Balada spânzuraţilor
2
Balada spânzuraţilor Fraţi muritori, ce după noi trăiţi, Să n-aveţi inimi înrăite pentru noi, Căci, de-aveţi de noi, sărmanii, milă, Curând, Dumnezeu va avea de voi grijă. Aici, ne vedeţi legaţi, cinci, şase: Cât despre carnea, prea desfrânată, Ea este deja mistuită şi putrezită, Iar oasele-s cenuşă şi pulbere. De păcatul nostru nimeni să nu râdă; Ci pentru îndurare, Domnului să vă rugaţi! De vă numim fraţi, n-ar trebui dispreţ s-aveţi, deşi am fost condamnaţi de lege. Totuşi, voi stiţi Că nu toţi oamenii au darul înţelepciunii. Iertaţi-ne, căci ne-am îndreptat, Faţă de fiul Fecioarei Maria, Şi fie ca îndurarea să existe pentru noi, Ferindu-ne de a infernului forţă. Noi suntem morţi, sufletul să nu ni-l hărţuiţi, Ci pentru îndurare, Domnului să vă rugaţi! Ploaia ne-a potolit si ne-a spălat, Iar soarele ne-a secătuit şi-ntunecat. Coţofane şi corbi ochii ni i-au sfârtecat Şi ne-au ciugulit barba şi sprâncenele. Nicicând nu ne-am găsit pacea Când aici, când colo aidoma vântului, Ce ne poartă după a sa plăcere, Ciupiţi mai mult de păsări decât degetarele de ac. Asemeni nouă să nu fiţi; Ci pentru îndurare, Domnului să vă rugaţi! Prinţe Iisuse, ce atotputernic eşti, De a Infernului stăpânire să ne păzeşti: Cu el nu se face şi nu se schimbă nimic. Muritorilor, aici nu e loc de ironii; Ci pentu îndurare, Domnului să vă rugaţi!
-
Upload
oana-bogzaru -
Category
Documents
-
view
547 -
download
0
Transcript of Balada spânzuraţilor
Balada spnzurailor Frai muritori, ce dup noi trii, S n-avei inimi nrite pentru noi, Cci, de-avei de noi, srmanii, mil, Curnd, Dumnezeu va avea de voi grij. Aici, ne vedei legai, cinci, ase: Ct despre carnea, prea desfrnat, Ea este deja mistuit i putrezit, Iar oasele-s cenu i pulbere. De pcatul nostru nimeni s nu rd; Ci pentru ndurare, Domnului s v rugai! De v numim frai, n-ar trebui dispre s-avei, dei am fost condamnai de lege. Totui, voi stii C nu toi oamenii au darul nelepciunii. Iertai-ne, cci ne-am ndreptat, Fa de fiul Fecioarei Maria, i fie ca ndurarea s existe pentru noi, Ferindu-ne de a infernului for. Noi suntem mori, sufletul s nu ni-l hruii, Ci pentru ndurare, Domnului s v rugai! Ploaia ne-a potolit si ne-a splat, Iar soarele ne-a sectuit i-ntunecat. Coofane i corbi ochii ni i-au sfrtecat i ne-au ciugulit barba i sprncenele. Nicicnd nu ne-am gsit pacea Cnd aici, cnd colo aidoma vntului, Ce ne poart dup a sa plcere, Ciupii mai mult de psri dect degetarele de ac. Asemeni nou s nu fii; Ci pentru ndurare, Domnului s v rugai! Prine Iisuse, ce atotputernic eti, De a Infernului stpnire s ne pzeti: Cu el nu se face i nu se schimb nimic. Muritorilor, aici nu e loc de ironii; Ci pentu ndurare, Domnului s v rugai!
