AUREL CONTREA

CHEMÂND STĂPÂNA VISURILOR MELE

POEME ŞI POEZII

AUREL CONTREA - CRONICAR AL TIMPULUI S ĂU FLORIN CONTREA

Doctor în filologie

Despre tatăl meu – profesorul, omul se ştiinŃă, publicistul şi, nuîn ultimul rând, poetul şi traducătorul AUREL CONTREA, păstrez oamintire neştearsă. Văd şi astăzi chipul unui om de mică statură, cu oprivire şi o vorbă nespus de blândă, de o modestie infinită, dusă pânăaproape de limita umilinŃei. Copil fiind, am fost surprins de opropoziŃie – nu-mi aduc aminte despre ce – dar care era surprinzător deexpresivă. Am exclamat: „Asta e poezie!” şi el mi-a răspuns firesc,calm: „Dar eu sunt poet. Chiar sunt poet!” Nu l-am crezut atunci.

Ajungând student, am găsit în pod un caiet cu multe foidactilografiate, cu versuri. Ştiam acum că tata a fost poet, dar, adeptfiind al artei moderne, n-am fost prea impresionat citindu-le. Ştiu totuşi,că mi-a plăcut enorm poemul În piazza Savonarola. Era teatral, plinde avânt, dar ritmul aducea prea mult a eminescianul Împărat şiproletar . Erau şi multe influenŃe din Goga.

Au trecut ani. SimŃeam tot timpul, în subconştient, că am omisiune. Astăzi m-am decis! E vremea să fac tot ce depinde de mine capoezia lui minunată să-şi reintre în drepturi, să iasă la lumină. Săpătrundă din nou în conştiinŃa şi memoria cititorilor, pentru care atât demult s-a trudit pe vremuri.

Tatăl meu provine dintr-un tărâm ideal: comuna Comloşu Mare.Un loc pe care – fără să ştiu de ce – l-am vizitat extrem de rar. Un loccu oameni harnici şi gospodari, cu case mari, frumoase. Aici s-a născutîn 16 octombrie 1895. De tânăr a rămas orfan, întrucât bunicul meu,SOFRON CONTREA a fost strivit de un tren chiar în gara din satulPesac,(din apropiere).

În 1906, micul Aurel absolvă şcoala primară avându-l caînvăŃător pe Iuliu Vuia, un om cu mari merite culturale, silit mai târziu,

de autorităŃile ostile, să se mute la Caransebeş.Norii grei ai războiului începeau să se adune deasupra Europei.

Aurel Contrea ajunge elev la Preparandia din Arad. A studiat literaturaromână şi străină, după un manual de poetică şi stilistică ce, – în liniimari, – consider că rămâne pe deplin valabil permanent. Tot atunci, separe, a decis şi el să devină poet şi luminător al neamului său. Din 15noiembrie 1916 datează o Mărturisire , o rugă închinată VieŃii şiDumnezeirii din care citez:

„Rostul meu e Ńie să mă-nchin, să jertfesc comoară nestimată,(…) rob de patimi, patimilor sfinte, răsărit pornirii tale, vieaŃă, piatrăscumpă-a scumpului meu neam.”

Dedică apoi un poem profesorului său Ion Sădean, căzut eroic pefront, având titlul Pro memoria. Participă la cenaclul arădean PetruMaior şi publică în revista culturală Biserica şi şcoala din 1917poeziile Sonet, Sursum corda şi Cătr ă tinerime.

Evenimentele se precipită: imperiul se prăbuşeşte, izbucneşterevoluŃia ungară. Aurel Contrea, ajuns student la Facultatea de Filosofiedin Budapesta, e silit să se refugieze şi să treacă înot râul Tisa împreunăcu colegii comloşeni, studenŃii Gheorghe LaŃia (medicină) şi GheorgheAndraşiu (istorie – viitor primar al Timişoarei). În cele din urmă,ajunge la Caransebeş şi devine profesor suplicant” – desigur,„suplinitor” – cu recomandarea fostului său învăŃător şi mare patriot,Iuliu Vuia.

Pe atunci, Banatul se afla sub administraŃie sârbească, armateleromâne comandate de gen. Găvănescu, iar cea franceză, sub conducereagen. Berthelot, acŃionând undeva în Transilvania. În acel moment greupentru bănăŃeni, poetul Aurel Contrea publica într-o revistă dinCaransebeş (pe care încă nu am identificat-o) imnul închinatBănatului . Cităm câteva versuri semnificative:

Bănatule, tu Ńara mea frumoasă,Pierdut în largul zărilor surii,

2

Tu, leagănul copilăriei mele,Tu, raiul meu, cu-atâtea bucurii;Te scoală azi! Fioru-ncremeneşte

În inima vitejilor pribegi,Căci patimă renăscătoare creşteCa să răzbune vremile vitregi.

După eliberarea Ńării, Aurel Contrea ajunge la Cluj la Facultateade ŞtiinŃele Naturii, a UniversităŃii din oraş. În paralel, traduce libretuloperei Aida, scris de Antonio Chisalzonni, pe muzică de GiuseppeVerdi. După acest text au interpretat soliştii Operei NaŃionale din Cluj,la premiera din 25 mai 1923. ObŃine apoi o bursă de studii laUniversitatea din Roma, pe care o absolvă în 1923 odată cu doctoratulîn ştiinŃele naturii. Dintr-o scrisoare din 1922, el şi-a anunŃat familiadespre schimbul de teritorii dintre România şi Yugoslavia: primacedează localităŃile Modoş şi Pardani şi primeşte în schimb comunaComloşu Mare şi oraşul Jimbolia.În calitate de corespondent străintrimite în Ńară diferite articole culturale.

Din altă scrisoare de la Roma, adresată studentului IoachimMiloia, rezultă că la acea dată era secretar general la SocietateaAcademică „Dacia Traiana”, a studenŃilor şi iubitorilor de culturăromâni din Italia.

Din 1924 este profesor la Liceul C.D. Loga din Timişoara,funcŃionând în paralel şi la catedra de mineralogie a InstitutuluiPolitehnic, până în anul pensionării.

Nu abandonează nici activitatea poetică, nici pe cea culturală.Publică intens la diferite ziare şi reviste ale vremii poezii, recenzii,impresii de călătorie etc. A prezentat un spectacol de operă de la Romala care prim solistă a fost renumita Florica Cristoforeanu. A propusînfiinŃarea unei catedre de lumba română la Univrsitatea din Roma.

A mai publicat şi studii de specialitate: Istoria descoperirilor

geografice, Aspecte ale florei şi fauei bănăŃene şi Auroteluridele dela Săcărâmb, în care atrage atenŃia pentru întâia oară asupra acesteibogăŃii naturale ale Ńării noastre.A efectuat şi studii sociologice încadrul Institutului Banat-Crişana, despre comunele Sârbova şi BelinŃ,toate între anii 1925-1939.

Ia parte activă şi la viaŃa culturală a Timişoarei. Face parte, încalitate de bibliotecar, la prima Societate a Scriitorilor români dinBanat şi la cenaclul Altarul c ăr Ńii , înfiinŃate în 1934 sub conducereapoetului Volbură Poaiană Năsturaş. În Almanahul Banatului, dinacelaşi an, îi apare studiul Ceva despre scriitorii români din Banat.Publică şi articole separate despre scriitorii Romulus Fabian (originardin Vărădia), Ion Roşiu-Roşioru, Petru E. Oance, Theodor Bucurescu şialŃii.

Neobosit, colaborează între 1934-1937 la redactarea paginiiliterare a revistei Suflet nou care apărea la Comloşu Mare şi care, dacăar apărea adunată în volum, ar fi o oglindă fidelă a vieŃii culturalebănăŃene de atunci.

După al doilea război mondial, în vremea stalinismului, oriceactivitate poetică ar fi constituit un pericol pentru el, din motivecunoscute de toată lumea. Vocea poetului a trebuit să tacă. S-a stins dinviaŃă în umilinŃă şi uitare la 12 aprilie 1968.

3

BĂNATULUI

Bănatule, tu Ńara mea frumoasăPierdut în largul zărilor surii,Tu leagănul copilăriei mele,Tu raiul meu, cu-atâtea bucurii;

Mă chiemi cu glasul patimei înfrânteÎngenunchiat de-a veacurilor sorŃi,Ca să-Ńi urmez cărarea ta pierdutăSub rostul trist ai fraŃilor mei morŃi;

Mă chiemi cu glasul dornic de izbândăS-adun flăcăi din dealuri şi din văi,Căci vieaŃa ta e-n spasmurile morŃii,Căci trupul tău se frânge de călăi!

Bănatule, tu Ńara mea aleasăCe creşti în tine fierul din adânc, -Ai lanuri verzi şi holde şi grădineŞi tot ce e comoară pe pământ.

Te scoală azi! Fioru-încremeneşteÎn inima vitejilor pribegi,Căci patimă renăscătoare creşte

Ca să răsbune vremile vitregi.

Se freamătă purtaŃi de biruinŃăStejarii codrului din Severin Şi Caraşul cu culmile cărunteŞi-adună-n sârg soliile ce-i vin,

Căci oşti astrânge-n largu-i TorontalulŞi malurile cruntului Timiş,Să apere cu trăznetul din zarePământul pentru care sunt trimişi.

Iar când tăria-n zori se rumeneşteŞi piere norul vieŃii-ntunecat:Te vei trezi, căci veşnic româneşteVa stăpâni virtutea-n largul tău, Bănat.

4

UNUI PROFESOR MORT(dr. A.Sădean + 1914)

Şi iar răsari în faŃa mea fiinŃă,Ce mi-ai fost vieŃii mele-ndrumătorDe mult n-aveam de Tine vreo ştiinŃăŞi mort eşti azi în seama tuturorDar mie-mi eşti de-a pururea în vieaŃăŞi graiul Tău l-aud din alte lumi,Mă chiemi şi azi mângâitor în faŃăŞi-mi dai povaŃa vechilor străbuni.

Eu cum te-ascult cutremurat şi dornicMă pierd în vraja înălŃătoarei legi,Ce mi-i descoşi din multe sfaturi spornicŞi-a vieŃii grea enigmă mi-o dezlegi.Sfios m-aştern supuselor evlaviiCâte răsar din graiu-Ńi înŃeleptCa pe-un stăpân, ce îl urmează sclavii,Te urmăresc cu somnul şi deştept.

Ce taină m-a legat cu umilinŃă

Şi ce tării mă înfăşoară-n gând?Şi sufletul sbătut de suferinŃăDece m-aşteaptă veşnic tremurând?Oh, mare-i tâlcul unui mort, ce-şi areÎn fermecatu-i rost cuvântător

Un dor pribeag şi gânduri călătoareCând izbutesc când trupurile mor.

Tu ai pierit sub steag strein, în luptăCum ne-au sortit o vieaŃă ne-ntreruptăŞi o purtăm pe furci, între călăi,Ei te-au răsbit în urmă cu păcate,De Ńi-ai dat chiar şi vieaŃa în răsboiu,Voind c-amarul lacrimilor toateVărsate fie numai între noi…

Dar totuşi fu şi pentru noi o vrere,Când ai trecut de pragul crudei sorŃi,Căci moartea Ta ne-a dat nouă putereÎncât ne-am pus nădejdea în cei morŃi,Şi am simŃit în suflet cum străbateDorinŃa Ta-ntre cer şi pe pământ,Iar noi vedeam cum creşte iar dreptatePrin rostul Tău şi Dumnezeul Sfânt.

… Şi-acum Te-ascult cutremurat şi dornicPierdut în vraja nălŃătoarei legi,Ce mi-i descoşi din multe sfaturi spornic

5

Şi-a vieŃii grea enigmă mi-o dezlegi,Căci eu Te am de-apururea în vieaŃăŞi graiul Tău l-aud din alte lumiMă chiemi şi azi mângăitor în faŃăŞi-mi dai povaŃa vechilor străbuni.

6

LA MOARTEA LUI GEORGE CO ŞBUC

“Ne-ai zdrobit inima, Doamne, cu-o atât de tristă vesteCând ne-ai spus, că mult iubitul badea George nu mai este!Când i-atâta jale-n lume şi-s atâtea rane-n pieptŞi când toŃi cu obidire mângâierea Ńi-o aştept.

Ai putut, vai, Doamne sfinte, ca în loc ca să ne ierŃi;Tu cu cea mai grea durere peste fire să ne cerŃi,Ca pe cea mai scumpă jertfă pentru Tine să łi-o ceri,CântăreŃul lumii noastre să ni-l iei la tine-n Ceriu…”

Şi când aplecaŃi pe scrisu-Ńi cel cu-atât de multă artă,Ne rugăm la Domnul lumii, ca să nu ne mai despartă,De durerea noastră mută s-a-ndurat şi Dumnezeu,Căci balsam de mângâiere-a frământat în sicriul tău;

În căldura ta din suflet toată jalea ne-a topit-o,Culegând din viers tărie suferinŃa ne-am zdrobit-o,Căci cuvântul tău din strună-atât de drag şi-atât de sfântu-i,Căci durerea-ntreagă-a lumii tu cu harfa ta o mântui;

Graiul tău i-atât de dulce şi-i atâta vraje-ndânsulFarmecele lumii toate le-ai Ńesut măiestre-ntrânsulJuvaer e-n fiecare dintr-a tale multe file,

Orice viers de reverie din Balade şi idile;

Tu cu arta-Ńi ne-nŃeleasă-ai înŃeles tainele firii,Ca pe plaiurile noastre să vrăjeşti Nunta Zamfirii,Iar când graiu-n rătăcire se perdea şi părea mort,I-ai dat nouă strălucire-nfiripând Fire de tort,

Tu comoara ’ntreag-a lumii ne-ai fi dat-o avuŃie,Ferecată’n doine, hore, cântece de vitejie…

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Şi de-acum slova bătrână’n viers isteŃ n’o s’o mai scuturi,Când cuprinsă de rugină va zăcea în aşternuturi,Graiul nostru viu şi tânăr poate să se sbată-n plâns,Căci de mâna-Ńi iscusită nu va mai fi-n şire strâns.

Stelele din ceriul nostru cu-n luceafăr s-au rărit,Iar în raiu cu tin’Poete alta-n loc a răsărit;Tu să-nveŃi corul de îngeri într’al nostru dulce graiu,Zbuciumul durerii noastre să răsune-n văi prin raiu,

Să vrăjească-ntreg cuprinsul ceriului cântarea noastră,Să cutremure tot largul cât se-ntinde’n zarea albastră,Şi cu firea’nduioşată ‘nduioşat şi Domnul sfânt,Să-şi reverse darul său cu îndurare pe pământ.

1 iunie 1918

7

ÎNSTRĂINAT

Întâia mea dorinŃă este ŃaraŞi ultima nădejde este ea,Din ceasul dimineŃii până searaO tot doresc şi-n veci n-o pot uita,Îndepărtat de-nstrăinata soartăGândirea numai cătră ea mă poartă.

Văd munŃii ei şi holde roditoareŞi codrii mulŃi în largurile ei,Din răsărit până-n apus de soareVăd pajiştea cu turmele de miei,Oraşele şi satele de-arândulŞi harnicii plugari arând pământul.

Nestânsul dor, ce-în suflet mă frământăŞi-a Ńării dragi chemare o-nŃeleg;În vraja ei, ce-în taină mă frământăÎmi Ńese vieaŃa rostul ei întregCăci suferinŃa toată o să piarăCând o să-mi văd din nou iubita Ńară.

PRIZONIERII

Un vânt pribeag cutremură salcâmiiŞoptind o taină tristă tremurând,Ca vajnici roibi, ce şi-au pierdut stăpâniiVăd umbre negre-n larguri alergând,Văd suflete din taine dezveliteCum se avântă-n noapte-ngrozitor,Simt truda grea a lumii obiditeŞi ranele mă dor din trupul lor.

Eu mă-nfior, m-abat în toiul morŃiiŞi chinuit eu plâng în rând cu ei,Şi zbuciumat de lovitura sorŃiiRegret că m-au născut părinŃii mei,Că mi s-a dat o lume de păcate –Să ispăşesc o vieaŃă cu dureri,Căci vaietele veacurilor toateLe-aud şi azi şi mâine ca şi ieri.

Căci ce vrea noaptea pribegiei negreCând stoarce-atâta vaiet şi blestemCe vreau atâtea plânsete funebreCe le-aud că-n depărtare gem,Şi cine sunt aceşti pierduŃi ai lumiiCe rătăcesc zbătuŃi în agoniiCe se sfârşesc în flacăra genunii

8

Într-ale vieŃii crude ironii…

9

Sunt fraŃii mei, pribegii sărăcieiSupuşi umili ai marilor dureri,Cei înfrăŃiŃi cu sarcina robiei,Cei istoviŃi de vlagă şi puteri,Cari văd pierind cărarea îndurăriiŞi-asupra lor întunecatul cer…Martiri zvârliŃi ca pradă disperăriiCe-şi roagă moarte şi-nzădar o cer…

Sunt fraŃii mei de-o limbă şi de-un sângeCari sorb teroarea crudului infern,Mi-e inima ce desperată plângeÎn spasmul lor, ce-n taină şi-l aştern,Mi-e carnea mea şi sufletul şi vieaŃaFiinŃa mea e ruptă dintr-a lor:SimŃesc amar cum se aşterne ceaŃaŞi bieŃii-n toiul chinurilor mor.

Oh staŃi, oh staŃi să vă sărut cu foculCe-mi mistuie nepotolitul dor,Oh fraŃilor, ce v-aŃi pierdut noroculMă aşteptaŃi să vin la voi în zbor,Să-mbrăŃişez calvarul ce vă stoarceÎn marea jertfă-n care aŃi căzut,S-alerg spre voi durerea mă întoarceCa-nsângeratul trup să vi-l sărut.

Februarie 1917

10

NOTE FUNEBRE

În sferele albastreO stea s-a-ntunecat,În pragul lumii noastreUn dor s-a sfărâmat.Din stolul de lumineLuceafărul s-a stins.Se pierd scântei răzleŃeÎn largul necuprins.

“Tu nu mai eşti, copilă,De-acum între cei vii,Dar ochii tăi cu milăÎmi sunt de mărturii.Dar dincolo de moarte,Cu ochii mă petreci,Privirea să ne poarteNe-am fost jurat pe veci.”

Şi iată, jurământulCe l-am legat cu dor,Mai tare-i ca mormântul,Stăpân celor ce mor.Acum încearcă o străbună legeCe lucră-n ei cu jale şi amar,

Din truda lor nimic nu se alegeCăci neamu-ntreg mai luptă în zadar.

Dar mâine ziua iar se luminează,Biruitoare flăcări se vor aprinde-n zare,Va stăpâni virtutea şi judecata treazăŞi va scăpa poporul de multa turburare.

Frascati, septemvrie 1922

11

SURSUM CORDA!

O rugare blândă şi duioasăłi-a trimis suflarea mea trudită,Inima, pierdută în ispită,Mi se sfâşie în desnădejde:Rogu-mă, mă mântuie, Hristoase!

Cu-nvierea zilelor de varăVezi atâta farmec e-n natură,Şi cât drag! – În mine tot e ură,Tot amaru-n luptă se înjghebe,Chinul meu, durerea mea amară.

Cât noroiu din lumea urgisităS-a astrâns în cuib în piept la mine,Un lăcaş din rău, sălbătăcime,Loc stârpit de dor şi de nădejde,Inimă pierdută în ispită…

Cum te strâng cu hohote-n suspine,Ce mi-eşti tu, comoara mea pustie,Cum te frâng cu dragostea mea vieInimă, comoară ce se pierde,Dărui-Ńi-ar Dumnezeul bine

Să înviezi credinŃa mea pustie

Tu înŃelegi, Hristoase frământareaInimii înfrânte de durereMă înŃelegi când sufletul îŃi cereSă înviezi credinŃa mea pustireSă mi-o-nvii, să-mprăştii turburarea,

Îngenunchind zdrobit de suferinŃăMi-ai venit cu taina-mpărtăşirii,Şi nădejdii sfinte, fericiriiI-ai înfrânt cătuşul de robieÎn clipa rugii mele de căinŃă.

Ce tumult a fost în piept la mine!Iar acum în rugăciune sfântăÎnmlădii drag şi duioşie blândă,łes nădejdea-n vremea ce-o să vieŞi mă-ncred soliilor de bine.

12

ODĂ

Pe ceriul sfânt al Ńării meleS-au năpustit furtuni în clipe greleŞi stelele şi-au încetat luminaŞi nu părea să mai răsară luna…

Sfârşitul ne păştea în orice clipăCând şi-arunca fatala ei aripăAsupră-ne neîndurata soarte,Asupră-ne cotropitoarea moarte.

Oh fraŃii mei, voi aŃi uitat trecutulDe vă frământă astăzi vrăjmăşia?De ce lăsaŃi din braŃul vostru scutul?IubiŃi-vă! Aceasta ni-e tăria!

Iubirea fie stâncă neînfrântă,De vatra ei vrăjmaşul să se frângă,Din vatra ei puterea să ne crească,Să întărească Ńara românească.

13

IMN DE BIRUIN łĂ

Ce dragă e, ce sfântă e vieaŃa,Ce negrăit de dulce-i să trăieşti,Când inima cu patimă se zbateLa vestea celei mai dorite veşti,Când sufletul de farmec se-nfioarăZărind ivirea zărilor de bine,Chemând o lume nouă, cu ardoare,Şi lumea-aceasta a răspuns, că vine…

Martiri, zvârliŃi ca pradă, fără milăÎn glodul vremii grele de pieire,Cei schingiuiŃi în chinuri şi năpastePăscuŃi de-a veacurilor urmărire,VeniŃi, veniŃi la sfânta sărbătoareCe-aşterne-n lume farmecul măririi,VeniŃi, veniŃi, că-i ziua triumfalăCând firea-ntreagă-i pradă fericirii,Şi-uitaŃi cu toŃii timpul de turbareCe v-a scăldat în patimă şi sânge,UitaŃi acum, că-i ziua de iertare.

În ziua de-azi cutremure-se fireaŞi zbată-se-n delir de veselie,În ziua de-azi făcutu-s-a plinirea

Ce-atâtea vremi, dorit era să vie

Când răzbunând trufia cu căinŃăPlâng toŃi stăpânii zilelor vitrege,Căci dragostea de limbă şi de legeŞi-a dobândit măreaŃa biruinŃă.

Când s-andurat Pronia cea cereascăSă dea pierzării neagra-ne sclaviePe plaiurile noastre-n osârdieVenit-ai zi de mare sărbătoareCa să descui sicriul morŃii noastre,Ca să ne scapi vieŃii-ndurătoareDe-atâtea patimi, chinuri şi dezastre,

În lung şi-n larg, în łara RomâneascăPurtaŃi făclii şi steaguri şi fanfare,Căci v-aŃi aflat pierdutele odoareÎn datina şi limba strămoşească;În cort, la plug, prin sate şi pe plaiuriLe-am cucerit şi nouă ne rămâne,Înfiorat asculŃi a Tale graiuri,Te pleci, te rogi şi plângi învins, Române.

Oh pace tu, comoară îngereascăNădejdea unui viitor de aurTu cea mai scumpă-sfântă răsplătirePrinosul cerului şi-l lumii drag tezaur,În inimile noastre te aşterne

14

Ca-nvinşi de vraja măreŃiei TaleSă ne-nchinăm Soliei cei EterneCe te-a trimis să-Ńi faci în lume cale.

15

ZILEI DE 1 DECEMVRIE

Când neamul meu zdrobit de suferinŃăPlângea amarul vremii de restrişte,Când Ńara mea pierea văzând cu ochii,Pierea sub truda patimilor triste:

Ne-ai cercetat solie îngereascăCa să ne-aduci o dulce mângâiere,Ca să Te ştim, că eşti pavăza noastră,Apărătoare-n clipa de durere.

Când greul vieŃii ne scria CalvarulAi apărut ca vraja din povestePrecum în vis de farmec CosânzeanaRăsare cu lumina după creste,

Şi-n văi, pe dealuri, pe câmpii întinseSe’nstăpâneşte dalba primăvarăŞi-mparte lumii farmecul comoriiÎn jalnica dezmoştenita Ńară.

CÂNTEC

În jurul meu e cânt de păsăreleŞi câmpul tot e luminat de soare.Aş vrea s-ascult… dar gândurile meleÎmi stăruie, se-abat ostenitoareŞi patimile-n piept se înfierbântă,Şi dorul meu din suflet mi-l frământă.

De ce nu sunt un vânt, ce merge tainicCa să străbat meleaguri nepătrunse,Ca să ajung răzleŃ, întâiul crainicPe unde nici o faimă nu ajunge,Ca rostul nou al lumii ce-o să vieSă-l răspândesc prin trudnică solie.

De ce nu sunt un nouraş cu ploaieCa lacrimile binecuvântateSă-mi curgă-n larg în rodnice şiroaiePe câmpurile aspre şi uscate:Un nor bătut de vânturi şi furtună,Un dor sbătut cu lacrimi şi genună.

Oh, înzădar mi-aş frământa fiinŃaÎn nor şi vânt şi trudnică solie,În calea mea nu văd decât căinŃaŞi nu s-aşterne nici o bucurie.

16

De ce nu vii, nevrednică ursităSă-mi iei povara vieŃii urgisită?

Dar totuşi cred că nu-nzădar noianulDe suferinŃi, ne zbate biata viaŃăCăci suflet nou o să ne-aducă anul,O să vedem şi altă dimineaŃă.Mai fragedă, mai plină de iubire:Oh vino cu paşi repezi, fericire!

CĂTRĂ TINERIME

Nori grei se răscoliră în liniştea senină,Furtuni fără de seamăn de-asupra Ńării noastre.TreziŃi din somnul dulce în vifor de dezastre,CăutaŃi în calea voastră o rază de lumină,

Soli tineri ai vieŃii, băieŃi cuminŃi şi harnici!Vi-au hărăzit ursita chemărilor mai greleCe s-au avut vreodată în vremuri mari şi rele,Să ne pornim la muncă cu mult avânt şi paşnici.

În breazda trudei voastre va răsări rodireaBelşugului din vremuri: comori dezmoşteniteVeŃi frământa izbânda , veŃi cuceri iubirea

Şi vraja-ntreag-a vieŃii şi-a lumii mult dorite

Va răsări în urmă şi-n urma voastră fireaVa desbrăca vestmântul acestei lumi cernite.

II

PorniŃi!… Să vă-nfioare-n cucernică-nchinareDurerile ce zbat în deşert după răsplată,Vă-mbrăŃişaŃi destinul cu dragoste curată,S-aveŃi o stea deşteaptă de-apururea în zare.

PorniŃi!… Sub paşii voştri să tremure pământulCutremuraŃi adâncul pornirilor duioase,DesfăşuraŃi din inimi comorile nescoase,Şi faceŃi să strălucă biruitor pământul!

În zori de dimineaŃă şi-n seri de reveriePurtaŃi cu trăinicie idei scânteitoareŞi timpurilor mari le păstraŃi dorinŃa vie,

Iar când sub strălucirile razelor de soareCu farmecul vieŃii şi pacea o să vie;Vă mângâiaŃi în suflet cu fapta voastră mare.

17

PE MARGINEA C ĂRłILOR

Ce fericiŃi sunt purtătorii păciiŞi veştilor, de binevoitori,Ce-i închinaŃi adânc singurătăŃiiŞi-a-nŃelepciunii mari cugetători.

Cari ziua, noaptea, cred şi-n orice clipăSunt slujitori supuşi eternei legi,Ce-şi mistuie gândirea cu risipăSpre mântuirea vremilor întregi.

Că-n flacăra ce arde în simŃire,În rostul lor aducător de-avântŞi-n drumul lor ce duce spre mărireE-ntreg avutul vieŃii pe pământ.

LUI GHEORGHE LAZ ĂR

Din istovita brazdă semănatăCu sârguinŃă aspră şi-ndârjireNe-a răsărit îmbelşugata roadă:A mântuirei noastre înflorire.

Când patima Te-a stors de truda crudăŞi câmpul sterp îŃi ostenea avântul,Un nou îndemn pornirea łi-o îndrumă;

Iar se avântă şi din nou se-nalŃăNestrămutată, splendidă, Ideea,Şi generaŃiile nouă le învaŃă.

Oh, vino dar, cu inima, cu cheiaÎnvăŃăturii tale înfocate:Căci inimile azi Te-aşteaptă, toate.

18 Iunie, 1924

18

VENIT-AI AZI

Venit-ai azi pe plaiurile noastreCa să ne spui, că visul ni-e aivea,Venit-ai azi, să-mprăştii bucuriaSub ceriul nost cu zările albastre,Sosirii Tale-i saltă-n fericireTot sufletul robitului ArdealŞi florile ce-ncununează fireaŞi văile şi codrul depe deal,C-ai dezlegat averea tăinuităA inimilor noastre zbuciumateŞi-ai risipit în largul vieŃii dorulŞi dragostile Ńării liberate.

IMNUL ŞCOLAR(Liceului C. Diaconovici Loga)

E cea dintâiu dorinŃă ce-mi frământăÎn şoapte-aprinse flacăra din piept,E cea dintâiu strigare ce mă-ncântăŞi semnul drag, ce vajnic îl aştept:Să fâlfâie cu fală tricolorulVeniŃi copii, cu toŃi să-i dăm onorul.

Să fim chemaŃi cu inima zglobieŞi cu avântul veşnic plin de foc,Ca steagul nostru ridicat să fieCăci sfânt e semnul lui în orice loc:Să fâlfâie cu fală tricolorul,VeniŃi copii, cu toŃi să-i dăm onorul.

Suntem aleşii vremilor măreŃeCari au părinŃi şi fraŃi ce s-au jertfit,Făcând cu sânge planuri îndrăzneŃe;În rostul lor i-al nostru rost sortit:Să fâlfâie cu fală tricolorulVeniŃi copii, cu toŃi să-i dăm onorul.

Întinsul Ńării noastre adorate

19

Îşi creşte vraja-n câmpuri şi la deal,Ne farmecă cu darurile-i toate;Un dar e şi supremul ideal:Să fâlfâie cu fală tricolorul,VeniŃi copii, cu toŃi să-i dăm onorul.

În plaiurile noastre minunateÎşi au strămoşii veşnicul lăcaş,Şi vom izbi cu fulgerele toateDe-ar îndrăzni să-l calce pas vrăjmaş:Să fâlfâie cu fală tricolorul,VeniŃi copii, cu toŃi să-i dăm onorul.

Bănatule, cu vlaga frântă-n douăSă nu-Ńi mai plângi Tu fii-nstreinaŃi,Că-n piept ne este vlaga veşnic nouăŞi-n veci nu vom uita că ne sunt fraŃi:Să fâlfâie cu fală tricolorul,VeniŃi copii, cu toŃi să-i dăm onorul.

Patronul şcoalei noastre ne priveşteCu ochi duioşi din timpul secular,Căci rod bogat sămânŃei sale-i creşteCa-n lanul plin de spice, la hotar:VeniŃi copii, cu toŃi să-i dăm onorulSă fâlfâie cu fală tricolorul!

LA ŞCOALĂ

Se-ncepe dar în şcoală altă vieaŃă,Un suflet nou învaŃă azi copiii.Un clopoŃel în zori de dimineaŃăI-adună-n sârg, ca un părinte fiii,El îi desmiardă chiemător, cu bine,Şi răsfăŃata veselie vine…

Pe drumul şcoalei de-azi, îngândurate,Sburdălnicia vieŃii se aprinde,SperanŃele ni-se adună toate,Înaltul zid pe toate le cuprinde,Le-mbrăŃişează-n flacăra răbdării,Că-n rostul lor ni-e înflorirea Ńării.

20

ÎNVIERE

Într-un adânc izvor de întunericCe cotropise lumea ostenită,I-a răsărit pustiului istericStrălucitoarea rază răzvrătită…

Altare vechi, cu datini trecătoareS-au prăbuşit sub flacăra luminei,Ce aprindea în veci biruitoareDeşertul câmp, nefast, al păgânimei…

Oh, creşti şi-acum, mai tare, tot mai tare,Cu foc mântuitor, cu mare vlagă,Nădejdea mea, credinŃă-nvietoare,Că-n rostul tău e fericirea-ntreagă.

27 IV 1935

AVE MARIA

Câtă vieaŃă se frământă într-o rază de lumină,Câtă dragoste nespusă-n tremurarea ei se-mbină!Şi de rază, de lumină, câtă lume se fereşte,Câtă-n patimă, în ură şi-n noroi se zvârcoleşte!

Când făptura în neştire s-a supus deşertăciunii,Fiul tău simŃind în suflet toată măreŃia lumii,Dărui făpturii triste-al mângâierii dulce freamăt,Mântuind prin rugăciune-al omenirii plâns şi geamăt.

Căci din farmecul luminii-atâta vraje izvorăşte,Chiar eterna mângăiere din tăria ei sporeşte, -Cătâ vieaŃă se frământă într-o rază de lumină,Câtă dragoste nespusă-n tremurarea ei divină…

*Oamenii ca răsplătire l-au străpuns cu lănci şi săbii,Ca-ntre vieaŃă şi-ntre moarte sufletul să Ńi-l îmlădii,Să te zbaŃi într-o durere pentru chinu-i îndărătnic,Şi în jalea-Ńi fără margini tot durerea stându-Ńi sfetnic.

Inima îŃi sângerase-n zbuciumarea morŃii crude,Cât ai petrecut Calvarul, calea veşnicelor trude,

21

Tu-ai purtat, oh Preacurată chinul cel mai greu din lume,Când zdrobită-n deznădejde îŃi chemai Fiul pe nume…

Şi-nŃelegi întreg amarul cât în lume se încape,Cătră Tine-alerg Preasfântă ca durerea să îmi scape,Tu prin patimile-łi sfinte-ai cucerit ceriu-ndurării,Cătră tine-alerg Stăpână-nvins de groaza disperării.

Să-mi trimiŃi o rază sfântă din puterea-Ńi fără margini,Un altar să-mi lumineze sufletul meu plin de patimi,Ca-n noianul de-ntuneric văl luminii să s-aprindăŞi prin el să ardă răul ce stă lumea s-o cuprindă…

Publicată în Lumina nr.33, Caransebeş, 5 IX 1918

MATER DOLOROSA

Au sunat ciocanele în cuieÎn mâni, în trup şi-adânc în lemnul crucii –

Fiul tău sbătându-se cu moarteaPecetlui cu vieaŃa jertfa muncii.

Cum sunat-au ciocanele în cuieTu le simŃeai, că-n pieptul tău pătrund.

Patimile-n suflet răscoliteCă-n luptă grea sălbatic se alung.

Sângele curgând pe trup şiroaiełâşnea-n talazuri lungi, nepotolite,

Te ardea brăzdându-te văpaiaUmplându-Ńi inima cu rugi cernite.

Tu plângând la rădăcina cruciiTe-ai prăbuşit zdrobită de durere

Te sbăteai în spasmuri chinuiteŞi te simŃeai lipsită de putere.

Pătimind ai petrecut CalvarulDând suferinŃii prada-mbelşugată,

Tot amarul cât se încape-n lumeL-ai strâns în inima Ta dintr-odată.

Publicat în Biserica şi Şcoala, nr.34,

22

Arad, 19 aug./1 sep. 1918

SONET (În văpaia de rugări…)

În văpaia de rugări cerniteMi s-a stins durerea adunată,M-a oprit din plânsuri obiditeO lumină palidă, curată.

Mi-am rostit durerile cerniteDintr-o cale turbură, pribeagă,M-am rugat să-mi dai cele pierdute,Dărui-mi-ai fericirea-ntreagă.

Din sfinŃenia cu aer de tămâieTu-ai privit la pâlpâirea-mi slabă,Rugăciunea flacării gălbuie

O găseai, c-atâta e de dragă,Că ai strâns-o-n piept cu îndurareŞi i-ai dat norocul în rugare.

23

BATE TOACA

Toaca-n turn s-aude sacadatHăt departe sunetele batPrin grădina paşnică cu nuciPeste văi şi dealuri la răscruci, -Ca o creangă ruptă şi uscatăBate toaca-n inima-mi săracă.

Bate toaca răzbătând din turnTemeri negre gândurile-mi scurm

Gânduri negre, patimă cu foc, -Piei de-aicea ceas fără noroc! –În altar luminile s-aprindPlec spre templul înălŃat pe grind.

Hristos a-nviat! Cum bate toaca,Ce blând zâmbesc toŃi oamenii-n Răstoaca!Râd florile, grădinile-n verdeaŃă,Albinele în sârg de dimineaŃă:Simt peste toate sfânta Înviere, -Şi patima din inima mea piere.

24

DE SĂRBĂTORI

În orice casă inima exaltăCăci flacăra-ndurării e înaltă,Căci focul mântuirii e aproape:Azi patimile rele să se-ngroape.

Pe orice vatră arde o luminăŞi sufletul cu dragoste se-nchinăMinunii dragi, ce ne cinsteşte casa,Altarului, ce ne sfinŃeşte masa.

CREDINłĂ

Eu cred în vraja farmecelor vieŃiiŞi cred în tot ce-i sfânt pe-acest pământ,În ceriul drag şi-n raiurile-i toateDin plăsmuirea Eternului Cuvânt.

Nădejdea mea e-n farmecele firiiÎn lacrima făpturii-nrourate,Ce mi-a Ńesut-o-n arşiŃa de soareCu-a nopŃilor odoare nestimate,

Nădejdea mea e-n freamătul din sufletCând sbate pieptu-n salt de reverie,Altarul sfânt de jertfe aspirateMenite unei lumi ce va să vie…

25

DIN ROMA(Imnul SocietăŃii Academice Dacia Traiana)

Din Dacia ne-a adunatLa Roma o scânteie,Ce s-a aprins, când neamul DacLuptând cu Divul împărat,Căzu pentr-o idee.

Un neam ce-n jertfă s-a născutPrin moarte şi din viaŃă,Norocul şi l-a cunoscut,Când alegându-şi vieŃii scutŞi-a pus nădejdea-n braŃe.

Din toiul trudnicului chinNoi am cules cununa,Sub bolta ceriului seninCu soare cald şi vântul linNe bucurăm într-una.

Un neam ce jertf-a cunoscutLa Sarmisegetuza?Şi-acel ce-avea lupoaica-n scut?Din lupta lor am cunoscutVirtuŃile şi muza.

Povestea neamului întregO lege ne învaŃă,– Precum sămânŃa scoate vregDin zgura solului vitreg: –Şi noi scoatem povaŃă.

Când vifor înspăimântătorAsupra noastră vine,Ne vom ruga c-un singur dorS-avem în suflet forŃa lorŞi acelaşi sânge-n vine.

Să vie-atunci orice-ar veni:Pe viaŃă şi pe moarte,Oricâte rele ne-ar meni,Noi drepŃi în faŃa le-om privi,Căci ne-am croit o soarte.

Roma, martie 1921

26

ÎN PIAZZA SAVONAROLA

În zări amurgul farmece aşterneŞi-aprinde fire-n flacări din infern,Din larguri vântul patima şi-o cerneSpunându-şi frunzei dorul său etern.

Îi simt suflarea ce vine dinspre mareÎn foşnet dulce, purtător de somn,Mă simt vrăjit de tainica-i chiemare,Şi pier în cântu-i moleşitor. Adorm.

O umbră neştiută mă chiamă şi-mi aratăÎn mijlocul pieŃei un zvăpăiat tumult,În mijlocul pieŃei neobosita gloatăTot cară împerună mai mult şi tot mai multOglinzi şi amorette, tablouri, pietre scumpe,Statui înamorate şi vase pentru flori;Un stâlp isteŃ se frânge, podoaba i se rumpe,Svârlit e fără milă în vraful de comori,Cu măşti, icoane dalbe şi toga purpurieA unui nobil falnic ajunge-acelaşi loc;Iar marmura lui Venus, suavă şi zglobieÎşi cearcă frântă-n patru perdutul ei noroc,Bijuterii şi lanŃuri de aur, talismane,

Covoare, candelabre şi cupe de argintÎn praf e juvaerul de preŃ al unei dame,Ce-l zguduie pierzarea-n inel de mărgărint…

** *

În mijlocul pieŃei răsună cuvîntarea,Pe-un piedestal se zbate călugăru-nfocat.MulŃimea îl ascultă şi-o fierbe frământareaCuvintelor de-osândă, ce-o mână ne-ncetat,Ce-o arde ca pojarul în arşiŃă de vară,Ce-o nalŃă, ca turbarea-n furtuna unei mări,Ce-i tremură durerea –n cuvinte de ocară,Ce zguduie cu vorba tăria unei Ńări…

- “…ce vreau acele statui de-o jenă senzualăCând omenirea piere de cel mai greu păcat?Ori nu vedeŃi dezastrul şi moartea infernalăCe paşte la tot pasul un suflet blestemat?Cu fiecare oră să clatine minciunaŞi mârşăvia piară cu fiecare ceas,Din datinile lumii să nu mai stea niciuna,Când ei numai desfrâul ca lege i-a rămas.Hristos n-avea comoare şi-n fapta Lui atâteaDureri s-au şters de lacrimi! – Şi voi nu vă mişcaŃi?AveŃi averi şi aur, sculpturi fără de treabă,Şi El nici o avere la sine nu avea,Şi totuşi El cules-a o fericire-ntreagăÎn căi nemângâiate spre lumea ce pierea.În laturi dar cu luxul de-o seacă strălucire,

27

Ce v-a umplut simŃirea de-un dor nelegiuit.Din Cartea Sfântă astăzi v-aduce-o veche ştire,Ce ne-a trimis-o Domnul prin Fiul Său iubit.Să salte orice suflet sfios de sărbătoare,

Piosul gând să-l spele curăŃitorul foc,Căci astăzi este clipa dorită cu ardoareCând inima e plină de-un îngeresc noroc.Să vă scăldaŃi în flacări păcatele să ardă,Să crească jertfa mare de bogăŃii cereşti,Iar avuŃia voastră în ceriuri să se piardă,Ca fumul de tămâie spre plaiuri îngereşti…”

** *

- În mijlocul pieŃei neobosita gloatăTot cară împreună mai mult şi tot mai multOglinzi şi amorette, tablouri, pietre scumpeStatui înamorate şi vase pentru flori,Un stâlp isteŃ se frânge, podoaba i se rumpe,Svârlit e fără milă în vraful de comori.Cu măşti, icoane dalbe şi toga purpurieA unui nobil falnic, ajunge-acelaşi loc,Iar marmura lui Venus, suavă şi sglobieO pierde nevăzută mistuitorul foc,Ce creşte ca furtuna – în talazuri furioaseŞi răspândeşte moarte strălucitoarei sorŃi,Căci s-a ursit pieire chiar Artelor Frumoase,Să-nvie o altă lume din praful celor morŃi.

FlorenŃa, aprilie 1923

28

COLUMNEI LUI TRAIAN

La umbra somnoroasă a unor ziduri vechiMisterioasă veste îmi sună în urechi,Străbate peste secoli şi-n fermecatu-i rostDesleg vieaŃa-ntreagă a unei lumi ce-a fost…

Răsar dintre ruine tăcute mărturii:E graiul ce-l lăsară strămoşii celor vii,Coloane sfărâmate de-a veacurilor sorŃi,Ne spune azi suspinul şi dorul celor morŃi.

Ce mare-i mângăierea, ce-o spune an de anColumna iscusită din forul lui TraianE slova vieŃii noastre în marmura din stâlp,Şi orice cărămidă-i simbolul unui tâlc.

Din frământarea vieŃii s-a rupt un tainic ceas,A cărui zbuciumare prin veacuri ne-a rămas,E clipa când răsare un neam necunoscut,E vremea cănd legenda-i din luptă s-a născut.

** *

… Şi orice schimbă vieaŃa, virtuŃile nu mor,Când ele fac comoara aceluiaşi popor;Căci Dunărea pe maluri priveşte-acelaşi neam,Cum i-a văzut tăria pe vremea lui Traian.

Roma, Iunie, 1923

29

LA TIVOLI

Quam domus Albuneae resonantisEt praeceps Anio, et Tiburni lucus, et udaMobilibus pomaria rivis.

HoraŃiu

Izvor fecund, învinge forŃa pietrii,Îşi sparge spasmul în tăria vetrii,Iar albele şivoaie cu putereAzvârle-n larg năprasnica cădere…

Şi mii de braŃe cearcă în turbareS-azvârle-n văi durerea cea mai mare,Ce chinuie din greu-afund pământulCe-şi clatină vigoarea şi mormântul.

Şivoiu măreŃ, ce înfioară firea,Îşi cearcă-n stânca pietrii răzvrătirea.Încalecă năvalnic şi zburdatăÎn lung-adânc stăpânitoarea apă;

Iar valurile crunte, fără stareÎşi url-ameŃitoarea lor cântareCe-n goluri sună tainic, ca-n osândă,

…Ori poate-şi plâng menirea fără Ńintă

30

Eu nu’nŃeleg cum legea cea EternăA pus atâtea vrăji într’o cavernăCând noi, setoşi de farmec şi ardoareAvem o vieaŃ’atât de trecătoare.

31

ÎN łARA LUI D’ANNUNZIO

O Ńară şi-a-mpărŃit fiin Ńa-n douăPoporu-ntreg s-a frânt în două părŃi,Din vremuri vechi veni o veste nouăCe-o proroceau de mult bătrâne cărŃi:

Că o să vie ceasuri turburateCând fiii s-or scula peste părinŃi,Şi fratele se va lupta cu frateÎn ceartă stârnitoare de căinŃi.

Şi patimile răscolite-n valuriAu năvălit buestre din neantCa apele, ce au scăpat de maluriPierzând furia-n jocul delirant:

Astfel iubirea-n plânset se aşterneCălcată în picioare de vrăjmaşiCăci zbuciumul durerilor se cerneDin veacuri peste veacuri la urmaşi.

ITALIEI

În depărtări s-a luminat cărareaŞi văd câmpia Ta învioratăUn imn triumfător străbate zareaŞi ritmul lui îl simte firea toată,Din Alpi spre Apenini şi largul mării

Albastrei mări şi-a cerului albastru.Înalte culmi îmi chiamă amintirea,Neostenit străbat pe drumul aspruMă duce pasul iarăşi cătră TineItalie, Te-am revăzut cu bine.

32

CHEMÂND STĂPÂNA VISURILOR MELE

CÂNTECE

În taina dorului pribeagCât farmec se cuprindeCând lun-apare seara-n pragLumina de şi-o-ntinde,

În firele-i de mărgărintSe-nşiră o poveste,

łesând o salbă de argintDin mare până-n creste,

Şi din urzeala-i cu norocUn chip mi se desprinde:În suflet tăinuitul focVăpaia şi-o aprinde.

OH, VINO IAR

Ca un pustiu ce nu-i cunoşti hotarul,Nemărginit e dorul meu şi-amarulCa un abis, ce nu-i cunoşti adânculE patima ce-mi stăpâneşte gândul,Ca norii grei, ce-şi istovesc tăriaŞi peste văi şi-au răzbunat mânia:E-n pieptul meu un vânt ce se răzbună,Mi-e inimă salbatica furtună.

Oh, vino iar în farmecul de searăCu vraja ta, cu ochii tăi de pară,Cu pasul tău, ce tăinuit s-aşterneÎn drumul alb, ce din lumini se cerne;Oh vino iar în pragul casei meleCu graiul tău fermecător de jele,Cu părul tău în plete minunate,Cu graŃiile vieŃii tale toate,Oh, vino iar …

33

MI-E DRAG DE TINE

Mi-e drag de tine şi te-aşteptSă vii cu paşii paşnici,Să-mi tremuri inima în pieptCu şopotele tainici,

Să-mi umpli sufletul cu dorŞi dorul cu iubire,Căci pentru tine am să morCuprins de fericire

Oh, vino dar din amintiriŞi-n suflet te coboară,Căci vraja ta de năluciriDurerea mi-o omoară,

Căci tu eşti fermecatul rostCe jalea mi-o alină,Căci nu va fi, cum n-a mai fostIubire mai deplină,

Ce taina dalbei primăveriÎn inimă mi-o cerne,Şi raiu etern din naltul ceriuÎn suflet îmi aşterne.

VIEA łA NOASTRĂ…

VieaŃa noastră tristă, trecătoare,Îşi pierde vlaga în ziua bătrâneŃii,Nu mai zâmbeşte-n cale nici o floareŞi nu încântă glasul dimineŃii;

Grăbeşte dar şi vino mai de vremeMult aşteptată clipă de iubire,Căci moartea poate oricând să ne chieme…Oh, vino cu paşi repezi, fericire!

Din patru zări a lumii, din ceriu şi din pământAud grăind solia Eternului Cuvânt,Îmi sună în ureche ales şi cadenŃatŞi-o tăinuită teamă în sân mi-a strecurat…

Prin flacări orbitoare de dulci făgăduinŃiMă chinuieşte fertfa adusă’n suferinŃi,Ce mi-a umplut dorinŃa de un foc nepotolitCe mi-a legat fiinŃa de-un dor neostenit

În vieaŃa ea trudită se luptă două lumi,Din trupul meu o lege şi legea din străbuniPrin spasmul lor haotic mă chiamă şi te chiemDar fiecare’n parte mă’ndeamnă la extrem.

Şi’n drumul vieŃii grele s’atâtea suferinŃiCând Ńi-e iubirea ‘ntreagă Ńesută din căinŃi,

34

Când rostul se clădeşte pe visuri şi păreri,Când vraja fericirii s’aşterne din dureri.

Ce mică-i depărtarea de bine i de rău,Când ambele s’adapă aceluiaş părău,Cum vrei să-Ńi legi vieaŃa de traiu şi de mormânt,Când crezi în antiteza aceluiaş cuvânt.

De ce-Ńi mai puni dar frâul când patimile ard,Când dorul nestatornic porneşte’n lung şi’n larg,Să stăpânească marea plăcerilor firbinŃi,Să zguduie amarul aprinselor dorinŃi!…

… Cum sângele în vine se zbate desperândŞi frânele gândirii îmi scapă rând de rândMă’ncântă armonia amorului imensDivina feerie din ‘ntregul univers.

Oh, vino deci în grabă, vin’ îngerul meu dragCăci dorul meu statornic de mult te aşteaptă’n prag.Se’ngeamănă cu farmec un vis nemiritorCe-l vom trăi împreună, nespusul meu odor.

35

DIN NALTE SFERE

Din ‘nalte sfere îngereştiO preafrumosaă fată,Prin vraja dulcilor poveştiÎn plaiul lumii pământeştiNaintea mea s-arată.

Luminile în urma eiDin zările albastre,Aştern aprinsele scânteiÎn calea umbrelor de tei,În drumul vieŃii noastre.

Oh, vino dar, oh, stai pe locNespusa mea iubire,Când al dorinŃei tale focE mult cercatul meu norocŞi-ntreaga fericire.

LUMINA RAZELOR CE VIN

Lumina razelor ce vinDin depărtări solare,Din taina ceriului senin,E darul rostului divinCel plin de îndurare.

O clipă luminarea lorDe-ar înceta să vie,Pământul vieŃii – dătătorNe-ar părăsi şi-adormitorAr fi pentru vecie…

Dar raza soarelui în veciÎi Ńine strălucirea:Mi-e dor, iubito, vino deci,Menirea razei s-o petreeciSă-mi luminezi iubirea.

E sufletul meu dornic după tineŞi dorul meu nebun nu se opreşte,Că-i dor, ce-mi fierbe sângele în vine,Că-i dor, ce creşte – în loc să se alineŞi chinul meu cu el într-una creşte.

Mi-e inima-însetată de iubireŞi focul ei aprins mă istoveşte.Oh, dă-mi norocu-ntreg cu o privire,

36

- Noroc răpit în ceas de rătăcire – Noroc pierdut în joc – copilăreşte.FLOAREA DARURILOR

Sunt farmecele visurilor mele,Ce le culeg din străluciri de stele,Sunt luminoase arătări de lună,Ce-mi împletesc o magică cunună,

Cucernica comoară a-nserării,Altar în veci căutat al adorării,

E inima-nfocată a iubirii,E ceasul negrăit al fericirii,Ce Ńi le-aştern de ziua vieŃii Tale- Nevrednic dar, - iubita mea, în cale –

*Un cer senin mi-e vieaŃa ta

Şi soarele iubirea,Căci tu în veci nu-i încetaSă-mi luminezi menirea.

37

SUNT LACRIMILE

Sunt lacrimile, ce topesc necazul,Şi ochii sunt, ce-Ńi îndulcesc obrazul.Cu ochii tăi şi lacrima, iubită,Tu stăpâneşti şi eşti înstăpânită.

I-un veşnic dor, ce-Ńi stăpâneşte firea,Ce ne-a legat într-un mănunchi menirea.Acelaşi gând, ce-i farmec pentru tine,Atât de drag îl simt în piept la mine.

Sunt două taine, ce ne leagă-ntr-una,Ca două legi, ce sunt întotdeaunaNedespărŃite, vajnice şi aspre:Tăria lor e-n rostul vieŃii noastre.

CÂNTECE

În taina dorului pribeagCât farmec ne cuprinde,Cân’ lun-apare seara-n pragLumina de şi-o-ntinde.

În firele-i de mărgărintSe-nşiră o poveste,łesând o salbă de argintDin mare până-n creste,

Şi din urzeala-i cu norocUn chip mi se desprinde:În suflet tăinuitul focVăpaia şi-o aprinde.

38

ORI CE VREA SOARELE …

Ori ce vrea soarele cu noiDe-mparte-atâtea raze,Şi ce vrea noaptea de apoiCând moartea ne-o visează,

Căci întunericul nicicândNu va dori lumină,Nici turburatul meu de gândNu va cerca hodină

Căci ziua toată urmărescDorinŃa vieŃii meleŞi noaptea-ntreagă ispitescZbătut de patimi grele

Să împlinesc cu jurământUn dor, ce-n veci nu moare,Căci legea firii din adâncNi-l Ńese cu ardoare.

CHEMARE

Te-am chemat în faptul dimineŃiiSă răsari, lumina vieŃii mele.Te-am chemat cu inima curatăSă-mi abaŃi cărarea de la rele,Te-am strigat cu sufletu-n ardoareSă zdrobeşti amaru-ntreg din mineSă-mi îndrepŃi privirile spre ceriuriCătră lumi cu zările senine.

Zguduit de-o frământare vieCe mi-ai dat-o’n inimă, lumină,Îmi îndrept credinŃa cătră tine,Să aduni în pieptul meu tărie….- - - - - - - - - -- - - - --- - - -… şi-am simŃit fiorul cum se zbateSbuciumând întreaga mea fiinŃă.Negura durerii obiditeClocotea cu spasmurile-i toate,Dar zdrobită de tăria vieŃiiSe-nchină cu umilinŃă ŃieDragoste, lumina vieŃii meleRăsărită-n faptul dimineŃii.

39

PE UN ALBUM

În Cartea Sfântă sunt păreri că sufletul nu moare,Şi din noianul de dureri , - oricâte-ar fi sub soare, -Există una, ce n-o spui, dar care-o simŃi într-una,Căci e un dor nemuritor şi vajnic totdeauna.

Când sufletul din alte lumi, pribeag, te urmăreşte,S-asculŃi nepreŃuitul gând, ce tainic Ńi-l şopteşte,Căci e un ideal nespus, sădit în om de fire,Şi sufletul cu-acest cuvânt să-l legi de amintire.

FLOAREA

În geamul casei mele- ntunecoaseSe leagănă o floare-n vântul serii,Ca o copilă mândră şi frumoasăSe zvântură în patima plăcerii:În jocul ei pe creanga iscusităÎmi pare că-i o lege tăinuită.

În ritmul ei se sbate răsuflareaŞi inima-mi în ritmul ei se frânge.În suflet eu i-am priceput cântareaŞi sufletul de jale mi se strânge,Că-în saltul ei voios şi fără seamăE-un crud mister, ce cătră el mă chiamă…

Petalele sunt toate înroşiteCa sângele răpuşilor de soarte,Iar galbenele file şi smeriteSunt un simbol, celor aleşi de moarte,Căci florile, când sug, trăind, pământul,În trupul lor îşi împletesc mormântul.

Eu nu mai cred tăriei şi-n vigoareaPuterilor atât de trecătoare:În orice om trăieşte astăzi floareaCu multe vrăji şi nespuse odoare,Dar farmecele tuturor s-aşterne

40

Spre drumurile liniştei eterne.DORURI

Visez cu ochii duşi melancoliaIubirii mele triste şi sfârşite.Rechem în vanul vieŃii veseliaCe-i rodul unei fericiri pierite,Ce n-a Ńinut, nici cât trăieşte-o razăŞi nici atâta vraja-i nu durează.

Te văd din nou în vălul amintiriiCu chipul fermecat trecând: o zână.Erai creată să jertfeşti iubiriiTot sufletul, ce Ńi-e supus, stăpână,

Ca-ntr-un omagiu de îngereşti evlaviiCe-l istovesc cu preŃul vieŃii sclavii.

Al tău e gândul meu de toată ziuaNeîndurată inimă, tirană,Ce nu-mi asculŃi, ca piatra rece, vinaŞi credincioasa dragoste, sărmană, -Ci sta-vei mult în rostul tău de ghiaŃă?Iubita mea, revino iar,E cald afar,E viaŃă !

41

DE ANUL NOU

În taina tristelor cântăriCe le doinesc în toate,Sub vălul dulcei frământări,Ce-n pieptul meu se zbate,I-un dor ce vreau să-l părăsescŞi-mi vine totdeauna,I-un foc, ce vreau să-l potolesc,Dar mi s-aprinde-ntr-una.

Oh, lasă-mi pătimirea mea,- Durere de osândă! –

Să-mi istovească flacăra,Pojarul să mi-l stângă;Să-mi vindec sufletul rănitDe suferinŃe grele,Căci numai rele l-au hrănit,Şi va pieri de ele…

În noaptea negrului meu gândOh, vino dar, lumină,CredinŃă nouă aducândŞi de nădejde plină.Iar soarele biruitorRăsară cu mărire,De mângăiere purtătorŞi sol de mântuire.

ELEGIE

Peste pacea înserării se coboară văl albastruŞi în suflet îmi strecoară greul dorului sihastru.Vajnica singurătate-mi soarbe chinul meu sălbatic,De mi-l zbate şi mi-l fierbe ca pe-o vatră de jeratic.

Dar sub spuza de cenuşă jarul mai aprig s-aprinde,De văpaia cât e-ntreagă toată inima-mi cuprinde;Durerea în suflet tainic rănile în veac îmi sânger;Eu mi-aştept tămăduirea de la tine, chip de înger…

Vino-n pacea înserării şi durerea mi-o dezleagă,Căci de mult îmi port osânda şi-ntristarea mea pribeagă,Într-un ceas nefericirea las să piară în neştire,Ca să-ncepem nouă vieaŃă, de iubire, fericire.

42

PATINÂND ÎN GÂND

Pe oglinda lacului în sârgSburdă veseli tinerii din târgÎn patineTrec senineFetele, ce-şi văd norocu-n pârg.

Numai eu pe-o margine de şanŃTot încurc al dorurilor lanŃÎn surdinăCerc hodinăDar nu pot de-al gândurilor danŃ.

Piere-n nouri soarele eternCăci din ceriuri fulgi de nea se cernFulgi de neaÎn sbor de rândunea…. . . . . . . . . . . . . . . . . .Trist ce trece-n neguri viaŃa mea.

JALEA-N SUFLET…

Jalea-n suflet creşte, creşteDe când mândra nu iubeşte,Creşte-n suflet dor pe dor,Că şi-a pus la piept zăvor.

De inima nu-i mai bate,Nici să plângă nu mai poate,Nici să Ńese-n gând iubire,Nici să ia de mine ştire,

Ci eu plâng, pierdut mă plâng,Inima din piept mi-o frâng,Şi-un sicriu mi-aştern din dor,Că de dor, mândruŃă, mor.

43

PE BANCA…

Pe banca de sub nucul din grădinăNe-am scris cuvinte dragi de amintire,Ce le şopteam cuprinşi de fericireÎn ceasuri însetate de lumină,În clipe înfocate de iubire.

Sunt ani de-atunci, dar scrisul stă şi-acuma! …Mai dornic, mai setos decât pe vremuriMi-e sufletul, şi cald, ca-ntotdeaunaDar slovlele şi-au dovedit minciuna.Oh, inimă, de ce te mai cutremuri! …

AM ZIS …

Am zis, că nu pot să mai portCât greu mi s-a lăsat, –Dar mă văd ajuns în satŞi-ntreb de nu sunt mort?

Ci eu te rog, mamă, să-mi spuiSă-mi ardă o lumină,Iar chipul meu să-l iei din cuiStrigoi să nu îŃi vină…

44

SUVENIRI

Când amintirile se ducŞi se aştern uitării,Aceste ştire le aducDin marginile mării.

De mi le-nşiră în şireagCa-n salbă de mărgele,Căci e norocul meu pribeagÎntreŃesut în ele.

Ce multă-i taina din trecutŞi-n vremea ce-o să vie…Dar rostul tainic şi tăcutPe lume cine-l ştie?

Îl ştie vântul răzvrătitCând pleacă cu furtunăŞi-l ştie soarele doritCând vine vremea bună.

C-aşa e soartea tuturor:Un drum bătut de rele,Încins cu vraje şi cu dorŞi-o fermecată jale.

45

łIE

O floare eşti, iubita mea,O floare nestimată,O stea din bolŃile cereşti,Comoară minunată;

Un juvaer de mărgărintCu păr bălai de aur,Încununată cu de-argintŞi verzi cununi de laur,

Crăiasa inimii îmi eştiFiinŃa mea iubită,Un sol din cete îngereştiSă-mi fii mie iubită,

Averea sufletului meuVăpaie de iubire,Te-a fost trimisă DumnezeuSă-mi Ńii de fericire…

CUM AŞ VREA…

Cum aş vrea să-mi fii iubită,Fir de floare, trandafirCăci în inimă, în sufletTe-aş sădi să creşti în fir.

Luna nopŃii de-ai fi dragă- Eu din soare-o rază sfântă –- Ai fi veşnică luminăCă-ntre sori te-aş face sfântă,

Şi de-ai fi, drăguŃă, îngerSărutând te-aş tot rugaŞi din inimă, din sufletDrag şi dor te-a-ncununa.

Dar nici înger, nici luminăNu eşti dragă, şi nici floare,Că eşti toate tri-mpreunăŞi ca toate-ncântătoare.

46

TRUBADURUL

“Te chiem cu drag mireasa meaAltarul să ne lege,Cu tine moartea o să-nfrunt,Vreu ea să ne dezlege.Şi dacă-n ceriuri fi-va scrisSă fiu păscut de moarte,Să îmi sfârşesc într-un războiuCumplita-crudă soarte,Să ştii şi-atunci, că-n inimăPe tin’te am şi-n tine cred,Te-aştept şi-n ceriuri tremurândCu dorul meu întreg.”

CUM TE PRIVESC

Cum te privesc iubita meaÎn zarea ce se pierde,În piept îmi zbate inimaDe sângele mi-l fierbe

Şi toată răsuflarea meaAleargă să te chieme,Căci dorul n-are linişteaŞi gândul vrea cu vreme

Să-Ńi înfăşoare chipul tăuDe-o vrajă negrăită,Ce Ńi-a trimis-o DumnezeuCând te-am cerut iubită.

47

CÂNTURI DRAGI

Cânturi dragi despre iubireÎmi răsună-n gând,Vremuri calde, fericire,Adieri de vânt…

Amintire de la îngerDrag, iubit şi sfânt,O comoară: dorul stingherVrăjitor de blând.

SEARĂ

Sub arborii mirositoriŞi aşternuŃi în gânduri,Ne preumblasem gânditori,Ne desfătasem singuri,

În suflet dulce picuraNespusa mângâiere,Când vălul serii’ncet veneaŞi ne-ascundea-n tăcere,

În liniştea ce-mpresuraSfioasa ta făptură,Îmi răscolise inimaUn dor fără măsură.

48

LA LIMAN

Mi-a fost într-una inima cernităDe grija ce-o purtam şi multa jaleDe patima din lumea obidităDe ceasurile suferinŃei mele

Şi ai venit, oh zi mângăietoareSă ştergi durerea mea din amintire, -Tot înzădar vrea răul să doboare:Căci vieaŃa e-n fiinŃă spre iubire.

49

VEZUVIU

DOINA

Peste pacea câmpurilor şi a codrilor de bradLin se leagănă un cântec, cel mai sfânt şi cel mai dragFirea-ntreagă se-nfioară şi se simte fermecatăDe vrăjitul f ără seamăn din cântarea minunată.

Doina e! Cântare dulce, dorul Domnului prea sfânt,Cea din harfă îngerească coborâtă pe pământ.Când făptura de durere n-a mai încetat să plângă,A venit cu jalea lumii-n tremurarea ei s-o frângă.

… S-a-ndurat şi-ntreg tumultul răscolit ca o furtună,Potolitu-s-a de graiul vibrător şi sfânt din strună,Patimile turburate s-au topit în armonieDulce, cu suflarea vieŃii pe când dragostea învie.

O, ce mare-i avuŃia, care e Ńesută-n tine,Căci cu ea nouă chiar raiul ni-l aşterni din zări senine.Doină, doină, soră scumpă, duioşia ta ne leagă-nO frăŃie ce ne Ńine dragi între sicriu şi leagăn

PRIMĂVARĂ

Tu primăvară dulce şi duioasă,Venirea ta cutremură tăria,Venirea ta împarte bucuriaPrin munŃi, prin văi, prin holdele mănoase;

Sosirei tale-i saltă-n fericireCuprinsu-ntreg al lumii zbuciumate,Căci tu eşti vraja firii-nfiripateŞi dorurilor noastre eşti menire.

LINI ŞTE

Mi-e prietină din inimă tăcereaŞi-mi strecură în suflet mângâierea

Mi-e veşnic dor de-o pace ne’ntreruptă,Din Ńarina singurătăŃii ruptă,

Din liniştea de gânduri roditoare,Venind ca taine razelor de soare,

Să samene cu iarba-nfiptă-n stâncă:Să nu dea glas durerii ce-o frământă.

50

AB INITIO MUNDI…

Pe câmpul gol şi sterp al NeştiinŃeiPornitu-s-au un vânt rătăcitor,Purtând pe-aripa-i germenul FiinŃeiScăpat în hău de-un gând stăpânitor.

Avuse planul plăsmuirii-n sine,Ce îi păstră pe-un timp determinat;Şi-n marea zi, când CreaŃiunea vineTăria strânsă-n el a germinat.

În calea lui aprins şi stins de seteAstrânse-un strop de rouă din senin,O lacrimă, ce-un dor fecund îi deteI-a procurat putere în deplin.

În taina lui răsare-o veşnicieDe-a-şi creşte firea-n paşnicul ogor,De-a-şi Ńese-abia-nceputa forŃă vieÎn câmpul mort şi-atoate-adormitor.

În locul ars şi stăpânit de moarteRăsare-în fir plasmodiul închegat,Când lichid nou, stăpânitoarea soarteProcură-în spaŃiul său nelimitat.

Pe rând şi-ncet ascunsele miceliiŞi-ntind trupşorul gingaş în pustiu,NecruŃătoare-în jertfa ostenelii,Neobosite sbat în corpul viu.

Din ceas în ceas misterul se formeazăÎn nepătrunsul strop coloidal,Discret secretul viu se contureazăDe restul sec şi brut material.

Şi-ncrezător sarcodiul mai în urmăDezvolt-asigurat câte-un picior,Ce-în piatră loc de traiu încet îşi scurmăCerând prin vieaŃă rol stăpânitoare

51

SPRE SEARĂ

Când liniştea învăluia pământulŞi dinspre mări încet s-abate vântulÎn pacea-ntunecată se iveşteUn punct aprins, ce tot mai tare creşte.

E minunata arătare-a luniiCe fermecată luminează-n noapte,Şi-n suflet mi-e îngândurarea lumiiCe a crescut din răsărit de şoapte.

VeniŃi, veniŃi, puteri netăinuiteCu vraja voastră veşnică, virgină,Căci trupul meu şi sufletul zdrobit e,Tăria voastră însă mă alină.

PASTEL (În rari ştea pădurii…)

În rariştea pădurii-mbălsămateVin neamurile crângurilor toate,Ce-ntr-un ostrov înconjurat de apeAleargă-n sârg înaripate gloate.Un singur glas e-n multa armonie,Un singur dor mi-e prieten numai mie.

E dragostea naturii ce îmi creştePrivind cum norii se alung pe creste.E-n mersul lor atâta maestate,Prin vălul lor nici soare nu străbate,Şi cum încet spre plaiuri se coboarăEi adumbresc a holdelor odoare…

- … În depărtări s-a luminat cărareaCum norii s-au grăbit să piardă zarea,Şi soarele, ce-mi dezveleşte crângul,Şi pajiştea, ce o măsoară vântulS-au înfrăŃit în dulcea-nfiorareCe-i singura stăpână pe hotare.

Oh, fermecătă bogăŃie-a firii,Oh, negrăit cuvânt al fericirii!Aş vrea să sorb în dulce voluptateTot suflul tău şi fără cumpătate

52

Să te-ndrăgesc, şoptindu-Ńi în neştire:Rămâi înveci cu mine-n înfrăŃire.

53

DECEMVRIE

…Dar unde-s, mamă, florile frumoase,Ce le-am udat cu grijă astăvară?Eu mult aş vrea, ca-ntr-una să miroase,Dar înzădar le-aş căuta pe-afară,Căci frunza lor uscată este moartă,De ce au ele-atât de crudă soartă?

“Copila mea!” – răspunse tristă mama,“Niciuna nu e moartă dintre ele,Căci florile acuma sunt în seamaFiinŃelor din mările acele,Cari au trecut de pragul lumii noastre,Cari locuiesc meleagurile-albastre.

Noi toŃi avem pe cineva departe,Cari ne-au fost dragi ca inima şi vieaŃa,Ei nu mai au de lumea noastră parte,Ei nu mai pot să ne privească faŃa.Dar florile din naltă îndurare,Sunt azi în cer şi lor spre desfătare.

De-aceea tufănici şi crizantemeS-au dus de-aici, când s-a pornit zăpada,Şi trandafirii mândri, albe stemeDe ghiocei, - toŃi au pornit spre strada

Ce duce spre sălaşul lor din raiu, -Dar s-or re’ntoarce toate’n luna Maiu

AUGUST

Din soare şi din ploaie sunt ŃesuteComorile nădejdilor de bine,Pe vânturi răzvrătite ploaie vine,A norilor răbdare se-ntrerupe.

Se varsă un potop şi o furtună,Iar crengile copacilor sunt frânteDe patima puterii neînfrânte,De alvia mâniei ce s-adună.

Dar orice-avânt pe lumea-aceasta treceŞi zâmbetul naturii răbdătoareNe-aduce iarăşi razele de soareŞi-un aer nou, învietor şi rece

54

CÂNTAREA DIMINE łII

În zorii aurii, când lumina porneşteBiruind întunericu-în văi,Răsare vieaŃă în largul făpturiiDin farmecul firii norocul urzeşteNădejdea de bine: comoara naturii,Averea aleşilor săi.

Când soarele-mparte belşugul de raze‘L-întâmpină cântec de drag,E doina iubirii ce-o cântă pământul,E doina-nvăŃată de îngeri de pază,Cântarea trimisă în lume de SfântulS-o cânte tot omul pribeag.

Cu soare-răsare Cum chiotă fireaDe pieptul se zbate-n fioriCum florile toate cu lacrimi de rouă,În lacrimi de-argint îşi dezmierd-fericirea,

Iar soarele râde de vraja lui nouă,Îi râde cu drag dintre nori.

Răsari dimineaŃă! Răsari cu lumina!Desfăşură-Ńi vraja de aur!Să-mprăştii în lume comorile sfinte,S-aduci pretutindenea pacea, senina,În ceriu şi pământ avuŃiei sorginte,Doritul şi scumpul tezaur!

Să vii dimineaŃă-n săruturi pioaseTe-om strânge în piepturi cu dor!Să-nvii veselie şi rod în câmpie,S-aduni bogăŃie în plaiuri mănoase,Şi doina făpturii măreaŃă să-nvieFăcând greul vieŃii uşor.

CântaŃi dimineŃii cântări triumfaleCei tineri şi vajnici la piept!AşterneŃi nădejdea şi dragostea-ntreagăÎn farmecul vieŃii şi-n tainele sale,Că-n zori dimineaŃa comoara-şi dezleagăCa dar de la Sfântul cel drept.

55

LA SAT

Mi-e dragă vieaŃa de la satCând seara se coboară,Când vălul nopŃii s-a lăsatŞi tainic mă-mpresoare.

În şoapte-grăitorul vântÎşi spune pătimirea,Şi patimile sbor luândÎmi stăpânesc gândirea,

Îmi poartă sufletul aprinsPe căi nemaiumblate, -DorinŃi în veci de necuprins,Mi le aşterne toate.

MAIU

Peste zarea necuprinsă stăpâneşte strălucireaŞi cu dor îmbrăŃişează focul ei întreagă firea,Pacea tainică coboară şi se-ntinde şi străbateCa o forŃă fără sprijin, vajnica singurătate.

Mă învoalbă o tăcere, ce-i atât de grăitoareÎncât muta stăruinŃă parc-ar vrea să mă-nfioare,Parcă moartea stă să vie peste vieaŃă-n plină floare,Parcă doliu vrea să fie cea mai dragă sărbătoare.

Nu e doliu, nu e moarte pacea ce vrea să mă-nşele,Ci e liniştea ce creşte-în greul gândurilor mele,E un ceas, ce limpezeşte chinu-ntregului meu traiu,E un farmec fără nume, fără margini: luna Maiu.

PE VEZUVIU

Neîncetat cutremură pământul,Neostenit mă-ndeamnă sus avântul.I-aşa de grea cărarea ta de stâncă,Făgaşul ei împietruit mă-ncântă.Urc vârful tău, cel urgisit de soarteVulcan bătrân, aducător de moarte.

56

În sânul tău se zbat înlănŃuite,Ca-ntr-un năvod, puterile naturii.Când izbucnesc (ca neamuri răzvrătiteCe năvălesc cu patimile urii)Se clatină din temelii pământulCa-n început, când a grăit Cuvântul.

Din an în an revolta se-noieşteSus în crater, şi-adânc în măruntaieMeleaguri noi, pierzării îşi croieşteNestăpânitul fluviu de văpaie,Iar flacăra ce arde-n acest fluviuE darul tău, Bătrânule Vezuviu.

Şi omul, ce s-a înfrăŃit cu fireaA-frumseŃat vulcanul cu plantaŃiiÎn vinul lui e nouă răzvrătirea,În focul lui îşi jor credinŃă fraŃii.Căci farmecul sălbăticiei crunteL-a pus în vin răzbunătorul munte

ADIERI DE VÂNT

Suflă vântu-n rariştea de nuciStai cu gândul încotro s-apuciCăci e drumul aşternut cu spiniCotropit mi-e neamul de străini

Bate vântul iarna ne-ntreruptVine-un bade cu obrazul suptDin sumanu-i rupt de-atâŃia aniVezi ce-i soarta fraŃilor ŃăraniRostul celor aplecaŃi pe plugSă rodească altora belşug

Dar va bate-odată vântul rarVor pleca streinii la hotarVor porni cu toŃi, pe drumul dreptChiot vesel va răzbi din pieptłara-ntreagă se va scuturaŞi Românul se va înălŃa

CU-NVIEREA PRIM ĂVERII

Cu-nvierea primăverii toate-nviu şi cresc din nou,Numa-n suflet nu-şi găseşte dragostea nici un ecou,Numa-n inimă iubirea pustiită mi-a rămas,Numai doru-mi rătăceşte biet pribeag fără popas.

Tu-ai ştiut inimă dragă, că sub dragoste te frângi,Şi cu dragostea în suflet veşnic trebuie să plângi,Tu-ai ştiut, că cu iubirea tot amarul Ńi-l aduni,Şi cu vieaŃa chinuită pe vecie te cununi,

Dar tu Ńi-ai pus iubirii şi durerii stăvilar,

57

Primăverii pentru tine flori pe plaiuri nu-i răsar,Iar în piept n-o să-Ńi răsară primăvara niciodată:Mi s-a dus pe veci iubirea, fericirea toată, toată.

58

CODRULE, PODOABA FIRII

Codrule, podoaba firii, crainic mândru şi bogat,Cum îŃi legeni tu coroana într-un cântec legănat,Cum aşterni cu dărnicie bogăŃia de comori,S-o închini la lumea toată, ca prin ea să te adori, -

Codrule, fârtate dulce, mult eşti mândru şi semeŃ, -Am venit pierdut la tine fericirea să mă-nveŃi,Să-mi arăŃi cărări alese, căi ce duc cătră noroc,Doar tu ştii, - căci ai atâta –nŃelepciune de proroc…

“Fericirea nu se cată printre văi şi prin păduri”…Codrule, povaŃa-ceasta-n suflet vrei ca să mi-o furi,Să-nŃeleg, că nu-i iubire ce nu-i dată de ursită,Şi de soartea nu mi-a dat-o, inima mi se despică…

Precum apa îşi frământă-n valurile dintr-un râu,Îmi zdrobesc cu desnădejde toate patimile-n frâu,Că-nŃeleg, codrule frate, toate cele câte-mi spui,Şi pricep, că-n piept la mine loc pentru iubire nu-i.

MARTIE

De-acum vor fi dar nopŃile mai scurte –Adusă-n sârg de-aripi de păsăreleSosit-a tainic primăvara-n curteŞi-a deşteptat izvoarele-n vâlcele.Petalele iar strălucesc în soareŞi sufletu-mi se umple de ardoare.

DE TOAMNĂ

IFrunze cad în zi de toamnăPeste câmpuri multe, multe,Îşi dezbracă toată fireaHaina de podoabe scumpe.

Iar în suflet, dar în sufletMulte grele se aşează,Gânduri mari de vremuri releVăl de jele-ntruna Ńeasă.

II

59

Frunze cad în zi de toamnăDe pe arbori multe, multe,Plânsul lor de teama morŃiiCine-ar sta să-l mai asculte;

Căci în ziua primăveriiFarmecul din nou le creşteMai frumoase, mai voioase,Ca prin vraja din poveste.

Dar când dorului din sufletStai să-i rupi numai o floare, -De-ar fi veşnic primăvară:VieaŃă-n el nu mai răsare.

PRIVIND VR ĂJIT

Privind vrăjit spre nepătrunsul codru,DorinŃe-aprinse pieptul mi-l cuprinde,Dar vai, să-l cercetez acum nu-i modruCăci alte văi încep să se perindeSub ochii mei şi plaiurile-ntinseAvântul către înălŃimi mi-l stinse.

Printre nălŃimi umbrite cu desişuriStrăbate trenul obosit de pantă

Tot alte zări apar în luminişuriŞi devenind tot mai interesantăAcuş s-astrânge-n cheiuri TrecătoareaŞi se desface iar nerăbdătoarea.

De ce e-atât de fioroasă stâncăCe parcă vrea spre noi să se prăvaleŞi ce se-ascune în abis adâncăŞi-atât de tainic chemătoarea vale?Spre viaŃă ori spre moarte ne îndeamnă?Chemarea ei atât de multe-nseamnă!

60

POEZII INEDITE

DIN TAINELE NOP łII

Îndurerate taine din zile de restrişte,Ce jalnică, duioasă-i povestea voastră tristă!În nopŃile senine cu dulce resignare Mă mângăiaŃi în suflet cu taina voastră mare.

Dărui Ńi-mi astăzi freamătele toate,Câte sunt ascunse în piepturi înecateVreu să strâng durerea din lumea fără margini,De-a fi încăpătoare de-atâta sfinte sarcini.

ÎN AMURGUL

În amurgul soarelui pe ceriuri Cu’nvierea stelelor de noapte,Martore vi-s multelor misteruriVoi comori în bogăŃii de şoapte.

Mi-a Ńi înduioşat fiin Ńa mea de oră,În vărsări de lacrime de sângeVăd în mine-o lume’ntreagă plângeZguduirea lumii, ce-o să piară.

AŞ VOI

Aş voi s-arăt treapta dureriiSă-nŃelegeŃi taina din brădet,Să’n ŃelegeŃi lacrima rugăriiAşternută-n vifore din piept.

Vai, amar nerăsplătit de vremeFire-ai să fii veşnic blestematŞi să-Ńi fie inima ta viermeGlod urât al răului păcat.

Plânsul meu e plânsetul din leagănUn scâncit din vaiet de copilVâjeiri de vânturi prin mesteacăniTălmăcit cu focul meu umil.

61

PRO MEMORIA(lui dr. Avram Sădean)

Frământarea zilelor de roadă-oSpulberase ropotul de armeSub porunca veacurilor roabăA pornit-o lume să o darme…

Te-a răpit convoiul de armatePeste câmpuri pline de morminteSă câştigi o luptă cu dreptate,Răsplătirea vremurilor sfinte.

Te-a răpit avânt de vitejieCu fanfare – glasuri de furtună –Lumea-ntreagă Ńi se-nchină łie,Că Ńi-ai dat viaŃa ta arvună.

Te-a răpit mai vajnic decât toateO iubire cătr ă neam şi legeDăruind mai mult decât se poateJertfă sfântă ce-o să ne dezlege…

GlonŃurile îŃi pătrunse pieptulNu-i în stare să slujească peana,A putut să dea atâtea DreptulFie dar stăpână-atunci Nirvana.

Şi măreŃ s-a scuturat tăria!Precum plânge viforul în ploaie Deşteptă din moarte letargiaDin scăldarea-n lacrimi şi războaie.

Din zorit până-n apus de soarePrefăcu-n oştiri codru stejariiŞi armate puse pe picioareStrăbătând câmpiile fugarii.

Şi mirat ă de surprinderi, zareaA văzut obstacoli şi sloboarăRăsturnate-n drumuri de suflarea Gândurilor mari, biruitoare.

Pop 8 nov. 1916

62

RĂSĂRIT AL VEACURILOR

Răsărit al veacurilor negreLuptei grele înecată-n sângeÎnceputul doinelor funebreÎn cortegiul unei lumi ce plânge,

Înviază patimile sfinteAşernută-n largul din câmpiiRăscoleşte-aducerii aminteToată jalea codrilor pustii.

Lume-a fost cu văi înfloritoareCu voinici şi doinele de jocN’a văzut în calea lungă soareŞi nici stele lume mai cu foc.

În mormânt s-a prefăcut pământulRaza lumii în neant s-a stinsUluit s-a pus să plângă vântulIar în urm ă-i firea-ntreagă-a plâns.

Şi un urlet deznădejdii frânteS’a nălŃat din zgură-n glas de tun,Lămurit ă rugă să s-avânteMii de glasuri ceriurile-adun.

Şi bătrâni ostaşi, glotaşi şi tineriSfârticaŃi cu rane destupateAu plecat, ducând nădejdea-n umeri,Răsplătirea lumii cu dreptate.

Iar un vifor, vraja viziuniiMi-a trimis-o-n somnul dimineŃii –Să-nŃeleg din murmurul furtuniiImnul biruin Ńelor vieŃii. 13/26 oct. 1916

63

DAR VOI…

Dar voi ce mai staŃi în tăcute morminteRăsplata de ce mi-o luaŃiOri nu sunteŃi vrednici de-aduceri aminteŞi-uit ării în laturi v ă daŃi,

Voi soli pribegi ai eternelor lupteCu trupuri în colb de pământO jertf ă aleasă-a ursitelor crunteVoi graiuri pierdute, suflate de vânt.

Izbânda e rodul din freamăt de moarte,Din jertf ă de sânge de nerăsplătitŞi-o lume ne plânge că-n zări de departeO scumpă avere din lume-a pierit.

O rază de viaŃă idee pornităScânteie măreaŃă, un gând idealÎn focul năpraznic s-a stins prăbuşităCu oastea lui toată-ntr-o coastă de deal.

NĂDEJDE

Un răsărit de soareAtât de drag şi plinCu vraja unei floare:Sunt toate ce mă doareRăpeşti durere toate Căci tot ce-adoarme moare,Mi-ai fost ales destin.

Pornirea spre vieaŃăMi-ai spulberat-o’n vântDoar cobza mea orbeaŃăŞi’n ochi pururea ceaŃăDoar lacrimi şi cerşireŞi-o zdreanŃă de vesmântŞi-obrazul în roşeaŃă…

O, firea ta bogatăMi-a hărăzit atâtea…Cu-o trudă sbuciumată,Cum le-ai plini odatăÎn groapă sub pământ,Iar doina mea, de-atâteaVa înceta săracă.

CredinŃa mă îndrumăPe calea fără steleUn clocot ce s-adunăSă spargă, să frământe

64

Cântarea mea străbunăDoinind veşnica jale. Vei înflori ca spinulPe pajişte-n livezi,CredinŃa mea căminulDe noroc. DestinulTe-a răsări din undeDe vânt să nu cedeziÎn lupta grea cu chinul.

Un sfânt ai resărit,Şi-ai biruit durereaDin freamătul truditO vieaŃă-ai strălucit, –A chiotit dreptateaŞi-n mânie cucerirea:Un lanŃ păgân zdrobit.

NE-AłI CERTAT

Ne-aŃi certat cu gândul de răpirePe când cu toŃii v-am primit ca fra Ńi,V’a Ńi năpustit cu zangănul de armeÎn loc de vraja păcii să ne-o daŃiNe-aŃi pângărit altarulNesocotind durerea ce-avem,Şi-n urma voastră chinuri şi păcateSe’nalŃă’n vaier urlet de blestem. 1/14 noem. 916

RAPSOD

Mă rog plângând îngenunchiat la cruce,Să nu-mi despoi nădejdea sfântă, dulce,Nici să-mi omori credinŃa mea amară,Ce-am aşternut-o’n vifor şi ocară…C’aştept să vie ceriuri înroşite– Şi răsplătind la plânsuri obidite –Vor r ăsări cu zarea peste câmpuriFâlfâind biruitoare stâlpuri –PlângândCu hohot o să-mi frângFuria,Deslegând la patimi din sclavie…Ah! O lume nouă să fieVie!C-un suflet nou, cum n’a fost niciodată,De va cădea gemând îngenunchiatăUrgia…Să vii atunci nedejdea răsplătiriiÎncorbăcind sălbăticia firiiTu să îneci în flăcări nedreptateaScriind cu sânge spre vecie, carteaC-a răsărit din vifor liberatea……………………………………Cu glasul sfânt din rugăciune sacrăC’un gând arzând, ca focul de pe vatrăUn zbucium strâns din piepturi o să salteUn imn spre pragul ceriurilor nalte!Cu veşnicia vieŃuiască-odatăUn geam, ce şi-a croit un rost de vieaŃă

65

Cu noi puteri, cu râs de dimineaŃă!3/16 nov. 916

ÎN PIERDEREA IUBIRII

Iubirea mea curată, sălbatică, pustiePierdută-n ştirea vremii, uitare-mi-te-ar to Ńi,Mi-ai fost nedejdea sfântă, o scumpă avuŃie;Un plâns de fericire spre vremea ce-o să fie – Credeam că mi-i fi cândva ca raiul să socoŃi.

Pierdută! - Stai’naintea nelămuritei taine,Şi n-o’nŃeleg cu firea căci, de gândesc deştept,Îmi văd’nainte golul cu groază şi cu spaimă,Şi-n plâns abia o vorbă de poate să se-ngaimeDe sfâşietul vajnic ce-mi clocote în piept.

Ci-i vai de vrei gândirea să-mi plece după simŃuriCăci vei cădea trudită-n ruine zbuciumată,Tu dragoste lovită cu trestie şi zbiciuri,NemulŃumită veşnic comoară de nimicuri;La jertfa cea mai mare renunŃă dintr-odată!

Mă-cumet să te sfârtic iubirea mea curatăŞi să păstrez o rugă cu plânsul înecat:Să-ncunune norocul fiinŃă apărată

Cu dragoste de-argint ca iubirea mea de-odată,Cât ceriurile tale cu îngerii au dat. (3/16 nov.)

CUNUNĂ DE MARTIR

O suferinŃă sfântă, grozavă şi cumplităI-ai dedicat părinte, iubitului meu neam,Un gând pustiu în umbră, credinŃă neclintităÎn dumnezeirea-Ńi sfântă, abia mai pot să am.

Cununa biruin Ńii s’a fost urgiii’ntins ăFără speranŃă-n bine, ne-a curs sângele râu,Dreptatea fu pierită şi seva noastră stinsăŞi plânsurile toate le-au sugrumat în frâu.

A clocotit durerea’ntr’o rug ă prăbuşită,Spre tromul tău, părinte, un clocot lung, – cu firLegatu-ne-ai nădejdea’n cunună de martirNeascultată rugă de chinuri răguşită.

Un singur strop mai Ńine-mi sălbăticiunea’n cumpăt,Să stea nerăsturnată în valurile vremii,Că o să’nvii dreptatea din freamăt şi huiet.Să fie, chiar ascunsă în ghiarele gheenii. 6/19 nov. 1916

66

ÎNSEMNĂRI DE GÂNDURI

Însemnări de gânduri şi de dor,Vă opriŃi pe-o clipă-aci din sborSă pătrund în groaznicele taineCe-s menite, ca să mă înfaime.

Însemnări, voi vânturi deslegateSă porniŃi pe căi cutreierate,Să porniŃi voi tr ăinicia firii,Firea-Ńi să fiŃi duşmăniei zbiriiÎnsemnări, voi lacrima gândirii. 7/20 916

POVESTEA BUNICII

Domol curgeau odată„Poveştile buniciiPe prispa casei noastre,Sub cuibul rândunicii;Dormeau într’ânsul puii –Şi strânşi în jur cu to ŃiiŞedeau vorbind povesteaNepoatele, nepoŃii.

E. Pitiş, Poveşti

Domol ca umbrele nopŃii aşternute peste câmpuri, ca operdea de întuneric întinsă de mări nevăzute de lumea luminată devânătul de seară – se descurcă firul basmului în suflete zglobii,fr ământate de vraja fermecătoare a istorisirii de jale. Povestea

curge, ca lunecarea râului prin vaduri şi păduri, prin câmpurinemărginite cu’ntinsele plaiuri înflorite, prin v ăile preschimbate’ncodrii nestrăbătuŃi, şi-n mijlocul lumii de vraje e râul de cristal, cao văpaie de lacrimi ducând murmurul undelor lui nenumăratesuspine înecate de farmecele mamii pădurii. Nu sunt oare toateşoaptele apelor curgătoare nişte suspine ce se zbat, spre a selămuri? Mai ştii, de n-or fi ni şte fiinŃe ce se zguduie şi sufăr şi-arvrea ceva să zică!? Tu singură ştii, iubita mea bunică. Tu ştiiînmormântate în tine mii şi mii de istorisiri şi nu te străbat niciuna.Din tine se revarsă o duioşie nepăsătoare din toate zecile de poveşticâte le ştii, şi pe noi una singură ne zbuciumă de mii de ori maimult şi nu ştiu de-am putea asculta până la sfârşit. Cu ochii pironi Ńiîn zarea vineŃie stăm în prispă, te-ascultăm în golul nemărginit şipar’că vedem clocotirea luptelor închipuite, iar casa noastră mi seschimbă în palate împărăteşti.

Un ciripit de seară mă primeni în beznă, că uite-o rândunicăîn lini ştea blândă-a înserării se reîntoarce la cuibul ei din calea ceadin urmă, trudit ă şi pribeagă. În cuibu-i noduros de tină, zidit cu-atâta meşteşug îşi primesc puii golaşi ultimul menaj pe ziua de azi.Şi mulŃumind guralivi pentru cina lor pl ăcută, în râseturi pituitepliscuiesc din guri, se zbat din aripioare, se-aşează mai comod, cumle vine mai bine; clipesc din ochi abia’ngânându-şi ruga lor deseară, iar prin somn licărind din urm ă bezna lor de ochi negrii,plec şi ei în lumea fermecătoarelor poveşti, scrise anume şi cu grijepentru puii mici de rândunici. E lini şte de-asupra lor în cuibul depământ; din căptuşeala lor de peană se cade rătăcită în mijloculdin jur – şi-o copilă ascultătoare-l prinde între degete şi-l suflă dinpoveste în aerul greoiu. Iar peana zboară lin-alene, fără zbârnăitulmaşinii de zburat. Ei şed şi-ascult povestea, o sorb cu drag şilacrimi şi-nduioşare sfântă s-a aşezat pe frunte, şi-n ochii lorcuminŃi şi în inimă. Înşir ă înainte, bunica cea mai bună, nepoatele

67

te-ascultă, văd cu gândul crai şi fete, iar nepoŃii stau la luptă cumistreŃi, cu lei şi zmei, dau cu sete hăcuind dinparapete’nvingători.

“Sim Ńind însă că toamnaCu ploi şi brumă vinePlecata rândunicaCu puii-n Ńări str ăine.Şi-odat pe prispa caseiPoveştile-amuŃir ăŞi rând pe rând nepoŃii,În lume se-mpăr Ńir ă. (Id.)

E toamnă afară-i şi toamnă-i şi’n noi. Veştejirea lumii s-apornit cu’ngroparea florilor, - c ădeŃi şi voi iluzii dragi, deşarte, văşuieră şi vouă vântul tomnatic cântări funerare. Vâjâitul lui îmistrăbate creerii, omoară duioşia, trezeşte’nfior ări.Înspăimântătoarea zilelor trufaşe a vremii de dezastru sunteŃi voi,sburătoare’ngălbinite, frunze muritoare. Se-aştern zguduitoareploi de sânge, ploi de lacrimi, ploi de toamnă, reci, glodoase.S’aşterne bălŃi pe câmpuri şi buracă pe hotară, aer pestriŃ, alb,greoiu, vine brumă peste lume, veşnic alb nestrăbătută, umbrenegre cu misterii: toată umbra e stindardul unei secerări demoarte. Vină toamnă, veniŃi ploi şi tu moarte’n văl te’mbracăvină’n haină de buracă! Ce mai stai şi ce aştepŃi. Tremurarea tazglobie ne-a pătruns pieptul de mult. Cu clipită, cu minută, toatechinurile tale tot mai vajnic, mai a jale şi tot mai dragi zilele tale.Vină moarte! Ce nu vii? Ne’nfiori că n’ai să vii. A plecat şirândunica, duce-or duce dorul, frica. Dusă-i fericirea noastră. Şice-i verde din fereastră şi cununi de Sânziene le-a trântit ciudatavreme. Iar cu pui de rândunică ni s’au dus şi puii noştri, falanoastră şi nădejdea, i-a’nghiŃit pe toŃi pământul, s’a rostit la toŃi

cuvântul, duşi departe’n Ńări streine, Ńări pustii, gostii de sânge,inima pierdută plânge…

Şi-a fost odată vreme scumpă, zile grele, jale multă, s’acernit şi prispa căşii. S’a’negrit apa’n izvor, pustiitu-i dor cu dor,ce s’aveau dragi în pridvor. StrăfugiŃi nepoŃei, vai de ei,curtea’ntreagă-a amorŃit, nu mai ştiu de povestit, doar de-aducevântul veste, de vreo tristă, grea poveste; de-o ascultă copăcei,plâng şi adorm şi mor şi ei, iar grădina de ascultă, buruiana şi-ousucă-n urmă gândul cel ce-a vint, să dea cuvântul. Vânt duios s-arisipit cu nepoŃii-a amuŃit, ca nepoŃi sub glii sub cruce, undemoartea le-aşternuse patul dulce, să se culce. Vai tu casăzdruncinată, despărŃită, sfârticată’n patru părŃi’a lumii dată,împărŃită.

68

O CALDĂ IUBIRE

O caldă iubireO vraje de noapteTu farmecul lumiiDuioaselor şoapte

O dor fericirePricepe-mi durereaO dragoste dulceMai dulce ca mierea…

TU AI PLECAT…

Tu ai plecat pe drum pribeag, cât lumeaRob ursitei grele peste noi,Te-a păstrat prin chin şi greu minunea,- Ştii, că se pricepe la nevoi.

Te păstreze şi pe altă vreme,Ca ferit prin codrul îngheŃatSă preschimbe cuşma ta cu stemeSloi de ghiaŃa-n portul nost din sat.

Tu să vii cu sorŃi de veselieMunca sfântă’n fr ământări de braŃCăci o nouă vieaŃă o să-nvieTrud ă vlagă în puteri de fraŃi.

Iar lucrarea noastră cu tărieS’o’nchinăm cu dragoste la neam,Biruin Ńa toată lui să fieSpre vecie tot mai falnic, an de an. 17/30 XII 916

69

CRĂCIUN(În ziua de Crăciun, 25 dec. 1916)

Se-ncurcă privirea în zarea’mbrodatăCu văluri de brum ă, cu blăni de zăpadă,Se-ncurcă suflarea din piept, şovăireaSe zbate cu plânsul în luptă ciudată.

Tu dragă te-alină şi nu te frământeAtâta durere şi-atâtea socoŃi,E ziua de praznic, şi lasă să intreDe-afară micuŃii să cânte cu toŃi.

E ziua Serbării cu rug ă duioasă,E ziua mea sfântă din toate ce sunt,E praznicul mare şi cea mai frumoasăCântare de drag e suflată de vânt.

O, naştere sfântă, zidirea credinŃiiO, ziua’nvierii nedejdilor mari, -Sădeşte-Ńi sămânŃa în piept biruinŃii,SămânŃă de aur, comorilor rari.

O ştergeŃi, o ştergeŃi durerea din sufletO ştergeŃi furtuna de plâns din obraz,Şi dă un lăcaş fericirii din cuget

Şi-Ńi uită de-amarul atâtui năcaz.

Un stol de vieaŃă ne-aduce CrăciunulÎn cânturi duioase – colinzi de copii,Cu soli fără vină, cu vestea că BunulVa da ascultare dorinŃelor vii,

Ascultă la cântec, s’auzi răsplătireaAscultă drăguŃă, că-n suflet te strâng,Ridică-Ńi în sus, cătr ă ceriuri privirea,S-asculte şi SfinŃii la jalnicul cînt.

Răsună din buze o doină duioasăLa marginea satului blând prin văzduh,Iar firea-i r ăspunde cu zarea-i frumoasăPătrunsă din suflet de-al dragostei duh.

Iar firea-i r ăspunde-n mirosul de searăŞi pieptul se’nalŃă de farmece vii,Izlazul se scaldă’n iubire de varăCu rodul din holde şi poame din vii.

70

DE PROFUNDIS

Scrii, că jalea îŃi înfrânge fireaŞi că răul greu abia’l mai porŃi,N’ai nădejde să’ Ńi zoreşti menireaŞi’n zădar mai vieŃuieşti, – socoŃi.

N-ai putere-n piept, nici judecatăCa să steie cumpăt nedreptăŃii,Şi nici crezi, că o să vie-odatăZiua mare, sfânt-a judecăŃii.

Eu nu cerc să-Ńi dau vreo întărirePururea-Ńi simŃeam credinŃa mare,Că trecuşi hotar de şovăireCred că vezi o grea şi cruntă stare.

Dar din judecata ta cuminteAi uitat sămânŃa semănatăCari r ăsar să îŃi aducă-aminteCă-ntr’un lucru totu ş n’ai dreptate.

Tu nu crezi în zi de judecată,Când păstrată stă ideea’n lume,Că pe ce-l vor zeii ca să-l bată

Îl încarc’cu toate-a’lumii bune…

Nouă nu ne-a dat nici chiar nădejdeCei-zălog de-o răsplătire mare;Ci să ştii, menirea mi se’nghejbeÎn r ăzboi ne-o Ńese ursitoare.

Cei trufaşi şi îndopaŃi cu bineVor purta sigiliul dat de vreme,Şi pieirea chiar de-aci le vineVieaŃa noastr-n viitor s’o’ntreme. 16/29 XII 1916

71

SCRISOARE FRATELUI

Eşti departe, mult iubite frateDecât nouă Ńări de prin poveştiInima de teamă mi se zbateCă de-o vreme nu ne mai vin veşti.

łară rece, veşnică zăpadă,Fără oameni, prin pustietăŃi,N-ar dori Siberia s-o vadăNici cu jalea mută scrisei căr Ńi.

Ascultă, s’asculte şi SfinŃii din ceriuri,Cum toată nădejdea se spulberă-n vânt,Şi groaznică luptă se dă în pustiuri,Că moartea nebună cum seceră rând…

Dar stai şi nu-Ńi pată rugăciunea cu sânge,Ci zi-o curată în gând liniştitCă Maica curată cu Fiul ei plânge:Pricep jalea noastră şi vorbe-au grăit.

Iar vorba li-e cântec, o, dulce colindă –Iar lacrima caldă Ńi-o uscă din ochi,Deschide-le uşa, că iată-i în tindă:Solie plăpândă ce jalnic te-apropii…

LUPTA-N CODRU

A fost odată de demultO vreme minunatăO, stai poveste, să te-ascultCa firul t ău să i-l descurcPoveste încurcată.

O vreme dulce şi cu flori,Cu fete mândre şi fecioriÎn Ńara dragă, loc de raiTr ăia odată falnic craiÎn zarea dinspre zori.

El, cel mai mare împărat,În bogăŃii şi-averi bogatÎn sate, codri, văi şi lunci,La’ntreagă lume-a dat porunciSă-i vie la’nchinat.

Şi i-a trimis lumea ploconCu peşti din râu şi snopi de grâu,Cu umilin Ńă cătr ă tron,Şi cai mai mici plecaŃi din brâu,ÎngenunchiaŃi i-au strâns în frâuJurându-i pe canon.

Şi când o lume-i se’nchina,Şi darul lumii adunaDe-odat’ncepe-un glas din vânt,

72

Se auzi un dârz cuvântÎn ciudă-i cuvânta:

„Împ ărat, M ăria Ta!Mare, multă-i oastea Ta,Şi de-ar fi ca tine zeceTot atât de falnic, - Rege!Nu-mi vrea creanga să se plece,Frunza nu mi-oi clătina,Când pe-aici vei trece!”

Uluit de-aceste vorbePorunci să sune-n tolbeŞi să-l prind ă, pedepseascăCine-a zis o vorbă d-astă,Cutezând să-l turbe.

„ - Ci mi-l prinde, rege, prindeCând Ńi-i vinde’ntreagă, vinde…Oastea cu cătanele,łara cu hotarăle,Frica de tin’n’a cuprindełara mea cu fiarăle”

„- Dar ce vorbeşti, nesocotit!Să-Ńi Ńii în cumpăt graiul,De nu vrei morŃii să-i trimitCu tine fraŃi ce i-ai iubitSă Ńi se gate traiul.”

Şi-a chicotit pădurea-n râs„ - Tu nu pricepi ce prost ai zis, -Că eu sunt codrul. Dacă poŃiCu oastea ta, fă ce socoŃiŞi pe sub crengi ce fiară îsDin Ńara mea să-i prinzi, să-i scoŃi.”

Şi codru-a zis, vorba-a gătatIar craiu-n gând a stat, a statŞi de mânie-a clocotit,Un singur grai a mai zorit„ - În codru oşti în lung şi-n latLa rod bogat de împăr Ńit!”

„… Zise falnic, râse silnic,Zgudui un glas de tulnic,Glas de-aramă, câtec sobruA pornit b ătaie-n codru,El, cel mic, sfielnic. ¤

I-a fost plecat cel împăratCu oaste multă’ncălicatÎn zori de zi cu câini şi şoimiCu oaste’ntreagă-a lui de domniLa pradă, la vânat.

Iar codru mare’ncetinat,Mirat de-atâŃia musafiriŞi-a strâns avutul strâns, legat,Dar ce comori a adunat

73

Să stai şi să te miri.

O vorbă craiu’a mai trimis- Tu codrul meu, averea mea!Să mă pricepi că cine mi-s,O rugă blândă te-aş rugaCa să-mi trimi Ńi comoara ta

Pricepe, ce Ńi-am zis,

Că mi-a venit o şoaptă-n vântSă înŃeleg că ce-ai de gând,De strângi atâta la comoriLa mure, smeură şi flori

Că tu eşti lotru r ăzvrătitUn hoŃ, ce vrei să mă răstorni,Să-mi storci vieaŃa, din domnitSă faci o pradă de’mpăr Ńit,De-aceea mi-te’ncorni.

Î Ńi jor pe toate, ce mi-i scump.Pe sufletul meu zguduit,Că te frământ şi’n iad te-aruncDe nu te vei târâ’n genunchi,Nebun nesocotit.”

Iar de mânie-a tremuratDin creştet până-n glezne,Aşa duşman înfioratNici ceriu n’a putea fi dat

Nici iadul aşa lesne.

Şi codru-atins până’n r ărunchiUn şir de lacrimi l-a t ăiatDin crengi, o ploaie până’n trunchi, -La vorbe grele şi porunciEl nu s-a aşteptat.

Îşi întremă codrul curaj,În piept stă lini ştii l ăcaş.Îşi şterse vifor din obrazÎncumpătat îşi luă răgazDuiosul nevoiaş.

Şi tot vânatul dinadinsDin paseri, vulpi şi iepuri,Ca de-o poruncă e-a astrâns,De lumea codrului a plânsDe frică-ascunsă-n ierburi.

Ci sună codrul de alaiu,De pocnete de puşcă,… Cânt înceată, vorbe-hai!E vai de tine-acuma traiuDe iezi ascunşi în cuşcă.

Cum sună-ntreg codrul hai-huiCu vaiete de fiară,Ce s’ar văita, de-ar avea cui,Căci printre arbori nu-i şi nu-i

74

Nici pasăre să piară.

- „Tu po Ńi să lupŃi trufa şe-acum,Să dai porunci oştirii.Dar iată creangă de alun,O pleaznă de obraz de drum,Să mă cunoască zbirii.”

Se plec ostaşii în galopCălări pe roibi spre cetini,Dar plumb de ghindă cu potopI-aruncă-n laturi, cad în cotPieriŃi în rât şi strechini.

Se’ndrugă oastea de atac –Dar nu străbat frunzi şul,Şi câte crânguri s’au aflatAtâtea lovituri au datPădurea cu’nvăli şul.

Şi înzădar s’au ostenitCu soare până-n noapte,Că de-o’ncercare s’a zoritA fost respinsă cuvenitDe-a paltinilor proapte.

Nici sara lupta n’a’ncetatCu răsărit de lunăCăci stelele din ceriu miratVăzut-au greu înverşunat

Lefegii cum s-adună,

Şi câtă-i noaptea, înzădar,N-au străbătut cu pasul, -Văzuse craiu-acuma clar,Ş-a înŃeles cu mult amarCă nu-i venise ceasul.

A dat poruncă mai aprig,Mai îngrozit de ură,Pe cei ce-ascultă’i prinde frig,Cu toŃi „Securi, topoară!” strigPoruncile’ntr’o gur ă.

Şi după zi de popositDe turbură hodină,Văzuse codrul îngrozitCă nu e clipă de glumit,Că moartea o să vină.

Îşi plânse micii copăcei- Plăpânzi, de frica morŃii,Şi jalea tremură din tei,Trezind o pasăre că „Ce-i?Doar nu-i plinirea sorŃii?”

ÎnduioşaŃi s’au strâns la sfatPopoarele păduriiS-au hotărât la adunatSolie lumii trăbă dat

75

De zorile securii

Şi sol de veste s’a alesUn craiu de rândunicăS’adune armii în codru desOstaşii lui pierdu Ńi în şesDe veste să le zică.

Iar rândunica roib spre cuibÎn sbor întrece vântulCum patimile’n piept se’ncuibAripi în vifore se’mbuibMai repezi decât gândul.

Şi rândunica s-a întorsO repede săgeatăCum din aripi din nori s’a stors,Ursita lumii crezi c’a torsZburarea ei ciudată

În urm ă-i ceriu’ntunecăCu valzările negre,Sunt oşti de paseri: nori ce stăDe-asupra’n câmp şi-ncumetăLa plânsete funebre.

Şi sub troiene pe cărăriSunt şerpi gătaŃi de luptă,În cale smei cu foc prin năriŞi lei cu zbici de fier călări

Cu îndurarea ruptă.

Iar adunate dihăniiArmate cu unelteAu jurat pe vijeliiCă n’or să dea puterii viiPădurea, să le-o certe.

Un zbucium vuietă din plinScăldă văzduhu-n sunet,Şireag armate se îmbinClipesc topoare, plâng în chinŞoptiri duioase’n pocnet.

Dar zmeii dornici de luptatDin nări aruncă flacăriIar şerpii-s gata de muşcatŞi câŃi duşmani s’au adunat,Dân’ ca loviŃi de nazări.

În pasul luptei cu vuiriPrin ropotul de arme,Auzi ce vorbe, să te miri,Dar ce s’aude, ce vorbiriSe lămuresc din basme:

- „łi-ai pus credinŃa, să te joriDar ce te face să omori,Să mă ucizi, să mă înjuriŞi cin’te-a pus să mă’nfiori

76

Cu-atâtea vorbe duri?”

E glas din codru zdruncinatLuptând cu deznădejdeA dat văzduhu’nspăimântatUn glas de codru sfâşiatCum lupta li-se’nghejbe.

- „Ci po Ńi să lupŃi, să te frămânŃiTu craiu, trufa ş, nevolnic,Cu greul cumpănei îl simŃiŞi înzădar mai strângi din dinŃiCă firea nu Ńi-e vornic.”

Iar fiar ăle muşcau în viuÎn rane’nveninateDar alŃi ostaşi în loc înviuÎmproaşcă moarte unde ştiuDe plâng fiarăle toate.

Şi n’a mai contenit răsboiuMai lung şi mai cu patimiCa sfârticat de braŃe’n zoiLa fr ământat sânge’n noroi,S-amestecat cu lacrimi.

Iar buha crunt ă, ochi pistruiLe huhuie din creangă,Ai ei sunt morŃii nimănuiŞi dacă morŃii sunt destui

La crengi pierdute-aleargă.

Ea dă un semn de-mpăciuitDuşmanilor năpraznici,Că aerul e greu truditDe sufletele ce-au pornitPe calea celor veşnici.

Când firea’n noapte a’mbrăcatO lume zdrenŃuităLuminii stelelor s-a datO mărturie de păcat,Cu jale-nlănŃuită.

În preajma taberii se-adunLa bogăŃii departeIar pe sub tufe de alunTot trupuri r ăşchirate suntŞi sparte-s fărticate.

Şi-au înŃeles duşmanii răi,Că’n lupt ă n’au dreptate, -A trâmbi Ńat buciume-n văiŞi s-a astrâns mereu pe căiCe-a fost păstrat de soarte.

Iar craii’n suflet înfruntatDe remuşcarea sorŃii,Cu codrul pace au legat,Văzu că nu e de luptat

77

Cu cei ce nu-s daŃi morŃii.

Şi se-nchină pădurea lui,Stăpânului naturiiC’aşa-i scrisa destinului,Că firea-i dată omului,De-şi pune capăt gurii.

Iar dacă s’a’ncăpăŃânat Se va’mbrăca cu doliu,Pân’ce-a ajunge la iertatŞi va veni ce-a fost de datSă-i scape de orgoliu.

Şi de pe pajişte-au privitLeandrele şi crinii,Doar crizanteme de jelitCăci altceva n’a răsăritCu volbura şi spinii. 14 ianuarie 1917

ATAC

Sub pasul coloanei se frânge pământulVăzduhul se zguduie’n glasul de tunIar ceriul se năruie – ferească-ne Sfântul,Cum firea se zbate sub norii de fum,Sub vălul de neguri şireag se avântă –Sclipesc baionetele-n raze s’aprindPătrund spre-olaltă, în carne se’mplântă

Şi sufletul vieŃii din trup îl desprind. 2/15 II 1977

TATĂLUI

La pragul criptei din adâncMă rog la tine, Tată,Mă rog la tine-al tău mormânt,La crucea ta de piatră.

Îngenunchiez înduioşatŞi tremurând din suflet,Că umbra-Ńi chip a îmbrăcat,Şopteşte din răsuflet. –

Ci scoală-te că nu mă temÎn zorile’nserării,Şi scoală, vină că te chiemLa ruga îndurării.

Că’n piept mă sfâşie să morTot patimi de pieire,Că nu e modru cum mă dorŞi n-am tămăduire.

Oh, vină, numai tu să viiTu medicul de frunteC’ai suferit dureri mai viiMai groaznice, mai crunte.

78

Mai necuprinse de puteriCa firea mea trudităCă viaŃa Ńi-a plecat în ceriuDe chin pecetluită

Că zguduite năluciriMă înfioară’n searăAud cum hohotă vuiriÎn plânsul dintr’o var ă.

O teamă-mi spintecă-n creeriTe văd pătruns de sângeEşti fără cap şi sfârticatIar mama biata, plânge. ¤Mi s’a’mpietrit inima’n pieptLa lovitura sorŃii,Şi vin la tin’ să te deşteptLa pragurile mor Ńii.

Mi s’a’mpietrit şi lacrimaŞi plânsurile toateCă-s prăbuşit sub sarcinaCărărilor urmate…

Văd chipul tău cel învăŃatŞi iubitor de carteCe m’a pornit şi înălŃatSpre zări de din departe.

Şi noi puteri am strâns în braŃDin firea ta cuminteŞi cu-o pornire fără saŃLuai drumu-nainte.

Un înger blând m’ai ocrotitVăpaie de iubireUn drum de vieaŃă mi-ai croitCu drag şi cu uimire.

Acum avântu-nseninatL-am dat lumii de ură,Şi doar o lacrimă-am scăpatPământului în zgură.

Iar tu sorbi şi din pământTu cel mai scump pe lumeŞi înŃelegi că ce frământCe poate mă răpune.

Mă iartă că am ridicatO jalbă zbuciumatăŞi că pe lume am uitatC’aveam şi eu un tată.

Că doar luând lăcaş de veciLa rădăcina cruciiTu înŃelegi cât sunt de reciMeleagurile lumii. 17/30 II 1917

79

* * * (Vai ce lungă-i clipa…)

Vai ce lungă-i clipa de durereCând duci chinu’ntreg din veşnicieŞi ce groaznică-i când nu mai piereTeama ta şi dragostea pustie.

Sfărâmături de rugăciune blândăLicăreşti înfiorat ă-n suflet,De nedejdea valurilor asprełi se clatină credinŃa’n cumpăt.

Tu’n Ńelegi, ce vrea să-Ńi spuie searaCu’nglodarea umbrelor în beznă,Şi pricepi din frunze scuturareaŞoaptelor poienii cu mireazmă,

Dar îŃi pierde cetini cu susurulŞi’njghebarea rugăciunii’n cuget,Î Ńi alungă lini ştea murmurulVadului, ce-şi pierde apa’n vuiet.

Tremur ări de teamă şi de groazăSpintecă în suflet – cu zglobiełi se rupe inima’n durereCum te zbate-o frământare vie.

Tu aştepŃi cu deznedejde ştire

Cu un dor în lacrime şroaieSă îŃi vină veste de la mireÎntr-un şir de spălăcită foaie.

Şi pierdută’n farmecele firiiÎntre tâmple vifor Ńi s’adunăTu îŃi caŃi un fir pierdut gâniriiŞi te caută ai Tăi, ca pe-o nebună. 4/17 IV 1917

80

ŞOAPTE DIN VÂNT

Suflă, geme, urlă vântulVai, ce vifor, ce furtună!-Sus pe coaste se adunăOaste multă rând cu rândul,Fac tranşee-n înălŃimeLuptei grele care vine.

REFREN: Sus pe coasta dela munte Vânt aleargă, bate vântul Precum jalea bate gândul Dorului, durerii multe.

Plâng CarpaŃii în furtun ăCum se fură geriu’n noapteSe izbesc stejarii-n coateŞi pocnesc de valea sună, -Oameni mor de frigul marePier de ger, oh, îndurare!

REFREN

Oaste multă sapă şanŃulVânt puternic cu zăpadăUmple zarea cât e’ntreagăLupt ă cruntă Ńine lanŃul,De ostaşi cu vremea cruntăCari străbat cu trudă multă

REFREN

„În sfâr şit e lucrul gataŞi-i înghieŃul până’n oaseŞanŃul să vă fie casă –Ioane, tu, păzeşte ceata,Tu eşti straja peste noapteSă fii treaz, că’t tine’s toate!”

REFEN

Câtă-i zarea’n depărtareIon priveşte’n largul văii„I-astupat ă urma căii, Şi duşmani nu văd în zare,Ruşi din Lemberg nu ne vinNici din Strii nici Rahatin.”

REFRENFirea doarme îngheŃată Ion mai stă singur de pază,Se’nfrăŃeşte şi ofteazăCu furtuna turburat ă.Şi-i şopteşte vânt-povesteDela-ai lui o dulce veste

REFREN

- Copilaş, un drag de îngerI-se-acaŃă după spate,Când să-l prind ă, el s-abateŞi se-ascunde într-un ungher„Nu mă prinzi tat ă cu unaNici cu răul, nici cu buna.” –

REFREN

81

Dă să-l prind ă… se trezăşteÎnainte-i câmp de neauă,Întuneric f ără steauă,Ger cu vânt îl netezăşteFrig urât, pr ăpăd de vremeMai bin’ moartea să te chieme.

REFREN

ÎngheŃat până la glezneIon soldatul sub poruncăOchii’n criv ăŃ şi-i aruncăÎn figurile de bezne„Tu eşti dragă?Eu soŃie?Am venit pe slobozie.”

REFREN

Vai, tu inimă săracăDe când te-am Ńinut pierdut ă,Vină scumpă, mă sărut ăAm venit cu zile, iată,Că ce dor mi-a fost de tineSufletul de-o ştii, din mine.”

REFREN

Şi voind s’o’mbr ăŃişezeS’a trezit că strânge puşca,Şi cădea ‘n pământ de nu staRăzimat să se aşezeÎn tran şeu cu ochii’n zare, -Vântu’n ochi suflă turbare…

REFREN

Şi în inimă-i înghieŃulI-a pătruns cu-o răsuflareUn scâncit ca cel ce moareŞi i-a dus vieaŃa crivăŃulÎntr-un vis pornit spre casăCasa lui, de rău aleasă.

REFREN

„Şi-am venit de tot iubităScumpă mamă, dragi copii,Am venit cu zori de zi, -Câtă-i vremea, o clipităN-oi mai fi fără de voiNu vrea Sfântul, nu vrem noi”

REFREN ¤Suflă, geme urlă vântulÎntrecând orice furtun ăSus, pe coaste se adunăOaste multă rând cu rândul,C’a murit cu jale mult ăIon, soldatul sub poruncă.

REFREN

De la creştet, până’n glezneTot e trupul numai ghiaŃă„Vezi streine, vezi o vieaŃăCum se duce cât de lesne”Şi i-a plâns vântul cântare

82

Când a fost la îngropare…REFREN

Vântul îşi făcu scăpatăCu putere peste lumeToată truda din furtune- Desnedejde zbuciumată –Alergând mâncând pământu’nSat la Ion – să-l ierte Sfântul.

REFREN

Şi a plâns – o, Doamne sfinte!Ploaie! Lăcrimarea firii

Sfâşiind cu jalea ştirii- Când şi-a tors ştirea’n cuvinte –Toată lumea’nduioşatăToată firea, toată, toată…

REFREN 13/15 iunie 1917

83

PRIMĂVARA (Prim ăvară blândă…)

Primăvară blândă, minunatăÎntruparea dragostii divineSolitarea vremilor de binePrimăvară sfântă, preacurată!

łi-aşteaptă lumea darurile taleSă se resfrângă’n inimi chinuiteAşteaptă firea celor dăruiteDela cel Sfânt, răsplată pentru jale.

Tu să-nfloreşti cu vraja- Ńi dăruit ăTot farmecul pierdut în veşnicieSă’ntinereşti, în plaiuri veselieŞi firea’ntreagă fie’ntinerit ă.

Întreg avutul duioşiei noastrełi-l închinăm cu reverinŃă ŃieŞi sufletul în rugi de veselieTe-aşteaptă’n zori, din zările albastre.

ÎN PRAGUL MOR łII

Eu mi-am trecut hotarul vieŃii meleŞi mă socot pierdut pentru cei vii,Căci nu mai simt nici fericiri, nici releÎn taina lumei negre de sub glii.

Şi mi-am rostit cuvântul cel din urmăCând am trecut prin pragul negrei vieŃiCând am simŃit că graiul mi se curmăŞi n-o să văd mai multe dimineŃi.

Pe când sunau ciocanele în cuieSă’nchid o lume’ntreagă’ntr-un sicriu,S’a stins pe ceriu o flacără gălbuieVestindu-Vă că eu nu mai sunt viu. ¤Dar când văzui că Moartea îmi frământăTot trupul meu în spasmuri chinuite,Din ceriu simŃii c’o’nfiorare sfânt ăS-a coborât în vinele-mi răcite.

Am tresărit talazurile toateDin sufletu-mi zdrobit de suferinŃăŞi s-a pornit spre ceriuri să mă poartePe-un drum spre raiu o vajnică dorinŃă – A.C.

GÂNDURILE UNUI MO ŞNEAG

Gârbovit de greul vieŃii şi de anii ce-am trăit,Îmi plec capu’n umilin Ńă pregătit pentru sfâr şitRostul mi-e pierdut de-acuma neavând ce mai doriViaŃa-i dusă, toate-s visuri şi dorin Ńe: a trăi.

84

Numai tu îmi mai Ńii trează inima, comoară scumpăDragoste-n sfârşitul vieŃii. Sufletul cum te ascultă,Cum te cerc când pierdut e rostu’ntreg al vieŃii mele,Când viaŃa n’are farmec, numai doruri, numai jele.

Dar când toate pier în lume, piară biata mea inimăPiară dragostea din suflet – jalea’n mine nu mi-o Ńină –Cum aştept să-mi schimbe firea traiul în Ńărână rece,Şi să simt cum seva vieŃii din tot trupul o să-mi sece.

SĂ CREZI…

Să crezi iubito’n dragostea mea mareÎn vraja şoaptelor ce Ńi le-am spus,Să dai crezări iubirii f ără marginiCe sufletul din mine l-a răpus.

Să crezi mândruŃo’n tot ce firea poateMai drag, mai scump, mai sfânt să dăruiascăCe’n lumea’nfiorată se’nfiripăCu suflet pentru suflet să trăiască.

IARNĂ (Fulgi de neauă..)

Fulgi de neauă umple zarea peste câmpul alb şi’ntinsFirea’n giulgiuri i se-mbracă largul ei de necuprinsAer rece’nviorează răsuflarea lumii’ntregiŞi de râs şi sănătate saltă roiul de viteji.

Şoim zburdalnici, copii veseli se pornesc cu glonŃ de neauă,Şi din faŃa’mbujorat ă râde vraja vieŃii nouă.Peste bălŃi şireag se’nşir ă băieŃandri’n lunecuşŞi râd iar când se răstoarnă câte unu’ acuş-acuş.

Numai în odaia rece chinuie un biet sărac,Tremurând îşi scotoceşte zdrenŃele’ngheŃate’n pat.Şi aşteaptă îndurarea făcătorilor de bineBolnavul sărac se roagă aşteptând ce nu mai vine.

VARĂ (Vară dulce…)

Vară dulce şi bogată’n roadeVară sfântă, avuŃie multă,Fericită-i firea ce te-ascultăŞi-Ńi culege rodul tău de boabe.

Vară mândră, fost-ai când bogatăŞi cu rod şi arşiŃă de soarełi-au cules comoara cu sudoareJuvaier, averea ta scăpată.

S-au pornit secerătorii’n rânduriTr ăgănând cântarea dimineŃii,Tresărind f ăpturile vieŃiiTremurându- Ńi doina peste câmpuri.

Soarele de dragul vietăŃiiAruncă îmbelşugate razeRodul muncii, sănătăŃii raze

85

S’au cules ca’n rândurile căr Ńii.

86

SECETĂ

În amiaz cu râs, seninătateS’aşeză convoiul la hodină,S’aşeza la prânz cu pacea linăŞi nădejde’n Sfântul cu dreptate.

Frământarea muncii cu rodireSe pierdea în alinată searăCe n’aduci tu sfântă, dragă varăIar ăşi vremea ceea de rodire.

Cum s’au stors minutele de bineÎncurcate căi îndrăgostite!Cum s’a pierit cu zilele pieriteToată vraja verilor senine.

Ce mai şti Ńi voi cu raze călătoareDe cântări şi joc de veselie –Azi ne pierdeŃi viaŃa de câmpieDogoreală, arşiŃă de soare.

Vântule tu adiere caldăAzi ne seci şi sufletul din holde,Ne îneci şi plânsetul în vorbeRugăciuni, blestemul să ne cadă!

Norilor fugarilor triste Ńei,Ce nu staŃ din calea-vă pribeagă.Să vă pierdeŃi zguduirea’ntreagă

În vărsarea lacrimă a vieŃii!

87

FRAGMENT DE POVESTE

A plecat pe-o cale-albastrăCale lungă, cale latăCale câte-i jalea noastrăDus de dor nebun de fată.

A ajuns în zori de vremePeste Ńărmuri, peste câmpuriPeste margini de poieneLa lăcaşul dintre dâmburi.

Drag lăcaş, pustiu de codruUn castel, ba o cetate,S-a ascuns frunzişul negruDupă-al lumii dos de spate

Iar într’ânsul cu de-adinsulÎntrecând vraja sireniiAruncând mreje pe dânsulO nepoată’a Consânzenii

Şi l-a prinsu-l-a cu frâulCu’nf ăşurături de moarteCe-i mai răpitor ca râulFetelor văpăi de şoapte?

Un minut de fericirePrefăcut în veşnicieEl a fost să-i fie mire

Ea mireasa lui să fie.

Dar un nor beznă de urăLe-a răpit focul iubiriiLe-a răpit şoapta din gurăSă-i împrăştie pieirii.

Babă rea şi vrăjitoareLe-aruncă o piatră-n apăŞi din piatra sclipitoareBea urgie cin’s’adapă.

De putere nevăzutăNecuprinsă, drumuri greleA pornit cu-acea clipităCând l-a prins vrăjile rele.

Dus de marea lui poruncăA plecat voinicul nostruŞapte Ńări de cale lungăŞapte cai Ńine’n căpăstru.

Şapte ani din tinereŃeÎi r ăpise de la numărŞi să rupă şapte beŃeSă rămână veşnic tânăr

Unde’mbrăŃişează ceriulRostogolul ele îşi lasăÎn grija sor Ńii arma, firul

88

Ce-i la lumea mărginaşă.

Dar acolo e ursitaSă-şi slujască împlinireaŞi să-şi ia cu munca pitaDe-a pieri, să-i piară ştirea.

Că e greu blestemu’n lumeDar mai greu când şi-l croieştePe ascuns de mi Ńi-l spuneBabă rea care vrăjeşte.

Stăi poveste, odihneşteMai r ăsuflă, te descurcăFir de-argint te lămureşteCa fuiorul de pe furcă.

Şi la marginile lumiiMun Ńii se lovesc în frunteLa lumina blândă-a lumiiCu vuiri şi frângeri crunte.

Dinaintea veşnicieiPână la finirea vremiiLupt ă’n patima furieiCu furiile de genii.

Iar în jur de câmpul lupteiPlină-i paji ştea de trupuriCe-au pornit pe calea’ngustei

Căi, ce duce-n grele focuri.

Căci în luptă n’au hodinăDoar odată, o clipităZiua’n noapte când se-mbinăPoŃi străbate fără frică.

Şi păşi, trecu cărarea‘ntremur ări şi teamă’n suflet,Vede-acum’nainte zareaNu mai şovăieşte-n umblet.

A ajuns la lumea sfântăUnde nu ajung blestemeŞi nici vraja nu cuvântă,E un roi de flori şi stele.

Pân’aci e cale lungăSă străbaŃi mai greu ca drumulE, că Ńi se cere muncăSuflet drag şi blând la Bunul.

Că’ncercare sunt trei probe:O vieaŃă prihănită,Să te Ńii dulce la vorbeŞi să ai inimă sfântă.

Stai poveste, hodineşte,Mai r ăsuflă, te descurcă,Fir de’argint te l ămureşte

89

Ca fuiorul de pe furcă.

O viaŃă prihănităE porunca’ntâiu şi mareSă-şi răscumpere iubitaDela Domnul ai’ndurare.

A plecat pe cale-aleasăTot cu flori şi viorele, Codrii verzi cu frunza deasăŞi ceriu lucitoriu de stele.

Dar pe pajişte’n picioareSe zbătea cu-aripă ruptăÎn clipitele să moarăPasăre trudit ă, suptă.

Stai voinice şi-Ńi fă milăMă ridică şi mă leagă,Căci aşa mi-e vieaŃa silăŞi mi-e inima beteagă

Şi l-a inundat cu lacrimiPlânsul jalnicei fiinŃeO legă – scăpă de patimiŞi-i dădu vieŃii credinŃă.

Iar Stăpânul scrise’n carteC’are inimă curatăŞi miloasă, cu dreptate,Vrednice să-şi ia răsplată.

Mergi voinice înainte‘łi fă răgaz de fapte bune… Dar Te uită, Doamne sfinteGraiu de floare-auzi ce spune?

„Sunt de farmece vrăjit ăDe-o duşmană măştioaieŞi din suflet nu îŃi stingeCeea ce numim speranŃă.

Că mai sus de faptul lumiiE un ochi ce priveghiazăŞi-şi vor lua simbria bunii- Ai deci inima vitează.”

Şi Stăpânul scrie’n carteC’are inimă duioasăŞi’mplinise iar ăşi fapteCa dovezi vieŃii frumoase.

Mergi voinice mergi, aleargăPe troienele cărăriiCă’nainte te aşteaptăCeasurile îndurării.

Sub un arbore’n potecă‘ndr ăgostiŃi de taina lumiiŞi vrăji Ńi-iubi Ńi se neacă’n Sărut ări şoaptele gurii.

90

Dar un vierme-puse cuibulDrept la inimă’n tulpin ă…Tremurând stârpi şi duhulLa toŃi viermii din gr ădină.

Juvaerul cel mai dulceÎl scăpase de pieireCând da morŃii să se culceStârpitorii de iubire. Mai scrie Stăpânu’n carteCa’mplinit în st ăruin ŃăÎncercarea’ntâiu şi poateVa ieşi cu biruin Ńă!

Stai poveste, odihneşte,Stai, răsuflă, te descurcă,Fir de-argint te lămureşteCa fuiorul depe furcă.

Ori şi unde te vei duce Fericirea Ńi-s’aruncăCând te Ńii la vorbă dulceZice-a douălea poruncă.

Cu nădejea neclintită Luase drumul sub picioareŞi plecă cale trudităCale grea, obositoare.

Iar în spate cu-o străicuŃă

Cu merinde, părăluŃe –Zarea nopŃii se desprindăCeriu luminător străluce.

În frunzi şul dinspre codruSună zarva’n întunericDură ceartă că nu-i modruSă dai dreptul după merit.

Şi înverşunaŃi tâlharii Ce-şi au Ńara în pădure –L-au văzut pe drumul ŃăriiBătând calea zării sure.

L-au chemat să dea dreptateŞi să dea cui se cuvinePrada grea şi din departeDela Domni din Ńări str ăine.

„Prada mult ă şi comoaraS’ar cădea să fie datăCelor mulŃi ce Ńine ŃaraŞi n’au hrană niciodată.”

Stau uimiŃi, stârniŃi se mirăUlui Ńi de-aşa cuvinte:Prea-i cu drept ce auzirăŞi ce-a zis e prea cuminte.

Nu l-au prins să-l înfăşoare

91

Cu funii şi lanŃuri greleCi la piept l-au strâns uşoare‘mbr ăŃişări de fra Ńi de jele.

Şi văzu Stăpânul lumiiCă de vorba-i lui a dulceS’au împrăştiat haiduciiCale dreaptă să apuce.

Şi-şi îndreaptă naintePaşii lini şti Ńi pe caleŞi cu dor şi-aduce-aminteDe’mplinirea sorŃii sale…

Iar un spân îl întâlneşteRău la chip, vrăşmaş din fire,Cât că-l vede şi huleşteRele vorbe-l dau de ştire:

„Tu-ai ajuns tâlhar pe-aiceCu o inimă de viermeNu-s blesteme să te-ajungăNici nu-i câine să te cheme

Sar ca tine rău, sălbaticDar e numai cel ce spuneC’a creat din întunericIadul ăsta rău de lume.”

Şi cu mutra arŃăgoasă

Învr ăjbit din cale-afarăNu blestem din gură-i iasăCi sudalmă şi ocară.

Iar voinicul dând r ăspunsulNu-l certă cu vorbe aspre,Ci-l iart ă să-şi treacă drumulDrumu-i lung spre zări albastre.

Ca răsplată din străicuŃă-iDăruieşte trei paraleTrei pogăci dela măicuŃă-iCu trei vorbe blânde-a jale.

„Tu n-ai hulit pe nedreptate,Neştiute şi cu vină,Ci-Ńi păstrează mintea frateMai cu cumpăt şi mai bine.

L-a zărit din ceriu StăpânulI-a păstrat vorbe de laudăŞi-a cerut iertare spânulDe purtare-şi Ńine jalbă

Iar al nostru se aşeazăDupă cale lată multăCa să-şi Ńină voia-ntreagăCânt de pasăre ascultă.

Iar mirosul din livad ă Şi din paji şte hodină

92

Vraja lumii s ă-l atragăŞi din ceriu lumină lină.

Din popas a stors tărieŞi cu voia’nvioratăŞi cu ceriu mărturieÎşi porni calea purtată. Aurel Contrea

MIEZUL NOP łII

Când răsare’n miez de noapte luna palidă sub noriRaze albe se destramă cât e largul până’n zori.Din noianul de’ntuneric văl luminii s’a desprinsBrâu de-argint îşi toarce firea peste largu-i necuprins.

Stele din cer s’arată’n minunata lor splendoare,Şi se-ntrec să se îmbrace în sclipiri de sărbătoareIar de voia lor cea bună văile din raiu sunt plineDe-asta vrajă cântec tainic, ce străbaŃi din zări senine!

Lumea sub povara nopŃii- şi doarme somnul cel mai dragRăsuflarea i-se abate’n saltul vântului pribeagŞi cum luna’n farmec tainic toată vraja şi-o străluce,Îşi tr ăieşte firea’ntreagă visul ei, pe cel mai dulce.

93

DRAGOSTE COMOARĂ NESTEMATĂ

Dragoste, comoară nestemată,Cât ai fost de nebăgată’n seamă!Cum te-a strânge’n piept cu’nfiorareLumea cea de trude istovită.

Cum Ńi-i strânge’n inima zdrobităJuvaerul cel mai scump al firiiCând pornind să cucerească vieaŃaTe-or chema tăriile trezite.

PE RÂU

Apa’n râu se sbate’n plâns.Cercuite valuri

Se’nvârtesc, pornesc în jos,Se izbesc în maluri.

Val-vârtej rostogolindUn duium de apă

Ias’afară, iar în fund,Iar în sus se-arată.

Se frământă alviaÎşi sdrobeşte, cale, -

Val-vârtej bolborosindFamecele sale.

Se avântă măturândLupt ă’n dreapta-stânga, -

Alvia cu trud ă’n văiÎşi croieşte dunga.

Firea’n obosit tumultPatima Ńi-o fierbe,

Val de val trudeşte’n susŞi-n adânc se pierde.

94

ZECE MAI

Tu prim ăvară dulce şi duioasă,Venirea ta cutremură tăria,

Venirea Ta împarte bucuriaPrin munŃi, prin văi, prin holdele mănoase;

Sosirii Tale-i saltă’n fericireCuprinsu’ntreg al lumii zbuciumateCăci tu eşti vraja firii’nfiripateŞi dorurilor noastre eşti menireRod atâtor veacuri de robire.

În zece maiu cutremure-se fireaŞi zbate-să’n delir de veselie,În ziua de’azi făcutu-s’a plinireaCe-atâtea vremi dorit era să vie:Când răzbunând trufia cu căinŃăPlângeau stăpânii zilelor vitregeCând dragostea de sânge şi de regeŞi-a câştigat măreaŃa biruin Ńă.

Când s’a’ndurat pronia cea cereascăSă dea pierzării neagra-ne sclavie,Şi când iubirea a’nceput să crească Pe plaiurile noastre’n osârdie:Venit-ai zi de mare sărbătoareCa să descui sicriul morŃii noastreCa să ne scapi vieŃii’ndur ătoareDe-atâtea patimi, chinuri şi dezastre.

În lung şi’n lat în Ńara româneascăPurtaŃi făclii şi steaguri şi fanfare,Căci v’aŃi aflat pierdutele odoareÎn datina şi limba strămoşeascăÎn cort, la plug, prin sate şi pe plaiuriLe-am cucerit şi nouă ne rămâneŞi-nfiorat asculŃi a tale dulce raiuriTe pleci, te rogi şi plângi învins, Române!

95

REGINEI MARIA

Când neamul meu zdrobit de suferinŃăPlângea amarul vremii de restrişte!Când Ńara mea pierea văzând cu ochiiPăşea sub truda patimilor triste:Ne-ai cercetat solie îngereascăCa să ne-aduci o dulce mângăiereCa să te ştim, că eşti Regina noastrăApărătoare’n clipa de durere.

Când greul vieŃii ne scria CalvarulAi apărut ca vraja din povestePrecum în vis de farmec CosânzeanaRăsare cu lumină după creste:Şi-n văi, în dealuri, pe câmpii întinse Se’nstăpâneşte dalba primăvarăŞi’mparte lumii farmecul comoriiÎn jalnica, desmoştenita Ńară.

Venit-ai azi pe plaiurile noastreCa să ne spui, că visul e aieveaVenit-ai azi să’mpr ăştii bucuriaSub ceriul nost cu zările albastreSosirii tale-i saltă în fericireTot sufletul robitului ArdealŞi florile ce’ncununează fireaŞi văile şi codrii depe deal.

C’ai deslegat averea tăinuit ăA inimilor noastre zbuciumateŞi-ai risipit în şargul vieŃii dorulŞi dragostele Ńării liberate.

Cutremura Ńi de clipa fără seamănCe-o simte azi întreaga RomânieÎ Ńi mulŃumim, Crăiasa RomânimiiCă ne-ai păşit azi strămoşeasca glieŞi chiotul, e cel mai scump al firiiDezlănŃuit din piepturile noastre:E sincera, puternica simŃireCe-o dedicăm azi MajestăŃii Voastre.

96

PRIMĂVERII ÎNVIERII

Primăvară blândă, minunatăÎntruparea dragostei divine,Solitarea vremilor de binePrimăvară sfântă, preacurată!

łi-aşteaptă lumea darurile taleSă se răsfrângă’n inimi chinuite,Aşteaptă firea cele dăruiteDela cel sfânt, răsplată pentru jale.

Tu să’nflore şti cu vraja- Ńi dăruit ăTot farmecul pierdut în veşnicie,Să’ntinereşti în plaiuri veselieŞi firea’ntreagă fie’ntinerit ă.

Întreg avutul duioşiei noastrełi-l închinăm cu reverinŃă ŃieŞi sufletul în rugi de veselieTe-aşteaptă’n zori din zările albastre.

IN VALEA LUI ISONSO

Din praful şanŃului adâncA răsărit o floare.

Aşa se Ńine de pământ,Din val-vârtejuri, vifor, vântNu pot ca s-o doboare.

Canaluri de redută ducO vale cătr ă ea,

Şi cum se’nchină toate apuc’De ape’n veci nu se usuc

La rădăcini să-i stea.

E semnul luptei din trecut- O desfătare-a morŃii, -Doar spasm şi chin o au crescutDintr’un noian necunoscutZdrobit de plânsul sorŃii.

Noi te-am ales floare să fiiLa vremuri m ărturie

Că’n mădulări tu-atâtea ştiiŞi’n r ădăcini atâtea Ńii

Cât veacuri n’o să Ńie.

GAZELMi-e inima în plină sărbătoareCând simt văpaia razelor de soareCând paserile cântă imn de slavăŞi fluturi sbor voio şi din floare’n floare.Cine-ar putea să-mi spună mie dorulCe’ndeamnă şoimul către cer să zboare?Şi vulturul, ce spintecă văzduhulÎn sufletu-i ce patimi poartă oare?Ce doruri fierbe’n cântu-i ciocârliaCea mai cuminte dintre zburătoare,Şi Cenuşotca paserilor toateNeîntrecuta’n viers, privighetoare?

97

Ce mare-i taina ce te’ndeamnă’ntr-unaSă tot munceşti, albină truditoare?Ori n’auzi tu poveştile ce’nşir ăÎn graiul lor iste Ńile izvoare?Când împilat de vitregia vremiiStau şi privesc natura creatoareBalsam mângâietor mi-se strecoară’n sufletŞi chinul greu de-atunci nu mă mai doare.

SONET (Pe pajiştea…)

Pe pajiştea ce rătăcii în caleAm poposit o oră cu zăbavSă iscodesc o floare-ascunsă’n valeCe-mi trimitea parfumul ei suav;

Mi se părea c’am nimerit o plantăCu totul rar ă, bună pentru leacO „specie” atât de-nteresantăCă studiind aş fi r ămas un veac, -

Dar îmi venişi iubito, pe cărareNeaşteptată, ca din întâmplare:Pierzând ştiin Ńei „specia cutare”,

Căci floarea cea cu-atâta interesłi-am oferit-o-n schimb pe-o sărutareCe de pe buze tainic Ńi-am cules. Timişoara, 1923

SHIMMY

Chindia, brâul, hore legănateSau chiar smerite, simple ardelene,Nimcuri goale sunt acestea toateŞi-i prost cin’le mai cântă astăzi, nene,Căci balurile toate sunt banaleÎn cari se zic şi azi naŃionale.

(Şi meşterul urmat cu argumenteSoseşte azi din grea călătorie,Ca să ne-aducă nouă documenteCulturii noi moderne, ce-o să vie.Când dansurile modelor jupâneVor scoate-afară horele bătrâne.)

Dar de-unde vii maestre preŃioase?Din Heidelberg, Paris sau Barcelona?E ritmul scump al valŃelor aleseDin occident?… Ne-am scuturat aidoma…- Te’nşeli copile, de-astădată foarte:Eu dansul nou l’aduc de mai departe.

În Africa sunt triburi canibaleCari ştiu purta un joc – descreierate,Asurzitorul sunet din chimvaleLe fierbe’n salturi tot mai disperate,Şi’n multa lor furie-ame ŃitoareEi nu mai ştiu nimica de pudoare…

98

E dansul lor, ce azi domneşte toateSaloanele de joc europene…Voiu face tot ce pot în cea mai scurtă vreme,Ca să uitaŃi de horele sărmane,Ce încă tot vă stăruie în cale.

RAZA SOARELUI

Tăria razelor ce vinDin depărt ări solareDin taina ceriului seninSunt darul rostului divinCel plin de îndurare.

O clipă luminarea lorDe-ar înceta să vie,Pământul vieŃii dătătorNe-ar părăsi şi adormitorAr fi pentru vecie.

Dar raza soarelui în veciÎi Ńine strălucirea,Mi-e dor, iubito, vino deciMenirea razei s’o petreci,Să-mi luminezi iubirea.

RĂSARI DIMINEA łĂ!

Răsari dimineaŃă! Răsari cu lumina!Desfăşură-Ńi vraja de aur!

Să’mpr ăştii la lume comorile sfinte,S’aduci pretutindenea pacea, senina,În ceriu şi pământ avuŃiei sorginte,Doritul şi scumpul tezaur!

Să vii dimineaŃă! ‘n săruturi pioaseTe-om strânge la piepturi cu dor!

Să’nvii veselie şi rod în câmpie,S’aduni bogăŃie, în plaiuri mănoase,Şi doina făpturii m ăreaŃă să’nvieFăcând greul vieŃii uşor.

CântaŃi dimineŃii cântări triumfaleCei tineri şi vajnici la piept!

AşterneŃi nădejdea şi dragostea’ntreagăÎn farmecul vieŃii şi’n tainele sale,Că’n zori dimineaŃa comoara’şi dezleagăCa dar de la Sfântul cel Drept.

99

CREDINłA’N ÎNVIERE

În fiecare fir de iarbă tăinuieştePuterea presimŃită a vieŃii.În fiecare primăvară înfloreşteÎn suflete cu dragostea ce creşte,În veci doritul dar al dimine Ńii.

Al dimineŃii tot mai viguroaseCe biruind dezastrele ne chiamă’nSpre întruparea’n carne şi în oaseA milei Tale Isuse HristoaseŞi-a jertfii Tale cea fără de seamăn.

Ca un vulcan, ce-a răscolit pământulNe zguduie ca toat’a Lui putereNeistovit, neisprăvit cuvântulCe şi-a sădit în pieptul mort avântul, -Ce şi-a rostit credinŃa’n Înviere.

Oh credem noi cu toŃi cu crez de stâncăÎn învierea neamului din moarte, -Se va curma prăpastia adâncăCe ne desparte cu durere încă, -Vom învia, căci vrem o altă soarte.

TOAMN Ă

Peste câmpia rece se coboarăUn văl de ceaŃă, val de întristare.S’aştern troiene aspre pe cărareŞi frunzele pe arbori s’au gătit să moară

Cocorii’n cârduri v ămuiesc văzduhulChemând cu vuiet zări de miazăziHotarul par’c ă stă să-şi deie duhulÎn larg, străjerii n’au ce mai păzi.

E toamnă afară, inimă pustie,E iarnă în suflet, primăvară’n gândNu te’ntrista tovar ăş, căci iarăş o să’nvieComorile pierdute, cu timpul, rând pe rând.

100

MELANCOLIE

Am stat tăcut, îngândurat o lunăÎn trista resignare a dureriiTu n’ai venit să-mi spui o vorbă bunăÎn lini ştea cotropitoare-a seriiCând sufletul mi se sbătea’n genună

În casa mea sălăşluia tăcereaŞi ini ştea de moarte-a fost stăpânăTu n’ai adus în pragu-mi mângăiereaCând inima mi se sbătea păgână,Şi-uitat de toŃi, mi-se sfârşea puterea…

Tu vii acum, când vremea se’nsenină Şi peste criptă creşte tainic iarba?Nu mai veni! Nici soare, nici luminăNu mai suportă inima, nici zarva:E sufletul meu dornic de hodină.

DOR

E sufletul meu dornic după tineŞi dorul meu nebun nu se opreşte.Că-i dor ce-mi fierbe sângele în vineIar chinul meu cu el într-una creşte.

Mi-e inima însetată de iubireŞi focul ei aprins mă istoveşte,Oh, dă-mi norocul întreg din privire

Noroc pierdut în ceas de rătăcireNoroc pierdut în joc copilăreşte.

SONET(Pe un album de cusături)

Nu-i mai frumos ca visul de-ncântareCe-l Ńese’n sârg ardoarea tinereŃiiCând orice vorbă farmec propriu areŞi-a noastre-s toate darurile vieŃii.

Aş vrea să strâng această feerieDe încântări, colori de forme nesfârşiteÎntr-un m ănunchiu cu dragostea mea vieŞi să le duc fiinŃei cei iubite.

Primeşte deci acest album, fetiŃăNu sunt în el doar forme de altiŃăCi lacrime şi doruri, e simŃire.

În paginile – acestea colorate,Precum există’n inim ă iubireŞi sunt – ca tine – fiinŃe adorate.

101

ZBUCIUM

Din patru zări a lumii, din cer şi din pământAud grăind solia Eternului Cuvânt,Îmi sună în ureche ales şi cadenŃatŞi-o tăinuit ă teamă în sân mi-a strecurat…

Din flacări orbitoare de dulci făgăduinŃiMă chinuieşte jertfa adusă’n suferinŃi.Ce mi-a umplut dorinŃa de-un foc nepotolit,Ce mi-a legat fiinŃa de-un dor neostenit.

În vieaŃa mea trudită se luptă două lumi,Din trupul meu o lege şi legea din străbuniPrin spasmul lor haotic mă cheamă şi le chem,Dar fiecare’n parte mă’ndeamnă la extrem.

Şi’n drumul vie Ńii grele‘s atâtea suferinŃiCând Ńi-e iubirea’ntreagă Ńesută din căinŃi,Când rostul se clădeşte pe visuri şi păreri,Când vraja fericirii s’a şterne din dureri.

Ce mică-i depărtarea de bine şi de rău,Când ambele s’adapă aceluiaş părău,Când vrei să-Ńi legi viaŃa de trai şi de mormânt,Când crezi în antiteza aceluiaşi cuvânt.

De ce-Ńi mai puni dar frâul când patimile ard,Când dorul nestatornic porneşte’n lung şi’n larg,

Să stăpânească marea plăcerilor fierbin Ńi,Să zguduie amarul aprinselor dorinŃi!…

… Cum sângele în vine se zbate desperândŞi frânele gîndirii îmi scapă rând pe rândMă’ncântă armonia amorului imensDivina feerie din ‘ntregul univers.

Oh vino deci în grabă, vin’ îngerul meu dragCăci dorul meu statornic de mult te aşteaptă’n prag.Se’ngeamănă cu farmec un vis nemuritor,Ce-l vom trăi împreună, nespusul meu odor.

102

AŞTEPTARE

În ochii tăi tr ăieşte îndurareaCa’n ochii blânzi ai Maicii Preacurate,Fiin Ńa Ta întreagă-i întrupareaAcelui chip ce’n visuri argintateÎl tot vedeam în dalba-i gingăşieŞi-l tot rugam, în somnul meu să vie.

Nu-i mlădios, ca trupul tău, nici grâulNici crinul n’are fa Ń’atât de albăÎn glasul tău şopteşte tainic râulŞi vocea ta cu armonia-i caldăMă farmecă în reveria seriiCa arzătorul foc al învierii.

Mă simt din din nou reînoit, iubită,De nepătrunsul dar al vieŃii tale,De chinul aşteptării, de ispităDe bucurii aprinse şi de jaleDe vraja şi durerea ce îmi vineGândindu-mă, iubita mea, la tine.

PE RETEZAT

Pe Retezat fetiŃa MărioaraPăzeşte-un cârd de gâşte cu boboci,Eu lângă ea Ńin seama la mioareŞi-ascult cum vin din crânguri mii de vociŞi-al Mărioarei glas l’ascult pe îndeletePrivind arar cum vântu-i joacă-n plete.

Mi-e dragă fata asta peste seamă,E curăŃică, drăgălaşă’n portŞi sprintenă, la vorbă înŃeleaptă, -Eu dorul ei atât de greu îl port, -Voiesc de mult s’o fac a mea mireasăDar vorba ce-o aştept din gură nu îi iasă.

I-am dăruit m ărgele şi podoabeŞi flori i-am dat şi atâtea jucării,Aş fi mutat chiar muntele din locu-iDacă ştiam că-i face bucurii,Dar e de-a surda orice vorbă zisă,Că inima ei tot rămase’nchisă.

Era un miel tot alb la mine’n turmăCui i-a legat o panglică la gâtEa veşnic i-avea grijă să nu-l piardă…Şi-oh, dragostei eu cheia i-am găsit:I-l fac ei dar. Din truda mea de-o vară

103

Făcut-am rost fetiŃei de-o mioară. ¤

Deci darul s’a făcut. În câmp zglobieÎşi zburdă mieluşelul MărioaraŞi mai zburdalnică în toată fireaMi-e inima, că-i veni şi ei oaraCăci mai bogat cine-i ca mine-odatăCând răsplătii şi eu pe plac o fată.

FOIŞOARA(Asfodelii – Floricăi)

În strălucirea soarelui de varăNe-am înfrăŃit speranŃa şi iubireaCredinŃă ne-am jurat întâia oarăAltarul sfânt ne-a împletit menireaIubita mea, mireasă adoratăMi-e inima în inima Ta toată.

Oh, ce-mi aduci Tu: raiul sau pierzareaCu dragostea, prin rostul vieŃii taleCând eu Ńi-aduc acuma închinareaUmilei vieŃi, cu bucurii şi jale,Când pătimaşu-mi suflet mi-se frângeŞi ochii-mi ard în lacrime de sânge?

Mi-e dragă-n Tine patima ce fierbeÎn timpul T ău mult plăpând cu gingăşieÎn vraja Ta norocul meu se pierdeÎn focul Tău mult chinul mă sfâşie;Vreau viaŃa Ta spre sbucium şi ispită,Cu farmecu-Ńi mă farmecă, iubită.

104

ŞIRE

În taina dorului pribeagCât farmec ne cuprindeCând luna apare seara’n pragLumina de şi-o’ntinde;

În firele-i de mărgărintSe’nşir ă o povestełesând o salbă de mărgintDin mare până’n creste;

Şi din urzeala-i cu norocUn chip mi se desprindeÎn suflet tăinuitul focVăpaia şi-o aprinde.

CUM TE PRIVESC

Cum te privesc iubita meaÎn zarea ce se pierdeÎn piept îmi zbate inimaDe sângele mi-l fierbe.

Şi toată răsuflarea meaAleargă să te chiemeCăci dorul n’are lini şteaŞi gândul vrea cu vreme

Să-Ńi înfăşoare chipul tăuCu-o vrajă negrăită,Ce Ńi-a trimis-o DumnezeuCând te-am cerut, iubită.

105

DOR

E sufletul meu dornic după tineŞi dorul meu nebun nu se opreşteCă-i dor ce-mi fierbe sângele în vineIar chinul meu ca el într’una creşte

Mi-e inima însetată de iubireŞi focul meu aprins mă istoveşte,Oh, dă-mi norocul-ntreg cu o privireNoroc răpit în ceas de rătăcireNoroc pierdut în joc copilăreşte.

CÂNTEC (În jurul meu…)

În jurul meu e cânt de păsăreleŞi câmpul tot lumină e de soareAş vrea s’ascult, dar gândurile meleÎmi stăruie, se zbat ostenitoareŞi patima în piept se înfierbântăŞi dorul eu în suflet mi-l frământă.

De ce nu sunt un vânt, ce merge tainicCa să străbat meleaguri nepătrunseCa să ajung meleaguri nepătrunseCa să ajung, răzleŃ, întâiul crainic.Pe unde nici o faimă nu ajungeCa rostul nou al lumii ce-o să vie.

De ce nu sunt un nouraş cu ploaieCa lacrimile binecuvântateSă-mi curgă’n larg cu rodnice şivoaiePe câmpurile aspre şi uscate:Un dor bătut de vânturi şi furtun ăUn dor sbătut cu lacrimi şi genună.

Oh, înzădar mi-am fr ământat fiin ŃaÎn nor şi vânt şi trudnic ă solieÎn calea mea nu văd decât căinŃaŞi nu s’aşterne nici o bucurieDe ce nu vii, nevrednică ursităSă-mi iei povara vieŃii urgisit ă?

Dar totuşi cred că nu’nzădar noianulDe suferinŃi ne sbate biata viaŃăCăci suflet nou o să ne-aducă anulCa să vedem şi altă dimineaŃă,Mai fragedă, mai plină de iubireOh, vino cu paşi repezi, fericire!

106

ÎN AVÂNTUL TINERE łII

În avântul tinereŃiiToate patimile ardToate’n pragul bătrâneŃiiÎn slăbiciunea lor se sparg.

Când se Ńese firul vieŃiiToŃi se simt în fericireIar când stă să se desfireCâŃi îl blastămă şi-l rup!

Când răsare dimineaŃaFierbe firea’n dorul vieŃiiIar spre seară toată viaŃaStă zdrobită de tumult.

De-oi muri curând, iubito,Tu să nu te frângi cernită:Dacă viaŃa n-am iubit-oCe te-ai pune tu s-o plângi?

POSOMORÂTĂ TOAMNA…

Posomorâtă toamna cu aripi largi şi reciCoboară’n falduri sure pe umede poteci,Trimite-n rostogoale însămânŃări de plumbCe şuieră’n câmpie şi’n codrii deşi pătrund.

Ca păsări mari de pradă sbor gândurile’n largŞi pier ca nişte valuri ce’n prag de Ńărm se spargStă doar nimicnicia de veghe lângă ŃărmCând trudnicele doruri izbite’n stânci se sfărm…

Aş vrea să’nviu t ăria avântului pierdutDar, ca pe-un sclav, robia mă strigă din trecut,Zadarnic se frământă tot sufletu’n căinŃiÎn dor sfârşit de patimi, zdrobit de suferinŃi…

Dar totuşi cred, că’n urm ă un dangăt de stihiiNe va chiema spre ruga înaltelor tării,În flacări vii va creşte răscolitor avânt,Cules de roadă nouă din trudnicul p ământ.

107

CADENłE ÎNFLORITE

Au înflorit salcâmii lângă drumCăci primăvara ne-a sosit acumO fată ofilit ă la obrazŞi-a aşteptat norocul până aziŞi’n fa Ńa ei nădejdi de întremareSe înoiesc ca plopii pe cărare.

Albinele s’au deşteptat în stupŞi somnul din prisacă-l întrerupCăci florile învoalte din cleştarLe-ademenesc şirete, cu nectar, -Dar tu-Ńi mai Ńii visarea tot mereuStingher şi rece, suflete al meu.

Mi-s’a oprit azi soarele în crâng,Nătâng îmi bate’ntr’una ochiul stâng.Destinul meu! Pari văduv de noroc;CredinŃă! – Nu te-ascunde sub obroc:Strident străbate strigăt dintre nori, -Sunt solii vieŃii: cârduri de cocori…

COMLO ŞENILOR ÎN SĂRBĂTOARE

S’au împlinit deci veacuri de când strămoşii voştriVenind din alte plaiuri ne fiin Ńară satulDe-a emoŃiunei lacrimi sunt umezi ochii voştriŞi bucuros tresaltă înfiorat tot natul.

Din munca strămoşească noi azi culegem rodulAverea cea mai mare ce nouă ne-o lăsarăComoara de virtute ce-a fericit norodulE creştineasca lege, ce-n suflet ne-o păstrară.

Urmează deci cu bine şi azi această legeCe te-a salvat din moarte prin veacuri comloşene,E singura ce poate virtutea să Ńi-o’nchege Şi’n inim ă cu dânsa de nimeni nu te teme!

108

AIDA

Operă de Antonio GhislanzonniPe muzică de Giuseppe Verdi

RamfisAh, ce-aud, ne-atacă Etiopii, vin mişeleşteSpre noi. Teba e-n pericol din valea dinspre Nil.I-aproape solul ce-o să ne vestească.RadamesCe sfat ne-a dat Isis din oracol?RamfisZeiŃa chiar ne-a designat capul oştirii din Egipet.RadamesNoroc de dânsul.RamfisE viteaz, dar încă tânărVoinŃa zeiŃei merg s-o spun regelui.RadamesOh! De-aş fi eu alesul! Să mi se-mplinească visulOh, de-aş fi eu în fruntea oastei cei renumiteSă-nving şi-n Menfis să Ńiu TriumfÎncununat Aido să mă-ntorc la tineSă-Ńi spun că tu-ai învins, Ńie dragă AidaTu înger dulceTe voiu fericeDe farmec plin

Tu eşti reginaTu mi-eşti gândireaNumai prin tine mai vreau să trăiescTe-oi duce acasă-n scumpa ta ŃarăUnde e vântul şi ceriul seninIar în cosiŃă o dalbă cununăDin strălucirile soarelui sfânt. A dragă AidaTronul tău îl înalŃ la ceriuAmnerisCe văpăi negrăite-s în ochi la tineCe gând te-a fermecat cu-atâta măreŃieCât te-nvidiez eu pe tine femeieCu-a ta privire îmi răscoleşte în piept atâtea patimiCe farmec dulce străluce-n a ta faŃă.RadamesUn vis minunat mi se strecoară-n sufletIsis numi căpitanul oştilor noastreCe-a conduce neamul Ńării la războiuDă-mi tu Doamne să mi se-mbie rangulAmnerisŞi nu te mai reŃine vre-un înalt visVre-un alt dor mai feeric şi drag!Nainte în Memfis ce te leagăSă nu pleci?RadamesZău! (Mi-e suspectăOare nu ispiteşteCe taină arde-n mine?Nu-mi va ghici în priviri

109

Al sclavei sale nume?Să nu-mi citeşti în suflet dragostea!Iubirea mea cea mare, negrăirăLasă-o ascunsă-n min’!AmnerisDoamne! Să nu iubească afar-de mine vreo streină!Vai, ce crudă soartă mi se desfăşoară, Doamne!Vai mie!RadamesEa e!AmnerisEl e palid, cum se privesc zăpăciŃi de dragAida, tu mi-eşti rivala şi stai împotriva mea!Vino iubită lângă min’!Nu mi-eşti streina, sclavăCi-n drăgălaşe dezmierdăriTe chem de sorioară.Plângi tu. Durerea vajnicăDezveleşte-n mine, să-mi spui, ce plângi?AidaAh, fanfara de războiuO-ascult cu-atâta jale,Căci mă-ntristeaz’a patrieiŞi-a sorŃii noastre caleAmnerisCu-adevărat, nu altceva te face să plângi?(Tremuri, o sclavă, tremuri.Să tremuri sclavăCăci voi afla eu toate

Zadarnic eşti tăcutăPlânsul şi roşeaŃa te desfid!)Radames(Întreaga ei făpturăE patimă şi urăVai de iubirea noastrăDe ne-a descoperit)AidaAh, Ńară străbună, UrsităTristă soarte, plâng după tineAh tânguim iubireaCare mi-a pieritRegeleLa mare sfat vă chiem aziFruntaşii Ńării meleVeste rea ne vine din lagărul etiopicGroaznice ştiri ne-anunŃăI-aci raportul, lăsaŃi să intre solul.SolulPământul sfânt din EgipetÎl pradă Etiopii sălbaticiLanuri de grâne ni-s pustiite, rodul e-n flacăriSucces uşor având încrezuteHoardele-n bande urlând pătrund spre TebaToŃi!O, ce-ndrăznealăSolulBeliducele lor viteazÎn luptă e craiul lor, Amonasro

110

ToŃiE Crai!Aida(E tata)SolulTeba, la arme! Prin porŃi nenumărateSă izgoneşti barbarii parveniŃiCu-a ta vestită faimăRegeleLa moarte, luptă, fie azi alarma!ToŃiLa luptă!RadamesLa luptă! Pe ei, cu sete, fără îndurare!ToŃiLa luptă! Pe ei, cu sete! Fără îndurare!RegeleDar sfânta Isis ne-a designatAlesul ce-o să conducă oastea-n biruinŃă:Radames.ToŃi

Slavă łie Doamne, visul fierbintemi-e împlinitAmneris(E duce! E duce!)Aida(Mi-e groază. Eu tremur!)Regele

Vino în templul zeului luptei Fta,Să-i implori ocrotirea,Ca să-Ńi dea învingeriCătră sfântul Nil aleargăFulgerând, eroul meuPrinde, când te chiamă ŃaraArma, să piară duşman-n foc.RamfisDoamne sfinte, Osana łieCe ne-ndrumi cu-nŃelepciuFaŃa ta ni-e nouă scutAducătoare de norRugaŃi pe Domnul să se-ndure de noiCă-n mâna Lui e pus al łării sfânt noroc!AidaPentru mine mă tângui, ah, şi mă plângŞi ce mă Ńine strâns de el?Adoratul ah, mi-e un strein, ba chiar un duşman.

RadamesDor ascuns mă-nfioarăŞi mă freamătă-n sufletSus grăbind spre biruinŃăArme luaŃi, arme luaŃiŞi spre duşmani!AmnerisIată semnul, o vitejie,DuceŃi-l spre biruinŃăPentru Sfânta noastră lege

111

Să îl porŃi cu mult avânt.ToŃiUra! ToŃi duşmanii să-i zdrobim. Arme!La războiu cu Domnul Sfânt .AidaRevino cu triumf!Oare chiar eu rostii aceste vorbe?Tu să-nvingi pe-al meu tată!Ce-o fost pornit, ca să mă scapeCa să mă scoată de la streini,Ca să mă ducă acasăLa putere, onoare şi casa părinteascăSă te-ntorci robindu-mi fraŃiiŞi să te văd cu roşu de al lor sângeÎn triumf slăvit tu de vrăjmaşii noştriIar în trăsură un craiu, e tata gârbovit de lanŃuriO zeilor, cuvântul meu să nu-l luaŃi în seamăRe-ntoarce-mă-Ńi iar la fraŃi şi la tatăPuhoiul, puhoiul de hoarde duşmane, de ceNu-l zdrobeşti,Ah, ce-am grăit eu nebună. Şi-a mea iubireAh, n-o pot uita vreodată, ardoarea sfântăCe-mi luminase sclavia tristă-n zile de durere?Eu să-Ńi doresc pieirea RadamesCel drag fiinŃei mele.Ah, nu mai are nime o soartă mai rea şi-ngrozitoare.O tată, iubite, fiinŃă dragă mieCe nevrednică sunt eu de amândoiVă plâng pierdută pe unul şi pe altul

Îmi cere datorinŃa să vă plângCi eu mă rog să-i mântui de blestemeCa să-Ńi înalŃ un imn îndurerat,Căci noapte-adâncă voiu să mă chiemeÎn umbra morŃii să plec ne-nduratMarilor zeiVă înduraŃiPatima meaO alinaŃiAmor fatalSfâşie-n mineDă-mi un sfârşitCu-al morŃii chinZeilor mariMă alinaŃi.PreoteasaAtotputernice FtaIzvorul veşnic de vieŃiAh, pe tin-te chiemămRamfisCe din nimicCreat-ai lumeaCerul, soarele, marea o ai creatNoi te chiemăm.PreoteasaAtotputernice FtaCe lumii dai rod şi o susŃiiPe tin-te chiemăm.Cor

112

Pe tin te chiemămRamfisTată şi fiu într-una eştiCel dintru începutNe ia amintePreoteasałie, lumina lină a Sfântului foc eternAh, pe tin-te chiemămRamfisTu eşti nemărginitulAl dragostei izvor.Preoteasa, CorPreasfinte FtaNoi te chiemămRamfisDe zei preaiubite! Tu aiViaŃa şi norocul din Egipetłi-e sfânta armă de zei lucratăFulgere-Ńi în mânăDând moarte-n duşmaniTrăsnet şi fulger.Cor ,RamfisDoamne, mare-apărătorVezi Ńara egipteanăMâna Ńi-o-ntindePeste scumpul nost pământ.RadamesDoamne, de viaŃă dătătorApără neamul nostru

Şi binecuvântează-i rostul.Priveşte-n EgipetCe din nimic…

ACT IIÎn zbor cine pluteşte-n a gloriei cuvânt?Ca un puternic soare sfânt cu-avânt?Tu soare sfânt!Cununi de flori de vin să-Ńi anin coroanei cei deMirt,Când zvon de prăznuire te cheamă-n drag alint.AmnerisIubite, să vii, să vii, să mă-nfiori cu-al inimei cuvânt.Unde-s trufaşii inimici, Vr ăjmaşii încrezuŃi,S-au dus, că-i izgonise eroii nevăzuŃiVin încununate,Ca să te răsplătim , că Ńi-a surâs triumfulIubirea vine din seninAmnerisIubite, să vii să mă-nfiori cu-al inimii cuvânt.Cununi de floricele, Vin să-Ńi anin coroanei cei de mirtCând zvon de prăznuire te chiamă-n drag alint.

Iubite, să vii să mă-nfiori cu-al inimii cuvânt.Tăcere! Aida e aproape. Ce-a pierdut toate,Durerea-i mi-e sfântă.Dar când i-aproape mă chinuie neştiinŃaCi vreau să ştiu taina ce mă frământă.

113

AmnerisOştirile voastre sunt înainte, biată Aida.Durerea ce-o simŃi vreau s-o împarŃi cu mine.Căci tu mi-eşti amică în toate ale meleSurâde iarăşi, amică!

AidaCum aş putea surâde, când sunt înstreinatăCă n’am părinŃi, n-am fraŃi, sunt în veciNemângâiată.

AmnerisPlâng şi eu cu tine! Dar tot o să piarăDurerea pe pământ. Vremea îŃi mângâieDurerea ta din suflet, poate nici vremea,Şi altceva, iubirea!

AidaIubire sfântă, noroc, o vraje, dulce ardoare!Chin ne-ndurat… În suferinŃă mi-e rostul vieŃii,Ah, rai zâmbitor, de ce m-ai chemat!

AmnerisSe roşeşte turburată, semn ardorii de negrăit!Nu e aceasta o înşelare?(Nu îndrăznesc să mă apuc de ispitit)Să-mi spui ce te-ntristează iarăşiScumpa mea Aida? Descopere misterul

Împărtăşeşte-l mie!Doar vreun viteaz ce-a dus războiu în contrałării voastre, poate simŃiri duioase te leagăPrin inimă.

AidaCe zici tu?Dar cruda soarte, nu cu toŃi fii f ără milă.Ci numai bietul beliduce a pierit cu vieaŃa, conducătorul.

AmnerisCe-ai zis, nefericito!Da, Radames e mort în luptă?Şi tu ştii plânge?Dureri îngrozitoare!De zei eşti răsplătită!Ah, ne-nduraŃi şi-n veci zeii cu mine!Tremuri! Ştiu acuma tot. Iubeşti-l

AidaIubesc?AmnerisNu-i minciună?Mai zi o vorbă şi totul e clar…Uită-te-n faŃă! Eşti înşelatăRadames trăieşte!

AidaViu! Mul Ńamu-Ńi Doamne!

114

AmnerisCutezi să mai minŃi tu? Da, łi-e dragMi-e drag şi mie! ÎŃi sunt rivalăFiica lui Faraonul…AidaTu rivală? Fie, şi eu sunt rivală Ńie dar!Ah! Ce-am grăit! Mil ă! Ertare! Ai îndurareDe-a mea durere. Dreptatea grăiam, veşnicÎl iubesc. Tu eşti ferice, eu sunt o sclavă doarPrin iubire eu doar vieŃuiesc!

AmnerisTremuri sclavă! Zdrobeşte-Ńi iubirea…łi-o stăpâneşte, căci moartea-i aproape…ViaŃa-Ńi în mâini la mine, nu pot să spunCe mult te urăscCorCătră sfântul Nil vom merge să-l scuturiCu-al vostru sânge. Toate chiamă-ntr-o strigare:Arma să piară duşmanii în foc!

AmnerisLa serbări se pregăteşte. Sclavă, tu măUrmăreşte. Tu în praf, da, stai în praf,Eu pe tron cu regele.AidaDe pustia mea vieaŃă, de soartea mea te-ndură!Traiul tău atât de dulce stă pe nenorocul meu!

Dar căldura mea aprinsă morŃii-n groapă o duc eu!Ah, iertare, oh, eu plec în adânc mormânt. Mă rogZeilor mari, vă-nduraŃi, Patria mea o alinaŃi, Mil ăDoamne, milă mie!AmnerisSă-mi urmezi, şi-nvaŃă minteDe poŃi fi rivala mea!RamfisIsis te binecuvântăm, Ńării apărătoareMărite-al Deltei rege, pe tine te slăvim!

CorImnuri să te laude, căci se cuvine lauriŞi lotus vouă eroi. Comori de flori deSărbători cadă peste voi. La horă, fecioarăDin Egipt în joc de vraje veche,Soarele-n loc să stea mirat, l-acest jocPreaminunat.

RamfisSus ochii către Domnul, căci Dânsul voi săBiruim, mulŃămită de ziua de acum!

ToŃiVino erou răzbunător părtaş de bucurie, primeşteflori şi lauri, pe-un vrednic piedestal.RegeleBinevenit eşti, te salut, eşti eroul Ńării.Vin, chiar fiica mea, cu mâna ei

115

ÎŃi întinde azi coroana.În ziua de-azi îŃi împlinesc ce vrei, nu îŃivoi nega în ora-aceasta.Mă jur pe coroana-mpărătească, pe zeii falnici!RadamesPermite-mi dar ca pe-aceşti robi să-i pot elibera.RamfisZeilor noştri le mulŃumiŃi de ziua de-acum. Osana!AidaDoamne, e El, e tata!ToŃiI-e tată!AmnerisÎn mâna noastră!AidaTu-n prinsoareAmonasroAi să taci!RegeleEi, vino. Deci, ce eşti tu?AmonasroI-i sunt tată. Eu m-am luptat pierzând războiul moartea o căutam.Haina mea ce-i pe mine dovadă-i căci am purtat armătura regelui.Dar soarta ne-a fost împotrivă, în darn ne fu bravul avânt ‘nainte-npraf zăcea mortul nost Rege răsturnat de-atacuri vrăjmaşe. De epăcat să ne fie dragă Ńara cu bucurie eu mă jertfesc!Dar, mare stăpân al puterii ia sărmanii aceştia-n scutire, azi pe noine frânge-se moartea, ah, mâne poate să dea şi-n voi.Ah, ingrată ne-a fost nouă soarta,

Pierdut-am tot ce-am avutAidaDar tu, mare stăpân al puteriiIa sărmanii aceştia’n scutire…Da, ne frânge pe noi astăzi zeiiłie ne plângem şi-ndurare. Să fii veşnicFerit de-o ursită ca şi chinul stăpân peste noiRamfisPiară Doamne păgânii-n osândă, n-asculta!Vaierea perfidă.Când chiar ceriul îi dasePieirii, Voia Zeilor s-omplinim!ToŃiPreoŃi, preoŃi! V ă treacă mâniaDaŃi la robi ascultareCând îşi plec genunchii.Amneris

Ce privire înfocată. Ce văpăi străluceÎn faŃă. Ce privire plină de vraje,Ce văpaie îi farmecă faŃa. De iubit eu sunt bolnavăUra fierbe în mine aprig!FaŃa-i duioasă e tristă şi plânsă. Ce negrăită deDulce-i privirea. Stropii lacrimei pline deJale mi-ard cu patimă focul din sân.RegeleCu blândeŃă privit-au spre noi Zeii. Deci să facemŞi noi lucru vrednic. Mila Zeilor e plăcutăIarăşi regelui îi dă noi puteri.

116

RadamesO rege, jurat-ai pe Zei, l-a coroanei strălucireSă-mi împlineşti orice voi cere.Deci eu mă rog pentru vieaŃa şiLibertatea robilor tăi.ToŃiPiară, toŃi sunt duşmanii Ńării.Mil ă celor oropsiŃi.RamfisMăria ta, Viteje şi tu, înŃelegi!Ce zice-un sfat bătrân. SuntVrăjmaşe aceste cete, plini de dor de răzbunat.Mila-i face cu-ndrăznealăSă vie iarăşi cu războiu.RadamesFăr-Amonasro şi braŃul lui ei n-auCe să mai spereze!Atunci rămână ca zălog păcii cu-al ei tatăŞi sclava Aida…RegeleÎŃi urmez sfatul, dar păcii să îi dauO bună chezăşie. Radames,Cu mult îŃi e datoare Ńara.Amneris ca dar îŃi oferă mâna.Peste Egipet, ca rege, odată-i fistăpân.AmnerisMai îndrăzneşte sclava să-mi cucereascăAzi iubitul!

RegeleIsise te binecuvântăm Ńării-apărătoare,Să-Ńi pun cununi de lotus, în părul tău erou!RamfisPe Isis o preamărim!łării-apărătoareCa să zâmbească patrieiDin ceruri, în veci de veci.AidaNădejdea mea pierdută, lui slavă şi coroană,Mie uitare şi dor şi dor, toate, toate,Le-am pierdutRadamesChiar trăznetul din ceriu, să fulgereChiar Zeii, ah nu, căci n-are preŃ Egiptul,De n-am pe-Aida-n inimă.AmnerisSunt biata-n fericire, ce-atât de necrezutăVisul n-are adevăr în prag de mai o zi.AmonasroSă speri, să crezi în viitorul ŃăriiCăci oara de răzbunare totuşi s-apropie!CorFii preamărit Rege-n EgiptCăci ne-ai scăpat de lanŃuri!Căci ne-ai dat Ńării îndărătCăci ne-ai eliberat.RegeleIsis te binecuvântăm

117

łării apărătoare,ÎŃi pun cununi de lotusÎn părul tău de erouSă Ńi le-aşez pe cap.-CorMaica lui Osiris tu ce vieŃii l-ai dat cu-a taCăldură. În inimi ne dă flacăra, de sufletPreacurat. Cerem, cerem ajutor şi-ndurare,Fii dragostei izvor, ne-ajută!RamfisVino în templul Isidei, ore puŃine ai pân-lanuntă, ca să ceri părtinirea zeiŃei.Vezi sfântă Isis ce e în suflet la oameni!Orişice taină de pe lume tu o ştii.AmnerisDa, cum aş dori ca RadamesCe-mi este-atât de drag,Ca să îi fiu şi eu tot pe-atât de dragă.La templu. Să te rogi toată noapteaCu mine-ntr-una.Doamne-ajută. Ajutor şi îndurareFii dragostei izvor. Doamne-ajută!AidaVine Radames! Ce vrea cu mine?Eu tremur!… Ah, de-ai venit, ca săScape de mine! Să-şi ia adio,În valurile Nilului mi-e mormântul!Somn să-mi dea, şi lini şte şi-uitare!Oh patrie, eu veşnic n-o să te mai văd!

Zări albastre, avânt pribeag de-acasă,Lumină lină te arată iar,O, verzi coline, maluri înfloritoare,o,łara mea, eu n-o să te mai revăd.Văi răcoroase, căminul vieŃii mele,Ce cu iubiri atât m-ai dezmierdatUn vis de drag mi s-antornat în groapă,O, patrie, eu n-o să te mai revăd!AidaO vai, e tata!AmonasroTe chiem, lucru-nsemnat să faci, Aida.Nu-mi sunt toate-ascunse…Tu îl iubeşti doar pe Radames.I-eşti dragă şi-Ńi vine-acum,Şi fiica regelui Ńi-e rivalăRău ni-e nouă şi blestem veşnic neamul său!AidaEu sunt supusă lui, fiica lui AmonasroÎn mâna lui nu, dacă nu vreiCăci tu-Ńi vei putea-nvinge rivalaŞi Ńară, iubire şi tron,Toate le-i avea!Iarăşi vezi, pădurea cea răcoroasăŞi valea verde, templul cel de-argint.AidaSă văd iar pădurea cea răcoroasăŞi valea verde, templul cel de-argint

118

SoŃie celui ce-l iubeşti atâtaTe-alintă-n cânt plăceri de negrăit.De-ar fi o zi cu-atât de multă vrajăAidaNumai o oră, şi-atunci să mor.AmonasroNu uita ce grav egiptenii ne-au atacat Ńara,Popor, ba chiar şi templul sfânt…Fetele-n lanŃuri sunt duse în robieMame, copii, bătrâni au omorât.AidaO zi de groază-mi vine înainteSufletul meu ce greu suferi.Doamne, adă-ne iarăşi vremuri cu soareTrup mai fericit.AmonasroVeni-vor alte vremi! Poporul meu e iarăşiÎn picioare. Prins de-un nou avânt va birui.Dar încă nu ştiu ceva. Care-i drumulAles de inamici!AidaOare-ar ştii să îl afle să-mi spui?AmonasroTu însăŃiAidaEu?AmonasroRadames vine-aici ştii bine…Î’eşti dragă…

El conduce oastea… Pricepi dar?AidaRuşine, e sfat vrei să-mi dai?Nu, nu, nicicând!AmonasroVeniŃi dar, puhoaie-egiptene vrăjmaşe,PrădaŃi-ne Ńara cu foc şi pustii!AprindeŃi cu groază, cu moarte, ruineNe ardeŃi pământul de-nvingeri turbaŃi!AidaTată, o, tată!AmonasroTu nu-mi eşti copilă!AidaO zei, destul, iertare!AmonasroRâuri de sânge curg în oraşele-ngenunchiateUite, din râu însângerate se ridic blesteme,Urlă spre tine-n glas înalt:Prin tine toŃi pierim!AidaO zei, destul! Tată! Iertare!AmonasroVezi strigoiul ne-ndurător vine răzleŃ din cete. Tremuri!Scheletul mânii scapă în capul tău…I-a ta mamă, cunoşti-o? Zice:Te blăstăm! AidaAh nu, o, tată, destul, destul!Amonasro

119

Tu nu eşti a mea, josnică sclavă luiFaraonul.AidaAh, iertare, o, tată,eu nu sunt o sclavă,Să nu mă blestemi, mă recunoaşte,PoŃi să-mi zici fiică întotdeauna,De a mea Ńară sunt vrednică.AmonasroBietul popor învins şi-n dezastru,PoŃi să-l mai mântui tu singură.AidaAmor de Ńară, ce mare jertfă ceri, o, patrie!Ai curaj că vine, eu sunt aci…AmonasroIar te revăd scumpa mea AidaDeparte să stai, tu ce mai vrei?RadamesVenii la tine cu-a mea iubire.AidaAh, altă fiin Ńă te are-acum,Amneris este.RadamesNu o iubesc, căci tu AidaAleasă mireasă eşti de mine pe veci legată!AidaMinciuni deşarte să nu grăieşti, iubit-amEroul, iar nu pe-un mincinos!RadamesNu crezi a mea iubire, Aida?

AidaPoŃi rezista lui Amneris, la farmecul ei,Poruncii de craiu, prigoanei de preoŃi?Chiar şi prigoanei de preoŃi?RadamesVezi dar, Aida,Pornit-a iar războiu cu-nverşunarePoporul etiop. Ostaşii lor s-au aşternutPe câmpurile noastre! Iar oastea noastrăEu o conduc. Când tu, triumful îmi dau răsplată,Îi spun la rege căci te iubesc, te cer pe tine să-mi fii soŃie,Templul iubirii o să-l concepem.

AidaNu te temi că mânia lui Amneris te-a urma?De răsbunări fulgerătoaremi-e teamă, de vieaŃa mea, şi de-a luitata, de noi toŃi.RadamesVă apăr însumi!AidaÎn darn! Nu-i putea s-o faci!AidaDar de-Ńi sunt dragă, mai este o cale încă!RadamesCare?AidaFugim, e fuga!Fugim de-aici, în alte părŃi să mergem.Avea-vom nouă patrie ce-o să ne-nflorească.

120

Tânărul codru-nverzit cu flori mirositoare, ne dă o altă viaŃă dinfarmecu-i suprem!În drag noroc, în fericire pierdem timpul trecător.RadamesÎn zări să fugim într-un pământ streinUita-vom patrie, să-Ńi las a tale Altare.RadamesPământ de unde-ntâiu cunună am culesCu-o uimire-atât de dragă,ce nu-l mai pot uita.AidaMai mândru-i ceriul iubirii mele necurmate,Aida,Şi-n Ńara noastră-s temple şi zei de închinat!RadamesSurâde clar!AidaNu mă iubeşti!, mergi, mergi!RadamesNu mai zice! Nici muritori, nici Dumnezeu,n-au iubit atât de mult ca mine.AidaMergi, mergi, te-aşteaptă doar Amneris.RadamesNu, nicicând!AidaTu zici nicicând? Să cadă doar securea pe mineŞi pe tata!RadamesNu, nu, să mergem! Să lăsămAceste plaiuri,în deşerturi să străbatem!

Căci aici e întristare! Colo dragoste-n noroc!Vezi Aida, acele puste, ne poartă-n elePatul nunŃii. Razele de lună, steleNe-or scălda-n lumina lor!AidaCeriu senin şi vânturi line sunt în Ńara strămoşească.Din pământ se cern miresme,Totu-i alb, plăcut şi drag.Valea rece, livada verde ne poartă-n elePatul nunŃii. Razele de lună, stele, ne-or scălda-nlumina lor!Vin’ să mergem împreună, lăsândłara cea de chin. Vin’, o, vin’, inimă-n flacăriSă căutăm un alt noroc.Dar spune-mi, în drum, pe-undeVom trece feriŃi de sentinele?RadamesCărarea de-atac lipsită-i de oşti,pânăDimineaŃa-i deschisă.AidaŞi cum îi zic?RadamesLa cheiul din Napata.La Napata, lângă cheiuri, acolo vor fi ai mei.AidaCin’ne pândeşte?AmonasroTatăl Aidei, al Etiopiei crai.Radames

121

Doamne, ce am zis eu? Nu e un visViziuni, păreri, nu-i cu putinŃă.AidaO, iubite, ascultă-mă, încrede-te iubirii!AmonasroCu mâna lui Aida, tu vei avea un tron!RadamesAh eu, dezonoratul, prin tin’vîndut-am Ńara,Trădând Ńară, neam!AidaÎnceată!AmonasroNu, tu nu eşti devină. Aşa s-a întâmplatE voia sorŃii. Fii tare. Dincolo, pesteMaluri sunt ostaşii noştri, acoloFi-Ńi-va iubirea cu răsplătirea ei.Vino, vino, vino.

AmnerisEşti un falş!AidaIată! Rivala!AmonasroVii să-mi spulberi toată truda! Mori, dar!RadamesNebune, să stai!AmonasroO, blăstăm!Ramfis

Paznici, pe dânşii!RadamesMergeŃi în grabă!AmonasroVino, fiică!RamfisDupă dânşii!RadamesÎnceată, preot, leagă-mă dar!AmnerisPeritu-mi-a rivala urgisităÎn sfat de preoŃi, Radames va fi osânditPentru trădare!Oare chiar e trădător?Căci a vândut secretul oştilor noastreDucându-l în streini, cu el să fugă?PreoŃiiTrădători sunt toŃii, să piară!AmnerisDar nu, ce ziceam?Căci îl iubescÎntr-una, oh, nebună, desperatăSunt şi-acum de-a lui iubire. De i-aşfi eu dragă, i-aş da scăpare

Dar cum s-o fac eu, grije:Radames i-aproape.PreoŃii toŃi s-au adunatEi morŃii te-au fost judecat,

122

Te-au osândit la moarteDe moarte eşti ameninŃat!Mai poŃi ca să te mântuiLa tron merg pentru tineMă rog cu umilinŃăCa liber să fii iarăşi, cu viitor.RadamesDin gura mea rugând astăziPreoŃii n-o s-audăDar jur pe ceriuri şi pe pământCă sunt fără de vină.Cu graiul meu secretulL-am spus cu neştiinŃăDa-n inima din mineMi-e sufletul curat.AmnerisTe apără, te mântuie…RadamesNu.RamfisVei pieri!RadamesMi-e scârbă vieaŃaDe nici noroc nici veseliin-o-ndeamnă. Îmi pun toatănădejdea în gândul c-o să mor.

123

X X X

TOM DE REIMERC. Loewe

Sta Toma Reimer la pârâuŞi-aproape lângă Huntley SchlossZări o damă blondă-n zăriPe roibu-i alb în sbor venind,Pe roibu-i alb în sbor venind,Şi coama-n plete-i fluturaCu clopoŃei cu glas de-argintÎn vaier dulce picura,Un vaier dulce picura,Iar Toma Reimer în genunchiI se-nchina din graiu-grăind:“Crăiasa ceriului vrăjitCum ai venit pe-acest pământCum ai venit pe acest pământ?!”Iar doamna d-albă stând pe cal, -Zicea: “Tu nu ştii cine sunt,Căci nu-s crăiasa ceriului,Sunt zâna tainelor din vântIa-Ńi harfa ta, să joci, să cînŃi,

Răsune-Ńi cântul cel mai drag,Şi când cu sete mă săruŃi,Pierzi şapte ani, pierduŃi, pribeag!”

“Pierd şapte ani, - nu mă-nfior,Te voi servi cu-atâta dor!…”Sărută el, sărută ea,Le cântă-n crâng o păsărea:“Tu eşti al meu, cu mine viiPe şapte ani al meu să fiiPe şapte ani al meu să fii!”Alerg prin codrul înverzitŞi-atâta sunt de fericiŃi!Atâta sunt de fericiŃi.Călări prin codrul înverzitE cânt prin crâng, tu soare sfântTrăgând din frâu duios alint!Răsună graiuri mărgărintSunt clopoŃeii de argint!

124

FU ZIUA PRIMEI PRIM ĂVERI(The first spring day)P. Ceaikovski

Fu ziua primei primăveriCând răsărea livadaŞi-n urma verdelui brădetS-a dezgheŃat cascada,Nici fluierul n-a răsunatÎn dimineaŃa linăCând ghiocelul pe cărăriSe dezmierdă-n luminăE ziua primei primăveriCum teii-ncep să batăTu surâzând îmi ridicaiPrivirea adoratăCa un răspuns, căci inimaCu tremur Ńi-am jertfit-oMi-e drag de trai,Mi-e dor de rai,Nădejde tu, iubito!În blândă fericirea meaEu te priveam cu lacrimiÎn ziua primei primăveriSub umbrela de paltini,Că s-a’nceput norocul meuO, lacrimi, o, lacrimi,Păduri, iubiriŞi străluciri,

Tu blând miros de arbori!

ATÂT DE IUTE(Schnell vergessen)P.Ceaikovski

Atât de iute, Doamne sfântSă-mi pierd întreg norocul meu.Comoara inimii să-mi piarăAtât de iute, atât de iute!

Durerea’tâtor scumpe vremiA revederii zbuciumateŞi al privirii joc şăgalnicUitate-s toate-atât de iute!

Să uit eu razele de vrăjiStând noaptea la fereastra străjiiSpui lunii-n reverii pierduteSă nu ne uite-atât de iute.

PurtaŃi de dragoste-n avântLegaŃi pe vieaŃă-n jurământŞtiu şi acum, Ńii şi acumAm îndrăznit şi-am piert-credinŃaCă-n jurământ ne-am pus căinŃaŞi sunt uitate, cu toate,

125

Doamne sfânt!

Uitate-s toate, Doamne sfântÎmi văd norocul meu înfrânt, -Tu inimă de-acum săracăUitate-s toate, uitate-s toateSă uit dulceaŃa’tâtor vremiCe-atât doream să le rechiemSă uit privirea însetată…Uitate-s toate, uitate-s toate.

Să uit cum luna ca-n poveştiłesea la raze prin fereştiCum ne pierdeam în vremi uitateUitate-s toate, uitate-s toate.

Amor pierdut pustiu şi frântÎn jurământ mai crezi tu aziCrezi tu azi? Crezi tu aziCredinŃa mea cu rugi curate,Uitate-s toate, uitate-s toate,Doamne sfânt

Atât de iute, Doamne sfântÎmi văd norocul meu înfrântDureri pe veci nemângâiate,Dureri uitate.

De ce dulceaŃa-tâtor vremi

În inimă mi le rechiemi, -Aceste doruri însetateSunt azi uitate.

Zădarnic luna ca-n poveştiłesea la raze prin fereştiŞi ne pierdeam în vremi uitate, -Uitate-s toate.

Amor pierdut, pustiu şi frântDe ce te-ncrezi în jurământŞi-n dorul inimii curate:

- În van sunt toate.

126

WALKIRIA(Die Walkire)

R. Wagner

Geme vânt şi gerul în WonnemondLumine line în larg răsarIar visul nopŃilor vrăjiteLegănă-se’n val de vânt.

Răsuflă rar frunza din codru,Larg zoresc în zări văpăiE zvon şi cânt de paseri sus în crângFlori de râu, miros respirMacii roşii-mbracă straiulMagic de sânge

Muguri cresc din cuiburi chemaŃiPrin farmec tainic firea s-a cuceritVânt şi vifor frânge fortul încleştat.Tăria şireată clatină uşa strânsă îndărătnic.O-ndoaie din prag şi-o zvârle-ndărătCu sete sboară drept la sora’iRechiamă dragostea şi eaRăsare vara’n piepturi din adânc.Noi râdem cu drag la luminăIar fratele-şi mângâie sora mireasăDe cruda soarte azi sunt scăpaŃiFirea-n spasm urează la miri:IubiŃi-vă soră şi-amor.

TRAVIATA

Eu n-am noroc când nu îmi văd iubitaTrei luni sunt azi trecuteCând scumpa ViolettaPentru iubirea noastră renunŃă închinăriiŞi darurile lumii la jertfa uneiLumi de sclavi cu graŃia-i robiŃiOmagiu frumuseŃii.

În locu-acesta serbăm iubirii noastreŞi lumea întreag-o am uitatLa sânul ei re’ntinerescDe-atâta dor,

Căci la răsuflul vieŃii saleRenăscut îmi pierd norocul,De dragul ei îmi uit trecutul meu.

Ah, ochii ei de farmec pliniTrec în inima din min’Răzbat cu patimi viaŃa meaFior de dor de drag şi de amorTresar la şoapta-Ńi, iubita meaVieaŃa mea, vieaŃa mea i-a ta!

Căci veşnic mă gândesc la tine

127

Ah, îngere de înger,Ridică-mă în rai.Tresar la şoapta-Ńi, iubita meaVieaŃa mea-i a ta, a ta,Căci veşnic mă gândesc la tine,Oh, îngere, oh, îngere,Ridică-mă în rai, tu cerul meuAh, veşnic mă gîndesc la tin’,Tresar la şoapta ta, deschide-mi tu,Deschide-mi tu, deschide-mi tu,Raiul meu.

STILL VIE DIE NACHTDe Carl Bohm

Tainele nopŃii, viforul măriiFie-n iubirea ta.Taine din nopŃi şi vifor din măriłeasă-n iubire, în iubirea ta.De mă iubeşti precum simt euVeşnic voiu fi a taDor neînvins şi drag necuprinsłeasă-n iubire, în iubirea taToarce-n iubirea ta.

CARMENDe G. Bizet

În piept mi-e floarea vieŃii meleCe-o am păstrat cu-atâta jeleÎn temniŃă mi s-a uscatDar farmecul şi l-a păstrat.Ah, în clipele de gra-ncercareTurburat privind trista zareMirosuri dulci mă îmbătaDe te vedeam în noaptea grea.

Dar când iar invoc pocăinŃaCând iar eşti a mea, când desperatMă zbat tăcut în dor durutŞi mă rugam lui DumnezeuAh, să te mai revăd, CarmenStând iar aievea înainte-miClar simŃeam că toate s-au pierdutTu, fericirea şi viaŃa mea, rămâi,În inimă spre veşnicie te-am închis,Carmen, eu te iubesc!

128

WIEGENLIEDP.Ceaikovski

Dormi, puiule, dormi, dormi, şi-adormiDulce fie al tău somn.Da-Ńi-voiu łie-apărământSoare, şoim şi val de vânt.Şoimul sboar-acasă-n prag;Soarele în mări pribeag;Când trei nopŃi fluturând s-au stors,Vântul mamii s-a re’ntors.Maică-ntreabă tremurând:Unde-ai fost, tu, val de vânt?Dat-ai stelelor ocări,Ori zbătut-ai norii-n mări?Ba, cu nori nu m-am luptat,Nici vreo stea nu am certat;Ci la puiul mamii dragLeagănul l-am legănat.Dormi puiule, dormi, dormi, şi-adormiDulce fie al tău somn.Da-Ńi voiu łie-apărământSoare, şoim şi-un val de vânt.

WARTE NOCHText: Ferd. GumbertMuzică P. Ceaikovski

Nu pleca! Stai, să gust bucuria,Că ce scurtă-i vieaŃa trăind!Nu pleca, nu pleca, să grăbeşti despărŃirea,Când luceferii-n zori se aprindSeara dulce vedea-vom iar?Se zbate-n piept. SimŃi tu vraje cu mine?Când e ceriu-n straiu de lumine?Raze dalbe din lună răsar!Iată pomii în umbre senineTainic iar arde-al iubirii altarNumai paltinii-şi scutur coroanaDe cutremură inima mea,Firea-şi cearcă întreagă splendoareaTrandafiru-şi împarte comoara.Prietine, e un vis sau aieveaStai, o stai nu pleca,Stai, o stai, nu pleca.

129

MĂRTURISIRE(2/15 NOV. 916)

VieaŃă!Cât farmec cuprinzi tu pentru mine, cât drag zbuciumat şi dulceiubire! Vrafuri de cărŃi nu-s în stare să descrie tainele Taleascunse. Firea lumii eşti tu, fiinŃa adevărului, încununată într-osfântă armonie cu gândirea dumnezeirii. Liman de mântuire eştituturor, FiinŃa idealurilor şi-a ursitei veşnice.Te pricep!?Mi-a strâns fiinŃa inimei la tine, - zăbrele de sclavie scumpă mi-aiales şi-o svâcnire ca o cale, cale lungă, cu-ntreg drumul minunatde-a fi, tu singură-o-mplineşti. Rostul meu e Ńie să mă-nchin, săjertfesc comoară nestimată, Sufletul meu lămurit în flacări, Ńi-ldedic cu ruga mea grozavă: să-mi frămânŃi fiin Ńa mea cu noroi,dacă-un petec dintr-a mea gândire nu Ńi-ar fi sluga credincioasă,rob de patimi, patimilor sfinte, răsărit pornirii tale, VieaŃă, piatrăscumpă-a scumpului meu neam.

130

CUPRINS

BĂNATULUI

Bănatului ............................................................................p. 2Unui profesor mort .............................................................p. 3La moartea lui G. Coşbuc ..................................................p. 4Înstreinat .............................................................................p. 5Prizonierii............................................................................p. 5Note funebre .......................................................................p. 7Sursum corda! ....................................................................p. 8Odă .....................................................................................p. 9Imn de biruinŃă ...................................................................p. 10Zilei de 1 Decemvrie ..........................................................p. 11Cântec .................................................................................p. 11Către tinerime .....................................................................p. 12Pe marginea cărŃilor ...........................................................p. 13Lui Gh. Lazăr .....................................................................p. 13Venit-ai azi .........................................................................p. 14Imnul şcolar ........................................................................p. 14La şcoală ............................................................................p. 15Înviere ................................................................................p. 16Ave Maria ..........................................................................p. 16Mater dolorosa ...................................................................p. 17Sonet (În văpaia…).............................................................p. 18Bate toaca ...........................................................................p. 18De sărbători ........................................................................p. 19CredinŃă ..............................................................................p. 19

Din Roma ...........................................................................p. 20În piazza Savonarola ..........................................................p. 21Columnei lui Traian ...........................................................p. 22La Tivoli .............................................................................p. 23În Ńara lui D’annunŃio .........................................................p. 24Italiei ..................................................................................p. 24

CHEMÂND STĂPÂNA VISURILOR MELE

Cîntece ...............................................................................p. 25Oh, vino iar ........................................................................p. 25Mi-e drag de tine ................................................................p. 26VieaŃa noastră .....................................................................p. 26Din nalte sfere ....................................................................p. 28Lumina razelor ce vin ........................................................p. 28Floarea darurilor .................................................................p. 29Sunt lacrimile .....................................................................p. 30Cântece ...............................................................................p. 30Ori ce vrea soarele ..............................................................p. 31Chemare .............................................................................p. 31Pe un album ........................................................................p. 32Floarea ................................................................................p. 32Doruri .................................................................................p. 33De anul nou ........................................................................p. 33Elegie .................................................................................p. 34Patinând în gând .................................................................p. 34Jalea-n suflet ......................................................................p. 35Pe banca .............................................................................p. 35Am zis ................................................................................p. 36

131

Suveniri ..............................................................................p. 36łie ......................................................................................p. 37Cum aş vrea ........................................................................p. 37

Trubadurul ..........................................................................p. 38Cum te privesc ...................................................................p. 38Cânturi dragi ......................................................................p. 39Seară ...................................................................................p. 39La liman .............................................................................p. 39

VEZUVIUDoina ..................................................................................p. 40Primăvara (Tu primăvară dulce…).....................................p. 40Linişte .................................................................................p. 40Ab initio mundi ..................................................................p. 41Spre seară ...........................................................................p. 42Pastel (În rariştea pădurii…)...............................................p. 42Decembrie ..........................................................................p. 43August ................................................................................p. 43Cântarea dimineŃii ..............................................................p. 44La sat ..................................................................................p. 45Maiu ...................................................................................p. 45Pe Vezuviu .........................................................................p. 45Adieri de vânt .....................................................................p. 46Cu’nvierea primăverii.........................................................p. 46Codrule, podoaba firii ........................................................p. 47Martie .................................................................................p. 47De toamnă ..........................................................................p. 47Privind vrăjit ......................................................................p. 48

POEZII INEDITEDin tainele nopŃii ................................................................p. 49În amurgul ..........................................................................p. 49Aş voi .................................................................................p. 49Pro memoria .......................................................................p. 50Resărit al veacurilor ...........................................................p. 51Dar voi ................................................................................p. 52Nedejde ..............................................................................p. 52Ne-aŃi certat ........................................................................p. 53Rapsod ................................................................................p. 53În pierderea iubirii ..............................................................p. 54Cunună de martir ................................................................p. 54Însemnări de gânduri ..........................................................p. 55Povestea bunicii .................................................................p. 55O caldă iubire .....................................................................p. 57Tu ai plecat .........................................................................p. 57Crăciun ...............................................................................p. 58De profundis .......................................................................p. 59Scrisoare fratelui ................................................................p. 60Lupta’n codru .....................................................................p. 60Atac ....................................................................................p. 66Tatălui ................................................................................p. 66Xxx (Vai ce lungă-i clipa…) ..............................................p. 67Şoapte-n vânt ......................................................................p. 68Primăvara ...........................................................................p. 71În pragul morŃii ..................................................................p. 71Gândurile unui moşneag ....................................................p. 71Să crezi ...............................................................................p. 72

132

Iarnă (Fulgi de neauă…).....................................................p. 72Vară (Vară dulce…)............................................................p. 72Secetă .................................................................................p. 73Fragment de poveste ..........................................................p. 73Miezul nopŃii ......................................................................p. 78Dragoste, comoară nestimată .............................................p. 79Pe râu ..................................................................................p. 79Zece Maiu ..........................................................................p. 80Reginei Maria .....................................................................p. 81Primăverii învierii ..............................................................p. 82În valea lui isonzo ..............................................................p. 82Gazel ..................................................................................p. 82Sonet (Pe pajiştea…)...........................................................p. 83Shimmy ..............................................................................p. 83Raza soarelui ......................................................................p. 84Răsari dimineaŃă .................................................................p. 84CredinŃa’n înviere ..............................................................p. 85Toamnă ...............................................................................p. 85Melancolie ..........................................................................p. 86Dor .....................................................................................p. 86Sonet (Pe un album) ...........................................................p. 86Zbucium .............................................................................p. 87Aşteptare ............................................................................p. 88Pe Retezat ...........................................................................p. 88Foişoara ..............................................................................p. 89Şire .....................................................................................p. 90Cum te privesc ...................................................................p. 90Dor .....................................................................................p. 90Cântec (În jurul meu…)......................................................p. 91

În avântul tinereŃii ..............................................................p. 92Posomorâtă toamnă ............................................................p. 92CadenŃe înflorite .................................................................p. 93Comloşenilor în sărbătoare ................................................p. 93

AIDA – TRADUCERIAida – libret de operă, după A. Ghislanzonni ....................p. 94Tom de Reimer după Loeve ...............................................p. 108Fu ziua primei primăveri după Ceaikovski.........................p. 101 Atât de iute, Doamne sfânt după P. Ceaikovski.................p. 109Walkiria după R. Wagner....................................................p. 111Traviata după G. Verdi........................................................p. 112Tainele nopŃii după Carl Bohm...........................................p. 113Carmen după G. Bizet.........................................................p. 113Dormi puiule, după P. Ceaikovski......................................p. 114Nu pleca după P. Ceaikovski..............................................p. 114Mărturisire ..........................................................................p. 115Cuprins ...............................................................................p. 116

133