Autobiografia Unui Yoghin - Cap 2 - Moartea Mamei Si Amuleta Mistica

7/29/2019 Autobiografia Unui Yoghin - Cap 2 - Moartea Mamei Si Amuleta Mistica

1/6

Autobiografia unui yoghin - de Paramhansa Yogananda

2013 DC = 313 Dwapara

Cap.2 Moartea Mamei si amuleta mistica

continuare de la Cap.1 Parintii mei si copilaria

Cea mai mare dorinta a mamei a fost casatoria fratelui meu maimare. Ah, cand voi privi chipul sotiei lui Ananta, voi gasi paradisu

pe acest Pamant! Am auzit-o frecvent pe Mama exprimand prin

aceste cuvinte credinta ei puternica, tipic indiana, in continuitate

familiei.

Aveam cam unsprezece ani cand Ananta s-a logodit. Mama era la

Calcutta, supraveghind cu bucurie pregatirile de nunta. Numai Ta

si cu mine ramaseseram acasa in Bareilly, in nordul Indiei, unde

Tata fusese transferat dupa doi ani petrecuti in Lahore.

Eu fusesem martor inainte la splendoarea riturilor nuptiale pentr

cele doua surori mai mari ale mele, Roma si Uma; insa pentru

Ananta, fiind fiul cel mai mare, planurile erau cu adevarat

elaborate. Mama intampina numeroase rude care ajungeau zilnic la

Calcutta din locuri indepartate. Ea i-a cazat confortabil intr-o casa mare, nou cumparata, de la

numarul 50 al strazii Amherst. Totul era pregatit delicatesurile pentru petrecere, tronul viu

impodobit pe care Fratele urma sa fie purtat la casa viitoarei mirese, sirurile de lumini colorate,

enormii elefanti si camile din carton, orchestrele: cea engleza, cea scotiana si cea indiana,

animatori profesionisti, preotii pentru ritualurile antice.

Tata si cu mine, pregatiti de sarbatoare, planificam sa ne alaturam familiei la timp pentru

ceremonie. Insa cu putin timp inainte de marea zi, am avut o viziune de rau augur.

Era miezul noptii in Bareilly. Pe cand dormeam langa Tata pe veranda bungaloului nostru, am fost

trezit de o fluturare neobisnuita a plasei de tantari de deasupra patului. Perdelele delicate s-au

dat deoparte si am vazut silueta iubita a mamei mele.

- Trezeste-l pe tatal tau! Vocea ei era doar o soapta. Luati primul tren, la ora patru dimineata.

Grabiti-va spre Calcutta daca vreti sa ma mai vedeti! Silueta fantomatica a disparut.

- Tata, Tata! Mama e pe moarte! Panica din tonul meu l-a trezit imediat. I-am spus printre suspinevestile fatale.

- Nu lua in seama halucinatia asta. Asa cum facea de obicei intr-o situatie noua, Tata a negat asa

ii era felul. Mama ta are o sanatate excelenta. Daca cumva primim vreo veste proasta, o sa plecam

maine.

- Nu o sa-ti ierti niciodata faptul ca nu am plecat acum! Si suferinta m-a facut sa adaug cu

amaraciune: Si nici eu nu te voi ierta vreodata!

articol preluat de pe Dwapara Sat Sangha - o confrerie spirituala din Dwapara Yuga (Epoca Electricitatii)
http://dwaparasatsangha.wordpress.com/autobiografia-unui-yoghin/http://dwaparasatsangha.wordpress.com/http://dwaparasatsangha.wordpress.com/http://dwaparasatsangha.wordpress.com/autobiografia-unui-yoghin/


2/6

Dimineata trista a venit cu cuvinte explicite: Mama grav bolnava; casatoria amanata; veniti

imediat.

Tata si cu mine am plecat in graba. Unul din unchii mei ne-a intampinat pe drum, la un punct de

transfer. Un tren se indrepta spre noi ca un tunet, apropiindu-se tot mai mult vazand cu ochii. Din

tumultul meu interior, s-a ridicat o hotarare brusca de a ma arunca pe sinele de cale ferata. Ma

simteam deja lipsit de mama si nu puteam suporta o lume brusc golita de sens. Imi iubeam Mama c

pe cel mai drag prieten din lume. Ochii ei negri mangaietori fusesera refugiul meu cel mai sigur

fata de tragediile marunte ale copilariei.

- Mai traieste? m-am oprit eu pentru o ultima intrebare pusa unchiului meu.

- Sigur ca traieste! Mi-a cititimediat disperarea de pe chip. Insa eu nu prea l-am crezut.

Cand am ajuns la casa noastra din Calcutta, n-am facut decat sa ma confrunt cu misterul izbitor a

mortii. M-am prabusit intr-o stare aproape fara viata. Au trecut ani pana sa-mi patrunda in inima

vreo umbra de reconciliere. Luand cu asalt chiar portile cerurilor, plansetele mele au chemat-o in

cele din urma pe Mama Divina. Cuvintele Ei au adus vindecarea indelung asteptata ranilor mele

deschise:

Eu sunt cea care a vegheat asupra ta, viata dupa viata, sub forma tandretii multor mame! Afla in

privirea Mea cei doi ochi negri, frumosii ochi pierduti, pe care tu ii cauti!

Tata si cu mine ne-am intors la Bareilly curand dupa ritualurile de crematie ale celei prea-iubite. I

fiecare dimineata devreme faceam un pelerinaj memorial induiosator la un copac mare de sheoli

care umbrea pajistea neteda, verde-aurie, din fata bungaloului nostru. In momente poetice ma

gandeam ca florile albe de sheolise asterneau pline de devotiune deasupra altarului de iarba.

Amestecand lacrimile cu roua, observam adesea o lumina neobisnuita, ca din alta lume, care emana

din aureola rasaritului. Accese intense de dor de Dumnezeu ma luau cu asalt. Ma simteam puternic

atras de Muntii Himalaya.Unul din verii mei, proaspat intors dupa o perioada de calatorii in inaltimile sfinte, ne-a vizitat la

Bareilly. Ascultam cu nesat povestirile lui despre salasul yoghinilor si swamisilor01din muntii inalti

- Sa fugim in Himalaya. Sugestia mea facuta intr-o zi lui Dwarka Prasad, tanarul fiu al

proprietarului nostru din Bareilly, a cazut in urechi insensibile. El a destainuit planul meu fratelui

meu mai mare, care tocmai sosise ca sa-l vada pe Tata. In loc sa rada calm de acest plan nerealist

al unui baietel, Ananta s-a pornit sa ma ridiculizeze.

- Unde-ti este roba portocalie? Nu poti fi un Swami fara ea!

Insa eu eram in mod inexplicabil entuziasmat de cuvintele lui. Ele imi aduceau o imagine clara a meca si calugar colindand prin India. Probabil ca mi-au trezit amintiri dintr-o viata anterioara; oricum

am inceput sa vad cu ce naturalete purtam vesmantul acelui ordin monastic fondat in vremurile de

demult.

Stand intr-o dimineata la taclale cu Dwarka, am simtit o iubire de Dumnezeu coborand cu o forta

de avalansa. Tovarasul meu era doar partial atent la elocventa care a urmat, insa eu eram in

intregime concentrat asupra a ceea ce auzeam in interiorul meu.

http://dwaparasatsangha.wordpress.com/http://dwaparasatsangha.wordpress.com/


3/6

In dupa-amiaza aceea, am fugit catre Naini Tal de la poalele muntilor Himalaya. Ananta m-a

urmarit cu tenacitate; din pacate, am fost fortat sa ma intorc la Bareilly. Singurul pelerinaj care

imi era permis era cel obisnuit pana la copacul de sheoli. Inima mea plangea dupa cele doua Mame

pierdute, cea umana si cea divina.

Ruptura lasata in tesatura familiei de moartea Mamei era ireparabila. Tata nu s-a mai recasatorit

niciodata in decursul celor aproape patruzeci de ani cat i-au mai ramas de trait. Asumandu-si rolu

dificil de Tata-Mama pentru mica sa turma, a devenit simtitor mai tandru, mai abordabil. Cu calm

intelepciune, el a rezolvat diferitele probleme ale familiei. Dupa orele de program la birou, seretragea ca un ermit in celula camerei sale, practicand Kriya Yoga intr-o dulce serenitate. Mult

dupa moartea Mamei, am incercat sa angajez o sora medicala englezoaica ca sa aiba grija de

maruntisurile care ar fi facut viata parintelui meu mai confortabila. Insa Tata a scuturat din cap.

Mama mea O discipola a lui Lahiri Mahasaya- Serviciile facute mie s-au incheiat odata cu mama ta. Ochii lui priveau in departare plini de

devotiune pe viata. Nu voi accepta ingrijirile nici unei alte femei.

La paisprezece luni dupa moartea Mamei, am aflat ca imi lasase un mesaj important. Ananta era

prezent la capataiul ei in momentul mortii si ii notase cuvintele. Desi ea ceruse ca dezvaluirea sa-m

fie facuta intr-un an, fratele meu a tras de timp. El urma sa plece curand din Bareilly spre

Calcutta, pentru a se casatori cu fata pe care Mama i-o alesese02. Intr-o seara m-a chemat langa

el.

- Mukunda, am ezitat sa-ti dau vesti ciudate. Tonul lui Ananta avea o nota de resemnare. M-amtemut sa nu-ti aprind dorinta de a pleca de acasa. Insa tu oricum esti plin de fervoare divina. Can

te-am prins de curand din drumul tau spre Muntii Himalaya, am ajuns la o hotarare clara. Nu

trebuie sa mai aman implinirea promisiunii mele solemne. Fratele meu mi-a inmanat o cutiuta mica

a transmis mesajul Mamei.

Fie ca aceste cuvinte sa fie binecuvantarea mea finala, iubitul meu fiu Mukunda! spusese Mama.



4/6

A sosit ceasul cand trebuie sa relatez cateva evenimente exceptionale care au urmat nasterii

tale. Ti-am aflat pentru prima oara calea destinului atunci cand nu erai decat un prunc in bratele

mele. Atunci te-am purtat la casa gurului meu din Benares. Aproape ascunsa in spatele unei multim

de discipoli, de-abia puteam sa-l vad pe Lahiri Mahasaya stand in meditatie profunda.

In timp ce te mangaiam, ma rugam ca marele guru sa ne observe si sa ne acorde binecuvantarea. P

masura ce cererea mea devotionala tacuta a crescut in intensitate, el si-a deschis ochii si mi-a

facut semn sa ma apropii. Ceilalti mi-au deschis calea; m-am plecat la picioarele sacre. Maestrul

meu te-a luat in poala, punandu-si mana pe fruntea ta ca sa-ti ofere botezul spiritual.

- Micuta mama, fiul tau va fi un yoghin. Asemenea unui motor spiritual, el va purta multe suflete

spre imparatia lui Dumnezeu.

Inima mi-a tresarit de bucurie sa-mi vad ruga secreta onorata de gurul omniscient. Cu putin timp

inainte de nasterea ta, el imi spusese ca vei urma calea lui.

Mai tarziu, fiule, viziunea pe care ai avut-o cu Lumina cea Mare, mi-a fost facuta cunoscuta si mie

si surorii tale Roma, fiindca din camera alaturata te-am observat stand nemiscat pe pat. Micuta t

fata era iluminata; vocea ta suna plina de o hotarare de fier in timp ce spuneai ca vrei sa mergi in

Muntii Himalaya in cautarea Divinului.

Prin acestea, dragul meu fiu, am aflat ca drumul tau este departe de ambitiile lumesti. Eveniment

cel mai important din viata mea mi-a adus si mai multa confirmare un eveniment care ma

indeamna sa-ti las acest mesaj pe patul de moarte.

A fost o intrevedere cu un intelept din Punjab. In timp ce familia noastra traia la Lahore, intr-o

dimineata un servitor a intrat precipitat in camera mea.

- Stapana, este aici un sadhu03ciudat. Insista sa o vada pe mama lui Mukunda.

Aceste cuvinte simple au atins o coarda adanca in mine; m-am dus imediat sa-l intampin pe

vizitator. Plecandu-ma la picioarele lui, am simtit ca in fata mea statea un adevarat om al lui

Dumnezeu.

- Mama, mi-a spus, marii maestri doresc ca tu sa stii ca sederea ta pe acest Pamant nu va fi una

lunga. Urmatoarea ta boala se va dovedi a fi si ultima04. A urmat o tacere, in decursul careia nu am

simtit panica ci doar o vibratie de mare pace. In cele din urma mi s-a adresat din nou:

- Esti destinata sa fii pastratoarea unei anumite amulete de argint. Nu ti-o voi da astazi; pentru a

dovedi adevarul cuvintelor mele, talismanul se va materializa in manile tale maine in timp ce

meditezi. Pe patul tau de moarte trebuie sa il instruiesti pe fiul tau cel mai mare, Ananta, sa

pastreze amuleta timp de un an si apoi sa i-o dea celui de-al doilea fiu al tau. Mukunda va intelegesemnificatia talismanului de la cei mareti. Ar trebui sa o primeasca cam cand este gata sa renunte

la toate sperantele lumesti si sa-si inceapa foarte importanta cautare a lui Dumnezeu. Dupa ce va

fi pastrat amuleta pentru cativa ani, si dupa ce ea isi va fi atins scopul, va disparea. Chiar daca ar

fi pastrata in locul cel mai secret, ea se va intoarce de unde a venit.

I-am adus ofrande05sfantului si m-am plecat in fata lui cu mare veneratie. Fara sa ia ofranda, a

plecat cu o binecuvantare.



5/6

Seara urmatoare, in timp ce stateam cu mainile impreunate in meditatie, intre palmele mele s-a

materializat o amuleta din argint, intocmai cum imi promisese sadhu. S-a facut simtita printr-o

atingere rece, fina. Am pastrat-o cu grija mai mult de doi ani, iar acum o las in pastrarea lui

Ananta. Nu ma plange, pentru ca voi fi intampinata de marele meu guru in bratele Infinitului. Ram

cu bine, copilul meu; Mama Cosmica te va proteja.

O explozie iluminatoare m-a umplut cand am intrat in posesia amuletei; mi s-au trezit multe

amintiri adormite. Talismanul, rotund si de un farmec antic, era acoperit cu caractere sanscrite.

Am inteles ca provenea de la invatatori din vietile trecute, care imi ghidau invizibili pasii. Ea maiavea o semnificatie, intr-adevar; insa nimeni nu reveleaza complet inima unei amulete.

Felul in care talismanul a disparut in mijlocul unor circumstante profund nefericite ale vietii mele

si felul in care pierderea ei a fost un vestitor al dobandirii unui guru in viata mea, nu pot fi

descrise in acest capitol.

Insa baietelul zadarnicit in incercarile lui de a ajunge in Muntii Himalaya, a calatorit zilnic in

departari pe aripile amuletei lui.



6/6

01Sensul radacinii sanscrite din swamieste cel care este una cu Sinele sau (Swa). Acordat unui

membru al ordinului indian de calugari, titlul are conotatia respectuoasa de prelat.

02Obiceiul indian conform caruia parintii aleg partenerul de viata al copilului lor a rezistat

atacurilor dure ale timpului. Procentajul casatoriilor fericite in India este mare.

03Un ermit; cel care urmeaza o sadhana sau cale de disciplina spirituala.

04Cand am descoperit prin aceste cuvinte ca Mama avusese cunostinta in secret de viata ei

scurta, am inteles pentru prima data de ce fusese atat de insistenta sa grabeasca planurile de

casatorie pentru Ananta. Desi a murit inainte de casatorie, dorinta ei materna naturala fusese sa

fie martora la rituri.

05Un gest obisnuit de respect fata de sadhusi.

Autobiografia Unui Yoghin - Cap 2 - Moartea Mamei Si Amuleta Mistica

Documents

Transcript of Autobiografia Unui Yoghin - Cap 2 - Moartea Mamei Si Amuleta Mistica