Amintirile satenilor despre romnul ce detine recordul de longevitate n tara noastra, culese din catunul unde si-a dus traiulAm ajuns pe urmele romnului ce a trait 148 de ani. Am plecat din Cluj pe o ninsoare mocaneasca ntr-un autobuz plin de sateni ngndurati si necajiti. E saracie mare pe aici, avea sa ma avertizeze din capul locului Lazar Muresan, secretar la Primaria Recea-Cristur, omul care a avut o contributie esentiala la mplinirea demersului meu jurnalistic. Vin de la rude, tocmai de la Timisoara, am fost cu treburi, spune o tnara gospodina din Panticeu, ce-si sprijina capul pe geam. Pe Dealul Clujului e un adevarat rasarit de viata la primele ore ale diminetii. Soferul ratei opreste la un moment dat. Trec diafane, ca adevarate printese, doua caprioare. Am ntlnit deunazi si un lup, porci misteti ct lumea!. Ajungem la Recea-Cristur. Harnicul secretar Lazar Muresan e treaz de la ora 4.00. Scoate din fisetul de fier documentul ce ma intereseaza. Act de moarte nr. 8, ntocmit pe 17 martie 1952, la doua zile de la decesul lui Maftei Pop. Scrie negru pe alb: nascut n satul Valea Loznii, regiunea Cluj, raionul Dej, badea Mastei, cum i spun satenii, a murit n satul Osoi la vrsta de 148 de ani, pe 15 martie, la ora 20.00. Cauza mortii: senilitate. Femeia unde a dormit ultima noapte, pe atunci o copila de 12 ani, Maria Sabou, povesteste cum seara s-a culcat linistit ca un prunc, afara, n poiata animalelor, iar dimineata, cei din familia sa, ce l gazduia de ceva vreme, l-au gasit rece. Timp de peste un secol, badea Mastei condusese la groapa sute de sateni, fiind singurul barbat parca evadat n timp ce traise evenimentele satului n lunga lor desfasurare, fiind contemporan n acelasi timp cu strabunii dar si cu strastranepotii satului si care si ei aveau sa se duca la un moment dat. Iar Pop a ramas ca un martor al lui Dumnezeu pe pamnt pna n martie 1952.mbarcati n Dacia Primariei Recea-Cristur (acum noua resedinta a satului Osoi), ma asteptam ca pe piscurile dealurilor nalbite sa-i zaresc pe stramosii unor nemuritori ca Mastei, pe urmasii lui Pintea sau ai lui Toma Alimos. Minune! Este a doua oara cnd sunt oprit din drum. La cteva zeci de metri de fosta resedinta de comuna (Ciubancuta), ne oprim sa traverseze drumul o alta caprioara. Speriata la vederea dihaniei pe patru roti, cauta cu botul nconjurat de abur padurile nca reci. Ei bine, prin astfel de locuri a trait personajul de care va povestesc, contemporan strastrabunicilor nostri. Care traia pe vremea lui Napoleon si a lui Tudor Vladimirescu si a murit nainte sa ajunga la putere Nicolae Ceausescu! Voinic, omul nensurat si fara casa venea cu padurea n spate, apoi cerea cte un blid de mncare de la fiecare gospodarieCu 61 de ani n urma, daca ajungeai aici puteai vedea cum rasare dintre brazi un paltin urias mergator. Se ndrepta catre sat purtnd printre crengi bratele vnjoase ale lui badea Maftei. Cu cioarecii nnegriti de la nespalare, omul voinic aducea din padure lemne chiar si de la distante mari, zece-cincisprezece kilometri. Daca nimereai n zi de sarbatoare, vedeai o figura de dac, cu pletele n vnt si mustata latoasa, cum cara n spinare o ulcea de lut cu de-ale gurii. Plina cu mncarea daruita de sateni omului ce a trait nensurat, fara familie si casa. Oamenii povestesc ca Maftei Pop a poposit pe aceste meleaguri n tinerete. Fugise din satul natal Valea Loznei dupa ce lovise imprudent o copila, omornd-o. Pe atunci nu te cautau pentru faradelegi dect acolo unde-ti duceai veacul.Ajungem la Osoi dimineata, dupa ce localnicii ndestulasera deja cu grija lor oile si vitele. Un cuplu de octogenari (foto) tocmai dejunasera. Mamaliga goala. La alta casa, Rozalia Muresan facuse cteva prescuri si se pregatea sa ne omeneasca cu placinte cu brnza ncropite ad-hoc, prajite n tigaie, si horinca. Tare primitori oameni. Nu se poate mnca pinea nesfintita, ca-apoi te transformi n liliac!, spune batrna apasat si nu se lasa pna nu ne duce sa-i vedem florile. No, haideti sa-mi vedeti dragele mele flori. Si deschide larg usa din lemn. No, astea-s florile mele. Si pupa n bot vacile ei dragi. Un adevarat cult al animalelor, mai ales ca oamenii traiesc de pe urma lor.Portretul lui badea MasteiVa voi prezenta pe rnd povestile despre badea Maftei spuse de fiecare dintre satenii ntlniti care l-au cunoscut pe cnd erau copii. Din informatiilor lor reiese un portret amanuntit al acestui Matusalem al Romniei. Se purta cam neglijent, mai ales cnd au nceput sa-i mai cedeze puterile. Cioareci cam murdari, camasa de stofa descheiata, suman. Vara purta un clop de paie, iar iarna o caciula de miel ndesata. Voinic, nalt de circa 1.80, a avut o vreme plete. Parul i era negru, albit pe alocuri si uneori lasa sa-i atrne o mustata haiduceasca. Avea un ten frumos, nsa bronzat, pentru ca statea mai mult pe afara. Bucalat, desi slab n restul corpului. Femeile l descriu chiar ca fiind un barbat chipes. n ultimii ani nsa neglija sa se spele si de aceea raspndea uneori un miros urt. De multe ori gospodarii l si despaducheau, nsa aceasta era o practica ntlnita frecvent pe vremea cnd nu prea existau sapunuri, asa nct gnganiile cu pricina se cam purtau la acea vreme. Pieptul fibros era nvelit de o coama deasa. Avea par ca o blana de vulpe - padure. Vorbea rau, pe nas - fornait, si un pic cam greu. Umbla cu o bota ntr-o mna si cu o oala voluminoasa de lut n cealalta, vas n care aduna mncarea pe care i-o daruiau periodic majoritatea gospodarilor. ntr-o vremea tinea ascuns n camasa si un cutit cu mner cioplit. Batrn fiind, nu mai apuca sa fuga dupa copiii care l necajeau ntr-un soi de joaca, si dupa ce arunca dupa ei cu ghioaga, i mai ramnea doar hangerul ca sa ameninte alti pusti obraznici. Alteori avea cu el un briceag pentru pita. n ultima perioada nsa arata ca un cersetor pentru ca nu umbla numai cu hainele murdare, ci si rupte pe alocuri. Avea o fire boema. n primii ani dupa venirea n sat muncea foarte mult. De altfel, era considerat un fel de hamal al locului, bun la toate. Batrnele spun ca el era cel care era rugat sa le transporte sacii cu porumb si alte cereale, cte 25 de kilograme, n crca. Dar cele mai grele erau lemnele pe care le aducea de la padure pentru el sau pentru altii. Si la 120 de ani povestesc batrnii ca ducea lemne mari, lungi, de la distanta de trei kilometri. nsa era considerat prostanac pentru ca vorbea un pic cam rau, dar mai ales pentru nu si-a ntemeiat si el o familie si-o gospodarie. Impresiona prin felul sau de a contempla lumea si viata. Era un om nchis n el, care intra n casa omului si statea asa, dus, fara sa zica uneori mare lucru. Mai povestea uneori din razboaiele pe care le-a ndurat, dar nu prea mult, ca vorbea rau. Iarna statea lnga soba si motaia, scapa capul. Ramnea uitat acolo pna seara cnd pleca. Era si un pic limitat, redus, spun oamenii.Ultimul lui domiciliu a fost la Ion si Viorica Magdas. Acolo dormea n poiata cu animalele, n special iarna. Vara se nvelea cu iarba grasa, iarna coada vacii si fnul ieslei i ncalzeau spatele. Cnd a venit la Osoi, l-au ntrebat satenii cti ani are si a raspuns ca n jur de 40 de ani. De atunci a mai trait nca un secol. Cnd a murit au pus taranii mna de la mna si i-au luat tot ce-i trebuie. L-au tuns, l-au barbierit, i-au ajustat mustata si l-a condus tot satul ca pe cel mai breaz dintre fiii locului. L-au ngropat lnga fierarul satului n curtea unui gospodar, Ioan Horvath. Toti susoteau si se minunau cum de a putut sa ajunga la incredibila vrsta de 140 de ani. Att ziceau ei ca are. n acte s-a dovedit ca avea mai mult cu opt ani.Revenind la portretul sau, trebuie spus ca omul nostru avea o puternica personalitate. Nu-i placea sa-l hulesti, i placea sa-l lauzi. Daca-l criticai se enerva si pleca. Trebuia sa-l lauzi ca e om harnic, cum si era. Aducea lemnul n spate si de la 15 km. Era voinic, nsa se hranea bine. Mai multe portii odata. nsa nu a umblat dupa femei sa se casatoreasca. i placea sa mearga si la hora, dar nu juca, numai statea si se uita. Se nvrtea roata. Pentru ca era si sarac, si redus, nu era bagat n seama. Spaima vietii a trait-o cu ctiva ani nainte de moarte, cnd oameni veniti de la distanta, cu masini, primele ajunse n sat, l-au pozat si consultat pe mos Maftei. Batrnul a fost convins atunci ca vor sa-l mpuste pentru crima comisa n tinerete. De teama, a plns, iar oamenii spun ca acesta a fost nceputul sfrsitului sau. Am avut sapte frati si la pascut oile am lovit un copil care a murit si de aceea am venit aici, povestea Maftei PopAm colindat satul n care oamenii si nfundasera sobele largi cu lemne pentru a se ncalzi. S-au bucurat mult sa i vizitez. Pe Fatu Pavel (91 de ani), veteranul satului, l-am gasit n vizita la sora sa, care-i poarta de grija. Maftei Pop a locuit la parintii lui Pavel o lunga perioada de timp. Venea la noi pentru ca tata pe toata lumea a omenit. Oricine a venit la noi n casa a fost respectat. Si s-a nvatat, asa ca aproape toata ziua era la noi. Si eu eram copil mic de vreo 10 ani. Badea Mastei, ai avut parinti? l-am ntrebat, povesteste batrnul. Am fost sapte frati, iar eu toata viata mea am umblat cu animalele si oile la pascut. Si cnd am fost odata mi s-a ntmplat un lucru rau. Un copil o stricat apa la vite si eu l-am lovit cum l-am lovit ca nu a mai trait. Si eu de frica aceea am fugit aici, ca nu m-a mai cautat nimeni. Si aici mi-am dus viata, i-a raspuns Maftei Pop. Pavel Fatu spune ca aflase cti ani are batrnul: Avea 140, stiam de atunci. Eu l-am apucat batrn. A stat si la un unchi al meu, Pop Ilie, ctiva ani. Eu eram copil si l-am apucat batrn. Era om mare, n-o mai fost la noi asa om nalt. De ce a ajuns la vrsta asta? Ne povestea ca si parintii sai o trait cte o suta si ceva. Acolo avea un trai mai rau ca la noi n sat. Nu s-a mai ntors acasa la el si nu a mai tinut legatura cu familia. Spunea nsa ca bunicii sai iar au trait mult. A fost om redus, dar era om sanatos, nu nebun.Spaima vietii, o fotografieUltima perioada a vietii, Matusalem al Romniei a locuit la familia Mariei Sabou, care avea 12 ani la acea vreme. La un moment dat a venit o echipa de la oras sa-l pozeze si sa-i ia interviuri. Au venit cu o masina, nu erau masini pe atunci, ca parintii mei s-au si speriat. Au cobort trei oameni frumos mbracati. Unul avea asa, ca un crac (e vorba de un trepied n. red.). L-a luat mama pe Mastei din casa de subtioara si l-a dus pe pispa afara. Cnd a vazut-o pe mama mea ca se retrage de lnga el si unul din oameni si pune o crpa n cap si care s-a bagat sa-i faca o poza, el s-o nfricat. Si-o facut cruce si a nceput sa plnga. A crezut ca i-au luat urmele pentru fapta sa si acum l mpusca. Erau oameni nalti ca dvs, trei de toti, unul cu cracu ala (trepied n. red.), al doilea scria si al treilea vorbea cu el, l ntreba una si alta. A scos dintr-o servieta ceva ca un tablou si a scris pe el, a spus Maria Sabou (73 de ani), fiica Floricai Magdas, gazda ultima a lui Maftei Pop. Florica, m-ai lasat sa ma omoare aici, sa ma puste. Florica, am venit din razboi si aistea ma pusca, povesteste ea ca a spus Maftei. A plns si a fost foarte afectat. Mai mult de aici i s-a tras. Florica, eu s beteag rau, eu i muri. I-a zis lui mama sa-i aduca apa. S-a culcat seara si a doua zi l-a gasit mort. Cnd s-o dus tata la el, ca avea pat n poiata, nu mai sufla, povesteste Maria Sabou.Faptul este confirmat si de Pavel Fatu: La un moment dat au venit acei domni de la Bucuresti si l-au pozat. Lasati-ma, nu ma omorti!, asa striga. Vrem sa te avem n evidenta, i-au raspuns aceia. A mai trait dupa aia vreo ctiva ani, dar l-au bagat n boale. Venea si povestea cum au vrut sa-l mpuste cu poza aceea. Ca au aflat ca am prapadit copilul, zicea el. S-a speriat rau, cteva nopti n-a dormit.Un alt episod din viata lui mos Maftei este descris de Ion Suciu (74 de ani), din localitatea Pustuta. Sateanul si aminteste cum a mers cu colegii de clasa a V-a la Primarie sa-i cnte La multi ani lui Maftei: Eram elev la scoala la Ciubancuta si a venit o comisie acolo. Si era primarul de la Jurca si i-au luat o declaratie, atunci avea mult peste suta, aproape de 140 de ani, cnd a murit. L-a chemat acolo, la Primarie, si ne-am dus si noi, elevii de la scoala, sa vedem asa un om n vrsta, cel mai n vrsta din tara. Arata destul de bine n 1951. Avea zbrcituri pe fata, arata ca fiind n etate. Avea camasa din aia tesuta la tara, descheiata, era n costum national cum se purta odata. Era parca primavara cnd ne-am dus cu clasa sa-l vedem si sa-i cntam La multi ani. Avea palarie, nu era carunt tare, avea parul jumate alb, jumate negru. Avea asa, o vorba domoala, ardelenesca. Eu aveam cam 11 ani. Ne-a impresionat ca avea o vrsta asa naintata. Comisia care a venit nu stiu de unde era, daca de la Cluj sau Bucuresti. Cred ca au fost de doua ori.A trait ca n-a avut griji toata viataParerile oamenilor n privinta longevitatii lui Maftei sunt mpartite. Maria Sabou crede ca lipsa grijilor l-a ajutat sa traiasca att de mult: Uluca de lut o punea pe cuptor sa se ncalzeasca mncarea. Si mnca cu lingura de lemn. Se trezea si mbuca pna si noaptea. Cnd era frig tare, nu-l lasam sa se culce n poiata. i asterneam lnga cuptor boanda, niste toale sau un cojoc de oaie. Si se punea acolo si dormea. Dar nu vroia sa-i pui perna la cap, numai doua lemne. Dormea cu mna sub cap, sprijinita pe lemn. N-o trait nvelit niciodata.Altii spun ca l-a ajutat si horinca. Bea cte un pic, nu era betiv. Nu e vorba de aer curat, pentru ca la noi sunt multi care dorm afara. Si sotul meu a fost cioban 10 ani si numai afara a dormit. Iar mncarea e aceeasi pentru toti aici. Malai, dulceata, cartofi. A avut si pipa din lemn. Punea tutunul si-l mesteca uneori, alteori fuma din pipa. Daca pe la 100 de ani era falnic ca un tinerel, catre ultimii ani a devenit mai aplecat, nu foarte nalt. Purta crje. Cu aceea fugea dupa noi. Cu bota si zicea ca-i furam pipa. Mai bea cte putin horinca. Pe atunci nu se prea bea. Poate si asta l-a facut sa fie longeviv. Carne nu prea mnca. Acum din cauza mncarii e lumea bolnava. Eu am mncat dulceata, zarzavat, brnza, lapte, ce aveam atunci. Dar nu atta carne si salamuri. Frigeam cartofi n jar si el mnca. Nu faceam cu carne. Taiam o ceapa, asa mncam miercurea, vinerea, lunea. Acum mor oamenii de tineri. Aer curat are toata lumea aici. Dar noi atunci aveam si hainele naturale, nu supraelastice. Am umblat cu rochii de pnza facute cu mna.. Pe atunci exista si o armonie generala. Mai bine era atunci, oamenii erau mpacati, linistiti. Se ajutau unii pe altii, si sapau gradinile, si la plug, si n zi de sarbatoare veneam si aram la omul care nu putea singur, ca sa-l ajutam. Si munceam att de mult, ca se rodea carnea de pe picioare, ca desculta mergeam naintea vacilor sau cu opincile, spune Rozalia Muresan. Si n casa parintilor ei Maftei Pop a locuit o perioada. Ce, doar n-oi vrea sa traiesti ct Maftei, a ramas zicala satuluiA ramas o zicala a satului, spune Rozalia Muresan. Da ce, vrei sa traiesti ct Maftei, 140 de ani?. Asa se zice. Doar ave hrtie, asa stiam ca are attia ani si nainte si ncoace anii astia.Rozalia Ciupe, din Ciubanca, povesteste si ea despre Maftei: Toata lumea se mira ct i de batrn. nsa si amintea de o ntmplare din copilaria sa: Zicea ca a avut si el ma si tata, si o mnat la animale (era cioban n. red.). Si o mers ntr-un porumb la om si o stricat, si el saracul s-o temut si s-o bagat ntr-o cnepa si s-o culcat acolo. Era copil. A adormit si omul l-o luat si l-o batut. De acolo s-a dereglat un pic la cap. Satenii spun ca a trait mult pentru ca era fara griji: A ajuns la vrsta asta pentru ca n-a avut nicio grija. N-avea grija zilei de mine. Nu l-am vazut asa enervat, doar daca venea cineva strain, doar ase.Tot satul a fost la nmormntareRozalia Ciupe mai aminteste ca Maftei si dadea seama ca e rau sa fii singur: Aveam eu doi frati holtei (nensurati). Si el zicea: nsurati-va, sa aveti si voi o mama, adica mama soacra, povesteste femeia. Se saturase singur, fara familie ntr-un sat strain. Dar pna la urma s-a nvatat si l-a considerat ca al lui, nsa dorul de rude nu s-a ostoit. Chiar daca a trait singur, mos Maftei a fost condus pe ultimul drum de tot satul. Nenea Mihai ne-a aratat unde este nmormntat (foto). Eu despre Mastei aflasem ca era din Valea Loznii. 140 de ani am stiut ca a avut. A murit la vecina mea, n poiata. Oamenii satului i-au cumparat sicriu, l-au schimbat de haine. L-au aranjat, tuns barbierit. Cum au putut. L-au ngropat cu preot, crestineste. Locul sau de veci, e situat n curtea unui satean. Nenea Mihai mi l-a aratat. Uite aici e ngropat, n gradina la Nicolae Ciupe. nsa crucea n-a mai rezistat, a putrezit. Dar am reperat locul si l-am fotografiat (vezi imaginea!). Acolo venisera sa-I poarte pe ultimul drum toti satenii! Murise Nemuritorul din Osoi. Vroia sa aiba si el animale chiar daca nu avea casa, ca sa primeasca brnzaSimion Dobrus (88 de ani, foto) spune ca oamenii nu l-au uitat si l pomenesc si acum n rugaciunile lor. Femeile l pomenesc an de an la biserica. mi amintesc ca venea si pe la noi. Eu am stat aci, n centru. Daca venea cineva n vizita ct era el nu-i placea si zicea dar de la asta ce-ti trebuie?. Nu putea vedea pe nimeni, numai el sa fie n casa. De parca el era proprietar. Era cam surd n ultima perioada. Pna o fost tnar mai mergea ncoace, ncolo, cu lucrul. Vroia sa aiba si el animale. Ca ori le dadea n turma, sa-i dea si lui ceva brnza dupa aia. Altadata vroia sa pasuneze cu oile ase, ca nca era voinic.Arunca cu cutitul cu lama de 30 de centimetri dupa copii si nu lasa oala cu mncare din mna nici sa-l omoriSi Ilie Muresan spune ca, atunci cnd era copil, l necajea pe mos Maftei, se hrjoneau cu el ntr-un fel de joaca, deranjanta de altfel pentru Mastei. Copil fiind, toata vara eram acolo n ulita lui, o turma de copii pe capatul ala al satului. Si l mai trageam pe badea Maftei, unul de aici, unul de dincolo, si badea avea n mna dreapta o bota, n mna stnga tot timpul o oala de trei litri de lut cu toarta, umbla prin sat sa capete de mncare si lua bota si zvrlea dupa noi, noi fugeam, ne ascundeam, el avea 100 si nca multi ani. Noi, niste pusti de copii de 10 ani, rdeam de el. Badea zicea: trazneasca-va Dumnezeu! Si marea un pic pasul, dar nu putea sa alerge dupa noi. Avea pe putin 130 de ani pe atunci. Tu, Marie, ce-ai facut de mncare?, zicea cui ntlnea n cale. Niste mazare, primea raspunsul. Tu, pune-mi un pic aci. Ori zama de cartofi. Si mnca. O fost pasnic, mai tin minte cnd o venit cineva si a instalat un trepied de fotografie si l-a pus pe un scaun de sa-l fotografieze si atunci a nceput sa plnga ca s-a temut. Povesteau strainii ca el a venit din judetul Salaj, Valea Loznii, a fugit de acolo la noi. Ca o facut o boacana, crima. Nimeni nu l-a mai urmarit aici. Erau niste domni cei ce l-au pozat, n curte i-au facut poze. O venit ca o zis ca e naintat n vrsta (cercetatori n domeniul geriatriei n. red.). Abia trecuse razboiul. Dupa ce l-au terminat de pozat parca zmbea cu lacrimi siroi. A crezut ca plateste pentru fapta pe care o avea el. Nu umbla atunci nimeni dupa el sa l gaseasca, nu ca acum. Si sa-l aiba. A murit n 1952. Cnd a murit, noi, copiii, ne-am strns gura-casca, noi stiam de badea Maftei ca are mult peste suta. Vrsta precisa stiu doar cei care l-au nmormntat, cei care au umblat pe la Primarie, Paval lui Turcu si altii au umblat si au scos documente. Au fost de-au catat acolo, n Valea Loznei, unde s-a nascut si au scos ceva acte ca sa-l poata nmormnta. El n-avea la dnsul documente. I-au facut groapa si i-au scris Pop Maftei pe cruce. L-au nmormntat crestineste n gradina la Ciupe Nicolae, badea Onuca s-a ocupat, printre altii.Att mama si sora, ct si bunicii lui spunea ca au trait mult. n satul de unde a fugit traia mai rau ca la Osoi, dar avea familieUn alt satean, Pavel Fatu (91 de ani), spune ca aflase cti are batrnul: Avea 140, stiam de atunci. Eu l-am apucat batrn. Mergea la oameni la lucru, mergea n padure si venea cu cte un corn mare (lemn), a fost om de gabarit mare. Aducea lemne. A stat si la un unchi al meu, Pop Ilie, ctiva ani. Eu eram copil si l-am apucat batrn. Era om mare, n-o mai fost la noi asa om nalt. De ce a ajuns la vrsta asta? Era un om prostut. Ne povestea ca si parintii sai o trait cte o suta si ceva. Avea 40 de ani cnd a venit aici. Acolo avea un trai mai rau ca la noi n sat. Nu s-a mai ntors acasa la el si nu a mai tinut legatura cu familia. Spunea nsa ca bunicii sai iar au trait mult. A fost om redus, dar era om sanatos, nu nebun.Prin existenta lui noi ne ntrebam astazi de unde si cnd venim si cnd vom pleca dincolo. Mncarea la OsoiMaftei Pop este nmormntat cum spuneam, n curtea unui satean, lnga Hetes Ion, fierarul satului. Osoi avea 22 de case pe cnd a venit Maftei acolo. Aici se mnca mult malai. Oamenii spun ca este sanatos, chiar cu unsoare, untura. Cnd era ziua de post, luau felia de malai, care era taiata mare, o puneau pe plotter (cuptor) si se ncalzea, apoi se ungea cu usturoi si ulei. Sau cu dulceata de prune. Nu auzeai om cu tensiune si alte boli. Laptele era baza. Fiecare avea cte doua-trei vaci. Cnd am umblat eu tnar prin sat si mai trziu attea case erau, 22. Cnd o fost n timpul CAP-ului erau 140 de case, de-n vremea cnd o murit el, spune Pavel Fatu.Am plecat din Osoi seara. Batrnii satului, ca ei au mai ramas, cei tineri au plecat spre alte zari, priveau luna cum le mai mnca o zi din viata. Dealurile umblate de sateni n cautare de lemne purtau urme vechi si urme noi. Pe astfel de drumuri pustii si purta trupul acum 60 de ani Badea Mastei. Omul care a trait 148 de ani a devenit un brand al locului. Este omul care se confunda cu istoria satului. Un dac cu plete sure cobort din muntii istoriei ca sa faca legatura cu zilele noastre. Prin existenta lui noi ne ntrebam astazi de unde si cnd venim. Si cnd vom pleca dincolo. Noi, cei de dincoace de Carpati. Romni n cioareci, caciula de miel si cu suman, asa cum erau odata, unde sunteti? Badea Maftei, unde esti?