UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE ŞTIINłE ECONOMICE

Darie Vergil

AUTOREFERAT AL TEZEI DE DOCTORAT: SpaŃiul concurenŃial al Uniunii

Europene şi impactul lui asupra activităŃii de pază, protecŃie şi securitate în România (în baza datelor din zona

Moldova) COORDONATOR ŞTIINłIFIC:

Profesor universitar, doctor Caraganciu Anatolie

SIBIU 2010

INTRODUCERE

Restructurările care au loc în prezent la nivelul economiei mondiale, adâncirea integrării economice influenŃează considerabil poziŃiile economiilor naŃionale, puterea sau slăbiciunea lor în raport cu celelalte. În acelaşi timp creşte considerabil interesul şi efortul simultan al firmelor naŃionale de a obŃine efecte benefice din implicarea economică internaŃională. Prin urmare, devine din ce în ce mai importantă structurarea unor politici care să integreze în mod coerent coordonatele racordării la economia mondială în procesele de dezvoltare economică la nivelul agenŃilor economici. Capacitatea concurenŃială sau competitivitatea şi este acel reper pe care se bazează puterea şi forŃa economică a agentului economic în condiŃiile unei economii libere de piaŃă, ceea ce, de altfel, determină chiar şi existenŃa lui. Prin urmare, dezvoltarea competitivităŃii devine scopul principal spre care tind toŃi agenŃii economici.

Odată cu declararea intenŃiilor de integrare în economia mondială, România se include în concurenŃa naŃiunilor şi deci se actualizează şi pentru ea, şi pentru firmele naŃionale problema dezvoltării competitivităŃii. Rezolvarea acestei probleme este destul de dificilă reieşind din distorsiunile economice şi sociale care continuă să existe: menŃinerea perceperii concurenŃei într-un stadiu incipient de dezvoltare; implementarea pasivă a strategiilor de concurenŃă, lipsa de informaŃii şi metodologii adecvate de fundamentare a demersurilor strategice.

Actualitatea temei de cercetare. Astfel, multe din abordările existente în literatura economică poartă un caracter fragmentar, neadaptat pentru aplicabilitate în condiŃiile şi în conformitate cu interesele naŃionale. Însă, în condiŃiile contemporane, procesele economice nu pot fi văzute şi înŃelese doar fragmentar, pe componente, ci în complexitate, în unitatea sistematică şi interdependenŃa componentelor.

Unul din acele elemente fundamentale ale economiei de piaŃă este concurenŃa. Reprezentând baza organizării activităŃii economice raŃionale, rolul concurenŃei este în continuă creştere. Procesul este accentuat de cele două importante tendinŃe contemporane – globalizarea şi regionalizarea. În condiŃiile secolului XXI, în urma intensificării schimburilor internaŃionale de mărfuri şi a creşterii rolului societăŃilor transnaŃionale, - procese ce însoŃesc globalizarea, principiile concurenŃei au devenit deosebit de importante. Procesul de regionalizare a cuprins marea majoritate a statelor lumii şi a generat, la rândul său, schimbări în realizarea mecanismului concurenŃei, a funcŃiilor, obiectivelor şi formelor ei de manifestare. Sub influenŃa schimburilor economice la nivelul organizaŃiilor regionale, dar şi a pieŃelor mondiale, concurenŃa şi-a reconfirmat rolul său de forŃă regulatoare decisivă a economiei de piaŃă.

Intensificarea concurenŃei, în rezultatul integrării economice regionale, a condus la amplificarea proceselor de creştere a productivităŃii şi competitivităŃii; diminuarea costurilor şi preŃurilor; intensificarea proceselor de inovare şi cercetare-dezvoltare. Toate acestea, în ansamblu, declanşând accelerarea ritmurilor de creştere economică şi creşterea bunăstării populaŃiei. Actualitatea cercetării efectelor integrării economice regionale asupra concurenŃei este incontestabilă la nivelul tuturor grupurilor regionale, dar cu atât mai pertinentă, în cazul Uniunii Europene, acesta fiind unicul grup regional care a realizat nivelul superior de integrare economică regională. SpaŃiul competitiv - fie naŃional, fie internaŃional – se reprezintă prin strategiile de bază a firmelor concurente. Formarea spaŃiului competitiv internaŃional constă în interacŃiunea diferitelor stiluri şi

modele, care constituie baza internaŃionalizării. InternaŃionalizarea, regionalizarea, mondializarea şi restructurarea pieŃelor mondiale influenŃează considerabil poziŃiile economiilor naŃionale, firmelor concrete. Eforturile firmelor moderne pentru obŃinerea efectelor importante atât pe piaŃa internă, cât şi pe cea internaŃională cresc considerabil. Reperul de bază al puterii şi forŃei a agentului economic este capacitatea concurenŃială sau competitivitatea pentru existenŃă în condiŃiile economiei de piaŃă. Deci dobândirea şi menŃinerea avantajului competitiv, precum şi utilizarea eficientă a factorilor care îl influenŃează, devin scopul principal spre care tind toŃi agenŃii economici.

Putem menŃiona, însă, că studiul concurenŃei pe anumite segmente s-a făcut, până în prezent, în mod fragmentar. Aceasta Ńine de domeniile specifice de activitate economică, cum ar fi activitatea de pază, protecŃie şi securitate. În aceste condiŃii, prezintă interes concretizarea esenŃei şi particularităŃilor actuale ale concurenŃei şi stabilirea premizelor ce ar asigura realizarea în România a unor strategii concurenŃiale moderne.

Nevoia consolidării conŃinutului de idei privind tratarea cât mai completă a efectelor concurenŃei asupra activităŃii economice rezultată al integrării europene argumentată în lucrare prin diversitatea metodelor şi aplicaŃiilor matematice în domeniul strategiilor concurenŃiale a firmelor au determinat scopul şi obiectivul tezei.

Astfel, scopul prezentei lucrări a fost de identificare a rolului procesului integrării europene în modificarea coordonatelor concurenŃiale in economia românească, referindu-ne în principal la aspecte privind implicaŃiile apariŃiei concurenŃilor noi pe piaŃă.

Domeniul de cercetare al tezei constă în identificarea trăsăturilor specifice al concurenŃei în România în urma integrării europene; determinarea modificărilor în spaŃiul concurenŃial naŃional si stabilirea reperelor comportamentului concurenŃial al firmelor româneşti în condiŃiile noi.

Astfel, în funcŃie de scopul enunŃat şi de obiectivele preconizate, lucrarea este structurată în cinci capitole, fiecare tratând conŃinutul de bază al cercetării, respectiv conceptul de concurenŃă, comportament concurenŃial al firmelor, stabilitate concurenŃială, integrare europeană, investiŃie, rolul acestora în asigurarea creşterii economice, teorii privind rolul concurenŃei în economie, argumentând necesitatea integrării rapide prin prisma studiului contextului actual global.

Primul capitol reflectă dimensiunea teoretică al conceptului de concurenŃă. Studiul începe cu reflectarea principalelor etape evolutive în abordarea rolului

concurenŃei în economie. Aici se face o analiză comparativă a teoriilor clasice, ilustrate prin lucrările numeroşilor cercetători vestiŃi, cum ar fi: Smith A., Marshall A., Walras L., Chamberlin E., Robinson J., Hayek F., Schumpeter J. şi alŃii. Se propune o abordare a dimensiunii economice a factorilor care concură la dezvoltarea economică.

Cercetarea debutează cu aspecte generale în abordarea noŃiunii şi funcŃiilor concurenŃei de către cercetători români contemporani., Opiniile anumitor analişti ai procesului de concurenŃă vin să întregească opiniile în susŃinerea avantajelor sau a dezavantajelor create de aceasta. În cadrul acestui subcapitol, găsim referiri la obiectivele şi tipologia concurenŃei la nivel teoretic.

În continuare sunt sintetizate aspectele legate de strategii concurenŃiale în contextul activităŃilor economice, desfăşurate în condiŃiile dominării ofertei bunurilor şi serviciilor asupra cererii solvabile. Prezentarea efectelor economice directe şi indirecte

generate de rivalitate pe pieŃe. Un loc aparte are abordarea relaŃiei concurenŃa – competitivitate, precum şi principiile de asigurare a competitivităŃii naŃiunilor. O atenŃie deosebită, în acest sens, este acordată studiilor economistului Porter M.

Capitolul 2 este destinat abordării diferitor tipuri a concurenŃei de preŃ, precum şi categoriei de stabilitate concurenŃială.

Analiza stării concurenŃiale a întreprinderii pe piaŃă presupune identificarea părŃilor ei puternice şi slabe, precum şi factorilor, care influenŃează asupra formării unei poziŃii concurenŃiale determinate pe piaŃă. Confruntându-se cu concurenŃa internaŃională şi internă firmele trebuie să-şi asigure nivelul competitivităŃii conform mai multor factori. PreŃul este unul dintre factorii cheie ai concurenŃei. Producătorii naŃionali trebuie în primul rând să se preocupe de preŃul de concurenŃă. SituaŃia economică în România modernă este astfel încât consumatorul naŃional, în primul rând, este dispus să cumpere produsul la un preŃ mai atrăgător în alte condiŃii egale, nefiind ispitit de calitatea mai înaltă sau de deservirea post vânzare. Pentru o analiză mai profundă a problemei este raŃional să ne adresăm proceselor şi fenomenelor economiei de piaŃă, care influenŃează asupra competitivităŃii de preŃ. Transformarea formelor şi a metodelor concurenŃei de preŃ este prezentată în lucrare prin diferite abordări de clasificare şi tipologie.

Lucrarea evoluează cu abordarea concepŃiei economice de strategie concurenŃială. M.Porter menŃionează, că esenŃa strategiei constă în crearea unei poziŃii unice şi eficiente a întreprinderii pe piaŃă pe calea alegerii tipurilor de activitate, care diferă de concurenŃi (fie se îndeplinesc prin alte metode). În perioada producŃiei de masă a bunurilor un mai mare succes obŃinea acel producător care reuşea să economisească la capitolul cheltuieli ale producŃiei şi comercializării şi în acest fel putea să vândă mărfurile sale la preŃuri joase. Concentrarea pieŃei, dezvoltarea noilor sectoare, crearea noilor tipuri de producŃie au ridicat cultura consumatorului. Cererea a început în mod semnificativ să ia în consideraŃie necesităŃile individuale. S-au ridicat cerinŃele nu doar pentru calitate, dar şi pentru nivelul de deservire al consumatorilor. În acelaşi timp conform documentelor cercetării efectuate în Europa cele mai mari griji pentru managerii de marketing erau generate de preŃuri (4,2 era după sistemul de 5 puncte, inclusiv la produsele de consum – 4,2, la produsele industriale – 4,4 puncte, la servicii – 3,7 puncte)1.

Este cercetată problema stabilităŃii concurenŃiale a firmei şi căile de asigurare a ei. Stabilitatea firmei reprezintă capacitatea ei în calitate de persoană juridică de a realiza o reproducere extinsă fără înrăutăŃirea parametrilor stării capitalului, personalului, interdependenŃei cu mediul înconjurător, lichidităŃii, poziŃiei pe piaŃă.

În tabelul 1 sunt utilizate următoarele semnificaŃii:

• - stabilitatea dezvoltării;

• - stabilitatea regresului;

• - stabilitatea calmului;

1 Niveau et dispersion des prix dans l’Union Européenne. Economie européenne. Commission européenne, direction générale des

affaires économiques et financières.// Supplément A: analyses économiques, Commission Européenne, nr. 7, iulie 2001, p. 13.

• - poziŃia incertitudinii;

• - stabilitatea dezvoltării extensive;

• - stabilitatea dezvoltării intensive;

• - stabilitatea regresului intensiv;

• - stabilitatea regresului extensiv.

Matricea caracteristicilor cantitativ-calitative ale dinamicii

stabilităŃii companiei

Tabelul 1

Parametrii calitativi

se îmbunătăŃesc constanŃi se înrăutăŃesc

cresc

constanŃi

Para

met

rii

cant

itat

ivi

se reduc

Se presupune de a diferenŃia trei tipuri de stabilitate fundamentală: stabilitatea calmului, stabilitatea creşterii (dezvoltării) şi stabilitatea regresului. Acesta rezultă din tabelul reprezentat mai sus.

Tipul stabilităŃii companiei se poate transforma şi poate trece dintr-o formă în alta.

ApariŃia afacerii şi dezvoltarea ei are loc în condiŃiile stabilităŃii creşterii. În continuare

începe perioada, care se caracterizează ca stabilitatea calmului, deşi continuitatea ei poate

fi şi destul de nesemnificativă. După aceea sunt posibile două variante: după prima de la

stabilitatea calmului compania din nou se întoarce la stabilitatea creşterii; după a doua –

după perioada, ce se caracterizează prin stabilitatea calmului are loc trecerea la regres.

Dinamica stabilităŃii companiei este reprezentată în Figura 1.

În Figura 1 sectorul OA corespunde perioadei, care se caracterizează prin

stabilitatea creşterii, sectorul AB – stabilitatea calmlui, iar după punctul B linea OAB se

dublează, iar segmentul BC semnidică iarăşi creşterea, segmentul BD – regresul. După

cum se observă din grafic, devierea , ceea ce trebuie de luat în

considerare pentru alegerea momentului reglementării poziŃiei afacerii. Este clar că în

momentul 3 eforturile vor fi mult mai mici decât în momentul 4.

Figura 1. Comportamentul stabil al companiei

Analiza formală efectuată arată importanŃa prognozării comportamentului

stabilităŃii companiei pentru luarea măsurilor adecvate în timpul potrivit pentru

intensificarea tendinŃelor progresive şi a factorilor corespunzători.

Determinarea dinamicii şi tipului de stabilitate necesită evaluări. La baza

oricăror evaluări stă conceptul criteriului, sau măsura, cu ajutorul căreia se stabileşte

suficienŃa, corespunderea poziŃiei de fapt a afacerilor cu cel aşteptat.

Aplicabil stabilităŃii companiei sunt posibile două abordări pentru determinarea

criteriului: primul dintre ei se bazează pe strategia decisă a companiei, un fel de

indicator agregat al activităŃii (noi utilizăm prezentarea lui în formă de ). Minimizând

abaterile totale de la traiectoria ce corespunde acestei strategii, noi am obŃinut stabilitatea

maximă şi aceasta poate fi stabilitatea creşterii sau stabilitatea calmului. Este posibil ca o

astfel de abordare să fie aplicabilă, dacă este conştinet luat cursul spre reducerea sau

abandonarea afacerii. În descrierea formalizată aceasta arată în felul următor:

,

Unde: t= 1.....T – punctele calculului paramentrilor în momentul de timp t

corespunzător traiectoriilor strategice şi efective.

În model diferenŃa se aplică în valoarea efectivă, formula asigurând

calculul valorii aditive în interiorul perioadei. Practic expresia dată semnifică necesitatea

de a îndeplini cât mai precis programele planificate.

A doua abordare constă în evaluarea tipului stabilităŃii. În acest caz este posibilă

utilizarea metodologiei prezentate mai devreme.

Presupunem următoarea situaŃie. Compania, care produce un anumit bun, satisface

cererea consumatorilor. Nu există alŃi producători de bunuri de acelaşi tip, care ar

concura-o. Activitatea ei viabilă în sfera producŃiei şi a vânzării produsului depinde, în

mare, de factorii interni, precum calificarea personalului, echipamentul tehnic, activitatea

publicitară.

Luând decizii pentru menŃinerea stării stabile, compania poate să aleagă de

exemplu calea perfecŃionării calităŃii produsului sau schimbării structurii forŃei de muncă,

reducând cheltuielile pentru salariu, organizând producŃia unui nou produs cu

caracteristici funcŃionale mult mai bune faŃă de cele vechi.

SituaŃia se schimbă în mod radical dacă pe piaŃă apar două sau mai multe

companii producătoare de produs uniform. Se poate de imaginat câŃiva producători mari.

FaŃă lor stă sarcina firească de asigurare, cu eforturi comune sau acŃionând independent, a

existenŃei viabile.

Astfel de pieŃe se formalizează în formă de joacă fără înŃelegeri cu numărul final de participanŃi, pe care se obişnuieşte de a-i numi agenŃi economici sau jucători.

În capitolul 3 se face referire la impactul economic al aderării României în structurile europene, a modului în care aderarea a adus o serie de beneficii, dar implicit şi de costuri, manifestate atât pe termen scurt şi mediu, cât şi pe termen lung.

Politica Uniunii Europene în domeniul concurenŃei permite dezvoltarea unui cadru regulamentar în care guvernele pot menŃine şi stimula concurenŃa mărind performanŃele economice. Ea se bazează pe concepŃia că pieŃele unei concurenŃe nestingherite sunt cele mai potrivite şi capabile să asigure bunăstarea populaŃiei. În consecinŃă, politica de concurenŃă vizează limitarea, controlarea, chiar interzicerea comportamentelor întreprinderilor care dăunează libera manifestare a forŃelor concurenŃei. Companiile sau firmele având comportamente de cartel sunt primele vizate prin politica de concurenŃă.

RaŃiunea principală a politicii în domeniul concurenŃei este determinată de faptul, în mod natural, în piaŃă trebuie create condiŃii pentru funcŃionarea normală a mecanismelor concurenŃei. Sunt necesare intervenŃii din afară, care să asigure o evoluŃie corespunzătoare a forŃelor concurenŃiale. Forma actuală a politicii europene de concurenŃă reprezintă rezultatul sinergic al convergenŃei dintre dinamica internă a politicii şi existenŃa unor factori exogeni, de natură politică, economică sau instituŃională.

Politica în domeniul concurenŃei a asigurat şi asigură un echilibru între dinamica pieŃei interne a fiecărui stat membru şi piaŃa unică. Astfel, în domeniul pieŃei interne politica concurenŃei are ca obiectiv eliminarea tuturor barierelor din calea liberei circulaŃii. Eliminarea deciziilor şi comportamentelor care ar urmări protejarea pieŃei şi a firmelor naŃionale în detrimentul liberei desfăşurări a forŃelor concurenŃei. Ea urmăreşte înfăptuirea următoarelor obiective: creşterea bunăstării consumatorilor prin îmbunătăŃirea performanŃelor economice; protejarea firmelor mici şi mijlocii; integrarea pieŃelor naŃionale ale statelor într-o piaŃă unică a comunităŃi europene.

Protejarea concurenŃei efective în cadrul pieŃei europene are la bază trei obiective: ridicarea calităŃii produselor şi serviciilor oferite consumatorilor; stabilirea nivelurilor reale ale preŃurilor; eliminarea întreprinderilor care nu au capacitatea de a se adapta la cerinŃele mediului. Odată cu iniŃierea şi întărirea integrării economice, firmele au fost supuse unei concurenŃe care devenea tot mai acerbă, din cauza expunerii acestora nu numai concurenŃei din partea firmelor naŃionale, dar şi celor din întreaga comunitate integrată.

Efectele integrării regionale asupra concurenŃei se situează, cu precădere, în trei domenii: diminuarea costurilor obŃinute pe bază de exploatare a avantajelor comparative, a economiilor de scară şi a celor bazate pe acumularea experienŃei obŃinute ca rezultat al creşterii volumului de producŃie şi a proceselor de restructurare intra- şi inter-economice; presiunea concurenŃială asupra preŃurilor conduce la reducerea marjei preŃ-cost şi incită firmele să aprofundeze eficienŃa tehnică, minimizând costurile pentru a păstra marjele; concurenŃa intensă are efecte nu numai asupra preŃurilor, firmele fiind instigate să-şi amelioreze organizarea, calitatea şi varietatea produselor şi, în special, să inoveze atât în domeniul producŃiei (tehnologiei folosite), cât şi în domeniul produselor (crearea de noi produse).

Instrumentele politicii concurenŃiale europene pentru atingerea obiectivelor de bază sunt menite să asigure: obstrucŃionarea întreprinderilor să stabilească în mod artificial, prin acorduri, repartiŃia pieŃelor; interzicerea efectuării unor puternice concentrări ale puterii economice, care pot conduce la abuzuri de poziŃie dominantă, prejudiciind interesele altor întreprinderi, dar mai ales a intereselor consumatorilor; menŃinerea pluralităŃii centrelor de decizie economică, în scopul prezentării loialităŃii

concurenŃei şi fluidităŃii pieŃelor; împiedicarea acordării de ajutoare publice naŃionale întreprinderilor care perturbă concurenŃa pe piaŃa unică.

Produsele cu care penetrează Ńările nou-aderate piaŃa UE au o cerere relativ mică pe piaŃa europeană, ceea ce denotă o discordanŃă între ceea ce exportă aceste Ńări şi ceea ce reprezintă o cerere semnificativă pe piaŃa europeană. S-a constatat o intensificare a concurenŃei inter-sectoriale pe pieŃele terŃe între noile Ńări aderente şi Ńările UE-15. Astfel, UE-15 s-a dovedit a fi principalul concurent al noilor membri: mai mult de 61% din concurenŃa înfruntată de noii membri pe pieŃele terŃe provenea din Ńările membre UE-15.2

Politicile comunitare în domeniul concurenŃei relevă o tendinŃă contradictorie: pe de o parte, concentrarea producŃiei şi a capitalului ridică nivelul de raŃionalitate şi eficacitate prin mărirea dimensiunilor întreprinderilor, stimulând procesul de scădere a preŃurilor, iar pe de altă parte, concentrarea producŃiei şi a capitalului conduce la deteriorarea climatului concurenŃial, stimulând procesul de creştere a preŃurilor.

Capitolul 4 se referă la cercetarea teoretică întreprinsă de autor privind rolul activităŃii de pază, protecŃie şi securitate în societate. Paza si protecŃia sunt activităŃi desfăşurate prin forŃe si mijloace specifice, in scopul asigurării siguranŃei obiectivelor, bunurilor si valorilor împotriva oricăror acŃiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existenŃa materiala a acestora, precum si a protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viaŃa, integritatea fizica sau sănătatea. SiguranŃa, protejarea valorilor, transportul cu utilaje specializate al banilor, intervenŃie rapidă în cazul unor infracŃiuni.

Securitatea privată este o activitate cu o lungă istorie în spate, atât pe plan internaŃional, cât şi în România, cunoscând o dezvoltare rapidă în ultimele 2-3 decenii. Începând cu sfârşitul anilor ’70, în Ńările occidentale, în special în spaŃiul anglo-saxon, serviciile de securitate privată, prin instalarea de sisteme de securitate şi servicii prestate de agenŃi de securitate, au devenit din ce în ce mai solicitate. Datorită acestor factori s-a format o piaŃă consistentă; au apărut şi s-au dezvoltat mari corporaŃii în domeniu, investindu-se mijloace considerabile în cercetarea şi dezvoltarea de noi echipamente, tehnologii şi servicii. În ultimii ani securitatea privată a trecut de la stadiul de activitate economică neesenŃială, de mică importanŃă, la stadiul de adevărată industrie la scară planetară.

Cauzele care au încurajat această dezvoltare galopantă într-o perioadă relativ scurtă sunt multiple. Literatura de specialitate menŃionează deficitul de capabilitate al structurilor poliŃieneşti şi creşterea ratei criminalităŃii. În condiŃiile de faŃă, tot mai multe resurse trebuie să fie alocate către combaterea criminalităŃii, a crimei organizate şi terorismului, care reprezintă mari pericole sociale. Însă cea mai importantă contribuŃie la creşterea spectaculoasă a industriei securităŃii private este atribuită dezvoltării, fără precedent, a proprietăŃii private, atât în Ńările dezvoltate, dar şi în Ńările în curs de dezvoltare. În principal, creşterea proprietăŃii private are la bază procesul de privatizare accelerată, care a avut loc în anii ’80 în unele Ńări occidentale şi în Ńările fostului lagăr socialist după schimbarea în anii ’90 a regimului politic.

În legătură cu fenomenul dezvoltării proprietăŃii private este menŃionată apariŃia şi proliferarea „spaŃiilor private la scară mare”, cum sunt denumite generic spaŃiile comerciale de dimensiuni mari (supermarket-urile şi mall-urile). Ele având statut de

2 Portrait of the European Union, Eurostat, European Commission, Luxembourg, 2009, pp. 5-29.

proprietate privată sunt practic spaŃii deschise publicului larg şi problematica de securitate generată de această situaŃie este deosebit de complexă. În această categorie se pot încadra stadioanele şi alte locaŃii private în care au loc manifestări sau evenimente publice la care se creează aglomerări de persoane. Evident, acest surplus de proprietate privată a creat o cerere masivă pentru servicii de securitate, cerere pe care structurile poliŃieneşti de stat nu o puteau satisface şi care, în mod firesc, a fost acoperită de un număr mare de furnizori de securitate privată. Creşterea nevoii de servicii de securitate s-a manifestat nu numai din punct de vedere cantitativ, ci şi în planul complexităŃii, la care serviciile de securitate trebuie să răspundă. Complexitatea este determinată de particularităŃile şi specificul fiecărui client în parte, riscurilor cu care societăŃile de pază şi de protecŃie se confruntă. În acest context, industria de securitate privată a trebuit să se dovedească aptă şi să facă faŃă acestei cereri complexe, de aici o mare versatilitate a acestei industrii care a dezvoltat o varietate largă de servicii şi produse furnizate atât de firme mono-specializate, cât şi de companii cu un grad mare de diversificare.

În legătură cu varietatea de servicii şi produse de securitate sau combinaŃii ale acestora, furnizorii de securitate sunt împărŃiŃi în mod tradiŃional în două mari categorii: firmele care furnizează servicii de securitate bazate pe resurse umane (denumite firme de pază sau guarding) şi companiile care livrează tehnologie de securitate.

Această segregare se fundamentează nu numai pe diferenŃa dintre produsele sau serviciile livrate, ci şi pe competenŃele şi calificările diferite reclamate de cele două domenii distincte ale industriei de securitate privată. În cazul firmelor de pază, competenŃele esenŃiale Ńin în special de managementul resurselor umane, de planificare şi organizare a operaŃiunilor şi proceselor. Totodată, Ńinem să menŃionăm că activitate de furnizare a tehnologiilor de securitate se bazează în special pe competenŃe tehnico-inginereşti, pe cunoştinŃe de proiectare şi managementul proiectelor.

În general aceste două categorii de servicii nu sunt neapărat concurente, în cele mai multe cazuri sunt complementare. Practic e vorba de o paradigmă operaŃională, în care firmele de tehnică de securitate furnizează componenta de protecŃie, detecŃie, alarmare, în timp ce firmele de pază asigură operarea şi reacŃia. Clasificarea firmelor de pază şi de tehnică de securitate bazată pe criteriul tipului de serviciu oferit şi în subsidiar pe competenŃele de bază este utilă în mare măsură în planul reglementării legale a domeniului, nu este întotdeauna şi relevantă, mai ales din punctul de vedere al utilizatorului final. Sunt câteva argumente care susŃin această lipsă de relevanŃă în ceea ce priveşte apartenenŃa unui furnizor de securitate.

Este bine cunoscut faptul că există o tendinŃă naturală a pieŃei să favorizeze furnizorii de tip „one stop shop”. Cu alte cuvinte utilizatorii serviciilor de securitate sunt tentaŃi să achiziŃioneze toate produse şi serviciile de la un singur furnizor în loc să apeleze la diferiŃi furnizori, specializaŃi în domeniul dat. Această preferinŃă a pieŃei către firme de tip „one stop shop” este confirmată şi de faptul că un număr semnificativ de firme de securitate specializate exclusiv pe servicii de guarding şi-au constituit de-a lungul timpului şi structuri tehnice apte să ofere concomitent cu serviciile umane şi tehnologia de securitate, ceea ce duce la o creştere a eficacităŃii. De asemenea, sunt şi firme axate pe tehnologii care şi-au dezvoltat capabilităŃi de servicii complementare de guarding. Totodată se pot cita şi exemple contrare, de firme integrate care au ajuns să-şi externalizeze structura de pază şi cea tehnică pentru a obŃine o concentrare a afacerii şi un grad înalt de specializare. Dar aceste aşa-zise contraexemple trebuie înŃelese strict în

acest context, al dorinŃei de a obŃine beneficii strategico-operaŃionale, aceste „reorganizări” nefiind nişte separări de facto. Mai ales că în cele mai multe cazuri avem de-a face cu sinergii operaŃionale menŃinute sau chiar dezvoltate între noile entităŃi apărute ca urmare a unor astfel de măsuri, entităŃi care de altfel au şi acŃionariate comune.

În prezent, la nivelul marilor corporaŃii, o importanŃă deosebită a căpătat funcŃiunea de management al securităŃii corelat cu managementul riscului, reieşind din creşterea cererii pe piaŃa de securitate de produse sau servicii distincte către soluŃiile de securitate integrate. Astfel, această situaŃie stimulează apariŃia şi dezvoltarea unui alt tip de furnizori de securitate, aşa numitele firme integratoare, firme care nu mai furnizează separat doar servicii de pază sau sisteme de securitate electronică, ci oferă soluŃii bazate pe integrarea tehnicii şi diverselor tipuri de echipamente de securitate în sisteme complexe în care factorul uman este un element important. Abordarea „integraŃionistă” are şi un fundament teoretic destul de solid. Fondatorul conceptului „prevenŃie situaŃională”, criminologul britanic Ronald Clarke3, consideră că riscul generat de activităŃile infracŃionale poate fi redus doar printr-o abordare holistică ce trebuie să aibă în vedere cinci direcŃii principale de acŃiune şi douăzeci şi cinci de categorii de acŃiuni. Aceste acŃiuni se referă la utilizarea sistematică şi echilibrată a tuturor tipurilor cunoscute de echipamente şi servicii de securitate, începând cu protecŃia fizico-mecanică, echipamente electronice de securitate, supravegherea şi intervenŃia agenŃilor de securitate, luarea unor măsuri procedural-operaŃionale şi, nu în ultimul rând, derularea activităŃi cu caracter educativ-pregătitor destinat creşterii capacităŃii de alertă şi reacŃie a personalului potenŃial expus la riscul generat de activităŃile infracŃionale.

Pentru a prezenta structura activităŃii unei astfel de firme, în funcŃie de tipul de serviciu prestat, s-a efectuat studiul pieŃei serviciilor de pază şi protecŃie în baza chestionării firmelor de profil din zona Moldova. Cum se observă din figura 2, ponderea majoră aparŃine serviciilor oferite persoanelor juridice – 46% şi celor fizice – 30%, iar asigurarea securităŃii valorilor transportate şi alte tipuri de activităŃi sunt prezente mai puŃin în portofoliul activităŃilor firmelor respective. MenŃionăm că în cazul deservirii băncilor, pentru asigurarea securităŃii, este necesar un nivel înalt de dotare tehnică şi profesională.

Analiza legii ce reglementează serviciile privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecŃia persoanelor (Legea nr. 333/2003) ne permite să concluzionăm că direcŃia prioritară profilactică o au toate tipurile principale de servicii de pază:

1. Serviciile de pază a obiectivelor, bunurilor, valorilor şi consultanŃă; 2. Serviciile de pază a transporturilor de bunuri şi valori şi consultanŃă; 3. Serviciile de gardă de corp şi consultanŃă în domeniu.

3 J.M. Clark, „Toward a Concept of Workable Competition”, în American Economic Review Journal, vol. XXX, nr. 2, 1940, p. 122-137

Figura 2. Structura activităŃii împotriva infracŃionalităŃii

a societăŃilor prestatoare de servicii de pază

Sursa: Elaborat de autor O parte importantă a serviciilor de pază este orientată către preîntâmpinarea

furturilor bunurilor din avutul societăŃilor comerciale (peste 40%) sau din avutul persoanelor fizice (peste 30%). Luând în considerare că activitatea de pază constituie mai mult de 2/3 din volumul întregii activităŃi prestate de societăŃile de paza şi protecŃie (vezi figura 3), trebuie să înŃelegem rolul important pe care îl au aceste societăŃi în preîntâmpinarea fenomenului infracŃional şi importanŃa pe care o au în această activitate profilactică.

Figura 3. Repartizarea întreprinderilor în raport cu volumele funcŃiilor

îndeplinite de ele de detectivi privaŃi şi de pază, în %

Sursa: Elaborat de autor

Un rol major le revine întreprinderilor private de protecŃie şi de pază în sistemul

subiecŃilor specializaŃi în preîntâmpinarea crimelor. Unele date indică spectrul larg şi nivelat al activităŃii lor împotriva criminalităŃii. În figura 4. sunt prezentate activităŃi ale clienŃilor societăŃilor de pază şi de protecŃie. Cota considerabilă a clienŃilor societăŃilor de pază şi de protecŃie aparŃine băncilor, întreprinderilor financiare non-bancare şi

societăŃilor de asigurare şi constituie 15%, iar cota majoră de 28% întreprinderilor comerciale.

Figura 4.. Repartizarea pe activităŃi a clienŃilor societăŃilor

private de protecŃie şi de pază

Sursa: Elaborat de autor

Cifrele statistice privind indicii valorici ai cifrei de afaceri pentru serviciile de protecŃie arată o creştere importantă odată cu aderarea României la Uniunea Europeana. Conform Institutului NaŃional de Statistică, aceşti indici sunt4:

Dinamica indicilor valorici ai cifrei de afaceri pentru serviciile de protecŃie (2005 - 100%)

Tabelul 2.

Lun

a

Ianu

arie

Febr

uari

e

Mar

tie

Apr

ilie

Mai

Iuni

e

Iuli

e

Aug

ust

Sept

embr

ie

Oct

ombr

ie

Noi

embr

ie

Dec

embr

ie

2000 12,2 14,2 13,5 13,7 13,7 14.2 15.0 17.4 18.2 18.7 15.4 16.6 2003 44,6 45,3 67,7 50,9 49,7 75.5 48.1 37.3 49.1 38.6 39.5 85.1 2007 144,

2 146,2

161,3

160,8

169,1

168.2

178.2

184.0

180.4

187.6

190.1

198.4

Sursa: Elaborat de autor

4 http://www.insse.ro/cms/files/arhiva_buletine2009/bsi_unicat.pdf

PiaŃa este în accelerată creştere, având în vedere că foarte multe dintre societăŃile nou-deschise încheie contracte cu diferite firme de monitorizare, protecŃie şi pază pentru siguranŃa sediului sau sediilor de lucru. În al doilea rând, toate clădirile de birouri, hipermarketurile, depozitele sau fabricile au nevoie de pază, ceea ce face ca firmele de acest gen să prospere. Apoi, mai există transporturile speciale de valori, comandate de bănci, muzee sau Trezorerie, care se fac cu maşini speciale şi care, de asemenea, sunt foarte bine plătite.

Cifra de afaceri realizată în 2009 de companiile cu activităŃi ce se înscriu în cod CAEN 746 va fi comunicată abia la sfârşitul lunii octombrie 2010. În decembrie 2007, valoarea acestui indicator calculat de Institutul NaŃional de Statistică era de 7.558,3 milioane ROL, ceea ce, exprimat în euro la cursul mediu din acea perioadă, ar reprezenta circa 186 milioane. Anul următor, piaŃa a crescut cu o medie de 10%, dar leul s-a apreciat cam cu acelaşi procent, cursul euro căzând de la o medie anuală de 40.532 lei în 2004 la 36.234 lei în 2005. Se poate spune, aşadar, că în 2005 valoarea consolidată în euro a fost de circa 190 de milioane. În 2006, companiile au mai înregistrat creşteri de circa 20%.

Lucrarea abordează spaŃiul concurenŃial al firmelor de pază şi protecŃie din România după aderarea la Uniunea Europeană. De remarcat este si faptul ca, la nivelul Uniunii Europene, pentru cele 27 de state membre exista tot atâtea legi care guvernează aceste servicii, ele neavând în comun decât faptul ca asigura protecŃia persoanelor sau a bunurilor. Totuşi, pana pe 28 decembrie 2010, Consiliul Europei are obligaŃia sa examineze piaŃa europeana de profil si sa elaboreze un proiect de armonizare din punct de vedere legislativ al acestei activităŃi.

Capitolul 5 abordează legăturile firmă-piaŃă-concurenŃă în domeniul activităŃii de pază, protecŃie şi securitate. CondiŃia de bază pentru apariŃia situaŃiilor de concurenŃă pe piaŃă este depăşirea nivelului de oferte asupra cererii. Oferta unui set de mărfuri substituibile se poate calcula în felul următor:

Unde: Pij – preŃul produsul de tip i la firma j în perioada de referinŃă; Vij – cantitatea produsului de tip i vândut de către firma j în perioada de referinŃă; Kri – rata de creştere a pieŃei; m – sortimentul produselor substituibile oferite pe piaŃă; n – numărul firmelor concurente. Cererea pe piaŃă depinde de volumul cererii solvabile a consumătorilor, preferinŃe,

rata inflaŃiei etc.

Unde: Si

0 – volumul vânzărilor produsului i (în unităŃi naturale) în perioada de referinŃă; Pi(t), Pi0 – preŃul produsului i în perioada de referinŃă şi de pronostic; D(t), D0 – veniturile consumatorilor în perioada de referinŃă şi de pronostic; a – coeficientul de elasticitate a preŃurilor; b – coeficientul de elasticitate a veniturilor; K – rata inflaŃiei;

di – modificarea cotei de piaŃă a produsului i; Kri – rata de creştere a pieŃei. Aşadar, condiŃia pentru apariŃia concurenŃei între firme producătoare de produse

substituibile apare astfel: Qi > Si

În teoria avantajelor concurenŃiale, estimarea nivelului concurenŃei este reflectată de un set de indicatori de concentrare5:

• coeficientul de concentrare; • coeficientul lui Herfindal-Hirşman; • coeficientul de entropie; • coeficientul de concentrare relativă; • coeficientul lui Gine; • coeficientul lui Lind; • coeficientul de variaŃie. ToŃi aceşti indicatori sunt asemănători. Noi propunem o formulă simplă de calcu-

lare a coeficientului de concentrare, ce caracterizează cota pe piaŃă a celor mai mari producători.

Unde: CRi – indicele de concentrare pentru un număr de k vânzători, %; Si – cota vânzărilor producătorului i în volumul total al pieŃei, %; k – numărul producătorilor luaŃi în calcul pentru determinarea coeficientului. Dacă nivelul concentrării este sub 45%, iar barierele de intrare pe piaŃă sunt

permisibile, piaŃa poate fi considerată una de concurenŃă. În acest caz, parametrii pieŃei sunt determinaŃi de cerere şi ofertă, dar nu şi de comportamentul concurenŃelor.

Dacă nivelul concentrării este înalt, 45-70%, intrările pe piaŃă sunt îngreunate. A fost propus modificarea schemei lui M. Porter6 a celor cinci forte ale

concurentei şi precizat opt forŃe ale luptei concurenŃiale: 1. Creşterea numărului de firme concurente comparabile ca potenŃial. Faptul că

multe firme dispun de un potenŃial comparabil le permite să concureze cu şanse relativ egale. DiferenŃierea firmelor conduce la apariŃia firmelor dominante;

2. Dinamica cererii. Creşterea lentă a cererii, de regulă, intensifică lupta concurenŃială. Invers, când piaŃa se extinde intensiv, rivalitatea scade;

3. Aplicarea instrumentelor de stimulare a volumului vânzărilor. Rivalitatea concurenŃială e mai înaltă când se aplică diferite metode de mărire a nivelului vânzărilor;

4. Nivelul diferenŃierii produsului. Rivalitatea creşte dacă produsele concurenŃilor nu sunt diferenŃiate. Eforturile firmei pentru diferenŃierea produsului conduc la încercările de discreditare, precum şi la modernizarea produsului de către firmele concurente;

5. EficienŃa manevrelor strategice. Manevrele strategice eficiente sunt preferate pentru copierea de către firmele concurente. Cu cât e mai mare perioada de păstrare a originalităŃii manevrei strategice, cu atât mai mare este efectul;

5 F. Sherer, D. Ross, Structura pieŃelor ramurare, 1998, p. 497. 6 Michael E. Porter. Avantajul concurenŃial. - Bucureşti, Ed. Teora, 2001. – 221-226 p.

6. ConcurenŃa se acutizează când părăsirea afacerii costă mai mult decât continuarea ei. Acest lucru este determinat de nivelul barierelor de ieşire de pe piaŃă;

7. Lupta se acutizează în raport direct cu nivelul de diferenŃiere între firmele concurente. Ne referim la diferenŃierea strategiilor, priorităŃilor, resurselor şi Ńărilor de origine;

8. Lupta se acutizează când companiile puternice din alte domenii de activitate cumpără firme slabe de pe piaŃă şi întreprind măsuri agresive, susŃinute financiar, pentru a introduce concurentul nou în rândul liderului.

Analiză situatiei concurentiale se referă la opt atribute principale ale fiecărui concurent şi al pieŃii:

• Creşterea numărului de firme concurente comparabile ca potenŃial. Aici este important ca aceste firme să acopere o parte considerabilă a pieŃii – peste 80%. Noi propunem aplicarea coeficientului de concentrare din subcapitolul 5.3;

• Dinamica cererii. Estimarea eventualelor tendinŃe în comportamentul consuma-torilor necesită aplicarea analizei macroeconomice. Este necesar să determinăm dinamica veniturilor diferitelor pături ale societăŃii Ńinând cont de modificările structurale în cerere;

• Aplicarea instrumentelor de stimulare. EvidenŃierea şi analiza tuturor încercărilor de stimulare a vânzărilor din partea concurenŃilor: acŃiuni publicitare, implicarea mass-media, acŃiuni promoŃionale etc.;

• Nivelul diferenŃierii produsului. În cadrul activităŃii de pază şi protecŃie, produsul nu este diferenŃiat. Respectiv, nivelul rivalităŃii este înalt;

• EficienŃa manevrelor strategice. Manevrele strategice în domeniul pazei şi protecŃiei Ńin, de obicei, de accesul la tehnologii şi aparataj modern. Copierea acestor acŃiuni necesită timp, fapt ce permite liderului menŃinerea unui avantaj relativ durabil;

• Nivelul barierelor de ieşire de pe piaŃă. Barierele de ieşire de pe piaŃă sunt determinate de condiŃiile rezilierii contractelor de deservire a clienŃilor şi folosire a capitalului împrumutat. În acest sens, nivelul barierelor necesită o documentare suplimentară;

• DiferenŃierea strategiilor, priorităŃilor, resurselor şi Ńărilor de origine. În această zonă se manifestă o intensificare a concurenŃei, determinate de intrarea pe piaŃă a firmelor rivale din spaŃiul european;

• Introducerea concurentul nou în rândul liderilor. Acest factor, la fel ca şi precedentul şi din acelaşi considerente, contribuie la intensificarea concurenŃei.

Unul dintre primele rezultate ale anulării barierelor şi liberalizării aplicate la crearea pieŃei unice este presiunea asupra preŃurilor, consecinŃă directă a intensificării concurenŃei pe pieŃe7. Această presiune, pe de o parte, provoacă scăderea preŃurilor la mărfuri, prin diminuarea costurilor totale şi marginale, în sensul diminuării ratei profitabilităŃii. AfirmaŃia noastră se bazează pe aceea că, în urma deschiderii pieŃelor naŃionale concurenŃei comunitare, firmele naŃionale, pentru a-şi menŃine sau mări competitivitatea, recurg la diminuarea preŃurilor pentru a le alinia la preŃurile practicate de concurenŃii comunitari (dacă acestea sunt mai mari). Astfel, activarea mecanismului concurenŃei, ca rezultat al integrării pieŃelor, duce la minimizarea diferenŃei dintre costuri şi preŃ, adică se obŃine o mai bună alocare a resurselor. Pe de altă parte, firmele cu scopul

7 M. Emerson, La nouvelle économie européenne, Une évaluation par la Commission de la CE des effets

économiques de l’achèvement du marché intérieur, Ed. Ouvertures Economiques, Paris, 1992, pp. 137-213.

de a păstra/câştiga clientelă recurg la strategia „concurenŃă prin preŃ”, care presupune diminuarea preŃurilor şi prestarea tehnologiilor performante. Pe lângă aceste două tendinŃe, în studii recente, efectuate la cererea Comisiei Europene, s-a mai demonstrat legat de concurenŃa potenŃială, reprezentată, în special, prin libera intrare pe piaŃă, că joacă un rol cel puŃin la fel de important ca structura propriu-zisă a pieŃelor. În această privinŃă, s-a stabilit efectul disciplinar al concurenŃei potenŃiale provenite din importuri asupra diferenŃei relative dintre preŃ şi cost unitar (Zimmerman, 1987).

În această abordare, firmele naŃionale se confruntă cu o ofertă din import perfect elastică. Această ofertă va disciplina firmele autohtone care se presupune că deŃin putere de monopol. Efectul concurenŃial va varia totuşi în intensitate, după nivelul costurilor marginale autohtone, care reflectă gradul de eficienŃă a producătorilor autohtoni. Pentru un cost marginal MC1 şi un preŃ mondial (care include costurile barierelor tarifare şi netarifare) Pw, firma, deŃinând putere de monopol, va produce o cantitate q1, pentru care Pw este egal cu costul său marginal. Cantitatea importată este q2. Dacă costul său marginal este MC2, reflectând o eficienŃă sporită, firma va beneficia de un preŃ superior costului său marginal, dar nu va putea exploata cu desăvârşire poziŃia sa. Numai la costul marginal MC3 piaŃa autohtonă este în întregime protejată. În acelaşi fel, cu cât barierele tarifare şi netarifare vor fi mai scăzute, cu atât nivelul preŃului Pw va fi mai mic şi cu atât mai mică va fi diferenŃa dintre preŃ şi costul marginal autohton. Pe baza figurii 5.3, efectul aşteptat al înfăptuirii integrării pieŃelor interioare ale UE se dublează: pe de o parte, o scădere a preŃului, iar pe de altă parte, o scădere eventuală al costurilor marginale autohtone, exprimând dorinŃa firmelor autohtone de a nu-şi pierde piaŃa lor8.

PreŃ MC1

MC2 MC3

P

w

Cererea

autohtonă

0 q1

q2 MR CantităŃi

Figura 5. Efectele concurenŃei din importuri asupra preŃului şi costului9

În general, unele Ńări, când evaluează viabilitatea concurenŃei interioare, cal-culează un indicator, numit rata de penetrare a importurilor, care, de fapt, reprezintă expunerea concurenŃei.

8 Emerson, M., La nouvelle économie européenne. Une évaluation par la Commission de la CE des effets

économiques de l’achèvement du marché intérieur, Ed. Ouvertures Economiques, Paris ,1992, pp. 137-213.

9 Ibidem, p. 173.

Cererea autohtonă sub influenŃa presiunii concurenŃiale din exterior. Acest indicator se determină ca raport procentual al importurilor din volumul cererii interne:

IP = (Importuri / Cererea internă) * 100% Unde: Cererea internă = ProducŃia Internă – Exporturi + Importuri; IP – rata de penetrare a importurilor. Prin urmare, situaŃia concurenŃei dintr-o Ńară poate depinde şi de presiunea

concurenŃială exterioară. În cazul importurilor de servicii de pază şi protecŃie, sunt prezente unele

caracteristici, specifice doar acestui domeniu. Aici se practică o concurenŃă neloială de preŃ ce determină existenŃa unor preŃuri extrem de joase pe piaŃă. PreŃuri care nu acoperă cheltuielile reale pentru asigurarea serviciilor calitative, implicând aplicarea schemelor economiei subterane. Din acest motiv, importurile în acest domeniu induc majorarea preŃurilor pe piaŃă, argumentată de ridicarea nivelului VUP, oferit de firmele străine.

Exemplificarea metodei propuse in lucrare in calitate de studiu de caz este prezentat un algoritm de analiză a situaŃiei de concurenŃă a firmei. Algoritmul este aplicat la studiul de caz, referitor la firma „Molid Total-security”.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI 1) În urma cercetărilor efectuate am constatat că, în condiŃiile globalizării şi

integrării economice regionale, concurenŃa şi-a însuşit o serie de caracteristici noi: a) concurenŃa contemporană are un caracter „mai activ”; determinat de

diversitatea aplicării diferitelor strategii de atac-apărare, aplicarea negocierilor, expresia acŃiunilor de conflict sau cooperare;

b) concurenŃa prin preŃ cedează întâietatea concurenŃei prin calitate (produs); c) concurenŃa se desfăşoară între un număr restrâns de firme de dimensiuni

inegale, în concurenŃa contemporană predominând pieŃele oligopoliste; d) concurenŃa modernă creează bariere la intrare în ramură (limitând numărul de

concurenŃi potenŃiali). 2) Studiind evoluŃia concurenŃei, determinată de mediul economic contemporan,

rezultă o detaşare de conceptul de „absolut concurenŃial”, care coincide cu situaŃia de piaŃă caracterizată de prezenŃa unui număr mare de ofertanŃi independenŃi (condiŃia de atomicitate), conceptul de „piaŃă concurenŃială” fiind înlocuit prin conceptul de „piaŃă contestabilă” care „absoarbe” structura de piaŃă monopolistă. Concomitent, procesul concurenŃial este evaluat în funcŃie de rolul concurenŃei potenŃiale. Astfel, analiza structurilor pieŃei cedează locul studierii posibilităŃilor de intrare şi ieşire pe piaŃă. Prin urmare, concentrarea industrială, adică absenŃa concurenŃei, nu mai este incompatibilă cu contestabilitatea pieŃelor.

3) Examinând tendinŃa de globalizare a vieŃii economice contemporane, am ajuns la concluzia că regulile de funcŃionare a principiilor concurenŃei libere s-au schimbat, determinate de:

a) sporirea competitivităŃii firmelor; b) diversificarea strategiilor de luptă concurenŃială; c) slăbirea capacităŃii de intervenŃie a statelor. Totodată, la elaborarea cadrului normativ al statelor, în politica lor internaŃională, am identificat două soluŃii: 1) subordonarea libertăŃii în jocul concurenŃial al agenŃilor economici privaŃi şi publici

pentru respectarea bunăstării comune, implicând intervenŃia statului în elaborarea unui cadru legislativ restrictiv; 2) autodisciplină şi stabilirea de coduri de conduită (soft low) pentru gestionarea riscurilor sistemice legate de libertatea necontrolată. În acest context, am ajuns la concluzia că, în primul model se înscrie politica dusă de Ńările Uniunii Europene, bazată pe intervenŃia mai restrictivă a statului în ceea ce priveşte politica concurenŃei, iar al doilea model este practicat în majoritatea Ńărilor lumii, inclusiv SUA, model ce păstrează tradiŃiile liberalismului economic. łările în tranziŃie, care tind să se integreze în Uniunea Europeană, deja, au început să-şi structureze politica internă după modelul european, bazându-se pe cele două coordonate - cooperarea internaŃională şi libertatea pieŃelor în detrimentul suveranităŃii statului.

4) Procesele de integrare regională au avut o influenŃă decisivă asupra schimbării caracterului concurenŃei. În urma studiului efectuat, concluzionez că, odată cu evoluarea gradului de integrare economica, în cadrul economiilor statelor membre se produc schimbări majore, acestea contribuind substanŃial la schimbarea cantitativă şi calitativă a subiecŃilor pieŃei, care constituie nucleul procesului concurenŃial. Cercetând efectele integrării asupra mediului concurenŃial, am constat că acestea au un caracter dublu: a) static şi b) dinamic.

a) Efectele statice derivă din alocarea mult mai eficientă a resurselor într-un spaŃiu comunitar, care nu mai este fragmentat de prezenŃa barierelor tarifare şi netarifare; care privesc atât valorificarea economiilor de scară cu un impact direct asupra reducerii costurilor şi indirect asupra stimulării specializării intra-industriale, cât şi convergenŃa preŃurilor comunitare, ameliorarea eficienŃei interne, toate împreună producând efectul de diminuare a preŃurilor.

b) Efectele dinamice, după părerea noastră mult mai importante, generate de liberalizarea fluxurilor de mărfuri, servicii, capital şi forŃă de muncă, provoacă stimularea inovaŃiilor şi a cercetării-dezvoltării. Totodată, ca urmare a cercetării relaŃiei dintre structura de piaŃă şi inovaŃie, am stabilit că structura optimă a pieŃei, din punct de vedere al inovaŃiei, ar trebui să favorizeze rivalitatea strategică între un număr limitat de firme. Acest prag optim depinde, în mare măsură, de apartenenŃa la ramura/sectorul de activitate.

5) Principala pârghie de reglementare a mediului concurenŃial este politica concurenŃială. Scopul economic al politicii concurenŃiale este tridimensional: eficienŃă economică, bunăstarea consumatorilor şi concurenŃă inter-firme. Rezultatele cercetărilor ne permit să afirmăm că, pentru a crea condiŃii optime de dezvoltare a mediului concurenŃial, este necesară adoptarea unei politici concurenŃiale flexibile, care ar Ńine cont atât de bunăstarea consumatorilor, cât şi de eficienŃa economică a firmelor.

6) Liberalizarea schimburilor internaŃionale şi a globalizării strategiilor firmelor pot deveni o provocare pentru politicile concurenŃiale contemporane. Sfera de acŃiune a companiilor multinaŃionale transformă problema competiŃiei într-o dimensiune globală. Prin urmare, elaborarea unui cadru internaŃional de politică concurenŃială devine din ce în ce mai necesară. Această necesitate este demonstrată şi de eforturile susŃinute ale comunităŃii internaŃionale de a elabora norme internaŃionale de reglementare a concurenŃei. În acest sens, considerăm că, la elaborarea lui, ar trebui: să se definească foarte clar concept de concurenŃă; să se aplice principii de transparenŃă, nediscriminare, corectitudine; să se aplice un tratament special şi diferenŃiat Ńărilor în curs de dezvoltare

şi Ńărilor în tranziŃie; să se acorde asistenŃa tehnică Ńărilor în tranziŃie şi în curs de dezvoltare pentru întărirea instituŃiilor din domeniul concurenŃei.

Concluzii la nivel de firmă Principala preocupare a oricărei firme, trebuie să fie aceea de a ocupa o poziŃie cât

mai puternică pe matricea clientului. Această poziŃie trebuie să fie valabilă pentru produsele şi pentru pieŃele sale din prezent şi trebuie să se bazeze pe competenŃele legate de eficacitatea şi eficienŃa costurilor din matricea producătorului. Dacă, la un moment dat, acest lucru se dovedeşte a fi imposibil, trebuie luate în considerare operaŃiuni mai riscante, cum ar fi, orientarea spre alte pieŃe, spre alte produse, sau chiar schimbarea atât a pieŃelor cât şi a produselor oferite. Această reorientare însă, implică riscuri mari, deoarece înseamnă intrarea pe teritorii noi, necunoscute producătorului nostru.

În cazul în care firma optează către o reorientare, trebuie avută în vedere posibilitatea ca aceasta să se facă fie prin dezvoltare internă, fie prin alianŃă sau prin achiziŃie. În afara dezvoltării interne, ambele cazuri implică lipsa de familiarizare şi creşte riscurile firmei. Atunci când opŃiunile identificate au fost analizate şi comparate, alegerea finală va fi făcută prin clasificarea acestor opŃiuni, pe criteriile adecvării, fezabilităŃii şi acceptabilităŃii. OpŃiunea pe care firma o va alege trebuie să aibă un punctaj suficient de bun pentru fiecare criteriu în parte.

Lucrarea de faŃă susŃine că atât termenul pieŃei cât şi cel al resurselor, puşi în ecuaŃie, sunt relevanŃi pentru obŃinerea unui avantaj competitiv durabil. El arată, însă, că dezvoltarea unui set de competenŃe de esenŃă absolut specific firmei şi urzit în textura sa, care să corespundă unei ocazii de piaŃă, are mult mai multe şanse să conducă la obŃinerea unui avantaj competitiv durabil şi la profituri peste medie decât o abordare strategică focalizată în primul rând pe identificarea unei nevoi de piaŃă şi apoi pregătirile de a răspunde nevoii astfel identificate, fără a acorda atenŃie necesităŃii de a dezvolta abilităŃile firmei în timp.

Teoria ″analizei strategice a sectorului şi a concurenŃei″ sau teoria potenŃialului sectorului de activitate sugerează că toate posibilităŃile importante de profil rezultă dinspre piaŃă. Cheia succesului este deci identificarea unui domeniu atractiv în care să concurăm. Teoria ″resurselor strategice″ susŃine, dimpotrivă, că puterea de a câştiga profituri peste medie stă în mâinile firmei şi în capacitatea sa de a-şi dezvolta competenŃe unice şi inimitabile pe care să le direcŃioneze apoi către piaŃa corespunzătoare.

Cercetarea surselor locale şi străine despre problemele elaborării strategiei organizaŃiei a permis autorului de a formula abordarea teoretică spre formarea strategiei concurenŃei firmei, bazată pe asigurarea avantajelor sale competitive în condiŃiile pieŃei. Procedura asigurării avantajelor competitive, propusă de autor, include: identificarea surselor avantajelor competitive; determinarea posibilităŃilor de realizare a avantajelor competitive în baza determinării: a) poziŃiilor concurenŃiale; b) posibilităŃilor de resurse; identificarea motivelor şi tipurilor de comportament a întreprinderii – concurenŃilor; realizarea strategiei de concurenŃă.

Cercetarea surselor teoretice, precum şi starea mediului concurenŃial pe pieŃele serviciilor de pază Ńi protecŃie au permis autorului de a identifica trăsăturile de formare a strategiei concurenŃei firmei:

1. Este determinat conceptul strategiei de concurenŃă a firmei, precum şi este reflectat rolul concurenŃei în sistemul general al strategiei firmei;

2. Sunt arătate regularităŃile de realizare a strategiei de concurenŃă a firmei, care constau în instabilitatea mediului de piaŃă;

3. Sunt analizate abordările şi clasificările existente în literatura economică ale strategiei de concurenŃă a firmei şi este argumentată alegerea clasificării strategiei de concurenŃă;

4. Sunt argumentate criteriile şi factorii de elaborare a strategiei de concurenŃă.

Propunem, în continuare, enumerarea contribuŃiilor ştiinŃifice ale autorului, care pretind să conŃină o latură inovaŃională:

A fost efectuată o analiză comparativă a teoriei concurenŃei, care a permis evidenŃierea etapelor evolutive în dezvoltarea ei cu determinarea contribuŃiei marilor cercetători economişti;

A fost propusă o tipologie vastă a modelelor, obiectivelor, funcŃiilor şi strategiilor de concurenŃă;

Au fost evidenŃiaŃi factorii interni şi externi ai concurenŃei de preŃ, precum şi influenŃa ponderată al fiecărui factor;

A fost elaborată şi prezentată în lucrare schema modulelor de elaborare a strategiei concurenŃiale;

A fost elaborat şi prezentat în lucrare algoritmul, etapele şi acŃiunile de bază pentru elaborarea politicii şi strategiei de preŃ;

A fost propus conceptul stabilităŃii concurenŃiale a firmei şi căile de asigurare a ei; Au fost determinate efectele integrării economice regionale asupra concurenŃei,

exemplificate de cazul integrării europene; A fost examinat rolul activităŃii de pază, protecŃie şi securitate pentru societate; A fost examinat şi propus în lucrare complexul de coordonate ale activităŃii de

paza, protecŃie şi securitate în Moldova; A fost propusă o abordare formală, matematică a principalelor caracteristici ale

pieŃii concurenŃiale; A fost efectuată o analiză a efectelor importurilor asupra concurenŃei; A fost elaborat un studiu de caz de comportament concurenŃial (Firma de pază şi

protecŃie Molid Total Security). Aprobarea principalelor rezultate ale cercetării. Participarea la conferinŃe:

1. ConferinŃa ŞtiinŃifică InternaŃională EdiŃia a II-a „Creşterea economică în condiŃiile internaŃionalizării” organizată Institutul de Economie, FinanŃe şi Statistică al Academiei de ŞtiinŃe a Moldovei , 4-5 septembrie Chişinău 2007

2. ConferinŃa ŞtiinŃifică InternaŃională „Creşterea Economică în CondiŃiile InternaŃionalizării, EdiŃia a III-a organizată Institutul de Economie, FinanŃe şi Statistică, 4-5 septembrie Chişinău 2008

3. ConferinŃa ŞtiinŃifică InternaŃională a Tinerilor Cercetători EdiŃia I-a „Cercetarea Economică a Tinerilor SavanŃi în CondiŃiile Edificării SocietăŃii Bazate pe Cunoaştere„ organizat de Institutul de Economie , FinanŃe şi Statistică al Academiei de ŞtiinŃifice a Moldovei 27 iunie 2008

4. ConferinŃa ŞtiinŃifică – Practica InternaŃională a Tinerilor Cercetători „Dezvoltarea Economiei Bazată pe Cunoaştere” organizată de Institutul InternaŃional de Management „ IMI NOVA” Chişinău 12 iunie 2010

Publicarea materialelor cercetării: 1. Activitatea firmei in spaŃiul concurenŃial format coautor Mirela Chiriac în

materialele celei de a-II-a ConferinŃă ŞtiinŃifică InternaŃională „CREŞTEREA ECONOMICĂ ÎN CONDIłIILE INTERNAłIONALIZĂRII” pag. 309-312 publicaŃie tiparită de Institutul de Economie , FinanŃe şi Statistică al Academiei de ŞtiinŃe a Moldovei 2007 total pagini 364

2. Impactul evaziunii fiscale asupra mediului concurenŃial şi al celui investiŃional , coautor Ion Iachim pag. 87-97 Revista Economică ediŃie suplimentară decembrie 2008 vol- II , total pag. 188 , Editura Institutului de Economie , FinanŃe şi Statistică al Academiei de ŞtiinŃe a Moldovei, Sibiu-Chişinău, 2008

3. ConsideraŃii privind particularităŃile impozitelor indirecte în diferite Ńări , coautor Ion Echim , în materialele a primei ediŃii a ConferinŃei ŞtiinŃifice InternaŃionale a Tinerilor Cercetători „ Cercetarea Economică a Tinerilor SavanŃi În CondiŃiile Edificării SocietăŃii Bazate pe Cunoaştere” pag. 481-486 editată de Institutul de Economie , FinanŃe şi Statistică al Academiei de ŞtiinŃe a Moldovei total pag. 566

4. The Impact of the European Integration Process on Competition în materialele ConferinŃei ŞtiinŃifici-Practica InternaŃională a Tinerilor Cercetători „ Dezvoltarea Economiei Bazată pe Cunoaştere” pag 19 – 22 publicată de Institutul InternaŃional de Management al „IMI- NOVA „ Chişinău 12 iunie 2010 total pag .198

5. Delivering low prices selective competitive struggle the case study company Molid Total Security pag 27-35 Materialele mesei rotunde organizată de AgenŃia NaŃională de ProtecŃie a ConcurenŃei din Republica Moldova august 2010 total pag 112 , Editura Pim, Iasi, 2010