntotdeauna o femeie \nalt`, brunet`, lini[tit` ziua [i focoas`noaptea!

– {i eu?– Tu e[ti focoas` tot timpul!Abby \ncepu s` râd`, nevenindu-i s` cread` ce auzea. Ca [i cum

[i-ar fi dat seama, b`rbatul o privi \n ochi.– Nu m-am \ndr`gostit de tine la prima vedere. M` iritai [i eram

nelini[tit din cauza modului \n care te-ai apropiat de m`tu[a mea.Nu-mi venea s` cred c` exist` cineva atât de bun la suflet \ncât s`aib` grij` de o necunoscut`. Dar mi-am dat seama curând c` eraiexact a[a cum p`reai: o persoan` care se gânde[te mai \ntâi laceilal]i [i apoi la ea. De atunci, am fost pierdut.

– }i-ai ascuns sentimentele foarte bine, murmur` ea,sup`rat`. |n seara când ai v`zut-o pe Vicky, la petrecere, p`reaidezorientat.


– Eram, dar nu pentru c` o iubeam, ci din cauza surprizei.– De ce ai luat masa cu ea, a doua zi?– Pentru c` mi-a dat telefon [i m-a invitat la mas`. Eram curios

s` [tiu ce voia de la mine. De fapt, ad`ug` el \ncet, aveam idee cevrea.

– Dar s`rutul din pe[ter`? Tot ea te-a invitat?– Draga mea, cu riscul de a p`rea nepoliticos, trebuie s`

recunosc: ai dreptate. S-a aruncat \n bra]ele mele, \nainte s-opot opri. Dac` n-ai fi plecat atât de repede, ai fi v`zut [i c` am\mpins-o.

Abby oft`, aducându-[i aminte cât` suferin]` \i provocaseaceast` scen`.

– Am fost o proast`, nu-i a[a? murmur` ea.– Eu am fost [i mai prost, zâmbi el. Ar fi trebuit s`-]i spun ce

simt pentru tine \n seara \n care a \nceput povestea cu logodna.– Nu cred c` te-a[ fi crezut. {i acum mi-e greu. Sunt atât de

diferit` de Vicky Laughton!– Mul]umesc lui Dumnezeu pentru asta! |ntâlnirea cu tine a fost

cel mai bun lucru care mi se putea \ntâmpla, cu toate c` a durat untimp pân` mi-am dat seama. Numai c` acum…

Oft`, \ncercând s` g`seasc` un mod de a o face s` \n]eleag`.– Dac` \]i spun c` n-am mai iubit pe nimeni atât de mult, [tiu c`

nu m-ai crede, [tiind c` voiam s` o iau de so]ie pe Vicky. Dartrebuie s` m` crezi, pentru c` e adev`rat. Ai fost o revela]ie pentrumine. Sinceritatea ta, bun`tatea ta… Oh, am spus deja prea multecuvinte.

O prinse \n bra]e, s`rutând-o cu pasiune, iar Abby i se d`rui dintoat` inima. |l trase spre ea, c`zând \napoi pe pat. S`rutul arz`torle aprinse sim]urile, iar mângâierile lui o f`cur` s`-[i piard`respira]ia. Se lipi de el, dorind s`-l absoarb` \n propria fiin]`.

158 LISA CRAWFORD

– Abby, nu!De aceast` dat`, Giles fu cel care se retrase, ridicându-se cu

hot`râre.– Când vom fi \mpreun` pentru prima oar`, spuse b`rbatul,

vreau s` aleg eu locul [i momentul. Un loc lini[tit, ad`ug` el, undes` nu fim \ntrerup]i mult timp.

– Cât de mult? [opti ea.– O lun`. Un prieten are o cas` \n Kashmir, pe care ar fi \ncântat

s` ne-o \mprumute – dac` po]i suporta gândul s` fii doar cu mineatât de mult timp…

– Vreau s` fiu cu tine tot restul vie]ii, spuse Abby simplu,luându-i mâna [i a[ezând-o deasupra inimii ei care b`tea cu putere.

– Iubita mea, acesta este un sentiment cu care sunt total deacord.

Sfâr[it


user

Formato

gianninajollys

Barbatul de gheata - cartidedragostepdf.files.wordpress.com · dar atitudinea „la naiba cu...

Documents

Transcript of Barbatul de gheata - cartidedragostepdf.files.wordpress.com · dar atitudinea „la naiba cu...