Unitatea de învăţare I

Curs opţional A 1 LITERATURĂ ROMÂNĂ

Motivul „jerfei zidirii” în sud-estul european

Semestrul II

Tematică:

1. Compoziţia motivică şi semnificaţia mitică (Monastirea Argeşului vs. variantele sud-

dunărene)

2. Variantele balcanice (greceşti, croate, bulgare, româneşti, maghiare, sârbeşti)

Obiective:

- însuşirea de către studenţi a principalelor motive poetice ale baladei Monastirea

Argeşului

- cunoaşterea celor mai importante tipuri de variante ale motivului „jerfei zidirii”

- reţinerea principalelor variante balcanice

- diferenţierea variantelor româneşti de cele sud-dunărene

Timp alocat: 6 ore

Bibliografie minimală:

Bădescu, Horia, Meşterul Manole sau imanenţa tragicului, Bucureşti, Editura Cartea

Românească, 1986

Bernea, Ernest, Spaţiu, timp şi cauzalitate la poporul român, Bucureşti, Editura Humanitas,

1997.

Bîrlea, Ovidiu, Meşterul Manoli, în „Limbă şi literatură”, vol. III, 1973, p.547-552.

Dumitru Caracostea, Material sud-est european şi formă românească, Poezia tradiţională

română, Bucureşti, Editura pentru Literatură, vol. II, 1965

Eliade, Mircea, Meşterul Manole, Iaşi, Editura Junimea, 1992

Eliade, Mircea, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, 1980

Taloş, Ion, Meşterul Manole, Contribuţii la studiul unei teme de folclor european, Bucureşti,

Editura Minerva, 1973

Teodorescu, Alexandru, Lucian Blaga şi cultura populară românească, Iaşi, Editura Junimea,

1983

Munteanu, Elisabeta, Motive mitice în dramaturgia românească, Bucureşti, Editura

Minerva, 1982

Unitatea de învăţare I

1. Compoziţia motivică şi semnificaţia mitică (Monastirea Argeşului vs. variantele sud-

dunărene)

1 Mitul jerfei zidirii este un mit caracteristic pentru zona sud-est europeană cu o mare

pondere ca motiv în folclorul literar şi în literatura cultă românească.

Acesta a fost studiat de numeroşi cercetători, care au relevat particularitatea sa la fiecare

popor (romani, sârbi, croaţi, greci, bulgari maghiari) şi cu deosebire originalitatea modului

românesc de interpretare.

În binecunoscuta variantă a lui Alecsandri întâlnim opt motive poetice cărora, dându-le

denumiri adecvate, le vom surprinde rolul pe care îl au în articularea compoziţională a baladei

şi în relevarea semnificaţiilor etice ale acesteia.

1. Motivul zidului părăsit (versurile 1-64) : Le nivelul operei epice din care face parte,

motivul are funcţie expoziţională, versurile acestei secvenţe detaliind circumstanţele de loc şi

pe cele referitoare la personajele acţiunii ce urmează ase desfăşura.

Din punct de vedere compoziţional, deci estetic, motivul are funcţie de expoziţie, din punct de

vedere folcloric (ideea ce este întâlnită la Caracostea şi preluată şi de Eliade) are un caracter

ritual. În toate celelalte forme sud-est europene acţiunea începe cu misterioasa prăbuşire a

zidurilor, pe când în variantele româneşti firul epic debutează cu căutarea unui loc propice

pentru construirea mănăstirii.

2. Motivul surpării zidurilor (v 65-88). Dacă motivul anterior avea funcţie compoziţională

de expoziţie, acest motiv va avea pe aceea de intrigă a conflictului. Se poate observa o

particularitatea a variantelor româneşti şi anume că acestea o tratează dintr-o persoectivă înalt

estetică, deoarece conflictul evoluează dintr-o perspectivă psihologică bine marcată. Că c-t

faptele se acumulează, balada înaintează rapid spre un tragism intens care creşte vertiginos

odată cu încercările la acre este pusă rezistenţa bărbătească a marelui meşter. Motivul surpării

zidurilor are, fără îndoială, un rol hotărâtor.

Carcostea observă că acest conflict psihologic se concentrează, de fapt, în jurul marelui

meşter în variantele româneşti (Manole rămâne mereu în centrul atenţie), spre deosebire de

variantele sud-dunărene în care interesul se îndreaptă spre soţie şi dragostea ei maternală.

3. Motivul visului (versurile 89-124) este acela de propulsare a acţiunii ajunse, aparent, în

impas. Completează, pe de altă parte intriga, instalată de motivul anterior, apariţia lui, în

textul baladei fiind determinată de eşecul zidarilor; aduce, de fapt, remediul eşecului prin

întoarcerea firului epic al baladei. Are o încărcătură psihologică destul de mare deoarece

pregăteşte introducerea în compoziţia baladei al celui de-al patrulea motiv.

4. Motivul femeii destinate zidirii (v. 125-189) .Micea Eliade leagă necesitatea sacrificiului

de „un mit cosmogonic, adică cel acre explică creaţia prin uciderea unui Uriaş primordial

(tip Ymir): organele lui dau naştere diferitelor regiuni cosmice1”şi aşează sursa spirituală a

riturilor noastre de construcţie „în acest orizont mitic”.

Acest motiv are cea mai mare încărcătură estetică pentru că aduce în faţa noastră cele două

personaje centrale ale acţiunii, ca fiind purtătoarele tuturor simbolurilor prezente în baladă.

Opoziţia om vs destin se rezolvă prin supunerea omului după ce, doi eroi s-au aflat în

opoziţie, unul cu celălalt, Manole dorind s-o împiedice pe Ana de aşi urma un destin tragic,

iar aceasta înfruntând cu abnegaţie, şi depăşind piedicile ivite în cale-i de însuşi omul iubit.

5. Motivul zidirii treptate (versurile 190-256) are o valoare complementară faşă de motivul

anterior. Destinul estetic al temei în aceste două motive s-a realizat (Carcostea)2 pentru că

sacrificiul creator nu mai intra, la data destul de apropiată de timpurile moderne ale plăsmuirii

baladei (sec. al XVI-lea), în ordinea firească a lucrurilor, ca în vechile mituri cosmogonice

despre care vorbeşte Mircea Eliade.

Simţul artistic popular a exploatat motivul femeii destinate zidirii şi pe cel al zidirii treptate în

direcţia categoriei estetice a tragicului. Acolo unde variantele sud-dunărene realizează sumar

moartea violentă şi imolarea fiinţei umane, variantele româneşti detaliază.

1 Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980, p. 187.2 Dumitru Caracostea, Material sud-est european şi formă românească, Poezia tradiţională română, Bucureşti, Editura pentru Literatură, vol. II, 1969, p. 185-223

Geniul artistic al „autorului” popular dozează excelent argumentările tragismului: pasajele nu

sunt reluate întocmai, ci în fiecare dintre ele se adaugă un vers nou care punctează gradat

intensitatea dramatică a situaţiei:

Zidul rău mă strînge

Trupuşoru-mi fringe

………………………

Zidul rîu mă stringe

Copilaşu-mi plânge

………………………

Zidul rău mă strînge

Viaţa mi se stinge!

Motivul zidirii treptate concretizează esteticul ritual imolării pentru ca mănăstirea să

primească în acelaşi timp viaţă şi suflet.Se paote afirma că victima îşi urmează existenţa după

moarte, tot pe pământ, nu în corpul său fizic, reincarnare, ci în corpul cel nou - construcţia –

pe care a animat-o jertfa ei.

6. Motivul conflictului feudal (v. 257-304) este de ordin interior, categoric că nu asistăm,

propriu-zis, la o ceartă manifestă între voievod şi cei zece meşteri Voievodul, aflând de la

aceştia că pot ridica o altă mănăstire Mult mai luminoasă /Şi mult mai frumoasă!, dă ordin,

pur şi simplu, să i se taie schelele. Cercetătorii sunt de părere că acest motiv marchează

distanţa dintre idealul artistului de vocaţie şi spiritul îngust al conducătorului politic medieval

(şi nu numai!). Prin sacrificiul lucrătorilor Negru Vodă devine odios. Avem a face cu un

conflict între orgolii: pe deoparte orgoliul vocaţiei lor artistice uşor de descifrat în răspunsul

dat de Manole şi tovarăşii săi, de altă parte orgoliul nutrit egoismul omului politic.

funcţionalitatea estetică evidentă a conflictului feudal, în primul rând compoziţională, este de

a pregăti baladei un deznodământ pe potriva marilor consumuri de energii spirituale care s-au

cumulat pe parcursul baladei (şi a legendei)

7. Motivul icaric (v. 305-337) cumulează, la sacrificiul ritual al femeii, jertfa general-umană

cerută de atingerea unui ideal către acre se tinde cu întreaga fiinţă. Dragostea celor doi,

sacrificaţi dramatic pe altarul capodoperei arhitectonice, primeşte o dezlegare mitică.

Caracostea observă, pertinent, diferenţa dintre variantele sud-dunărene şi cele româneşti

acere reţin permanent pe meşterul Manole în centru atenţie. Moartea lui este de fapt o marte

psihologică, nu ne este prezentată ca un accident tehnic, pur şi simplu.

Pe de altă parte descriere morţii lui Manole este susţinută de versuri de o mare expresivitate.

7. Motivul fântânii (v. 338-343) clădeşte în jurul personajului principal un adevărat nimb

sacru. Manole domină finalul baladei, printr-un nou simbol – simbolul fântânii – ce poate fi

interpretat ca unul al creaţiei eterne, al debitului ei inepuizabil şi exemplar, al faptului că,

numai omul cu vocaţie poate birui timpul.

EVALUARE:

1. Găsiţi varianta lui Alecsandri şi recunoaşteţi motivele

2. Explicaţi fiecare motiv în parte

3. Sesizaţi diferenţele între motivele variantei romaneşti şi cel sud-dunărene

4. Care este cel mai important motiv? Argumentaţi

Rezumatul Unităţii de învăţare I

În literatura de specialitate întâlnim o variantă foarte cunoscută a lui Alexandri şi, prin

analiza acesteia distingem opt motive esenţiale ale baladei Monastirea Argeşului.

1. Motivul zidului părăsit

2. Motivul surpării zidurilor

3. Motivul visului

4. Motivul femeii destinate zidirii

5. Motivul zidirii treptate

6. Motivul conflictului feudal

7. Motivul icaric

8.Motivul fântânii

Această variantă are particularităţi specifice unde prin comparaţie cu celelalte variante sud-

dunărene scoate în evidenţă sensibilitatea şi inteligenţa geniului creator românesc.

Unitatea de învăţare II

1.Variantele balcanice ale motivului jertfei zidirii

Originea sud-dunăreană a baladei Meşterului Manole, remarcată de Odobescu încă din

1879 (Biserica de la Curtea de Argeş şi legenda Meşterului Manole), a fost definitiv

demonstrată de Kurt Schladenbach în studiul său din 1894: Die aromunïsche Ballade von der

Artabrücke („Jahresberich des Intastitus für rumänische Sprache”, I, Laipzig , p. 79-121.)

Principalii cercetători la cere găsim materiale referitoare la baladele sud-est europene sunt

Sartori, Sébllot, Săineanu, Krauss şi Carcostea unde sunt exemplificate, în funcţie de originea

acestora, variantele româneşti şi cele străine.

Versiunile greceşti vorbesc despre un pod peste Arta, care se dărâma necontenit în

timpul nopţii. Într-o variantă se aude vocea arhanghelilor, care vesteşte că trebuie zidit

„un copil al oamenilor” pentru ca lucrarea să poată dura. Se apropie dimineaţa, şi soţiei

meşterului i se spune că i-a căzut inelul în temelii. Femeia, panicată, se coboară sa-l

caute şi este zidită de vie. Ea moare blestemând podul, acre de atunci tremură ca frunza.

Într-o variantă din dialectul Korkyra, este vorba de 45 de meşteri şi 60 de calfe care

lucrează zadarnic de orei ani. Se aude grasul unui duh (stihion) care le spune să zidească

pe soţia marelui meşter. Acesta, înţelegând că trebuie să moară, blestemă podul să

tremure, dar, îşi aduce aminte că fratele ei ar putea trece şi el pe acolo şi atunci îşi ia

înapoi blestemul.

Varianta iugoslavă din Herţegovina, povesteşte cum, la clădirea podului peste Mostar a

fost zidită o ţigancă. Aceasta avea un copil şi a cerut meşterului s-o lase să-l alăpteze.

Meşterul refuză, şi de aceea, până la sfârşitul secolului al XIX-lea, se prelingeau picături

prin crăpăturile zidăriei. Se mai povesteşte că meşterul s-ia făcut aripi de pasăre şi a

zburat din înălţime apodului. Picăturile de lapte acre se scurg din piatră sunt cunoscute

şi în legenda clădirii oraşului Teshang şi Bosnia şi a podului peste Struma din Bulgaria.

Dintre variantele bulgăre cea mai lungă povesteşte cum Meşterul Manole zideşte de

zece ani o cetate ce nu o poate sfârşi. Varianta este asemănătoare cu cea românească,

astfel meşterul face un pact cu ceilalţi ca prima soţie care vine să fie sacrificată. El,

pentru a o proteja pe soţia sa, o roagă să facă diverse activităţi (să vânture 9 saci de grâu,

să-i ducă la moară, să spoiască locuinţa etc.) şi numai după aceea să vină. Ajungând

foarte repede la cetate (fiind vrednică) meşterii îi spun că a scăpat inelul de căsătorie în

şanţul temeliei. Dându-şi seama că este zidită începe să plângă şi să ţipe. Meşterul

marcat de cele întâmplate nu mai are curajul să se ducă acasă, să dea ochi cu copiii.

Balada se încheie astfel:”de aceea, măi frate, nu-i bine jurământ om să facă pentru că

adesea, mai frate, omul se înşeală”.În alte variante, finalul este cererea soţiei să i se lase

sânul nezidit ca să-şi poată alăpta copilul. Dar există şi alte variante în acre femeia

blestemă podul să tremure s-au îşi blestemă soţul să „n-aibă parte de nimic!”

Printre capodoperele literaturii universale au fost considerate variantele sârbeşti.

Astfel. Balada începe cu cei trei crai care clădesc de trei ani cetatea Scadarul, dar o zână

le surupă noaptea lucrarea. Sunt controverse în a înţelege acţiunea sa: le distruge

lucrarea pentru că este voinţa ei sau era silită? Deoarece tot ea destăinuie fratelui celui

mare că munca va fi zadarnică atâta timp când nu vor găsi, şi nu vor aduce, ca să fie

zidiţi în temelie, pe cei doi fraţi gemeni, Stoian şi Stoiana. Trei ani gemenii sunt căutaţi

de credinciosul Dişimir, fără să-i găsească. Numele gemenilor au legătură cu verbul

stoiati „a sta”. Dacă ar fi găsiţi, fraţii gemeni (fiind de fapt idealul propriul zis!) ar trebui

să participe la statornicia construcţiei şi implicit la statornicia absolută. Soarta este alta.

Aceştia nu sunt găsişi şi zâna le spune că ar trebui să sacrifice prima soţie acre vine la ei

cu merinde.

Cei trei prinţi se leagă prin jurământ să nu dezvăluie soţiilor hotărârea luată, dar numai

mezinul, Goico, se ţine de cuvânt. Soţia lui apare prima, pentru a aduce mâncare şi

ajunsă acolo începe să fie zidită, fără a înţelege ce se întâmplă cu ea. Realizează numai

atunci când zidul ajunge la piept, şi cere, cu o ultim suflare, două lucruri: să i se lase

sânul afară pentru a-ţi alăpta copilul şi să i se facă o ferestruică în dreptul ochilor.

Balada este o încărcătură emoţională evidentă în literatura de specialitate.

Versiunea maghiară are în atenţie cetate Deva la acre lucrează zadarnic 12 meşteri.

Meşterul Clemens hotărăşte că prima soţie care va veni cu mâncare dimineaţa să fie

sacrificată. Interesant de remarcat că aici nu intervine nici o destăinuire suprafirească

(duh, zână, vis) şi nici nu asistă la jurământul (des întâlnit în alte variante balcanice) al

meşterilor. Când apare soţia meşterului acesta se roagă la Dumnezeu să-i scoată fiare în

cale şi să stârnească un uragan. Totuşi destinul a vrut altceva. Femeia ajunsă pe şantier

este înştiinţată de meşter de soarta cere i-a fost hărăzită. Soţia este însoţită de copilul său

care începe a plânge. Ea îl consolează spunându-i că mai „sunt copii buni care îl vor

legăna, şi păsări, care îi vor cânta”. Motivul copilul orfan este întâlnit în mai toate

variantele sud-estice şi cele româneşti. Finalul nu este spectaculos, meşterul nu mai poate

dormi de plânsul copilului.

EVALUARE:

1. Încercaţi să găsiţi elemente comune ale tuturor variantelor balcanice

2. Încercaţi să identificaţi elemente specifice ale tuturor variantelor balcanice

3. Faceţi o paralelă între variantele româneşti şi cel balcanice

Rezumatul Unităţii de învăţare II

Principalii cercetători la cere găsim materiale referitoare la baladele sud-est europene sunt

Sartori, Sébllot, Săineanu, Krauss şi Carcostea unde sunt exemplificate, în funcţie de originea

acestora, variantele româneşti şi cele străine. Primul român care s-a preocupat de originea

sud-dunăreană a baladei Meşterului Manole, remarcată de Odobescu încă din 1879 în studiul

Biserica de la Curtea de Argeş şi legenda Meşterului Manole.

Motivul jertfei zidirii are o largă circulaţie în Balcani. Astfel, întâlnim variante greceşti,

iugoslave, bulgare, sârbeşti, maghiare alături de cele româneşti. Toate aceste variante au atât

elemente specifice cât şi comune.