Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

153
Universitatea “Danubius” din GalaŃi Facultatea de RelaŃii InternaŃionale şi Studii Europene Jana MAFTEI NOTE DE CURS

Transcript of Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

Page 1: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

Universitatea “Danubius” din GalaŃi

Facultatea de RelaŃii Interna Ńionale şi Studii Europene

Jana MAFTEI

NOTE DE CURS

Page 2: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

3

Page 3: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

4

CUPRINS

PARTEA I – DREPTUL DIPLOMATIC............................................................................................................ 6

1. NOłIUNI INTRODUCTIVE ........................................................................................................................... 7

1.1. NOłIUNEA, DEFINIREA ŞI CARACTERISTICILE DREPTULUI DIPLOMATIC................................ 7

1.2. IZVOARELE DREPTULUI DIPLOMATIC............................................................................................... 8

1.3. CODIFICAREA DREPTULUI DIPLOMATIC ........................................................................................ 10

1.4. INTERACłIUNEA DINTRE DREPTUL DIPLOMATIC, DIPLOMAłIE, POLITICĂ EXTERNĂ ŞI

MORALA INTERNAłIONALĂ ..................................................................................................................... 12

2. RELAłIILOR DIPLOMATICE.................................................................................................................... 15

2.1. NOłIUNEA DE RELAłII DIPLOMATICE............................................................................................. 15

2.2. STABILIREA ŞI ÎNCETAREA RELAłIILOR DIPLOMATICE............................................................. 17

2.3. MISIUNILE DIPLOMATICE – CATEGORII, STRUCTURĂ, ORGANIZARE ..................................... 20

2.4. ÎNFIINłAREA ŞI ÎNCETAREA UNEI MISIUNI DIPLOMATICE ........................................................ 25

2.5. MEMBRII MISIUNII DIPLOMATICE..................................................................................................... 27

2.6. NUMIREA MEMBRILOR MISIUNII DIPLOMATICE........................................................................... 28

3. FUNCłIILE MISIUNILOR DIPLOMATICE........................ ..................................................................... 32

3.1. PRECIZĂRI PRELIMINARE ................................................................................................................... 32

3.2. FUNCłIA DE REPREZENTARE............................................................................................................. 32

3.3. FUNCłIA DE NEGOCIERE..................................................................................................................... 33

3.4. FUNCłIA DE OBSERVARE ŞI INFORMARE ....................................................................................... 33

3.5. FUNCłIA DE REALIZARE A COOPERĂRII INTERNAłIONALE ..................................................... 34

3.6. FUNCłIA DE PROTEJARE A INTERESELOR STATULUI ACREDITANT ŞI A CETĂłENILOR

ACESTUIA ...................................................................................................................................................... 34

4. IMUNIT ĂłI, PRIVILEGII ŞI FACILIT ĂłI DIPLOMATICE................................................................ 34

4.1. IMUNITĂłILE DIPLOMATICE.............................................................................................................. 34

4.2. PRIVILEGIILE DIPLOMATICE.............................................................................................................. 41

4.3. FACILITĂłILE DIPLOMATICE............................................................................................................. 44

PARTEA A II-A - DREPTUL CONSULAR..................................................................................................... 46

1. NOłIUNI INTRODUCTIVE ......................................................................................................................... 47

1.1. NOłIUNEA, DEFINIREA ŞI CARACTERISICILE DREPTULUI CONSULAR ................................. 47

1.2. IZVOARELE DREPTULUI CONSULAR................................................................................................ 48

1.3. CODIFICAREA DREPTULUI CONSULAR............................................................................................ 50

2. RELAłIILE CONSULARE........................................................................................................................... 55

2.1. NOłIUNEA DE RELAłII CONSULARE, STABILIREA ŞI ÎNCETAREA RELAłIILOR

CONSULARE .................................................................................................................................................. 55

2.2. SUBIECTELE RELAłIILOR CONSULARE........................................................................................... 58

2.3. ISTORIA RELATIILOR CONSULARE ROMANESTI........................................................................... 62

2.4. REPREZENTAREA CONSULARĂ A CETĂłEANULUI EUROPEAN ................................................ 65

3. OFICIILE CONSULARE............................................................................................................................... 67

3.1. ÎNFIINłAREA ŞI ÎNCETAREA OFICIILOR CONSULARE ................................................................. 67

3.2. RANGUL, CATEGORIA ŞI CLASELE OFICIILOR CONSULARE ...................................................... 73

Page 4: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

5

3.3. PERSONALUL OFICIILOR CONSULARE ............................................................................................ 75

3.4. NUMIREA ŞI ADMITEREA MEMBRILOR OFICIULUI CONSULAR................................................. 82

3.5. PATENTA CONSULARĂ ŞI EXEQUATURUL CONSULAR ............................................................... 85

4. FUNCłIILE CONSULARE........................................................................................................................... 89

4.1. CARACTERIZAREA NOłIUNII DE FUNCłII CONSULARE.............................................................. 89

4.2. TRĂSĂTURILE FUNCłIILOR CONSULARE ....................................................................................... 90

4.3. CLASIFICAREA FUNCłIILOR CONSULARE...................................................................................... 91

4.4. CONłINUTUL FUNCłIILOR CONSULARE......................................................................................... 92

5. IMUNIT ĂłILE ŞI PRIVILEGIILE OFICIILOR CONSULARE ŞI ALE MEMBRILOR ACESTORA

............................................................................................................................................................................. 102

5.1. ENUMERAREA IMUNITĂłILOR ŞI PRIVILEGIILOR POTRIVIT CONVENłIEI DE LA VIENA DIN

1963 ................................................................................................................................................................ 102

5.2. CONłINUTUL IMUNITĂłILOR ŞI PRIVILEGIILOR CONSULARE................................................ 103

5.3. BENEFICIARII PRIVILEGIILOR ŞI IMUNITĂłILOR CONSULARE ............................................... 107

5.4. ÎNCEPUTUL ŞI ÎNCETAREA PRIVILEGIILOR ŞI IMUNITĂłILOR CONSULARE........................ 110

ANEXE............................................................................................................................................................... 112

CONVENłIA DE LA VIENA PRIVIND RELAłIILE DIPLOMATICE ..................................................... 112

CONVENłIA DE LA VIENA PRIVIND RELAłIILE CONSULARE......................................................... 126

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă RECOMANDAT Ă ...................................................................................... 154

Page 5: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

6

PARTEA I – DREPTUL DIPLOMATIC

Page 6: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

7

1. NOłIUNI INTRODUCTIVE

1.1. NoŃiunea, definirea şi caracteristicile dreptului diplomatic

1.2. Izvoarele dreptului diplomatic

1.3. Codificarea dreptului diplomatic

1.4. InteracŃiunea dintre dreptul diplomatic, diplomaŃie, politică externă şi

morala internaŃională

1.1. NOłIUNEA, DEFINIREA ŞI CARACTERISTICILE DREPTULUI

DIPLOMATIC

Dreptul diplomatic cuprinde totalitatea normelor juridice care guvernează statutul

organelor diplomatice sau totalitatea regulilor de drept internaŃional care se referă la

organizarea, sarcinile, competenŃa şi statutul organelor pentru relaŃiile externe.

Dreptul diplomatic este definit în doctrină ca o ramură a dreptului internaŃional public

care are ca obiect normele şi practica ce reglementează relaŃiile externe ale statelor şi ale altor

subiecŃi de drept internaŃional sau ca fiind acea parte a dreptului internaŃional care stabileşte

regulile practicii relaŃiilor externe ale statelor între ele, ori ca o ramură a dreptului

internaŃional public care reglementează înfiinŃarea, funcŃionarea şi statutul juridic, precum şi

desfiinŃarea organelor relaŃiilor internaŃionale.

Obiectul dreptului diplomatic îl constituie diferitele aspecte ale activităŃii diplomatice

desfăşurate de organele interne ale statelor, ca şi de organele externe ale acestora, create în

acest scop – misiunile diplomatice permanente şi misiunile diplomatice ad-hoc –, precum şi

anumite laturi ale activităŃii conferinŃelor şi organizaŃiilor internaŃionale.

De aici rezultă că:

- dreptul diplomatic nu se situează în afara dreptului internaŃional, ci constituie o ramură

a acestuia;

- în comparaŃie cu celelalte norme ale dreptului internaŃional în ansamblu, normele

dreptului diplomatic joacă un rol instrumental, în sensul că el ajută la atingerea

obiectivelor de politică externă şi oferă modalităŃile de stabilire şi de ducere a relaŃiilor

dintre state şi, într-un fel, contribuie direct efectiv la asigurarea aplicării celorlalte

norme ale dreptului internaŃional;

- dreptul diplomatic ocupă un rol central în cadrul dreptului internaŃional pentru că se

ocupă de însuşi mecanismul care face să existe şi să se desfăşoare relaŃiile dintre state;

Page 7: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

8

- la baza dreptului diplomatic stau aceleaşi principii fundamentale şi generale pe care se

sprijină şi dreptul internaŃional contemporan; principiile fundamentale ale dreptului

internaŃional constituie criteriul suprem în aprecierea legalităŃii activităŃii diplomatice,

ele constituie călăuza activităŃii diplomatice şi trebuie să fie respectate cu stricteŃe;

- fundamentul dreptului diplomatic rezidă în imperativul stabilirii şi dezvoltării unor

relaŃii normale între state, de menŃinere a contactelor şi de realizare a unei colaborări

între ele – ceea ce presupune prezenŃa şi funcŃionarea într-un stat străin a organelor de

reprezentare – precum şi în dezideratul pe care-l au statele ca relaŃiile diplomatice să

funcŃioneze pe o bază stabilă şi ordonată.

1.2. IZVOARELE DREPTULUI DIPLOMATIC

Prin izvor al dreptului diplomatic, în sens formal, înŃelegem mijloacele juridice prin

care statele exprimă şi consacră normele formate prin acordul lor de voinŃe cu privire la

domeniul relaŃiilor diplomatice.

Caracteristici ale izvoarelor dreptului diplomatic:

- precizările cu privire la izvoarele dreptului internaŃional sunt valabile şi în ce priveşte

dreptul diplomatic;

- izvoarele dreptului diplomatic se plasează atât în sectorul dreptului internaŃional, cât şi

în cel al dreptului intern: normele referitoare la înfiinŃarea, funcŃionarea şi încetarea

misiunilor diplomatice sunt, în primul rând, norme care Ńin de ordinea juridică

internaŃională; în legislaŃia internă a statelor există norme care reglementează un

aspect sau altul în legătură cu organele diplomatice (numirea lor, statutul juridic etc.).

Sunt, aşadar, surse ale dreptului diplomatic: cutuma, tratatul, principiile generale ale

dreptului recunoscute de naŃiuni, legile interne, jurisprudenŃa şi doctrina.

a) Cutuma – reprezintă o repetare constantă a unor comportamente determinate,

bazate pe convingerea îndeplinirii unei obligaŃii juridice, o exprimare tacită a

consimŃământului statului cu privire la recunoaşterea unei reguli ca normă de conduită

obligatorie.

Dat fiind modul în care s-au format, normele dreptului diplomatic au avut un caracter

precumpănitor cutumiar; cutuma constituie sursa cea mai veche a dreptului diplomatic şi

continuă să joace încă un rol important.

Pe plan internaŃional, sursele dreptului diplomatic puteau fi găsite, în principal, în

regulile cutumiare ale dreptului internaŃional; numărul convenŃiilor multilaterale era foarte

mic.

Page 8: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

9

Toate regulile privind inviolabilitatea agenŃilor diplomatici, a sediului misiunii

diplomatice şi a reşedinŃei agenŃilor diplomatici, exceptarea de la jurisdicŃia statului de

reşedinŃă sunt exemple de reguli de drept diplomatic de natură cutumiară.

Până la codificarea din 1961 a dreptului diplomatic, nu a existat în dreptul

internaŃional un tratat general la care statele să fi aderat sau vreun alt act formal prin care

acestea să fi acceptat regulile care alcătuiesc dreptul diplomatic. ConvenŃia de la Viena din

1961 privind relaŃiile diplomatice afirmă că regulile dreptului internaŃional cutumiar trebuie să

continue a guverna materiile care n-au fost reglementate în mod firesc în dispoziŃiile ei,

învederându-se prin aceasta importanŃa cutumei internaŃionale ca sursă a dreptului diplomatic.

b) Tratatul interna Ńional – constituie unul dintre izvoarele fundamentale ale dreptului

internaŃional, în general şi ale dreptului diplomatic, în mod implicit, având o însemnătate

normativă primordială.

Primele convenŃii de codificare a normelor dreptului diplomatic sunt:

- Regulamentul de la Viena din 1815 privitor la rangurile reprezentanŃilor diplomatici,

completat prin Protocolul de la Aix-la-Chapelle din 21 noiembrie 1818 privind

clasificarea agenŃilor diplomatici;

- La 20 februarie 1928, în cursul celei de-a VI-a ConferinŃe panamericane, s-a încheiat

la Havana o convenŃie multilaterală cu privire la funcŃionarii diplomatici.

InstituŃia reprezentării diplomatice ale în prezent o bază convenŃională ca urmare a

adoptării ConvenŃiei de la Viena din 1961; principalul merit al codificării din 1961 este acela

de a fi plasat definitiv dreptul diplomatic din sfera cutumiară în cea convenŃională.

Tratatul constituie în prezent principala sursă a dreptului diplomatic. În afara

acordurilor multilaterale care au ca scop reglementarea relaŃiilor diplomatice dintre state,

norme convenŃionale privitoare la acest domeniu pot fi stabilite şi în tratate bilaterale precum

cele relative la acordarea de privilegii şi imunităŃi trimişilor statelor respective, angajamente

generale pe care două state şi le asumă între ele cu privire la misiunea diplomatică etc.

c) Principiile generale de drept – constituie un alt izvor al dreptului diplomatic, cu

caracter subsidiar (a se vedea art. 38 alin 1 din Statutul CurŃii InternaŃionale de JustiŃie), în

această categorie înscriindu-se reguli cu relevanŃă şi aplicabilitate în domeniul dreptului

diplomatic: egalitatea, reciprocitate, obligaŃia de despăgubire etc.

d) JurisprudenŃa – sentinŃe ale unor instanŃe internaŃionale, în special cele ale CurŃii

InternaŃionale de JustiŃie şi alte sentinŃe pronunŃate ex aequo et bono; normele statutare ale

unui organism internaŃional, care atribuie deliberărilor în materie de statut al delegaŃilor

permanenŃi ai statelor străine la organizaŃia respectivă etc.

Page 9: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

10

e) Doctrina – adică studiile juridice au o valoare subsidiară, ele nefiind o sursă

independentă de drept; uneori se Ńine seama de opiniile specialiştilor în dreptul internaŃional la

elaborarea normelor dreptului internaŃional.

f) Normele dreptului intern – constituie sursă a dreptului diplomatic în măsura în

care reglementează instituŃii ale dreptului diplomatic: dispoziŃii legislative şi statutare prin

care statele reglementează funcŃionarea reprezentanŃelor lor diplomatice în străinătate,

procedura de numire a şefilor de misiune şi a celorlalŃi membri ai misiunii, desfăşurarea

activităŃii interne a unei misiuni diplomatice, relaŃiile dintre misiunea diplomatică şi

administraŃia internă etc.

g) Curtoazia internaŃională – nu reprezintă un izvor propriu-zis al dreptului

diplomatic, nu este o normă juridică, nerespectarea ei nu constituie un fapt ilicit şi nu

angajează răspunderea juridică a statului, ci, de obicei, un comportament similar din partea

statului afectat. Ea oferă criterii şi reguli care pot favoriza relaŃiile diplomatice. Regulile de

curtoazie sunt de natură să releve atitudinea reciprocă de respect faŃă de personalitatea

statelor, a reprezentanŃilor acestora, a cetăŃenilor lor, ca reflectare a unor raporturi între puteri

suverane, ele rezultând însa din acte unilaterale. Pot fi citate ca reguli de curtoazie cele

întâlnite în protocol, în ceremonialul diplomatic etc. Unele din regulile de curtoazie au devenit

treptat, fie pe cale cutumiară, fie pe cale convenŃională, norme de drept internaŃional (cum ar

fi, de exemplu, cele referitoare la imunitate si privilegii diplomatice).

1.3. CODIFICAREA DREPTULUI DIPLOMATIC

Codificarea normelor juridice internaŃionale destinate reglementării lor a apărut destul

de târziu, deşi relaŃiile diplomatice au însoŃit statele de la apariŃia lor, iar relaŃiile diplomatice

s-au bazat pe uzanŃe şi cutume internaŃionale, cu toate că uzanŃele internaŃionale, care

alcătuiesc aşa-numita curtoazie internaŃională, nu au valoare de izvor de drept. Încercări de

codificare a regulilor referitoare la relaŃiile diplomatice există din secolul al XIX-lea,

codificări care, dezvoltându-se, au dus la apariŃia unei ramuri distincte a dreptului

internaŃional public – dreptul diplomatic. Astfel, pornindu-se de la un drept cutumiar, dreptul

diplomatic a evoluat astăzi către un drept preponderent convenŃional.

Anexa a XVII-a a Actului final al Congresului de la Viena din 1815 privind anumite

reguli de clasificare şi de precădere a agenŃilor diplomatici a fost primul acord multilateral

care a realizat o codificare a dreptului diplomatic. Acest acord a înlocuit vechile criterii de

precădere între agenŃii diplomatici, bazate pe raŃiuni istorice şi de prestigiu, printr-un criteriu

Page 10: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

11

obiectiv: acela al apartenenŃei agentului diplomatic la una din cele patru clase, iar în cadrul

unei clase, de vechimea agentului în statul respectiv.

Scopul Regulamentului de la Viena, adoptat de Congresul din 1815 şi modificat trei

ani mai târziu la Aix-de-Chapelle, era să elimine în viitor dificultăŃile care generaseră aşa de

des conflicte de precădere, tratând în detaliu chestiunea agenŃilor diplomatici.

Societatea NaŃiunilor a decis în 1924 să numească un Comitet de experŃi pentru a

studia problema codificării progresive a dreptului internaŃional; printre subiectele aflate pe

lista privilegiilor şi imunităŃilor diplomatice. Problema a fost examinată între anii 1924-1928,

dar în afară de strângerea materialului privind practica statelor, cercetările întreprinse nu au

depăşit nivelul unui comitet de experŃi şi una din propuneri era aducerea la zi a

regulamentului din 1815.

Cea de-a VI-a ConferinŃă internaŃională americană întrunită în 1928 la Havana a

adoptat ConvenŃia privind agenŃii diplomatici, la care au aderat un număr însemnat de state

latino-americane.

În sesiunea pe care a Ńinut-o la Cambridge în 1895, Institutul de drept internaŃional s-a

ocupat de elaborarea unui regulament privind imunităŃile diplomatice şi a adoptat un text

format din 17 articole; în sesiunea de la New York din 1929 au fost examinate regulile privind

imunitatea diplomatică.

După cel de-al doilea război mondial, primul instrument adoptat în cadrul ONU a fost

„ConvenŃia cu privire la imunităŃile şi privilegiile ONU”, care va avea un rol important în

evoluŃia diplomaŃiei multilaterale.

EvoluŃiile produse în practica diplomatică după 1815 impuneau o nouă şi

cuprinzătoare codificare a dreptului şi uzanŃelor care priveau pe trimisul diplomatic, fapt ce a

fost realizat la ConferinŃa de la Viena din 1961.

ConvenŃia de la Viena din 18 aprilie 1961 privind relaŃiile diplomatice a fost adoptată

de ConferinŃa plenipotenŃiarilor, convocată şi Ńinută la Viena între 2 martie şi 4 aprilie 1961 şi

a intrat în vigoare la 24 aprilie 1964.

Pentru reglementarea celorlalte relaŃii diplomatice, altele decât cele bilaterale

permanente, au fost adoptate ulterior încă două convenŃii. Prima, adoptată în anul 1969, la

Viena, „ConvenŃia privind misiunile speciale”, vizează diplomaŃia ad-hoc, iar cea de-a doua,

adoptată în anul 1975, tot la Viena, „ConvenŃia privind reprezentarea statelor în relaŃiile lor cu

organizaŃiile cu caracter universal”, vizează diplomaŃia multilaterală.

Preocupări de codificare a regulilor de drept diplomatic au existat şi în plan regional.

De exemplu: „Acordul general privind privilegiile şi imunităŃile Consiliului Europei”, adoptat

la Paris, la 2 septembrie 1949.

Page 11: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

12

Deşi procesul de codificare nu s-a încheiat, deoarece dreptul diplomatic este astăzi o

ramură distinctă a dreptului internaŃional public, ramură care poate fi apreciată ca una

centrală, pentru că, fără dreptul diplomatic celelalte norme internaŃionale ar rămâne fără efect.

Prin intermediul dreptului diplomatic întregul sistem de norme al dreptului internaŃional

public este viabil ca drept al păcii, al relaŃiilor paşnice, de colaborare dintre subiectele

dreptului internaŃional, dintre state.

Deşi dreptul diplomatic este o ramură a dreptului internaŃional public, se întâlnesc

numeroase reguli care aparŃin dreptului intern al statelor, care stabileşte competenŃa, normele

referitoare la multe aspecte ale diplomaŃiei (numirea agenŃilor diplomatici, a misiunilor

diplomatice, structura acestora, organizarea, funcŃionarea şi statutul organelor de stat interne

pentru relaŃiile internaŃionale). Dreptul diplomatic are, însă, un rol determinant asupra

legislaŃiei interne, aceasta trebuind să fie în concordanŃă cu angajamentele asumate de state

prin tratatele internaŃionale.

1.4. INTERACłIUNEA DINTRE DREPTUL DIPLOMATIC, DIPLOMA łIE,

POLITIC Ă EXTERNĂ ŞI MORALA INTERNA łIONAL Ă

a) DiplomaŃia şi dreptul diplomatic

Etimologic, cuvântul diplomaŃie vine din grecescul „diploma”, folosit în Grecia antică

pentru a desemna tăbliŃele încredinŃate solilor, ca semn al împuternicirii lor.

DiplomaŃia a primit mai multe definiŃii în literatura de specialitate.

În DicŃionarul diplomatic, diplomaŃia este prezentată ca fiind o formă distinctă a

raporturilor bilaterale şi multilaterale dintre state, caracterizată prin întreŃinerea unor raporturi

şi activităŃi oficiale şi căutarea, prin intermediul negocierilor a intereselor statelor prin

înŃelegeri directe, dar şi ca arta de asigura, conduce şi practica negocierile în numele unui stat

cu alt stat sau state.

Nicolae Titulescu, cunoscut diplomat român, considera că „diplomaŃia sintetizează

mai multe ştiinŃe” pe care „arta diplomaŃilor le pune în operă în complexele tratative în care

sunt angajaŃi”.

Morton A. Kaplan, pe care Dumitru Mazilu îl consideră unul dintre cei mai reputaŃi

analişti ai relaŃiilor internaŃionale, la fel ca şi Harold Nicolson, numesc diplomaŃia o

profesiune foarte veche, distinctă, de o complexitate deosebită, implicând mânuirea cu

inteligenŃă a celor mai multe concepte elaborate de ştiinŃele sociale şi, îndeosebi, de ştiinŃa

dreptului şi relaŃiile internaŃionale, iar diplomaŃii de valoare au fost dintotdeauna oameni

instruiŃi, cunoscători ai domeniului şi ai domeniilor conexe.

Page 12: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

13

Henry Kisinger, raportând termenul de diplomaŃie la domeniul ştiinŃific pe care-l

foloseşte, aprecia că istoricii desemnează, de regulă, prin acest termen relaŃiile externe ale

statului; în jurnalistică, termenul se foloseşte pentru a desemna ministerul de externe, atunci

când este implicat în promovarea unei poziŃii faŃă de un eveniment extern; în vorbirea curentă,

noŃiunea desemnează o abilitate de a rezolva o situaŃie conflictuală.

Termenul „diplomaŃie” este de origine greacă (diploo) şi, iniŃial, desemna acŃiunea de

redactare a actelor oficiale în două exemplare (diplome).

Un exemplar reprezenta actul (scrisoarea) de împuternicire a trimisului oficial şi cel

de-al doilea exemplar era păstrat la arhivă. De aici, numele dat purtătorului dubletului a fost

acela de diplomat, iar activitatea acestuia s-a numit diplomaŃie, deşi aceşti termeni s-au

utilizat ca atare mult mai târziu, începând cu sec. al XVIII-lea în prezent, expresia diplomaŃie

a dobândit mai multe sensuri, utilizate în funcŃie de contextul concret determinat, mai larg sau

mai restrâns.

DiplomaŃia într-un sens mai direcŃionat poate desemna şi unul sau mai multe organe

ale statului (de exemplu ministerul de externe, misiunile diplomatice ale unui stat etc.).

DiplomaŃie în limbajul comun poate semnifica politeŃea, tactul, răbdarea, o bună

judecată însoŃită de un interes precis şi curtoazie, dar şi, întrun sens peiorativ, poate desemna

duplicitatea, manipularea negativă, înşelătoria, sens pe care, evident, nu-l vom reŃine în

contextul analizelor care urmează.

DiplomaŃia desemnează într-un sens foarte larg politica externă a unui stat (diplomaŃia

românească), sau a unui grup de state (diplomaŃia Uniunii Europene), ori a unei epoci

(diplomaŃia contemporană) sau a unei regiuni geografice (diplomaŃia Orientului Mijlociu).

DiplomaŃia mai poate desemna şi funcŃiile îndeplinite de un diplomat sau o misiune

diplomatică şi acest sens îl vom avea în vedere în continuare.

DiplomaŃia trebuie privită şi definită în contextul relaŃiilor internaŃionale, pentru că,

din perspectiva politicii externe a statului, acestea constituie obiectul diplomaŃiei. Astfel,

diplomaŃia se înfăŃişează ca o instituŃie politico-juridică importantă, respectiv ca o sumă de

acŃiuni şi reguli juridice stabilite atât prin legile interne, cât şi prin tratate internaŃionale,

adoptate cu scopul de a reglementa relaŃiile dintre state şi organizaŃiile internaŃionale pentru

realizarea politicii lor internaŃionale.

DiplomaŃia, având în vedere domeniul extrem de important în care acŃionează –

politica externă – poate fi privită ca o adevărată artă a administrării relaŃiilor internaŃionale,

dar şi ca o ştiinŃă, într-o dublă perspectivă: mai întâi, pentru că diplomaŃia este o activitate

care trebuie să fie desfăşurată pe baza unor principii şi reguli fundamentate ştiinŃific şi apoi,

pentru că ea constituie o disciplină de studiu care are ca obiect relaŃiile dintre state şi

Page 13: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

14

interesele acestora. De aceea, diplomaŃia a devenit o adevărată profesiune care exclude prin

definiŃie amatorismul. DiplomaŃia veritabilă este apanajul profesioniştilor, adică a

funcŃionarilor publici special pregătiŃi să facă faŃă sarcinilor deosebit de complexe ale politicii

externe – diplomaŃii.

O definiŃie a DiplomaŃiei poate fi dată, ca fiind: conducerea raporturilor unui stat cu alt

stat sau grupuri de state, prin mijloace sau căi oficiale şi cuprinde acŃiunea proprie a agenŃilor

diplomatici şi activitatea specifică a organelor interne ale statului (şeful statului, ministerul

afacerilor externe etc.) în domeniul politicii externe, reprezentând astfel un instrument de bază

al relaŃiilor externe ale statului pentru apărarea drepturilor şi intereselor acestuia în raport cu

alte state şi cu organizaŃiile internaŃionale.

Se poate constata că, în multitudinea relaŃiilor dintre state şi organizaŃii internaŃionale,

o mare parte şi cea mai importantă este cea a relaŃiilor diplomatice, ca formă superioară şi

stare de normalitate a legăturilor dintre state, pentru că nu pot exista decât în condiŃii de pace,

ele însele fiind instrumente ale păcii.

Potrivit altor definiŃii date diplomaŃiei în literatura de specialitate, aceasta constă în

„conducerea raporturilor unui stat cu altul prin mijloace oficiale, urmărindu-se acomodarea

intereselor lor prin mijloace paşnice şi, îndeosebi, prin negocieri”.

Putem spune, în concluzie, că diplomaŃia este un complex de acte şi manifestări cu

caracter juridic sau protocolar ale subiectelor de drept internaŃional, exprimate prin autorităŃile

desemnate de legea internă sau structurile desemnate de statutele organizaŃiilor internaŃionale

cu gestionarea politicii externe ale acestora; este mijlocul prin care se nasc, se modifică sau se

sting raporturi juridice în cadrul comunităŃii internaŃionale.

Activitatea diplomatică se desfăşoară în temeiul normelor dreptului intern, dar cu

observarea normelor dreptului internaŃional, într-un cadru juridic instituŃional extern.

Dreptul diplomatic este cel care oferă cadrul juridic al stabilirii şi derulării relaŃiilor

dintre state, dintre acestea şi organizaŃiile internaŃionale, fapt ce-l deosebeşte de diplomaŃie,

care reprezintă un instrument de realizare a politicii externe, a intereselor statelor.

În concluzie, dreptul diplomatic reprezintă ramura dreptului internaŃional public

alcătuită din totalitatea normelor juridice care au ca obiect reglementarea relaŃiilor

diplomatice dintre state, respectiv dintre acestea şi organizaŃiile internaŃionale.

b) Dreptul diplomatic şi politica externă

Dreptul diplomatic, parte a dreptului internaŃional public, constituie un mijloc de

orientare şi de influenŃare a politicii externe a statelor în direcŃia unor obiective şi valori

stabilite de acestea prin principiile şi normele de drept diplomatic. Politica externă a statelor

Page 14: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

15

trebuie să fie formulată şi realizată în deplină concordanŃă cu principiile şi normele de

dreptului diplomatic.

Politica externă a statelor, la rândul ei, contribuie la dezvoltarea dreptului

diplomatic, la modificarea sau completarea acestuia, în raport cu nevoile reale ale raporturilor

interstatale, ale evoluŃiei societăŃii umane.

DiplomaŃia este de cele mai multe ori confundată cu “politica externă” sau cu “relaŃiile

externe”, dar termenii nu sunt sinonimi. DiplomaŃia este principalul, dar nu singurul

instrument al politicii externe (politică ce este condusă de liderii politici, prin diplomaŃi,

oficiali civili sau militari). Politica externă, pe de altă parte, stabileşte scopuri, prescrie

strategii şi impune măsurile ce trebuie folosite pentru îndeplinirea lor.

c) Dreptul diplomatic şi morala

O mare parte a principiilor şi normelor de drept internaŃional public îşi au originea în

normele morale, dreptul internaŃional fiind în esenŃa sa bazat pe regulile moralei. Dreptul

internaŃional, la rândul său, influenŃează regulile morale ale raporturilor interstatale,

contribuind la dezvoltarea acestora în raport cu cerinŃele vieŃii internaŃionale bazate pe

drept. Dreptul diplomatic, ca parte a dreptului internaŃional public, presupune la rândul său,

existenŃa unor legături de influenŃare şi intercondiŃionare reciprocă cu morala.

2. RELAłIILOR DIPLOMATICE

2.1. NoŃiunea de relaŃii diplomatice

2.2. Stabilirea şi încetarea relaŃiilor diplomatice

2.3. Misiunile diplomatice – categorii, structură, organizare

2.4. ÎnfiinŃarea şi încetarea unei misiuni diplomatice

2.5. Membrii misiunii diplomatice

2.6. Numirea membrilor misiunii diplomatice

2.1. NOłIUNEA DE RELA łII DIPLOMATICE

RelaŃiile diplomatice sunt o parte a relaŃiilor internaŃionale şi „alcătuiesc o categorie

specială de raporturi între state, de o calitate superioară şi de o importanŃă deosebită”. (Ion M.

Anghel)

Page 15: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

16

Michael Hardy aprecia că relaŃiile diplomatice reprezintă „conducerea, prin

intermediul organelor reprezentative şi prin mijloace paşnice, a relaŃiilor externe ale unui

anumit subiect al dreptului internaŃional cu oricare alt subiect sau alŃi subiecŃi”.

RelaŃiile diplomatice sunt proprii statelor, care îşi admit reciproc, stabilind relaŃiile

diplomatice, personalitatea juridică internaŃională. (Ion Mazilu)

DicŃionarul diplomatic din 1979 defineşte astfel relaŃiile diplomatice: raporturi politice

cu caracter oficial şi de continuitate între state, stabilite pe baza acordului de voinŃă reciproc,

prin misiuni diplomatice permanente pe care statele şi le trimit în scopul dezvoltării

colaborării internaŃionale şi al apărării intereselor fiecărui stat şi ale cetăŃenilor săi pe teritoriul

celuilalt stat. RelaŃiile diplomatice reprezintă forma superioară a legăturilor dintre state; ele

contribuie la lărgirea şi intensificarea raporturilor bilaterale în toate domeniile de activitate

(politic, economic, cultural-ştiinŃifice, consular etc.).

EvoluŃia relaŃiilor diplomatice din ultimele decenii a dus la apariŃia unor noi raporturi,

nu numai între state, ci şi între acestea şi organizaŃiile internaŃionale, realizându-se nu numai

prin misiuni permanente, ci şi prin misiuni diplomatice ad-hoc (misiuni speciale). Ca urmare a

creării acestui nou tip de relaŃii, diplomaŃia cunoaşte la ora actuală mai multe forme de

manifestare:

• diplomaŃia permanentă, care poate fi bilaterală sau multilaterală se realizează prin

intermediul organizaŃiilor internaŃionale;

• diplomaŃia ad-hoc (temporară), realizată prin misiunile speciale;

Pentru stabilirea relaŃiilor diplomatice este necesară îndeplinirea anumitor condiŃii

care, deocamdată, scapă reglementărilor de drept internaŃional. Totuşi, din practica statelor

rezultă că cel puŃin următoarele condiŃii trebuie îndeplinite:

• entitatea care stabileşte relaŃii diplomatice să aibă calitatea de subiect de drept

internaŃional, deoarece principalele subiecte sunt statele;

• când două state stabilesc relaŃii diplomatice, este necesară recunoaşterea lor

reciprocă, deoarece relaŃiile diplomatice nu se pot stabili în lipsa acestuia, nici chiar atunci

când este doar o recunoaştere de facto. Uneori, prin actul recunoaşterii se exprimă şi intenŃia

de a stabili relaŃii diplomatice. Cu toate acestea, actul recunoaşterii nu implică şi existenŃa

obligatorie a relaŃiilor diplomatice între cele două state;

• stabilirea relaŃiilor diplomatice se realizează numai pe baza acordului reciproc, prin

exprimarea liberă a consimŃământului părŃilor, acord care poate lua forma unui tratat solemn

sau a unui schimb de note între ministerele afacerilor externe, ori o altă formă potrivit

practicii diferite a statelor.

Page 16: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

17

Deşi relaŃiile diplomatice sunt caracterizate prin continuitate ca stare de normalitate,

există posibilitatea încetării acestora, aceasta putând fi:

• totală – ceea ce presupune ruperea relaŃiilor diplomatice;

• temporară – ceea ce presupune suspendarea relaŃiilor diplomatice.

Ruperea relaŃiilor diplomatice poate avea loc din motive diverse, cel mai adesea

aplicată ca măsură de constrângere fără folosirea forŃei, sau ca rezultat al stării conflictuale

armate. Această modalitate de încetare a relaŃiilor diplomatice reprezintă un act unilateral al

statelor, care se poate manifesta:

• expres (declaraŃie oficială, motivată sau nu) sau

• tacit, caz în care deseori sunt ascunse adevăratele intenŃii.

Suspendarea relaŃiilor diplomatice este rezultatul unor împrejurări temporare care fac

imposibilă menŃinerea lor pentru perioade determinate, cum ar fi, de exemplu, ocuparea

teritoriului statului (debelatio).

Dreptul internaŃional public actual oferă posibilitatea uzitării instituŃiei puterii

protectoare, adoptată prin RezoluŃia Adunării Generale a ONU, nr. 22AM, din 13 februarie

1946 ceea ce înseamnă reprezentarea intereselor unui stat chiar în timp de conflict armat.

2.2. STABILIREA ŞI ÎNCETAREA RELA łIILOR DIPLOMATICE

RelaŃiile diplomatice constituie cea mai însemnată formă a relaŃiilor dintre state şi

dezvoltarea lor constituie una dintre cele mai importante cerinŃe ale securităŃii internaŃionale.

a) Stabilirea relaŃiilor diplomatice

Stabilirea relaŃiilor diplomatice constituie un act internaŃional politic şi juridic în

acelaşi timp, pentru stabilirea cărora fiind necesar un acord între cele două state interesate.

Stabilirea relaŃiilor diplomatice necesită îndeplinirea cumulativă a următoarelor

condiŃii:

- entităŃile între care se stabilesc relaŃiile diplomatice trebuie să aibă personalitate juridică

internaŃională, adică să aibă calitatea de subiect de drept internaŃional, titular de drepturi

şi obligaŃii internaŃionale;

- cele două state sau guvernele celor două state trebuie să se fi recunoscut; recunoaşterea

statelor şi a guvernelor reprezintă punctul de plecare în stabilirea de relaŃii diplomatice

şi o premisă a relaŃiilor diplomatice; prin stabilirea de relaŃii diplomatice se declanşează

acŃiunea prin care statele îşi recunosc în mod reciproc personalitatea juridică

internaŃională, nu se pot stabili relaŃii diplomatice decât între două state care se

Page 17: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

18

recunosc;

- trebuie să existe un acord în acest sens între cele două state; stabilirea de relaŃii

diplomatice are loc pe baza consimŃământului lor mutual, în temeiul unui acord de

voinŃe între statele implicate în acest proces. (Ion M. Anghel)

Art. 2 din ConvenŃia de la Viena privind relaŃiile diplomatice stipulează în mod expres

că: „Stabilirea de relaŃii diplomatice între state şi trimiterea de misiuni diplomatice

permanente se fac prin consimŃământ mutual”. Acordurile prin care se stabilesc relaŃii

diplomatice pot fi tratate, clauze în cuprinsul tratatelor, schimburi de scrisori între miniştrii de

externe. RelaŃiile diplomatice se stabilesc pe termen nedefinit, întrucât semnifică permanenŃa

conlucrării permanente. (Traian Chebeleu) Este necesar ca acordul dintre cele două state să se

refere explicit la stabilirea relaŃiilor diplomatice.

Stabilirea de relaŃii diplomatice şi trimiterea de misiuni permanente sunt două acte

diferite. Statele pot stabili între ele relaŃii diplomatice fără a trimite reprezentanŃi şi fără a

înfiinŃa misiuni permanente, ci prin misiuni temporare sau prin intermediul misiunilor

diplomatice ale unui stat terŃ. Acordul prin care se înfiinŃează o misiune diplomatică poate

avea forma unui tratat special sau poate să facă parte dintr-un tratat general; el poate fixa data

în care vor fi înfiinŃate misiunile diplomatice sau să prevadă numai în general; poate stabili

rangul şefului misiunii diplomatice. De obicei, după stabilirea relaŃiilor diplomatice, precum

şi după încheierea acordului cu privire la înfiinŃarea de misiuni diplomatice permanente,

statele părŃi publică un comunicat.

b) Încetarea relaŃiilor diplomatice

Încetarea relaŃiilor diplomatice poate fi:

- temporară

- definitivă.

În prima situaŃie, relaŃiile diplomatice sunt suspendate, în cea de-a doua, relaŃiile

diplomatice se rup.

Suspendarea şi ruperea relaŃiilor diplomatice sunt două instituŃii juridice distincte,

împrejurări specifice conducând fie la suspendarea, fie la ruperea relaŃiilor diplomatice.

Efectele generate de fiecare sunt diferite. În cazul suspendării, relaŃiile diplomatice se menŃin

în forma în care existau la data suspendării, nefiind necesară prezentarea unor noi scrisori de

acreditare de către şeful de misiune diplomatică. Prin ruperea relaŃiilor diplomatice,

raporturile oficiale dintre cele două state sunt întrerupte, misiunile diplomatice se închid,

agenŃii diplomatici şi ceilalŃi membri ai misiunii diplomatice trebuie să părăsească teritoriul

statului acreditar. (Ion M. Anghel)

Page 18: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

19

Ruperea relaŃiilor diplomatice este urmată de retragerea reciprocă a misiunilor

diplomatice. Ea poate fi cauzată de o politică duşmănoasă a unui stat împotriva celuilalt, de

comiterea unor acŃiuni care exclud posibilitatea desfăşurării normale a misiunii diplomatice

etc. Restabilirea relaŃiilor diplomatice care au fost rupte se face printr-un acord între cele două

state interesate.

Page 19: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

20

2.3. MISIUNILE DIPLOMATICE – CATEGORII, STRUCTUR Ă, ORGANIZARE

a) Organele de stat interne pentru relaŃiile diplomatice

Activitatea de politică externă a statului se realizează atât de autoritatea legislativă, cât

şi de autorităŃile administraŃiei publice centrale, pe baza prevederilor legislaŃiei interne

referitoare la organizarea şi funcŃionarea acestora.

Parlamentul, ca autoritate legislativă, este cel care adoptă legile de ratificare şi aderare

la tratatele internaŃionale, precum şi alte legi prin care se transpun în plan normativ strategiile

de politică externă a statului. El poate stabili chiar relaŃii directe, cu pronunŃat caracter

diplomatic, sau poate să-şi exprime poziŃia faŃă de anumite aspecte internaŃionale cu implicaŃii

directe în politica externă a statului. De asemenea, el este cel care desemnează reprezentanŃii

statului pentru unele organizaŃii internaŃionale, de exemplu, în Parlamentul Consiliului

Europei.

Şeful statului este reprezentantul statului în raporturile cu alte state şi, în virtutea

acestei calităŃi, poate încheia tratate internaŃionale, adresează mesaje Parlamentului cu privire

la problemele politicii naŃionale, inclusiv cele de politică externă, acreditează şi recheamă

reprezentanŃii diplomatici, aprobă, înfiinŃează, desfiinŃează sau schimbă rangul misiunilor

diplomatice. De asemenea, reprezentanŃii diplomatici ai altor state sunt acreditaŃi pe lângă

şeful statului. Când se află în străinătate, şeful statului beneficiază de toate imunităŃile şi

privilegiile diplomatice. El poate negocia încheierea tratatelor internaŃionale fără a prezenta

deplinele puteri.

Şeful guvernului, ca şi şeful statului, exercită atribuŃii de reprezentare a statului în

relaŃiile externe, poate negocia şi încheia tratate internaŃionale fără a prezenta deplinele puteri,

numeşte negociatorii acordurilor internaŃionale care sunt supuse aprobării lui, numeşte şi

recheamă unele categorii de diplomaŃi. Ca şi şeful statului, când se află în străinătate, se

bucură de toate imunităŃile şi privilegiile diplomatice.

Ministerul Afacerilor Externe reprezintă organul central de specialitate al

administraŃiei de stat, creat special pentru a organiza şi desfăşura direct relaŃiile de politică

externă ale statului. Ministrul afacerilor externe îndeplineşte aceste funcŃii împreună cu

personalul ministerului şi cu personalul diplomatic din străinătate, menŃinând o legătură

strânsă cu şefii misiunilor diplomatice străine acreditaŃi în statul său. Ministerul Afacerilor

Externe, ca organ de specialitate în domeniul relaŃiilor externe, pregăteşte proiectele tratatelor

care urmează a fi încheiate cu alte state, poate încheia anumite acorduri, notifică statelor

Page 20: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

21

străine numirea sau rechemarea unor agenŃi diplomatici şi îndeplineşte alte atribuŃii pentru

realizarea generală a politicii externe a statului.

Ministrul de externe reprezintă guvernul în străinătate şi poate negocia şi încheia

acorduri internaŃionale fără a prezenta deplinele puteri. El îndeplineşte atribuŃii directe cu

privire la toate aspectele politicii externe a statului şi are competenŃa de a controla misiunile

diplomatice şi consulare ale statului său, iar când se află în străinătate, beneficiază de toate

imunităŃile şi privilegiile diplomatice.

Şi alte autorităŃi ale administraŃiei publice centrale de specialitate au atribuŃii în

realizarea politicii externe a statului, precum ministerele din domeniul comerŃului, apărării

naŃionale, afacerilor interne, culturii, educaŃiei etc.

b) Organele de stat externe pentru relaŃiile diplomatice

Misiunea diplomatică permanentă este organul specializat al statului sau al unei

entităŃi cu personalitate internaŃională, creat în mod permanent pe lângă un alt stat sau altă

entitate cu personalitate internaŃională, cu consimŃământul acestora, cu scopul de a asigura

realizarea şi menŃinerea relaŃiilor diplomatice.

Statul care trimite misiunea diplomatică se numeşte stat acreditant, iar cel care

primeşte se numeşte stat acreditar.

Practica statelor şi a organizaŃiilor a dus în timp la apariŃia mai multor categorii de

misiuni diplomatice permanente, atât în cadrul diplomaŃiei bilaterale (mai ales), cât şi în

cadrul diplomaŃiei multilaterale.

Misiunile diplomatice pot fi clasificate în mai multe categorii, astfel:

a) misiunea diplomatică permanentă şi misiunea diplomatică temporară – prima

categorie nu are existenŃa fixata în timp, cea de-a doua fiinŃând pentru o anumită

perioadă;

b) misiunea diplomatică cu sarcini generale şi misiunea diplomatică trimisă cu

însărcinare precisă – prima este, de regulă, o misiune permanentă, cea de-a doua

categorie, o misiune temporară, având sarcini determinate, precum participarea la

anumite solemnităŃi, la negocierea unui tratat etc.;

c) după rangul misiunii diplomatice, nivelul de reprezentare şi al calităŃii pe care o

are subiectul de drept internaŃional al cărui organ este, în cadrul diplomaŃiei

bilaterale, deosebim între:

• Ambasadă – care constituie misiunea diplomatică cea mai importantă, cu rangul

cel mai înalt, condusă de un ambasador;

• NunŃiatura apostolică – care reprezintă misiunii a Sfântului Scaun într-un stat,

Page 21: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

22

condusă de nunŃiul apostolic;

• LegaŃie – misiune diplomatică de rang inferior ambasadei, condusă de un ministru

sau ministru rezident (astăzi în număr redus);

• InternunŃiatura apostolică – reprezintă Sfântul Scaun în Ńările unde nu există

nunŃiatură, corespunde ca rang legaŃiei şi este condusă de un internunŃiu;

• Înaltul Comisariat – misiune diplomatică a unui stat cu care acesta are relaŃii şi

interese deosebit de strânse – statele Commonwealthului britanic (Canada,

Australia, Noua Zeelandă, Ceylon), condusă de un Înalt Comisar, de acelaşi rang

cu ambasada; Comunitatea francofonă prezintă varianta Înaltelor ReprezentanŃe

conduse de un Înalt Reprezentant;

d) o altă categorie de misiuni diplomatice o constituie aceea a delegaŃiilor permanente

ale statelor la organizaŃiile internaŃionale şi misiunilor internaŃionale în diferite state

sau la diferite organizaŃii internaŃionale.

În cadrul diplomaŃiei multilaterale întâlnim următoarele categorii de misiuni

diplomatice:

a) reprezentanŃele permanente sau delegaŃiile permanente acreditate de un stat pe

lângă o organizaŃie internaŃională guvernamentală;

b) misiunile permanente ale organizaŃiilor internaŃionale pe lângă state.

Aceste misiuni pot fi conduse de către reprezentanŃi diplomatici din prima clasă/rang,

respectiv ambasadori (de exemplu Misiunea României la ONU, Misiunea României pe lângă

Uniunea Europeană, Misiunea României la NATO, Misiunea României pe lângă Consiliul

Europei, Misiunea României la UNESCO ş.a.), din cea de-a doua clasă/rang de agenŃi

diplomatici (miniştri plenipotenŃiari, trimişi extraordinari) sau din cea de-a treia clasă/rang de

agenŃi diplomatici, cea a însărcinaŃilor cu afaceri, cei cu titlu permanent (en pied), respectiv,

însărcinaŃi cu afaceri ad interim (a.i.).

Structura misiunilor diplomatice diferă de la Ńară la Ńară şi de la misiune la misiune.

R.G. Feltham consideră că structura unei misiuni diplomatice reflectă funcŃiile acesteia şi

prezintă ca valabil următorul exemplu:

• Şeful misiunii

• Cancelaria

Departamentul politic

AdministraŃia şi coordonarea

Secretariatul şi arhivele

Securitatea

Page 22: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

23

ComunicaŃiile şi celelalte servicii tehnice

Personalul localnic

Contabilitatea

• Departamentul comercial

• Departamentul consular

• Serviciul militar, naval, aerian şi alte servicii specializate

a) Şeful misiunii este coordonatorul SecŃiei politice a misiunii diplomatice

ConvenŃia de la Viena din 1961 cu privire la relaŃiile diplomatice prevede că şeful

misiunii diplomatice este „diplomatul însărcinat de statul acreditant pentru a acŃiona în

această calitate”. Şefii misiunilor diplomatice aparŃin unor ranguri sau clase diferite. Ei sunt

numiŃi şi acreditaŃi de statul căruia îi aparŃine misiunea diplomatică (statul acreditant) în statul

de reşedinŃă (statul acreditar) potrivit unei proceduri speciale.

Şeful misiunii este răspunzător pentru toate problemele legate de misiune. El poate să

delege diferite funcŃii personalului misiunii, dar este singurul responsabil, atât faŃă de propriul

guvern, cât şi faŃă de guvernul pe lângă care este acreditat, pentru conducerea misiunii.

Şeful misiunii acordă atenŃie deosebită următoarelor aspecte:

– îndeplinirea obiectivelor politico-diplomatice care revin misiunii;

– transmiterea către guvernul Ńării gazdă a opiniilor propriului guvern asupra

problemelor importante de interes comun sau implicând o politică comună; în asemenea

cazuri acŃionează drept canal de comunicaŃie între cele două guverne;

– elaborarea pentru propriul guvern de rapoarte asupra evenimentelor politice şi

economice ş.a. semnificative din Ńara de reşedinŃă;

– informarea guvernului şi a altor instituŃii şi organisme din Ńara de reşedinŃă asupra

unor aspecte ale politicii interne şi externe ale Ńării sale;

– cunoaşterea şi stabilirea de relaŃii cu persoane cu influenŃă în statul în care este

acreditat;

– frecventarea unui cerc de relaŃii cât mai larg şi cât mai variat posibil,

pentru a putea îndeplini sarcinile prezentate mai sus.

b) Cancelaria

În statele care au adoptat acest sistem, şeful cancelariei este în mod obişnuit

responsabil pentru două funcŃii importante:

a) coordonarea activităŃii misiunii

b) supravegherea administrării misiunii.

În alte state, aceste sarcini revin adjunctului şefului de misiune (primului colaborator),

sau sunt încredinŃate altor membri ai personalului diplomatic al misiunii.

Page 23: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

24

Şeful cancelariei asigură, totodată, rezolvarea cu promptitudine a corespondenŃei.

Una dintre cele mai importante sarcini ale şefului Cancelariei este întocmirea unor fişe

documentare conŃinând toate informaŃiile locale pe care orice nou şef de misiune sau membru

al personalului ar trebui să le cunoască la sosirea la post.

c) SecŃia economică

Se ocupă, în mod deosebit, de dezvoltarea relaŃiilor economice şi a celor comerciale

dintre cele două Ńări. Sarcina diplomatului responsabil cu activitatea economică a misiunii

diplomatice este aceea de a susŃine prin toate mijloacele posibile interesele economice ale

propriului stat; de a-i sprijini pe oamenii de afaceri aflaŃi pe teritoriul statului acreditar, de a

răspunde cu

promptitudine la toate întrebările specifice şi, în general, de a furniza toate informaŃiile de

bază care să permită Ńării sale să elaboreze o strategie şi o politică economică şi comercială

adecvate, iar oamenii de afaceri să poată evalua avantajele pieŃii locale.

d) SecŃia cultură-presă

DiplomaŃia culturală a devenit astăzi unul dintre mijloacele cele mai eficiente de

cunoaştere şi apropiere a statelor fapt pentru care diplomaŃii responsabili cu problemele de

cultură şi presă trebuie să cunoască bine situaŃia din Ńara de reşedinŃă în aceste domenii,

pentru a putea să fie în măsură să identifice canale de comunicare eficiente. De asemenea,

diplomaŃii cu sarcini culturale şi de presă trebuie să fie experŃi în domeniile lor de activitate

din propria Ńară.

Diplomatul responsabil cu activitatea culturală este principalul coordonator al

acŃiunilor culturale majore desfăşurate de misiunea diplomatică în statul acreditar (expoziŃii

tematice – din domeniul istoriei, literaturii, artei ş.a).

e) SecŃia consulară

Conform prevederilor art. 3 din ConvenŃia de la Viena din 1961 privind relaŃiile

diplomatice, „nici o dispoziŃie a prezentei ConvenŃii nu poate fi interpretată ca interzicând

misiunii diplomatice exercitarea funcŃiilor consulare.” Zona de competenŃă teritorială a SecŃiei

consulare nu coincide, întotdeauna cu întregul teritoriu al statului acreditar, datorită faptului

că în anumite zone statul acreditant are înfiinŃate, cu acordul autorităŃilor competente,

consulate generale, consulate, viceconsulate sau agenŃii consulare. De asemenea, este posibil

ca pe teritoriul statului acreditar să funcŃioneze unul sau mai multe consulate onorifice ale

statului acreditant.

DiplomaŃilor încadraŃi la secŃia consulară îndeplinesc două mari categorii de funcŃii:

a) ale misiunii diplomatice – de reprezentare şi ocrotire a intereselor statului şi

conaŃionalilor săi, de promovare a relaŃiilor prieteneşti şi de cooperare între statul trimiŃător şi

Page 24: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

25

statul de reşedinŃă şi de informare prin mijloace licite cu privire la evoluŃia vieŃii politice,

economice, comerciale, culturale şi ştiinŃifice din statul acreditar;

b) funcŃii specifice – privind reprezentarea, protecŃia şi asistenŃa acordată

conaŃionalilor aflaŃi pe teritoriul statului de reşedinŃă şi în unele domenii cu caracter civil sau

comercial.

f) Birourile ataşaŃilor militari

În funcŃie de importanŃa misiunilor diplomatice acestea se pot subdivide în birou

militar propriu-zis, birou naval şi al aerului. Birourile militare sunt conduse de un ataşat

militar, care face parte din cadrele Ministerului apărării statului acreditant, dar care, indiferent

de gradul său, este subordonat ierarhic şefului misiunii diplomatice. Această subordonare

ierarhică nu împiedică pe ataşaŃii militari să comunice direct cu ministerele în privinŃa

problemelor strict militare şi în special acelora care se referă la secrete militare.

AtaşaŃii militari îndeplinesc funcŃii:

a) de observare şi informare asupra situaŃiei militare din Ńara de reşedinŃă;

b) de cooperare cu autorităŃile militare ale Ńării de reşedinŃă, în cadrul acordurilor

stabilite între cele două state;

c) de reprezentare a statului acreditant la ceremoniile oficiale care au loc în Ńara de

reşedinŃă (asistă la defilări cu ocazia sărbătorilor naŃionale, participă la exerciŃii şi manevre

militare la care sunt invitaŃi etc.);

d) de consilier tehnic al şefului misiunii diplomatice, în domeniile de specialitate

tehnico-militară, a căror cunoaştere este necesară pentru o justă apreciere a situaŃiilor care fac

obiectul analizelor politico-diplomatice.

g) Birourile ataşaŃilor de afaceri interne constituie modalitatea de realizare a

activităŃii de reprezentare externă a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.

Biroul ataşatului de afaceri interne constituit în cadrul unei misiuni diplomatice a

României în străinătate cuprinde ansamblul personalului şi mijloacelor afectate postului de

ataşat de afaceri interne în statul acreditar.

2.4. ÎNFIINłAREA ŞI ÎNCETAREA UNEI MISIUNI DIPLOMATICE

Misiunea diplomatică este definită în doctrină ca fiind „organ al unui subiect de drept

internaŃional, instituit în mod permanent pe lângă un alt subiect de drept internaŃional şi

însărcinat cu asigurarea relaŃiilor diplomatice ale acestui subiect”. (Philippe Cahier).

Un alt autor consideră misiunea diplomatică „agenŃia ori instituŃia pe care un stat o

înfiinŃează într-un alt stat cu consimŃământul acestuia, în scopul de a menŃine cu el relaŃiile

Page 25: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

26

diplomatice” (J. Perez de Cuellar)

Misiunea diplomatică constituie principalul instrument prin care se stabilesc şi se

menŃin relaŃiile diplomatice, contribuind direct şi nemijlocit la realizarea colaborării dintre

ele. (Ion M. Anghel)

Înfiin Ńarea unei misiuni diplomatice necesită existenŃa relaŃiilor diplomatice între două

state şi acordul lor de voinŃă pentru schimbul de misiuni diplomatice.

Dreptul de a stabili şi întreŃine relaŃii diplomatice, de a primi şi trimite misiuni

diplomatice aparŃine în esenŃă statelor, dar există şi alte subiecte de drept, alte entităŃi, cărora

dreptul internaŃional le recunoaşte această facultate: Sfântul Scaun şi Ordinul Suveran al

cavalerilor de la Malta.

EvoluŃia vieŃii internaŃionale a făcut să se recunoască dreptul de legaŃie (adică de a

primi si trimite misiuni diplomatice) şi mişcărilor de eliberare naŃională. În doctrină se

menŃionează că mişcările de eliberare naŃională obişnuiau să trimită reprezentanŃe permanente

în anumite capitale, precum şi la organizaŃii internaŃionale, denumite birouri sau oficii; în

ultimul timp, acestea s-au transformat în adevărate misiuni diplomatice, iar trimişii lor se

bucură de acelaşi tratament acordat ambasadorilor statelor suverane.

Au, de asemenea, drept de legaŃie, organizaŃiile internaŃionale cu vocaŃie generală

(O.N.U. şi instituŃiile ei specializate), organizaŃiile regionale etc.

CondiŃia existenŃei consimŃământului celor două state pentru înfiinŃarea unei misiuni

diplomatice este consfinŃită de art. 2 din ConvenŃia de la Viena din 1961 în următoarea

formulare: „stabilirea unei misiuni diplomatice între state şi trimiterea de misiuni

diplomatice permanente se fac prin consimŃământ mutual”.

Încheierea acordului pentru înfiinŃarea unei misiuni diplomatice permanente este

precedată de tratative politice pentru discutarea acestui lucru.

Acordul de înfiinŃare a misiunii diplomatice poate îmbrăca forma juridică a unui tratat

de-sine-stătător sau poate face parte dintr-un tratat cu un conŃinut mai larg.

Statul care trimite misiunea diplomatică poartă denumirea de stat acreditant.

Statul pe al cărui teritoriu se înfiinŃează misiunea diplomatică se numeşte stat

acreditar.

Acordul cuprinde clauze referitoare la rangul efectivul, competenŃa misiunii

diplomatice, la faptul dacă este vorba de un schimb de misiuni diplomatice sau de înfiinŃarea

numai a unei singure misiuni etc.

Cauze de ordin politic, precum dezvoltarea sau intenŃia de a dezvolta relaŃiile dintre

state, conduc la schimbarea rangului misiunii diplomatice, de regulă, în sens superior.

Transformarea necesită, de asemenea, acordul reciproc şi expres al statelor.

Page 26: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

27

Atunci când, din diferite motive, misiunea diplomatică nu mai este în măsură să

funcŃioneze şi să reprezinte interesele statului acreditant în statul acreditar intervine

suspendarea acestei misiuni, deşi relaŃiile diplomatice se menŃin. În doctrină sunt menŃionate,

ca exemple care ilustrează această situaŃie, cazurile statelor care, fiind ocupate de forŃele

germane, şi-au transferat guvernele lor în alte state (mai ales la Londra).

Încetarea misiunii diplomatice înseamnă întreruperea completă a funcŃiilor misiunii

diplomatice, încetarea automată a sarcinilor care revin membrilor misiunii diplomatice.

Încetarea misiunii diplomatice poate avea drept cauze:

a) ruperea, din diferite cauze, a relaŃiilor diplomatice; statul acreditar este obligat să

respecte şi să asigure protecŃia localurilor reprezentanŃei împreună cu bunurile şi

arhiva ei (art. 45 din ConvenŃia de la Viena). Se poate apela la un stat terŃ agreat de

cele două părŃi pentru reprezentarea intereselor pe timpul cât relaŃiile diplomatice

sunt rupte;

b) dispariŃia unuia dintre state (fuziune sau dezmembrare) constituie un alt mod de

încetare a activităŃii unei misiuni diplomatice;

c) refuzul de recunoaştere a guvernelor nou instalate în unul din cele două state;

d) suprimarea din motive bugetareetc.

2.5. MEMBRII MISIUNII DIPLOMATICE

ConvenŃia de la Viena din 1961 cu privire la relaŃiile diplomatice clasifică membrii

misiunii diplomatice în trei categorii:

- şeful misiunii,

- membrii personalului misiunii,

- personalul privat al misiunii.

Membrii personalului misiunii diplomatice sunt, la rândul lor, clasificaŃi în teri

categorii:

- membrii personalului diplomatic,

- membrii personalului administrativ şi tehnic,

- membrii personalului de serviciu.

ConvenŃia de la Viena defineşte astfel categoriile menŃionate (art.1):

- şeful misiunii diplomatice este persoana însărcinată de către statul său să acŃioneze în

această calitate;

- membrii misiunii diplomatice sunt şeful misiunii şi membrii personalului misiunii

diplomatice;

Page 27: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

28

- membrii personalului misiunii diplomatice sunt membrii personalului diplomatic, cărora li

se adaugă personalul administrativ şi de deservire;

- membrii personalului diplomatic sunt membrii personalului misiunii diplomatice care au

rang diplomatic;

- agentul diplomatic este şeful misiunii diplomatice sau un membru al personalului diplomatic

al misiunii;

- un membru al personalului administrativ şi tehnic este un membru al misiunii diplomatice

angajat în serviciul administrativ sau tehnic al misiunii diplomatice;

- un membru al personalului de deservire este un membru al misiunii diplomatice din

departamentul de servicii interne al misiunii diplomatice,

- un funcŃionar particular este o persoană care se află în serviciul particular al unui membru al

misiunii diplomatice şi care nu este angajat al statului trimiŃător.

La categoriile menŃionate este necesar să adăugăm şi categoria membrilor de familie a

membrilor misiunii, cărora statul acreditar le acordă un statut special.

Corpul diplomatic

Este format din totalitatea agenŃilor diplomatici, împreună cu membrii familiei lor

aflaŃi pe teritoriul statului de reşedinŃă, dar în sens restrâns din corpul diplomatic fac parte

numai şefii reprezentanŃelor diplomatice.

Decan al corpului diplomatic devine diplomatul cu cea mai mare vechime în post pe

teritoriul statului acreditar, diplomat care aparŃine clasei întâi de reprezentare. În Ńările

catolice, nunŃiul papal este considerat de drept decan al corpului diplomatic, indiferent dacă

îndeplineşte sau nu condiŃia referitoare la vechime.

2.6. NUMIREA MEMBRILOR MISIUNII DIPLOMATICE

Conform art. 14 din convenŃia de la Viena din 1961, şefii misiunilor diplomatice pot

face parte din una din categoriile următoare, în funcŃie de acordul mutual stabilit de guvernele

interesate:

1. ambasadori, nunŃii apostolici şi alŃi şefi de misiuni având un rang

echivalent (de exemplu, înalŃi comisari schimbaŃi între Ńările membre

ale unei comunităŃi) care sunt acreditaŃi pe lângă şefii de stat;

2. trimişi diplomatici, miniştri şi nunŃii papali interimari care sunt

acreditaŃi pe lângă şefii de stat (această categorie este acum practic

inexistentă);

Page 28: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

29

3. însărcinaŃi cu afaceri (en titre, en pied sau titulari) care sunt

acreditaŃi pe lângă Ministerele de Afaceri Externe (şi această

categorie este rar întâlnită. Nu se poate face nici o discriminare între

şefii misiunilor diplomatice pe baza categoriei din care fac parte, cu

excepŃia chestiunilor de prioritate şi de protocol, iar în această

privinŃă dreptul de primire de către şeful statului este rezervat

acelora cu rang de ambasador. (R.G. Feltham)

Fiecare stat are dreptul de a-şi alege agenŃii diplomatici şi pe ceilalŃi membri ai

misiunii diplomatice. Desemnarea şi numirea lor se face de statul acreditant potrivit normelor

aparŃinând dreptului intern, în temeiul atributului de suveranitate.

Şeful de misiune este responsabil de toate problemele legate de misiunea sa. El poate

şi chiar însărcinează cu diferite funcŃii personalul, dar este singur răspunzător faŃă de ambele

guverne (al statului acreditant si al celui acreditar) de modul în care îşi conduce misiunea.

Şeful de misiune este însărcinat să reprezinte interesele statului acreditant şi trebuie să

fie recunoscut ca atare de statul acreditar. Potrivit art. 5 pct.2 al ConvenŃiei de la Viena din

1961 „Dacă statul acreditant acreditează un şef de misiune în unul sau mai multe state, el

poate înfiinŃa o misiune diplomatică condusă de un însărcinat cu afaceri ad-interim în fiecare

din statele în care şeful de misiune nu-şi are reşedinŃa sa permanentă”.

Numirea şefului de misiune se face de către şi în numele şefului de stat, în

conformitate cu prevederile constituŃionale din fiecare Ńară. (Ion M. Anghel)

Rangul şefului de misiune acreditat constituie o înŃelegere între guvernele în cauză.

Deşi statul acreditant are prerogativa numirii agentului său diplomatic, va trebui să

Ńină seama în alegerea lui de punctul de vedere al statului acreditar. În acest sens, art. 4 din

ConvenŃia de la Viena din 1961 prevede că nici un stat nu poate fi constrâns să primească un

agent diplomatic care i se pare impropriu pentru îndeplinirea misiunii sale.

Procedura prin care un stat se informează dacă persoana aleasă de el este persona grata

pentru a ocupa postul de şef al misiunii diplomatice pe teritoriul statului acreditar, constituie

agrearea, iar procedura acceptării unui şef de misiune al statului trimiŃător poartă denumirea

de agrement.

ConvenŃia de la Viena din 1961 înscrie în art.4 pct.1 faptul că „Statul acreditant

trebuie să se asigure că persoana pe care intenŃionează să o acrediteze ca şef al misiunii în

statul acreditar a primit agrementul acestui stat”.

Numirea unui şef de misiune se perfectează în mod formal prin procedura acreditării şi

nu din momentul acordării agrementului.

Acreditarea este procedura specială prin care dreptul internaŃional reglementează

Page 29: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

30

afirmarea definitivă a calităŃii de şef de misiune a unei persoane fizice care a primit deja

agrementul. Această procedură presupune existenŃa a două declaraŃii de voinŃă distincte:

- voinŃa statului acreditant referitoare la numirea agentului diplomatic

- declaraŃia expresă a statului acreditar de acceptare a numirii respective.

Dreptul internaŃional atribuie acestor declaraŃii unilaterale distincte efectul juridic de

perfectare a raportului de misiune diplomatică.

DeclaraŃia de voinŃă prin care statul acreditant participă la procedura acreditării este

cuprinsă într-un document formal – scrisorile de acreditare.

DeclaraŃia de voinŃă prin care statul acreditar îşi exprimă consimŃământul la numirea

şefului de misiune este implicită, rezultă din primirea solemnă a scrisorilor de acreditare

efectuată de organul destinatar al acestora.

Scrisorile de acreditare constituie instrumentul diplomatic prin care se constată

calitatea oficială a şefului de misiune, prin care se constată calitatea oficială a şefului de

misiune, prin care se face dovada că această persoană este abilitată de către guvernul său să

exercite funcŃiile încredinŃate; sunt semnate de către şeful statului acreditant şi adresate

şefului statului acreditar.

Prezentarea scrisorilor de acreditare este esenŃială pentru recunoaşterea calităŃii de şef

de misiune şi are loc în cadrul unei solemnităŃi speciale.

Odată cu încheierea ceremoniei prezentării scrisorilor de acreditare, şeful de misiune

dobândeşte în mod definitiv funcŃia sa de şef de misiune, fiind învestit cu exerciŃiul deplin al

funcŃiilor sale.

Se consideră că şeful de misiune diplomatică trebuie să considere priorităŃi

fundamentale următoarele:

- formularea politicii diplomatice;

- transmiterea către statul acreditar a punctelor de vedere ale propriului guvern

în probleme importante de interes comun şi de politică comună, el

constituind un canal de comunicare între cele două guverne în astfel de

probleme;

- să raporteze ministerului său evenimentele cu semnificaŃii politice sau

economice importante şi să comenteze punctele de vedere ale unor Ńări terŃe;

- să fie la curent în ce priveşte persoanele cu influenŃă şi sursele puterii

naŃionale în statul în care se află în misiune,

- să facă dovada unui comportament oficial, cât şi neoficial de o manieră care

să sporească reputaŃia Ńării sale;

- să cultive un cerc de prieteni suficient de larg şi variat pentru a fi capabil să-

Page 30: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

31

şi îndeplinească funcŃiile.

Spre deosebire de cazul şefului de misiune, nu este necesar, în cazul altor membri ai

personalului diplomatic, procedura de numire este mult simplificată; consimŃământul statului

acreditar nu trebuie exprimat în mod obligatoriu expres. Procedura este constituită dintr-o

notă oficială transmisă M.A.E. al statului acreditar şi nota de răspuns. Diplomatul nu se va

prezenta la post înainte de a avea loc schimbul de note.

Dreptul statului acreditant de a numi membrii personalului diplomatic este limitat de

statul acreditar de a solicita menŃinerea efectivului misiunii diplomatice în ceea ce el

consideră rezonabil. Statul acreditant poate refuza să admită funcŃionari de o anumită

categorie (art.11 ConvenŃia de la Viena, 1961).

În ce priveşte numirea personalului tehnico-administrativ, precum şi a celui de serviciu

trebuie să avem în vedere următoarele: ca structură, personalul tehnic şi administrativ este

alcătuit din: secretari tehnici, translatori, dactilografi, arhivari, contabili, referenŃi de

specialitate etc, iar personalul de serviciu cuprinde şoferi, curieri, portari, oameni de serviciu,

grădinari, mecanici, muncitori calificaŃi etc. Trebuie să se facă distincŃie între oamenii de

serviciul ai misiunii diplomatice şi persoanele din serviciu agentului diplomatic: menajerele,

personalul care a fost angajat la reşedinŃa diplomatului de către acesta.

În cazul acestor categorii de personal, se vor îndeplini aceleaşi reguli ca în cazul

personalului diplomatic cu următoarele diferenŃe:

- apartenenŃa la cetăŃenia statului acreditant nu este o condiŃie ce trebuie

îndeplinită;

- nu mai apare nici condiŃia ca această persoană să aibă calitatea de persona

grata.

Page 31: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

32

-

3. FUNCłIILE MISIUNILOR DIPLOMATICE

3.1. Precizări preliminare

3.2. FuncŃia de reprezentare

3.3. FuncŃia de negociere

3.4. FuncŃia de observare şi informare

3.5. FuncŃia de realizare a cooperării interna Ńionale

3.6. FuncŃia de protejare a intereselor statului acreditant şi a

cetăŃenilor acestuia

3.1. PRECIZĂRI PRELIMINARE

Potrivit alin.1 al art.3 al ConvenŃiei de la Viena, din anul 1961, funcŃiile misiunilor

diplomatice constau, în special, în:

- a reprezenta statul acreditant în statul acreditar;

- a ocroti în statul acreditar a intereselor statului acreditant şi ale

cetăŃenilor săi, în limitele admise de dreptul internaŃional;

- a duce tratative cu guvernul statului acreditar;

- a informa prin toate mijloacele licite, despre condiŃiile şi evoluŃia

evenimentelor din statul acreditar şi de a raporta cu privire la acestea

statului acreditant;

- promovare a relaŃiilor de prietenie şi de dezvoltare a relaŃiilor

economice, culturale şi ştiinŃifice între statul acreditant şi statul

acreditar.

În alineatul 2 al aceluiaşi articol se face precizarea potrivit căreia nici o dispoziŃie a

ConvenŃiei nu poate fi interpretată ca interzicând misiunii diplomatice exercitarea funcŃiilor

consulare.

Enumerarea funcŃiilor misiunii diplomatice făcută în cuprinsul art.3 nu este una

exhaustivă; consimŃământul pe care un stat îl dă pentru înfiinŃarea misiunii diplomatice

presupune permisiunea de a îndeplini cel puŃin funcŃiile enumerat ede ConvenŃie.

3.2. FUNCłIA DE REPREZENTARE

FuncŃia de a reprezenta statul acreditant în statul acreditar este cea mai veche funcŃie a

misiunilor diplomatice, şeful misiunii fiind cel care reprezintă statul său în plenitudinea

Page 32: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

33

relaŃiilor sale diplomatice, prin modalităŃi foarte variate de participare la viaŃa publică a

statului acreditar.

Formele prin care se realizează funcŃia de reprezentare sunt multiple:

- participarea la viaŃa publică a statului acreditar;

- negocierea în numele statului acreditant;

- promovarea politicii statului acreditant etc.

3.3. FUNCłIA DE NEGOCIERE

FuncŃia de a duce tratative cu guvernul statului acreditar, denumită şi funcŃia de

negociere, reprezintă aspectul esenŃial al activităŃii misiunii diplomatice în apărarea

intereselor statului acreditar; în rezolvarea diferendelor dintre state.

Negocierea este cel mai la îndemână şi cel mai eficient mijloc diplomatic de

soluŃionare a diferendelor; negocierile pot fi oficioase (doar contacte de cunoaştere a

intenŃiilor părŃilor, fără a le angaja) sau oficiale (constituie un început de angajare), directe

(între şeful misiunii şi şeful statului) sau indirecte (între şeful misiunii şi ministerul afacerilor

externe ori alte autorităŃi ale statului acreditar).

Potrivit dreptului tratatelor, şeful misiunii diplomatice poate negocia şi autentifica

textul unui tratat fără a fi nevoit să prezinte deplinele puteri.

FuncŃia de negociere nu se limitează doar la soluŃionarea diferendelor şi încheierea

unor acorduri internaŃionale, ci ea presupune o activitate intensă a şefului misiunii pentru

explicarea politicii guvernului pe care-l reprezintă, pentru consultări în legătură cu diferitele

aspecte ale vieŃii internaŃionale etc.

3.4. FUNCłIA DE OBSERVARE ŞI INFORMARE

FuncŃia de informare prin toate mijloacele licite, despre condiŃiile şi evoluŃia

evenimentelor din statul acreditar şi de a raporta cu privire la acestea statului acreditant

presupune urmărirea şi studierea aspectelor vieŃii politice, sociale, culturale etc. din statul

acreditar, efectele evenimentelor internaŃionale în acest stat, precum şi derularea relaŃiilor

dintre cele două state.

FuncŃia de informare nu se realizează numai într-un singur sens, înspre statul

acreditant, ci şi înspre statul acreditar, pentru o cât mai bună cunoaştere de către acesta a

realităŃilor din statul reprezentat.

Page 33: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

34

3.5. FUNCłIA DE REALIZARE A COOPER ĂRII INTERNA łIONALE

FuncŃia de promovare a relaŃiilor de prietenie şi de dezvoltare a relaŃiilor economice,

culturale şi ştiinŃifice între statul acreditant şi statul acreditar, denumită şi funcŃia de

cooperare, poate fi definită ca scop al întregii activităŃi a misiunii diplomatice.

Misiunea diplomatică are rolul de a cultiva, promova, extinde şi diversifica relaŃiile

dintre statul acreditant şi statul acreditar, pe diferite planuri: politic, economic, cultural,

juridic etc.

3.6. FUNCłIA DE PROTEJARE A INTERESELOR STATULUI ACREDITANT ŞI A

CETĂłENILOR ACESTUIA

FuncŃia de ocrotire în statul acreditar a intereselor statului acreditant şi ale cetăŃenilor

săi, în limitele admise de dreptul internaŃional este o funcŃie tradiŃională a misiunilor

diplomatice, realizată prin cereri de informare şi asistenŃă, prin proteste şi prin invocarea

răspunderii internaŃionale, ori chiar prin îndeplinirea unor funcŃii consulare.

Principala instituŃie creată în realizarea acestei funcŃii este protecŃia diplomatică,

respectiv dreptul statului acreditant de a proteja proprii cetăŃeni şi dreptul acestora, când se

află în străinătate, de a cere protecŃie, dar în limitele impuse de dreptul internaŃional, adică

fără ca aceste acte să constituie ameninŃări la adresa statului acreditar şi fără folosirea forŃei

sau a amestecului în treburile interne;

Aceasta se fundamentează printr-o regulă generală a dreptului internaŃional, potrivit

căreia, statul are dreptul de a apăra interesele cetăŃenilor săi aflaŃi pe teritoriul altor state, prin

mijloace diplomatice şi juridice adecvate raporturilor internaŃionale.

4. IMUNIT ĂłI, PRIVILEGII ŞI FACILIT ĂłI DIPLOMATICE

4.1. ImunităŃile diplomatice

4.2. Privilegiile diplomatice

4.3. FacilităŃile diplomatice

4.1. IMUNITĂłILE DIPLOMATICE

ConvenŃia de la Viena din 1961 stabileşte o sumă de reguli care acordă un statut

juridic specific atât misiunii diplomatice, cât şi personalului misiunii, cu precizarea că în

Page 34: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

35

practica statelor sunt aplicabile şi alte reguli, în funcŃie de particularităŃile concrete ale

acestora.

ImunităŃile diplomatice reprezintă tratamentul pe care statul acreditar îl acordă

misiunilor diplomatice şi personalului acestora, exprimat prin exceptarea de la jurisdicŃia

penală şi civil ă a acestui stat.

Sunt prevăzute şi enumerate în conŃinutul articolelor 29-39 din ConvenŃia de la Viena.

Aceste imunităŃile şi privilegiile recunoscute membrilor misiunilor diplomatice, care au ca

obiect să permită exercitarea funcŃiilor lor fără ca autorităŃile locale să poată să le aducă

îngrădiri. Articolul 41 din ConvenŃia de la Viena prevede în contrapartidă, obligaŃii faŃă de

statul acreditar.

Membrii misiunilor diplomatice au datoria de a respecta legile şi reglementările

statului acreditar şi de a nu se amesteca în treburile sale interne, iar localurile misiunilor nu

trebuie utilizate în scopuri incompatibile cu regulile şi obligaŃiile activităŃii diplomatice. De

asemenea, în conformitate cu conŃinutul articolului 42 al ConvenŃiei, agenŃii diplomatici nu

trebuie să exercite profesii sau alte activităŃi remunerate în vederea obŃinerii unui câştig

personal pe teritoriul statului acreditar.

De asemenea, statul acreditar are obligaŃii precise stabilite de ConvenŃia de la Viena

prin articolele 25-27. Potrivit acestor reglementări el trebuie să acorde misiunii toate

facilităŃile pentru îndeplinirea funcŃiunilor sale.

El trebuie, în mod special, să asigure membrilor misiunii toată libertatea de deplasare

şi de circulaŃie. O rezervă există totuşi pentru zonele unde accesul este reglementat sau

interzis din raŃiuni de securitate naŃională.

Articolul 47 al ConvenŃiei prevede interdicŃia unor măsuri discriminatorii între state.

El admite totuşi ca nediscriminatoriu dreptul statului acreditar de a aplica restrictiv o

dispoziŃie determinată, pentru că ea este în acelaşi mod aplicată misiunii sale de statul

acreditant, ca şi practica urmată de unele state de a se face beneficiarele, prim cutumă sau pe

cale de acord, ale unui tratament reciproc mai favorabil decât îl cer dispoziŃiile ConvenŃiei. În

fine, statul acreditar trebuie să asigure securitatea localurilor misiunii, să evite ca liniştea

acesteia să fie tulburată sau să-i fie afectată demnitatea (art. 22).

Regulile privind privilegiile şi imunităŃile sunt precizate în mod detaliat de către

ConvenŃia de la Viena, făcându-se, o distincŃie între diversele categorii de personal al

misiunilor diplomatice (diplomaŃi, personal tehnicoadministrativ şi de serviciu). În

conformitate cu art. 17 din convenŃie aceste imunităŃi sunt recunoscute diplomaŃilor şi

familiilor lor, dar şi personalului administrativ şi de serviciu.

Page 35: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

36

Personalul organizaŃiilor internaŃionale beneficiază, de asemenea, de imunităŃi

acordate prin convenŃiile aplicabile acestor organizaŃii. (O.N.U., Consiliul Europei,

ComunităŃile europene etc.).

Articolele 29-41 din ConvenŃie fac referire la DispoziŃiile privind imunităŃile

diplomatice.

ImunităŃile diplomatice sunt concretizate în trei categorii:

a) Imunitatea de jurisdicŃie;

b) InviolabilităŃile;

c) Exceptarea de la obligaŃia de a depune ca martor

Imunitatea de jurisdicŃie, adică scoaterea de sub acŃiunea legii penale sau civile a

statului acreditar a misiunii diplomatice, personalului misiunii şi a membrilor lor de familie.

Misiunea diplomatică se bucură de imunitate de jurisdicŃie civilă şi administrativă, pentru că

nu se poate pune problema răspunderii penale a unei persoane morale (juridice). AgenŃii

diplomatici se bucură de imunitate absolută de jurisdicŃie penală şi de imunitate de jurisdicŃie

civilă, cu excepŃia acŃiunilor imobiliare când proprietatea este cu titlu privat, acŃiunilor

referitoare la succesiune, acŃiunilor privind activitatea profesională sau comercială privată a

agentului şi faŃă de nici o cerere reconvenŃională direct legată de cererea principală când

agentul diplomatic însuşi înaintează o acŃiune civilă (pentru a asigura egalitatea părŃilor în

proces). De asemenea, agenŃii diplomatici se bucură de imunitate de executare, dar la care se

poate renunŃa expres. Imunitatea de jurisdicŃie a unui agent diplomatic în statul acreditar nu

poate scuti pe acest agent de jurisdicŃia statului acreditant. Prin urmare, agentul diplomatic nu

este scos de sub jurisdicŃie totală, ci numai de sub jurisdicŃia statului acreditar. Totuşi, statul

acreditant poate renunŃa la imunitatea de jurisdicŃie a agenŃilor diplomatici, dar ea trebuie să

fie expresă. RenunŃarea la imunitatea de jurisdicŃie pentru o acŃiune civilă sau administrativă

nu determină automat şi înlăturarea imunităŃii privind executarea hotărârilor, pentru aceasta

fiind necesară o renunŃare deosebită.

InviolabilităŃile, care înseamnă imunitatea faŃă de constrângerea prevăzută de lege.

Este vorba despre:

– inviolabilitatea misiunii, respectiv obligaŃia statului acreditar de a nu permite

funcŃionarilor săi să pătrundă şi să îndeplinească acte de autoritate în localurile misiunii,

mijloace de transport şi terenuri ale acesteia, mai puŃin în cazuri excepŃionale, cum ar fi

legitima apărare. De precizat că această inviolabilitate operează chiar şi în timp de conflict

armat; localurile misiunii, mobilierul lor şi celelalte obiecte care se găsesc acolo, precum şi

mijloacele de transport ale misiunii, nu pot face obiectul nici unei percheziŃii, rechiziŃii,

sechestru sau măsuri executorii;

Page 36: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

37

– inviolabilitatea arhivelor, care operează asupra tuturor documentelor diplomatice,

inclusiv corespondenŃa, indiferent de locul unde se află, fiind absolută;

– inviolabilitatea diplomatului, concretizată în exceptarea acestuia de la orice formă de

reŃinere sau detenŃie; statul acreditar trebuie să-1 trateze cu respectul care i se cuvine şi să ia

toate măsurile corespunzătoare pentru a împiedica orice atingere adusă persoanei, libertăŃii şi

demnităŃii sale;

– inviolabilitatea reşedinŃei diplomatului, care este aceeaşi cu inviolabilitatea

localurilor misiunii.

Inviolabilitatea care îi este recunoscută unui diplomat are ca obiect săi permită să se

bucure, pe teritoriul unde îşi exercită misiunea, în orice moment şi oriunde s-ar afla, de

libertate fără restricŃie şi de intangibilitate personală în toate ocaziile, iar inviolabilitatea

personală este garanŃia esenŃială a agenŃilor diplomatici, acesta înainte de toate fiind exceptat

de la orice măsură de arestare sau de detenŃie.

Articolul 29 al ConvenŃiei de la Viena garantează agenŃilor diplomatici respectul

statului acreditar, care este dator să ia toate măsurile adecvate pentru a împiedica orice

atingere ce ar putea fi adusă persoanei, libertăŃii sau demnităŃii lor.

Inviolabilitatea are ca scop să permită diplomatului de a-şi exercita, fără nici un

impediment, sarcina sa de reprezentant al unei Ńări străine. Ea acoperă, deci, toate actele pe

care le îndeplineşte pentru reprezentarea statului trimiŃător şi promovarea intereselor acestuia.

Acest privilegiu începe în ziua în care diplomatul a intrat pe teritoriul Ńării unde a fost

acreditat, dacă misiunea sa a fost anunŃată. El durează pe tot timpul misiunii sale, până când

va părăsi teritoriul statului de reşedinŃă.

Inviolabilitatea persistă şi în situaŃia ruperii relaŃiilor diplomatice şi chiar a stării de

război. Dacă diplomatul înlocuit se stabileşte în Ńara în care şi-a exercitat funcŃiile, el nu poate

continua să beneficieze de inviolabilitate după ce şi-a încheiat misiunea.

Inviolabilitatea acoperă toate persoanele care fac parte din personalul oficial sau

neoficial al misiunii, sub rezerva articolului 39 paragraful 2 al ConvenŃiei de la Viena.

ConvenŃia de la Viena distinge anumite categorii de personal. Şeful misiunii şi

personalul său diplomatic, înŃelegând şi membrii de familie ai agenŃilor diplomatici (art. 37-

1), beneficiază de toate imunităŃile enumerate în articolele 29-36 ale ConvenŃiei. Numele

acestor persoane figurează pe lista diplomatică care este stabilită în fiecare Capitală, de

Serviciul de Protocol pe baza indicaŃiilor furnizate de fiecare misiune.

ImunităŃi sunt, de asemenea, recunoscute şi altor membri ai misiunii, fie că este vorba

de personalul administrativ şi tehnic (art. 37-2 şi 38-1), de personalul de serviciu care nu are

Page 37: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

38

naŃionalitatea statului de reşedinŃă (art.27-3şi 38-2) sau de personalul de serviciu particular al

misiunii (art. 37-4 şi 38-2).

Aceste imunităŃi se extind asupra bunurilor personale ale diplomaŃilor, reşedinŃei,

vehiculelor şi documentelor acestora, corespondenŃa lor trebuie să fie liberă şi inviolabilă.

Statele acordă, în general, automobilelor diplomaŃilor plăci speciale care permit poliŃiei să-i

deosebească de ceilalŃi posesori de automobile.

Articolul 27 al ConvenŃiei de la Viena garantează comunicarea liberă a misiunilor prin

toate mijloacele adecvate. Ea condiŃionează totuşi instalarea de posturi emiŃătoare de radio de

asentimentul statului acreditar.

Art. 40 al ConvenŃiei de la Viena admite ca un agent diplomatic să beneficieze de

inviolabilitate când traversează o Ńară terŃă pentru a se prezenta sau pentru a se reîntoarce de la

post – este un act de curtoazie din partea statelor al căror teritoriu este traversat.

Inviolabilitatea agentului diplomatic îl protejează pe acesta în toate circumstanŃele. Ea

este de ordin public şi diplomatul nu poate renunŃa la ea.

Chiar dacă ar comite acte de natură să lezeze demnitatea şefului de stat pe lângă care

este acreditat, el nu poate fi supus de acest stat la măsuri care ar aduce atingere persoanei sale.

Acesta din urmă nu este, de altfel, lipsit de mijloace de apărare. El poate cere rechemarea

diplomatului sau chiar să-i impună plecarea.

Inviolabilitatea protejează pe diplomat împotriva atacurilor oricărei persoane,

indiferent de unde ar proveni ele. Dacă un membru al autorităŃilor publice ale statului de

reşedinŃă, acŃionând în calitate oficială, a ofensat un agent diplomatic, guvernul statului

acreditar este obligat să acorde reparaŃii statului ofensat. Dacă sediul misiunii diplomatice sau

drapelul care este arborat fac obiectul unui atentat, guvernul statului acreditar trebuie, dacă nu

şi-a îndeplinit îndatoririle de protecŃie, să prezinte scuze şi, de la caz la caz, să acorde

reparaŃiile adecvate.

Dacă autorul infracŃiunii este o persoană particulară, statul trebuie să dispună

urmărirea penală şi judecarea acestuia.

ReşedinŃa diplomatului nu poate constitui obiectul investigaŃiilor poli Ńiei, justiŃiei sau

oricărui alt organ administrativ, care nu au dreptul să pătrundă în imobil fără autorizaŃia

expresă, după caz, a diplomatului sau a şefului misiunii.

Articolul 22 al ConvenŃiei de la Viena garantează, de asemenea, inviolabilitatea

localurilor misiunii diplomatice. Se prevede în sarcina statului acreditar obligaŃia specială de a

lua măsurile pentru a asigura protecŃia acestora.

Se garantează nu numai localurile, ci şi mobilierul acestora, precum şi mijloacele de

transport ale misiunii împotriva oricăror măsuri ale autorităŃilor statului de reşedinŃă.

Page 38: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

39

Articolul 12 permite misiunii să deschidă birouri în afara sediului numai pe baza

consimŃământului expres al statului acreditar.

Articolul 20 permite arborarea drapelului şi emblemei statului acreditant pe localurile

misiunii, reşedinŃei şi pe mijloacele de transport ale şefului misiunii.

Articolul 21 prevede obligaŃia pentru statul acreditar de a facilita statului acreditant

achiziŃionarea sau închirierea de localuri necesare deschiderii misiunii şi pentru locuinŃele

membrilor săi.

Arhivele diplomatice se bucură, de asemenea, de aceeaşi inviolabilitate ca şi sediul

misiunii şi reşedinŃa, chiar în cazul ruperii relaŃiilor diplomatice.

De asemenea, corespondenŃa diplomatică, este declarată inviolabilă.

Dreptul la libera circulaŃie a valizelor diplomatice este recunoscut fără rezerve.

ImunităŃile curierilor sunt recunoscute şi sunt precizate în documentele pe care aceştia

trebuie să le deŃină, precum şi dreptul statelor şi misiunilor diplomatice de a recurge la curieri

ad-hoc. Statele au dreptul de a încredinŃa curierul diplomatic comandanŃilor de aeronave civile

şi de a prelua, direct şi liber, de la aceştia, valiza diplomatică. Valizele nu pot conŃine decât

documente diplomatice şi obiecte destinate uzului oficial.

Imunitatea de jurisdicŃie

ConvenŃia de la Viena, în articolul 31, defineşte imunitatea civilă şi penală a agenŃilor

diplomatici. DiplomaŃii nu pot fi chemaŃi în justiŃie decât de guvernul sau de tribunalele Ńării

lor. Aceasta este o garanŃie indispensabilă pentru ca diplomaŃii să poată promova în deplină

libertate şi independenŃă interesele statului acreditant.

Această imunitate are ca scop să retragă întreaga competenŃă de la magistraŃii locali

pentru a o transfera, dacă este cazul, la cei ai statului trimiŃător.

ConvenŃia de la Viena, în articolul 38, limitează imunităŃile de jurisdicŃie ale

membrilor personalului care au naŃionalitatea statului acreditar numai la actele oficiale

îndeplinite în exercitarea funcŃiilor lor.

Diplomatul are dreptul şi nu poate renunŃa la imunitatea de jurisdicŃie penală, întrucât

nu are dreptul de a lăsa să se aducă atingere independenŃei statului pe care-l reprezintă. Acest

gen de imunitate este acordată agentului diplomatic în interesul guvernului Ńării sale, numai

acesta din urmă poate să renunŃe la ea.

Un agent diplomatic trebuie să respecte legislaŃia Ńării unde este acreditat, dar nu poate

fi tras la răspundere decât de autorităŃile din propria Ńară. Această imunitate de jurisdicŃie

funcŃionează chiar dacă agentul diplomatic este vinovat de o infracŃiune contra statului pe

lângă care este acreditat. Guvernul statului acreditar poate, doar să solicite pe cale diplomatică

aplicarea pedepsei prevăzute de lege.

Page 39: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

40

Atât timp cât agentul diplomatic străin se află pe teritoriul statului pe lângă care este

acreditat, imunitatea de jurisdicŃie penală este totală.

Imunitatea de jurisdicŃie faŃă de tribunalele statului acreditar nu înseamnă că

diplomatul străin este absolvit de răspundere pentru infracŃiunile pe care le-ar putea comite,

dar acest stat nu-l poate aresta şi nici judeca prin tribunalele proprii.

Dacă infracŃiunile comise de agentul diplomatic sunt de mică importanŃă, este la

latitudinea guvernului statului acreditar să facă plângere pe cale diplomatică.

Exceptarea de la obligaŃia de a depune ca martor în faŃa instanŃelor de judecată şi în

procedurile administrative. Imunitatea este absolută, dar diplomatul poate depune ca martor

dacă acceptă expres.

Un agent diplomatic nu poate fi obligat să compară ca martor în faŃa unei instanŃe a

statului acreditar. I se poate cere să-şi trimită mărturia în scris, dar dacă refuză, nu există

mijloc de a-l constrânge în acest sens.

Organul de anchetă trebuie să se deplaseze la sediul misiunii diplomatice pentru a

primi mărturiile.

Imunitatea de jurisdicŃie penală se aplică şi personalului administrativ şi tehnic al

misiunii şi membrilor lui de familie.

ConvenŃia de la Viena (art. 32) prevede că statul acreditant poate renunŃa la imunitatea

de jurisdicŃie a membrilor familiilor agenŃilor diplomatici, a membrilor personalului

administrativ şi tehnic al misiunilor, precum şi a familiilor lor, a membrilor personalului de

serviciu, însă, ConvenŃia precizează că această renunŃare trebuie să fie întotdeauna expresă .

Personalul de serviciu beneficiază de imunităŃi numai pentru actele îndeplinite în

exercitarea funcŃiilor sale.

În art. 37 al ConvenŃiei de la Viena se precizează că personalul de serviciu particular al

membrilor misiunii care nu sunt resortisanŃi ai statului acreditar, sunt scutiŃi de impozite şi

taxe pe salarii, dar nu beneficiază de privilegii şi imunităŃi decât în măsura admisă de acesta

din urmă. Totuşi, se prevede că acest stat va trebui să-şi exercite jurisdicŃia sa de asemenea

manieră, încât să nu împiedice în mod excesiv îndeplinirea funcŃiilor misiunii.

Dacă misiunea are un agent diplomatic de naŃionalitatea statului acreditar sau dacă

acesta locuieşte permanent în statul respectiv, el nu beneficiază decât de imunitatea de

jurisdicŃie şi de inviolabilitate pentru actele îndeplinite în exercitarea funcŃiunilor sale. Pentru

ceilalŃi membri ai personalului misiunilor şi personalul de serviciu particular care se găsesc în

aceleaşi raporturi faŃă de statul acreditar, ei nu beneficiază decât de privilegiile şi imunităŃile

care le sunt recunoscute de statul respectiv. Însă se precizează că acesta nu va exercita asupra

Page 40: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

41

lor jurisdicŃia sa, decât de o asemenea manieră încât să nu împiedice în mod excesiv

îndeplinirea funcŃiilor misiunii.

În cazul unui accident de automobil, indiferent dacă diplomatul este conducător sau

proprietar al unui autovehicul în urma căruia s-ar putea angaja responsabilitatea civilă, trebuie

avute în vedere următoarele:

– să invoce imunităŃile sale diplomatice la care el nu poate renunŃa fără autorizarea

expresă a statului acreditant;

– în timpul anchetei el nu trebuie să împiedice mersul justiŃiei, punând la dispoziŃie

informaŃiile cerute în legătură cu circumstanŃele accidentului;

– imunitatea de jurisdicŃie nu permite eludarea plăŃii despăgubirilor datorate victimelor

accidentului.

Imunitatea de jurisdicŃie în materie civilă este recunoscută diplomaŃilor străini.

Articolul 31 al ConvenŃiei de la Viena prevede că agenŃii diplomatici beneficiază de

imunitatea de jurisdicŃie în materie civilă şi administrativă, cu excepŃia cazurilor când este

vorba despre:

1) o acŃiune reală care se referă la un imobil particular situat pe teritoriul statului

acreditar, dacă agentul diplomtic nu-l posedă în contul statului acreditant pentru realizarea

scopurilor misiunii;

2) o acŃiune privind o succesiune în care agentul diplomatic figurează cu titlu

particular şi nu în numele statului acreditant;

3) o acŃiune privind o activitate profesională sau comercială exercitată de agentul

diplomatic în statul acreditar şi în afara funcŃiilor sale oficiale.

În aceste cazuri pot fi luate unele măsuri de executare faŃă de diplomat, cu condiŃia să

nu se aducă atingere inviolabilităŃii persoanei sau locuinŃei sale.

Diplomatul care devine reclamant în faŃa unei instanŃe locale nu mai poate invoca

imunitatea de jurisdicŃie în ceea ce priveşte orice cerere reconvenŃională legată direct de

acŃiunea principală. Totuşi, renunŃarea la imunitatea de jurisdicŃie pentru o acŃiune civilă sau

administrativă nu este considerată ca implicând renunŃarea la măsurile de executare a

hotărârii, care nu poate fi aplicată nici asupra persoanei, nici asupra bunurilor sale, o renunŃare

distinctă din partea sa fiind necesară.

4.2. PRIVILEGIILE DIPLOMATICE

Privilegiile diplomatice reprezintă tot un tratament acordat de statul acreditar misiunii

diplomatice şi personalului acesteia, prin care li se fac unele înlesniri excepŃionale.

Page 41: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

42

Libertatea de comunicare.

Misiunea diplomatică are dreptul să comunice liber cu guvernul său, cu celelalte

misiuni şi consulate ale statului acreditant, putând să folosească toate mijloacele de

comunicaŃie potrivite.

Aceasta presupune obligaŃia statului acreditar de a oferi facilităŃi pentru corespondenŃă

şi de a respecta secretul corespondenŃei. Pentru comunicare, misiunea diplomatică poate

utiliza numai mijloace legale, fie publice (poştă, telefon, fax etc.), fie specifice, precum

curierul diplomatic şi valiza diplomatică, toate acestea beneficiind de inviolabilitate. În ultimii

ani, în cadrul ONU s-au manifestat preocupări pentru codificarea statutului curierului

diplomatic şi al valizei diplomatice. Astfel, în anul 1991, Adunarea Generală a hotărât să

includă pe ordinea de zi a celei dc-a 47-a sesiuni, Proiectul de articole asupra statutului

curierului diplomatic şi valizei diplomatice neînsoŃite de un curier diplomatic, precum şt

protocoalele adiŃionale facultative la acest statut, proiect adoptat de Comisia de Drept

InternaŃional la sesiunea sa din anul 1989.

Mijloacele de radio-emisie pot fi utilizate numai cu autorizaŃia statului acreditar.

Coletele care compun valiza diplomatică trebuie să poarte semne exterioare vizibile ale

caracterului lor şi nu pot cuprinde decât documente diplomatice sau obiecte de uz oficial. De

asemenea, curierul diplomatic trebuie să poarte un document oficial care să-i ateste calitatea şi

să precizeze numărul de colete care constituie valiza diplomatică, el bucurându-se de

inviolabilitatea persoanei sale, neputând fi arestat sau reŃinut. Se pot folosi şi curieri

diplomatici ad-hoc. De asemenea, valiza diplomatică poate fi încredinŃată comandantului unei

aeronave comerciale, acesta trebuind să poarte un document oficial care să indice numărul

coletelor care alcătuiesc valiza diplomatică, dar el nu are calitatea de curier diplomatic.

Libertatea de mişcare

Este dreptul agentului diplomatic de a circula liber pe teritoriul statului acreditar, cu

posibilitatea acestuia de a declara anumite zone interzise, din motive de securitate a agentului

diplomatic sau a statului acreditar;

Privilegii de ordin fiscal

Reprezintă dreptul misiunii şi a diplomaŃilor de a fi scutiŃi de taxe şi impozite, cu

excepŃia impozitelor indirecte sau a celor aplicabile bunurilor imobile particulare, veniturilor

particulare şi taxelor corespunzătoare dreptului de succesiune;

Privilegii de ordin vamal

Constau în scutirea de taxele vamale care se percep cu ocazia importurilor de bunuri şi

vizează bunurile destinate uzului oficial şi chiar personal al misiunii, al diplomaŃilor şi

membrilor familiilor acestora. Este inclusă în acest privilegiu şi scutirea de la controlul

Page 42: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

43

bagajelor, cu excepŃia cazului când există motive serioase să se creadă că acestea conŃin

obiecte care nu beneficiază de scutiri vamale sau al căror import sau export este interzis. Într-

un asemenea caz, controlul se va face numai în prezenŃa agentului diplomatic sau a

reprezentantului său autorizat.

Scutirea de impozite

ConvenŃia de la Viena stabileşte o serie de reguli codificând practica existentă în

această materie. Articolul 23 scuteşte de impozite localurile misiunii ai căror proprietari sau

locatari sunt reprezentanŃii statului acreditant sau şeful misiunii, cu excepŃia impozitelor sau

taxelor percepute ca remuneraŃie pentru servicii particulare prestate. Această scutire nu se

aplică atunci când, potrivit legislaŃiei statului acreditar, acestea cad în sarcina persoanei care

tratează cu statul acreditant sau cu şeful misiunii.

Articolul 34 scuteşte agentul diplomatic de orice impozite şi taxe, personale sau reale,

naŃionale, regionale şi locale, în afară de: impozitele indirecte care prin natura lor sunt în mod

normal încorporate în preŃul mărfurilor şi al serviciilor; impozitele şi taxele asupra bunurilor

imobile particulare situate pe teritoriul statului acreditar, cu excepŃia cazului în care agentul

diplomatic le posedă în contul statului acreditant pentru realizarea scopurilor misiunii;

impozitele şi taxele pe veniturile particulare, care-şi au sursa în statul acreditar şi impozitele

pe capital prelevate asupra investiŃiilor; impozitele şi taxele percepute ca remuneraŃie pentru

servicii particulare prestate; drepturile de înregistrare, grefă, ipotecă şi de timbru în ceea ce

priveşte bunurile imobiliare, sub rezerva dispoziŃiilor articolului 23 (localuri ale misiunilor).

Membrii familiilor diplomaŃilor, personalul administrativ şi tehnic şi personalul de

serviciu beneficiază de aceleaşi privilegii fiscale ca şi diplomaŃii.

În materie de succesiuni, articolul 39 precizează la paragraful 4 că, în caz de deces al

unui membru al misiunii sau al unui membru al familiei sale, care nu este cetăŃean al statului

acreditar sau nu are reşedinŃa permanentă în acesta, statul acreditar va permite recuperarea

bunurilor mobile ale defunctului, cu excepŃia celor care au fost achiziŃionate în Ńară şi care fac

obiectul unei interdicŃii de export. Nu se vor percepe taxe de succesiune asupra bunurilor

mobile a căror prezenŃă în statul acreditar nu se datora decât funcŃiei defunctului.

În materie vamală, articolul 36 acordă scutirea de taxe vamale şi alte drepturi conexe,

în conformitate cu dispoziŃiile legislative şi reglementările statului acreditar, asupra obiectelor

destinate uzului oficial şi obiectelor destinate uzului personal al agentului diplomatic sau al

membrilor familiei sale, care fac parte din gospodăria sa, inclusiv efectele destinate instalării

sale.

Agentul diplomatic este scutit de controlul bagajului său personal. Dacă acesta din

urmă trebuie să fie examinat deoarece există suspiciuni că ar putea să conŃină obiecte care nu

Page 43: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

44

beneficiază de scutire de taxe vamale, deschiderea acestuia nu se poate face decât în prezenŃa

agentului diplomatic sau a unui reprezentant autorizat.

În termenii articolului 36, familiile agenŃilor diplomatici beneficiază integral de

scutirile de taxe vamale, în timp ce personalului administrativ şi tehnic i se acordă aceste

exonerări numai pentru obiectele importate cu ocazia primei lor instalări.

Articolul 35 al ConvenŃiei de la Viena interzice obligarea agenŃilor diplomatici la orice

prestaŃie personală, serviciu public de orice natură ar fi el şi la orice sarcină militară

(rechiziŃionări, contribuŃii şi încartiruiri).

Dreptul de a arbora drapelul naŃional şi stema naŃională, pe localul misiunii

diplomatice, la reşedinŃa şefului misiunii şi pe mijloacele de transport ale acestuia.

FacilităŃi de şedere - sunt concretizate în dreptul agentului diplomatic de a fi scutit de

la obligaŃiile de a obŃine permis de şedere pe teritoriul statului acreditar şi de a anunŃa

organele de poliŃie locale despre prezenŃa sa.

Scutirea de prestaŃii personale, precum serviciul militar, rechiziŃii militare etc.

Scutirea de la obligaŃiile privind asigurările sociale, pentru cazuri de accident, boală,

deces etc., ceea ce nu exclude posibilitatea diplomatului de a participa voluntar la asemenea

sisteme de protecŃie.

4.3. FACILIT ĂłILE DIPLOMATICE

Sunt posibilităŃi ale misiunii diplomatice şi ale personalului diplomatic de a li se

înlesni de către statul acreditar desfăşurarea activităŃilor lor specifice.

Printre acestea, menŃionăm obligaŃia statului acreditar de a înlesni obŃinerea de localuri

pentru misiunea diplomatică, de a acorda ajutor la obŃinerea de locuinŃe pentru membrii

misiunii, de a pune la dispoziŃia acestora mijloacele de transport necesare părăsirii teritoriului

statului acreditar.

Persoanele care beneficiază de imunităŃile, privilegiile şi facilităŃile diplomatice încep

să se bucure de acestea la intrarea pe teritoriul statului acreditar pentru a-şi lua în primire

postul, sau, dacă se află deja pe acest teritoriu, de îndată ce numirea sa a fost comunicată

ministerului afacerilor externe.

Privilegiile şi imunităŃile încetează după încetarea funcŃiilor diplomatice ale persoanei,

respectiv în momentul în care persoana părăseşte teritoriul statului acreditar sau la expirarea

unui termen raŃional care i-a fost dat în acest scop, chiar şi în timp de conflict armat. Totuşi,

imunitatea de jurisdicŃie continuă în ceea ce priveşte actele îndeplinite de către această

persoană în exercitarea funcŃiilor sale ca membru al misiunii. În caz de deces al unui membru

Page 44: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

45

al misiunii, membrii familiei sale continuă să se bucure de privilegiile şi imunităŃile respective

până la părăsirea statului acreditar, într-un termen potrivit care să le permită aceasta.

Trebuie precizat că toate persoanele care beneficiază de aceste privilegii şi imunităŃi

sunt obligate să respecte legile şi regulamentele statului acreditar şi să nu se amestece în

treburile interne ale acestui stat. De asemenea, localurile misiunii nu vor fi utilizate în alte

scopuri, incompatibile cu funcŃiile misiunii

Page 45: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

46

PARTEA A II-A - DREPTUL CONSULAR

Page 46: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

47

1. NOłIUNI INTRODUCTIVE

1.1. NoŃiunea, definirea şi caracteristicile dreptului consular

1.2. Izvoarele dreptului consular

1.3. Codificarea dreptului consular

1.1. NOłIUNEA, DEFINIREA ŞI CARACTERISICILE DREPTULUI CONSULAR

Dreptul consular este acea parte a dreptului internaŃional public care reprezintă

totalitatea normelor şi regulilor care reglementează relaŃiile consulare dintre state, organizarea

şi funcŃionarea oficiilor consulare, precum şi cele care se referă la statutul juridic al oficiilor

consulare şi a personalului acestora.

Această definiŃie descriptivă cuprinde, de fapt, trei mari caracteristici :

- normele generale care guvernează relaŃiile consulare în general;

- regulile şi normele care privesc organizarea şi funcŃionarea oficiilor consulare;

- normele referitoare la statutul juridic al oficiilor consulare şi a personalului lor,

respectiv, imunităŃile şi privilegiile consulare.

Din punct de vedere istoric, relaŃiile şi activitatea consulară au apărut înainte de

activitatea diplomatică, pentru că, din momentul în care au început să se dezvolte relaŃiile

comerciale şi oamenii au început să călătorească în alte Ńări, unii dintre ei stabilindu-şi chiar

reşedinŃe într-o altă Ńară, au apărut probleme legate de statutul lor, de protecŃia lor şi de

promovarea intereselor lor în Ńările în care trăiau.

Caracteristica principală a dreptului consular este aceea că el stabileşte mecanismele

care funcŃionează pentru a realiza un obiectiv foarte precis, acela de protejare a cetăŃenilor şi a

intereselor lor, precum şi a intereselor statului trimiŃător.

Deosebirea fundamentală care există între activitatea oficiilor diplomatice şi a celor

consulare este aceea că, în timp ce oficiile diplomatice au ca misiune principală, promovarea

intereselor statului acreditant şi a instituŃiilor sale în Ńările în care sunt acreditate, oficiile

consulare reprezintă acea parte a serviciului exterior al unei Ńări care se ocupă, pe lângă aceste

aspecte, şi de protejarea şi reprezentarea intereselor cetăŃenilor din Ńara respectivă în

străinătate.

A doua deosebire importantă între dreptul consular şi cel diplomatic este aceea că, în

materie de drept diplomatic, regulile fundamentale care reglementează activitatea oficiilor

diplomatice sunt reguli de drept internaŃional , în timp ce în cazul dreptului consular, o parte

Page 47: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

48

importantă a normelor aplicabile sunt reglementări de natură internă ale statelor care sunt

implicate în deschiderea oficiilor consulare, atât statul trimiŃător cât şi statul primitor.

1.2. IZVOARELE DREPTULUI CONSULAR

AcŃiunea de definire a conceptului de izvor de drept se supune celor două mari

orientări din doctrina de specialitate: pozitivistă, pură (Anzilotti ş.a.), potrivit căreia, acordul

de voinŃe constituie singura sursă a dreptului internaŃional (care poate îmbrăca forma expresă

– tratatul, ori forma tacită – cutuma) şi obiectivistă (Scelle, Ch. De Visscher, Bourquin) care

face distincŃie între surse creatoare şi sursele formale, ultimele necreând dreptul, ci limitându-

se să le formuleze ori să le constate. Aceste precizări făcute în legătură cu izvoarele dreptului

internaŃional sunt valabile şi pentru dreptul consular, ca parte a întregului.

În sens material, sintagma „izvor de drept” desemnează condiŃiile sociale, elemente

extrajudiciare, care conduc la apariŃia unei norme de drept, iar în sens formal, forma de

exprimare a normelor juridice.

În cele ce urmează vom avea în vedere doar cel de-al doilea sens, cel formal.

RelaŃiile consulare, fiind parte a relaŃiilor internaŃionale, sunt dirijate de către normele

de drept internaŃional. Considerăm, aşadar, categoriile de izvoare ale dreptului internaŃional

(care constituie genul) ca aparŃinând şi dreptului consular (care reprezintă specia). Prin

izvoare ale dreptului internaŃional se înŃeleg acele „mijloace juridice prin care se exprimă

normele acestui drept”.

Statutul CurŃii InternaŃionale de JustiŃie (1945) a definit în art. 38 izvoarele dreptului

internaŃional într-o anumită ordine în care ar urma să fie aplicate de judecătorul internaŃional:

„1. Curtea, a cărei funcŃie este să soluŃioneze, în conformitate cu dreptul

internaŃional, diferendele ce-i vor fi supuse, va aplica:

a) convenŃiile internaŃionale, fie generale, fie speciale, care stabilesc

reguli expres recunoscute de statele în litigiu;

b) cutuma internaŃională, ca dovadă a unei practici generale acceptate ca

reprezentând dreptul;

c) principiile generale de drept recunoscute de naŃiunile civilizate;

d) hotărârile judecătoreşti şi doctrina specialiştilor cei mai calificaŃi ai

diferitelor state, ca mijloace auxiliare pentru determinarea regulilor de drept.

2. Prezenta dispoziŃie nu aduce atingere dreptului CurŃii de a soluŃiona o

cauză ex aequo et bono, dacă părŃile sunt de acord cu aceasta.”.

Constituie, deci, izvoare ale dreptului consular acele mijloace juridice de exprimare

Page 48: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

49

a normelor rezultate din acordul de voinŃă al statelor în cadrul relaŃiilor consulare.

Izvoarele principale ale dreptului consular sunt cutuma şi tratatul. Izvoare auxiliare sunt

doctrina şi jurisprudenŃa. DiferenŃa dintre izvoarele principale şi cele auxiliare constă în

faptul, că numai primele au efect juridic obligatoriu, ultimele fiind utilizate doar în calitate de

instrumente de clarificare şi interpretare a normelor de drept consular. În doctrină a fost

exprimată opnia potrivit căreia dreptul consular, ca parte a dreptului internaŃional, are aceleaşi

izvoare, mai puŃin rezoluŃiile organizaŃiilor internaŃionale

Cutuma a apărut şi a jucat rol de prim ordin ca izvor al dreptului internaŃional.

Domenii importante ale dreptului internaŃional s-au format, au existat şi s-au îmbogăŃit pe cale

cutumiară, cum sunt dreptul mării, dreptul diplomatic, dreptul consular etc. Considerată ca

fiind cel mai vechi ea continuă şi în prezent să fie un izvor de norme generale care

reglementează anumite aspecte ale relaŃiilor consulare. Aşa cum rezultă din art. 38 alin. 1, pct.

b al Statutului C. I. J. şi după cum s-a precizat în doctrină, cutuma este o „o dovadă a unei

practici generale”, relativ îndelungată şi repetată a statelor, considerată de ele ca dând

expresie unei reguli de conduită cu forŃă juridică obligatorie, adică a unei reguli de drept. În

esenŃă, cutuma implică un element material: o practică generalizată, uniformă şi concordantă,

care se întinde pe o anumită perioadă de timp şi un element subiectiv, opinio juris: acceptarea

de către state a valori juridice a acestei practici. Aceste elemente diferenŃiază cutuma de

curtoazia internaŃională, care nu are caracter obligatoriu, fiind lipsită de recunoaştere juridică

şi, deci, neatrăgând răspunderea internaŃională a statelor. Dar trebuie să precizăm că unele

uzanŃe s-au transformat în timp, în reguli cutumiare, cum fi cele din dreptul diplomatic şi

consularar privitoare la imunităŃi şi privilegii, după cum unele norme privind ceremonialul

diplomatic şi consular au devenit simple uzanŃe.

Deşi dreptul consular a fost codificat, cutumei i-au rămas încă importante aspecte de

rezolvat şi, ori de câte ori există o lacună în reglementarea pe care o cuprinde aceasta

convenŃie, se va face apel la soluŃiile din dreptul cutumiar, după cum se precizează în

Preambulul acesteia „ … regulile dreptului internaŃional cutumiar vor continua să

reglementeze problemele care nu au fost prevăzute în mod expres în dispoziŃiile prezentei

ConvenŃii ”.

Altfel spus, cutuma, cel mai vechi izvor de drept, în general, dar şi al dreptului

consular, apărut în practica îndepărtată а statelor, reglementează astăzi numai anumite aspecte

ale relaŃiilor consulare, deoarece majoritatea normelor cutumiare au fost preluate de

convenŃiile multilaterale şi bilaterale prin care s-a codificat dreptul consular.

Cutuma, de fapt, are un spaŃiu larg de aplicare guvernând:

� relaŃiile dintre statele care nu sunt părŃi la ConvenŃia de la Viena din 1963;

Page 49: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

50

� relaŃiile dintre statele care nu sunt legate prin acorduri bilaterale;

� domeniile nereglementate convenŃional;

� relaŃiile dintre statele care au denunŃat ConvenŃia de la Viena din 1963 şi nu

au reglementări bilaterale în materie.

Tratatul este definit de ConvenŃia privind dreptul tratatelor încheiate între state,

semnată la Viena la 23 mai 1969, ca fiind un acord internaŃional încheiat în scris între state

sau alte subiecte de drept internaŃional. Mai precis, în formularea articolului 2.1. din convenŃia

pe care am menŃionat-o, tratatul reprezintă: „un acord internaŃional scris între state şi

reglementat de dreptul internaŃional, încheiat în scopul de a produce efecte juridice şi

consemnat într-un instrument juridic unic sau în două sau mai multe instrumente conexe,

oricare ar fi denumirea sa.”

El este considerat cel mai important izvor al dreptului internaŃional contemporan „atât

datorită clarităŃii cu care exprimă normele de drept, tehnicii sofisticate şi precise folosite, cât

şi frecvenŃei utilizării sale” . Din punct de vedere formal, poate avea diferite denumiri: tratat,

convenŃie, pact, acord, cartă statut, protocol etc.

Tratatele, atât cele bilaterale cât şi cele multilaterale, constituie izvorul principal al

dreptului consular.

Pe lângă ConvenŃia de la Viena din 1963, privind relaŃiile consulare, convenŃie

fundamentală, care cuprinde reglementările de bază în materie consulară, există şi o convenŃie

europeană cu privire la funcŃiile consulare, încheiată în 1967, şi care a urmărit să adapteze

prevederile generale ale ConvenŃiei de la Viena la cutuma, la practica europeană. ConvenŃia

europeană asupra funcŃiilor consulare din 1967, spre deosebire de ConvenŃia de la Viena din

a1963 este mai limitată, în primul rând pentru faptul că părŃi la această convenŃie sunt numai

statele europene, şi în al doilea rând pentru faptul că obiectul său de reglementare este mai

limitat, în sensul că el se referă doar la funcŃiile consulare şi nu tratează problemele generale,

în ansamblul lor, ale activităŃii consulare.

1.3.CODIFICAREA DREPTULUI CONSULAR

În prezent, există o convenŃie de codificare a dreptului internaŃional, mai multe

convenŃii multilaterale cu caracter regional şi numeroase acorduri bilaterale între statele care

întreŃin relaŃii consulare.

Trecând în revistă principalele momente ale evoluŃiei reglementărilor scrise aparŃinând

dreptului consular, considerăm necesar să amintim tratatul de prietenie şi comerŃ semnat în

februarie 1535 de FranŃa şi Imperiul Otoman. În numele acestui tratat, a amendamentelor şi

Page 50: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

51

extinderii sale sau a tratatelor similare semnate ulterior între alte puteri europene şi Imperiul

Otoman, se recunoştea dreptul de stabilire a comercianŃilor europeni în principalele oraşe ale

imperiului; mai mult, europenii rezidenŃi în imperiu erau supuşi numai legilor europene,

obŃinând un statut privilegiat de extrateritorialitate, tribunalele otomane neputând judeca un

litigiu între un european şi un supus al sultanului.

În anul 1911 a fost încheiat la Caracas de către Bolivia, Columbia, Ecuador, Peru şi

Venezuela primul acord multilateral în domeniul relaŃiilor consulare. A urmat apoi ConvenŃia

de la Havana din 1928 cu privire la agenŃii consulari, care a fost ratificată de Brazilia,

Columbia, Cuba, Republica Dominicană, Ecuador, Statele Unite ale Americii, Statele Unite

Mexicane, Nicaragua, Panama, Peru, şi Uruguay. ConvenŃia reglementează relaŃiile consulare

şi regimul de drept al agentului consular în cazurile absenŃei unui acord special între state.

Procesul de codificare a normelor de drept consular a continuat şi după al doilea

război mondial, concentrându-se în cadrul OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. La 18 decembrie

1961 Adunarea Generală a O.N.U., îndeplinind sarcina sa "de a încuraja dezvoltarea

progresivă şi codificarea dreptului internaŃional" prevăzută de Carta NaŃiunilor Unite

(art.13), a hotărât convocarea la Viena, pentru anul 1963, a unei conferinŃe a O.N.U. în scopul

elaborării unei convenŃii privind relaŃiile consulare. ConferinŃa plenipotenŃiarilor din 92 de

state a avut loc la palatul Hofburg din Viena între 4 martie şi 24 aprilie 1963. La ConferinŃă a

fost adoptată ConvenŃia de la Viena cu privire la relaŃiile consulare din 24 aprilie 1963.

Această convenŃie a fost adoptată la Viena la 24 aprilie 1963, iar România a ratificat-o prin

Decretul Consiliului de Stat nr. 481/1972, publicat în Buletinul Oficial nr. 10/28 ianuarie

1972.

Comisia care a lucrat la elaborarea ConvenŃiei a Ńinut cont de reglementările privitoare

la relaŃii şi imunităŃi diplomatice.

ConvenŃia privitoare la relaŃiile consulare adoptată la Viena în 1963 cuprinde 78 de

articole împărŃite în cinci capitole, precedate de primul articol ce cuprinde definiŃii:

• primul capitol este consacrat RelaŃiilor consulare în general, care se

împarte la rândul său în două secŃiuni denumite Stabilirea şi conducerea relaŃiilor

consulare (art.2-24) şi Încetarea funcŃiilor consulare (art.25-27);

• al doilea capitol, denumit Înlesniri, privilegii şi imunităŃi privind

posturile consulare, funcŃionarii consulari de carieră şi alŃi membri ai unui post

consular, reuneşte articolele privind Înlesniri, privilegii şi imunităŃi ale postului

consular, pe de o parte şi FacilităŃi, privilegii şi imunităŃi privind funcŃionarii

consulari de carieră şi ceilalŃi membri ai postului consula, pe de altă parte, fiind

divizat în secŃiuni corespunzătoare celor două aspecte (art.28-39, respectiv art.40-57);

Page 51: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

52

• al treilea capitol cuprinde dispoziŃii care reglementează Regimul

aplicabil funcŃionarilor consulari onorifici şi posturilor consulare conduse de ei

(începând cu art.58);

• capitolul IV (de la art.69) cuprinde DispoziŃii generale;

• capitolul V, DispoziŃii finale (de la art.74)

Toate capitolele, secŃiunile şi articolele poartă titluri care corespunzătoare dispoziŃiilor

pe care le conŃin, facilitând orientarea în text şi găsirea rapidă a dispoziŃiilor căutate.

Preambulul ConvenŃiei de la Viena din 1963, al cărui conŃinut a fost inspirat după cel

al ConcenŃiei de la Viena din 1961, privind relaŃiile diplomatice, a fost adoptat în următoarea

formă:

„Statele părŃi la prezenta ConvenŃie,

Amintind că, dintr-o epocă îndepărtată, între popoare s-au stabilit relaŃii consulare,

Conştiente de scopurile şi principiile Cartei NaŃiunilor Unite privind egalitatea

suverană a statelor, menŃinerea păcii şi a securităŃii internaŃionale şi dezvoltarea relaŃiilor

amicale între naŃiuni,

łinînd seama de faptul că ConferinŃa NaŃiunilor Unite asupra relaŃiilor şi imunităŃilor

diplomatice a adoptat ConvenŃia de la Viena cu privire la relaŃiile diplomatice care a fost

deschisă pentru semnare la 18 aprilie 1961,

Convinse că o convenŃie internaŃională asupra relaŃiilor, privilegiilor şi imunităŃilor

consulare va contribui, de asemenea, la favorizarea relaŃiilor de prietenie între Ńări,

indiferent de diversitatea regimurilor lor constituŃionale şi sociale,

Convinse că scopul acestor privilegii şi imunităŃi nu este de a avantaja pe indivizi, ci

de a asigura îndeplinirea eficace a funcŃiilor lor de către posturile consulare în numele

statelor lor respective,

Afirmând că regulile dreptului internaŃional cutumiar vor continua să reglementeze

problemele care n-au fost prevăzute în mod expres în dispoziŃiile prezentei ConvenŃii,

Au convenit asupra celor ce urmează:”

Acest Preambul ne indică fundamentele juridice, politice şi filosofice pe care se

sprijină construcŃia convenŃiei, dar nu are valoare obligatorie.

Amintind că, dintr-o epocă îndepărtată, între popoare s-au stabilit relaŃii consulare şi

considerată a fi principalul document internaŃional care reglementează relaŃiile consulare,

ConvenŃia semnată la Viena în 1963, menŃionează în Preambul că obiectul de reglementare al

acesteia îl constituie "relaŃiile, privilegiile şi imunităŃile consulare” celelalte "probleme care

nu au fost prevăzute în mod expres în dispoziŃiile prezentei ConvenŃii” urmând să fie

rezolvate prin aplicarea regulilor dreptului cutumiar.

Page 52: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

53

ConvenŃia din 1963 reprezintă dreptul comun în materie, dar nu înlătură posibilitatea

reglementării activităŃii consulare şi prin alte instrumente juridice internaŃionale, în acest sens

art.73 pct. 1 precizând că "DispoziŃiile prezentei ConvenŃii nu aduc atingere celorlalte

acorduri internaŃionale în vigoare în relaŃiile dintre statele părŃi la aceste acorduri”, iar pct.2

din acelaşi articol: "nici о dispoziŃie din prezenta ConvenŃie nu poate împiedica statele să

încheie acorduri internaŃionale care să confirme, să completeze sau să extindă sfera lor de

aplicare ".

Adoptarea unor astfel de acorduri este limitată, aşa cum rezultă din interpretarea per a

contrario a dispoziŃiilor menŃionate, de imposibilitatea prevederii în acestea a unor clauze

care să contrazică principiile fundamentale ale ConvenŃiei de la Viena din 1963.

Articolul 1, intitulat “DefiniŃii ” a fost introdus pentru a facilita interpretarea şi

aplicarea convenŃiei. Primul paragraf al acestui articol conŃine definiŃii ale expresiilor utilizate

în cuprinsul ConvenŃiei şi care nu au fost definite prin articole speciale: post consular,

circumscipŃie consulară, şef de post consular, funcŃionar consular, angajat consular, membru

al personalului de serviciu, membrii postului consular, membrii personalului consular, localuri

consulare, arhive consulare. Paragraful al doilea a fost inclus pentru a indica existenŃa a două

categorii de funcŃionari: funcŃionari consulari de carieră şi funcŃionari consulari onorifici,

fiecare din aceste două categorii beneficiind de un statut juridic diferit. Paragraful al treilea

semnalează că acei membri ai consulatului care sunt cetăŃeni sau rezidenŃi permanenŃi ai

statului de reşedinŃă au o situaŃie specială care este reglementată de art. 71 al ConvenŃiei.

Au fost, de asemenea, adoptate două Protocoale adiŃionale, care reglementează

jurisdicŃia obligatorie şi, respectiv, cetăŃenia membrilor personalului consular.

ConvenŃiile consulare bilaterale reglementează relaŃiile consulare dintre statele

respective, prevăzând regulile de înfiinŃare a posturilor consulare, statutul şi condiŃiile de

numire şi acceptare a personalului acestora, imunităŃile şi privilegiile consulare, funcŃiile

consulare etc. ConvenŃiile menŃionate creează un regim juridic special pentru aceste state,

dezvoltând prevederile ConvenŃiei de la Viena din 1963 şi creând norme noi de drept

consular.

În anul 1967 Consiliul Europei a adoptat ConvenŃia Europeană cu privire la funcŃiile

consulare, care poate fi calificată ca o convenŃie multilaterală regională.

Acordurile şi convenŃiile internaŃionale încheiate în scopul reglementării unei anumite

materii (de exemplu, acordurile de comerŃ şi navigaŃie, convenŃiile de asistenŃă juridică etc.),

pot servi, de asemenea, ca izvor al dreptului consular în cazul în care ele conŃin norme cu

privire la atribuŃiile şi prerogativele consulilor. Prin Legea nr.177/1997, Parlamentul

României a ratificat Tratatul dintre România şi Republica Moldova privind asistenŃa juridică

Page 53: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

54

în materie civilă şi penală semnat la Chişinău la 6 iulie 1996. Dintre prevederile acestui tratat

menŃionăm pe cele cuprinse în art.19 ("Fiecare parte contractantă poate să transmită sau să

înmâneze acte judiciare şi extrajudiciare şi să ia mărturii cetăŃenilor proprii care se află pe

teritoriul celeilalte părŃi contractante prin intermediul misiunilor diplomatice şi al oficiilor

consulare, cu condiŃia ca aceşti cetăŃeni să consimtă şi să nu fie supuşi unei măsuri de

constrângere” – s.n.) şi art.25 ("1.Forma încheierii căsătoriei este determinată de legea părŃii

contractante pe al cărei teritoriu se încheie căsătoria. 2. Pentru căsătoria care se încheie la

misiunea diplomatică sau la oficiul consular, forma încheierii căsătoriei este determinată de

legea părŃii contractante căreia îi aparŃine misiunea diplomatică sau oficiul consular" – s.n.).

Activitatea consulară este, incontestabil, obiect de reglementare pentru dreptul

internaŃional, dar numeroase şi importante aspecte ale acestei activităŃi sunt reglementate de

câtre dreptul intern al fiecărui stat. Acest fapt este ilustrat de unul dintre principiile care stă la

baza dreptului consular: "Normele care reglementează relaŃiile consulare coexistă cu normele

interne ale statelor”. În acest sens, Ion M. Anghel sublinia: „dreptul consular reprezintă locul

unde normele internaŃionale coexistă împreună cu cele ale ordinii juridice interne a statelor,

iar sub influenŃa primelor, se stabilesc punctele de contact şi se produce armonizarea dintre

acestea din urmă” .

Analiza reglementării activităŃii consulare dintr-un anumit stat, în speŃă al României,

trebuie făcută, aşadar, luând în considerare atât izvoare aparŃinând dreptului internaŃional, cât

şi izvoarele dreptului intern.

LegislaŃia României cuprinde numeroase acte normative care fac referire la activitatea

consulară. Hotărârea Guvernului României nr. 100/29 ianuarie 2004, privind organizarea şi

funcŃionarea Ministerului Afacerilor Externe, de exemplu, stabileşte în chiar primul articol

(pct. 9) că: „apără în străinătate drepturile şi interesele statului român, ale cetăŃenilor şi ale

persoanelor juridice române, în baza legislaŃiei române şi în conformitate cu practica

internaŃională şi cu acordurile bilaterale şi multilaterale la care România este parte”, iar

potrivit art. 11, M.A.E. este încadrat cu personal diplomatic şi consular, cu funcŃionari publici,

precum şi cu personal contractual; personalul diplomatic şi consular are drepturile şi

obligaŃiile stabilite prin Statutul corpului diplomatic şi consular.

Statutul Corpului Diplomatic şi Consular instituit prin Legea nr. 269/2003 cuprinde în

cele nouă capitole reglementări cu privire la admiterea în Corpul Diplomatic şi Consular al

României, drepturile şi obligaŃiile personalului diplomatic şi consular, trimiterea lor în

misiune permanentă în străinătate, incompatibilităŃi şi interdicŃii, încetarea calităŃii ne membru

al Corpului Diplomatic şi Consular şi răspunderea juridică a personalului diplomatic şi

consular.

Page 54: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

55

Legătura dintre dreptul intern şi dreptul internaŃional în materia activităŃii consulare se

manifestă şi prin aceea că în privinŃa anumitor funcŃii consulare dreptul internaŃional face

trimitere la dreptul naŃional. Norme aparŃinând dreptului românesc pozitiv relative la

activitatea consulară în materia încheierii căsătoriei cuprinde Legea nr.105/1992, privind

raporturile de drept internaŃional privat, Legea nr. 119/1996, cu privire la actele de stare civilă

etc.

Pe plan intern mai semnalăm existenŃa unui regulament de organizare а oficiilor

consulare de carieră şi a consulatelor onorifice. Articolul unic al Legii nr.37/1991, privind

înfiinŃarea, desfiinŃarea şi schimbarea rangului misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare,

dispune că acestea se fac prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Guvernului. În

detalierea acestei legi Guvernul României a emis H.G.nr.760/1999, prin care а aprobat

Regulamentul consular. Potrivit acestuia activitatea consulară are drept scop acordarea de

asistenŃă şi de protecŃie pentru apărarea în străinătate a drepturilor şi intereselor statului

român, ale cetăŃenilor români, persoane fizice, şi ale persoanelor juridice române, potrivit

practicii internaŃionale şi în limitele admise de normele şi principiile dreptului internaŃional.

2. RELAłIILE CONSULARE

2.1. NoŃiunea de relaŃii consulare, stabilirea şi încetarea relaŃiilor consulare

2.2. Subiectele relaŃiilor consulare

2.3. Scurt istoric al evoluŃiei instituŃiei consulare în România

2.4. Reprezentarea consulară a cetăŃeanului european

2.1. NOłIUNEA DE RELA łII CONSULARE, STABILIREA ŞI ÎNCETAREA

RELAłIILOR CONSULARE

RelaŃiile consulare presupun o sferă foarte largă de atribuŃiuni ce revin oficiilor

consulare şi funcŃionarilor consulare, presupunând, practic, vocaŃia generală de a se ocupa de

orice problemă care interesează statul trimiŃător şi contribuind, în esenŃă, la dezvoltarea

multilaterală, diversificată a relaŃiilor dintre statul trimiŃător şi statul de reşedinŃă (comercială,

economică, culturală, ştiinŃifică etc.), potrivit practicii internaŃionale şi în limitele admise de

normele şi principiile dreptului internaŃional şi, nu în ultimul rând, la realizarea politicii

externe a statului.

RelaŃiilor consulare se caracterizează prin aceea că ele se derulează, în principal, prin

instituŃii specializate: oficiile consulare sau serviciile consulare din cadrul misiunilor

Page 55: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

56

diplomatice. Reprezentarea intereselor consulare ale unui stat poate fi încredinŃată numai

posturilor (oficiilor) consulare proprii acelui stat. Cu caracter de excepŃie ea poate fi exercitată

de consulate ale unor state terŃe, pe baza unor înŃelegeri tripartite, ConvenŃia de la Viena din

1963 făcând referire la această situaŃie în art. 8: „După notificarea corespunzătoare către

statul de reşedinŃă şi afară de cazul când acesta nu se opune, un post consular al statului

trimiŃător poate exercita funcŃii consulare în statul de reşedinŃă în numele unui stat terŃ”.

Observăm că satisfacerea intereselor consulare ale unui stat nu presupune neapărat şi

înfiinŃarea de oficii consulare.

Specific relaŃiilor consulare este şi faptul că ele sunt destinate ca finalitate persoanelor

fizice şi juridice ca subiecte de drept intern, acest lucru nealterând, însă, caracterul interstatal

al acestor raporturi, care cad sub incidenŃa dreptului internaŃional. Necesitatea unei asemenea

activităŃi rezultă din diferenŃele existente între sistemele juridice naŃionale şi din interferenŃele

care apar între jurisdicŃia personală a unui stat şi jurisdicŃia teritorială a altui stat. Având de-a

face cu două ordini juridice diferite, cărora le sunt supuse persoanele fizice şi juridice,

naŃionali ai unui stat şi rezidenŃi în alt stat, se pune problema realizării unei cooperări

internaŃionale care să echilibreze regimul acestora şi să înlăture, pe cât posibil, concurenŃa de

competenŃe ale autorităŃilor celor două state, care în lipsa relaŃiilor consulare ar fi adesea

conflictuală, cu repercusiuni negative asupra drepturilor şi libertăŃilor persoanei.

Considerăm că ar veni în sprijinul mai bunei înŃelegeri a noŃiunii de relaŃii consulare

analiza comparativă a acestora în raport cu relaŃiile diplomatice, evidente fiind interacŃiunile

care există între activitatea diplomatică şi cea consulară, funcŃiile oficiilor consulare

cunoscând numeroase zone de interferenŃă cu cele ale misiunilor diplomatice. Se consideră că

asemănările dintre cele două categorii de relaŃii ar fi următoarele:

• ambele sunt relaŃii interstatale, subiecŃii lor fiind state suverane, ceea ce evidenŃiază

caracterul lor internaŃional;

• atât relaŃiile diplomatice, cât şi cele consulare se stabilesc sub condiŃia acordului

mutual din partea celor două state;

• competenŃa realizării lor aparŃine, şi într-un caz şi în celălalt, unor organe specializate;

• misiunile diplomatice pot exercita şi funcŃii consulare, iar funcŃionarul consular poate

îndeplini acte diplomatice, atunci când în statul de reşedinŃă nu există misiune

diplomatică şi numai cu consimŃământul statului de reşedinŃă.

Dar, relaŃiile consulare au şi elemente specifice, iar ceea ce le deosebeşte în mod

esenŃial de relaŃiile diplomatice considerăm că ar fi următoarele aspecte:

• faptul că relaŃiile consulare urmăresc cu preponderenŃă realizarea unui scop economic,

pe când cele diplomatice sunt relaŃii de reprezentare politică generală;

Page 56: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

57

• finalitatea activităŃii diplomatice se produce în planul relaŃiilor internaŃionale, iar cea a

activităŃii consulare în ordinea juridică internă a statelor părŃi ale relaŃiilor consulare;

• subordonarea oficiilor consulare misiunilor diplomatice ale statului cărora aparŃin, în

statul de reşedinŃă;

• reglementarea într-o măsură mai mare a relaŃiilor diplomatice de dreptul internaŃional;

• relaŃiile diplomatice se stabilesc între state şi guverne care s-au recunoscut reciproc,

această condiŃie nefiind necesară pentru stabilirea relaŃiilor consulare;

• oficiile consulare se află în raporturi directe cu autorităŃile locale ale statului de

reşedinŃă, misiunile diplomatice fiind acreditate pe lângă organele centrale ale statului

acreditar (şeful statului, ministrul afacerilor externe).

Putem concluziona că relaŃiile consulare reprezintă raporturi bilaterale ce se stabilesc

între state prin acord mutual, al căror conŃinut este asigurat de exercitarea funcŃiilor

consulare de instituŃii specializate, oficii consulare sau servicii consulare din cadrul

misiunilor diplomatice, care au drept scop reprezentarea intereselor consulare ale celor

două state.

Stabilirea relaŃiilor consulare

Potrivit articolului 2 al ConvenŃiei de la Viena, stabilirea relaŃiilor consulare între

state se face pe baza consimŃământului mutual al acestora. Acordul se realizează pe baza

notificării de către un stat a interesului său de a deschide un oficiu consular în cealaltă Ńară,

notificare acceptată de celălalt stat, constituind astfel împreună, acordul pentru stabilirea de

relaŃii consulare între cele două Ńări.

Ca regulă generală, se consideră că în cazul în care două Ńări au decis să stabilească

relaŃii diplomatice între ele, în afară de situaŃia în care în înŃelegerea respectivă se specifică

altfel, acordul lor reciproc pentru stabilirea de relaŃii diplomatice implică şi consimŃământul

acestora pentru relaŃiile consulare şi nu este necesară încheierea unui acord special pentru

stabilirea de relaŃii consulare.

Întreruperea sau încetarea relaŃiilor diplomatice între două state nu atrage după sine

în mod obligatoriu şi ruperea relaŃiilor consulare. În numeroase cazuri, chiar dacă statele au

decis să rupă relaŃiile lor diplomatice, relaŃiile consulare au continuat, pentru că ele sunt relaŃii

între două state concepute să servească interesele cetăŃenilor acestor Ńări. RelaŃiile consulare

pot ajunge să înceteze în momentul în care dispare unul dintre state sau în cazul în care, pe

baza aceluiaşi acord, statele hotărăsc să nu mai întreŃină asemenea relaŃii.

Page 57: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

58

2.2. SUBIECTELE RELAłIILOR CONSULARE

RelaŃiile consulare constituie, după cum am stabilit în secŃiunea anterioară, parte a

relaŃiilor care se stabilesc în sânul comunităŃii internaŃionale, prin consensul părŃilor care

participă la dialogul internaŃional. Lato sensu, relaŃiile internaŃionale sunt relaŃii care depăşesc

limitele unui singur stat, se plasează în cadrul societăŃii internaŃionale, se desfăşoară între

entităŃi care acŃionează în cadrul comunităŃii internaŃionale. Într-un sens mai restrâns, relaŃiile

internaŃionale sunt relaŃiile stabilite între subiecte de drept internaŃional. NoŃiunea de subiect

de drept este comună oricărei ordini juridice, fie ea internă sau internaŃională, ea desemnează

entităŃile care au calitatea de a participa la raporturi juridice guvernate de normele specifice

respectivei ordini juridice şi de a fi titulare de drepturi şi obligaŃii în cadrul acesteia. Subiectul

de drept internaŃional este „titularul de drepturi şi de obligaŃii internaŃionale, participant la

relaŃiile reglementate de normele dreptului internaŃional.”

În literatura de specialitate şi în practica internaŃională s-a recunoscut calitatea de

subiect al dreptului internaŃional statele şi, în anumite condiŃii , organizaŃiile internaŃionale,

mişcările de eliberare naŃională şi insurgenŃii.

RelaŃiile consulare se desfăşoară în cadrul ordinii juridice internaŃionale, fiind

reglementate de norme aparŃinând dreptului consular, ca parte a dreptului internaŃional public.

Acest fapt impune concluzia că „subiecŃii acestor relaŃii pot fi doar subiecŃii de drept

internaŃional şi, mai precis, nu oricare dintre aceştia, ci numai statele” în temeiul

competenŃei personale, definită ca fiind „capacitatea lor de a acŃiona faŃă de cetăŃenii lor,

naŃionalii lor, în vederea reglementării cetăŃeniei lor, a protecŃiei lor în străinătate –

protecŃia diplomatică - şi să le dea dispoziŃii.”

SubiecŃi ai relaŃiilor consulare pot fi, aşadar, numai titularii suveranităŃii personale

care, pe baza legăturilor de cetăŃenie, au dreptul şi obligaŃia de а asigura tutela juridică a

naŃionalilor lor.

Potrivit ConvenŃiei de la Montevideo din anul 1933, încheiată între S.U.A. şi statele

latino-americane, cu privire la drepturile şi obligaŃiile statelor, pentru ca un stat să aibă

personalitate internaŃională, sunt necesare următoarele condiŃii: populaŃia, teritoriul, un

guvern şi capacitatea de a intra în relaŃii cu alte state.

PopulaŃia reprezintă o colectivitate permanentă, organizată şi relativ numeroasă,

pentru a putea subzista prin resurse proprii şi forma raŃiunea şi substanŃa unui stat; populaŃia,

ca element constitutiv la statului, cuprinde masa indivizilor legaŃi de stat prin cetăŃenie,

aşadar, totalitatea cetăŃenilor unui stat, din care majoritatea locuiesc pe teritoriul acelui stat,

Page 58: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

59

dar o parte dintre ei se pot afla şi în alte state.

Teritoriul determinat asigură cadrul spaŃial de aşezare a populaŃiei, care cuprinde

teritoriul terestru, râurile, fluviile, canalele, mările interioare şi marea teritoriale, precum şi

spaŃiul aerian, subsolul terestru, solul şi subsolul maritim.

Autoritatea guvernamentală independentă în luarea deciziilo, guvernul, trebuie să

dispună de atributele puterii asupra populaŃiei şi teritoriului, să asigure statului integritate

teritorială şi independenŃă politică.

În ce priveşte capacitatea de a intra în relaŃii cu alte state, aceasta implică şi

suveranitatea ca trăsătură a puterii politice, baza politică şi juridică a calităŃii statului de

subiect de drept internaŃional; ca element al existenŃei unui stat presupune şi capacitatea de a

stabili relaŃii consulare cu alte state.

În acelaşi sens este şi avizul nr.1 al Comisiei de arbitraj a ConferinŃei de pace pentru

fosta Iugoslavie din 29 noiembrie 1991, în care statul este definit ca „o colectivitate care se

compune ddintr-un teritoriu, o populaŃie supusă unei puteri politice organizate”.

Statele sunt cele care deŃin prerogativele ce le permit, în virtutea legăturilor de

cetăŃenie, să asigure protecŃie consulară naŃionalilor lor, persoane fizice sau juridice. CetăŃenia

reprezintă legătura politică şi juridică permanentă dintre o persoană fizică determinantă şi un

anumit stat, în temeiul căreia iau naştere drepturi şi obligaŃii reciproce atât pentru persoana

respectivă, cât şi pentru statul al cărei cetăŃean este; această legătură est ereflectată pe plan

extern, păstrată şi prelungită oriunde s-ar afla persoana, în statul său de origine sau în alt stat,

pe mare, în aer sau în cosmos. Într-o hotărâre a CurŃii InternaŃionale de JustiŃie s-a precizat că

„...cetăŃenia est legătura juridică care se bazează pe ataşament, solidaritate efectivă a

existenŃei, intereselor, sentimentelor, alăturate drepturilor şi obligaŃiilor. Ea este expresia

juridică a faptului că individul căruia îi este conferită (...) este, în fapt, mai strâns ataşat de

populaŃia statului care i-o acordă decât de populaŃia oricărui stat.”

În principiu, statul are competenŃă exclusivă în edictarea legilor şi reglementărilor

privind cetăŃenia. Dreptul internaŃional poate determina condiŃiile opozabilităŃii cetăŃeniei sale

ale altor state.

În doctrină, cetăŃenii sau resortisanŃii au fost definiŃi ca fiind „acea categorie de

persoane a căror legătură cu un stat exprimă apartenenŃa persoanei la respectivul stat

caracterizată, pe de o parte, prin plenitudinea drepturilor şi obligaŃiilor garantate sau impuse

de constituŃia şi legile acelui stat şi, pe de altă parte, prin caracterul său de permanenŃă”, iar

termenul resortisant „nu este folosit în tratate sau în alte acte internaŃionale în mod uniform.

Uneori „cetăŃean” sau „resortisant” au acelaşi înŃeles. Alteori, cuvântul „resortisant” are

un sens mai larg cuprinzând şi persoane legate de un stat în afară de cetăŃenie şi prin alte

Page 59: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

60

raporturi juridice.”

Am precizat că protecŃia consulară priveşte şi persoanele juridice ale unui stat. Dacă

persoanele fizice sunt legate de un anumit stat prin cetăŃenie, în cazul persoanelor juridice

(sau morale) această legătură îmbracă forma naŃionalităŃii. Atunci când conducătorii şi

acŃionarii unei persoane juridice au cetăŃenia unui stat, iar sediul persoanei juridice respective

se află pe teritoriul său, persoana juridică va avea naŃionalitatea acelui stat,. Probleme se

ridică atunci când intervin elemente de extraneitate, dar ele au fost rezolvate în practica

statelor fie după criteriul înregistrării, persoana juridică dobândind, aşadar, naŃionalitatea

statului unde s-a făcut înregistrarea societăŃii, fie dobândind naŃionalitatea statului pe teritoriul

căruia îşi are sediul; alteori se au în vedere ambele aceste criterii.

Element sine-qua-non pentru existenŃa unui stat în ordinea juridică internaŃională,

suveranitatea sa este identificată cu „independenŃa”. Suveranitatea de stat este acea calitate a

puterii de stat „de a fi supremă în raport cu oricare altă putere socială existentă în limitele

sale teritoriale şi independentă faŃă de puterea oricărui alt stat sau organism internaŃional,

calitatea exprimată ăn dreptul statului de a-şi stabili în mod liber, fără nici o imixtiune din

afară, scopul activităŃilor sale pe plan intern şi extern, sarcinile fundamentale pe care le are

de îndeplinit şi mijloacele necesare realizării lor, respectând suveranitatea altor state şi

normele dreptului internaŃional”. În literatura de specialitate, cu precădere cea franceză, s-a

arătat că noŃiunea „complexă” de suveranitate poate fi privită din punct de vedere

internaŃional, ca şi din punct de vedere intern, în termeni politici şi juridici, urmărindu-se

argumentarea necesităŃii limit ării suveranităŃii sau a limitării competenŃelor statale în favoarea

unor organisme internaŃionale. Pe plan internaŃional are relevanŃă existenŃa suveranităŃii

concurente, care are drept consecinŃă „egalitatea juridică a suveranităŃii ”, conformă adagiului

„ libertatea unora se opreşte acolo unde începe libertatea altora”; fiecare stat dispune de

aceeaşi putere suverană în gestionarea relaŃiilor internaŃionale.

Din interpretarea dispoziŃiilor art.2, alin.2 al ConvenŃiei de la Viena din 1963, privind

relaŃiile consulare: „ConsimŃământul dat pentru stabilirea relaŃiilor diplomatice între două

state implică, dacă nu există o indicaŃie contrară, consimŃământul pentru stabilirea de relaŃii

consulare”(s.n.), precum şi a altor prevederi din acest instrument juridic internaŃional care fac

trimitere la statul trimi Ńător şi statul de reşedinŃă (art. 4, 5, 10, 23 etc.), considerăm că

aceste două state reprezintă titularii dreptului de consulat:

„1. Un post consular nu poate fi stabilit pe teritoriul statului de reşedinŃă decât cu

consimŃământul acestui stat.

2. Sediul postului consular, rangul şi circumscripŃia sa sunt fixate de către statul trimiŃător

şi supuse aprobării statului de reşedinŃă.

Page 60: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

61

3. Statul trimiŃător nu poate aduce modificări ulterioare sediului postului consular,

rangului sau circumscripŃiei sale consulare decît cu consimŃământul statului de reşedinŃă.

4. ConsimŃământul statului de reşedinŃă se cere, de asemenea, dacă un consulat general

sau un consulat vrea să deschidă un viceconsulat sau o agenŃie consulară într-o altă

localitate decât aceea în care este stabilit el însuşi.

5. ConsimŃămîntul expres şi prealabil al statului de reşedinŃă se cere, de asemenea, pentru

deschiderea unui birou, făcînd parte dintr-un consulat existent, în afara sediului acestuia.”

Dreptul de consulat constituie pentru relaŃiile consulare ceea ce reprezintă dreptul de

legaŃie pentru relaŃiile diplomatice, şi anume, capacitatea statelor de a numi consuli într-un

alt stat şi de a primi, la rândul său, consulii altui stat. Putem spune că dreptul la consulat are

două ipostaze: dreptul de consulat activ şi drept de consulat pasiv. Prima ipostază presupune

aptitudinea juridică unui stat de a numi şi de a trimite proprii săi consuli pe teritoriul altor

state, iar a doua, capacitatea de permite înfiinŃarea de oficii consulare aparŃinând unor state

străine pe teritoriul său. De menŃionat că, spre deosebire de exercitarea dreptului de legaŃie,

dreptul de consulat poate fi exercitat şi de statele care nu sunt recunoscute internaŃional.

Ceea ce trebuie reŃinut este faptul că atât dreptul de primi, cât şi cel de a trimite

consuli nu pot exista decât dacă există şi consimŃământul reciproc al celor două state

implicate în raportul consular, aşa cum rezultă din art. 2 alin.2. din convenŃia de la Viena din

1963, dar şi, de dată mai recentă, din reglementări aparŃinând dreptului comunitar, art.8 C din

Tratatul da la Maastricht şi art. J 10 din Tratatul de la Amsterdam).

Dreptul de consulat poate fi cedat convenŃional (vezi cazul Andorei care a cedat acest

drept FranŃei şi al statului Lichtenstein, care l-a cedat ElveŃiei).

În doctrină s-a analizat problema calităŃii de subiect de drept internaŃional (deci, şi de

drept consular) a Vaticanului, centrul Bisericii catolice, desfiinŃat ca stat în anul 1870 şi inclus

în cadrul Regatul Italiei (cu toate acestea el şi-a menŃinut consulatele în S.U.A.). În anul 1929,

prin Tratatul de la Laterano din 11 februarie încheiat de statul italian cu Vaticanul, s-a

recunoscut jurisdicŃia suverană a Vaticanului asupra unui spaŃiu teritorial din oraşul Roma,

dreptul de proprietate exclusivă asupra acestui spaŃiu precum şi dreptul de reprezentare în

străinătate. Vaticanul exercită ambele drepturi, de legaŃie şi de consulat, întreŃinând relaŃii

diplomatice şi consulare cu alte state. România a stabilit relaŃii diplomatice cu Vaticanul la 1

iunie1920; acestea au fost întrerupte în 1950 şi reluate în 1990.

Dacă ne referim la cazul insurgenŃilo, trebuie să spunem că aceştia au drept de

consulat pasiv în cazul în care aceştia exercită controlul asupra unei părŃi din teritoriul unui

stat. Dreptul internaŃional garantează personalitatea juridică internaŃională naŃiunilor care

luptă pentru eliberare, din momentul în care acestea şi-au creat organe proprii.

Page 61: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

62

InsurgenŃii au dreptul la consulat activ numai în măsura în care personalitatea lor

juridică internaŃională este recunoscută.

În privinŃa organizaŃiilor internaŃionale, care au drept de legaŃie, dar nu dispun de

dreptul de consulat, s-a stabilit că aceasta se datorează faptului că organizaŃiile internaŃionale,

neavând proprii cetăŃeni, nu pot primi şi trimite consuli şi nici stabili relaŃii consulare.

RelaŃiile întreŃinute de organizaŃiile internaŃionale (O.N.U., instituŃiile specializate ale O.N.U.

ş.a.) nu sunt relaŃii consulare, ci relaŃii specifice diplomaŃiei multilaterale.

2.3. ISTORIA RELAłIILOR CONSULARE ROMANE ŞTI

RelaŃiile consulare au apărut ca urmare a dezvoltării unor relaŃii economice active cu

caracter internaŃional, a dezvoltării comerŃului, în primul rând, a circulaŃiei de persoane.

România a fost una dintre Ńările care au intrat imediat în acest sistem internaŃional, datorită şi

faptului că era cea mai importantă Ńară riverană la Dunăre. Până la apariŃia căilor ferate,

schimburile economice şi circulaŃia de persoane, se realizau în mare parte pe Dunăre. După

dezvoltarea sistemului de căi ferate, a şoselelor şi autostrăzilor, rolul transportului fluvial s-a

redus, însă, la începutul secolului al XIX-lea, Dunărea era una dintre cele mai importante

artere de circulaŃie, atât pentru transportul de mărfuri, cât şi pentru cel de persoane.

Un alt argument care a făcut ca România să se implice foarte rapid în aceste

schimburi internaŃionale a fost şi faptul că în acea perioadă ea reprezenta o Ńară exportatoare

de materii prime (grâu, cherestea, minereu, animale, etc.), interesul faŃă de ea fiind însemnat.

În acelaşi timp, pentru un număr semnificativ de Ńări, mai ales din Europa Centrală, Dunărea

reprezenta şi ieşirea la Marea Neagră şi din acest punct de vedere interesul pentru circulaŃia pe

fluviu era foarte mare.

RelaŃiile consulare încep practic să aibă un regim juridic în România odată cu

semnarea regimului de capitulaŃie între Ńările occidentale şi Imperiul Otoman, care au fost

primele acorduri conŃinând dispoziŃii concrete în materie consulară referitoare la tratamentul

şi regimul străinilor. Regimul capitulaŃiilor avea ca obiectiv crearea unui regim mai favorabil

pentru străini decât regimul naŃionalilor din Imperiul Otoman. Practica cea mai democratică în

relaŃiile cu străinii vine din partea Ńărilor care acceptă să ofere străinilor un regim identic cu

regimul naŃionalilor, ei putând astfel să se bucure de aceleaşi drepturi şi obligaŃii. În general,

în orice lege privind regimul străinilor, inclusiv în legile româneşti, există anumite clauze care

restrâng drepturile străinilor faŃă de cetăŃenii naŃionali. Regimul capitulaŃiilor din Imperiul

Otoman stabilea pentru străini drepturi mai mari decât erau cele de care beneficiau naŃionalii

turci, de fapt îi scotea pe străini din jurisdicŃia imperiului, consulii care erau numiŃi în

Page 62: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

63

Imperiul Otoman aveau drept de jurisdicŃie asupra cetăŃenilor lor, şi în consecinŃă, regimul

stabilit pentru cetăŃenii străini din acest imperiu, era unul foarte favorabil pentru ei. O situaŃie

asemănătoare a existat şi în China, unde puterile occidentale au încheiat acorduri

asemănătoare, pe anumite zone, cu guvernul chinez şi care au pornit de la aceeaşi abordare,

urmărind crearea unui statut privilegiat pentru străini, faŃă de cetăŃenii naŃionali.

Istoria relaŃiilor consulare ale României este strâns legată de istoria luptei pentru

independenŃă a statelor româneşti şi ea urmează într-un fel, eforturile care s-au făcut pentru

câştigarea independenŃei de stat a României.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, după Tratatul de la Adrianopol din 1829,

încep să apară şi în România consulatele străine, pe baza prevederilor acestui tratat, care încep

să deschidă Imperiul Otoman în faŃa expansiunii economice a Ńărilor occidentale într-un

proces înglobat, în care intră şi România.

Primele două consulate din România au fost deschise de Rusia în anul 1781 în

capitalele celor două Ńări româneşti, la Bucureşti şi la Iaşi, după care au fost deschise

consulate la GalaŃi şi Brăila. La momentul respectiv, Rusia a avut un rol însemnat în apărarea

credinŃei ortodoxe în provinciile care făceau parte din Imperiul Otoman. Peste numai doi ani,

respectiv în 1783, în România s-a deschis consulatul austriac, urmat de o serie de consulate

deschise de Prusia în 1785, FranŃa în 1798, Anglia în 1803, Belgia şi Olanda în 1838 şi

respectiv în 1841, ultimele două Ńări deschizându-şi consulatele la GalaŃi. Acestea erau de fapt

Ńările care s-au implicat în perioada respectivă în reglementarea raporturilor cu provinciile

creştine din Imperiul Otoman.

România a avut o relaŃie specială în materie consulară cu Grecia care şi-a deschis

primul consulat în anul 1835 la Iaşi, după care au urmat consulatele deschise la GalaŃi,

Focşani, Bârlad, Brăila, Ploieşti Craiova şi Giurgiu. Grecia a fost una dintre Ńările cele mai

active în relaŃiile cu România în acea perioadă, consulatele ei erau deschise pe baza unor

interese economice concrete, dar, pornind şi de la existenŃa diasporei greceşti în diferite zone

ale României. În anul 1859, SUA îşi deschide consulate la Bucureşti, Iaşi, GalaŃi şi Brăila.

Începuturile activităŃilor consulare în România dovedesc interesul mare care a

existat pentru Ńara noastră, interesul economic în primul rând, dar şi interesul politic al acestor

Ńări de a-şi proteja şi de a promova interesele cetăŃenilor străini în România.

România şi-a început activitatea de deschidere de consulate în exterior după

realizarea Unirii şi înainte de Războiul de IndependenŃă, primele consulate le-a deschis în

anul 1880 la Patras şi Corfu în Grecia de Nord. După primul război mondial România şi-a

deschis consulate la New-York, Chicago şi Washington, unde funcŃionează şi astăzi. Alte

consulate au mai fost deschise de Ńara noastră în anul 1905 la Cairo, în 1919 la Alexandria şi

Page 63: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

64

Port-Said (Egipt). Toate aceste consulate reprezintă de fapt oficii consulare speciale separate

deschise de România; în toate aceste Ńări şi în multe altele, existau ambasade, oficii

diplomatice, care potrivit prevederilor dreptului diplomatic au posibilitatea să îndeplinească şi

activităŃi cu caracter consular.

Sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial înseamnă şi împărŃirea Europei între două

blocuri antagonice, unul occidental, sub protecŃia şi tutela Statelor Unite, celălalt – oriental –

sub cea a U.R.S.S. Semnificativ din punct de vedere al dreptului consular este că în Ńara

noastră, care se îndrepta spre comunism, anul 1948 să se caracterizeze nu numai prin

abdicarea regelui, ci şi prin faptul că România adopta o atitudine restrictivă faŃă de activitatea

consulară, manifestată prin încetarea activităŃii tuturor consulatelor din România (cu excepŃia

celui sovietic şi celui turc de la ConstanŃa), şi prin restrângerea folosirii consulatelor

româneşti în străinătate.

EvoluŃia relaŃiilor internaŃionale a făcut ca problema consulatelor să fie reconsiderată.

Colaborarea internaŃională a României se realiza, potrivit Decretului nr.589/21.08.1969,

privind organizarea şi funcŃionarea Ministerului Afacerilor Externe, şi prin Consulatele

Generale de la Alexandria (Republica Arabă Unită), Sidney (Australia), Istanbul (Turcia) şi

ReprezentanŃa consulară şi comercială de la Madrid (Spania). Decretul nr.94/1984, pentru

modificarea unor prevederi din Decretul nr.589/1969, prevedea în art. 2 existenŃa în structura

organizatorică a AdministraŃiei centrale a Ministerului Afacerilor Externe şi а unei direcŃii

consulare. Acestea au fost abrogate prin Legea nr. 7/1998.

La 24 februarie 1972 România aderă la ConvenŃia cu privire la relaŃiile consulare

semnată la Viena la 24 aprilie 1963. Trebuie precizat că România a participat alături de alte

91 de state la ConferinŃa plenipotenŃiarilor de la Viena din 1963 la care a fost adoptată această

convenŃie precum şi două protocoale facultative cu privire la dobândirea cetăŃeniei şi la

reglementarea obligatorie a diferendelor.

După adoptarea ConvenŃiei de la Viena din 1963, care stabilea un cadru de

reglementare foarte precis, România a continuat să încheie convenŃii consulare bilaterale

Perioada de după 1989 poate fi caracterizată prin intensificarea relaŃiilor europene şi

extraeuropene generată de evoluŃia proceselor social-economice, comerciale, culturale,

ştiinŃifice dintre România şi alte state, luarea în considerare a noilor mutaŃii în plan

internaŃional au dus la abordare novatoare a activităŃii consulare reflectată şi în actele

normative adoptate în acest sens, menite să asigure un cadru legal modern desfăşurării

relaŃiilor consulare. Dintre acestea menŃionăm numai cu titlu de exemplu:

• H.G. nr. 1070/1990, pentru aprobarea Statutului Corpului Diplomatic şi

Consular al României;

Page 64: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

65

• Legea nr.37/1991, privind înfiinŃarea, desfiinŃarea şi schimbarea rangului

misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare;

• Hotărârile Guvernului privind organizarea şi funcŃionarea Ministerului

Afacerilor Externe;

• Statutul Corpului diplomatic şi consular al României;

• legile pentru ratificarea convenŃiilor consulare dintre România şi alte state-părŃi

(vezi, de exemplu, Legea nr.18/1993, Legea nr. 19/1994, Legea nr.100/1994, Legea

nr.14/1998, Legea nr.56/1998, Legea nr. 177/1997 etc.).

2.4. REPREZENTAREA CONSULARĂ A CETĂłEANULUI EUROPEAN

Naşterea şi formarea ComunităŃii europene, arhitectura instituŃională, sistemul de drept

ce guvernează relaŃiile comunitare, politicile practicate constituie subiecte de preocupări

pentru cei interesaŃi. Construirea Europei unite şi instituirea unei cetăŃenii europene fac

pertinentă întrebarea: care va fi direcŃia dezvoltării instituŃiei consulare în spaŃiul european?

CetăŃenia europeană a fost instituită prin Tratatul de la Maastricht, care a introdus în Tratatul

CE art. 8-8E. Articolul 8, paragraful 1 din Tratatul da la Maastricht, prevede că se instituie o

cetăŃenie a Uniunii, iar în continuare se precizează că cetăŃean al Uniunii este orice persoană

având naŃionalitatea unui stat membru. Tratatul de la Amsterdam a dat o mai bună definiŃie

cetăŃeniei europene, paragraful 9 al articolului 2 (care înlocuieşte paragraful 1 al articolului 8

din Tratatul de la Maastricht) prevăzând că „Se instituie o cetăŃenie a Uniunii. Este cetăŃean

al Uniunii orice persoană care are naŃionalitatea unui stat membru. CetăŃenia Uniunii

completează, dar nu înlocuieşte cetăŃenia naŃională”. Altfel spus, numai dacă o persoană are

naŃionalitatea unuia dintre statele membre este cetăŃean al Uniunii. În temeiul cetăŃeniei

unionale se recunosc în mod expres cetăŃenilor Europei patru drepturi specifice:

• dreptul de a circula şi de şedere în mod liber pe teritoriul statelor membre;

• dreptul de vot şi de eligibilitate la alegerile locale şi la alegerile europene;

• dreptul la protecŃie diplomatică şi consulară în terŃe Ńări;

• dreptul la protecŃia juridică – dreptul de petiŃionare şi dreptul de a se adresa

mediatorului.

Potrivit art. 8 C, orice cetăŃean al Uniunii beneficiază, pe teritoriul unei terŃe Ńări în

care statul membru al cărui resortisant este nu este reprezentat, de protecŃie din partea

autorităŃilor diplomatice şi consulare ale oricărui stat membru, în aceleaşi condiŃii ca

naŃionalii acelui stat, iar art. J 10 include în alineatul 1 următoarele: „Misiunile diplomatice şi

consulare ale statelor membre şi delegaŃiile Comisiei în state terŃe şi la conferinŃele

Page 65: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

66

internaŃionale, precum şi reprezentanŃele lor pe lângă organizaŃiile internaŃionale

cooperează pentru a asigura respectarea şi implementarea poziŃiilor comune şi a acŃiunilor

comune adoptate de Consiliu”. Dacă interpretăm aceste prevederi vom constata că nu poate fi

vorba de o protecŃie diplomatică sau consulară europeană care să permită o substituire sau un

adaos la protecŃia exercitată de fiecare stat membru a protecŃiei asigurate de Comunitate sau

de Uniune, chiar dacă s-ar fi vrut, deoarece o protecŃie prin Uniune nu este posibilă, întrucât

aceasta nu are personalitate internaŃională. În acelaşi timp, considerăm că formularea aceasta

nu se referă nici la o protecŃie comună, a cărei exercitare, subsidiară sau complementară, ar fi

putut fi încredinŃată colectivităŃii statelor membre.

Chiar dacă articolul J 10 din Tratatul de la Amsterdam stipulează cooperarea statelor

în acest domeniu, misiunile diplomatice şi consulare ale statelor membre, delegaŃiile Comisiei

în terŃe Ńări şi la conferinŃele internaŃionale având obligaŃia de a-şi concerta acŃiunile,

considerăm că se are în vedere numai ca reprezentanŃii ComunităŃii şi ai statelor membre să

contribuie la punerea în aplicare a dispoziŃiilor pe care le menŃionează articolul 8 din Tratatul

de la Maastricht („Ele îşi intensifică cooperarea procedând la schimburi de informaŃii, la

realizarea de evaluări comune şi contribuind la aplicarea dispoziŃiilor articolului 8 C din

Tratatul instituind Comunitatea Europeană” – Articolul J 10 alineatul 2).

Referindu-se la dreptul la protecŃie diplomatică şi consulară al cetăŃeanului Uniunii

Europene, un autor român face trimitere la Decizia nr. 95/553/CE din 19 decembrie 1995

(publicată în Jurnalul Oficial al ComunităŃilor Europene nr. L 314/73 din 28 decembrie 1995)

a reprezentanŃilor guvernelor statelor membre reuniŃi în Consiliu, care prevede că fiecare

cetăŃean al Uniunii Europene beneficiază de protecŃie consulară din partea reprezentanŃei

diplomatice sau consulare a unui stat membru, dacă pe teritoriul unde se află nu există nici o

reprezentanŃă permanentă accesibilă, nici consul onorific accesibil şi competent din partea

statului membru propriu sau al altui stat care îl reprezintă în mod permanent. ReprezentanŃii

diplomatici şi consulari solicitaŃi sunt obligaŃi să dea curs cererii de protecŃie făcute de

persoana interesată, dacă s-a stabilit că aceasta posedă cetăŃenia unui stat membru al Uniunii

europene. ReprezentanŃa diplomatică sau consulară care acordă protecŃie trebuie să trateze

solicitantul ca pe un resortisant al statului pe care îl reprezintă. ProtecŃia acoperă în mod

obligatoriu:

• asistenŃa în caz de deces;

• asistenŃa în caz de boală sau accident grav;

• asistenŃa în caz de arestare sau detenŃie;

• asistenŃa acordată victimelor unor violenŃe;

• ajutorul şi repatrierea cetăŃenilor Uniunii aflaŃi în dificultate.

Page 66: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

67

ReprezentanŃii diplomatici şi consulari ai statelor membre ale Uniunii vor putea acorda

asistenŃă şi în alte cazuri cetăŃenilor europeni pentru că decizia menŃionată mai sus prevede că

„orice alt tip de ajutor poate fi acordat cetăŃenilor care fac cerere în acest sens”.

În afară de caz de extremă urgenŃă, nu poate fi acordat un ajutor pecuniar, un avans sa

acoperirea unei cheltuieli făcute de cetăŃeanul solicitant fără autorizarea prealabilă a

autorităŃilor competente ale statului membru a cărui cetăŃenie o are persoana care solicită

asistenŃă. În cazul acordării unor sume de bani, solicitantul este obligat să se angajeze să

ramburseze integral ajutorul pecuniar precum şi cheltuielile făcute de reprezentanŃa

diplomatică sau consulară respectivă. Guvernul statului membru a cărui cetăŃenie o are

solicitantul asistenŃei este obligat să ramburseze toate cheltuielile, la cererea statului membru

care a acordat asistenŃă.

ProtecŃia diplomatică şi consulară acordată cetăŃenilor Uniunii Europene constă, de

fapt, numai într-o lărgire a sferei celei clasice, prin intermediul unui mecanism interstatal, dar

care menŃine, totuşi, monopolul statelor membre privite individual în exercitarea acestei

funcŃii pentru că „…CetăŃenia Uniunii completează, dar nu înlocuieşte cetăŃenia naŃională”.

Această soluŃie presupune, totodată, şi acordul statului terŃ respectiv.

Putem conchide, deci, că instituŃia reprezentării consulare îşi manifestă necesitatea în

plan european în condiŃiile actuale, iar existenŃa unui viitor stat federal Europa nu o exclude,

deoarece interesele consulare ale cetăŃenilor europeni vor trebui ocrotite în raporturile Europei

cu celelalte state ale lumii.

3. OFICIILE CONSULARE

3.1. ÎnfiinŃarea şi încetarea oficiilor consulare

3.2. Rangul, categoria şi clasele oficiilor consulare

3.3. Personalul oficiilor consulare

3.4. Numirea şi admiterea membrilor oficiului consular

3.5. Patenta consulară şi exequaturul consular

3.1. ÎNFIINłAREA ŞI ÎNCETAREA OFICIILOR CONSULARE

ConvenŃia de la Viena din 1963 prevede că prin expresia „post consular” se înŃelege

„orice consulat general, consulat, viceconsulat sau agenŃie consulară” – art.1 lit.a) şi

reglementează problematica stabilirii unui post consular în art. 4:

„1. Un post consular nu poate fi stabilit pe teritoriul statului de reşedinŃă decât cu

Page 67: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

68

consimŃământul acestui stat.

2. Sediul postului consular, rangul şi circumscripŃia sa sunt fixate de către statul

trimiŃător şi supuse aprobării statului de reşedinŃă.

3. Statul trimiŃător nu poate aduce modificări ulterioare sediului postului consular,

rangului sau circumscripŃiei sale consulare decât cu consimŃământul statului de reşedinŃă.

4. ConsimŃământul statului de reşedinŃă se cere de asemenea dacă un consulat

general sau un consulat vrea să deschidă un viceconsulat sau o agenŃie consulară într-o altă

localitate decât aceea în care este stabilit el însuşi.

5. ConsimŃământul expres şi prealabil al statului de reşedinŃă se cere de asemenea

pentru deschiderea unui birou, făcînd parte dintr-un consulat existent, în afara sediului

acestuia.”

DicŃionarul diplomatic menŃionează că expresia „post consular” din ConvenŃia privind

relaŃiile consulare este tradus în limba română prin „oficiu consular”. Oficiul (postul) consular

este organul permanent şi de factură complexă înfiinŃat pentru o perioadă de durată în vederea

întreŃinerii, realizării şi dezvoltării relaŃiilor consulare.

În doctrina de specialitate s-a reŃinut că „ instituŃia oficiului consular, înŃeleasă ca

organ a relaŃiilor consulare, ocupă o poziŃie centrală în dreptul consular, reprezentând

punctul de gravitate în jurul căruia se grupează şi din care derivă majoritatea aspectelor

sistemului relaŃiilor consulare”, iar funcŃiile consulare sunt cele care „determină esenŃa

activităŃii proprii şi specifice a oficiului consular, iar îndeplinirea lor apare ca manifestarea

lui firească şi obligatorie, oficiul consular oferind calea normală şi deplină de statornicie,

întreŃinere şi realizare a relaŃiilor consulare”.

Se consideră că oficiul consular, reprezentanŃă oficială a unui stat stabilită într-un oraş

sau o regiune din altă Ńară pentru a asigura protecŃia intereselor consulare ale acestuia, este

independent în ceea ce priveşte existenŃa sa de prezenŃa efectivă a funcŃionarului consular, el

existând deja în momentul în care îşi începe misiunea sa individuală funcŃionarul consular

însărcinat cu conducerea oficiului după cum subzistă independent de încheierea misiunii

acestuia sau a înlocuirii persoanei lui etc.

Înfiin Ńarea oficiilor consulare se poate face numai după stabilirea de relaŃii consulare,

ca regulă – art. 4, pct. 1 din ConvenŃia din 1963: un post consular nu poate fi stabilit pe

teritoriul statului de reşedinŃă decât cu consimŃământul acelui stat; obŃinerea

consimŃământului presupune ca cele două state să relaŃioneze, să încheie un anumit acord; dar

înfiinŃarea unui post consular poate determina naşterea relaŃiilor consulare. Trebuie precizat,

însă, că stabilirea relaŃiilor consulare, nu naşte, automat, şi dreptul de a înfiinŃa oficii

consulare. Paragraful 1 al articolului 4 stabileşte regula potrivit căreia consimŃământul statului

Page 68: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

69

de reşedinŃă este indispensabil pentru crearea unui consulat (indiferent de rangul acestuia:

consulat general, consulat vice-consulat sau agenŃie consulară) pe teritoriul său. Această

regulă decurge din puterea suverană pe care fiecare stat o exercită asupra teritoriului său şi

vizează atât cazul în care consulatul este creat la momentul stabilirii relaŃiilor consulare, cât şi

cazul în care consulatul este creat mai târziu. În primul caz, consimŃământul statului de

reşedinŃă pentru stabilirea unui consulat va fi dat în reguli generale în acordul privind

stabilirea relaŃiilor consulare, dar poate fi conŃinut de un acord ulterior care să privească doar

stabilirea consulatelor.

Acordul privind stabilirea unui consulat presupune că cele două state interesate au

convenit asupra delimitării circumscripŃiei consulare şi asupra sediului consulatului. În

practică, acordul asupra sediului consulatului intervină, de cele mai multe ori, înaintea celui

referitor la delimitarea circumscripŃiei consulare. Acordul privind sediul consulatului şi

circumscripŃia consulare poate fi prevăzut expres, dar poate fi, de asemenea, convenit în mod

tacit, prin acordarea exequaturului pe patenta consulară în care sediul consulatului şi

circumscripŃia consulară sunt fixate, aşa cum prevede articolul 11, presupunându-se că statul

de reşedinŃă şi-a dat consimŃământul nu numai în ce priveşte persoana ce urmează a exercita

funcŃia de şef de post consular, ci şi asupra sediului consulatului şi circumscripŃiei consulare.

Sediul consulatului va fi cel prevăzut în patenta consulară, iar circumscripŃia consulară va fi

cea menŃionată în acest document.

CircumscripŃia consulară determină limitele teritoriale în care un consulat este

autorizat să-şi exercite funcŃiile în statul de reşedinŃă. ConŃinutul acestui articol nu priveşte şi

condiŃiile în care acordul privind stabilirea unui consulat poate fi modificat. Se prevede doar

că „statul trimiŃător nu poate aduce modificări ulterioare sediului postului consular, rangului

sau circumscripŃiei sale consulare decât cu consimŃământul statului de reşedinŃă”.

Considerăm, de asemenea, că prin această formulare s-a avut în vedere respectarea

suveranităŃii statului de reşedinŃă, protejarea intereselor acestuia; aceasta nu înseamnă, însă,

că statul de reşedinŃă are dreptul de a modifica în mod unilateral circumscripŃia consulară sau

sediul oficiului consular; el poate cere, în circumstanŃe excepŃionale, statului trimiŃător să-şi

schimbe sediul consulatului sau circumscripŃia consulară. EnunŃarea în cuprinsul paragrafului

3 al articolului 4 a acestor dispoziŃii referitoare la eventualele modificări ulterioare ce se pot

aduce sediului oficiului consular ori circumscripŃiei consulare, nu limitează în nici un fel

dreptul statului timiŃător de a închide consulatul cu titlu temporar ori permanent, dacă această

situaŃie corespunde intereselor sale.

Paragraful al patrulea face referire la situaŃia în care un consulat deja stabilit doreşte să

deschidă un vice-consulat sau o agenŃie consulară în limitele circumscripŃiei sale. Este, de

Page 69: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

70

asemenea, necesar să amintim existenŃa indispensabilă a consimŃământului statului de

reşedinŃă şi în această situaŃie; paragraful al patrulea face referire, aşadar, la stabilirea unui

post consular nou, vice-consulat sau agenŃie cconsulară, impunând respectarea regulii

privitoare la existenŃa absolut necesară a consimŃământului statului de reedinŃă. Acordul

statului de reşedinŃă este cerut şi de regula prevăzută în paragraful al cincilea, referitoare la

cazul în care se doreşte deschiderea unui birou, făcând parte dintr-un consulat deja stabilit, dar

în afara acestuia. ConsimŃământul statului de reşedinŃă trebuie să fie „expres şi prealabil”.

CircumscripŃia consulară determină limitele teritoriale în care un consulat este autorizat să-şi

exercite funcŃiile în statul de reşedinŃă. ConŃinutul acestui articol nu priveşte şi condiŃiile în

care acordul privind stabilirea unui consulat poate fi modificat. Se prevede doar că „statul

trimiŃător nu poate aduce modificări ulterioare sediului postului consular, rangului sau

circumscripŃiei sale consulare decât cu consimŃământul statului de reşedinŃă”. Considerăm,

de asemenea, că prin această formulare s-a avut în vedere respectarea suveranităŃii statului de

reşedinŃă, protejarea intereselor acestuia; aceasta nu înseamnă, însă, că statul de reşedinŃă are

dreptul de a modifica în mod unilateral circumscripŃia consulară sau sediul oficiului consular;

el poate cere, în circumstanŃe excepŃionale, statului trimiŃător să-şi schimbe sediul

consulatului sau circumscripŃia consulară. EnunŃarea în cuprinsul paragrafului 3 al articolului

4 a acestor dispoziŃii referitoare la eventualele modificări ulterioare ce se pot aduce sediului

oficiului consular ori circumscripŃiei consulare, nu limitează în nici un fel dreptul statului

timiŃător de a închide consulatul cu titlu temporar ori permanent, dacă această situaŃie

corespunde intereselor sale.

Paragraful al patrulea face referire la situaŃia în care un consulat deja stabilit doreşte să

deschidă un vice-consulat sau o agenŃie consulară în limitele circumscripŃiei sale. Unele

legislaŃii naŃionale autorizează consulii generali sau consulii să numească vice-consulii sau

agenŃii consulari. În virtutea acestei autorizări, consulii generali şi consulii ar putea stabili

noile posturi consulare pe teritoriul statului de reşedinŃă. Este, de asemenea, necesar să

amintim existenŃa indispensabilă a consimŃământului statului de reşedinŃă şi în această

situaŃie; paragraful al patrulea face referire, aşadar, la stabilirea unui post consular nou, vice-

consulat sau agenŃie cconsulară, impunând respectarea regulii privitoare la existenŃa absolut

necesară a consimŃământului statului de reedinŃă. Acordul statului de reşedinŃă este cerut şi de

regula prevăzută în paragraful al cincilea, referitoare la cazul în care se doreşte deschiderea

unui birou, făcând parte dintr-un consulat deja stabilit, dar în afara acestuia. ConsimŃământul

statului de reşedinŃă trebuie să fie „expres şi prealabil”.

Faptul că oficiul consular este un organ de relaŃii externe care mijloceşte stabilirea,

menŃinerea şi dezvoltarea relaŃiilor interstatale în anumite domenii precum şi împrejurarea că

Page 70: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

71

oficiul consular, deşi aparŃine unui stat îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul altui stat, fac să

existe reguli speciale referitoare la modul în care este creat, organizat şi funcŃionează, precum

şi asupra statutului său juridic. Oficiul consular este un organ de-sine-stătător cu o organizare

proprie, cu atribuŃii bine delimitate şi statut special.

În ce priveşte competenŃa stabilirii acestor reguli trebuie spus că înfiinŃarea, modul de

organizare şi funcŃionare, structura internă a oficiului consular aparŃin în mod exclusiv statului

trimiŃător şi pe care-l reprezintă. În Ńara noastră înfiinŃarea, desfiinŃarea şi schimbarea rangului

oficiilor consulare de carieră, de exemplu, se fac prin decret al Preşedintelui României, la

propunerea Guvernului, iar Decretul se publică în Monitorul Oficial al României (art. 2 alin 2

din Regulamentul consular al României).

Dar înfiinŃarea unui oficiu consular şi exercitarea funcŃiilor consulare presupun o

derogare de la principiul suveranităŃii pe întreg teritoriul al unui stat, oficiul consular al

statului trimiŃător existând şi activând în cadrul jurisdicŃiei teritoriale a statului de reşedinŃă,

ceea ce face necesar acordul de voinŃă a statelor care se află în „raporturi de consulat.” Art. 4

alin.2 al ConvenŃiei de la Viena din 1963 stabileşte că statul trimiŃător este cel care fixează

sediul postului consular, rangul şi circumscripŃia sa, dar statul de reşedinŃă este cel care decide

în ce priveşte aprobarea lor, la fel cum statul trimiŃător nu poate aduce modificări ulterioare

sediului postului consular, rangului sau circumscripŃiei sale consulare decât cu

consimŃământul statului de reşedinŃă – (alin.3). ConsimŃământul statului de reşedinŃă este, de

asemenea, necesar dacă un consulat general sau un consulat vrea să deschidă un viceconsulat

sau o agenŃie consulară într-o altă localitate decât aceea în care este stabilit el însuşi, după

cum este obligatoriu să existe consimŃământul expres şi prealabil pentru deschiderea unui

birou, făcând parte dintr-un consulat deja existent, în afara sediului acestuia - (alin. 4-5).

Normele dreptului cutumiar determină situaŃii, din care reiese că statul primitor are

dreptul de a refuza cererea privind deschiderea de consulate străine pe teritoriul său, fără a fi

obligat să motiveze decizia sa. Refuzul de a accepta cererea de deschidere a unui post

consular, fiind un drept al statului de reşedinŃă, În temeiul suveranităŃii sale, nu atrage nici о

răspundere internaŃională din partea acestuia. Desigur, un răspuns nejustificat poate avea

urmări negative în ceea ce priveşte evoluŃia relaŃiilor dintre cele două state.

ConsimŃământul pentru înfiinŃarea de oficii consulare poate fi cuprins într-o convenŃie

consulară, prin care se detaliază toate aspectele referitoare la postul consular; dar poate fi

prevăzut şi într-o anexă la о convenŃie consulară, prin care se stabilesc circumscripŃia

consulară, rangul postului consular, categoria acestuia sau printr-un protocol adiŃional unei

convenŃii consulare ori o notă a ministerului afacerilor externe al statului primitor. România şi

CroaŃia, de exemplu, au convenit în cuprinsul convenŃiei consulare încheiate între cele două

Page 71: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

72

state, în art.2, că „statul trimiŃător poate înfiinŃa un oficiu consular pe teritoriul statului de

reşedinŃa, numai cu consimŃământul acestuia”, iar „sediul oficiului consular, rangul şi

circumscripŃia sa consulară sunt stabilite de statul trimiŃător şi sunt supuse aprobării statului

de reşedinŃă; statul trimiŃător poate aduce modificări ulterioare sediului oficiului consular,

rangului sau ori circumscripŃiei consulare numai cu consimŃământul statului de reşedinŃă”.

S-a stabilit în doctrină că ceea ce caracterizează consimŃământul necesar înfiinŃării

oficiilor consulare sunt următoarele:

a) consimŃământul statului de reşedinŃă este general, în sensul că el este necesar pentru

toate posturile (oficiile) consulare, indiferent de categoria lor, de rangul lor, de gradul lor de

independenŃă;

b) consimŃământul statului de reşedinŃă este continuu, deoarece el trebuie să fie

solicitat pe toată durata de funcŃionare a unui oficiu consular, chiar când acestuia i se aduc

modificări ulterioare;

c) consimŃământul este cuprinzător, întrucât el trebuie să fie acordat pentru toate

componentele de bază ale unui oficiu consular;

d) consimŃământul statului de reşedinŃă nu este revocabil atâta timp cât funcŃionează

regula rebus sic stantibus (în împrejurări justificate, statul de reşedinŃă poate cere închiderea

unui oficiu consular;

e) statul trimiŃător, la rândul său, nu are dreptul discreŃionar de а solicita, unilateral,

modificări ale consimŃământului iniŃial, dat de statul de reşedinŃă, întrucât normele dreptului

internaŃional stabilesc principiul că nimeni nu poate abuza de un drept.

Sfera consimŃământului exprimat în vederea înfiinŃării oficiului consular cuprinde:

- natura lui - adică caracterul de consulat de carieră (condus de un funcŃionar de

carieră) sau de consulat onorific (condus de un funcŃionar consular onorific) - această

clasificare are la bază vechea împărŃire care se făcea între consulii aleşi (consules electi) şi

consulii trimişi (consules missi) distincŃie păstrată şi în ConvenŃia de la Viena 1963, cap. II şi

III;

- rangul acestuia - oficiile consulare se împart în mai multe clase - consulate

generale, consulate, viceconsulate şi agenŃii consulare, aceeaşi clasificare există şi în practică;

- circumscripŃia consulară reprezintă parte din teritoriul statului de reşedinŃă, atribuită

prin înŃelegerea dintre două state în scopul exercitării funcŃiilor consulare; în acelaşi sens este

şi definiŃia cuprinsă de ConvenŃia din 1963 – art.1 lit. b); sediul consulatului va fi stabilit în

localitatea situată pe teritoriul statului de reşedinŃă, unde oficiul consular a fost înfiinŃat şi îşi

desfăşoară activitatea; alegerea unei localităŃi (de obicei în oraş) se face în funcŃie de

importanŃa şi interesul, din punct de vedere consular, pe care le prezintă acea localitate; prin

Page 72: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

73

definiŃie am stabilit că circumscripŃia consulară constituie delimitarea teritoriului pe care

oficiul consular are competenŃa de a-şi desfăşura activitatea de unde rezultă că aceasta are un

caracter de exclusivitate, atât în sensul ca oficiul consular este competent numai în limitele

entităŃii teritoriale stabilite (deci nu este admis ca oficiul şi funcŃionarii lui să desfăşoare

activităŃi decât în limitele acesteia), cât şi în sensul că un alt oficiu din afara circumscripŃiei nu

este în drept să-şi extindă competenŃa şi asupra acesteia.

În împrejurări speciale şi în concordanŃă cu dispoziŃiile art. 6 (intitulat Exercitarea

funcŃiilor consulare în afara circumscripŃiei consulare) din ConvenŃia de la Viena din 1963,

statul de reşedinŃă poate admite funcŃionarului consular al statului trimiŃător să-şi exercite

atribuŃiile şi în afara circumscripŃiei consulare. Este absolută nevoie şi în acest caz de

consimŃământul statului de reşedinŃă:

„ În împrejurări speciale, un funcŃionar consular poate, cu consimŃămîntul statului de

reşedinŃă, să-şi exercite funcŃiile în afara circumscripŃiei sale consulare.”

3.2. RANGUL, CATEGORIA ŞI CLASELE OFICIILOR CONSULARE

Rangul oficiilor consulare este determinat de rangul funcŃionarilor consulari care le

conduc. Dacă Ńinem cont că potrivit art. 9 al ConvenŃiei de la Viena din 1963 (intitulat

Clasele şefilor de post consular), şefii de post consular se împart în patru clase, şi anume:

consulii generali, consulii, viceconsulii, agenŃii consulari,

„ 1. Şefii de post consular se împart în patru clase, şi anume:

a) consuli generali;

b) consuli;

c) viceconsuli;

d) agenŃi consulari.

2. Paragraful 1 al prezentului articol nu limitează cu nimic dreptul oricăreia din

părŃile contractante de a fixa denumirea funcŃionarilor consulari care nu sunt şefi de post

consular.”

Rezultă că oficiile consulare pot fi:

• consulate generale

• consulate

• viceconsulate

• agenŃii consulare.

Această clasificare este dată şi de de art.2 pct.3 din Hotărârea Guvernului României

nr.760/1999, pentru aprobarea Regulamentului consular, potrivit căruia oficiilor consulare li

Page 73: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

74

se atribuie următoarele clase:

• clasa I - consulatului general;

• clasa II - consulatului;

• clasa III - viceconsulatului;

• clasa IV - agenŃiei consulare.

Între aceste categorii de consulate există anumite raporturi de egalitate sau de

subordonare pe baza diferenŃelor de rang; de regulă, consulatele generale şi consulatele sunt

oficii consulare independente, iar viceconsulatele şi agenŃiile consulare sunt subdiviziuni

subordonate consulatelor generale sau consulatelor.

Consulatul general se înfiinŃează, de obicei, într-o regiune importantă a statului de

reşedinŃă, unde există o comunitate importantă de naŃionali şi probleme consulare mai

complexe; consulatul are o sferă mai restrânsă de probleme consulare, putând fi înfiinŃat într-o

anumită localitate; viceconsulatele au o circumscripŃie consulară mai redusă, iar agenŃiile

consulare funcŃionează în centre secundare şi au competenŃe mai restrânse: în sistemul

elveŃian, de exemplu, nu înregistrează pe naŃionali, nu pot elibera vize sau reînnoi paşapoarte,

nu prelungesc livretele militare şi nu pot face acte privind statutul personal al cetăŃenilor etc.

Articolul unic al Legii nr. 37/1991, privind înfiinŃarea, desfiinŃarea şi schimbarea

rangului misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, prevede că acestea pot avea loc numai

prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Guvernului; se reiterează obŃinerea

consimŃământului prealabil al statului de reşedinŃă. Astfel, Consulatul României la Sao Paulo

- Brazilia, înfiinŃat prin Decretul nr. 29/1994, s-a ridicat la rangul de consulat general prin

Decretul nr.153/1994 publicat în Monitorul Oficial al României nr.191/1994.

Consulatele se diferenŃiază şi prin faptul că sunt conduse de un consul de carieră sau

un consul onorific în: consulate de carieră şi consulate onorifice, încadrarea într-o categorie

sau alta categoria influenŃând exercitarea funcŃiilor consulare, consulatele onorifice, de regulă,

neputând acorda vize sau face autentificări de acte.

Hotărârea Guvernului României nr. 760/1999, pentru aprobarea Regulamentului

consular, reglementează oficiile consulare onorifice şi stabileşte atribuŃiile şi condiŃiile în

care-şi poate exercita funcŃiile consulul onorific în Capitolul III, iar Statutul consular al

Republicii Moldova stabileşte în art. 81 că recunoaşte instituŃia funcŃionarilor onorifici,

pentru ca în art. 82 să precizeze necesitatea obŃinerii prealabile a consimŃământului statului de

reşedinŃă: în cadrul Oficiului Consular onorific al Republicii Moldova, în cazul în care este

recepŃionat acordul prealabil al statului de reşedinŃă, pentru efectuarea atribuŃiilor consulare

poate fi delegat un funcŃionar consular din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Oficiile consulare sunt competente să-şi exercite funcŃiile ce-i sunt încredinŃate doar

Page 74: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

75

pe teritoriul unei circumscripŃii consulare, cadrul spaŃial al activităŃii consulare, pentru că

înfiinŃarea unui oficiu consular presupune în mod obligatoriu o competenŃă care trebuie

delimitată în spaŃiu. Aceasta este mai întinsă sau mai restrânsă în funcŃie de rangul oficiului

consular: desigur că un consulat general va avea o sferă de competenŃă asupra unei

circumscripŃii consulare mai largi decât celelalte categorii de posturi consulare. Practica arată

că statele cuprind în dispoziŃiile referitoare la acordul lor de voinŃă exprimat prin convenŃii

consulare (sau un alt document, aşa cum am menŃionat mai sus) şi definiŃia expresiei

circumscripŃiei consulară (vezi, de exemplu, ConvenŃiile consulare dintre România şi

Macedonia, Ucraina, CroaŃia, Belarus, Republica Polonă etc. - art.1 pct.2).

Oficiile consulare, indiferent de rangul lor, stabilesc legături directe doar cu

autorităŃile locale şi nu cu guvernul şi sunt subordonate în activitatea lor şefului misiunii

diplomatice din Ńara de reşedinŃă.

3.3. PERSONALUL OFICIILOR CONSULARE

În funcŃie de natura sarcinilor lor, de gradul de participare la realizarea scopurilor

activităŃii consulare, membrii oficiului consular se împart în mai multe categorii: personalul

consular, personalul tehnico-administrativ şi personalul de serviciu.

Practica statelor, codificată prin ConvenŃia de la Viena din 1963, distinge în cadrul

membrilor postului consular între: funcŃionarii consulari - persoanele care îndeplinesc

funcŃiile consulare; angajaŃii consulari - persoanele care îndeplinesc în cadrul consulatului

funcŃii cu caracter tehnico-administrativ; membrii personalului de serviciu - persoanele care

îndeplinesc sarcini cu caracter gospodăresc (art.1, pct. g).

În ce priveşte expresia membrii personalului consular, ConvenŃia stabileşte că aceasta

se referă la funcŃionarii consulari, cu excepŃia şefului postului consular, angajaŃii consulari şi

membrii personalului de serviciu (art.1 pct. h).

Şeful de oficiu consular, persoana însărcinată să acŃioneze în această calitate,

desfăşoară o activitate oficială şi o activitate de reprezentare. El are un anumit rang şi face

parte dintr-o clasă consulară. Numirea şefului de oficiu consular se face potrivit unei

proceduri speciale, eliberându-i-se o patentă consulară.

În privinŃa funcŃionarilor consulari este de menŃionat că, la fel ca şeful de oficiu

consular, ei sunt chemaŃi să îndeplinească funcŃii consulare (art.1 pct. d din ConvenŃia din

1963), în sensul restrâns al cuvântului, adică să efectueze acte consulare; ei nu au

responsabilitatea conducerii oficiului consular.

Clasele şefilor de post consular sunt stabilite de dispoziŃiile ConvenŃiei de la Viena din

Page 75: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

76

1963: consuli generali, consuli, viceconsuli, agenŃi consulari (art. 9 pct. 1) şi determină

categoriile de oficii consulare pe care le conduc:

• consulul general, cel mai înalt funcŃionar al serviciului consular,

exercită o supraveghere generală asupra tuturor funcŃionarilor consulari şi conduce

un consulat general sau mai multe circumscripŃii consulare;

• consulul conduce numai o circumscripŃie consulară şi este subordonat

consulului general;

• viceconsulul conduce un viceconsulat şi este un funcŃionar consular

subordonat consulului general sau consulului;

• agentul consular conduce o agenŃie consulară şi are atribuŃii mai

restrânse fiind, de regulă, subordonat consulului.

Până la momentul adoptării ConvenŃiei de la Viena din 1963, clasele consulilor nu

fuseseră codificate, spre deosebire de clasele agenŃilor diplomatici care au fost stabilite prin

Congresul de la Viena, în 1815 şi Aix-la-Chapelle, în 1818, înainte de ConvenŃia de la Viena

din 1961 privind relaŃiile diplomatice. De-a lungul secolelor, de când instituŃia consulilor a

apărut în cadrul relaŃiilor internaŃionale, au fost folosite titulaturi foarte variate: comisari,

rezidenŃi, agenŃi comerciali etc. De altfel, sintagma „agent comercial” a fost aleasă pentru a

desemna agentul consular în cadrul ConvenŃiei de la Havana din 1928 privind funcŃionarii

consulari (art. 4, paragraful 2). Unele state foloseau titlul de viceconsul sau de agent consular

pentru a desemna funcŃionarii consulari onorifici.

Enumerarea celor patru clase de şefi de post consular nu semnifică şi faptul că statele

sunt obligate să utilizeze în practica lor toate cele patru clase. Singura obligaŃie ar fi să

numească şefii de post consular într-una din clasele enumerate în art.9.

Dacă această reglementare (art.9 alin.1) determină clar ce denumiri pot purta şefii de

post consular, în alin.2 se lasă deplină liberate statelor pentru fixarea denumirii funcŃionarilor

consulari care nu cunt şefi de post consular. Statele pot stabili ce denumiri vor purta ceilalŃi

funcŃionari consulari, în afara şefului de post consular, prin reglementări de drept intern: legi,

regulamente etc. Denumirile cel mai frecvent întâlnite în practica statelor pentru a desemna

ceilalŃi funcŃionari consulari sunt: consul adjunct, ataşat consular, cancelar, consul economic,

secretar consular, interpret etc. Doctrina menŃionează cancelarul - un secretar al consulului,

care îl asistă în lucrările curente.

Totalitatea şefilor instituŃiilor consulare dintr-o circumscripŃia consulară se numeşte

corpul consular. Referitor la şefii de post consular se pune şi problema precăderii, pe care

ConvenŃia de la Viena din 1963 o rezolvă în art. 16. Corpul consular este condus de un decan,

care este superior după clasă şi primul după data primirii exequaturului; el îndeplineşte funcŃia

Page 76: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

77

de reprezentare a corpului consular în probleme de ordin protocolar.

Totalitatea membrilor oficiului consular, adică toate persoanele care desfăşoară

activitatea la consular - de conducere consulară, tehnico-administrativă şi de serviciu

reprezintă efectivul oficiului consular. ConvenŃia de la Viena din 1963 statuează cu privire la

acesta că, în lipsa unui acord explicit al statului asupra efectivului personalului postului

consular, statul de reşedinŃă poare cere ca acest efectiv să fie menŃinut în limitele considerate

de el ca fiind rezonabile şi normale, având în vedere circumstanŃele şi condiŃiile din

circumscripŃia consulară şi nevoile postului consular în cauză – art.20.

Aşadar, dreptul statului trimiŃător de încadra oficiul consular cu un număr de persoane

pe care îl consideră necesar pentru a duce la îndeplinire atribuŃiile care îi revin, fie ele

consulare, tehnico-administrative sau de întreŃinere a localului ori alte servicii auxiliare, în

funcŃie de volumul de muncă, nu trebuie exercitat în mod abuziv, ci potrivit unei desfăşurări

normale a activităŃii consulare, corelativ existând dreptul statului de reşedinŃă de a cere

reducerea efectivului oficiului consular .

Trebuie precizat că s-au stabilit reguli – art.22 din ConvenŃia de la Viena din 1963 – şi

în ce priveşte naŃionalitatea funcŃionarilor consulari. Aceştia trebuie să aibă, în principiu,

naŃionalitatea statului trimiŃător, ei neputând fi aleşi dintre cetăŃenii statului de reşedinŃă decât

cu consimŃământul expres al acelui stat, care poate oricând să-l retragă. Acelaşi drept există,

în ce priveşte statul de reşedinŃă, referitor la cetăŃenii unui stat terŃ care nu au şi cetăŃenia

statului trimiŃător.

În Statutul Corpului Diplomatic şi Consular al României sunt prevăzute şi condiŃiile ce

se cer îndeplinite pentru ca о persoană să aibă calitatea de membru al Corpului Diplomatic şi

consular al României. Art. 17 enumeră în alin(1) condiŃiile ce trebuie îndeplinite cumulativ

pentru ca o persoană să aibă calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular al

României:

a) are dreptul să ocupe o funcŃie publică, conform prevederilor ConstituŃiei şi legilor

în vigoare;

b) se bucură de toate drepturile politice şi civile prevăzute în ConstituŃie şi în legile

în vigoare;

c) nu face parte din partide politice;

d) a urmat studii superioare de lungă durată la o instituŃie de învăŃământ superior din

Ńară sau din străinătate, absolvite cu diplomă de licenŃă sau echivalentă, recunoscută de

Ministerul EducaŃiei şi Cercetării;

e) cunoaşte cel puŃin o limbă străină;

f) are o stare de sănătate corespunzătoare, atestată pe bază de act medical de

Page 77: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

78

specialitate, emis de centrul medical care deserveşte Ministerul Afacerilor Externe;

g) a absolvit Academia Diplomatică sau a promovat concursul de admitere în Corpul

diplomatic şi consular al României, organizat potrivit regulamentului de organizare şi

desfăşurare a concursului de admitere în Ministerul Afacerilor Externe;1

h) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracŃiuni.

Acest act normativ asigură o reglementare unificată, acelaşi statut juridic pentru

funcŃionarii diplomatici şi consulari şi asigură cadrul unei pregătiri de specialitate comune.

Dar, ordinea juridică internaŃională, practica internaŃională a statelor demonstrează că statutul

juridic al misiunii diplomatice este diferit de cel al reprezentanŃei consulare, ceea ce face ca şi

activitatea funcŃionarilor diplomatici să presupună atribuŃii diferite de cele ale consulilor. În

plan internaŃional deja s-au conturat ca ramuri distincte ale dreptului internaŃional dreptul

diplomatic şi dreptul consular, iar ceea ce în doctrină a fost numit „statut mixt” ar putea

genera confuzie. Iată de ce considerăm necesară reglementarea distinctă a celor două categorii

într-o viitoare modificare legislativă, oportună, din punctul nostru de vedere, care ar duce şi la

creşterea eficacităŃii pregătirii şi desfăşurării activităŃii funcŃionarilor consulari.

ExigenŃele sporite impuse prin acest Statut unui segment profesional de elită impun nu

numai o înaltă competenŃă profesională, ci şi o conduită morală şi un ataşament corespunzător

faŃă de valorile democratice. Diversitatea funcŃiilor consulare pe care le îndeplineşte un

funcŃionar consular scoate în evidenŃă multilateralitatea cunoştinŃelor pe care trebuie să le

posede în diferite domenii, pe lângă cunoaşterea până la detaliu a caracteristicilor statelor şi

popoarelor în cadrul cărora exercită aceste funcŃii.

ConvenŃia din 1963 distinge între două categorii de funcŃionari consulari: funcŃionari

consulari de carieră şi funcŃionari consulari onorifici - art. 1 pct.2. DistincŃia, relevantă mai

ales din punctul de vedere al beneficiului drepturilor, facilităŃilor, privilegiilor şi imunităŃilor

care este acordat diferenŃiat pentru cele două categorii de funcŃionari consulari, este reluată de

state în cuprinsul convenŃiilor bilaterale: art. 12 din ConvenŃia consulară dintre România şi

Republica Polonă statuează: fiecare dintre cele două părŃi contractante poate numi şi primi

funcŃionari consulari onorifici în cadrul relaŃiilor lor bilaterale, aplicând în privinŃa acestor

funcŃionari dispoziŃiile cap. III din ConvenŃia de la Viena asupra relaŃiilor consulare şi, atunci

când contextul permite,dispoziŃiile prezentei convenŃii. FuncŃionarii consulari onorifici pot

avea cetăŃenia statului trimiŃător, a statului de reşedinŃa sau a unui stat terŃ.

ConvenŃiei de la Viena din 1963 tratează separat statutul juridic, regulile privind

exercitarea funcŃiilor consulare, drepturile, privilegiile şi imunităŃile funcŃionarilor consulari

1 În anul 2005, prin H.G. nr.880 a fost înfiinŃat Institutul Diplomtic Român, ca instituŃie publică cu

prsonalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Afacerilor Externe, prin comasarea prin fuziune a Academiei Diplomatice şi a Institutului de Studii InternaŃionale Nicolae Titulescu, care s-au desfiinŃat.

Page 78: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

79

de carieră şi ale celor onorifici, stabilind de la început regula: dispoziŃiile capitolului II al

prezentei ConvenŃii se aplică posturilor consulare conduse de funcŃionari consulari de carieră;

dispoziŃiile capitolului III se aplică posturilor consulare conduse de funcŃionari consulari

onorifici (art.1 pct.2). Structurat în cinci capitole, Regulamentul consular al României a

rezervat tot prima parte a reglementărilor funcŃionarilor consulari de carieră, pentru ca în

capitolul III să se refere la consulii onorifici.

Interpretarea normelor juridice referitoare la cele două categorii ne conduce la

concluzia potrivit căreia încadrarea într-una dintre acestea are importanŃă mai ales din punctul

de vedere al beneficiului drepturilor, privilegiilor şi imunităŃilor ce le sunt acordate sau, după

cum opinează Ion M. Anghel într-o lucrare, “Consulii de carieră sunt funcŃionari publici ai

statului trimiŃător care n-au permisiunea de a se angaja în afaceri private de nici un fel şi ca

funcŃionari publici ei se bucură de anumite privilegii şi imunităŃi prescrise. Consulii

comercianŃi sunt aleşi de stat dintre proprii săi cetăŃeni, angajaŃi în afaceri într-o Ńară străină

sau din naŃionalii străini”.

R.G. Feltham caracterizează astfel cele două categorii:

- funcŃionarii consulari de carieră sunt cei care servesc guvernul propriu şi sunt numiŃi

de către şeful statutului sau de către ministrul de extrene;

- funcŃionarii consulari onorifici, nu sunt funcŃionari de carieră, iar pentru ei funcŃiile

consulare nu constituie o ocupaŃie permanentă.

Elementele definitorii desprinse din practica statelor referitoare la consulii onorifici

sunt:

- consulul onorific poate avea cetăŃenia statului de reşedinŃă sau cetăŃenia unui stat

terŃ;

- poate fi o persoană privată;

- poate exercita activităŃi cu caracter lucrativ în statul de reşedinŃă, în paralel cu

activitatea consulară;

- poate fi o persoană privată.

Art. 7 al Regulamentului consular al României statuează că şefii oficiilor consulare

onorifice sunt numiŃi dintre persoanele cu poziŃii importante în statul de reşedinŃă - oameni

politici reputaŃi, personalităŃi remarcabile în domeniile economiei, finanŃelor, bancar, cultural,

ştiinŃific, avocaŃi de prestigiu cu independenŃă financiară şi comportament la nivelul funcŃiei

ce li se încredinŃează, apropiaŃi de România, care pot să contribuie la promovarea intereselor

româneşti, la dezvoltarea relaŃiilor de prietenie cu statul de reşedinŃă şi care doresc să îŃi

asume astfel de însărcinări.

Capitolul III al ConvenŃiei de la Viena din 1963 este dedicat în întregime regimului

Page 79: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

80

aplicabil funcŃionarilor consulari onorifici şi posturilor consulare conduse de ei Astfel, în art.

58 se precizează că posturilor consulare conduse de consuli onorifici li se aplică dispoziŃiile

articolelor 28 (înlesniri acordate postului consular), 29 (folosirea drapelului şi a stemei

naŃionale), 30 (obŃinerea de localuri), 34 (libertatea de deplasare), 35(libertatea de

comunicare), 36 (comunicarea cu cetăŃenii statului trimiŃător), 37 (informaŃii în caz de deces,

tutelă sau curatela, de naufragiu sau accident aerian), 38 (comunicarea cu autorităŃile statului

de reşedinŃă), 39 (drepturi şi taxe consulare), paragraful 3 din 54 (obligaŃiile statelor terŃe),

paragrafele 2 şi 3 din 55 (respectarea legilor şi regulamentelor statului de reşedinŃă). În

articolele 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67 se prevede protecŃia localurilor consulare, scutirea

fiscală a localurilor consulare, inviolabilitatea arhivelor şi documentelor consulare, scutirea

vamală, procedura penală şi protecŃia funcŃionarului consular onorific, scutirea de

înmatriculare a străinilor şi de permise de şedere, scutirea de prestaŃii personale.

ConvenŃia de la Viena din 1963 prevede în art. 68 că "fiecare stat este liber să

hotărască dacă va numi sau va primi funcŃionari consulari onorifici" de unde rezultă

caracterul facultativ al instituŃiei funcŃionarilor consulari.

În unele state (spre exemplu în Germania) se consideră că există o legătură

permanentă între şeful de post consular onorific şi instituŃia ca atare (postul consular onorific),

din care reiese că acordul pentru înfiinŃarea unui consulat onorific este strâns legat de

acceptarea persoanei concrete în calitate de consul onorific, relevant fiind şi faptul că în caz

de terminare a misiunii consulului onorific (decedare, renunŃare la serviciul său, retragerea

patentei sau exequaturului etc.) nu se admite geranŃa interimară, procedura de numire a unui

nou consul onorific echivalând cu procedura de înfiinŃare a unui nou consulat onorific, pe

când în alte state (Spania, România) se consideră că stabilirea posturilor consulare onorifice

este independentă de procedura numirii şi admiterii şefului de post consular şi că la un post

consular onorific, odată înfiinŃat, va putea fi numit un alt şef de post consular, fără a relua

întreaga procedură de înfiinŃare a postului consular onorific, momentul principal care dirijează

acceptul sau neacceptul menŃionat fiind legat de determinarea statutului juridic al posturilor

consulare conduse de consuli onorifici.

Articolul 58 (p.3) al ConvenŃiei de la Viena din 1963 dispune că "privilegiile şi

imunităŃile prevăzute în prezenta convenŃie nu sunt acordate membrilor familiei unui

funcŃionar consular onorific sau unui angajat consular care este angajat într-un post

consular condus de un funcŃionar consular onorific".

În ce priveşte schimbul de valize consulare între două posturi consulare situate în Ńări

diferite şi conduse de funcŃionari consulari onorifici este admis numai sub rezerva

consimŃământului celor două state de reşedinŃă.

Page 80: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

81

Atitudinea reticentă a României faŃă de instituŃia consulului onorific, mai ales după

1948, a condus chiar la desfiinŃarea consulatelor onorifice străine din România şi la

desfiinŃarea celor româneşti din străinătate pentru o anumită perioadă.

În perioada de după 1990 s-a acordat o importanŃă deosebită activităŃii pe care o

desfăşoară consulii onorifici în domeniile de acŃiune ce Ńin de reprezentarea intereselor

României în mediile politice, economice şi culturale în care activează, de stimularea

dezvoltării relaŃiilor şi facilitarea contactelor economice şi comerciale între companii

româneşti şi străine, precum şi recomandarea de agenŃi economici din circumscripŃia

consulară şi sprijinirea încheierii de contracte comerciale, de oferirea de informaŃii privind

mediul de afaceri şi oportunităŃile din România, de promovarea fenomenului cultural

românesc etc.

Instrumente juridice de drept naŃional şi de drept internaŃional prevăd condiŃiile cerute

pentru înfiinŃarea de oficii consulare onorifice ale României. Temeiul juridic consistă în

reglementările ConvenŃiei de la Viena din 1963, dar şi ale convenŃiilor bilaterale în domeniu,

precum şi ale Regulamentului consular al României şi H.G.nr. 100/2004, privind organizarea

şi funcŃionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările şi completările ulterioare.

Structurat în cinci capitole, Regulamentul consular al României a rezervat, la fel ca şi

ConvenŃia de la Viena din 1963, tot prima parte reglementărilor funcŃionarilor consulari de

carieră, pentru ca în capitolul III să se refere la consulii onorifici.

Art. 24 pct.7 al Regulamentului consular al României statuează că şefii oficiilor

consulare onorifice sunt numiŃi dintre persoanele cu poziŃii importante în statul de reşedinŃă -

oameni politici reputaŃi, personalităŃi remarcabile în domeniile economiei, finanŃelor, bancar,

cultural, ştiinŃific, avocaŃi de prestigiu cu independenŃă financiară şi comportament la nivelul

funcŃiei ce li se încredinŃează, apropiaŃi de România, care pot să contribuie la promovarea

intereselor româneşti, la dezvoltarea relaŃiilor de prietenie cu statul de reşedinŃă şi care doresc

să îŃi asume astfel de însărcinări. Ei pot fi cetăŃeni români cu domiciliul permanent în statul de

reşedinŃă, cetăŃeni ai statului de reşedinŃă sau cetăŃeni ai unui stat terŃ cu domiciliul în statul de

reşedinŃă.

Şefii oficiilor consulare onorifice suportă din bugetul propriu toate cheltuielile privind

îndeplinirea atribuŃiilor oficiale de reprezentare, potrivit pct.4 al art.24 din Regulamentul

consular al României. Potrivit aceloraşi reglementări, ei îşi desfăşoară activitatea în localuri

consulare proprietatea lor sau închiriate pe cheltuială proprie. Ei nu sunt salarizaŃi de statul

român şi nu primesc indemnizaŃii sau alte venituri. (art.24 pct.8)

Consulii onorifici ai României beneficiază de o serie de facilităŃi, privilegii şi

imunităŃi, în conformitate cu reglementările ConvenŃiei de la Viena din 1963, privind relaŃiile

Page 81: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

82

consulare, ce pot fi restrânse sau lărgite prin acorduri între statul statul român şi statul de

reşedinŃă sau prin aplicarea principiului reciprocităŃii: sprijin din partea autorităŃilor statului

de reşedinŃă pentru obŃinerea localului oficiului consular onorific; arborarea drapelului

naŃional al României la sediul oficiului consular onorific şi pe mijloacele de transport, atunci

când acestea sunt folosite în interes de serviciu; plasarea pe clădirea în care funcŃionează

oficiul consular onorific stema de stat a României şi aplicarea inscripŃiei corespunzătoare cu

denumirea şi rangul oficiului consular, în limba română şi în limba statului de reşedinŃă;

libertatea de deplasare şi de circulaŃie pe teritoriul statului de reşedinŃă, sub rezerva legilor şi a

regulamentelor referitoare la zonele în care accesul este interzis sau reglementat din motive de

securitate naŃională; libertatea de comunicare a oficiului consular onorific pentru orice scopuri

oficiale îi permite acestuia să comunice cu guvernul, cu misiunile diplomatice şi cu celelalte

oficii consulare ale României prin folosirea tuturor mijloacelor de comunicaŃie, inclusiv valiza

diplomatică sau consulară; libertatea de a comunica cu cetăŃenii români aflaŃi pe raza

circumscripŃiei consulare; libertatea de a comunica cu autorităŃile locale competente din

circumscripŃia consulară etc.

3.4. NUMIREA ŞI ADMITEREA MEMBRILOR OFICIULUI CONSULAR

Procedura de numire a funcŃionari consulari comportă distincŃii, după cum aceştia sunt

şefi de oficiu consulari sau fac parte din categoria membrilor personalului consular. Vom face

referire, în cele ce urmează şi la exercitarea funcŃiei de şef de oficiu consular de către un

diplomat.

Am văzut că un oficiu consular, în funcŃie de clasa pe care о deŃine, este condus de un

consul general, consul, viceconsul, agent consular, împuternicit cu funcŃii consulare, care are

responsabilităŃi de reprezentare şi coordonează întreaga activitate a instituŃiei pe care о

conduce.

Articolul 10 al ConvenŃiei enunŃă un principiu fundamental, dezvoltat în articolele

următoare:

„ 1. Şefii de post consular sunt numiŃi de statul trimiŃător şi sunt admişi pentru

exercitarea funcŃiilor lor de către statul de reşedinŃă.

2. Sub rezerva dispoziŃiilor prezentei convenŃii, modalităŃile de numire şi de

admitere a şefului de post consular sunt fixate prin legile, regulamentele şi uzanŃele statului

trimiŃător şi respectiv ale statului de reşedinŃă.”

În cuprinsul acestuia se indică faptul că, pentru a avea statutul de şef de post consular,

o persoană trebuie să îndeplinească două condiŃii: mai întâi trebuie să fie numită de autoritatea

Page 82: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

83

competentă a statutului trimiŃător în calitatea de consul general, consul, vice consul sau agent

consular,dintre cetăŃenii proprii, apoi trebuie să fie admisă să exercite funcŃiile ce-i revin de

către statul de reşedinŃă. Intră în competenŃa fiecărui stat de a stabili modalităŃile de numire şi

de admitere a şefului de post consular, în conformitate cu legile, regulamentele şi uzanŃele

statului trimiŃător şi, respectiv, ale statului de reşedinŃă.

Numirea şi admiterea unui şef de post consular se realizează, deci, prin acte unilaterale

ale fiecărui stat (eliberarea şi transmiterea patentei consulare şi, corelativ, acceptarea numirii

prin exequaturul); scopul final al procedurii are valenŃă internaŃională, raportul bilateral al

numirii şi admiterii consulare purtând numele în doctrina de specialitate de "raport de

numire consulară".

Structural raportul numirii consulare este constituit din două laturi:

a) numirea prin patenta consulară şi transmiterea acesteia în vederea admiterii

persoanei concrete la exerciŃiul funcŃiilor consulare;

b) hotărârea statului de reşedinŃă de a-l admite pe consulul străin la exercitarea

funcŃiilor consulare, care poartă denumirea de exequatur.

Patenta consulară are caracterul unei scrisori de acreditare (prin care se atestă calitatea

oficială a şefului misiunii diplomatice). Ea este, în fapt, un document special cu care este

învestită persoana desemnată în cuprinsul acesteia de către statul trimiŃător pentru a îndeplini

funcŃia de şef de oficiu consular în statul de reşedinŃă.

DicŃionarul diplomatic defineşte pe larg acest document de atestare a şefului de oficiu

consular, reguli privind patenta consulară şi conŃinutul ei fiind fixate de chiar reglementările

ConvenŃiei din 1963(art.11).

Exequaturul reprezintă autorizaŃia pe care statul de reşedinŃă o eliberează pentru

admiterea şefului de post consular şi prin care îi recunoaşte această calitate(art.12 din

ConvenŃie de la Viena din 1963) .

Potrivit practicii internaŃionale şi reglementărilor în domeniu, Ministerul Afacerilor

Externe solicită, pe cale diplomatice, acordul prealabil al statului de reşedinŃă privind numirea

şefului oficiului, dacă prin tratatele internaŃionale la care România şi statul de reşedinŃă sunt

parte, nu se prevede altfel (art. 6 pct. 1 al Regulamentului consular al României).

După obŃinerea acordului statului de reşedinŃă, Ministrul Afacerilor Externe semnează

patenta consulară, prin care atestă numele şi prenumele şefului Oficiului Consular, categoria

şi rangul său, circumscripŃia consulară şi sediul Oficiului Consular, punând sigiliul de stat.

Ministerul Afacerilor Externe transmite, prin canale diplomatice, Ministerului Afacerilor

Externe al statului în care a fost numit şeful Oficiului Consular patenta consulară în vederea

obŃinerii exequaturului. Şeful Oficiului Consular este admis să-şi exercite funcŃiile printr-o

Page 83: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

84

autorizaŃie numită exequatur, emisă de către autorităŃile statului de reşedinŃă. Această

procedură urmată în practica României, conformă dispoziŃiilor din art. 6 alin. 2, 3 şi 4 din

Regulamentul consular al României.

În cazul admiterii unui diplomat la exercitarea de funcŃii consulare există două

modalităŃi:

a) pentru admiterea diplomatului în calitate de şef al cancelariei consulare a misiunii

diplomatice este necesară o simplă notificare, făcută la ministerul afacerilor externe al

statului de reşedinŃă;

b) pentru admiterea diplomatului la conducerea temporară a unui post consular este

necesar de obŃinut geranŃa consulară, care este eliberată în baza unei notificări la ministerul

afacerilor externe al statului de reşedinŃă.

ConvenŃia din 1963 cu privire la relaŃiile consulare tratează geranŃa consulară în art.

15 intitulat „Exercitarea cu titlu temporar a funcŃiilor şefului de post consular”.

Art. 6 pct. 5 din Regulamentul consular al României prevede următoarea procedură:

dacă şeful oficiului consular de carieră este împiedicat să-şi exercite funcŃiile sau dacă postul

său a devenit vacant, Ministerului Afacerilor Extern va numi un gerant interimar care va

acŃiona cu titlu provizoriu, în calitate de şef al oficiului consular de carieră. Ca gerant

interimar poate fi numit un funcŃionar consular al oficiului consular respectiv, un agent

diplomatic de la misiunea diplomatică română din acelaşi stat sau de la Ministerului

Afacerilor Externe al României. Ministerului Afacerilor Externe va lua măsuri ca numele şi

prenumele garantului interimar să fie notificate Ministerului Afacerilor Externe al statului

unde se află oficiul consular de carieră.

În ce priveşte consulii onorifici, Regulamentul consular al României cuprinde în art.

24 pct. 3 următoarea reglementare: procedura privind înfiinŃarea de oficii consulare onorifice,

numirea şi admiterea şefilor de oficii consulare onorifice sunt supuse regulilor prevăzute la

art.2 pct. (1), (3), (4), (5) şi la art. 6 alin. (1), (2), (3), şi (4) din prezentul Regulament

consular. Pct. 5 al aceluiaşi articol prevede obligativitatea încheierii unui Protocol între şefii

oficiilor consulare onorifice, după primirea exequaturului sau după admiterea provizorie şi

şeful misiunii diplomatice române acreditat în acea Ńară, împuternicit în acest scop de

Ministerul Afacerilor Externe, care trebuie să conŃină atribuŃiile consulare pe care aceştia le

pot exercita, drepturile de care se bucură şi obligaŃiile ce le revin, în timp ce pct. 6 face

referire la cetăŃenia pe care o pot avea şefii oficiilor consulare onorifice: „ Şefii oficiilor

consulare onorifice pot fi cetăŃeni români cu domiciliul permanent în statul de reşedinŃă,

cetăŃeni ai statului de reşedinŃă sau cetăŃeni ai unui stat terŃ cu domiciliul în statul de

reşedinŃă” .

Page 84: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

85

În ce-i priveşte pe funcŃionarii consulari trebuie precizat că numirea oricărui

funcŃionar consular, în afară de şeful de post consular, necesită doar procedura notificării

numirii, statul de reşedinŃă fiind în drept să ceară statului trimiŃător ca notificarea să fie

efectuată cu suficient timp până la numire şi prezentarea la post, iar admiterea oricărui

funcŃionar consular, în afară de şeful postului consular, este bazată în declararea

funcŃionarului consular numit ca persoana acceptabilă de către statul de reşedinŃă.

Dacă statul de reşedinŃă declară explicit sau lasă de înŃeles că funcŃionarul consular

numit nu este persona grata (expresie latină cu sensul de „persoană agreată”), ia fiinŃă în

sarcina statului trimiŃător obligaŃia de a revoca numirea funcŃionarului respectiv. Declararea

funcŃionarului consular ca persoană acceptabilă poate fi efectuată, în unele cazuri, sub formă

de eliberare a vizelor de intrare în Ńara de reşedinŃă.

ConvenŃia de la Viena reglementează şi admiterea angajaŃilor consulari şi ai

membrilor personalului de serviciu, Ńinând cont de sarcinile care le revin, sfera de acŃiune a

criteriilor după care se face fiind mai restrânsă decât în cazul funcŃionarilor consulari.

3.5. PATENTA CONSULARĂ ŞI EXEQUATURUL CONSULAR

Patenta consulară, documentul pe care îl primeşte o persoană numită ca şef de oficiu

consular de guvernul său sau de la un agent autorizat, o legitimează să acŃioneze în această

calitate la un post consular în străinătate.

Obligativitatea emiterii patentei consulare este consacrată în art. 11 pct. 1 al

ConvenŃiei de la Viena: «Şeful de post consular primeşte de la statul trimiŃător un document,

în formă de patentă sau de un act similar».

Reglementarea specificată nu limitează modalitatea de atestare a numirii unui şef de

oficiu consular la patenta consulară, ci prevede posibilitatea existenŃei unui „act similar” ,

care să ateste această calitate. În practica statelor se folosesc denumiri precum lettre patente,

commission consulaire decret, licenŃă etc.

În conformitate cu ConvenŃia de la Viena art. 11 alin.3 «dacă statul de reşedinŃă este

de acord, statul trimiŃător poate înlocui patenta consulară sau actul similar printr-o

notificare», dar simplificarea procedurii de autorizare a şefului de oficiu consular rămâne cu

totul irelevantă în ceea ce priveşte necesitatea acordării exequaturului sau autorizaŃiei

provizorii, precum şi în ceea ce priveşte dreptul statului de reşedinŃă de a refuza acordarea

acestuia.

Patenta consulară (sau actul similar) reprezintă act de stat, ea relevă expresia voinŃei

unui titular de suveranitate. Atributul de suveranitate al unui stat îi conferă acestuia dreptul de

Page 85: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

86

a-şi organiza relaŃiile externe, de a fi reprezentat în raport cu alte state. Potrivit sistemului

constituŃional şi formei de organizare a fiecărui stat, se stabileşte cărui organ de stat îi revine

competenŃa de a face actul de numire a unui şef de oficiu consular.

Din punct de vedere structural, patenta consulară trebuie să conŃină următoarele

elemente:

• numele şi prenumele persoanei numite în calitatea de şef de oficiu consular;

• oficiul pe care această persoană îl va conduce şi pentru care se face numirea;

• categoria funcŃionarilor căreia aparŃine persoana numită (de carieră sau

onorific)

• sediul oficiului

• circumscripŃia consulară.

România şi CroaŃia, punând în practică reglementările ConvenŃiei de la Viena din

1963, au stabilit în articolul 4 pct. 1 din ConvenŃia consulară încheiată între ale, elementele pe

care trebuie să le conŃină patenta consulară sau notificarea numirii

”Statul trimiŃător eliberează şefului oficiului consular un document, sub forma de patentă,

sau un act similar, întocmit pentru fiecare numire, atestând calitatea sa şi indicând, ca regulă

generală, numele şi prenumele său, categoria şi clasa sa, circumscripŃia consulară şi sediul

oficiului consular”. Reglementări similare conŃin şi celelalte convenŃii încheiate de România

cu alte state.

Patenta consulară are caracterul de act strict personal (intuitu persoane), ea priveşte o

anumită persoană fizică care este chemată să conducă un anumit oficiu consular, este emisă

numai pentru persoana numită în această calitate şi constituie un act dat pentru o durată

nedeterminată. Din acest caracter rezultă obligativitatea ca în cuprinsul patentei consulare să

se prevadă elementele de identificare strict necesare ce trebuie aduse la cunoştinŃa statului de

reşedinŃă îndrituit să admită sau nu persoana respectivă. Regulamentul consular al României

stabileşte în art. 6 pct.2 că: „după obŃinerea acordului statului de reşedinŃa, ministrul afacerilor

externe semnează patenta consulară, prin care atestă numirea şefului oficiului consular de

carieră, rangul său, sediul oficiului consular şi circumscripŃia consulară, purtând sigiliul de

stat” – s.n.

Doctrina şi practica au stabilit în privinŃa conŃinutului patentei trei părŃi:

• declaraŃia solemnă şi menŃiunea despre scopul general al numirii, cuprinse în

formula clasică «în dorinŃa de a promova şi de a consolida relaŃiile de prietenie şi comerŃ

dintre cele două state»;

• ordinul către cetăŃeni de al recunoaşte pe acel funcŃionar consular în calitate de

consul al statului trimiŃător;

Page 86: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

87

• invitaŃia către guvernul şi autorităŃile locale ale statului de reşedinŃă de a-i

permite exercitarea funcŃiilor şi ai acorda prerogativele consulare.

Comunicarea patentei consulare se face pe cale diplomatică, Ministerul de Externe a

statului trimiŃător, dând dispoziŃie misiunii sale diplomatice din statul de reşedinŃă să facă

notificarea respectivă acestuia din urmă. De exemplu, ConvenŃia consulară dintre România şi

CroaŃia prevede în alin. 2 al art. 4: statul trimiŃător transmite guvernului statului de reşedinŃă,

pe cale diplomatică sau pe orice altă cale potrivită, patenta consulară sau actul similar.

Patenta consulară reprezintă, deci, propunerea pe care statul trimiŃător o face statului

de reşedinŃă în cadrul raportului de numire consulară, cealaltă latură a acestui raport fiind

autorizarea prin exequatur a şefului de oficiu consular.

Exequaturul, pe care-l definim ca fiind un act al guvernului care recunoaşte caracterul

oficial al funcŃionarului consular şi-i acordă privilegiile şi imunităŃile conferite prin tratate,

cutumă şi reglementările naŃionale şi-i permite să-şi exercite funcŃiile sale oficiale, se

eliberează în cazul admiterii persoanei numite prin patenta consulară în această calitate.

Obligativitatea obŃinerii lui este prevăzută în ConvenŃia de la Viena din 1963 şi în convenŃiile

consulare bilaterale.

ConvenŃia consulară dintre România şi CroaŃia, de exemplu, face referire la acesta în

art. 5. În convenŃia de la Viena din 1963 art.12 se prevede «Şeful de post consular este admis

să-şi exercite funcŃiile printr-o autorizaŃie a statului de reşedinŃă, denumit exequatur oricare

ar fi forma acestei autorizaŃii.” Această reglementare defineşte exequaturul ca o autorizaŃie

prin care şeful de oficiu este admis de către statul de reşedinŃă la exercitarea funcŃiilor sale,

dar trebuie precizat că nu există nici o obligaŃie din punct de vedere a dreptului internaŃional

care să impună statului de reşedinŃă acest lucru, fiecare stat fiind liber să hotărască dacă

acordă sau refuză eliberarea exequaturului, în virtutea suveranităŃii sale. Mai trebuie precizat

că admiterea unui consul străin constituie, incontestabil, un atribut suveran al statului de

reşedinŃă, iar libertatea de apreciere este dreptul său discreŃionar.

Statul de reşedinŃă are un drept indiscutabil de a refuza un exequatur unui consul

străin, fără a fi Ńinut să explice motivele refuzului său (art. 11 pct.2 din ConvenŃia de la Viena,

art. 5 pct. 2 din ConvenŃia consulară dintre România şi CroaŃia).

Exercitarea acestui drept de refuz este excepŃională deşi refuzul nu poate fi considerat

ca o violare a dreptului internaŃional, cu toate că prin acest refuz se poate pune în pericol sau

întârzia considerabil dezvoltarea comercială normală cu statul respectiv.

Faptul că admiterea consulului este un drept al statului de reşedinŃă are drept

consecinŃă şi că forma exequaturului să fie reglementată prin legea sau practica acestui statul,

ConvenŃia de la Viena din 1963 lăsându-i această libertate atunci când foloseşte în art. 12

Page 87: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

88

formula „oricare ar fi forma acestei autorizaŃii ”.

În practică, cel mai frecvente forme pe care le îmbracă exequaturul sunt următoarele:

• ordonanŃă a şefului de stat, semnată de el, contrasemnată de câtre ministrul

afacerilor externe şi eliberată în original şefului de oficiu consular;

• ordonanŃă semnată în aceleaşi condiŃii, dar din care nu mai o copie certificată

de către ministerul afacerilor externe, este remisă şefului de oficiu consular;

• transcriere a patentei consulare, care poate la rândul său să îmbrace mai multe

forme;

• notificare pe calea diplomatică făcută statului trimiŃător.

Dreptul internaŃional nu prevede, însă, care este autoritatea competentă aparŃinând

statului de reşedinŃă care să elibereze exequaturul, aceasta fiind stabilită de legislaŃia internă a

fiecărui stat. În practică aceasta emană de la şeful statului sau de la şeful guvernului acelui

stat. Exequaturul eliberat şefului de oficiu îşi extinde efectele şi asupra membrilor oficiului

consular care lucrează sub îndrumarea şi responsabilitatea sa, nefiind necesar ca aceştia să

prezinte patente consulare şi să obŃină exequaturul. În cazul lor este suficientă notificarea

numirii (art. 19 din ConvenŃia de la Viena).

În afara cazurilor prevăzute în art.13 şi 15 (care fac referire la admiterea provizorie a

şefilor de post consular, respectiv, exercitarea cu titlu temporar a funcŃiilor şefului de post

consular), şeful de post consular nu poate intra în funcŃie înainte de a fi primit exequaturul

(ConvenŃia de la Viena din 1963, art. 12 pct. 3).

Exequaturul poate fi retras în cazul în care consulul depăşeşte atribuŃiunile ce i-au fost

conferite, dar în practică se recurge rar la retragerea exequaturului, dându-se posibilitatea

statului trimiŃător să-şi recheme consulul.

Page 88: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

89

4. FUNCłIILE CONSULARE

4.1. Caracterizarea noŃiunii de funcŃii consulare

4.2. Trăsăturile func Ńiilor consulare

4.3. Clasificarea funcŃiilor consulare

4.4. ConŃinutul func Ńiilor consulare

4.1. CARACTERIZAREA NO łIUNII DE FUNC łII CONSULARE

FuncŃiile consulare reprezintă totalitatea activităŃilor oficiilor consulare şi ale

personalului acestora. Din punct de vedere al conŃinutului acestor funcŃii, ele pot fi împărŃite

în două categorii:

• funcŃii care sunt conferite de către statul trimiŃător oficiului consular respectiv;

• funcŃii care sunt recunoscute de către statul primitor, cel pe teritoriul căruia îşi

desfăşoară activitatea.

Aşa cum rezultă din enumerarea făcută de art. 5 din ConvenŃia de la Viena, principale

funcŃii ale misiunilor consulare sunt:

- de a proteja în statul de reşedinŃă interesele statului acreditat şi altor persoane fizice

şi juridice ale acestuia;

- de a favoriza dezvoltarea relaŃiilor comerciale, economice, ştiinŃifice şi culturale între

cele două state, în vederea promovării unor relaŃii de prietenie între ele;

- de a informa prin mijloace licite asupra condiŃiilor şi evoluŃiei vieŃii comerciale,

economice, culturale şi ştiinŃifice din statul acreditar şi de a transmite aceste informaŃii

guvernului propriu;

- de a exercita controlul şi inspecŃia asupra navelor maritime şi fluviale, precum şi

asupra aeronavelor şi echipajelor lor, aparŃinând statului acreditat;

- de a exercita atribuŃii în materia intereselor cetăŃenilor statului acreditat (eliberarea

de paşapoarte şi acordarea de vize, acordarea de asistenŃă cetăŃenilor statului acreditant, care

au reşedinŃă în circumscripŃia consulară respectivă);

- instrumentarea de acte notariale şi de acte de stare civilă de reprezentare în justiŃie,

în materie succesorală. În doctrină s-a încercat clasificarea lor în funcŃie de mai multe criterii.

Ca regulă generală, conŃinutul acestor funcŃii consulare este negociat şi inclus în

convenŃiile bilaterale pe probleme consulare pe care statul le încheie, o parte importantă a

acestor convenŃii consulare se concentrează tocmai pe funcŃiile asupra cărora cele două state

îşi dau acordul să fie îndeplinite de către oficiile consulare.

Page 89: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

90

4.2. TRĂSĂTURILE FUNC łIILOR CONSULARE

Sunt trăsături ale funcŃiilor consulare următoarele:

- funcŃiile consulare au caracter de excepŃie de la principiul exercitării

jurisdicŃiei exclusive de către statul de reşedinŃă pe teritoriul său;

- efectele juridice ale actelor realizate de îndeplinirea funcŃiilor

consulare se produc, în principal, pe teritoriul statului trimiŃător;

- exercitarea funcŃiilor consulare este supusă, în practică, condiŃiei

reciprocităŃii.

Exercitarea funcŃiilor consulare asigură îndeplinirea mandatului pe care l-a primit

funcŃionarul consular la numirea sa în funcŃie, îndeplinirea sarcinilor care i-au fost

încredinŃate de statul al cărui cetăŃean este.

Cadrul normativ al exercitării funcŃiilor consulare este asigurat de legile statelor, în

sensul general al termenului, de ConvenŃia de la Viena privind relaŃiile consulare, de

convenŃiile consulare bilaterale, de cutumă. Dacă ConvenŃia de la Viena din 1963 stabileşte

cadrul juridic general al reglementărilor în materie, convenŃiile bilaterale reiau, în general,

aceste reglementări şi le adaptează la necesităŃile, la interesele celor două state; ele pot să

prevadă exercitarea oricăror alte funcŃii încredinŃate unui post consular de către statul

trimiŃător, care nu sunt interzise de legile şi regulamentele statului de reşedinŃă sau la care

statul de reşedinŃă nu se opune, sau care sunt menŃionate în acordurile internaŃionale în

vigoare între statul trimiŃător şi statul de reşedinŃă (art. 5. pct. m din ConvenŃia de la Viena din

1963)

În plan naŃional, Regulamentul consular al României prevede că atribuŃiile consulare

sunt exercitate de oficiile consulare de carieră prin:

a) funcŃionarii consulari care pot fi consuli generali, consuli, viceconsuli sau agenŃi

consulari;

b) diplomaŃi cu atribuŃii consulare la misiunile diplomatice, numiŃi şi notificaŃi ca atare

la autorităŃile Ńarii de reşedinŃă.(art. 8 pct. 1).

Aceste atribuŃiile consulare se exercită în cadrul circumscripŃiei consulare. Cu toate

acestea, în împrejurări speciale, un funcŃionar consular poate, cu consimŃământul statului de

reşedinŃă, să exercite atribuŃiile şi în exteriorul circumscripŃiei consulare (art. 8 pct.2). Potrivit

pct.3 din acelaşi articol, Statul român, prin Ministerul Afacerilor Externe, poate, după

notificarea către statele interesate şi dacă nici unul dintre ele nu se opune îŃi mod expres la

aceasta, să însărcineze un oficiu consular de carieră stabilit într-un stat să-şi asume exercitarea

de atribuŃii consulare într-un alt stat.

Page 90: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

91

Exercitarea atribuŃiilor consulare prin secŃiile consulare sau prin diplomaŃi desemnaŃi

în acest scop de misiunile diplomatice face obiectul art. 9 al articolului menŃionat mai înainte,

care stabileşte următoarele reguli:

• în capitalele Ńărilor unde există concomitent о misiune diplomatică şi un oficiu

consular de carieră al României, atribuŃiile consulare sunt exercitate în exclusivitate de către

respectivul oficiu consular de carieră, m cadrul circumscripŃiei sale;

• secŃia consulară a misiunii diplomatice exercită atribuŃiile consulare pentru cei

din exteriorul circumscripŃiei oficiului consular, dacă acesta nu acoperă integral teritoriul

statului de reşedinŃă;

• oficiile consulare nu vor soluŃiona cererile persoanelor domiciliate în alte

circumscripŃii consulare decât în cazuri deosebite şi urgente.

Exercitarea funcŃiile consulare de către posturile consulare şi, de asemenea, de către

misiunile diplomatice are drept scop în îndeplinirea, în esenŃă, a ceea ce ConvenŃia de la

Viena din 1963 a prevăzut în art.5.

4.3. CLASIFICAREA FUNCłIILOR CONSULARE

O clasificare, considerată a fi cea mai importantă, împarte funcŃiile consulare pe baza

criteriului naturii lor intrinseci, a obiectului lor şi cuprinde:

- funcŃii cu caracter politic;

- funcŃii economice;

- funcŃii privind relaŃiile culturale;

- funcŃii de protejare şi asistenŃă în favoarea conaŃionalului;

- funcŃii administrative în sensul strict al cuvântului;

- funcŃii de stare civilă;

- funcŃii notariale;

- funcŃii jurisdicŃionale;

- funcŃii în materie de marină comercială;

- funcŃii în materie de obligaŃii militare.

Clasificarea funcŃiilor consulare se mai poate face luând în considerare criterii precum:

• surselor normale a dreptului internaŃional funcŃiile consulare (deosebind

funcŃii care rezultă din dreptul convenŃional şi care pot fi exercitate chiar în lipsa unei

norme convenŃionale între statele în cauză - de exemplu funcŃia de protecŃie şi asistenŃă

consulară pentru cetăŃenii statului trimiŃător - şi funcŃii consulare care, dimpotrivă, nu pot

fi îndeplinite decât dacă sunt prevăzute de o normă convenŃională - celebrarea căsătoriei,

Page 91: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

92

funcŃii notariale);

• localul unde îşi produc efectele actele îndeplinite de funcŃionarii consulari în

funcŃie de care deosebim funcŃii consulare care îşi produc efectele numai pe teritoriul

statului căruia îi aparŃine consulul şi funcŃii care tind a-şi produce efectele numai în

cadrul ordinii juridice a statului de reşedinŃă (reprezentarea unui conaŃional absent pentru

apărarea intereselor acestuia în statul de reşedinŃă în cadrul unei proceduri care-l

priveşte);

• beneficiarii funcŃiilor consulare, în raport cu care există: funcŃii consulare care

sunt exercitate numai în favoarea persoanelor ce sunt cetăŃeni ai statului trimiŃător şi

funcŃii care pot fi îndeplinite în favoarea cetăŃenilor statului de reşedinŃă sau ai statelor

terŃe.

• modul în care se pun în mişcare, se declanşează exercitarea lor, funcŃiile

consulare putând fi: cele pe care consulul le îndeplineşte ex-oficii (informaŃii generale,

protecŃie consulară) şi cele pe care le îndeplineşte la cererea conaŃionalului său (eliberare

de certificate sau de paşapoarte, oficierea unei căsătorii);

• modul în care legislaŃia statului de reşedinŃă intervine în stabilirea unei funcŃii

consulare şi în determinarea limitelor în care se poate exercita funcŃii consulare pe care

consulul le poate exercita, situaŃie în care deosebim între: funcŃii consulare pe care consulul le

poate exercita, numai dacă legea statului de reşedinŃă nu se opune (funcŃia de ofiŃer de stare

civilă şi de notar) şi funcŃii consulare care pot fi exercitate în limitele şi în conformitate cu

dispoziŃiile legilor din statul de reşedinŃă (apărarea intereselor cetăŃenilor statului trimiŃător în

succesiunile pe teritoriul statului de reşedinŃă).

4.4. CONłINUTUL FUNC łIILOR CONSULARE

a) FuncŃia de protejare a drepturilor şi intereselor cetăŃenilor

Atât doctrină, cât şi în practică, activitatea consulară în domeniul apărării intereselor

cetăŃenilor a fost tratată destul de vast şi ea se asociază cu apărarea drepturilor şi intereselor

cetăŃenilor de către reprezentanŃele diplomatice.

ProtecŃia consulară, ca şi cea diplomatică, are scopul de restabilire a drepturilor

încălcate sau recuperarea pagubei cauzate cetăŃeanului statului său prin înaintarea pretenŃiilor

corespunzătoare faptului dat sau protestului.

FuncŃiile consulilor în domeniul apărării drepturilor şi intereselor statului reprezentat,

al persoanelor sale fizice şi juridice, sunt codificate în legislaŃia statelor şi în ConvenŃia de la

Viena din 1963, în care este indicată realizarea dreptului statului de eliberare a paşapoartelor

Page 92: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

93

şi vizelor, îndeplinirea unor acŃiuni notariale, înregistrarea actelor stării civile, apărarea

drepturilor cetăŃenilor săi în caz de deces, în cazul minorilor sau pierderea parŃială a

capacităŃii de exerciŃiu, reprezentarea intereselor lor în instanŃele judiciare, supravegherea şi

acordarea ajutorului echipajelor vaselor maritime, vaselor aeriene şi altor persoane.

Îndeplinind aceste atribuŃiuni şi alte funcŃii, în limitele stabilite în legislaŃia statului de

reşedinŃă, consulul acŃionează şi în interesele cetăŃenilor statului de reşedinŃă sau a statelor

terŃe.

Asigurarea şi apărarea drepturilor şi intereselor cetăŃenilor reiese din însăşi esenŃa

noŃiunii de „cetăŃenie”, care este tratată ca „o legătură juridică stabilă a persoanei fizice ca

statul şi exprimă în întregime drepturile şi obligaŃiile reciproce a acestor subiecte.” Ea

presupune influenŃa puterii suverane a statului, dreptul persoanei la tutelă şi apărare indiferent

de locul aflării ei.

Totodată, intră în capacitatea oricărui cetăŃean de a cere apărarea şi protecŃia statului

său, acest drept fiind garantat în mod egal alături de alte drepturi şi libertăŃi de către actul

fundamental – ConstituŃia statului, în speŃă, ConstituŃia României, dar şi de documente

internaŃionale precum DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, ConvenŃia privind

drepturile copilului, Pactul internaŃional privind drepturile economice, sociale şi culturale,

Pactul internaŃional privind drepturile civile şi politice etc.

Încălcarea drepturilor şi libertăŃilor cetăŃenilor este prevăzut în dreptul internaŃional ca

un atentat asupra puterii suverane a statului. În practica activităŃii consulare apare un număr

foarte mare de situaŃii ce necesită acordarea serviciilor de apărare a intereselor şi drepturilor

cetăŃenilor de către organele consulare, şi au un caracter destul de divers şi diferite grade de

dificultate, caracter rezultat din multilateralitatea atribuŃiilor ce-i revin consulului, ca

reprezentant oficial al statului său în statul de reşedinŃă. Destul de important în soluŃionarea

acestor probleme apar următoarele acŃiuni:

- determinarea gradului de corespondenŃă între situaŃia creată ce

necesită rezolvare prin intervenŃia consulului cu reglementările prevăzute de

legislaŃia internă referitor la încălcarea drepturilor şi intereselor persoanelor

fizice şi juridice a statului de reşedinŃă;

- analiza situaŃiei conformitate cu regulile dreptului internaŃional

şi legislaŃiei locale;

- luarea măsurilor necesare, adecvate situaŃiei formate; totodată

se ia în consideraŃie faptul că statul de reşedinŃă, în orice circumstanŃă, va

adopta poziŃia de apărare a persoanelor sale;

- consolidarea hotărârilor luate prin intermediul diferitor măsuri

Page 93: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

94

diplomatice neoficiale: întâlniri, discuŃii. în cazul rezolvării pozitive a

situaŃiilor formate este de dorit de a se aduce mulŃumiri statului de reşedinŃă,

apreciind totodată acest fapt ca un pas în dezvoltarea şi întărirea relaŃiilor

bilaterale.

Exercitarea acestei funcŃii îşi manifestă importanŃa cu atât mai pregnant cu cât

deschiderea graniŃelor a facilitat unui număr mare de cetăŃeni să călătorească, să iniŃieze

afaceri în alte state. Aceste persoane se pot afla în situaŃia de a necesita protecŃie consulară.

Drepturile consulului în privinŃa protecŃiei consulare drepturilor şi intereselor

cetăŃenilor aparŃinând statului său sunt limitate referitor de aflarea sa în Ńara de reşedinŃă;

doar ca excepŃie un funcŃionar consular poate exercita funcŃiile în exteriorul circumscripŃiei

sale consulare (art. 6 din ConvenŃia de la Viena din 1963).

b) FuncŃia de reprezentare a cetăŃenilor

Reprezentarea consulară este funcŃia specifică pe care о exercită funcŃionarul consular

în favoarea cetăŃeanului statului trimiŃător care, fiind absent în statul de reşedinŃă, nu a dat о

împuternicire expresă pentru a fi reprezentat legal în faŃa autorităŃilor acestui stat şi nu poate

să-şi apere singur interesele.

Art.5 al ConvenŃiei de la Viena din 1963 prevede două acŃiuni pentru reprezentarea

intereselor cetăŃenilor statului trimiŃător:

a) acŃiunea de reprezentare propriu zisă, directă, a cetăŃenilor statului trimiŃător;

b) luarea măsurilor în scopul asigurării reprezentării lor adecvate în faŃa tribunalelor

sau în faŃa altor autorităŃi ale statului de reşedinŃă.

Reprezentarea consulară rezultă în mod direct din calitatea consulului de trimis oficial

al statului trimiŃător, exercitarea ei având la bază normele de drept public intern, care stabilesc

consulului sarcina de a apăra, în străinătate, drepturile cetăŃenilor statului trimiŃător.

Este exclus a se considera că între consul şi cetăŃeanul statului trimiŃător se naşte un

raport de mandat, a cărui bază să fie normele dreptului civil. De aici rezultă că reprezentarea

consulară se realizează ex officio, în sensul că beneficiarul nu trebuie să exprime, în prealabil,

consimŃământul său şi nici să dea о procură specială pentru consul de a acŃiona în numele său.

Reprezentarea consulară încetează la data la care cetăŃeanul este în măsură să-şi

protejeze singur interesele şi să-şi apere drepturile fie direct, fie angajându-şi un mandatar al

său. În asemenea cazuri, reprezentarea consulară se poate transforma în asistenŃă consulară

sau, după caz, în protecŃie consulară.

Obiectul reprezentării consulare se limitează la actele de conservare sau de

administrare a bunurilor cetăŃenilor statului trimiŃător; actele de dispoziŃie nu se pot face fără

Page 94: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

95

о procură specială din partea titularului de drept (pentru o mai bună înŃelegere, amintim că:

după importanŃa lor, actele juridice civile se împart în acte de conservare, de administrare şi

de dispoziŃie; actele juridice de conservare sunt actele prin care se urmăreşte preîntâmpinarea

pierderii unui drept subiectiv civil; actele juridice de administrare sunt acele acte prin care se

realizează o normală punere în valoare a unui bun ori a unui patrimoniu; actele de dispoziŃie

sunt acele acte prin care se înstrăinează bunuri, se constituie drepturi reale principale sau

accesorii asupra bunurilor ori se renunŃă la drepturi).

Ea se exercită numai în faŃa autorităŃii de stat din statul de reşedinŃă, nu şi faŃă de

particulari. În cadrul funcŃiei de reprezentare, consulul protejează pe cetăŃenii săi în cauze

referitoare la autorităŃile statului de reşedinŃă, în baza unui drept propriu, conferit de normele

dreptului consular.

Serviciile consulare care se prestează pentru cetăŃenii statului trimiŃător de către oficiul

consular nu intră în noŃiunea de reprezentare consulară. Faptul primirii şi transmiterii cererilor

cetăŃenilor proprii către autorităŃile statului trimiŃător nu este о reprezentare consulară în

adevăratul sens al cuvântului, întrucât funcŃionarii consulari nu pot reprezenta cetăŃenii

proprii, pe lângă autorităŃile statului lor.

De menŃionat că normele de drept consular prevăd şi posibilitatea ca funcŃionarul

consular să recomande un apărător ales de el, fie el avocat, fie о altă persoană calificată, în

scopul asigurării protecŃiei cetăŃeanului statului trimiŃător în faŃa autorităŃilor statului de

reşedinŃă. În acelaşi timp vom arăta că dreptul de apărare este reglementat în majoritatea

statelor în sensul restrângerii acestei activităŃi şi limit ării ei doar la instituŃia avocaŃilor şi, ca

excepŃie, în unele state se permite participarea la apărare persoanelor cu pregătire specială în

domeniu, dar care nu sunt avocaŃi.

ConvenŃia consulară încheiată între România şi Belarus stabileşte privitor la

reprezentarea intereselor legale ale cetăŃenilor în faŃa autorităŃilor statului de reşedinŃă că

funcŃionarul consular are dreptul să întreprindă măsuri, în conformitate cu legile statului de

reşedinŃă, pentru asigurarea reprezentării intereselor legale ale cetăŃenilor statului trimiŃător în

fata instanŃelor judecătoreşti şi a altor autorităŃi ale statului de reşedinŃă. El poate, în

conformitate cu legile statului de reşedinŃă, să solicite adoptarea de măsuri temporare pentru

apărarea drepturilor şi intereselor legale ale cetăŃenilor statului trimiŃător, dacă aceştia

absentează sau, din alte cauze credibile, nu sunt în măsura să-şi apere drepturile şi interesele

lor. FuncŃionarul consular are, de asemenea, dreptul să solicite instanŃelor judecătoreşti sau

autorităŃilor amânarea examinării cauzei, care priveşte pe cetăŃeanul statului trimiŃător, până

când acesta nu va fi informat şi va avea posibilitatea de a se apăra, singur sau prin

reprezentant. Reprezentarea încetează când persoanele reprezentate numesc împuternicitul lor

Page 95: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

96

sau preiau, personal, apărarea drepturilor şi intereselor lor. (art. 36)

În ce priveşte tutela şi curatela, aceeaşi convenŃie conŃine următoarele prevederi

FuncŃionarul consular are dreptul să solicite autorităŃilor statului de reşedinŃa instituirea tutelei

sau curatelei pentru cetăŃenii statului trimiŃător, aflaŃi în statul de reşedinŃă, şi să propună

persoana care să fie numită tutore sau curator. Dacă autorităŃile statului de reşedinŃă au

cunoştinŃă că trebuie instituită o tutelă sau o curatelă pentru un cetăŃean al statului trimiŃător,

ele vor informa funcŃionarul consular despre aceasta, într-un termen cât mai scurt posibil (art.

40).

c) FuncŃia economică a consulului

FuncŃia consulară în materie economico-comercială a constituit una din premisele

apariŃiei instituŃiei consulare. Astfel, în evul mediu este menŃionată existenŃa a ceea ce s-a

denumit cu termenul general de „consules mercantorum”, consul cu atribuŃiuni de arbitru în

disputele comerciale, care putea să aplice în litigiile dintre membrii coloniilor care îl alegeau,

regulile lor cutumiare de drept comercial şi maritim.

Stadiul actual al relaŃiilor internaŃionale stimulează această funcŃie aparŃinând

consulului prin dinamica relaŃiilor economico-comerciale.

Instrumentul juridic internaŃional cadru care face referire expresă la funcŃia economică

a consulului este ConvenŃia de la Viena din 1963, care în art. 5 pct. b înscrie favorizarea

dezvoltării „ relaŃiilor comerciale, economice… între statul trimiŃător şi statul de reşedinŃă…”

Această reglementare este cuprinsă şi în numeroase convenŃii consulare bilaterale prin care

statele înŃeleg să concretizeze aceste relaŃii. Astfel, în ConvenŃia consulară încheiată între

România şi Suedia se menŃionează că funcŃionarul consular are dreptul „să urmărească

dezvoltarea relaŃiilor dintre statul trimiŃător şi statul de reşedinŃă în domeniile comercial,

economic, cultural şi ştiinŃific şi să promoveze în alt mod relaŃii de prietenie între cele două

state”(s.n.) – art.13 alin.2 pct. b. În mod asemănător ConvenŃia consulară încheiată între

România şi Austria cuprinde reglementarea potrivit căreia „prin activitatea lor, funcŃionarii

consulari contribuie la întărirea relaŃiilor de prietenie şi favorizează dezvoltarea relaŃiilor

comerciale şi economice dintre cele două părŃi contractante” – art.13. Art. 8 pct. b şi c din

ConvenŃia consulară dintre România şi FranŃa prevede că prin exercitarea funcŃiilor consulare

se urmăreşte favorizarea relaŃiilor comerciale, economice, culturale şi ştiinŃifice între statul de

reşedinŃă şi statul trimiŃător, informarea prin toate mijloacele licite despre condiŃiile şi

evoluŃia vieŃii comerciale, economice, culturale şi ştiinŃifice din statul de reşedinŃă. Ceea ce

este de remarcat este faptul că în timp ce ConvenŃia de la Viena din 1963 enumără funcŃia

economico-comercială printre celelalte funcŃii consulare, în convenŃiile bilaterale pe care

Page 96: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

97

România le-a încheiat cu alte state aceste aspecte au fost concepute ca scop al funcŃiilor

consulare, concepŃie considerată superioară în literatura de specialitate.

Potrivit art.11 din Regulamentul consular al României funcŃionarii consulari vor

favoriza dezvoltarea relaŃiilor bilaterale în domeniile economic, comercial, cultural, ştiinŃific,

turistic, vor apăra şi promova drepturile şi interesele statului român şi ale cetăŃenilor români în

statul de reşedinŃă (s.n.).

Exercitarea acestei funcŃii se concretizează prin mai multe acŃiuni precum:

- urmărirea şi observarea atentă a fenomenelor care au legătură cu relaŃiile

economico-comerciale;

- informarea şi îndrumarea agenŃiilor comerciale, reprezentanŃelor şi

oamenilor de afaceri din Ńară despre tendinŃele de pe piaŃa locală;

- consilierea organelor naŃionale competente în legătură cu iniŃiativa

intensificării schimburilor economice;

- înlesnirea publicităŃii şi participării la expoziŃii cu produse naŃionale etc.

În acest sens, Regulamentul consular al României menŃionează în art.13 că

funcŃionarul consular va sprijini comerŃul şi cooperarea economică prin acŃiuni de

prospectare, propagandă şi promovare în mediile de afaceri sau de comunicare în masă a

intereselor româneşti, asigurând condiŃii favorabile agenŃilor economici români, dezvoltării

ansamblului relaŃiilor cu Ńara de reşedinŃă. Îi este interzis, însă, să acŃioneze ca agent

economic ori să desfăşoare activităŃi cu caracter lucrativ. De asemenea, în activitatea sa

funcŃionarul va sprijini cercurile de afaceri, firmele şi companiile străine să facă investiŃii de

capital în România, să înfiinŃeze reprezentanŃe, firme sau birouri ale acestora, să încurajeze

exporturile de produse româneşti, să dezvolte cooperarea economică şi tehnico-ştiinŃifică.

Una dintre sarcinile consulilor români este activitatea de informare prin toate

mijloacele licite asupra condiŃiilor economice, comerciale, ştiinŃifice etc. în scopul promovării

şi apărării intereselor şi apărarea intereselor naŃionale, înfăptuirii obiectivelor politicii externe

şi interne ale statului, precum şi promovarea participării României la viaŃa internaŃională

(art.12 din Regulament).

De menŃionat că, dacă dreptul de protecŃie permite consulului să se adreseze numai

autorităŃilor, dreptul de informare îi permite să se adreseze, pentru a primi date, şi

particularilor. Consulul poate solicita un expert pentru a-i face un raport într-o problemă

economică a statului de reşedinŃă, poate cere date despre о firmă interesată să negocieze cu о

firmă din statul trimiŃător. În acelaşi timp, subliniem faptul că aceste informaŃii nu trebuie să

depăşească un interes legitim şi, mai ales, procedeele trebuie să fie acceptate de legea statului

de reşedinŃă

Page 97: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

98

d) FuncŃia de control şi de sprijin a navelor maritime, fluviale şi a avioanelor

ConvenŃia de la Viena din anul 1963 prevede în art. 5, lit. k şi l următoarele funcŃii

pentru postul consular:

“k) exercită dreptul de control şi de inspecŃie, prevăzute de legile şi regulamentele

statului trimiŃător, asupra navelor maritime şi a navelor fluviale;

l) acordă asistenŃă navelor şi aeronavelor menŃionate la alineatul k din prezentul

articol precum şi echipajelor lor, primeşte declaraŃiile asupra curselor acestor nave,

examinează şi vizează documentele de bord şi, fără а prejudicia prerogativele autorităŃilor

statului de reşedinŃă, face anchete privind incidentele survenite în cursul călătoriei şi

reglementează, în măsura în care legile şi regulamentele statului trimiŃător autorizează

aceasta, divergenŃele de orice natură între căpitan, ofiŃeri şi marinari”.

AtribuŃiile funcŃionarului consular în probleme de transporturi navale, aeriene, rutiere

şi feroviare sunt prevăzute în art. 20 al Regulamentului consular al României. Conform

prevederilor acestui articol, funcŃionarii consulari îşi vor exercita funcŃiile în conformitate cu

legea română şi convenŃiile internaŃionale la care România este parte. AtribuŃiile

funcŃionarului consular în materie de navigaŃie maritimă şi fluvială se exercită în legătură cu

navele comerciale de mărfuri şi pasageri care navighează sub pavilion românesc, echipajul şi

încărcătura de la bordul acestora şi pasagerii lor. De asemenea, funcŃionarul consular va

exercita atribuŃii privind navele de război, navele de stat, navele şcoală pentru pregătirea

personalului navigant, navele pentru cercetare ştiinŃifică şi altele.

AtribuŃiile funcŃionarului consular vor consta şi în eliberarea sau prelungirea

valabilităŃii, după caz, în condiŃiile legii şi reglementărilor în materie, а documentelor de

navigabilitate a navelor, a carnetelor de marinar, acordarea de asistenŃă şi protecŃie navelor

sub pavilion românesc, echipajului, încărcăturii sale, precum şi pasagerilor cetăŃeni români, în

caz de avarie, eşuare sau naufragiu al navei; el va sprijini repatrierea acestora, inclusiv a

membrilor echipajului dacă continuarea călătoriei nu mai este posibilă. De asemenea,

funcŃionarul consular va obŃine aprobările necesare pentru intrarea navelor de stat şi a navelor

militare în apele teritoriale şi în porturile statului de reşedinŃă.

În materie de navigaŃie aeriană, funcŃionarul consular va obŃine pe cale diplomatică, de

la autorităŃile Ńării de reşedinŃă, autorizaŃii prealabile pentru survolarea spaŃiului aerian sau

aterizarea pe teritoriul acestuia în cazul aeronavelor române care execută zboruri

necomerciale - prezidenŃiale, parlamentare, guvernamentale, transporturi de trupe, tehnică

militară, armament şi altele asemenea.

De asemenea, funcŃionarul consular acordă asistenŃă şi protecŃie aeronavelor,

Page 98: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

99

echipajului şi pasagerilor ori de câte ori împrejurările о cer.

FuncŃionarii consulari vor sprijini personalul, pasagerii şi încărcătura în transporturile

internaŃionale feroviare şi rutiere de mărfuri şi călători în caz de accidente de circulaŃie şi vor

interveni la autorităŃile Ńării de reşedinŃă pentru a le acorda primul ajutor în funcŃie de situaŃia

în care se află.

e) FuncŃia de ofiŃer al stării civile

FuncŃiile consulare prevăzute la art. 5 al ConvenŃiei de la Viena din anul 1963

stabilesc domeniile în care un oficiu consular îşi poate exercita sarcinile stabilite de către

statul trimiŃător. Prevederea menŃionată constituie, totodată, norma juridică de drept consular

prin care se consacră obligaŃia statului de reşedinŃă de a permite, pe bază de reciprocitate,

îndeplinirea sarcinilor aşa cum le stabileşte statul trimiŃător în domeniul respectiv, dacă nu are

prevederi legale contrare.

În materia înregistrării actelor şi faptelor de stare civilă, statele au interese majore,

care influenŃează şi sarcinile privind îndeplinirea funcŃiei de ofiŃer al stării civile, încredinŃate,

de regulă, şefilor oficiilor consulare.

Statul în care se produc actele şi faptele de stare civilă poate avea, uneori, principii

juridice fundamental diferite de cele ale statului trimiŃător. Statele trimiŃătoare au, de aceea,

interesul de a avea un sistem propriu de constatare şi înregistrare a actelor şi faptelor de stare

civilă petrecute în străinătate, întrucât din acestea se nasc situaŃii juridice anume pentru

persoanele aflate în statul de reşedinŃă;

În unele Ńări actele de stare civilă sunt încheiate numai de autorităŃile locale, ceea ce

rezultă că funcŃionarii consulari străini nu pot îndeplini funcŃii în materie de înregistrare a

actelor de stare civilă. Regula este imperativă potrivit principiului locus regit actum (de

exemplu, Anglia, Columbia Argentina ).

Art. 5, lit. f din ConvenŃia de la Viena din anul 1963 stipulează funcŃionarii consulari

au dreptul de a acŃiona în calitate de notar şi de ofiŃer de stare civilă şi a exercita funcŃii

similare, ca şi unele funcŃii de ordin administrativ, în măsura în care legile şi reglementările

statului de reşedinŃă nu se opun la aceasta.

Statele pot stabili prin acorduri bilaterale conŃinutul acestei funcŃii, pe care о pot limita

sau condiŃiona.

f) FuncŃia notarială

Activitatea notarială a consulului este reglementată de normele dreptului internaŃional

şi de normele dreptului intern al statului trimiŃător.

Page 99: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

100

ConvenŃiile internaŃionale multilaterale, care se referă la activitatea consulară, lucrările

doctrinare, atât ale institutelor de cercetări pe probleme internaŃionale cât şi operele unor

teoreticieni, tratează activitatea notarială а consulului, mai mult sau mai puŃin detaliat.

ConvenŃia de la Viena din anul 1963 prevede la art. 5, lit. f funcŃia notarială împreună

cu funcŃia administrativă şi cu cea de ofiŃer de stare civilă. FuncŃionarul consular are dreptul,

potrivit acestui articol, să acŃioneze în calitate de notar sub rezerva ca legislaŃia şi

reglementările statului de reşedinŃă să nu se opună la aceasta.

Regulile referitoarele la cazurile în care acŃionează un consul în calitate de notar sunt:

a) dreptul la întocmirea, legalizarea sau autentificarea de documente pentru cetăŃenii

statului trimiŃător este general pentru funcŃionarul consular, funcŃia notarială a consulului este

limitată pentru cetăŃenii statului de reşedinŃă la activităŃile notariale care conferă putere

actelor ce urmează să fie folosite la autorităŃile publice ale statului trimiŃător, adică este

restrânsă la operaŃiunile de legalizare, cu cele trei componente ale ei, cum vom vedea;

b) documentele încheiate să nu se refere la bunuri imobile situate pe teritoriul statului

de reşedinŃă, oricare ar fi finalitatea actelor încheiate: transferarea, restrângerea sau grevarea

dreptului de proprietate asupra acestora, indiferent de natura actelor ce se încheie (acte între

vii sau pentru cauze de moarte);

c) funcŃionarul consular nu poate primi şi autentifica contracte între cetăŃenii statului

de reşedinŃă sau între cetăŃeni ai unui stat terŃ, chiar dacă acestea sunt destinate a fi folosite în

statul trimiŃător;

d) funcŃionarul consular onorific poate primi, înregistra şi legaliza acte şi copii sau

extrase de pe documente, dar nu poate autentifica înscrieri de orice fel.

Conform prevederilor stipulare în art. 16 al Regulamentului consular al României,

activitatea notarială se va desfăşura pe baza legii române şi a înŃelegerilor internaŃionale la

care România este parte, precum şi potrivit uzanŃelor internaŃionale.

Actele notariale se îndeplinesc, după caz, la sediile misiunilor diplomatice sau oficiilor

consulare, precum şi la bordul navelor şi aeronavelor sub pavilion românesc care se află

staŃionate în raza de activitate a acestor organe, precum şi la domiciliul cetăŃeanului român ori

în alt loc, dacă acest lucru este prevăzut în convenŃiile internaŃionale la care România şi statul

de reşedinŃă sunt parte ori legea locală nu se opune.

Forma şi condiŃiile în care se îndeplinesc actele notariale sunt prevăzute de legea

română. Art.13 din Legea nr.36/1995, a notarilor publici şi activităŃii notariale, prevede că

activitatea notarială a misiunilor diplomatice şi consulare ale României se desfăşoară pe baza

legii române şi a înŃelegerilor internaŃionale la care România este parte, precum şi potrivit

uzanŃelor internaŃionale. Acelaşi articol menŃionează în alineatul 2 că, la cererea persoanelor

Page 100: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

101

fizice având cetăŃenia română, precum şi a persoanelor juridice române, misiunile diplomatice

şi oficiile consulare ale României îndeplinesc următoarele acte notariale:

- redactarea de înscrieri în vederea autentificării sau legalizării semnăturii;

- autentificarea înscrisurilor;

- legalizarea sigiliilor şi semnăturilor;

- darea de dată certă înscrisurilor prezentate de părŃi;

- certificarea unor fapte;

- legalizarea de copii de pe înscrisuri;

- efectuarea şi legalizarea traducerilor;

- primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor prezentate de părŃi;

- eliberarea de duplicate de pe actele notariale întocmite de misiunile diplomatice sau

oficiile consulare.

Unele activităŃi consulare pot fi îndeplinite de către misiunile diplomatice şi oficiile

consulare ale României şi la cererea persoanelor fizice sau juridice străine, în măsura în care

legile sau reglementările statului de reşedinŃă nu se opun (art.13, alin.3, Legea nr.36/1995). În

privinŃa locului unde se îndeplinesc actele notariale alineatul 4 al aceluiaşi articol prevede că:

"Actele notariale se îndeplinesc la sediile misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare,

precum şi la bordul navelor şi aeronavelor sub pavilion românesc care se află staŃionat în

raza de activitate a acestor organe, precum şi la domiciliul cetăŃeanului român ori în alt loc,

dacă acest lucru este prevăzut în convenŃiile internaŃionale la care România şi statul de

reşedinŃă sunt părŃi sau legea locală nu se opune."

Actul notarial îndeplinit de funcŃionarul consular, purtând semnătura sa şi sigiliul

oficial, este autoritate publică şi are forŃa probantă prevăzută de lege.

Actele notariale întocmite de funcŃionarul consular pot fi atacate de părŃi sau de orice

persoană interesată prin acŃiune în anulare la instanŃa judecătorească, în conformitate cu

prevederile Codului român de procedură civilă.

g) Îndeplinirea de acte diplomatice şi politice

Oficiul consular poate îndeplini acte diplomatice, în conformitate cu art.17 din

ConvenŃia de la Viena asupra relaŃiilor consulare, în următoarele condiŃii:

- să nu existe misiunea diplomatică a statului trimiŃător în statul de reşedinŃă sau să nu

fie reprezentat printr-un stat terŃ;

- este necesar ca statul de reşedinŃă să-şi fi exprimat consimŃământul în acest sens;

- să nu fie afectat statutul consular.

Page 101: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

102

Alte funcŃii consulare:

- funcŃii administrative;

- funcŃii consulare în materie jurisdicŃională;

- funcŃii consulare în materie de paşapoarte etc.

5. IMUNIT ĂłILE ŞI PRIVILEGIILE OFICIILOR CONSULARE ŞI ALE

MEMBRILOR ACESTORA

5.1. Enumerarea imunităŃilor şi privilegiilor potrivit Conven Ńiei de la Viena din

1963

5.2. ConŃinutul imunit ăŃilor şi privilegiilor consulare

5.3. Beneficiarii privilegiilor şi imunit ăŃilor consulare

5.4. Începutul şi încetarea privilegiilor şi imunit ăŃilor consulare

5.1. ENUMERAREA IMUNIT ĂłILOR ŞI PRIVILEGIILOR POTRIVIT

CONVENłIEI DE LA VIENA DIN 1963

ImunităŃile şi privilegiile consulare sunt acele drepturi, înlesniri şi facilităŃi acordate

unui post consular şi membrilor acestuia de către statul de reşedinŃă în scopul asigurării

îndeplinirii eficiente a funcŃiilor lor. Dumitru Mazilu menŃionează, citându-l pe G.H.

Hackwort, că pentru a-şi putea îndeplini atribuŃiile, consulii şi ceilalŃi membri ai Oficiului

consular se bucură de facilităŃi, privilegii şi imunităŃi, care „constituie statutul lor consular”.

Potrivit prevederilor ConvenŃiei de la Viena cu privire la relaŃiile consulare din 1963,

imunităŃile şi privilegiile consulare pot fi clasificate în trei grupuri de norme juridice şi

anume:

a) înlesniri, privilegii şi imunităŃi privind postul consular – art. 28-39;

b) facilităŃi, privilegii şi imunităŃi privind funcŃionarii consulari de carieră şi

ceilalŃi membri ai postului consular – art. 40-57;

c) facilităŃile, privilegiile şi imunităŃile aplicabile funcŃionarilor consulari

onorifici şi posturilor consulare conduse de ei – art. 58-68.

În literatura de specialitate este dată clasificarea şi specificarea imunităŃilor,

inviolabilităŃilor, privilegiilor, drepturilor şi facilităŃilor consulare.

Page 102: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

103

Membrii personalului oficiilor consulare au un statut internaŃional special, fiind exceptaŃi

de la jurisdicŃia statelor în conformitate cu dispoziŃiile ConvenŃiei consulare din 1963. Deşi

beneficiază de un statut special recunoscut de state pentru a le facilita exercitarea funcŃiilor lor,

ei trebuie să respecte permanent legile şi ordinea de drept din statele respective.

Generic, prin sintagma „imunităŃi consulare” trebuie să înŃelegem, potrivit teoriei şi

practicii dreptului internaŃional „tratamentul pe care dreptul internaŃional îl prevede, pentru a fi

acordat, oficiilor consulare ale statelor străine şi personalului lor în scopul ca acestea să-şi

poată îndeplini funcŃiile ce le revin”.

ConvenŃia de la Viena din 1963, privind codificarea relaŃiilor consulare, izvor de drept

internaŃional ce constituie dreptul comun în materia dreptului consular, a rezervat întreg

Capitolul II materiei înlesnirilor, privilegiilor şi imunităŃilor privind posturile consulare,

funcŃionarii consulari de carieră şi alŃi membri ai unui post consular. Reglementarea acestor

probleme s-a realizat în două secŃiuni distincte: prima este afectată înlesnirilor, privilegiilor şi

imunităŃilor ce se acordă postului consular (art. 28.39), cea de-a doua secŃiune cuprinde

prevederi referitoare la facilităŃile, privilegiile şi imunităŃile privind funcŃionarii consulari de

carieră şi ceilalŃi membri ai postului consular (art. 40-57).

5.2. CONłINUTUL IMUNIT ĂłILOR ŞI PRIVILEGIILOR CONSULARE

Enumerate şi reglementate de ConvenŃia din 1963, aceste imunităŃi şi privilegii au fost

clasificate şi amplu analizate în literatura de specialitate.

În cele ce urmează, ne vom referi cu precădere la imunitatea de jurisdicŃie încercând să

cuprindem următoarele aspecte: definiŃia şi reglementarea imunităŃii consulare, formele de

imunitate de jurisdicŃie, beneficiarii acestei imunităŃi, caracterul şi limitele imunităŃii de

jurisdicŃie.

În doctrină s-au dat mai multe definiŃii imunităŃilor consulare. În opinia unui autor român,

imunităŃile consulare sunt „acele drepturi acordate unui oficiu consular şi membrilor acestuia de

către statul de reşedinŃă, potrivit cărora aceştia sunt exceptaŃi de la jurisdicŃia autorităŃilor

judiciare sau de la constrângerea exercitată de autorităŃile administrative ale acestui stat”. Alt

autor consideră că imunităŃile consulare sunt „drepturi acordate unui post consular şi membrilor

acestuia de statul de reşedinŃă, potrivit cărora aceştia sunt exceptaŃi de la jurisdicŃia locală”.

ConvenŃia de la Viena din 1963 afirmă în art. 43, intitulat „Imunitatea de jurisdicŃie”, că:

„ 1. FuncŃionarii consulari nu pot fi chemaŃi în faŃa autorităŃilor judiciare şi administrative ale

statului de reşedinŃă pentru actele săvârşite în exercitarea funcŃiilor consulare.

2. Totuşi, prevederile paragrafului 1 din prezentul articol nu se aplică în caz de acŃiune civilă:

Page 103: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

104

a) care rezultă din încheierea unui contract de către un funcŃionar consular sau un angajat

consular, pe care acesta nu l-a încheiat în mod expres sau implicit în calitatea sa de mandatar al

statului trimiŃător;

b) intentată de un terŃ pentru o pagubă rezultând dintr-un accident cauzat în statul de

reşedinŃă de un vehicul, o navă sau de un avion.”

Având în vedere cele menŃionate mai sus, putem defini imunitatea de jurisdicŃie ca fiind

beneficiul acordat unor categorii de personal al oficiilor consulare în temeiul reglementărilor

internaŃionale şi care constă în exceptarea acestora de la jurisdicŃia statului de reşedinŃă.

Deşi unii autori tratează inviolabilitatea ca făcând parte din conŃinutul imunităŃii, în

privinŃa oficiilor consulare, aşa cum rezultă din ConvenŃie, se prevede doar inviolabilitatea

localurilor acestora - art. 31( şi nu imunitatea lor).

Din interpretarea prevederilor art. 43 din ConvenŃia de la Viena din 1963 rezultă că trei

sunt formele de imunitate de jurisdicŃie:

- imunitatea de jurisdicŃie penală;

- imunitatea de jurisdicŃie civilă;

- imunitatea de jurisdicŃie administrativă.

Imunitatea de jurisdicŃie penală

FuncŃionarii şi angajaŃii consulari nu pot fi chemaŃi în faŃa autorităŃilor judiciare şi

administrative pentru „actele săvârşite în exercitarea funcŃiilor consulare”. În legătură cu

expresia subliniată se cuvine să facem unele precizări, având în vedere că, aşa cum a fost

formulată în art. 43 din ConvenŃie, ar putea crea confuzii. Astfel, pentru ca un act să aibă

caracterul de act îndeplinit în exercitarea funcŃiilor consulare el trebuie să fie legitim şi legal, să

rezulte exclusiv din exercitarea funcŃiilor consulare; mai este necesar, apoi, ca actul să fie

calificat ca atare atât de statul trimiŃător, cât şi de statul de reşedinŃă.

Imunitatea de jurisdicŃie civilă

ConvenŃia de la Viena din 1963 exclude din categoria actelor îndeplinite în exercitarea

funcŃiilor consulare încheierea unui contract de către un funcŃionar consular sau un angajat

consular, pe care acesta nu l-a încheiat în mod expres sau implicit în calitatea sa de mandatar al

statului trimiŃător, în caz de acŃiune civilă; de asemenea, prevederile paragrafului 1 al art. 4 3 nu

se vor aplica nici în cazul unei acŃiuni civile introduse de un terŃ pentru o pagubă rezultând dintr-

un accident cauzat în statul de reşedinŃă de un vehicul, o navă sau aeronavă.

Aşadar, instanŃele civile ale statului de reşedinŃă nu au competenŃa de a judeca acŃiunile

civile rezultate din contracte ce au fost încheiate de funcŃionarii consulari şi de angajaŃi

consulari, în mod expres sau implicit, în calitatea lor de mandatari ai statului trimiŃător.

Imunitatea de jurisdicŃie administrativă

Page 104: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

105

FuncŃionarii consulari şi angajaŃii consulari se bucură în statul de reşedinŃă de imunitate

de jurisdicŃie administrativă, aceasta însemnând că autorităŃile judiciare sau administrative ale

acestui stat nu au competenŃa de a constata şi sancŃiona faptele de natură contravenŃională. Ei nu

beneficiază da această imunitate într-un stat terŃ (art.54).

Imunitatea de jurisdicŃie nu este absolută în ce-i priveşte pe funcŃionarii consulari şi pe

angajaŃii consulari (precum în cazul diplomaŃilor), ci are un caracter funcŃional, ea existând

numai cu privire la actele săvârşite în exercitarea funcŃiilor consulare.

Nu toŃi membrii postului consular beneficiază de imunitate de jurisdicŃie, ci, după cum

prevede art. 43, doar funcŃionarii consulari şi angajaŃii consulari. Rezultă că vor fi excluşi de la

imunitatea de jurisdicŃie membrii personalului de serviciu.

Făcând parte din ceea ce un autor numea „un complex de tratament favorabil”,

imunităŃile consulare, în general, şi imunitatea de jurisdicŃie, în special, alături de celelalte

privilegii, drepturi şi diferite înlesniri, vin să contribuie la îndeplinirea în bune condiŃiuni de

către consuli şi ceilalŃi membri ai oficiilor consulare a atribuŃiunilor ce le revin. Trebuie să

menŃionăm, însă, că statutul consular cuprinde, de asemenea, anumite obligaŃii ce incumbă

consulului şi pe care trebuie să le îndeplinească faŃă de statul de reşedinŃă (art.55 din ConvenŃia

din 1963).

InviolabilităŃile consulare sunt totalitatea drepturilor acordate unui post consular şi

personalului acestuia de normele dreptului internaŃional, potrivit cărora statul de reşedinŃă

trebuie să interzică autorităŃilor sale de a dispune, în situaŃii anume determinate, luarea

măsurilor de constrângere faŃă de sediul postului consular sau faŃă de personalul consular,

care ar afecta funcŃionalitatea postului sau libertatea personală a funcŃionarilor consulari sau

care ar aduce atingere drepturilor personale, necesare îndeplinirii oficiale a funcŃiilor.

a) Inviolabilitatea personală a funcŃionarului consular constă în faptul, că în cazurile

când nu beneficiază de imunitatea de jurisdicŃie, el nu poate fi pus în stare de arest sau

detenŃiune preventivă, doar decât în caz de crimă gravă şi în urma unei hotărâri a autorităŃii

judiciare competente (art. 41). AngajaŃii consulari nu beneficiază de inviolabilitate, întrucât

ConvenŃia de la Viena recunoaşte inviolabilitatea doar funcŃionarului consular;

b) Inviolabilitatea curierului consular este absolută. Conform prevederilor ConvenŃiei

de la Viena (art. 35 p.5) el nu poate fi supus nici unei forme de arest sau detenŃiune chiar în

cazul săvârşirii unei "crime grave", sau luării unei hotărâri definitive a autorităŃii judiciare

competente. Curierul consular nu se bucură de imunitate de jurisdicŃie.

c) Inviolabilitatea sediului postului consular. Localurile consulare, noŃiune care

include clădirile sau părŃile de clădiri şi terenul aferent, indiferent în a cărui proprietate se

află, dar care sunt folosite exclusiv pentru postul consular, sunt inviolabile (art. 31).

Page 105: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

106

Spre deosebire de locuinŃa particulară a agentului diplomatic, care se bucură de

aceeaşi ocrotire şi de aceeaşi inviolabilitate ca şi localurile misiunii diplomatice, reşedinŃa

şefului de post consular şi locuinŃele angajaŃilor consulari nu sunt inviolabile.

d) Inviolabilitatea bunurilor postului consular. Mobilierul, bunurile şi mijloacele de

transport ale postului consular nu pot fi rechiziŃionate.(art. 31, p.4);

e) Inviolabilitatea arhivelor şi documentelor consulare este absolută. Ele sunt

inviolabile în orice moment şi în orice loc s-ar găsi. (art. 33). Arhiva cuprinde toate hârtiile,

documentele, corespondenŃa, cărŃile, filmele, benzile de magnetofon, registrele postului

consular, cifrul, fişierele şi mobilierul destinat să le protejeze sau să le păstreze (art. 1).

f) Inviolabilitatea valizei consulare. Valiza consulară nu trebuie să fie nici deschisă şi

nici reŃinută (art. 35, p. 3). Totuşi, dacă autorităŃile competente ale statului de reşedinŃă au

motive serioase să creadă că valiza conŃine alte obiecte decât corespondenŃa, ele pot cere ca

valiza să fie deschisă în prezenta lor de către un reprezentant autorizat al statului trimiŃător.

Dacă autorităŃile statului trimiŃător refuză să satisfacă cererea, valiza este înapoiată la locul de

origine.

Privilegiile consulare sunt înlesnirile sau avantajele juridice acordate de statul de

reşedinŃă unui post consular sau personalului acestuia şi constau în posibilitatea juridică de a

se bucura de anumite beneficii şi de a primi anumite onoruri. În categoria privilegiilor se

încadrează scutirea de taxe şi impozite, scutirea de taxe vamale, dreptul de a folosi

comunicarea prin cifru, dreptul de a se servi de curieri speciali şi de valiza consulară etc.

a) Privilegiile fiscale sunt exprimate sub formă de scutiri de impozite şi taxe.

Beneficiază de aceste privilegii atât localurile consulare, cât şi funcŃionarii consulari şi

angajaŃii consulari (art. 32).

b) Privilegiile vamale sunt desemnate sub forma scutirii de control şi taxe vamale. De

aceste privilegii beneficiază postul consular şi funcŃionarii consulari. AngajaŃii consulari nu

sunt scutiŃi de taxe şi control vamal, decât cu ocazia primei instalări (art. 50).

c) Scutirea de înmatriculare a străinilor şi de permisul de şedere este un privilegiu de

care se bucură funcŃionarii consulari şi angajaŃii consulari (art. 46). Scutirea de înmatriculare

nu înseamnă scutirea de obligaŃia de a obŃine viza, în statele unde există această procedură, şi

nici dreptul de a rămâne pe teritoriul statului de reşedinŃă fără a fi notificaŃi ministerului

afacerilor externe al statului de reşedinŃă. FuncŃionarilor consulari şi angajaŃilor consulari li se

eliberează, de regulă, carte de identitate care identifică statutul lor şi dau dreptul de şedere în

Ńara de reşedinŃă.

d) Scutirea de permise de muncă este un privilegiu acordat tuturor membrilor postului

consular. Acest privilegiu nu înseamnă altceva decât faptul, că nu este necesar de a obŃine

Page 106: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

107

autorizaŃie pentru a desfăşura activitate la postul consular.

Unele state eliberează permise de muncă membrilor familiei funcŃionarilor consulari şi

angajaŃilor consulari, în caz dacă aceştia doresc să lucreze pe teritoriul statului de reşedinŃă. În

aceste cazuri, persoanele care au primit permise de muncă nu beneficiază de imunitatea de

jurisdicŃie civilă şi administrativă.

e) Scutirea de prestaŃii personale şi de orice serviciu de interes public (art. 52) şi de

obligaŃia de asigurare socială (art. 48).

Drepturile consulare sunt permisiuni juridice acordate de statul de reşedinŃă unui post

consular sau personalului consular, care constau în garantarea exercitării unor acŃiuni,

prevăzute de legea statului trimiŃător, dar care produc efecte juridice fie în statul de reşedinŃă,

fie în statul trimiŃător.

a) Dreptul la arborarea drapelului naŃional şi aşezarea scutului cu stema de stat pe

clădirea ocupată de către postul consular şi pe mijloacele de transport ale postului consular,

atunci când acestea sunt folosite în interes de serviciu (art. 29);

b) Dreptul de a încasa taxe consulare stabilite de către statul trimiŃător (art. 39);

c) Dreptul de a exporta fără taxe bunurile succesorale, în caz de deces al unui

membru al postului consular (art. 51).

FacilităŃile consulare sunt acele garanŃii şi obligaŃiuni generale pe care le acordă

statul de reşedinŃă posturilor consulare şi personalului consular în scopul susŃinerii şi

înlesnirii desfăşurării activităŃii care le este proprie în condiŃii cât mai bune.

În categoria facilităŃilor se încadrează obligaŃiunea statului de reşedinŃă de a facilita

postului consular dobândirea de terenuri sau clădiri sau procurarea lor în alt mod (art. 30 al

ConvenŃiei de la Viena).

5.3. BENEFICIARII PRIVILEGIILOR ŞI IMUNIT ĂłILOR CONSULARE

ConvenŃia de la Viena cu privire la relaŃiile consulare din 1963 determină beneficiarii

privilegiilor şi imunităŃilor consulare.

Postul consular este principalul beneficiar al imunităŃilor şi privilegiilor consulare,

indiferent de rangul acestuia: consulat general, consulat, viceconsulat, agenŃie consulară.

Şeful de post consular nu are imunităŃi şi privilegii speciale. El beneficiază doar de

două privilegii:

a) dreptul de precădere în cadrul corpului consular şi

b) dreptul de a arbora drapelul naŃional al statului trimiŃător pe clădirea reşedinŃei sale

şi pe mijloacele de transport cu ocazia folosirii lor oficial.

Page 107: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

108

Toate categoriile de personal consular beneficiază de următoarele imunităŃi şi

privilegii:

a) imunitatea de a depune mărturie, care este legată de faptele oficiale;

b) scutirea de permise de muncă;

c) scutirea de regimul de securitate socială;

d) scutirea de prestaŃii personale.

FuncŃionarii consulari beneficiază în plus de inviolabilitate.

FuncŃionarii consulari şi angajaŃii consulari mai beneficiază de:

a) imunităŃile de jurisdicŃie;

b) scutirea de înmatriculare a străinilor şi de permis de şedere;

c) scutiri fiscale;

d) scutirea de taxe vamale şi de control vamal.

AngajaŃii consulari beneficiază în plus de scutirea de taxe vamale şi de control vamal

numai cu ocazia primei lor instalări.

Membrii de familie, care locuiesc împreună cu funcŃionarii consulari beneficiază

numai de privilegiile următoare:

a) scutirea de impozite şi taxe fiscale;

b) scutirea de taxe vamale şi control vamal;

c) scutirea de regimul de securitate socială;

d) scutirea de prestaŃii sociale;

e) scutirea de înmatriculare a străinilor şi de permisele de şedere.

Membrii de familie care exercită în statul de reşedinŃă o activitate particulară cu

caracter lucrativ, precum şi titularii care exercită ei însăşi în statul de reşedinŃă o asemenea

activitate, nu vor beneficia de privilegii şi imunităŃi.

Persoanele folosite exclusiv în serviciul particular al unui membru al postului

consular, în caz dacă el nu este cetăŃean al statului de reşedinŃă, beneficiază de:

a) scutirea de permis de munca;

b) scutirea de obligaŃiile privind asigurarea securităŃii sociale.

Membrii misiunilor diplomatice în cazul exercitării funcŃiilor consulare ale misiunii îşi

păstrează statutul lor, iar privilegiile şi imunităŃile continuă să fie determinate de regulile

dreptului internaŃional privind relaŃiile diplomatice.

În cazul când un membru al personalului diplomatic al misiunii diplomatice a statului

trimiŃător în statul de reşedinŃă este numit gerant interimar, el continuă să se bucure de

privilegiile şi imunităŃile diplomatice, dacă statul de reşedinŃă nu se opune la aceasta.

Gerantului interimar, numit în funcŃie dintre funcŃionarii consulari, îi sunt aplicabile

Page 108: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

109

dispoziŃiile ConvenŃiei de la Viena din 1963 cu privire la relaŃiile consulare în aceeaşi măsură

ca şi şefului de post consular în cauză.

Totuşi, în ConvenŃie se precizează: "Statul de reşedinŃă nu este obligat să acorde unui

gerant interimar înlesnirile, privilegiile şi imunităŃile de care şeful de post consular se bucura

numai în baza unor condiŃii pe care gerantul interimar nu le îndeplineşte" (art. 15, pct. 3).

Postul consular condus de un funcŃionar consular onorific beneficiază de următoarele

înlesniri, privilegii şi imunităŃi, de care se bucură şi posturile consulare de carieră:

a) înlesniri acordate postului consular pentru activitatea sa (art. 28);

b) folosirea drapelului şi stemei naŃionale (art.29);

c) obŃinerea de localuri (art. 30);

d) libertatea de deplasare (art. 34);

e) libertatea de comunicare (art.35);

f) comunicarea cu cetăŃenii statului trimiŃător (art. 36);

g) accesul la informaŃii în caz de deces, tutelă sau curatelă, de naufragiu şi de accident

aerian (art. 37);

h) comunicarea cu autorităŃile statului de reşedinŃă (38);

i) perceperea de drepturi şi taxe consulare (art. 39);

k) libertatea mijloacelor de comunicare, inclusiv a curierilor speciali şi a cifrului

(art.54);

Posturile consulare conduse de funcŃionari consulari onorifici beneficiază în plus de:

a) dreptul la protecŃie pentru localurile consulare (art. 59);

b) scutirea fiscală a localurilor consulare (art. 60);

c) inviolabilitatea arhivelor (art.61);

d) scutiri vamale (art. 62);

FuncŃionarii consulari onorifici se bucură de înlesniri, privilegii şi imunităŃi de care

beneficiază şi funcŃionarii consulari de carieră:

a) notificarea cazurilor de arestare, detenŃiune sau urmărire (art. 42);

b) imunitatea funcŃională de jurisdicŃie (art. 43);

c) imunitatea de a depune ca martor (art. 44);

d) renunŃarea la privilegii şi imunităŃi (art. 45);

FuncŃionarii consulari onorifici beneficiază în plus de:

a) protecŃia din partea statului de reşedinŃă (art. 64);

b) scutirea de înmatriculare a străinilor şi de permis de şedere (art. 65);

c) scutiri fiscale (art. 66);

d) scutirea de prestaŃii personale (art. 67).

Page 109: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

110

FuncŃionarii consulari onorifici sunt obligaŃi să respecte legile şi regulamentele

statului de reşedinŃă (art. 55).

Potrivit prevederilor ConvenŃiei de la Viena cu privire la relaŃiile consulare din 1963,

pentru ca o persoana să nu fie exclusă din beneficiul privilegiilor şi imunităŃilor consulare,

trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:

1. să aibă calitatea de cetăŃean al statului trimiŃător;

2. să nu aibă domiciliu pe teritoriul statului de reşedinŃă;

3. să nu exercite o ocupaŃie privată cu caracter lucrativ în statul de reşedinŃă;

4. să nu fie consul onorific.

5.4. ÎNCEPUTUL ŞI ÎNCETAREA PRIVILEGIILOR ŞI IMUNIT ĂłILOR

CONSULARE

Conform art. 53 al ConvenŃiei de la Viena cu privire la relaŃiile consulare din 1963,

orice membru al postului consular beneficiază de privilegiile şi imunităŃile respective de la

intrarea sa pe teritoriul statului de reşedinŃă pentru a ajunge la post sau, dacă se găseşte deja

pe acest teritoriu, din momentul intrării sale în funcŃie la postul consular.

Membrii familiei unui membru al postului consular care locuiesc împreună cu el,

precum şi membrii personalului său particular, beneficiază de privilegiile şi imunităŃile

respective, începând cu una din datele următoare:

- aceea de când membrul respectiv al postului consular se bucură de privilegiile şi

imunităŃile prevăzute de ConvenŃia de la Viena cu privire la relaŃiile consulare;

- aceea a intrării lor pe teritoriul statului de reşedinŃă;

- aceea la care ei au devenit membri ai acestei familii sau ai personalului particular

respectiv.

ImunităŃile şi privilegiile încetează în momentul în care persoana în cauză părăseşte

teritoriul statului de reşedinŃă sau, după caz, din momentul încetării calităŃii de membru al

familiei.

Actele oficiale, săvârşite de un funcŃionar consular sau un angajat consular în

exercitarea funcŃiilor sale, se bucură de imunitatea de jurisdicŃie fără limită de timp.

În cazul declarării unui funcŃionar consular persona non grata sau ca persoana

inacceptabilă sau în caz de conflict armat, statul de reşedinŃă acordă un termen rezonabil, la

finele căruia încetează privilegiile şi imunităŃile (art. 23 din ConvenŃia de la Viena).

În caz de deces al unui membru al postului consular, membrii familiei sale care

locuiau împreună cu el continuă să se bucure de privilegiile şi imunităŃile de care beneficiază,

Page 110: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

111

până la prima din datele următoare:

• aceea la care ei părăsesc teritoriul statului de reşedinŃă;

• la expirarea unui termen rezonabil care le va fi fost acordat în acest scop.

Potrivit prevederilor art.53 al ConvenŃiei de la Viena din anul 1963, privilegiile şi

imunităŃile membrilor oficiului consular se nasc din momentul intrării lor pe teritoriul statului

de reşedinŃă; dacă se află pe acest teritoriu, din momentul intrării în funcŃie. ImunităŃile şi

privilegiile încetează la părăsirea teritoriului statului de reşedinŃă sau, după caz, la încetarea

calităŃii de membru al familiei.

Page 111: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

112

ANEXE

CONVENłIA DE LA VIENA PRIVIND RELA łIILE DIPLOMATICE

Statele părŃi la prezenta convenŃie,

amintind că, dintr-o epocă îndepărtată, popoarele tuturor Ńărilor recunosc statutul

agenŃilor diplomatici,

conştiente de scopurile şi principiile Cartei OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite privind

egalitatea suverană a statelor, menŃinerea păcii şi a securităŃii internaŃionale şi

dezvoltarea de relaŃii prieteneşti între naŃiuni,

convinse că o convenŃie internaŃională cu privire la relaŃiile, privilegiile şi imunităŃile

diplomatice ar contribui la favorizarea relaŃiilor de prietenie între Ńări, oricare ar fi

diversitatea regimurilor lor constituŃionale şi sociale,

convinse că scopul acestor privilegii şi imunităŃi este nu de a crea avantaje unor

indivizi, ci de a asigura îndeplinirea eficace a funcŃiilor misiunilor diplomatice ca

organe de reprezentare a statelor,

afirmînd că regulile dreptului internaŃional cutumiar trebuie să continue a guverna

materiile care n-au fost reglementate în mod expres în dispoziŃiile prezentei convenŃii,

au convenit asupra celor ce urmează:

ART. 1

În sensul prezentei convenŃii, următoarele expresii se înŃeleg aşa cum se precizează mai jos:

a) prin expresia "şef de misiune" se înŃelege persoana însărcinată de statul acreditant să

acŃioneze în această calitate;

b) prin expresia "membrii misiunii" se înŃelege şeful misiunii şi membrii personalului

misiunii;

c) prin expresia "membrii personalului misiunii" se înŃelege membrii personalului

diplomatic, ai personalului administrativ şi tehnic şi ai personalului de serviciu al misiunii;

d) prin expresia "membrii personalului diplomatic" se înŃelege membrii personalului

misiunii care au calitatea de diplomaŃi;

e) prin expresia "agent diplomatic" se înŃelege şeful misiunii sau un membru al personalului

diplomatic al misiunii;

f) prin expresia "membrii personalului administrativ şi tehnic" se înŃelege membrii

personalului misiunii angajaŃi în serviciul tehnico-administrativ al misiunii;

Page 112: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

113

g) prin expresia "membrii personalului de serviciu" se înŃelege membrii personalului

misiunii angajaŃi în serviciul casnic al misiunii;

h) prin expresia "om de serviciu particular" se înŃelege persoanele folosite în serviciul

casnic al unui membru al misiunii, care nu sînt angajaŃi ai statului acreditant;

i) prin expresia "localuri ale misiunii" se înŃelege clădirile sau părŃile din clădiri şi din

terenul aferent care, indiferent de proprietar, sînt folosite pentru realizarea scopurilor misiunii,

inclusiv reşedinŃa şefului misiunii.

ART. 2

Stabilirea de relaŃii diplomatice între state şi trimiterea de misiuni diplomatice permanente

se fac prin consimŃămînt mutual.

ART. 3

1. FuncŃiile misiunii diplomatice constau în special în:

a) a reprezenta statul acreditant în statul acreditar;

b) a ocroti în statul acreditar interesele statului acreditant şi ale cetăŃenilor săi, în limitele

admise de dreptul internaŃional;

c) a duce tratative cu guvernul statului acreditar;

d) a se informa prin toate mijloacele licite despre condiŃiile şi evoluŃia evenimentelor din

statul acreditar şi a raporta cu privire la acestea guvernului statului acreditant;

e) a promova relaŃii de prietenie şi a dezvolta relaŃiile economice, culturale şi ştiinŃifice

între statul acreditant şi statul acreditar.

2. Nici o dispoziŃie a prezentei convenŃii nu poate fi interpretată ca interzicînd misiunii

diplomatice exercitarea funcŃiilor consulare.

ART. 4

1. Statul acreditant trebuie să se asigure că persoana pe care intenŃionează să o acrediteze ca

şef al misiunii în statul acreditar a primit agrementul acestui stat.

2. Statul acreditar nu este obligat să comunice statului acreditant motivele refuzului

agrementului.

ART. 5

1. Statul acreditant, după ce a făcut notificarea cuvenită statelor acreditare interesate, poate

acredita un şef de misiune sau afecta un membru al personalului diplomatic, după caz, în mai

multe state, afară numai dacă unul dintre statele acreditare se opune în mod expres la aceasta.

Page 113: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

114

2. Dacă statul acreditant acreditează un şef de misiune în unu sau mai multe alte state, el

poate stabili o misiune diplomatică condusă de un însărcinat cu afaceri ad-interim în fiecare

din statele în care şeful misiunii nu-şi are reşedinŃa sa permanentă.

3. Şeful misiunii sau un membru al personalului diplomatic al misiunii poate reprezenta

statul acreditant pe lîngă orice organizaŃie internaŃională.

ART. 6

Mai multe state pot acredita aceeaşi persoană în calitate de şef de misiune într-un alt stat,

dacă statul acreditar nu se opune.

ART. 7

Sub rezerva dispoziŃiilor articolelor 5, 8, 9 şi 11, statul acreditant numeşte la alegerea sa pe

membrii personalului misiunii. În ceea ce priveşte pe ataşaŃii militari, navali sau aerieni, statul

acreditar poate cere ca numele lor să-i fie supuse mai înainte spre aprobare.

ART. 8

1. Membrii personalului diplomatic al misiunii vor avea, în principiu, naŃionalitatea statului

acreditant.

2. Membrii personalului diplomatic al misiunii nu pot fi aleşi dintre cetăŃenii statului

acreditar decît cu consimŃămîntul acestui stat, care poate oricînd să şi-l retragă.

3. Statul acreditar poate să-şi rezerve acelaşi drept în ce priveşte cetăŃenii unui al treilea stat

care nu sînt şi cetăŃeni ai statului acreditant.

ART. 9

1. Statul acreditar poate oricînd, şi fără a trebui să motiveze hotărîrea, să informeze statul

acreditant că şeful sau orice alt membru al personalului diplomatic al misiunii este persoana

non grata sau că orice alt membru al personalului misiunii nu este acceptabil. În acest caz,

statul acreditant va rechema persoana în cauză sau va pune capăt funcŃiilor sale în cadrul

misiunii, după caz. O persoană poate fi declarată non grata sau inacceptabilă înainte de a

ajunge pe teritoriul statului acreditar.

2. Dacă statul acreditant refuză să execute sau nu execută într-un termen rezonabil

obligaŃiile care îi incumbă conform paragrafului 1 al prezentului articol, statul acreditar poate

refuza să recunoască persoanei în cauză calitatea de membru al misiunii.

ART. 10

1. Se notifică Ministerului Afacerilor Externe al statului acreditar sau oricărui alt minister

asupra căruia se va fi convenit:

a) numirea membrilor misiunii, sosirea lor şi plecarea lor definitivă sau încetarea funcŃiilor

lor la misiune;

Page 114: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

115

b) sosirea şi plecarea definitivă a unei persoane aparŃinînd familiei unui membru al misiunii

şi, dacă este cazul, faptul că o persoană devine sau încetează de a fi membru al familiei unui

membru al misiunii;

c) sosirea şi plecarea definitivă a oamenilor de serviciu particulari aflaŃi în serviciul

persoanelor menŃionate la alineatul de mai sus şi, dacă este cazul, faptul că ei părăsesc

serviciul acestor persoane;

d) angajarea şi concedierea de persoane care îşi au reşedinŃa în statul acreditar, în calitate

de membri ai misiunii sau în calitate de oameni de serviciu particulari avînd dreptul la

privilegii şi imunităŃi.

9. Ori de cîte ori este posibil, sosirea şi plecarea definitivă trebuie să facă de asemenea

obiectul unei notificări prealabile.

ART. 11

1. În lipsa unui acord explicit asupra efectivului misiunii, statul acreditar poate cere ca acest

efectiv să fie menŃinut în limitele a ceea ce el consideră ca rezonabil şi normal, avînd în

vedere împrejurările şi condiŃiile existente în acest stat şi nevoile misiunii în cauză.

2. Statul acreditar poate de asemenea, în aceleaşi limite şi fără discriminare, să refuze a

admite funcŃionari de o anumită categorie.

ART. 12

Statul acreditant nu trebuie să stabilească, fără a fi obŃinut în prealabil consimŃămîntul

expres al statului acreditar, birouri făcînd parte din misiune în alte localităŃi decît cele în care

este stabilită misiunea însăşi.

ART. 13

1. Şeful misiunii este considerat că şi-a asumat funcŃiile în statul acreditar de îndată ce şi-a

prezentat scrisorile de acreditare sau de îndată ce şi-a comunicat sosirea şi o copie a scrisorilor

sale de acreditare a fost prezentată Ministerului Afacerilor Externe al statului acreditar sau

oricărui alt minister asupra căruia se va fi convenit conform practicii în vigoare în statul

acreditar, care trebuie să fie aplicată în mod uniform.

2. Ordinea prezentării scrisorilor de acreditare sau a unei copii a acestor scrisori este

determinată de data şi ora sosirii şefului misiunii.

ART. 14

1. Şefii de misiune sînt repartizaŃi în trei clase şi anume:

a) aceea a ambasadorilor sau nunŃilor acreditaŃi pe lîngă şefii de stat şi a celorlalŃi şefi de

misiune avînd rang echivalent;

b) aceea a trimişilor, miniştrilor sau internunŃilor acreditaŃi pe lîngă şefii de stat;

c) aceea a însărcinaŃilor cu afaceri acreditaŃi pe lîngă ministerele afacerilor externe.

Page 115: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

116

2. În afară de precădere şi etichetă, nu se face nici o deosebire între şefii de misiune în

raport cu clasa lor.

ART. 15

Statele convin asupra clasei căreia trebuie să-i aparŃină şefii misiunilor lor.

ART. 16

1. Şefii de misiune primesc rangul în fiecare clasă după data şi ora la care şi-au asumat

funcŃiile, în conformitate cu articolul 13.

2. Modificările aduse scrisorilor de acreditare ale unui şef de misiune, care nu implică

schimbări de clasă, nu afectează rangul său de precădere.

3. Prezentul articol nu afectează uzanŃele care sînt sau ar putea fi acceptate de statul

acreditar în ceea ce priveşte precăderea reprezentantului Sfîntului Scaun.

ART. 17

Ordinea de precădere a membrilor personalului diplomatic al misiunii este notificată de

către şeful misiunii Ministerului Afacerilor Externe sau oricărui alt minister asupra căruia se

va fi convenit.

ART. 18

În fiecare stat procedura ce trebuie urmată pentru primirea şefilor de misiune trebuie să fie

uniformă faŃă de fiecare clasă.

ART. 19

1. Dacă postul de şef de misiune este vacant sau dacă şeful misiunii este împiedicat să-şi

exercite funcŃiile, un însărcinat cu afaceri ad-interim funcŃionează cu titlu provizoriu ca şef al

misiunii. Numele însărcinatului cu afaceri ad-interim va fi notificat fie de către şeful misiunii,

fie, în cazul în care acesta este împiedicat să facă acest lucru, de către Ministerul Afacerilor

Externe al statului acreditant Ministerului Afacerilor Externe al statului acreditar sau oricărui

alt minister asupra căruia se va fi convenit.

2. În cazul în care nici un membru al personalului diplomatic al misiunii nu este prezent în

statul acreditar, un membru al personalului administrativ şi tehnic poate, cu consimŃămîntul

statului acreditar, să fie desemnat de către statul acreditant pentru a gira afacerile

administrative curente ale misiunii.

ART. 20

Misiunea şi şeful său au dreptul să arboreze drapelul şi să pună stema statului acreditant pe

localurile misiunii, inclusiv reşedinŃa şefului de misiune, şi pe mijloacele de transport ale

acestuia.

ART. 21

Page 116: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

117

1. Statul acreditar trebuie fie să înlesnească achiziŃionarea pe teritoriul său, în cadrul

legislaŃiei sale, de către statul acreditant al localurilor necesare misiunii sale, fie să ajute statul

acreditant să-şi procure localuri în alt fel.

2. El trebuie, de asemenea, dacă este nevoie, să ajute misiunile în obŃinerea de locuinŃe

convenabile pentru membrii lor.

ART. 22

1. Localurile misiunii sînt inviolabile. Nu este permis agenŃilor statului acreditar să

pătrundă în ele decît cu consimŃămîntul şefului misiunii.

2. Statul acreditar are obligaŃia specială de a lua toate măsurile potrivite pentru a împiedica

invadarea sau deteriorarea localurilor misiunii, tulburarea liniştii misiunii sau micşorarea

demnităŃii acesteia.

3. Localurile misiunii, mobilierul lor şi celelalte obiecte care se găsesc acolo, precum şi

mijloacele de transport ale misiunii, nu pot face obiectul nici unei percheziŃii, rechiziŃii,

sechestru sau măsuri executorii.

ART. 23

1. Statul acreditant şi şeful misiunii sînt scutiŃi de orice impozite şi taxe naŃionale, regionale

sau comunale asupra localurilor misiunii ai căror proprietari sau locatari sînt, cu excepŃia

impozitelor sau taxelor percepute ca remuneraŃie pentru servicii particulare prestate.

2. Scutirea fiscală prevăzută în prezentul articol nu se aplică acestor impozite şi taxe cînd,

după legislaŃia statului acreditar, ele cad în sarcina persoanei care tratează cu statul acreditant

sau cu şeful misiunii.

ART. 24

Arhivele şi documentele misiunii sînt inviolabile în orice moment şi în orice loc s-ar afla.

ART. 25

Statul acreditar acordă toate înlesnirile pentru îndeplinirea funcŃiilor misiunii.

ART. 26

Sub rezerva legilor şi regulamentelor sale referitoare la zonele în care accesul este interzis

sau reglementat din motive de securitate naŃională, statul acreditar asigură libertatea de

deplasare şi de circulaŃie pe teritoriul său tuturor membrilor misiunii.

ART. 27

1. Statul acreditar permite şi ocroteşte comunicarea liberă a misiunii în orice scopuri

oficiale. Pentru a comunica cu guvernul, precum şi cu celelalte misiuni şi consulate ale

statului acreditant, oriunde se găsesc acestea, misiunea poate folosi toate mijloacele de

comunicare potrivite, inclusiv curierii diplomatici şi mesajele în cod sau cifrate. Totuşi,

Page 117: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

118

misiunea nu poate instala şi utiliza un post de radio-emisie decît cu asentimentul statului

acreditar.

2. CorespondenŃa oficială a misiunii este inviolabilă. Prin expresia "corespondenŃă oficială"

se înŃelege întreaga corespondenŃă referitoare la misiune şi la funcŃiile sale.

3. Valiza diplomatică nu trebuie să fie nici deschisă, nici reŃinută.

4. Coletele care compun valiza diplomatică trebuie să poarte semne exterioare vizibile ale

caracterului lor şi nu pot cuprinde decît documente diplomatice sau obiecte de uz oficial.

5. Curierul diplomatic, care trebuie să fie purtător al unui document oficial ce atestă

calitatea sa şi precizează numărul de colete care constituie valiza diplomatică, este ocrotit în

exercitarea funcŃiilor sale de statul acreditar. El se bucură de inviolabilitatea persoanei sale şi

nu poate fi supus nici unei forme de arestare sau de detenŃiune.

6. Statul acreditant sau misiunea poate numi curieri diplomatici ad-hoc. În acest caz,

dispoziŃiile paragrafului 5 al prezentului articol vor fi de asemenea aplicabile, sub rezerva că

imunităŃile pe care le menŃionează vor înceta să se aplice de îndată ce curierul a remis

destinatarului valiza diplomatică pe care o are în grijă.

7. Valiza diplomatică poate fi încredinŃată comandantului unei aeronave comerciale care

trebuie să aterizeze la un punct de intrare autorizat. Acest comandant trebuie să fie purtătorul

unui document oficial care să indice numărul coletelor ce constituie valiza, dar el nu este

considerat ca un curier diplomatic. Misiunea poate trimite pe unul din membrii săi să ia în

posesie în mod direct şi liber valiza diplomatică din mîinile comandantului aeronavei.

ART. 28

Drepturile şi taxele percepute de către misiune pentru acte oficiale sînt scutite de orice

impozite şi taxe.

ART. 29

Persoana agentului diplomatic este inviolabilă. El nu poate fi supus nici unei forme de

arestare sau detenŃiune. Statul acreditar îl tratează cu respectul care i se cuvine şi ia toate

măsurile corespunzătoare pentru a împiedica orice atingere adusă persoanei, libertăŃii şi

demnităŃii sale.

ART. 30

1. LocuinŃa particulară a agentului diplomatic se bucură de aceeaşi inviolabilitate şi de

aceeaşi ocrotire ca şi localurile misiunii.

2. Documentele sale, corespondenŃa sa şi, sub rezerva paragrafului 3 al articolului 31,

bunurile sale se bucură de asemenea de inviolabilitate.

ART. 31

Page 118: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

119

1. Agentul diplomatic se bucură de imunitatea de jurisdicŃie penală a statului acreditar. El

se bucură, de asemenea, de imunitatea de jurisdicŃie civilă şi administrativă a acestuia, dacă

nu este vorba:

a) de o acŃiune reală privind un imobil particular situat pe teritoriul statului acreditar, afară

numai dacă agentul diplomatic nu-l posedă în contul statului acreditant pentru realizarea

scopurilor misiunii;

b) de o acŃiune privind o succesiune, în care agentul diplomatic figurează ca executor

testamentar, administrator, moştenitor sau legatar nu în numele statului acreditant, ci cu titlu

particular;

c) de o acŃiune privind o activitate profesională sau comercială, oricare ar fi ea, exercitată

de agentul diplomatic în statul acreditar în afara funcŃiilor sale oficiale.

2. Agentul diplomatic nu este obligat să depună mărturie.

3. Nu poate fi luată nici o măsură de executare faŃă de agentul diplomatic, în afară de

cazurile prevăzute la alineatele a, b şi c de la paragraful 1 din prezentul articol, şi numai dacă

executarea poate avea loc fără a se aduce o atingere inviolabilităŃii persoanei sale sau a

locuinŃei sale.

4. Imunitatea de jurisdicŃie a agentului diplomatic în statul acreditar nu poate scuti pe acest

agent de jurisdicŃia statului acreditant.

ART. 32

1. Statul acreditant poate renunŃa la imunitatea de jurisdicŃie a agenŃilor diplomatici şi a

persoanelor care beneficiază de imunitate în baza articolului 37.

2. RenunŃarea trebuie să fie întotdeauna expresă.

3. Dacă un agent diplomatic sau o persoană care beneficiază de imunitate de jurisdicŃie în

baza articolului 37 intentează o acŃiune, el nu mai poate invoca imunitatea de jurisdicŃie faŃă

de nici o cerere reconvenŃională direct legată de cererea principală.

4. RenunŃarea la imunitatea de jurisdicŃie pentru o acŃiune civilă sau administrativă nu este

considerată ca implicînd renunŃarea la imunitatea privind măsurile de executare a hotărîrii,

pentru care este necesară o renunŃare distinctă.

ART. 33

1. Sub rezerva dispoziŃiilor paragrafului 3 al prezentului articol, agentul diplomatic este, în

ce priveşte serviciile prestate statului acreditant, scutit de dispoziŃiile cu privire la asigurările

sociale în vigoare în statul acreditar.

2. Scutirea prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol se aplică şi oamenilor de serviciu

particulari care sînt în serviciul exclusiv al agentului diplomatic, cu condiŃia;

Page 119: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

120

a) ca ei să nu fie cetăŃeni ai statului acreditar sau să nu aibă în acesta reşedinŃa lor

permanentă; şi

b) ca ei să fie supuşi dispoziŃiilor cu privire la asigurările sociale în vigoare în statul

acreditant sau într-un al treilea stat.

3. Agentul diplomatic care are în serviciul său persoane cărora nu li se aplică scutirea

prevăzută la paragraful 2 din prezentul articol trebuie să respecte obligaŃiile pe care

dispoziŃiile statului acreditar cu privire la asigurările sociale le impun celui care angajează.

4. Scutirea prevăzută la paragrafele 1 şi 2 din prezentul articol nu exclude participarea

voluntară la regimul asigurărilor sociale al statului acreditar în măsura în care este admisă de

acest stat.

5. DispoziŃiile prezentului articol nu afectează acordurile bilaterale sau multilaterale

referitoare la asigurările sociale care au fost încheiate anterior şi nu împiedică încheierea

ulterioară a unor asemenea acorduri.

ART. 34

Agentul diplomatic este scutit de orice impozite şi taxe, personale sau reale, naŃionale,

regionale sau comunale cu excepŃia:

a) impozitelor indirecte care prin natura lor sînt în mod normal încorporate în preŃurile

mărfurilor sau ale serviciilor;

b) impozitelor şi taxelor asupra bunurilor imobile particulare situate pe teritoriul statului

acreditar, afară numai dacă agentul diplomatic le posedă în contul statului acreditant, pentru

realizarea scopurilor misiunii;

c) drepturilor de succesiune percepute de statul acreditar, sub rezerva dispoziŃiilor

paragrafului 4 din articolul 39;

d) impozitelor şi taxelor pe veniturile particulare care-şi au sursa în statul acreditar şi a

impozitelor pe capital prelevate asupra investiŃiilor efectuate în întreprinderi comerciale

situate în statul acreditar;

e) impozitelor şi taxelor percepute ca remuneraŃie pentru servicii particulare prestate;

f) drepturilor de înregistrare, grefă, ipotecă şi de timbru în ce priveşte bunurile imobiliare,

sub rezerva dispoziŃiilor articolului 23.

ART. 35

Statul acreditar trebuie să scutească pe agenŃii diplomatici de orice prestaŃie personală, de

orice serviciu public, indiferent de natura sa, şi de sarcinile militare ca rechiziŃii, contribuŃii şi

încartiruiri militare.

Page 120: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

121

ART. 36

1. Potrivit dispoziŃiilor legale şi regulamentare pe care le poate adopta, statul acreditar

acordă intrarea şi scutirea de plata drepturilor de vamă, taxelor şi altor drepturi conexe, altele

decît cheltuielile de depozitare, de transport şi cheltuielile aferente unor servicii similare,

pentru:

a) obiectele destinate uzului oficial al misiunii;

b) obiectele destinate uzului personal al agentului diplomatic sau al membrilor familiei sale,

care fac parte din gospodăria sa, inclusiv efectele destinate instalării sale.

2. Agentul diplomatic este scutit de controlul bagajului său personal, afară de cazul că ar

exista motive serioase să se creadă că acesta conŃine obiecte care nu beneficiază de scutirile

menŃionate la paragraful 1 din prezentul articol, sau obiecte al căror import sau export este

interzis de legislaŃia sau supus regulamentelor de carantină ale statului acreditar. În asemenea

caz, controlul nu trebuie să se facă decît în prezenŃa agentului diplomatic sau a

reprezentantului său autorizat.

ART. 37

1. Membrii familiei agentului diplomatic care fac parte din gospodăria sa beneficiază de

privilegiile şi imunităŃile menŃionate în articolele 29 - 36, cu condiŃia să nu fie cetăŃeni ai

statului acreditar.

2. Membrii personalului administrativ şi tehnic al misiunii, precum şi membrii familiilor lor

care fac parte din gospodăriile lor respective, beneficiază, dacă nu sînt cetăŃeni ai statului

acreditar sau dacă nu au în acest stat reşedinŃa lor permanentă, de privilegiile şi imunităŃile

menŃionate în articolele 29 - 35, dar imunitatea de jurisdicŃie civilă şi administrativă a statului

acreditar menŃionată la paragraful 1 al articolului 31 nu se aplică actelor îndeplinite în afara

exercitării funcŃiilor lor. Ei beneficiază de asemenea de privilegiile menŃionate la paragraful 1

al articolului 36 în ceea ce priveşte obiectele importate cu ocazia primei lor instalări.

3. Membrii personalului de serviciu al misiunii care nu sînt cetăŃeni ai statului acreditar sau

nu-şi au în acesta reşedinŃa permanentă beneficiază de imunitate pentru actele îndeplinite în

exerciŃiul funcŃiilor lor şi de scutirea de impozite şi taxe pe salariile pe care le primesc pentru

serviciile lor, precum şi de scutirea prevăzută la articolul 33.

4. Oamenii de serviciu particulari ai membrilor misiunii, care nu sînt cetăŃeni ai statului

acreditar şi nu-şi au în acesta reşedinŃa lor permanentă, sînt scutiŃi de impozite şi taxe pe

salariile pe care le primesc pentru serviciile lor. În toate celelalte privinŃe, ei nu beneficiază de

privilegii şi imunităŃi decît în măsura admisă de statul acreditar. Totuşi, statul acreditar trebuie

să-şi exercite jurisdicŃia asupra acestor persoane în aşa fel încît să nu stînjenească în mod

excesiv îndeplinirea funcŃiilor misiunii.

Page 121: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

122

ART. 38

1. Exceptînd cazul în care privilegii şi imunităŃi suplimentare au fost acordate de statul

acreditar, agentul diplomatic care are naŃionalitatea statului acreditar sau îşi are în acesta

reşedinŃa permanentă nu beneficiază de imunitate de jurisdicŃie şi de inviolabilitate decît

pentru actele oficiale îndeplinite în exerciŃiul funcŃiilor sale.

2. CeilalŃi membri ai personalului misiunii şi oamenii de serviciu particulari care sînt

cetăŃeni ai statului acreditar sau îşi au în acesta reşedinŃa lor permanentă nu beneficiază de

privilegii şi imunităŃi decît în măsura în care le sînt recunoscute de acest stat. Totuşi, statul

acreditar trebuie să-şi exercite jurisdicŃia asupra acestor persoane în aşa fel încît să nu

stînjenească în mod excesiv îndeplinirea funcŃiilor misiunii.

ART. 39

1. Orice persoană care are drept la privilegii şi imunităŃi beneficiază de ele de îndată ce

pătrunde pe teritoriul statului acreditar pentru a-şi lua în primire postul său, dacă ea se află

deja pe acest teritoriu, de îndată ce numirea sa a fost notificată Ministerului Afacerilor

Externe sau oricărui alt minister asupra căruia se va fi convenit.

2. Cînd funcŃiile unei persoane care beneficiază de privilegii şi imunităŃi iau sfîrşit, aceste

privilegii şi imunităŃi încetează în mod normal în momentul în care această persoană părăseşte

Ńara, sau la expirarea unui termen potrivit, care îi va fi acordat în acest scop, dar ele continuă

pînă în acest moment, chiar în caz de conflict armat. Totuşi, imunitatea continuă în ceea ce

priveşte actele îndeplinite de către această persoană în exercitarea funcŃiilor sale ca membru al

misiunii.

3. În caz de deces al unui membru al misiunii, membrii familiei sale continuă să beneficieze

de privilegiile şi imunităŃile de care ei beneficiază, pînă la expirarea unui termen potrivit, care

să le permită să părăsească teritoriul statului acreditar.

4. În caz de deces al unui membru al misiunii care nu este cetăŃean al statului acreditar sau

nu-şi are reşedinŃa permanentă în acesta sau al unui membru al familiei sale care face parte

din gospodăria sa, statul acreditar permite retragerea bunurilor mobile ale defunctului, cu

excepŃia acelora care au fost achiziŃionate în Ńară şi care fac obiectul unei interziceri de export

în momentul decesului său. Nu se vor percepe taxe de succesiune asupra bunurilor mobile a

căror prezenŃă în statul acreditar se datora în mod exclusiv prezenŃei în acest stat a defunctului

în calitate de membru al misiunii sau de membru al familiei unui membru al misiunii.

ART. 40

1. Dacă agentul diplomatic traversează teritoriul sau se găseşte pe teritoriul unui al treilea

stat, care i-a acordat o viză de paşaport, în cazul în care această viză este cerută, pentru a

merge să-şi asume funcŃiile sau să-şi ia în primire postul sau pentru a se întoarce în Ńara sa,

Page 122: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

123

statul terŃ îi va acorda inviolabilitatea şi toate celelalte imunităŃi necesare pentru a-i permite

trecerea sau întoarcerea. În acelaşi fel va proceda şi cu membrii familiei agentului diplomatic

care beneficiază de privilegii şi imunităŃi şi care însoŃesc sau care călătoresc separat pentru a-l

întîlni sau pentru a se întoarce în Ńara lor.

2. În condiŃii similare acelora care sînt prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol,

statele terŃe nu trebuie să stînjenească trecerea pe teritoriul lor a membrilor personalului

administrativ şi tehnic sau de serviciu al misiunii şi a membrilor familiilor lor.

3. Statele terŃe acordă corespondenŃei şi celorlalte comunicări oficiale în tranzit, inclusiv

mesajele în cod sau cifrate, aceeaşi libertate şi ocrotire ca şi statul acreditar. Ele acordă

curierilor diplomatici, cărora li s-a acordat o viză de paşaport, dacă această viză este cerută, şi

valizelor diplomatice în tranzit aceeaşi inviolabilitate şi aceeaşi ocrotire pe care statul

acreditar este obligat să le-o acorde.

4. ObligaŃiile statelor terŃe prevăzute la paragrafele 1, 2 şi 3 ale prezentului articol se aplică

de asemenea persoanelor respective menŃionate la aceste paragrafe, cît şi comunicărilor

oficiale şi valizelor diplomatice, cînd prezenŃa lor pe teritoriul statului terŃ este datorată forŃei

majore.

ART. 41

1. Fără prejudiciul privilegiilor şi imunităŃilor lor, toate persoanele care beneficiază de

aceste privilegii şi imunităŃi au datoria de a respecta legile şi regulamentele statului acreditar.

Ele au, de asemenea, datoria de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat.

2. Toate problemele oficiale tratate cu statul acreditar, încredinŃate misiunii de către statul

acreditant, trebuie să fie tratate cu Ministerul Afacerilor Externe al statului acreditar sau prin

intermediul său, sau cu oricare alt minister asupra căruia se va fi convenit.

3. Localurile misiunii nu vor fi utilizate într-un mod incompatibil cu funcŃiile misiunii aşa

cum sînt ele enunŃate în prezenta convenŃie, sau în alte reguli ale dreptului internaŃional

general, sau în acordurile speciale în vigoare între statul acreditant şi statul acreditar.

ART. 42

Agentul diplomatic nu va exercita în statul acreditar vreo activitate profesională sau

comercială în vederea unui cîştig personal.

ART. 43

FuncŃiile agentului diplomatic iau sfîrşit în special:

a) prin notificarea statutul acreditant către statul acreditar că funcŃiile agentului diplomatic

au luat sfîrşit;

b) prin notificarea statului acreditar către statul acreditant că, în conformitate cu paragraful

2 al articolului 9, acest stat refuză să recunoască pe agentul diplomatic ca membru al misiunii.

Page 123: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

124

ART. 44

Statul acreditar trebuie, chiar în caz de conflict armat, să acorde înlesniri pentru a permite

persoanelor care beneficiază de privilegii şi imunităŃi, altele decît cetăŃenii statului acreditar,

ca şi membrilor familiei acestor persoane, indiferent de naŃionalitatea lor, să părăsească

teritoriul său în termenele cele mai potrivite. El trebuie îndeosebi, dacă este nevoie, să le pună

la dispoziŃie mijloacele de transport necesare pentru ei înşişi şi pentru bunurile lor.

ART. 45

În cazul ruperii relaŃiilor diplomatice între două state, sau dacă o misiune este rechemată

definitiv sau temporar:

a) statul acreditar este obligat, chiar în caz de conflict armat, să respecte şi să ocrotească

localurile misiunii, precum şi bunurile şi arhivele sale;

b) statul acreditant poate încredinŃa paza localurilor misiunii, cu bunurile care se găsesc în

acestea, precum şi arhivele, unui stat terŃ acceptabil pentru statul acreditar;

c) statul acreditant poate încredinŃa ocrotirea intereselor sale şi ale cetăŃenilor săi unui stat

terŃ acceptabil pentru statul acreditar.

ART. 46

Cu consimŃămîntul prealabil al statului acreditar şi la cererea unui stat terŃ nereprezentat în

acest stat, statul acreditant poate să asume ocrotirea temporară a intereselor statului terŃ şi ale

cetăŃenilor acestuia.

ART. 47

1. În aplicarea dispoziŃiilor prezentei convenŃii, statul acreditar nu va face discriminare între

state.

2. Totuşi, nu vor fi considerate ca discriminatorii:

a) faptul că statul acreditar aplică în mod restrictiv una din dispoziŃiile prezentei convenŃii

pentru motivul că aceasta este aplicată în acest mod misiunii sale din statul acreditant;

b) faptul că unele state îşi acordă în mod reciproc, prin cutumă sau pe cale de acord, un

tratament mai favorabil decît cel cerut de dispoziŃiile prezentei convenŃii.

ART. 48

Prezenta convenŃie va fi deschisă semnării tuturor statelor membre ale OrganizaŃiei

NaŃiunilor Unite sau ale unei instituŃii specializate, precum şi oricărui stat parte la Statutul

CurŃii InternaŃionale de JustiŃie şi oricărui alt stat invitat de Adunarea Generală a OrganizaŃiei

NaŃiunilor Unite să devină parte la convenŃie, în modul următor: pînă la 31 octombrie 1961, la

Ministerul Federal al Afacerilor Străine al Austriei şi apoi, pînă la 31 martie 1962, la Sediul

OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite la New York.

Page 124: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

125

ART. 49

Prezenta convenŃie va fi ratificată. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul

general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.

ART. 50

Prezenta convenŃie va rămîne deschisă aderării oricărui stat care aparŃine uneia din cele

patru categorii menŃionate în articolul 48. Instrumentele de aderare vor fi depuse la secretarul

general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.

ART. 51

1. Prezenta convenŃie va intra în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii la secretarul

general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite a celui de-al douăzeci şi doilea instrument de

ratificare sau de aderare.

2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica convenŃia sau vor adera la aceasta după

depunerea celui de-al douăzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare, convenŃia va

intra în vigoare într-a treizecea zi după depunerea de către acest stat a instrumentului său de

ratificare sau de aderare.

ART. 52

Secretarul general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite va notifica tuturor statelor care aparŃin

uneia din cele patru categorii menŃionate la articolul 48:

a) semnăturile puse pe prezenta convenŃie şi depunerea instrumentelor de ratificare sau de

aderare, în conformitate cu articolele 48, 49 şi 50;

b) data la care prezenta convenŃie va intra în vigoare, în conformitate cu articolul 51.

ART. 53

Originalul prezentei convenŃii, ale cărei texte englez, chinez, spaniol, francez şi rus au

aceeaşi valoare, va fi depus la secretarul general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, care va

transmite o copie certificată conformă tuturor statelor aparŃinînd uneia din cele patru categorii

menŃionate la articolul 48.

Drept care plenipotenŃiarii mai jos semnaŃi, autorizaŃi în modul cuvenit de guvernele lor

respective, au semnat prezenta convenŃie.

Încheiată la Viena la 18 aprilie 1961.

---------------

Page 125: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

126

CONVENłIA DE LA VIENA PRIVIND RELA łIILE CONSULARE

Statele părŃi la prezenta convenŃie,

amintind că, dintr-o epocă îndepărtată, între popoare s-au stabilit relaŃii consulare,

conştiente de scopurile şi principiile Cartei NaŃiunilor Unite privind egalitatea

suverană a statelor, menŃinerea păcii şi a securităŃii internaŃionale şi dezvoltarea relaŃiilor

amicale între naŃiuni,

Ńinînd seama de faptul că ConferinŃa NaŃiunilor Unite asupra relaŃiilor şi imunităŃilor

diplomatice a adoptat ConvenŃia de la Viena cu privire la relaŃiile diplomatice care a fost

deschisă pentru semnare la 18 aprilie 1961,

convinse că o convenŃie internaŃională asupra relaŃiilor, privilegiilor şi imunităŃilor

consulare va contribui, de asemenea, la favorizarea relaŃiilor de prietenie între Ńări, indiferent

de diversitatea regimurilor lor constituŃionale şi sociale,

convinse că aceste privilegii şi imunităŃi au ca scop nu favorizarea unor persoane, ci

asigurarea îndeplinirii eficiente a funcŃiilor lor de către organele consulare, în numele statelor

lor,

afirmînd că regulile dreptului internaŃional cutumiar vor continua să reglementeze

problemele care n-au fost prevăzute în mod expres în dispoziŃiile prezentei convenŃii,

au convenit asupra celor ce urmează:

ART. 1

DefiniŃii

1. În prezenta convenŃie, expresiile următoare se înŃeleg aşa cum se precizează mai jos:

a) prin expresia "post consular" se înŃelege orice consulat general, consulat, viceconsulat

sau agenŃie consulară;

b) prin expresia "circumscripŃie consulară" se înŃelege teritoriul atribuit unui post consular

pentru exercitarea funcŃiilor consulare;

c) prin expresia "şef de post consular" se înŃelege persoana însărcinată să acŃioneze în

această calitate;

d) prin expresia "funcŃionar consular" se înŃelege orice persoană, inclusiv şeful de post

consular, însărcinat în această calitate cu exercitarea funcŃiilor consulare;

e) prin expresia "angajat consular" se înŃelege orice persoană angajată în serviciile

administrative sau tehnice ale unui post consular;

Page 126: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

127

f) prin expresia "membru al personalului de serviciu" se înŃelege orice persoană afectată

serviciului casnic al unui post consular;

g) prin expresia "membrii postului consular" se înŃelege funcŃionarii consulari, angajaŃii

consulari şi membrii personalului de serviciu;

h) prin expresia "membrii personalului consular" se înŃelege funcŃionarii consulari, cu

excepŃia şefului postului consular, angajaŃii consulari şi membrii personalului de serviciu;

i) prin expresia "membru al personalului particular" se înŃelege o persoană folosită în mod

exclusiv în serviciul particular al unui membru al postului consular;

j) prin expresia "localuri consulare" se înŃelege clădirile sau părŃile de clădiri şi terenul

aferent care, indiferent în a cui proprietate se află, sînt folosite exclusiv pentru postul

consular;

k) expresia "arhive consulare" cuprinde toate hîrtiile documentele, corespondenŃa, cărŃile,

filmele, benzile de magnetofon şi registrele postului consular, precum şi materialul de cifru,

fişierele şi mobilierul destinate să le protejeze şi să le păstreze.

2. Există două categorii de funcŃionari consulari: funcŃionari consulari de carieră şi

funcŃionari consulari onorifici. DispoziŃiile capitolului II al prezentei convenŃii se aplică

posturilor consulare conduse de funcŃionari consulari de carieră; dispoziŃiile capitolului III se

aplică posturilor consulare conduse de funcŃionari consulari onorifici.

3. SituaŃia specială a membrilor consulatului care sînt cetăŃeni sau rezidenŃi permanenŃi ai

statului de reşedinŃă este reglementată de art. 71 al prezentei convenŃii.

CAP. 1

RelaŃiile consulare în general

SecŃiunea I

Stabilirea şi conducerea relaŃiilor consulare

ART. 2

Stabilirea relaŃiilor consulare

1. Stabilirea relaŃiilor consulare între state se face prin consimŃămînt reciproc.

2. ConsimŃămîntul dat pentru stabilirea de relaŃii diplomatice între două state implică, dacă

nu există o indicaŃie contrară, consimŃămîntul pentru stabilirea de relaŃii consulare.

3. Ruperea relaŃiilor diplomatice nu atrage după sine ipso facto ruperea relaŃiilor consulare.

ART. 3

Exercitarea funcŃiilor consulare

Page 127: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

128

FuncŃiile consulare sînt exercitate de către posturile consulare. Ele sînt exercitate, de

asemenea, de misiunile diplomatice, în conformitate cu prevederile prezentei convenŃii.

ART. 4

Stabilirea unui post consular

1. Un post consular nu poate fi stabilit pe teritoriul statului de reşedinŃă decît cu

consimŃămîntul acestui stat.

2. Sediul postului consular, rangul şi circumscripŃia sa sînt fixate de către statul trimiŃător şi

supuse aprobării statului de reşedinŃă.

3. Statul trimiŃător nu poate aduce modificări ulterioare sediului postului consular, rangului

sau circumscripŃiei sale consulare decît cu consimŃămîntul statului de reşedinŃă.

4. ConsimŃămîntul statului de reşedinŃă se cere, de asemenea, dacă un consulat general sau

un consulat vrea să deschidă un viceconsulat sau o agenŃie consulară într-o altă localitate decît

aceea în care este stabilit el însuşi.

5. ConsimŃămîntul expres şi prealabil al statului de reşedinŃă se cere, de asemenea, pentru

deschiderea unui birou, făcînd parte dintr-un consulat existent, în afara sediului acestuia.

ART. 5

FuncŃii consulare

FuncŃiile consulare constau în:

a) a proteja în statul de reşedinŃă interesele statului trimiŃător şi ale cetăŃenilor săi, persoane

fizice sau juridice, în limitele admise de dreptul internaŃional;

b) a favoriza dezvoltarea relaŃiilor comerciale, economice, culturale şi ştiinŃifice între statul

trimiŃător şi statul de reşedinŃă şi a promova în orice alt mod relaŃii amicale între ele în cadrul

dispoziŃiilor prezentei convenŃii;

c) a se informa, prin toate mijloacele licite, despre condiŃiile şi evoluŃia vieŃii comerciale,

economice, culturale şi ştiinŃifice a statului de reşedinŃă, a face rapoarte în această privinŃă

către guvernul statului trimiŃător şi a da informaŃii persoanelor interesate;

d) a elibera paşapoarte şi documente de călătorie cetăŃenilor statului trimiŃător, precum şi

vize şi alte documente corespunzătoare persoanelor care doresc să meargă în statul trimiŃător:

e) a acorda ajutor şi asistenŃă cetăŃenilor, persoane fizice şi juridice, ai statului trimiŃător:

f) a acŃiona în calitate de notar şi de ofiŃer de stare civilă şi a exercita funcŃii similare, ca şi

unele funcŃii de ordin administrativ, în măsura în care legile şi regulamentele statului de

reşedinŃă nu se opun la aceasta;

g) a apăra interesele cetăŃenilor statului trimiŃător, persoane fizice sau juridice, în

succesiunile de pe teritoriul statului de reşedinŃă, în conformitate cu legile şi regulamentele

statului de reşedinŃă;

Page 128: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

129

h) a apăra, în limitele fixate de legile şi regulamentele statului de reşedinŃă, interesele

minorilor şi incapabililor, cetăŃeni ai statului trimiŃător, mai ales atunci cînd este cerută

instituirea unei tutele sau curatele cu privire la ei:

i) sub rezerva practicilor şi procedurilor în vigoare în statul de reşedinŃă, a reprezenta pe

cetăŃenii statului trimiŃător sau a lua măsuri în scopul asigurării reprezentării lor adecvate în

faŃa tribunalelor sau a altor autorităŃi ale statului de reşedinŃă pentru a cere, în conformitate cu

legile şi regulamentele statului de reşedinŃă, adoptarea de măsuri provizorii în vederea apărării

drepturilor şi intereselor acestor cetăŃeni atunci cînd datorită absenŃei lor sau din orice altă

cauză, ei nu-şi pot apăra în timp util drepturile şi interesele;

j) a transmite acte judiciare şi extrajudiciare sau a efectua comisii rogatorii în conformitate

cu acordurile internaŃionale în vigoare sau, în lipsa unor asemenea acorduri în orice mod

compatibil cu legile şi regulamentele statului de reşedinŃă;

k) a exercita drepturile de control şi de inspecŃie prevăzute de legile şi regulamentele

statului trimiŃător asupra navelor maritime şi a navelor fluviale avînd naŃionalitatea statului

trimiŃător şi asupra aeronavelor înmatriculate în acest stat, ca şi asupra echipajelor lor;

l) a acorda asistenŃă navelor şi aeronavelor menŃionate în alineatul k din prezentul articol,

precum şi echipajelor lor, a primi declaraŃiile asupra curselor acestor nave, a examina şi a viza

documentele de bord şi, fără a prejudicia prerogativele autorităŃilor statului de reşedinŃă, a

face anchete privind incidentele survenite în cursul călătoriei şi a reglementa, în măsura în

care legile şi regulamentele statului trimiŃător autoriză aceasta, divergenŃele de orice natură

între căpitan, ofiŃeri şi marinari;

m) a exercita orice alte funcŃii încredinŃate unui post consular de către statul trimiŃător, care

nu sînt interzise de legile şi regulamentele statului de reşedinŃă sau la care statul de reşedinŃă

nu se opune, sau care sînt menŃionate în acordurile internaŃionale în vigoare între statul

trimiŃător şi statul de reşedinŃă.

ART. 6

Exercitarea funcŃiilor consulare în afara circumscripŃiei consulare

În împrejurări speciale, un funcŃionar consular poate, cu consimŃămîntul statului de

reşedinŃă, să-şi exercite funcŃiile în afara circumscripŃiei sale consulare.

ART. 7

Exercitarea funcŃiilor consulare într-un stat terŃ

Statul trimiŃător poate, după notificarea către statele interesate şi afară de cazul cînd unul

dintre ele se opune în mod expres la aceasta, să însărcineze un post consular stabilit într-un

stat să-şi asume exercitarea de funcŃii consulare într-un alt stat.

Page 129: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

130

ART. 8

Exercitarea de funcŃii consulare în numele unui stat terŃ

După notificarea corespunzătoare către statul de reşedinŃă şi afară de cazul cînd acesta se

opune, un post consular al statului trimiŃător poate exercita funcŃii consulare în statul de

reşedinŃă în numele unui stat terŃ.

ART. 9

Clasele şefilor de post consular

1. Şefii de post consular se împart în patru clase, şi anume:

a) consuli generali;

b) consuli;

c) viceconsuli;

d) agenŃi consulari.

2. Paragraful 1 al prezentului articol nu limitează cu nimic dreptul oricăreia din părŃile

contractante de a fixa denumirea funcŃionarilor consulari care nu sînt şefi de post consular.

ART. 10

Numirea şi admiterea şefilor de post consular

1. Şefii de post consular sînt numiŃi de statul trimiŃător şi sînt admişi pentru exercitarea

funcŃiilor lor de către statul de reşedinŃă.

2. Sub rezerva dispoziŃiilor prezentei convenŃii, modalităŃile de numire şi de admitere a

şefului de post consular sînt fixate prin legile, regulamentele şi uzanŃele statului trimiŃător şi

respectiv ale statului de reşedinŃă.

ART. 11

Patenta consulară sau notificarea numirii

1. Şeful de post consular primeşte de la statul trimiŃător un document, sub formă de patentă

sau un act similar, întocmit pentru fiecare numire, atestînd calitatea sa şi indicînd, ca regulă

generală, numele şi prenumele său, categoria şi clasa sa, circumscripŃia consulară şi sediul

postului consular.

2. Statul trimiŃător transmite patenta sau actul similar, pe cale diplomatică sau pe orice altă

cale potrivită, guvernului statului pe teritoriul căruia şeful de post consular trebuie să-şi

exercite funcŃiile.

3. Dacă statul de reşedinŃă este de acord, statul trimiŃător poate înlocui patenta sau actul

similar printr-o notificare cuprinzînd indicaŃiile prevăzute în paragraful 1 din prezentul articol.

Page 130: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

131

ART. 12

Exequaturul

1. Şeful de post consular este admis să-şi exercite funcŃiile printr-o autorizaŃie a statului de

reşedinŃă denumită exequatur, oricare ar fi forma acestei autorizaŃii.

2 Statul care refuză să elibereze un exequatur nu este obligat să comunice statului trimiŃător

motivele refuzului său.

3 Sub rezerva prevederilor articolelor 13 şi 15, şeful de post consular nu poate intra în

funcŃie înainte de a fi primit exequaturul.

ART. 13

Admiterea provizorie a şefilor de post consular

În timpul cît aşteaptă eliberarea exequaturului, şeful de post consular poate fi admis în mod

provizoriu să exercite funcŃiile sale. În acest caz, dispoziŃiile prezentei convenŃii sînt

aplicabile.

ART. 14

Notificarea către autorităŃile circumscripŃiei consulare

De îndată ce şeful de post consular a fost admis, chiar cu titlu provizoriu, să-şi exercite

funcŃiile, statul de reşedinŃă este obligat să informeze imediat autorităŃile competente ale

circumscripŃiei consulare. El este, de asemenea, obligat să vegheze ca să fie luate măsurile

necesare pentru ca şeful de post consular să poată să se achite de obligaŃiile misiunii sale şi să

beneficieze de tratamentul prevăzut de dispoziŃiile prezentei convenŃii.

ART. 15

Exercitarea cu titlu temporar a funcŃiilor şefului de post consular

1. Dacă şeful de post consular este împiedicat să-şi exercite funcŃiile sau dacă postul său

este vacant, un gerant interimar poate acŃiona cu titlu provizoriu ca şef de post consular.

2. Numele şi prenumele gerantului interimar sînt notificate fie de către misiunea

diplomatică a statului trimiŃător, fie, în lipsa unei misiuni diplomatice a acestui stat în statul de

reşedinŃă, de către şeful de post consular, fie, în cazul cînd acesta este împiedicat să o facă, de

către autoritatea competentă a statului trimiŃător, ministerului afacerilor externe al statului de

reşedinŃă sau autorităŃii desemnate de acest minister. De regulă, această notificare trebuie să

fie făcută în prealabil. Statul de reşedinŃă poate condiŃiona de consimŃămîntul său admiterea

ca gerant interimar a unei persoane care nu este nici agent diplomatic, nici funcŃionar consular

al statului trimiŃător în statul de reşedinŃă.

3. AutorităŃile competente ale statului de reşedinŃă trebuie să acorde asistenŃă şi protecŃie

gerantului interimar. În timpul activităŃii sale, dispoziŃiile prezentei convenŃii îi sînt aplicabile

în aceeaşi măsură ca şi şefului de post consular în cauză. Totuşi, statul de reşedinŃă nu este

Page 131: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

132

obligat să acorde unui gerant interimar înlesnirile, privilegiile şi imunităŃile de care şeful de

post consular se bucură numai în baza unor condiŃii pe care gerantul interimar nu le

îndeplineşte.

4. Atunci cînd un membru al personalului diplomatic al reprezentanŃei diplomatice a

statului trimiŃător în statul de reşedinŃă este numit gerant interimar de către statul trimiŃător în

condiŃiile prevăzute în paragraful 1 al prezentului articol, el continuă să se bucure de

privilegiile şi imunităŃile diplomatice, dacă statul de reşedinŃă nu se opune la aceasta.

ART. 16

Precăderea între şefii de post consular

1. Ordinea de precădere a şefilor de post consular din fiecare clasă este determinată de data

acordării exequaturului.

2. Totuşi, în cazul în care şeful de post consular, înainte de a obŃine exequaturul, este admis

cu titlu provizoriu să exercite funcŃiile sale, data acestei admiteri determină ordinea de

precădere; această ordine este menŃinută şi după acordarea exequaturului.

3. Ordinea de precădere între doi sau mai mulŃi şefi de post consular care au obŃinut

exequaturul sau admiterea provizorie la aceeaşi dată este determinată de data la care patenta

lor sau actul similar a fost prezentat sau la care notificarea prevăzută la paragraful 3 al art. 11

a fost făcută statului de reşedinŃă.

4. GeranŃii interimari se situează ca ordine de precădere după toŃi şefii de post consular.

Între ei ordinea de precădere este determinată de datele la care şi-au luat funcŃiile de geranŃi

interimari şi care au fost indicate în notificările făcute în conformitate cu paragraful 2 al art.

15.

5. FuncŃionarii consulari onorifici, şefi de post consular, se situează ca ordine de precădere

în fiecare clasă după şefii de post consular de carieră, în ordinea şi după regulile stabilite în

paragrafele precedente.

6. Şefii de post consular au precădere asupra funcŃionarilor consulari care nu au această

calitate.

ART. 17

Îndeplinirea de acte diplomatice de către funcŃionarii consulari

1. Într-un stat în care statul trimiŃător nu are misiune diplomatică şi nu este reprezentat prin

misiunea diplomatică a unui stat terŃ, un funcŃionar consular poate, cu consimŃămîntul statului

de reşedinŃă şi fără ca statutul său consular să fie afectat prin aceasta, să fie însărcinat să

îndeplinească acte diplomatice. Îndeplinirea acestor acte de către un funcŃionar consular nu-i

conferă nici un drept la privilegiile şi imunităŃile diplomatice.

Page 132: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

133

2. Un funcŃionar consular poate, după notificarea către statul de reşedinŃă, să fie însărcinat

să reprezinte statul trimiŃător pe lîngă orice organizaŃie interguvernamentală. AcŃionînd în

această calitate, el are dreptul la toate privilegiile şi imunităŃile acordate prin dreptul

internaŃional cutumiar sau prin acorduri internaŃionale unui reprezentant pe lîngă o organizaŃie

interguvernamentală; totuşi, în ceea ce priveşte orice funcŃie consulară exercitată de el, nu are

dreptul la o imunitate de jurisdicŃie mai largă decît aceea de care beneficiază un funcŃionar

consular în baza prezentei convenŃii.

ART. 18

Numirea aceleiaşi persoane ca funcŃionar consular de către două sau mai multe state

Două sau mai multe state pot, cu consimŃămîntul statului de reşedinŃă, să numească aceeaşi

persoană în calitate de funcŃionar consular în acest stat.

ART. 19

Numirea membrilor personalului consular

1. Sub rezerva dispoziŃiilor articolelor 20, 22 şi 23, statul trimiŃător poate numi conform

voinŃei sale pe membrii personalului consular.

2. Statul trimiŃător notifică cu suficient timp înainte statului de reşedinŃă numele şi

prenumele, categoria şi clasa tuturor funcŃionarilor consulari, alŃii decît şeful de post consular

pentru ca statul de reşedinŃă să poată exercita, dacă doreşte, drepturile pe care i le conferă

paragraful 3 al art. 23.

3. Statul trimiŃător poate, dacă legile şi regulamentele sale o cer, să solicite statului de

reşedinŃă să acorde exequatur unui funcŃionar consular care nu este şef de post consular.

4. Statul de reşedinŃă poate, dacă legile şi regulamentele sale o cer, să acorde exequatur

unui funcŃionar consular care nu este şef de post consular.

ART. 20

Efectivul personalului consular

În lipsa unui acord explicit asupra efectivului personalului postului consular, statul de

reşedinŃă poate cere ca acest efectiv să fie menŃinut în limitele considerate de el ca fiind

rezonabile şi normale, avînd în vedere circumstanŃele şi condiŃiile din circumscripŃia

consulară şi nevoile postului consular în cauză.

ART. 21

Precăderea între funcŃionarii consulari ai unui post consular

Ordinea de precădere între funcŃionarii consulari ai unui post consular şi orice schimbări

care îi sînt aduse sînt notificate de misiunea diplomatică a statului trimiŃător sau, în lipsa unei

asemenea misiuni în statul de reşedinŃă, de către şeful postului consular ministerului afacerilor

externe al statului de reşedinŃă sau autorităŃii desemnate de acest minister.

Page 133: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

134

ART. 22

NaŃionalitatea funcŃionarilor consulari

1. FuncŃionarii consulari trebuie să aibă în principiu naŃionalitatea statului trimiŃător.

2. FuncŃionarii consulari nu pot fi aleşi dintre cetăŃenii statului de reşedinŃă decît cu

consimŃămîntul expres al acestui stat care poate oricînd să-l retragă.

3. Statul de reşedinŃă îşi poate rezerva acelaşi drept în ceea ce priveşte cetăŃenii unui stat

terŃ care nu sînt totodată şi cetăŃeni ai statului trimiŃător.

ART. 23

Persoana declarată non grata

1. Statul de reşedinŃă poate în orice moment să informeze statul trimiŃător că un funcŃionar

consular este persona non grata sau că orice alt membru al personalului consular nu este

acceptabil. În acest caz, statul trimiŃător va rechema persoana în cauză sau va pune capăt

funcŃiilor sale în cadrul acestui post consular, după caz.

2. Dacă statul trimiŃător refuză să îndeplinească sau nu îndeplineşte într-un termen

rezonabil obligaŃiile care îi revin conform paragrafului 1 al prezentului articol, statul de

reşedinŃă poate, după caz, să retragă exequaturul persoanei în cauză sau să înceteze de a o

considera ca membru al personalului consular.

3. O persoană numită membru al unui post consular poate fi declarată inacceptabilă înainte

de a ajunge pe teritoriul statului de reşedinŃă, sau, dacă se găseşte deja acolo, înainte de a intra

în funcŃie la postul consular. Statul trimiŃător trebuie, în acest caz, să retragă numirea.

4. În cazurile menŃionate la paragrafele 1 şi 3 din prezentul articol, statul de reşedinŃă nu

este obligat să comunice statului trimiŃător motivele hotărîrii sale.

ART. 24

Notificarea către statul de reşedinŃă a numirilor, sosirilor şi plecărilor

1. Sînt notificate ministerului afacerilor externe al statului de reşedinŃă sau autorităŃii

desemnate de acest minister:

a) numirea membrilor postului consular, sosirea lor după numire la postul consular,

plecarea lor definitivă sau încetarea funcŃiilor lor, precum şi orice alte schimbări referitoare la

statutul lor care pot să se producă în cursul serviciului lor la postul consular;

b) sosirea şi plecarea definitivă a unei persoane din familia unui membru al postului

consular care locuieşte împreună cu el şi, dacă este cazul, faptul că o persoană devine sau

încetează de a mai fi membru al familiei;

c) sosirea şi plecarea definitivă a membrilor personalului particular şi, dacă este cazul,

încetarea serviciului lor în această calitate;

Page 134: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

135

d) angajarea şi concedierea persoanelor care îşi au reşedinŃa în statul de reşedinŃă ca

membri ai postului consular sau ca membri ai personalului particular care au dreptul la

privilegii şi imunităŃi.

2. Cînd este posibil, sosirea şi plecarea definitivă trebuie de asemenea să facă obiectul unei

notificări prealabile.

SecŃiunea a II-a

Încetarea funcŃiilor consulare

ART. 25

Încetarea funcŃiilor unui membru al unui post consular

FuncŃiile unui membru al unui post consular încetează îndeosebi prin:

a) notificarea de către statul trimiŃător către statul de reşedinŃă despre faptul că funcŃiile lui

au încetat;

b) retragerea exequaturului;

c) notificarea statului de reşedinŃă către statul trimiŃător despre faptul că el a încetat să mai

considere persoana în cauză ca membru al personalului consular.

ART. 26

Plecarea de pe teritoriul statului de reşedinŃă

Statul de reşedinŃă trebuie, chiar în caz de conflict armat, să acorde membrilor personalului

particular, care nu sînt cetăŃeni ai statului de reşedinŃă, precum şi membrilor familiilor lor care

locuiesc cu ei, indiferent de naŃionalitatea lor, timpul şi înlesnirile necesare pentru a-şi pregăti

plecarea şi pentru a părăsi teritoriul acestui stat într-un termen cît mai scurt posibil după

încetarea funcŃiilor lor. El trebuie mai ales, dacă este necesar, să pună la dispoziŃia lor

mijloacele de transport necesare pentru ei înşişi şi pentru bunurile lor, cu excepŃia bunurilor

dobîndite în statul de reşedinŃă al căror export este interzis în momentul plecării.

ART. 27

ProtecŃia localurilor şi arhivelor consulare şi a intereselor statului trimiŃător în circumstanŃe

excepŃionale

1. În cazul ruperii relaŃiilor consulare între două state:

a) statul de reşedinŃă este obligat, chiar în caz de conflict armat, să respecte şi să protejeze

localurile consulare, ca şi bunurile postului şi arhivele consulare;

b) statul trimiŃător poate încredinŃa paza localurilor consulare, ca şi a bunurilor care se

găsesc în ele şi a arhivelor consulare, unui terŃ acceptabil pentru statul de reşedinŃă;

c) statul trimiŃător poate încredinŃa protecŃia intereselor sale şi a celor ale cetăŃenilor săi

unui stat terŃ acceptabil pentru statul de reşedinŃă.

Page 135: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

136

2. În caz de închidere temporară sau definitivă a unui post consular, sînt aplicabile

prevederile alineatului a din paragraful 1 al prezentului articol. În afară de aceasta:

a) dacă statul trimiŃător nu este reprezentat în statul de reşedinŃă printr-o misiune

diplomatică, dar are un alt post consular pe teritoriul statului de reşedinŃă, acest post consular

poate fi însărcinat cu paza localurilor postului consular care a fost închis, a bunurilor care se

găsesc acolo şi a arhivelor consulare, precum şi, cu consimŃămîntul statului de reşedinŃă, cu

exercitarea funcŃiilor consulare în circumscripŃia acestui post consular; sau

b) dacă statul trimiŃător nu are în statul de reşedinŃă misiune diplomatică şi nici un alt post

consular, sînt aplicabile prevederile alineatelor b şi c din paragraful 1 al prezentului articol.

CAP. 2

Înlesniri, privilegii şi imunităŃi privind posturile consulare, funcŃionarii consulari de carieră

şi alŃi membri ai unui post consular

SecŃiunea I

Înlesniri, privilegii şi imunităŃi privind postul consular

ART. 28

Înlesniri acordate postului consular pentru activitatea sa

Statul de reşedinŃă acordă orice înlesniri pentru îndeplinirea funcŃiilor postului consular.

ART. 29

Folosirea drapelului şi a stemei naŃionale

1. Statul trimiŃător are dreptul de a folosi drapelul său naŃional şi scutul cu stema sa de stat

în statul de reşedinŃă, conform prevederilor prezentului articol.

2. Drapelul naŃional al statului trimiŃător poate fi arborat, iar scutul cu stema de stat poate fi

aşezat pe clădirea ocupată de către postul consular şi pe poarta sa de intrare, precum şi pe

reşedinŃa şefului postului consular şi pe mijloacele sale de transport, atunci cînd acestea sînt

folosite în interes de serviciu.

3. În exercitarea dreptului acordat prin prezentul articol se va Ńine seama de legile,

regulamentele şi uzanŃele statului de reşedinŃă.

ART. 30

Localurile

1. Statul de reşedinŃă trebuie fie să faciliteze dobîndirea pe teritoriul său, în cadrul legilor şi

regulamentelor sale, de către statul trimiŃător, a localurilor necesare postului consular, fie să

ajute statul trimiŃător să-şi procure localuri în alt mod.

Page 136: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

137

2. El trebuie, de asemenea, dacă acest lucru este necesar, să ajute postul consular să obŃină

locuinŃe convenabile pentru membrii săi.

ART. 31

Inviolabilitatea localurilor consulare

1. Localurile consulare sînt inviolabile în măsura prevăzută în prezentul articol.

2. AutorităŃile statului de reşedinŃă nu pot pătrunde în partea localurilor consulare pe care

postul consular o foloseşte exclusiv pentru nevoile muncii sale, decît cu consimŃămîntul

şefului postului consular, al persoanei desemnate de acesta sau al şefului misiunii diplomatice

a statului trimiŃător. Totuşi, consimŃămîntul şefului postului consular poate fi considerat ca

obŃinut în caz de incendiu sau de alt sinistru care cere măsuri de protecŃie imediată.

3. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 din prezentul articol, statul de reşedinŃă are

obligaŃia specială de a lua orice măsuri necesare pentru a împiedica violarea sau deteriorarea

localurilor consulare şi pentru a împiedica tulburarea liniştii postului consular sau atingerea

demnităŃii sale.

4. Localurile consulare, mobilierul lor şi bunurile postului consular, ca şi mijloacele sale de

transport, nu pot face obiectul vreunei forme de rechiziŃie în scopuri de apărare naŃională sau

de utilitate publică. În cazul cînd o expropriere ar fi necesară în aceste scopuri, vor fi luate

toate măsurile corespunzătoare pentru a evita împiedicarea exercitării funcŃiilor consulare, şi

statului trimiŃător îi va fi vărsată o indemnizaŃie promptă, adecvată şi efectivă.

ART. 32

Scutirea fiscală a localurilor consulare

1. Localurile consulare şi reşedinŃa şefului postului consular de carieră, asupra cărora statul

trimiŃător sau orice persoană acŃionînd în numele acestui stat este proprietar sau locatar, sînt

scutite de orice impozite şi taxe de orice fel, naŃionale, regionale sau comunale, cu excepŃia

taxelor percepute ca remunerare pentru servicii special prestate.

2. Scutirea fiscală prevăzută în paragraful 1 al prezentului articol nu se aplică acestor

impozite şi taxe cînd, după legile şi regulamentele statului de reşedinŃă, ele cad în sarcina

persoanei care a contractat cu statul trimiŃător sau cu persoane care acŃionează în numele

acestui stat.

ART. 33

Inviolabilitatea arhivelor şi documentelor consulare

Arhivele şi documentele consulare sînt inviolabile în orice moment şi în orice loc s-ar găsi.

Page 137: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

138

ART. 34

Libertatea de deplasare

Sub rezerva legilor şi a regulamentelor referitoare la zonele în care accesul este interzis sau

reglementat din motive de securitate naŃională, statul de reşedinŃă asigură tuturor membrilor

postului consular libertatea de deplasare şi de circulaŃie pe teritoriul său.

ART. 35

Libertatea de comunicare

1. Statul de reşedinŃă permite şi protejează libera comunicare a postului consular pentru

orice scopuri oficiale. Comunicînd cu guvernul, cu misiunile diplomatice şi cu celelalte

posturi consulare ale statului trimiŃător, oriunde s-ar găsi ele, postul consular poate folosi toate

mijloacele potrivite, inclusiv curierii diplomatici sau consulari, valiza diplomatică sau

consulară şi mesajele în cod sau cifrate. Totuşi, postul consular nu poate instala şi utiliza un

post de radioemisie decît cu asentimentul statului de reşedinŃă.

2. CorespondenŃa oficială a postului consular este inviolabilă. Prin expresia "corespondenŃă

oficială" se înŃelege întreaga corespondenŃă referitoare la postul consular şi la funcŃiile sale.

3. Valiza consulară nu trebuie să fie nici deschisă şi nici reŃinută. Totuşi, dacă autorităŃile

competente ale statului de reşedinŃă au motive serioase să creadă că valiza conŃine alte obiecte

decît corespondenŃa, documentele şi obiectele vizate în paragraful 4 din prezentul articol, ele

pot cere ca valiza să fie deschisă în prezenŃa lor de către un reprezentant autorizat al statului

trimiŃător. Dacă autorităŃile statului trimiŃător refuză să satisfacă cererea, valiza este înapoiată

la locul de origine.

4. Coletele care constituie valiza consulară trebuie să poarte semne exterioare vizibile ale

caracterului lor şi nu pot conŃine decît corespondenŃă oficială şi documente sau obiecte

destinate exclusiv pentru folosinŃă oficială.

5. Curierul consular trebuie să poarte un document oficial în care să se ateste calitatea sa şi

să se precizeze numărul de colete care constituie valiza consulară. Afară de cazul cînd statul

de reşedinŃă consimte la aceasta, el nu trebuie să fie nici cetăŃean al statului de reşedinŃă, nici,

cu excepŃia cînd el este cetăŃean al statului trimiŃător, o persoană cu reşedinŃa permanentă în

statul de reşedinŃă. În exercitarea funcŃiilor sale, acest curier este protejat de către statul de

reşedinŃă. El se bucură de inviolabilitatea persoanei sale şi nu poate fi supus nici unei forme

de arest sau de detenŃiune.

6. Statul trimiŃător, misiunile sale diplomatice şi posturile sale consulare pot desemna

curieri consulari ad-hoc. În acest caz, prevederile paragrafului 5 din prezentul articol sînt de

asemenea aplicabile, sub rezerva că imunităŃile care sînt menŃionate în el vor înceta să se

Page 138: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

139

aplice din momentul în care curierul va fi remis destinatarului valiza consulară pe care o are

în grijă.

7. Valiza consulară poate fi încredinŃată comandantului unei nave sau al unui avion

comercial care trebuie să sosească într-un punct de intrare autorizat. Acest comandant trebuie

să poarte un document oficial indicînd numărul de colete care constituie valiza, dar el nu este

considerat curier consular. Printr-un aranjament cu autorităŃile locale competente, postul

consular poate trimite pe unul din membrii săi să ia valiza, în mod direct şi liber, de la

comandantul navei sau al avionului.

ART. 36

Comunicarea cu cetăŃenii statului trimiŃător

1. Pentru ca exercitarea funcŃiilor consulare cu privire la cetăŃenii statului trimiŃător să fie

uşurată:

a) funcŃionarii consulari trebuie să aibă libertatea de a comunica cu cetăŃenii statului

trimiŃător şi de a avea acces la aceştia. CetăŃenii statului trimiŃător trebuie să aibă aceeaşi

libertate de a comunica cu funcŃionarii consulari şi de a avea acces la ei;

b) autorităŃile competente ale statului de reşedinŃă trebuie să avertizeze fără întîrziere postul

consular al statului trimiŃător atunci cînd, în circumscripŃia sa consulară, un cetăŃean al acestui

stat este arestat, încarcerat sau pus în stare de detenŃiune preventivă sau reŃinut în orice altă

formă de detenŃiune, dacă cetăŃeanul în cauză cere aceasta. Orice comunicare adresată

postului consular de către persoana arestată, încarcerată sau pusă în stare de detenŃiune

preventivă sau reŃinută în orice altă formă de detenŃiune, trebuie, de asemenea, transmisă fără

întîrziere de către aceste autorităŃi. Acestea trebuie să informeze fără întîrziere persoana în

cauză despre drepturile care îi revin în baza prezentului alineat;

c) funcŃionarii consulari au dreptul de a vizita pe un cetăŃean al statului trimiŃător care este

încarcerat, în stare de detenŃiune preventivă sau reŃinut în orice altă formă de detenŃiune, de a

se întreŃine şi de a purta corespondenŃă cu el, precum şi de a lua măsuri pentru asigurarea

reprezentării lui în justiŃie. De asemenea, ei au dreptul de a vizita pe un cetăŃean al statului

trimiŃător care se află încarcerat sau deŃinut în circumscripŃia lor în executarea unei hotărîri

judecătoreşti. Cu toate acestea, funcŃionarii consulari trebuie să se abŃină de a interveni în

favoarea unui cetăŃean încarcerat sau aflat în stare de detenŃiune preventivă sau reŃinut în orice

altă formă de detenŃiune, dacă cetăŃeanul în cauză se opune în mod expres la aceasta.

2. Drepturile la care se referă paragraful 1 al prezentului articol trebuie să fie exercitate în

conformitate cu legile şi regulamentele statului de reşedinŃă, cu rezerva totuşi că aceste legi şi

regulamente trebuie să permită deplina realizare a scopurilor pentru care sînt destinate

drepturile acordate în baza prezentului articol.

Page 139: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

140

ART. 37

InformaŃii în caz de deces, tutelă sau curatelă, de naufragiu şi accident aerian

Dacă autorităŃile competente ale statului de reşedinŃă deŃin informaŃiile corespunzătoare, ele

sînt obligate:

a) să informeze fără întîrziere, în caz de deces al unui cetăŃean al statului trimiŃător, postul

consular în circumscripŃia căruia a avut loc decesul:

b) să notifice fără întîrziere postului consular competent toate cazurile în care numirea unui

tutore sau curator apare a fi în interesul unui cetăŃean minor sau incapabil al statului

trimiŃător. Totuşi, acordarea acestei informaŃii nu trebuie să prejudicieze aplicarea legilor şi

regulamentelor statului de reşedinŃă în ce priveşte numirea acestui tutore sau curator:

c) dacă o navă avînd naŃionalitatea statului trimiŃător naufragiază sau eşuează în marea

teritorială sau în apele interioare ale statului de reşedinŃă sau dacă un avion înmatriculat în

statul trimiŃător suferă un accident pe teritoriul statului de reşedinŃă, să informeze fără

întîrziere postul consular cel mai apropiat de locul unde s-a produs accidentul.

ART. 38

Comunicarea cu autorităŃile statului de reşedinŃă

1. În exercitarea funcŃiilor lor, funcŃionarii consulari pot să se adreseze:

a) autorităŃilor locale competente ale circumscripŃiei lor consulare;

b) autorităŃilor centrale competente ale statului de reşedinŃă dacă şi în măsura în care acest

lucru este admis de legile, regulamentele şi uzanŃele statului de reşedinŃă sau de acordurile

internaŃionale respective.

ART. 39

Drepturi şi taxe consulare

1. Postul consular poate percepe pe teritoriul statului de reşedinŃă drepturile şi taxele pe

care legile şi regulamentele statului trimiŃător le prevăd pentru actele consulare.

2. Sumele percepute cu titlu de drepturi şi taxe prevăzute în paragraful 1 al prezentului

articol şi chitanŃele aferente lor sînt exonerate de orice impozite şi taxe în statul de reşedinŃă.

SecŃiunea a II-a

FacilităŃi, privilegii şi imunităŃi privind funcŃionarii consulari de carieră şi ceilalŃi membri

ai postului consular

ART. 40

ProtecŃia funcŃionarilor consulari

Page 140: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

141

Statul de reşedinŃă va trata pe funcŃionarii consulari cu respectul cuvenit şi va lua toate

măsurile necesare pentru a împiedica orice atingere adusă persoanei, libertăŃii şi demnităŃii

lor.

ART. 41

Inviolabilitatea personală a funcŃionarilor consulari

1. FuncŃionarii consulari nu pot fi puşi în stare de arest sau de detenŃiune preventivă decît în

caz de crimă gravă şi în urma unei hotărîri a autorităŃilor judiciare competente.

2. Cu excepŃia cazului prevăzut în paragraful 1 al prezentului articol, funcŃionarii consulari

nu pot fi încarceraŃi sau supuşi vreunei alte forme de limitare a libertăŃii lor personale, decît în

executarea unei hotărîri judecătoreşti definitive.

3. Cînd o procedură penală este angajată împotriva unui funcŃionar consular, acesta este

obligat să se prezinte în faŃa autorităŃilor competente. Totuşi, procedura trebuie să fie condusă

cu menajamentele care se cuvin funcŃionarului consular în virtutea poziŃiei sale oficiale şi, cu

excepŃia cazului prevăzut în paragraful 1 al prezentului articol, în asemenea mod încît ea să

stînjenească cît mai puŃin posibil exercitarea funcŃiilor consulare. Atunci cînd, în împrejurările

menŃionate în paragraful 1 din prezentul articol, a devenit necesar ca funcŃionarul consular să

fie pus în stare de detenŃiune preventivă, procedura îndreptată împotriva lui trebuie să fie

deschisă în termenul cel mai scurt.

ART. 42

Notificarea cazurilor de arestare, detenŃiune sau de urmărire

În caz de arestare, detenŃiune preventivă a unui membru al personalului consular sau de

urmărire penală angajată împotriva lui, statul de reşedinŃă este obligat să prevină neîntîrziat pe

şeful de post consular. Dacă acesta din urmă este el însuşi vizat de una din aceste măsuri,

statul de reşedinŃă trebuie să informeze despre acest lucru statul trimiŃător, pe cale

diplomatică.

ART. 43

Imunitatea de jurisdicŃie

1. FuncŃionarii consulari şi angajaŃii consulari nu pot fi chemaŃi în faŃa autorităŃilor

judiciare şi administrative ale statului de reşedinŃă pentru actele săvârşite în exercitarea

funcŃiilor consulare.

2. Totuşi, prevederile paragrafului 1 din prezentul articol nu se aplică în caz de acŃiune

civilă:

a) care rezultă din încheierea unui contract de către un consular sau un angajat consular, pe

care acesta nu l-a încheiat în mod expres sau implicit în calitatea sa de mandatar al statului

trimiŃător; sau

Page 141: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

142

b) intentată de un terŃ pentru o pagubă rezultând dintr-un accident cauzat în statul de

reşedinŃă de un vehicul, o navă sau de o aeronavă.

ART. 44

ObligaŃia de a depune ca martor

1. Membrii postului consular pot fi chemaŃi să depună ca martori în cursul procedurilor

judiciare şi administrative. AngajaŃii consulari şi membrii personalului de serviciu nu trebuie

să refuze să depună ca martori, cu excepŃia cazurilor menŃionate în paragraful 3 al prezentului

articol. Dacă un funcŃionar refuză să depună ca martor, nici o măsură coercitivă sau altă

sancŃiune nu i se poate aplica.

2. Autoritatea care solicită mărturia trebuie să evite a împiedica un funcŃionar consular în

îndeplinirea funcŃiilor sale. El poate să obŃină mărturia lui la reşedinŃa lui sau la postul

consular, sau să accepte o declaraŃie scrisă din partea sa ori de cîte ori acest lucru este posibil.

3. Membrii postului consular nu sînt obligaŃi să depună mărturie asupra faptelor care au

legătură cu exercitarea funcŃiilor lor şi să prezinte corespondenŃa şi documentele oficiale

referitoare la acestea. Ei au, de asemenea, dreptul de a refuza să depună mărturie în calitate de

experŃi asupra legislaŃiei statului trimiŃător.

ART. 45

RenunŃarea la privilegii şi imunităŃi

1. Statul trimiŃător poate renunŃa la privilegiile şi imunităŃile unui membru al postului

consular, prevăzute în articolele 41, 43 şi 44.

2. RenunŃarea trebuie să fie întotdeauna expresă, sub rezerva dispoziŃiilor paragrafului 3 din

prezentul articol şi trebuie să fie comunicată în scris statului de reşedinŃă.

3. Dacă un funcŃionar consular sau un angajat consular angajează o procedură într-o

materie în care ar beneficia de imunitatea de jurisdicŃie în virtutea art. 43, el nu poate invoca

imunitatea de jurisdicŃie faŃă de nici o cerere reconvenŃională legată direct de cererea

principală.

4. RenunŃarea la imunitatea de jurisdicŃie pentru o acŃiune civilă sau administrativă nu

poate fi socotită că implică renunŃarea la imunitate în ceea ce priveşte măsurile de executare a

hotărîrii, pentru care este necesară o renunŃare distinctă.

ART. 46

Scutirea de înmatriculare a străinilor şi de permise de şedere

1. FuncŃionarii consulari şi angajaŃii consulari, precum şi membrii familiei lor care locuiesc

împreună cu ei, sînt scutiŃi de toate obligaŃiile prevăzute de legile şi regulamentele statului de

reşedinŃă în materie de înmatriculare a străinilor şi de permise de şedere.

Page 142: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

143

2. Totuşi, dispoziŃiile paragrafului 1 din prezentul articol nu se aplică nici funcŃionarului

consular care nu este angajat permanent al statului trimiŃător sau care exercită o activitate

particulară cu caracter lucrativ în statul de reşedinŃă, nici unui membru al familiei sale.

ART. 47

Scutirea de permise de muncă

1. Membrii postului consular sînt scutiŃi, în ce priveşte serviciile aduse statului trimiŃător,

de obligaŃiile pe care legile şi regulamentele statului de reşedinŃă referitoare la folosirea mîinii

de lucru străine le impun în materie de permise de muncă.

2. Membrii personalului particular al funcŃionarilor consulari şi angajaŃilor consulari sînt

scutiŃi de obligaŃiile menŃionate la paragraful 1 din prezentul articol, dacă ei nu exercită nici o

altă ocupaŃie particulară cu caracter lucrativ în statul de reşedinŃă.

ART. 48

Scutirea de regimul de securitate socială

1. Sub rezerva dispoziŃiilor paragrafului 3 din prezentul articol membrii postului consular şi

membrii familiei lor care locuiesc împreună cu ei sînt scutiŃi, în ceea ce priveşte serviciile

aduse statului trimiŃător, de dispoziŃiile de securitate socială care pot fi în vigoare în statul de

reşedinŃă.

2. Scutirea prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol se aplică şi membrilor

personalului particular care sînt în serviciul exclusiv al membrilor postului consular, cu

condiŃia:

a) ca ei să nu fie cetăŃeni ai statului de reşedinŃă sau să nu-şi aibă reşedinŃa permanentă în

acest stat; şi

b) ca ei să fie supuşi dispoziŃiilor de securitate socială care sînt în vigoare în statul

trimiŃător sau într-un stat terŃ.

3. Membrii postului consular care au în serviciul lor persoane cărora scutirea prevăzută la

paragraful 2 din prezentul articol nu li se aplică, trebuie să respecte obligaŃiile pe care

dispoziŃiile de securitate socială ale statului de reşedinŃă le impun celui care angajează.

4. Scutirea prevăzută la paragrafele 1 şi 2 din prezentul articol nu exclude participarea

voluntară la regimul de securitate socială al statului de reşedinŃă, în măsura în care ea este

admisă de acest stat.

ART. 49

Scutirea fiscală

1. FuncŃionarii consulari şi angajaŃii consulari, precum şi membrii familiei lor care locuiesc

împreună cu ei, sînt scutiŃi de orice impozite şi taxe, personale sau reale, naŃionale, regionale

şi comunale, cu excepŃia:

Page 143: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

144

a) impozitelor indirecte încorporate în mod normal în preŃul mărfurilor sau serviciilor;

b) impozitelor şi taxelor pe bunurile imobile particulare situate pe teritoriul statului de

reşedinŃă, sub rezerva dispoziŃiilor articolului 32;

c) drepturilor de succesiune şi de mutaŃie percepute de către statul de reşedinŃă, sub rezerva

prevederilor paragrafului b al articolului 51;

d) impozitelor şi taxelor pe veniturile particulare, inclusiv cîştigurile în capital, care-şi au

sursa în statul de reşedinŃă, şi a impozitelor pe capital prelevate asupra investiŃiilor efectuate

în întreprinderi comerciale sau financiare situate în statul de reşedinŃă;

e) impozitelor şi taxelor percepute ca remunerare a serviciilor particulare prestate;

f) taxelor de înregistrare, de grefă, de ipotecă şi de timbru, sub rezerva dispoziŃiilor

articolului 32.

2. Membrii personalului de serviciu sînt scutiŃi de impozite şi taxe pe salariile pe care le

primesc pentru serviciile lor.

3. Membrii postului consular care angajează persoane ale căror retribuŃii sau salarii nu sînt

scutite de impozitul pe venit în statul de reşedinŃă trebuie să respecte obligaŃiile pe care legile

şi regulamentele acestui stat le impun în materie de percepere a impozitului pe venit celor care

angajează.

ART. 50

Scutirea de taxe vamale şi de control vamal

1. În conformitate cu dispoziŃiile legislative şi regulamentare pe care le poate adopta, statul

de reşedinŃă autoriză intrarea şi acordă scutirea de orice taxe vamale, impozite şi alte

redevenŃe conexe, cu excepŃia cheltuielilor de depozitare, de transport şi a cheltuielilor pentru

servicii similare, pentru:

a) obiectele destinate folosirii oficiale a postului consular:

b) obiectele de uz personal al funcŃionarului consular şi al membrilor familiei sale care

locuiesc împreună cu el, inclusiv efectele destinate instalării sale. Articolele de consum nu

trebuie să depăşească cantităŃile necesare pentru folosirea lor directă de către cei interesaŃi.

2. AngajaŃii consulari beneficiază de privilegiile şi scutirile prevăzute la paragraful 1 din

prezentul articol în ceea ce priveşte obiectele importate cu ocazia primei lor instalări.

3. Bagajele personale însoŃite de funcŃionarii consulari şi de membrii familiei lor care

locuiesc împreună cu ei sînt scutite de control vamal. Ele nu pot fi supuse controlului decît

dacă există motive serioase să se presupună că ele conŃin alte obiecte decît cele menŃionate la

alineatul b al paragrafului 1 din prezentul articol sau obiecte al căror import sau export este

interzis de către legile şi regulamentele statului de reşedinŃă sau supus legilor şi

Page 144: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

145

regulamentelor sale de carantină. Acest control nu poate avea loc decît în prezenŃa

funcŃionarului consular sau a membrului familiei sale, interesat.

ART. 51

Succesiunea unui membru al postului consular sau a unui membru al familiei sale

În caz de deces al unui membru al postului consular sau al unui membru al familiei sale

care locuia împreună cu el, statul de reşedinŃă este obligat:

a) să permită exportul bunurilor mobile ale defunctului, cu excepŃia celor care au fost

dobîndite în statul de reşedinŃă şi care fac obiectul unei prohibiŃii de export în momentul

decesului;

b) să nu perceapă taxe naŃionale, regionale sau comunale de succesiune sau de mutaŃie

asupra bunurilor mobile a căror prezenŃă în statul de reşedinŃă se datora exclusiv prezenŃei în

acest stat a defunctului în calitate de membru al postului consular sau de membru al familiei

unui membru al postului consular.

ART. 52

Scutirea de prestaŃii personale

Statul de reşedinŃă trebuie să scutească pe membrii postului consular şi pe membrii familiei

lor care locuiesc împreună cu ei de orice prestaŃie personală şi de orice serviciu de interes

public, indiferent de caracterul lui, ca şi de sarcinile militare, cum ar fi rechiziŃiile,

contribuŃiile şi încartiruirile militare.

ART. 53

Începutul şi încetarea privilegiilor şi imunităŃilor consulare

1. Orice membru al postului consular beneficiază de privilegiile şi imunităŃile prevăzute în

prezenta convenŃie de la intrarea sa pe teritoriul statului de reşedinŃă pentru a ajunge la post

sau, dacă se găseşte deja pe acest teritoriu, din momentul intrării sale în funcŃie la postul

consular.

2. Membrii familiei unui membru al postului consular care locuiesc cu el, precum şi

membrii personalului său particular, beneficiază de privilegiile şi imunităŃile prevăzute în

prezenta convenŃie, începînd cu una din datele următoare: aceea de cînd membrul respectiv al

postului consular se bucură de privilegii şi imunităŃi conform paragrafului 1 al prezentului

articol; aceea a intrării lor pe teritoriul statului de reşedinŃă sau aceea la care ei au devenit

membrii ai acestei familii sau ai personalului particular respectiv.

3. Cînd funcŃiile unui membru al postului consular încetează, privilegiile şi imunităŃile sale,

precum şi acelea ale membrilor familiei sale care locuiesc împreună cu el sau ale membrilor

personalului său particular încetează în mod normal la prima din datele următoare: în

momentul în care persoana în cauză părăseşte teritoriul statului de reşedinŃă sau la expirarea

Page 145: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

146

unui termen rezonabil care îi va fi fost acordat în acest scop, dar el subzistă pînă în acest

moment, chiar în caz de conflict armat. În ce priveşte persoanele menŃionate la paragraful 2

din prezentul articol, privilegiile şi imunităŃile lor încetează din momentul cînd ele încetează

să mai locuiască împreună sau să mai fie în serviciul unui membru al postului consular, cu

rezerva totuşi că, dacă aceste persoane intenŃionează să părăsească teritoriul statului de

reşedinŃă într-un termen rezonabil, privilegiile şi imunităŃile lor subzistă pînă în momentul

plecării lor.

4. Totuşi, în ceea ce priveşte actele săvîrşite de un funcŃionar consular sau de un angajat

consular în exercitarea funcŃiilor sale, imunitatea de jurisdicŃie subzistă fără limită de durată.

5. În caz de deces al unui membru al postului consular, membrii familiei sale care locuiau

împreună cu el continuă să se bucure de privilegiile şi imunităŃile de care beneficiază, pînă la

prima din datele următoare: aceea la care ei părăsesc teritoriul statului de reşedinŃă sau la

expirarea unui termen rezonabil care le va fi fost acordat în acest scop.

ART. 54

ObligaŃiile statelor terŃe

1. Dacă funcŃionarul consular traversează teritoriul sau se găseşte pe teritoriul unui stat terŃ

care i-a acordat o viză, în cazul în care aceasta este necesară, pentru a se duce să-şi preia

funcŃiile sau să ajungă la post, sau pentru a se întoarce în statul trimiŃător, statul terŃ îi va

acorda imunităŃile prevăzute în celelalte articole din prezenta convenŃie care pot fi necesare

pentru a-i permite trecerea sau înapoierea. Statul terŃ va proceda la fel pentru membrii familiei

care locuiesc împreună şi care beneficiază de privilegii şi imunităŃi, cînd aceştia însoŃesc pe

funcŃionarul consular sau călătoresc separat pentru a i se alătura sau pentru a se înapoia în

statul trimiŃător.

2. În condiŃiile similare celor prevăzute la paragraful 1 din prezentul articol, statele terŃe nu

trebuie să împiedice trecerea pe teritoriul lor a celorlalŃi membri ai postului consular şi a

membrilor familiilor lor care locuiesc împreună cu ei.

3. Statele terŃe vor acorda corespondenŃei oficiale şi celorlalte comunicări oficiale aflate în

tranzit, inclusiv mesajelor în cod sau cifrate, aceeaşi libertate şi aceeaşi protecŃie pe care statul

de reşedinŃă este obligat să le acorde în virtutea prezentei convenŃii. Ele vor acorda curierilor

consulari cărora le-a fost eliberată viză, dacă aceasta este necesară, precum şi valizelor

consulare aflate în tranzit, aceeaşi inviolabilitate şi aceeaşi protecŃie pe care statul de reşedinŃă

este obligat să le acorde în baza prezentei convenŃii.

4. ObligaŃiile statelor terŃe prevăzute în paragrafele 1, 2 şi 3 ale prezentului articol se aplică

şi persoanelor menŃionate în aceste paragrafe, ca şi comunicărilor oficiale şi valizelor

consulare, cînd prezenŃa lor pe teritoriul statului terŃ este datorată unui caz de forŃă majoră.

Page 146: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

147

ART. 55

Respectarea legilor şi regulamentelor statului de reşedinŃă

1. Fără prejudicierea privilegiilor şi imunităŃilor lor, toate persoanele care beneficiază de

aceste privilegii şi imunităŃi au datoria de a respecta legile şi regulamentele statului de

reşedinŃă. Ele au de asemenea datoria de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat.

2. Localurile consulare nu vor fi folosite într-un mod incompatibil cu exercitarea funcŃiilor

consulare.

3. DispoziŃiile paragrafului 2 din prezentul articol nu exclud posibilitatea instalării într-o

parte a clădirii în care se găsesc localurile postului consular, a birourilor altor organisme sau

agenŃii, cu condiŃia ca localurile afectate acestor birouri să fie separate de acelea care sînt

folosite de către postul consular. În acest caz, aceste birouri nu sînt considerate, conform

prezentei convenŃii, ca făcînd parte din localurile consulare.

ART. 56

Asigurarea contra pagubelor cauzate terŃilor

Membrii postului consular trebuie să se conformeze tuturor obligaŃiilor impuse de legile şi

regulamentele statului de reşedinŃă în materie de asigurare de răspundere civilă pentru

utilizarea oricărui vehicul, navă sau aeronavă.

ART. 57

DispoziŃii speciale referitoare la ocupaŃia particulară cu caracter lucrativ

1. FuncŃionarii consulari de carieră nu vor exercita în statul de reşedinŃă nici o activitate

profesională sau comercială în profitul lor personal.

2. Privilegiile şi imunităŃile prevăzute în prezentul capitol nu sînt acordate:

a) angajaŃilor consulari şi membrilor personalului de serviciu care exercită în statul de

reşedinŃă o activitate particulară cu caracter lucrativ:

b) membrilor familiei unei persoane menŃionate la alineatul a din prezentul paragraf şi

membrilor personalului său particular;

c) membrilor familiei unui membru al postului consular care exercită ei înşişi în statul de

reşedinŃă o activitate particulară cu caracter lucrativ.

CAP. 3

Regimul aplicabil funcŃionarilor consulari onorifici şi posturilor consulare conduse de ei

ART. 58

DispoziŃii generale privind facilităŃile, privilegiile şi imunităŃile

Page 147: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

148

1. Articolele 28, 29, 30, 34, 35, 36, 37, 38 şi 39, paragraful 3 din articolul 54 şi paragrafele

2 şi 3 din articolul 55 se aplică şi posturilor consulare conduse de un funcŃionar consular

onorific. În afară de aceasta, facilităŃile, privilegiile şi imunităŃile acestor posturi consulare

sînt reglementate de articolele 59, 60, 61 şi 62.

2. Articolele 42 şi 43, paragraful 3 din articolul 44, articolele 45 şi 53 şi paragraful 1 din

articolul 55 se aplică şi funcŃionarilor consulari onorifici. În afară de aceasta, facilităŃile,

privilegiile şi imunităŃile acestor funcŃionari consulari sînt reglementate de articolele 63, 64,

65, 66 şi 67.

3. Privilegiile şi imunităŃile prevăzute în prezenta convenŃie nu sînt acordate membrilor

familiei unui funcŃionar consular onorific sau unui angajat consular care este angajat într-un

post consular condus de un funcŃionar consular onorific.

4. Schimbul de valize consulare între două posturi consulare situate în Ńări diferite şi

conduse de funcŃionari consulari onorifici este admis numai sub rezerva consimŃămîntului

celor două state de reşedinŃă.

ART. 59

ProtecŃia localurilor consulare

Statul de reşedinŃă ia măsurile necesare pentru a proteja localurile consulare ale unui post

consular condus de un funcŃionar consular onorific şi pentru a împiedica violarea sau

deteriorarea lor şi tulburarea liniştii sau atingerea demnităŃii postului consular.

ART. 60

Scutirea fiscală a localurilor consulare

1. Localurile consulare ale unui post consular condus de un funcŃionar consular onorific, al

căror proprietar sau locatar este statul trimiŃător, sînt scutite de orice impozite şi taxe de orice

natură, naŃionale, regionale sau comunale, cu excepŃia taxelor percepute ca remuneraŃie pentru

servicii particulare prestate.

2. Scutirea fiscală prevăzută la paragraful 1 din prezentul articol nu se aplică acestor

impozite şi taxe atunci cînd, conform legilor şi regulamentelor statului de reşedinŃă, ele cad în

sarcina persoanei care a contractat cu statul trimiŃător.

ART. 61

Inviolabilitatea arhivelor şi documentelor consulare

Arhivele şi documentele consulare ale unui post consular condus de un funcŃionar consular

onorific sînt inviolabile în orice moment şi în orice loc s-ar găsi, cu condiŃia ca ele să fie

separate de celelalte hîrtii şi documente şi, în special, de corespondenŃa particulară a şefului

de post consular şi a oricărei persoane care lucrează cu el, ca şi de bunurile, cărŃile sau

documentele care se referă la profesiunea sau la comerŃul lor.

Page 148: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

149

ART. 62

Scutirea vamală

În conformitate cu dispoziŃiile legislative şi regulamentare pe care le poate adopta, statul de

reşedinŃă acordă intrarea şi scutirea de orice taxe vamale, impozite şi de alte redevenŃe

conexe, cu excepŃia cheltuielilor de depozitare, de transport şi a cheltuielilor pentru servicii

similare, pentru următoarele obiecte, cu condiŃia ca ele să fie destinate exclusiv folosirii

oficiale a unui post consular condus de un funcŃionar consular onorific: steme, drapele, firme,

ştampile şi sigilii, cărŃi, imprimate oficiale, mobilierul de birou, materialul şi rechizitele de

birou şi obiectele similare furnizate postului consular de către statul trimiŃător sau la cererea

sa.

ART. 63

Procedură penală

Dacă împotriva unui funcŃionar consular onorific este angajată o procedură penală, acesta

este obligat să se prezinte în faŃa autorităŃilor competente. Totuşi, procedura trebuie să fie

condusă cu menajamentele care se cuvin funcŃionarului consular onorific în baza poziŃiei sale

oficiale şi, în afară de cazul cînd el se află în stare de arest sau de detenŃiune, în aşa fel încît

exercitarea funcŃiilor sale consulare să fie stingherită cît mai puŃin posibil. Atunci cînd apare

necesitatea ca un funcŃionar consular onorific să fie pus în stare de detenŃiune preventivă,

procedura îndreptată împotriva lui trebuie să fie deschisă în termenul cel mai scurt.

ART. 64

ProtecŃia funcŃionarului consular onorific

Statul de reşedinŃă este obligat să acorde funcŃionarului consular onorific protecŃia care

poate fi necesară în baza poziŃiei sale oficiale.

ART. 65

Scutirea de înmatriculare a străinilor şi de permise de şedere

FuncŃionarii consulari onorifici, cu excepŃia acelora care exercită în statul de reşedinŃă o

activitate profesională sau comercială în profitul lor personal, sînt scutiŃi de toate obligaŃiile

prevăzute de legile şi regulamentele statului de reşedinŃă în materie de înmatriculare a

străinilor şi de permise de şedere.

ART. 66

Scutire fiscală

FuncŃionarul consular onorific este scutit de orice impozite şi taxe asupra indemnizaŃiilor şi

onorariilor pe care le primeşte de la statul trimiŃător pentru exercitarea funcŃiilor consulare.

ART. 67

Scutirea de prestaŃii personale

Page 149: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

150

Statul de reşedinŃă trebuie să scutească pe funcŃionarii consulari onorifici de orice prestaŃie

personală şi de orice serviciu de interes public, indiferent de natura lui, precum şi de sarcinile

militare ca rechiziŃii, contribuŃii şi încartiruiri militare.

ART. 68

Caracterul facultativ al instituŃiei funcŃionarilor consulari onorifici

Fiecare stat este liber să hotărască dacă va numi sau va primi funcŃionari consulari

onorifici.

CAP. 4

DispoziŃii generale

ART. 69

AgenŃii consulari care nu sînt şefi de post consular

1. Fiecare stat este liber să hotărască dacă va stabili sau va admite agenŃii consulare girate

de către agenŃi consulari care nu au fost desemnaŃi ca şefi de post consular de către statul

trimiŃător.

2. CondiŃiile în care agenŃiile consulare menŃionate în paragraful 1 din prezentul articol pot

să-şi exercite activitatea, precum şi privilegiile şi imunităŃile de care pot să se bucure agenŃii

consulari care le girează sînt fixate prin acord între statul trimiŃător şi statul de reşedinŃă.

ART. 70

Exercitarea funcŃiilor consulare de către o misiune diplomatică

1. DispoziŃiile prezentei convenŃii se aplică, de asemenea, în măsura în care contextul o

permite, şi la exercitarea funcŃiilor consulare de către o misiune diplomatică.

2. Numele membrilor misiunii diplomatice ataşaŃi secŃiei consulare sau însărcinaŃi în alt

mod cu exercitarea funcŃiilor consulare ale misiunii sînt notificate ministerului afacerilor

externe al statului de reşedinŃă sau autorităŃilor desemnate de acest minister.

3. În exercitarea funcŃiilor consulare, misiunea diplomatică poate să se adreseze:

a) autorităŃilor locale din circumscripŃia consulară;

b) autorităŃilor centrale ale statului de reşedinŃă, dacă legile, regulamentele şi uzanŃele

statului de reşedinŃă sau acordurile internaŃionale respective permit aceasta.

4. Privilegiile şi imunităŃile membrilor misiunii diplomatice, menŃionaŃi în paragraful 2 din

prezentul articol, continuă să fie determinate de regulile dreptului internaŃional privind

relaŃiile diplomatice.

ART. 71

CetăŃeni ai statului de reşedinŃă şi persoane care au reşedinŃa permanentă în acest stat

Page 150: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

151

1. Dacă statul de reşedinŃă nu acordă funcŃionarilor consulari, care sînt cetăŃeni ai statului

de reşedinŃă sau care au reşedinŃa permanentă în acest stat, facilităŃi, privilegii şi imunităŃi

suplimentare, aceştia nu beneficiază decît de imunitatea de jurisdicŃie şi de inviolabilitatea

personală pentru actele oficiale îndeplinite în exercitarea funcŃiilor lor şi de privilegiul

prevăzut în paragraful 3 al articolului 44. În ceea ce priveşte aceşti funcŃionari consulari,

statul de reşedinŃă trebuie, de asemenea, să respecte obligaŃia prevăzută în articolul 42. Dacă

împotriva unui asemenea funcŃionar consular se angajează o acŃiune penală, procedura trebuie

să fie condusă, în afară de cazul cînd persoana în cauză se află în stare de arest sau de

detenŃiune, în aşa fel încît exercitarea funcŃiilor consulare să fie stingherită cît mai puŃin

posibil.

2. CeilalŃi membri ai postului consular care sînt cetăŃeni ai statului de reşedinŃă sau care au

reşedinŃa permanentă în acest stat, membrii familiei lor, precum şi membrii familiilor

funcŃionarilor consulari menŃionaŃi în paragraful 1 al prezentului articol, nu beneficiază de

facilităŃi, privilegii şi imunităŃi decît în măsura în care acestea le sînt acordate de către statul

de reşedinŃă. Membrii familiei unui membru al postului consular şi membrii personalului

particular care sînt ei înşişi cetăŃeni ai statului de reşedinŃă sau au reşedinŃa permanentă în

acest stat nu beneficiază, de asemenea, de facilităŃi, privilegii şi imunităŃi decît în măsura în

care acestea le sînt acordate de către statul de reşedinŃă. Totuşi, statul de reşedinŃă trebuie să-

şi exercite jurisdicŃia asupra acestor persoane astfel încît să nu împiedice în mod excesiv

exercitarea funcŃiilor postului consular.

ART. 72

Nediscriminarea

1. În aplicarea dispoziŃiilor prezentei convenŃii, statul de reşedinŃă nu va face discriminări

între state.

2. Totuşi, nu vor fi considerate ca discriminatorii:

a) faptul că statul de reşedinŃă aplică restrictiv una din dispoziŃiile prezentei convenŃii,

întrucît ea este astfel aplicată posturilor sale consulare în statul trimiŃător;

b) faptul că statele îşi acordă reciproc, prin cutumă sau prin acord, un tratament mai

favorabil decît cel cerut de dispoziŃiile prezentei convenŃii.

ART. 73

Raportul dintre prezenta convenŃie şi celelalte acorduri internaŃionale

1. DispoziŃiile prezentei convenŃii nu aduc atingere celorlalte acorduri internaŃionale în

vigoare în relaŃiile dintre statele părŃi la aceste acorduri.

Page 151: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

152

2. Nici o dispoziŃie din prezenta convenŃie nu poate împiedica statele să încheie acorduri

internaŃionale care să confirme, să completeze sau să dezvolte dispoziŃiile acesteia, sau care să

extindă sfera lor de aplicare.

CAP. 5

DispoziŃii finale

ART. 74

Semnarea

Prezenta convenŃie va fi deschisă spre semnare tuturor statelor membre ale OrganizaŃiei

NaŃiunilor Unite sau ale unei instituŃii specializate, precum şi oricărui stat parte la Statutul

CurŃii InternaŃionale de JustiŃie şi oricărui alt stat invitat de către Adunarea generală a

OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite să devină parte la convenŃie, după cum urmează: pînă la 31

octombrie 1963, la Ministerul Federal al Afacerilor Externe al Republicii Austria, şi apoi,

pînă la 31 martie 1964, la sediul OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, la New York.

ART. 75

Ratificarea

Prezenta convenŃie va fi supusă ratificării. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la

secretarul general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.

ART. 76

Aderarea

Prezenta convenŃie va rămîne deschisă pentru aderare oricărui stat aparŃinînd uneia din cele

patru categorii menŃionate în articolul 74. Instrumentele de aderare vor fi remise secretarului

general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.

ART. 77

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenŃie va intra în vigoare după treizeci de zile de la data depunerii pe lîngă

secretarul general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite a celui de-al 22-lea instrument de ratificare

sau de aderare.

2. Pentru fiecare din statele care vor ratifica convenŃia sau vor adera la ea după depunerea

celui de-al 22-lea instrument de ratificare sau de aderare, convenŃia va intra în vigoare după

treizeci de zile de la depunerea de către acest stat a instrumentului său de ratificare sau de

aderare.

ART. 78

Notificările secretarului general

Page 152: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

153

Secretarul general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite va notifica tuturor statelor aparŃinînd

uneia din cele patru categorii menŃionate în articolul 74:

a) semnarea prezentei convenŃii şi depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare,

conform articolelor 74, 75 şi 76;

b) data la care prezenta convenŃie va intra în vigoare, conform articolului 77.

ART. 79

Valabilitatea textelor

Originalul prezentei convenŃii, ale cărui texte englez, chinez, spaniol, francez şi rus au

aceeaşi valabilitate, va fi depus la secretarul general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite care va

trimite cîte o copie certificată conformă tuturor statelor aparŃinînd uneia din cele patru

categorii menŃionate la articolul 74.

Drept pentru care subsemnaŃii plenipotenŃiari, împuterniciŃi în mod cuvenit de către

guvernele lor respective, au semnat prezenta convenŃie.

Întocmită la Viena la 24 aprilie 1963.

Page 153: Jana Maftei - Drept Diplomatic Si Consular

154

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă RECOMANDAT Ă

1. Anghel, Ion M. - Dreptul diplomatic şi consular - Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996

2. Anghel, Ion M. - Drept diplomatic şi consular - vol.II, EdiŃia a II-a revăzută şi

adăugită, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002

3. Bonciog, Aurel - Drept consular - Ed. FundaŃiei „România de Mâine”Bucureşti, 1996

4. Feltham, R.G. - Introducere în dreptul şi practica diplomaŃiei - Bucureşti, Editura

ALL, 1996

5. Iacob, Gh. - Introducere în diplomaŃie - Editura FundaŃiei "AXIS", laşi, 1998

6. Mazilu, Dumitru – DiplomaŃia. Drept diplomatic şi consular – Ed. LUMINA LEX,

Bucureşti, 2003

7. Năstase, Adrian; Aurescu, Bogdan; Gâlea, Ion – Drept diplomatic şi consular. Sinteze

pentru examen – Ed. All Beck, 2002

8. Năstase, Dan – Drept diplomatic şi consular Ed. FundaŃiei România de Mâine,

Bucureşti, 2006