Un mare român!

Moto: „Eu cerşesc lumină, pentru cei ţinuţi în întuneric” Gheorghe Cârţan

Gheorghe Cârţan, cunoscut românilor ca

Badea Cârţan, s-a născut la 24 ianuarie 1849

în satul Cârţişoara, judeţul Sibiu de la poalele

Munţilor Făgăraş, într-o familie de ţărani

săraci.

Cârţişoara - azi

Încă de mic, Badea Cârţan a fost obligat să muncească

pentru a-şi câştiga o bucată de pâine. De când se topea

zăpada şi până cădea alta se ducea cu animalele la păşune.

Din această cauză nu a putut urma nici o clasă primară.

Când a fost mai mare se ducea cu oile în păşunea alpină.

Urmaşii de azi ai lui Badea Cârţan

a fost un ţăran român autodidact care

a luptat pentru independenţa

românilor din Transilvania, distribuind

la sate cărţi româneşti, cărţi aduse

clandestin din România (Vechiul Regat).

Badea Cârţan

Trăind într-o vreme în care românii din

Transilvania aparţineau Imperiului Austro-Ungar

şi nu se bucurau de drepturi, Badea Cârţan a

folosit cea mai eficientă armă: cartea. Cel mai

mare serviciu pe care l-a adus neamului său, a fost

acela că timp de peste 30 de ani a răspândit în

Ardeal, cărţi scrise în limba română. Peste munţi,

cu mari greutăţi, pe cărări numai de el ştiute, a

cărat în desagii săi peste 250 000 exemplare, în

greutate totală de peste 20 tone. Această muncă de

ridicare culturală a românilor transilvăneni nu era

pe placul autorităţilor maghiare, din care cauză

toată viaţa sa a fost urmărit, arestat, iar cărţile

confiscate şi distruse.

La 18 ani a plecat în Bărăgan,

la stâna lui Ion Cotigă,

un intelectual braşovean.

Acesta a fost primul dascăl al

lui Badea Cârţan.

În tovărăşia lui, timp de 10 ani,

a învăţat să scrie şi să citească,

a învăţat despre strămoşii săi,

despre daci şi romani, despre

moartea regelui Decebal şi

despre Columna lui Traian.

Printre localnici mai circulă încă întâmplarea care i-a deşteptat tânărului fiu de cioban iubirea faţă de neamul românesc: Aflat împreună cu părintele său şi cu turma de oi pe crestele munţilor, într-o zi senină de vară, în care panorama Făgăraşilor se distingea până departe în zare, acesta a avut curiozitatea de a-şi întreba tatăl ce se află dincolo de crestele semeţe ale munţilor. Răspunsul cum că acolo sunt români, l-a nedumerit pe puşti care i-a replicat:

„- Dar noi ce suntem? Nu suntem tot români? De ce aici nu-i tot România?“

De atunci a simţit nevoia să treacă dincolo, în vechiul regat.

• În anul 1877, Badea Cârţan şi-a pus turma de

1000 oi la dispoziţia armatei române, iar el s-a

înrolat voluntar în Războiul de Independenţă

al României.

• După aceea îi încolţeşte în minte gândul că

împăratul de la Viena va înţelege plângerea lui

şi-i va împlini dorinţa ca românii să fie

împreună. Aşa că pleacă pe jos la Viena,

capitala Imperiului Austro-Ungar.

Ajuns de mai multe ori la

Bucureşti, a cunoscut mai

mulţi oameni de cultură,

de la care a învăţat istoria

românilor şi mai ales ideea

romanităţii poporului,

adică formarea poporului

român în urma amestecului

dintre daci şi romani.

Vasile Alexandrescu Urechia,

decan la Facultatea de Litere din

Bucureşti

Slujitorul prof. V. A. Urechia l-a găzduit şi l-a dus prin toate muzeele Bucureştiului. Acesta este momentul când ciobanul Gheorghe Cârţan devine Badea Cârţan.

Nu după mult timp îi spune lui Urechia că vrea să plece la Roma pentru a vedea cu proprii săi ochi

Columna lui Traian şi celelalte mărturii ale

vechimii şi latinităţii poporului român, ceea ce a şi făcut.

A ajuns de trei ori la Roma, mergând pe jos.

Prima călătorie a făcut-o în ianuarie - februarie 1896.

După 43 de zile a ajuns la Roma. Badea Cârţan s-a dus mai întâi la Columna lui Traian. S-a învârtit în jurul stâlpului uriaş până când a citit toată istoria de pe el, apoi a vărsat la picioarele Columnei săculeţul cu pământ şi grăunţe aduse în traista sa,

din curtea părintească.

Rupt de oboseală, s-a învelit în cojoc şi a adormit. Dimineaţă a fost găsit dormind de către un sergent de stradă, care a exclamat plin de mirare: „A căzut un dac de pe columnă!”, întrucât îmbrăcămintea sa era exact ca a dacilor sculptaţi pe columnă.

Ziarele de a doua zi titrau mare: „Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămaşă şi cuşmă, cu iţari şi cu opinci”. I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri. Badea Cârţan a făcut senzaţie la Roma, fiind primit cu simpatie şi prietenie peste tot.

A fost găzduit la ambasada

României din Roma.

Duiliu Zamfirescu, ministrul nostru,

i-a dat un însoţitor şi a vizitat

monumentele istorice mai

importante din oraş. A fost

prezentat parlamentului şi

senatului italian şi a legat o strânsă

prietenie cu primarul Romei. De

acum Badea Cârţan devenise

„om politic”.

Întors acasă a început să cumpere

cărţi pe cont propriu şi să le

răspândească în comuna sa natală.

Duiliu Zamfirescu

A doua călătorie la Roma

Pentru realizarea scopului său, de ridicare culturală a românilor

transilvăneni, Badea Cârţan a depus eforturi supraomeneşti. În

primăvara anului 1911, simţindu-se bolnav şi epuizat fizic, s-a

retras la Poiana Ţapului, unde soţia prietenului său generalul

Lahovary, i-a oferit adăpost şi îngrijirile necesare.

La 7 august 1911, la 62 de ani, Badea Cârţan şi-a încheiat nobila

sa misiune pe acest pământ, cu şapte ani înainte de marea

Unire. S-a stins din viaţă cu regretul că nu a apucat să vadă cu

ochii lui ziua întregii tuturor românilor, idealul pentru care a

luptat şi în care a crezut tot timpul. Scriitorul Mugur Gheorghe,

care i-a privegheat ultimele clipe din viaţă, i-a spus:

„Bade Gheorghe eşti un erou. Ai luptat toată viaţa ca nimeni

altul, pentru ţara şi poporul românesc. Urmaşii nu te vor uita!”.

Conform dorinţei sale a fost înmormântat în cimitirul din Sinaia, în mormânt liber românesc. Pe crucea de piatră ce-i străjuieşte mormântul, se află următoarea inscripţie: „Aici doarme Badea Cârţan, visând întregirea neamului său”.

BADEA CÂRŢAN

– 140 de ani de la naştere

TIMBRU COMEMORATIV

Bustul lui Badea Cârţan din Parcul „Astra”, Sibiu

Statuia lui Badea Cârţan din Făgăraş

"Muzeul Etnografic şi Memorial Badea Cârţan" din Cârţişoara, înfiinţat în anul 1968, deţine: - obiecte care i-au aparţinut renumitului ţăran: cărți românești pe care Badea Cârţan le-a cărat pe propria cheltuială peste munți din România în Transilvania aflată în Imperiul Austro-Ungar, gospodăria țărănească compusă din casă și șură dotată cu mobilierul specific zonei și perioadei; - o colecție de icoane pe sticlă; - o colecție de fotografii vechi reprezentând portul popular; - lăzi de zestre executate de meșteri locali; - ceramică lucrată de meșteri olari din comună.

Curtea muzeului – clădirea muzeului, casa şi şura lui Badea Cârţan

Monumentul de lângă muzeu

Casuţa modestă în care a trăit Badea Cârţan

Muzeul Badea Cârţan opincile şi toiagul cu care a călătorit

Muzeul Badea Cârţan opincile şi toiagul cu care a călătorit şi o parte din cărţile trecute peste munţi

Cărţi româneşti care i-au aparţinut lui Badea Cârţan

Camera în care a locuit

Muzeul memorial Badea Cârţan

Interiorul camerei în care a locuit

Şura – interior

MUZEUL ETNOGRAFIC CÂRŢIŞOARA vase de ceramică

Acest cioban simplu a rămas în istoria românilor ca un luptător pentru

unirea românilor din Transilvania cu cei din Vechiul Regat,

toată viaţa sa dedicând-o acestui

scop.

• De-a lungul vieţii sale, BADEA CÂRŢAN a călă-

torit pe jos prin Ungaria, Austria, Italia, Franţa,

Elveţia, Germania, Spania, Belgia, Egipt, Grecia,

Ierusalim şi prin ţară pentru a vizita toate locurile

unde domnii Ţării Româneşti şi ai Moldovei au

purtat războaie.

• Dacă alţi călători celebri şi-au dedicat viaţa

expediţiilor din dorinţa de a descoperi noi teritorii,

ori pentru a se îmbogăţi, Badea Cârţan a călătorit

pentru a vedea cu ochii săi strămoşii poporului

român şi din dragoste pentru istoria lor.

• Badea Cârţan a fost cunoscut, îndrăgit, preţuit de

bărbaţii politici, de oamenii de cultură, de mediile

patriotice din Vechiul Regat.

Înv. Lucia Bălan