(B /III)

INFRACTIUNI CONTRA AUTORITATIIa. ultrajul, b. uzurparea de calit ăt i oficiale c. sustragerea sau distrugerea de înscrisuri.

a. ULTRA JUL

Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic special principal al infractiunii de ultraj il formeazS acele relatii

sociale referitoare la autoritatea de stat a cSror existenta si normals formare si desfSsurare ar fi periclitate continuu, fara ap&rarea integritatii si prestigiului persoanelor care indeplinesc o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat in exercitarea acelei functii sau in indeplinirea actelor legate de acea functie.

Fiind o infractiune complexa, fapta incriminata are si un obiect juridic special secundar care consta in relatiile sociale referitoare la libertatea psihicS ori la integritatea corporals sau sanatatea functionarului public.

Obiectul material. In varianta de tip a incriminarii obiectul material lipseste.In cazul savarsirii ultrajului prin loviri, alte violente sau vatamari, obiectul material

este corpul persoanei asupra careia se savarsesc actiunile incriminate.

Subiectii infractiuniiSubiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii de ultraj poate fi orice persoana,

cetatean roman sau strain, persoana fara cetStenie, domiciliata sau nu pe teritoriul tarii. Aceasta poate fi o persoana din afara serviciului in care isi exercita functia persoana ultragiata sau dinauntrul ei.

Subiect activ al acestei infractiuni poate fi si o persoana juridica, in conditiile si cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen.

Participatia penala la aceasta infractiune este posibila in toate formele sale: coautorat, instigare, complicitate.

Exista si pSrerea415, care a ramas izolatS, potrivit careia participatia penalS la ultraj este posibila numai sub forma instigSrii si a complicitStii.

Subiectul pasiv principal al infractiunii de ultraj este autoritatea publica, institutia publics sau o altS persoana juridica de drept public in care isi desfasoara activitatea functionarul public ultragiat.

Subiect pasiv adiacent este functionarul public care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, persoana fata de care s-a comis fapta.

Prin ,,functionar public", in sensul legii penale - art. 147 alin. (1) C. pen. -, se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investitS, o insarcinare de orice natura, retribuitS sau nu, in serviciul unei

1

unitati dintre cele la care se refers art. 145 C. pen. (autorit&tile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public).

Prin functie ce implica exercitiul autoritatii de stat se intelege acea functie care confers functionarului public unele atributii care nu ar putea fi indeplinite fara exercitarea autoritatii de stat, adica fara competenta de a da dispozitii si de a lua m&surile necesare pentru respectarea lor416.

Aceste atributii sunt specifice autorit&tilor publice care fac parte dintr-una din urmStoarele puteri: legislativa, executiva sau judecatoreascS.

In doctrina417, se considers ca este subiect pasiv adiacent al ultrajului si functionarul care are ca atributii de serviciu executarea dispozitiilor emise de catre un organ al autoritatii de stat. In cazul in care un astfel de functionar beneficiaza de o asemenea ocrotire printr-o norma speciala si cata vreme urmarea prevazuta la ultraj o regasim in urmarea mentionata si in textul special se va aplica numai acest din urma text de lege penala. Spre exemplu, executorul judecatoresc asupra caruia se savarseste o amenintare sau o violenta, existand in acest sens o dispozitie speciala care incrimineaza savarsirea de acte de violenta sau amenintare impotriva organelor care asigura executarea hotararilor judecatoresti, vor opera in acest caz prevederile art. 271 C. pen. si nu cele referitoare la ultraj. Daca impotriva executorului judecatoresc se savarseste o alta fapta atunci opereaza prevederile art. 239alin. (1)C. pen.418

Fapta inculpatului, care, cu aceeasi ocazie, a insultat si amenintat in mod succesiv trei lucratori de politie, aflati in exercitiul functiunii, realizeaza continutul constitutiv al trei infractiuni autonome de ultraj aflate in concurs real, iar nu o singura infractiune sub forma continuata419. Solutia concursului de infractiuni, intr-o astfel de ipoteza, este insusita de doctrina420 si este justificata prin aceea ca autoritatea de stat este protejata prin intermediul protectiei acordate fiecarui reprezentant al sau.

Faptele de insulta, calomnie si amenintare savarsite impotriva primarului, in timp ce acesta se afla in exercitiul functiunii si pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii constituie infractiunea de ultraj prevazuta in art. 239 C. pen., deoarece primarul are calitatea de functionar public, iar functia sa implica exercitiul autoritatii de stat421.

Latura obiectivaElemental material al infractiunii de ultraj consta in mai multe actiuni alternative,

fiecare din ele fiind suficienta pentru realizarea acestui element. Aceste actiuni se gasesc incriminate ca fapte de sine statatoare in cadrul grupului de infractiuni contra persoanei.

In varianta tip422 a ultrajului, elementul material consta intr-o actiune de amenintare savarsita contra unui functionar public care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat. Asadar, elementul material al infractiunii de ultraj absoarbe, in varianta simpla, fapta de amenintare. Actiunea de amenintare are intelesul aratat in art. 193 C. pen.

Inlaturarea din continutul infractiunii de ultraj a modalitatilor normative referitoare la insulta si calomnie a fost primita cu rezerve in doctrina deoarece o astfel de solutie va duce la o diminuare sensibila a protectiei de care trebuie sa se bu-cure persoanele care

2

indeplinesc o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat423. Cerinte esentiale:1.Amenintarea sa fie savarsita contra unui functionar public care indeplineste

o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat in exercitiul functiunii oripentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii4 4. Aceasta cerinta esentiala estecomuna tuturor ipotezelor de incriminare prevazute in art. 239 C. pen.

Fiecare dintre aceste doua situatii alternative poate realiza cerinta esentiala in continutul laturii obiective.

Cerinta este indeplinita din moment ce functionarul public se afla in exercitiul fiinctiei, indifferent daca actiunea indreptata impotriva sa priveste acte ale functiunii sau fapte de ordin extrafunctional (viata particulars a acestuia, familia etc.).

Pentru existenta cerintei esentiale in cazul faptelor indeplinite in exercitiul functiunii este necesar ca actiunea indreptata contra functionarului public sa priveasca fapte sau acte ce au fost efectuate de acesta in exercitiul functiunii, potrivit atributiilor sale si cu respectarea formelor legale. In cazul in care functionarul public isi depaseste atributiile de serviciu, le incalca ori le exercita abuziv, actele sale nu mai pot fi considerate ca acte ale autoritatii, el situandu-se in asemenea imprejurari, in afara protectiei pe care legea i-o acorda prin dispozitiile din art. 239 C. pen.425

2.Amenintarea sa fie savarsita nemijlocit sau prin mijloace de comunicaredirecta. Asadar, amenintarea poate fi comisa fie nemijlocit, deci in prezentasubiectului pasiv al infractiunii, fie prin mijloace care prin natura lor suntsusceptibile de a realiza un contact direct intre autor si subiectul pasiv (in aceastaipoteza subiectul pasiv este absent). Prezenta subiectului pasiv trebuie sa fieefectiva, reals. Nu s-ar putea concepe, de pilda, un ultraj asupra unei fotografii afunctionarului public ori a unei semnaturi a acestuia.

Amenintarea trebuie sa aiba ca obiect savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare indreptata impotriva functionarului public ultragiat si sa fie de natura sa-1 alarmeze pe acesta.

Mijloacele de comunicare directa sunt acelea care creeaza situatii echivalente prezentei (de ex., comunicarea telefonica, telegrafica, radio, tv, scrisoare, email etc.).

In variantele agravate prevazute in art. 239 alin. (2), (3) si (4) C. pen., elementul material consta in lovirea sau orice alte violente, vatamarea corporala sau vatamarea corporala grava savarsita impotriva persoanei care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat.

Prin urmare, in elementul material al variantelor agravate a ultrajului sunt absorbite faptele de lovire sau alte violente, de vatamare corporala si de vatamare corporala grava care au intelesul aratat in art. 180-182 C. pen. Pentru existenta elementului material al acestor variante sunt indiferente mijloacele si modul in care s-a savarsit actiunea incriminata.

In cazul ultrajului calificat, daca s-a cauzat victimei moartea, fapta nu va constitui infractiune complexa, ca in Codulpenal Carol al II-lea (art. 255), ci vor fi aplicabile regulile generate privind concursul de infractiuni426. In sustinerea acestui punct de vedere,

3

Virgil Ramureanu a aratat ca solutia care se impune este cea a concursului ideal intre ultraj si lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte, deoarece prin aceeasi activitate materials s-au produs urmari diferite, ce au adus atingere unor valori sociale distinct ocrotite de legea penala.

Atunci cand o persoana savarseste cu aceeasi ocazie atat insulte si amenintari, cat si loviri contra unui functionar public aflat in exercitiul functiei, nu i se pot refine in sarcina doua infractiuni de ultraj in concurs, una in forma simpla si alta in forma agravata, ci numai o singura fapta de ultraj, forma calificata absorbind si forma simpla a acestei infractiuni427.

Actele de agresiune indreptate impotriva unui politist aflat in misiunea de a sprijini activitatea executorului judecatoresc, de punere in executare, pe cale silita, a unei hotarari judecatoresti, constituie infractiunea de ultraj. Prin participarea sa la executarea unei hotarari politistul nu-si pierde calitatea de agent al ordinii publice, el nefiind asimilat cu organul de executare a hotararii judecatoresti, in sensul prevederilor art. 271 alin. (1) C. pen.428

Fapta inculpatului, de a aplica o lovitura de cutit in abdomen unui ofiter de politie aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, punandu-i viata in pericol, constituie infractiunea unica de tentativa la omor calificat prevazuta in art. 20 raportat la art. 174 si 175 lit. f) din Codul penal, iar nu doua infractiune distincte, respectiv tentativa la infractiunea de ultraj prevazuta in art. 239 alin. (2) din Codul penal429.

Urmarea imediata consta intr-o stare de pericol pentru autoritatea cu care este investita unitatea din care face parte functionarul public ultragiat.

In afara de urmare imediata, corespunzatoare obiectului ocrotirii penale, fiecare varianta are ca urmare adiacenta si producerea unei vatamari morale sau fizice a subiectului pasiv.

Legatura de cauzalitate intre savarsirea vreuneia dintre actiunile care pot constitui elementul material al infractiunii de ultraj si urmarea imediata trebuie sa existe. Existenta legaturii de cauzalitate este, in general, presupusa fiindca urmarea imediata constdnd intr-o stare de pericol, realizarea elementului material implica, de regula, producerea urmarii imediate.

Latura subiectivaForma de vinovatie. Infractiunea de ultraj se comite intotdeauna cu intentie directa

sau indirecta. Savarsirea faptei din culpa nu este incriminata.Pentru existenta intentiei este necesar ca infractorul sa cunoasca atat situatia

persoanei impotriva careia isi indreapta actiunea sa, cat si imprejurarea ca aceastase afla in exercitiul functiunii, sau ca faptele la care se refera actiunea au fost indeplinite in exercitiul functiunii. Necunoasterea de catre faptuitor a acestor imprejurari, exclude existenta infractiunii de ultraj.

Exista si parerea430 potrivit careia infractiunea de ultraj nu se poate comite decat cu intentie directd, in timp ce alti autori sustin ca forma de vinovatie cu care se poate comite ultrajul este si praeterintentiam.

4

In textul art. 239 C. pen., nu sunt prevazute cerinte esentiale referitoare la mobil sau scop, dar cunoasterea lor este totdeauna utila pentru stabilirea gradului de pericol social concret al faptei comise si la individualizarea judiciara a pedepsei.

Forme. SanctiuniForme. Actiunile care pot constitui elementul material al infractiunii de ultraj sunt

susceptibile de a fi realizate printr-o activitate care se desfasoara in timp si pot parcurge fazele inerente unei astfel de desfasurari: preparare, incercare, consumare, epuizare.

Actele preparatorii posibile la infractiunea de ultraj nu sunt incriminate. Ele pot deveni insa acte de complicitate - in ipoteza savarsirii infractiunii - atunci cand au fost efectuate de o alta persoana decat autorul sau se pot insuma in contributia autorului432.

Tentativa, de asemenea posibila, nu este incriminata.Ultrajul se consuma in momentul in care actiunea incriminata a fost savarsita si a

produs urmarea imediata a infractiunii.Sanctiuni. In varianta tip, infractiunea de ultraj se pedepseste cu inchisoare de la 6

luni la 2 ani sau cu amenda.In varianta agravata prevazuta in alin. (2), pedeapsa prevazuta de lege este

inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.Pedeapsa aplicabila este inchisoarea de la 6 luni la 6 ani, in cazul variantei

prevazute in alin. (3) si inchisoarea de la 3 la 12 ani, in cazul ultrajului prevazut in alin. (4).

Pentru faptele prevazute in alin. (1) - (3), persoana juridica se sanctioneaza cu pedeapsa amenzii cuprinsa intre 5.000 lei si 600.000 lei.

In ipoteza prevazuta in alin. (4), persoana juridica se sanctioneaza cu pedeapsa amenzii cuprinsa intre 10.000 lei si 900.000 lei.

Cazuri speciale de pedepsireLegiuitorul a considerat ca asupra persoanelor ce indeplinesc o functie importanta

de stat ori publica sau care implica exercitiul autoritatii de stat se pot realiza acte indirecte de intimidare, indreptate impotriva sotilor, copiilor ori parintilor. De aceea, legiuitorul a simtit nevoia ca aceste acte sa fie reprimate mai aspru deoarece se ocroteste in acest fel si autoritatea.

Potrivit art. 2391 C. pen., ,,in cazul infractiunilor prevazute in art. 180 - 182, art. 189 si 193, savarsite impotriva sotului, copiilor sau panntilor unui judecator, procuror, politist, jandarm ori militar, in scop de intimidare sau de razbunare pentru acte sau fapte indeplinite in exercitiul functiunii, maximul pedepsei se majoreaza cu 2 ani". Este vorba de infractiunile de loviri sau alte violente, vatamarea corporala, vatamarea corporala grava, lipsirea de libertate in mod ilegal si amenintarea.

Cu privire la intelesul notiunilor de judecator, procuror, politist, jandarm ori militar facem trimitere la cele aratate cu ocazia explicarii elementului circumstantial de agravare al infractiunii de omor, prevazut in art. 176 lit. f) Cod penal.

Top of the Document 5

b. UZURPAREA DE CALITATI OFICIALE

Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic special al infractiunii de uzurpare de calitati oficiale il constituie

acele relatii sociale a caror normals formare si desfasurare sunt asigurate de exercitarea numai de catre cei indreptatiti a calitatilor oficiale.

Calitatile oficiale implica la fel ca si unele functii, prezenta sau exercitiul functiunii, in persoana celui investit cu o calitate oficiala. Aceasta inseamna ca dreptul de a folosi o calitate oficiala si de a indeplini acte legate de acea calitate apartine exclusiv persoanei care este investita cu acea calitate, iar uzurparea acesteia aduce atingere autoritatii respective, tulburand bunul mers al activitatii autoritatilor publice, institutiilor publice sau altor persoane juridice de drept public4 3.

Obiectul material. Infractiunea de uzurpare de calitati oficiale nu are un obiect material.

Subiectii infractiuniiSubiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni poate fi orice persoana

particulars, care indeplineste conditiile generate pentru a rSspunde penal si care foloseste fara drept o calitate oficiala. Aceasta nu exclude ipoteza ca o persoana investita cu o anumita calitate oficiala sa foloseasca fara drept o alta calitate oficiala, si deci sa fie subiect activ nemijlocit al infractiunii in ce priveste aceasta ultima calitate. De asemenea, poate fi autor al acestei infractiuni persoana care continuS sa foloseasca o calitate oficiala, dupS ce a pierdut-o definitiv (prin pensionare, inlocuire, desfacerea contractului de muncS etc.) sau temporar (prin suspendare)434.

Subiect activ al acestei infractiuni poate fi si o persoana juridica, in conditiile si cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen.

Participatia penala este posibila in toate formele sale: coautorat, instigare, complicitate.

Intr-o alta parere435, care a ramas izolata, se considers ca participatia penala este posibila numai sub forma instigarii si a complicitatii.

Subiectul pasiv principal este intotdeauna statul.Subiecti pasivi secundari pot fi unitatile publice aratate la art. 145 C. pen. sau

persoanele prejudiciate prin actele indeplinite de catre autorul infractiunii.

Latura obiectivaElementul material consta in doua actiuni conjugate ce trebuie realizate cumulativ

si anume: actiunea de folosire a unei calitati oficiale si actiunea de indeplinire a vreunui act legat de acea calitate436. Savarsirea acestor doua actiuni este indispensabila pentru existenta elementului material al infractiunii de uzurpare de calitati oficiale.

Daca o persoana foloseste fara drept o calitate oficiala, dar nu indeplineste vreun

6

act legat de acea calitate, fapta nu constituie infractiunea de uzurpare de calitati oficiale437.

Savarsirea infractiunii de uzurpare de calitati oficiale presupune preexistenta unor calitati oficiale, adica a unor functii care sa confere functionarului public care o ocupa, permanent sau temporar, o calitate oficiala.

Prin ,,calitate oficiala" se intelege deci abilitarea legala a unei persoane de a indeplini anumite acte producatoare de consecinte juridice 38.

Dupa alt autor43 , prin ,,calitate oficiala" se intelege aceea pe care o implica exercitarea unei functii sau insarcinari in serviciul unei organizatii de stat sau obstesti.

,,Calitatea oficiala", intr-o alta conceptie440, este acea calitate care da persoanei dreptul de a reprezenta autoritatea de stat si de a actiona in numele acesteia.

In practica judiciara, s-a decis441 ca sintagma ,,calitate oficiala" presupune o functie care, prin natura sa, implica exercitiul autoritatii, adica puterea de a lua dispozitii cu caracter obligatoriu si de a asigura respectarea acestora.

Instanta suprema44 a decis ca oficierea de slujbe religioase de catre o persoana care a pierdut calitatea de preot nu constituie infractiunea prevazuta in art. 240 C. pen., deoarece activitatea preotului nu presupune o calitate oficiala in sensul legii, ci o activitate cu caracter spiritual.

Calitatea oficiala implica deci o anumita competenta functionala: judecatorul, procurorul, organul de cercetare penala, secretarul consiliului judetean sau local, ofiterul starii civile etc.

Prin folosirea unei calitati oficiale se intelege actul prin care faptuitorul isi atribuie o calitate oficiala pe care nu o are sau nu o mai are. Este suficient ca faptuitorul sa-si atribuie calitatea pe care nu o are printr-o simpla afirmatie. Daca faptuitorul recurge la folosirea unor mijloace frauduloase care constituie prin ele insele infractiuni (port nelegal de uniforms, fals in inscrisuri etc.), in sarcina acestuia va fi retinut un concurs de infractiuni. Nu intereseaza pentru existenta infractiunii analizate daca persoana fata de care faptuitorul a folosit fara drept calitatea oficiala a fost sau nu indusa in eroare.

Fara a fi legata de o anumita durata de timp, ,,folosirea" presupune insusirea pe un interval minim de timp necesar indeplinirii celei de a doua actiuni, adica indeplinirea unui act legat de calitatea oficiala uzurpata.

Prin indeplinirea unui act legat de calitatea uzurpata se intelege efectuarea unui act care intra in competenta celui legal investit cu acea calitate (ex. intocmeste un proces-verbal de constatare sau un act de stare civila). Nu intra in categoria acestor acte cele care nu au nici o legatura cu functia uzurpata (de exemplu, furtul savarsit de falsul politist din camera perchezitionata de acesta, in acesta caz existand un concurs de infractiuni).

Nu are importanta - pentru existenta infractiunii - daca actul a fost sau nu indeplinit in formele prevazute de lege, ori daca faptuitorul indeplineste acel act intr-un loc public sau intr-un loc privat.

7

Cerinta esentiala. Cu privire la actiunea de folosire, legea cere pentru intregirea laturii obiective a infractiunii indeplinirea unei anumite cerinte esentiale. Aceasta cerinta esentiala consta in folosirea ,,fara drept" a unei calitati oficiale.

Prin folosirea ,,fara drept" a unei calitati oficiale se intelege insusirea sau atribuirea acesteia fara un titlu legitim (numire, delegare, alegere etc.) sau continuarea folosirii calitatii dupa ce titlul legitim a incetat (iesire la pensie, destituire, revocare).

In cazul simplei depasiri a limitelor competentei ce o confers calitatea oficiala pe care o are faptuitorul, cerinta folosirii fara drept nu va fi indeplinita, fapta constituind eventual un abuz in serviciu443.

Urmarea imediata consta in provocarea unei stari de pericol pentru valoarea sociala a ,,autoritatii" si deci pentru relatiile sociale ce constituie obiectul juridic al infractiunii analizate.

Actele indeplinite de catre faptuitor pot produce si consecinte pagubitoare pentru persoanele juridice (de drept public sau privat) sau fizice. Legea nu conditioneaza insa existenta infractiunii de producerea unui asemenea rezultat, esentiala fiind crearea unei stari de pericol ce se produce prin comiterea actiunilor incriminate444.

Legatura de cauzalitate intre actiunile care constituie elementul material al infractiunii prevazute in art. 240 C. pen. si urmarea imediata trebuie sa existe si rezulta ex re.

Latura subiectivaForma de vinovdtie cu care se poate comite aceasta infractiune este intentia directa

sau indirecta. Intentia priveste elementul material in totalitatea sa, adica cele doua actiuni incriminate. Elementul subiectiv consta deci in vointa si intentia de a efectua atat actiunea de folosire, cat si actiunea de indeplinire. Aceasta dualitate in cuprinsul elementului subiectiv poate exista de la inceput, sau poate aparea ulterior, in timpul actiunii de folosire4 .

Exista intentie cand faptuitorul stia ca isi insuseste pe nedrept o calitate oficiala si ca efectueaza un act legat de aceasta calitate, prevazand acest rezultat, pe care 1-a urmarit (intentie directa), sau 1-a acceptat (intentie indirecta).

Dupa alti autori446, insa, uzurparea de calitati oficiale nu se poate comite decat cu intentie directa.

Nu sunt prevazute cerinte esentiale referitoare la mobil sau scop, dar cunoasterea lor este totdeauna utila pentru individualizarea pedepsei.

Forme. SanctiuniForme. Fiind o infractiune cu executare lenta, uzurparea de calitati oficiale poate fi

realizata printr-o activitate infractionala susceptibila de a parcurge fazele obisnuite ale desfasurarii unei astfel de activitati: acte de pregatire, tentativa, consumare, epuizare.

Actele pregatitoare sunt posibile, dar nu sunt incriminate. In cazul cand fapta a fost savarsita, aceste acte effectuate de altcineva decat autorul, pot deveni acte de complicitate anterioara.

8

Tentativa neterminata este posibila, dar nu este incriminata si implicit pedepsita.Uzurparea de calitati oficiale este o infractiune formala care se consumd in

momentul in care au fost savarsite cele doua actiuni care constituie elementul material si s-a produs urmarea imediata, adica crearea starii de pericol pentru valoarea sociala a autoritatii si pentru relatiile sociale ocrotite. Pana in acest moment, indiferent cat timp o persoana s-a folosit de o calitate oficiala pe care nu o avea, daca nu a trecut la indeplinirea vreunui act legat de acea calitate, fapta se gaseste in stare de tentativa, care nu este incriminata44 .

Actiunea de folosire de calitati oficiale, urmata sau insotita de actiunea de indeplinire a unor acte legate de acea calitate, poate continua si dupa momentul consumativ, prin repetarea activitatii infractionale in baza rezolutiei unice. In acest caz, infractiunea se va epuiza odata cu indeplinirea ultimului act, ca urmare a folosirii unei calitati oficiale.

Sanctiuni. Uzurparea de calitati oficiale, comisa de o persoana fizica, se pedepseste cu inchisoare 6 luni la 3 ani.

Persoana juridica va fi sanctionata cu amenda intre 5.000 lei si 600.000 lei, potrivit art. 71l alin. (2) C. pen.

Top of the Document

c. SUSTRAGEREA SAU DISTRUGEREA DE INSCRISURI

Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic special al sustragerii sau distrugerii de inscrisuri consta in acele

relatii sociale a caror formare si desfasurare sunt asigurate prin apararea autoritatii impotriva faptelor care pun in primejdie securitatea inscrisurilor sidocumentelor aflate in pastrarea sau detinerea unei autoritati publice, institutii publice sau alte persoane juridice de drept public.

Obiectul material al primei variante a infractiunii va fi dosarul, registrul, documentul sau orice alt inscris sustras sau distrus, care se afla in pastrarea sau in detinerea unei unitati din cele prevazute in art. 145 C. pen.

Enumerarea facuta in dispozitia din art. 242 C. pen. este cuprinzatoare, iar expresia ,,orice alt inscris" este destul de generals si poate cuprinde orice inscris original sau copie, manuscrise sau imprimate etc., dupa felul activitatii fiecarei institutii de stat ori persoane juridice de drept public.

Sunt indiferente natura, valoarea, eficienta, veridicitatea documentului sau inscrisului sustras sau distrus.

,,Dosarul" este constituit din totalitatea actelor privind aceeasi problema, afacere, persoana etc. (de exemplu, dosarul unei judecatorii privind o anumita pricina, dosarul unei circumscriptii financiare privind situatia unui imobil etc.)460.

Prin ,,registru" se intelege o condica cu un numar de foi, legate sau volante, in care sunt trecute, inregistrate anumite hartii, acte, fapte juridice etc. (de exemplu, registre de

9

intrare si iesire a corespondentei).,,Documentul" constituie un inscris de o valoare deosebita (de exemplu, un act

constitutiv, un tratat, un protocol de colaborare etc.).In sfera notiunii de ,,orice alt inscris" intra inscrisurile care prezinta o valoare

(semnificatie juridica), adica orice declaratie despre un act juridic facuta sau constatata in scris, cum sunt inscrisurile sub semnatura privata sau autentice, scrisorile, procesele verbale etc.

Prin inscrisuri nu se inteleg cele care incorporeaza o valoare materials certa, cum sunt mijloacele de plata straine (in hartie), titlurile de valoare interna (obligatii), monedele de hartie etc., sustragerea sau distrugerea acestora constituind infractiuni contra patrimoniului461.

Inscrisurile eliberate de un organ de urmarire penala, de o instanta de judecata sau de un alt organ de jurisdictie nu pot forma obiectul material al normei de incriminare prevazute in art. 242 C. pen. deoarece sustragerea sau distrugerea acestora constituie o alta infractiune de sine statatoare prevazuta in art. 272 C. pen.

In acelasi sens a decis si instanta suprema462 cand a stabilit ca distrugerea unor procese-verbale de constatare a unui accident rutier si a probelor biologice recoltate pentru analize se incadreaza in prevederile art. 272 C. pen. si nu in cele din art. 242 C. pen.

In varianta prevazuta in art. 242 alin. (2) C. pen., obiectul material va fi un inscris care prezinta o valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau o alta asemenea valoare. Nu intereseaza daca aceste inscrisuri prezinta sau nu mai prezinta vreun interes juridic actual (daca produc sau nu consecinte juridice), ci exclusiv daca prezinta o valoare din cele enumerate in continutul normei de incriminare.

Daca inscrisul distrus din culpa nu prezinta una din valorile enumerate, fapta nu constituie infractiune, ci eventual poate atrage o sanctiune disciplinary a faptuitorului.

Subiectii infractiuniiSubiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii de sustragere sau distrugere de

inscrisuri poate fi orice persoana fizica ce intruneste conditiile generate ale raspunderii penale.

In varianta de tip a incriminarii, participatia penala este posibila in toate formele sale: coautorat, instigare, complicitate.

La savarsirea infractiunii prevazute in alin. (2) este posibila participarea cu intentie a unor alti subiecti activi (participate improprie potrivit dispozitiei din art. 31 C. pen.), situatie in care acestia vor raspunde insa potrivit dispozitiilor din art. 242 alin. (1) sau (2) C. pen., dupa caz.

In varianta agravata prevazuta in alin. (3), sustragerea sau distrugerea de inscrisuri este o infractiune proprie care nu poate fi comisa nemijlocit decat de catre un functionar public in exercitarea atributiilor de serviciu. Functionarul public se afla in exercitiul atributiilor de serviciu atunci cand indeplineste acte legate de aceste atributii. De aici rezulta ca agravanta este aplicabila numai in cazul savarsirii faptei de catre un

10

functionar public care are atributii in legatura cu pastrarea sau detinerea inscrisurilor la care se refera art. 242 C. pen., nu si in cazul savarsirii faptei de catre un functionar public care nu are astfel de atributii463.

Prin ,,functionar public"464, in sensul legii penale - art. 147 alin. (1) C. pen. -, se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 C. pen. (autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public).

Fapta poate fi savarsita de mai multi autori, care au contribuit nemijlocit, in mod simultan (comisie, colectiv, echipa) sau succesiv (verificare, control, aprobare) la comiterea infractiunii in discutie.

Fiind o infractiune cu subiect activ nemijlocit calificat, coautoratul nu este posibil decat daca toti coautorii au calitatea ceruta de lege la data savarsirii faptei. Daca aceasta calitate ceruta de lege pentru autor lipseste, activitatea acelui participant va fi considerate drept complicitate concomitenta la sustragerea sau distrugerea de inscrisuri chiar daca in concret agentul a comis acte de executare nemijlocita a acestei infractiuni.

La savarsirea acestei infractiuni pot contribui insa si alti subiecti activi in afara de autor sau coautori (instigatori, complici). Pentru acesti subiecti nu este necesara calitatea de functionar public.

Subiect activ al infractiunii prevazute in art. 242 C. pen. poate fi si o persoana juridica, in conditiile si cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen.

Subiectul pasiv al faptei penale analizate este organul sau institutia de stat ori persoana juridica de drept public in pastrarea sau in detinerea careia se afla documentul sau inscrisul sustras ori distrus.

Infractiunea de sustragere sau distrugere de inscrisuri poate avea, eventual si un subiect pasiv secundar in situatia in care inscrisul a fost lasat in pastrarea unei unitati din cele aratate in art. 145 C. pen. Acesta va fi persoana (fizica sau juridica) caruia ii apartine inscrisul respectiv.

Latura obiectivaElementul material al acestei infractiuni este diferentiat in functie de ipoteza de

incriminare la care ne raportam.Elemental material al variantei de tip, corespunzatoare denumirii marginale (nomen

juris) a incriminarii, consta in actiunea de sustragere sau in actiunea de distrugere a unui dosar, registru, document sau orice alt inscris.

,,Sustragerea" consta in scoaterea fizica a inscrisului din sfera de stapanire a persoanei in posesia sau detentia careia se afla si trecerea sa in sfera de stapanire a faptaitorului.

Instanta suprema a decis ca, in cadrul unui contract de privatizare, scoaterea din incinta sediului vanzatorului actiunilor a unor documente de catre un delegat al cumparatorului care, potrivit acordului dintre parti, avea dreptul sa le consulte numai

11

la sediul vanzatorului, savarsita dupa rezilierea contractului de vanzare cumparare, constituie infractiunea prevazuta in art. 242 C. pen.465

,,Distrugerea", in sensul art. 242 C. pen., inseamna nimicirea, desfiintarea sau suprimarea unui inscris astfel incat acesta devine total sau partial inutilizabil potrivit destinatiei sale initiate.

Fiind o infractiune cu un continut deschis de incriminare, actiunea de sustragere si de distrugere pot fi savarsite in orice mod si prin orice mijloace.

Distrugerea poate fi totals sau partiala (deteriorare sau aducere in stare de neintrebuintare).

In doctrina466 s-a sustinut, pe drept cuvant, ca legiuitorul nu a inteles sa dea infractiunii un caracter complex, astfel ca in continutul sustragerii sau distrugerii de inscrisuri sa intre ca element constitutiv furtul sau distrugerea deoarece cele doua categorii de infractiuni se exclud una pe alta, obiectul lor material fiind diferit. In timp ce infractiunile de furt sau distrugere se refera la acele inscrisuri care constituie titluri de valoare (moneda de hartie, obligatiuni de stat etc.), infractiunea de sustragere sau distrugere de inscrisuri se refera la celelalte specii de inscrisuri. In sustinerea acestui punct de vedere, s-a mai aratat ca ar fi greu de admis ca infractiunea absorbanta - sustragerea de inscrisuri - sa fie sanctionata mai usor (inchisoare de la 3 luni la 5 ani) decat infractiunea absorbita - furtul (inchisoare de la 1 la 12 ani). In consecinta, fapta concrete va constitui una sau alta din cele doua categorii de infractiuni, in raport de natura inscrisului asupra caruia a purtat actiunea de sustragere sau distrugere. In cazul in care aceeasi actiune de sustragere sau distrugere poarta asupra unor inscrisuri de natura diferita, inclusiv titluri de valoare, va exista un concurs ideal de infractiuni.

In ipoteza de incriminare prevazuta in alin. (2) verbum regens este reprezentat de distrugerea vreunui inscris din cele prevazute in art. 242 alin. (1) C. pen., care prezinta o valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau o alta asemenea valoare, deoarece prin concept sustragerea nu poate fi comisa din culpa.

Distrugerea are acelasi inteles cu eel aratat mai sus.In varianta agravata comuna, elemental material consta alternativ in actiunea de

sustragere sau de distrugere a unui inscris din cele prevazute in alin. (1), ori in actiunea de distrugere a unui inscris ce are o anumita valoare savarsita de un functipnar public, in exercitiul atributiilor de serviciu.

In practica judiciara4 s-a decis ca fapta inculpatalui caruia i s-a prezentat de procuror declaratia pe care a dat-o spre a o semna, de a o mototoli si a o rupe, ascunzand-o si sustinand ca nu corespunde realitatii nu intruneste cerintele existentei infractiunii de sustragere sau distrugere de inscrisuri, deoarece declaratiace i s-a prezentat de procurer nu se incadreaza in categoria ,,alte inscrisuri" pentru ca nu era semnata de el si nu prezenta nici o valoare. Prin urmare, aceasta declaratie nu poate fi asimilata cu nici un inscris.

Cerinte esentiale. In toate cele trei variante ale incriminarii prevazute in art. 242 C. pen., latura obiectiva se intregeste cu anumite cerinte esentiale.

12

1. Astfel, actiunea de sustragere sau actiunea de distrugere trebuie sa seindrepte asupra unor scripte ce se afla in pastrarea ori in detinerea unei unitati dincele prevazute in art. 145 C. pen. (autoritati publice, institutii publice, institutii saualte persoane juridice de interes public).

Prin ,,pastrare" se intelege o detinere in sensul unei detentii precare. Pastrarea are ca substanta a sa caracterul vremelnic, temporar al detinerii inscrisului. Un inscris se afla in ,,detinerea" unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 C. pen., atunci cand aceasta, fiind direct interesata, il poseda in mod definitiv468.

Nu este necesar deci, pentru existenta acestei cerinte esentiale a infractiunii, ca inscrisul sustras sau distrus sa apartina unitatii la care se afla. Acesta poate fi incredintat spre pastrare - cu titlu temporar - unitatii respective.

Dovada ca inscrisul se afla in pastrarea sau in detinerea unei unitati din cele prevazute in art. 145 C. pen. se face cu mentiunile din registrele acesteia (de inregistrare, de arhivare, de grefa etc.).

Nu imports daca in momentul sustragerii sau distrugerii, inscrisul se afla la sediul persoanei juridice de drept public, in afara sediului, intr-un loc destinat arhivei sau in mapa unui functionar public al acestei unitati.

Aceasta cerinta esentiala este comuna tuturor variantelor prevazute in art. 242 C. pen.

2. In ipoteza de incriminare prevazuta in alin. (2) se cere ca actiunea dedistrugere sa priveasca inscrisuri care prezinta o valoare artistica, stiintifica,istorica, arhivistica sau o alta valoare sociala.

Urmarea imediata a infractiunii examinate consta intr-o stare de pericol pentru ,,autoritate", corespunzatoare obiectului ocrotirii penale. Aceasta urmare imediata decurge din rezultatele vatamatoare produse prin savarsirea actiunilor de sustragere sau de distrugere care constituie elementul material al infractiunii.

Rezultatul daunator consta fie in nimicirea, fie in punerea in stare de neintrebuintare, sau in lipsirea unitatilor publice de inscrisurile sau documentele aflate in pastrarea sau detinerea acestora.

Legdtura de cauzalitate intre actiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa existe si aceasta legatura rezulta, in genere, din materialitatea faptelor si nu este nevoie sa fie anume dovedita (ex re).

Latura subiectivaForma de vinovdtie. Din punct de vedere subiectiv, fapta de sustragere sau

distrugere de inscrisuri este incriminata atat in cazul cand este savarsita cu forma de vinovatie intentie, cat si in cazul savarsirii din culpa.

In cazul variantei tip si a variantei agravate corespunzatoare variantei tip, fapta poate fi savarsita numai cu intentie. Intentia poate fi atat directd, cat si indirectd. Nu sunt prevazute cerinte esentiale referitoare la mobil sau scop, dar cunoasterea lor este totdeauna utila pentru stabilirea gradului de pericol social concret al faptei comise si la individualizarea judiciara a pedepsei.

13

Exista si parerea potrivit careia, in modalitatea normativa a sustragerii, infractiunea examinata nu poate fi comisa decat cu intentie directa.

In cazul variantei atenuate si a variantei agravate corespunzatoare acesteia, fapta incriminata nu se poate comite decat din culpa, in ambele sale modalitati: culpa cu previziune §i jam previziune sau simpla.

Forme. SanctiuniForme. Sustragerea sau distrugerea de inscrisuri fiind o infractiune de actiune

(comisiva), realizarea ei este susceptibila de o desfasurare in timp (are un Her criminis), parcurgand toate fazele unei astfel de desfasurari.

Actele preparatorii la fapta intentionata de sustragere sau distrugere de inscrisuri sunt posibile, dar nu sunt incriminate.

Distrugerea de inscrisuri din culpa nu poate avea o faza de pregatire.Cand fapta a fost savarsita, actele preparatorii efectuate de catre alte persoane decat

autorul faptei devin acte de complicitate anterioara daca au contribuit la savarsirea infractiunii.

Tentativa exista atunci cand hotararea de a savarsi actiunea de sustragere sau distrugere a fost pusa in executare, dar aceasta a fost intrerupta sau a ramas fara rezultat.

Distrugerea unor inscrisuri din culpa nu poate avea tentativa fiindca faptele savarsite din culpa nu au tentativa.

Tentativa infractiunii de sustragere sau distrugere de inscrisuri, savarsita cu intentie, este incriminata potrivit dispozitiei exprese din art. 242 alin. (4) C. pen.

In doctrina470, s-a sustinut ca, desi nu este prevazut expres, implicit legiuitorul a inteles sa incrimineze si tentativa variantei agravate a aceleiasi infractiuni intentionate.

Alti autori471 considera insa ca aceasta idee este discutabila, deoarece legea penala este de stricta interpretare, iar principiul legalitatii se opune extinderii incriminarii pe cale de interpretare.

Infractiunea de sustragere sau distrugere de inscrisuri se consuma in momentul in care executarea a fost dusa pana la capat si s-au produs urmarea imediata si rezultatul vatamator, care a contribuit la crearea acestei urmari.

Epuizarea are loc atunci cand fapta a luat forma unei infractiuni continuate si se sfarseste la data realizarii ultimei actiuni.

Sanctiuni. Sustragerea sau distrugerea de inscrisuri in varianta sa simpla se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 5 ani, iar in varianta sa atenuata se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

In varianta agravata comuna, maximul pedepselor prevazute in alin. (1) si (2) se majoreaza cu un an.

Tentativa infractiunii prevazute in alin. (1) se pedepseste.Persoana juridica se sanctioneaza pentru comiterea faptelor prevazute in art. 242 C.

pen. cu amenda cuprinsa intre 5.000 lei si 600.000 lei, in temeiul art. 71 l alin. (2) C. pen. Top of the Document

14

15