Nichita StanescuBalada motanului Motan m-as fi dorit sa fiucu coada-n sus, cu blana-n dungi,cu gheare si mustete lungi,c-un ochi verzui si-un ochi caprui.La ora cnd trs-grapiszapada noptii se adunaeu, cocotat pe-acoperis,sa urlu a pustiu la luna.Si-atuncea, sapte gospodinesa dea cu bolovani n minesi sa ma-njure surd, de Domnul,ca le-am stricat, urlnd, tot somnul.De sus, din vrful saptamnii,sa le rnjesc urlat, scrbos:iubesc doar locul nu stapnii,precum fac cinii pentr-un os.Si iarasi sapte gospodinesa dea cu bolovani n mine,iar eu sa urlu, urlu-ntrunaatt ct n-o apune luna.Motan m-as fi dorit sa fiucu coada-n sus, cu blana-n dungi,cu gheare si mustete lungic-un ochi verzui si-un ochi caprui.Cnd zorii ziua o deznoadasa ma tot duc, sa ma tot ducsi tinicheaua prinsa-n coadas-o zdranganesc pe strazi, nauc.Jegos si obosit, apoi,cu matele n liturghie,sa ma adun, sa ma-ncovoiprin albiturile-n frnghie.Ca-n fata unui sobolanspinarea sa mi-o fac colansa scuip, sa scuip si-n urma iarhai-hui sa plec pe strazi, hoinar.Pisicile de prin vecinisa le gonesc pe la pricini,sa-mi fete fiecare-un puic-un ochi verzui si-un ochi caprui.Iar cnd o fi uitat sa morla crciuma din mahalasorbita-n calea pumnilorposirca acra viu sa stea."Hei... viata, viata... iesi din corthai, pune-mi-te iar pe dant...te uita... zace colo-n santmotanul mort, motanul mort..."