au creat de fapt acesteia propria Jandarmeria Calarasi.pdf„Regulamentelor organice”. Acestea au...
Transcript of au creat de fapt acesteia propria Jandarmeria Calarasi.pdf„Regulamentelor organice”. Acestea au...
. . . . .
Toţi cei care s-au identificat cu unitatea încă de la
înfiinţare, i-au creat de fapt acesteia propria
identitate.
Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Călăraşi nu
este altceva decât imaginea oamenilor minunaţi
care-l compun.
Astăzi, când scriu aceste rânduri, mă încearcă tot
felul de sentimente, însă de unul sunt sigur -
dragostea faţă de arma pe care cu onoare am slujit-o
şi faţă de oamenii deosebiţi care mi-au fost alături.
. . . . .
JANDARMERIA CĂLĂRAŞI
COMPONENTĂ A JANDARMERIEI ROMÂNE
-momente istorice-
În anii 1800, ordinea internă, siguranța persoanelor,
paza cetăților, paza hotarelor și a bunurilor erau încredințate
capilor oștirii. Aceștia se îngrijeau și de organizarea și
asigurarea ordinii și liniștii publice cu ajutorul ispravnicilor,
pârcalabilor, privighetorii ocoalelor, căpitanilor de orașe și de
hotar, polcovnicilor de poteră, portăreilor, armașilor, zapciilor,
bănișorilor, aprozilor, etc. După încheierea războiului ruso-turc
(aprilie 1828-septembrie 1829), prin semnarea la 14 septembrie
1829 a Tratatului de pace la Adrianopol, a fost înlăturat
monopolul otoman asupra comerțului Principatelor Dunărene și
s-a instaurat protectoratul rus asupra Moldovei și Munteniei.
Sub președinția
consulului general rus L.M.
Minciaki, divanurile
Principatelor Române au
încheiat, la 30 martie 1830,
lucrările de elaborare a
„Regulamentelor organice”.
Acestea au fost aplicate atât
în Muntenia cât și în
Moldova şi au stat la baza
înfiinţării structurilor
instituționalizate de ordine
publică.
„Regulamentele organice”
au fixat efectivele maxime
pentru principate la 4.665 de oameni în Muntenia și 2.270 în
Moldova.
Prima mențiune clară cu privire la înființarea unei
structuri instituționalizate de asigurare a ordinii publice pe
teritoriul României de azi datează din 17 iunie 1829, când
logofătul Costachi Conachi, unul dintre membrii delegați din
partea Moldovei în Comitetul de la București pentru alcătuirea
„Regulamentului Organic”, întocmește o propunere pentru
înființarea unei „miliții purtătoare de arme” – Gens d’armes
- Jandarmeria.
Începând cu data de 12 mai 1830, „slujitorii” din
Muntenia au fost înlocuiți de „dorobanți”, iar cei din Moldova,
de „Corpul
slujitorilor”, începând
cu 12 septembrie
1830.
După anul
1834 și până în anul
revoluționar 1848,
domnitorii Moldovei
și Țării Românești au
făcut din „Corpul
slujitorilor” o forță cu
atribuții clare, capabilă să asigure siguranța publică în
principatele românești. Odată cu urcarea pe tronul Moldovei, la
22 iunie 1849, a lui Grigore Alexandru Ghica, organizarea
ordinii interne a constituit pentru acesta o prioritate.
Domnitorul a promulgat printr-un „Ofis domnesc”, la 3
aprilie 1850, „Legiuirea pentru reformarea Corpului
slujitorilor în Corp de jandarmi”.
Jandarmeria în timpul Războiului de Independență
1877 – 1878
Jandarmeria a participat
în războiul de la sud de
Dunăre cu 16 ofițeri și
525 militari de trupă,
dintr-un total de 798 de
oameni din care 36 de
ofițeri. Conducerea
armatei române de
atunci, a apreciat
valoarea Jandarmeriei
decorând cu 220 de medalii curajul, eroismul și bărbăția
militarilor jandarmi.
Legea asupra Jandarmeriei rurale din 1893
Jandarmeria Rurală a fost înființată din inițiativa lui
Lascăr Catargiu, președinte al Consiliului de Miniștri și
ministru de interne în perioada 27 noiembrie1891 - 3 octombrie
1895 din partea Partidului Conservator - ca urmare a
frământărilor culminate cu răscoalele țărănești și grevele
muncitorești din anul 1888, la care s-a adăugat pătrunderea în
lumea satelor a ideilor marxiste - cu scopul de a constitui un
corp nou, de organizare polițienească în mediul rural,
eliminarea paralelismelor, suprapunerilor, precum, și a
conflictelor de interese cu celelalte organe existente ale
statului.
Adversarii politici ai conservatorilor, liberalii, au
catalogat legea Jandarmeriei Rurale drept
„neconstituțională, un adevărat atentat la libertatea
individuală”. Cu toate acestea la 24 februarie 1893,
proiectul de lege privind Jandarmeria Rurală a fost votat
de Cameră, cu 52 de voturi pentru și 22 contra, și de Senat,
în unanimitate. Legea a intrat în vigoare la 1 septembrie
1893.
În primul
an de la înființare,
Jandarmeria
Rurală era
încadrată cu 48 de
ofițeri și 882
militari de trupă.
La 23 iunie
1865 a intrat în
vigoare un nou act
normativ,
Regulamentul
pentru serviciul Jandarmeriei de oraş, care poate fi considerat o
nouă lege a Jandarmeriei şi prin care se stabilesc locul şi rolul
acesteia în noua formă de organizare.
Deşi făcea parte din armată şi se afla în subordinea
directă a Ministerului de Război, Jandarmeria a fost trecută sub
autoritatea Ministerului Din Lăuntru şi sub ordinele imediate
ale prefecţilor de poliţie, în ceea ce priveşte serviciul
poliţienesc.
Înfiinţarea unei instituţii stabile, autoritare şi eficiente
pentru asigurarea ordinii şi liniştii publice şi pentru respectarea
legilor în mediul rural a constituit o preocupare importantă a
conducerii politice şi militare a României către sfârşitul
secolului al XIX-lea. Deoarece structurile specializate existente
în anul 1893 nu făceau faţă situaţiei complexe de pe teren,
guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu prezintă
Parlamentului Proiectul Legii asupra Gendarmeriei Rurale,
proiect adoptat şi promulgat prin Decretul Regal nr. 2919 din
30 august 1893.
Actul
normativ
prevedea:
„Se instituie
pentru toată
întinderea
regatului un
corp de
Gendarmerie
rurală menit
a veghea în
comunele
rurale la siguranţa publică, la menţinerea ordinei şi la
executarea legilor. Îndeosebi, Gendarmeria este însărcinată cu
paza căilor de comunicaţie. O supraveghere neîntreruptă şi o
acţiune preventivă constituie esenţa serviciului său”. Tot pe
baza legii din 1893, a fost elaborat Regulamentul de organizare
a Jandarmeriei rurale, conform căruia s-au înfiinţat inspectorate
de circumscripţie la Bucureşti, Iaşi, Craiova şi Galaţi,
com¬panii de jandarmi pentru fiecare judeţ, secţii de jandarmi
pentru mai multe comune, posturi de jandarmi în localităţile
mai mari şi în cele cu concentrări de muncitori.
La 29 mai 1895, la Călăraşi se înfiinţa Compania de
jandarmi a judeţului Ialomiţa, judeţ a cărui capitală se afla
atunci la Călăraşi. La înfiinţare, Compania avea un efectiv
de 15 jandarmi şi era comandată de căpitanul Ion Ghimpa.
În toamna aceluiaşi an, la 17 noiembrie, se înfiinţa
Secţia din comuna Şocariciu (Unirea de azi), pe atunci
reşedinţa plăşii Borcea de jos iar la 27 noiembrie Secţia din
comuna Slobozia reşedinţa plăşii Ialomiţa. La aceeaşi dată, la
reşedinţa Companiei de jandarmi a judeţului Ialomiţa, se
înfiinţa o secţie de jandarmi fară cai, astfel că la sfârşitul anului
respectiv, compania ajungea la un efectiv de 19 jandarmi şi 9
cai.
În anul următor, reorganizarea secţiilor de jandarmi
avea să mărească efectivele jandarmeriei călărăşene,
înfiinţându-se câte o secţie în Călăraşii Vechii (Mircea Vodă),
Lehliu şi Urziceni, efectivul companiei ajungând în anul 1896
la 23 de oameni şi 22 de cai.
Majorarea de către autorităţile administrative a
bugetului alocat Jandarmeriei a determinat mărirea efectivului
cu încă 13 jandarmi şi dotarea cu încă 13 cai, astfel că la
sfârşitul anului 1899 compania de jandarmi din Călăraşi avea
un efectiv de 36 de jandarmi şi 25 de cai, efectiv suficient
pentru îndeplinirea misiunilor în acea perioadă.
După ce în anul 1900 s-au mai înfiinţat două secţii la
Feteşti şi Ţăndărei, efectivul a crescut la 42 de jandarmi, dintre
care 32 erau călări, pentru ca în anul următor prin desfiinţarea
secţiei de la Mircea Vodă efectivul să se reducă la 37 de
jandarmi şi 30 de cai.
În anul 1903, efectivul companiei a fost mărit cu încă
37 de jandarmi, găsindu-se modalitatea de plată a acestora: 10
de către stat şi 27 de judeţ. În acelaşi an, pe lângă secţiile
existente au fost înfiinţate şi 12 posturi.
Cu ocazia punerii în aplicare a legii pentru organizarea
comunelor rurale din anul 1904, la efectivul companiei s-au
mai adăugat 27 de jandarmi plătiţi din bugetul special al
cercurilor.
În anul 1906 Compania de jandarmi Călăraşi dispunea
de un efectiv de 101 jandarmi şi 10 cai, care îşi îndeplineau
atribuţiunile în 6 secţii şi 12 posturi. Cele 6 secţii erau
următoarele: Călăraşi cu un sergent major, un sergent, un
furier, 4 jandarmi şi 2 cai; Feteşti cu 5 jandarmi şi un cal;
Lehliu cu 6 jandarmi şi un cal; Slobozia cu 5 jandarmi şi 2 cai;
Urziceni cu 6 jandarmi şi 2 cai şi Ţăndărei cu 5 jandarmi şi 2
cai. Reşedinţa celor 12 posturi se afla în comunele: Albeşti,
Ceacu, Ciochina, Ciocăneşti Mărgineni, Eliza Stoieneşti,
Făcăieni, Colilia, Şalu, Piua Petri, Plevna, Smirna şi Şocariciu,
iar fiecare post avea câte 3 jandarmi.
Printre comandanţii jandarmeriei călărăşene din acea
perioadă se numără: Căpitan ION GHIMPA (1895), Căpitan
Frank Mawr (1897), Căpitan D. Racoviţă (1900), Căpitan
Boldur Costache (1901), Căpitan D. Ştefănescu-Priboi (1902),
Căpitan Stelian Cămărăşescu (1905), Căpitan Al. Cociu (1906),
Căpitan Mihail Rasty.
Anul 1906 a adus modificarea denumirii Companiei de
jandarmi cu aceea de Legiune de jandarmi.
Jandarmeria în timpul Răscoalei Țărănești din 1907
Răscoala Țărănească din 1907 a surprins Jandarmeria
nepregătită, depășită de evenimente, în mare parte din cauza
numărului redus de efective - 49 de ofițeri și 2.580 militari de
trupă.
Ca urmare a acestor deficiențe, Ion I.C. Brătianu, în
calitate de
ministru de
interne în
guvernul
liberal al lui
Dimitrie A.
Sturza, a inițiat
modificarea
Legii
Jandarmeriei
Rurale din
1908, pentru „ca satul să simtă pușca cât mai aproape de el și
astfel să-i treacă pofta de răzmeriță”. Cu toată opoziția lui
Nicolae Iorga, deputații liberali care aveau majoritate în
Cameră, au votat legea. Începând cu data de 24 martie 1908,
noua lege de organizare și funcționare a Jandarmeriei Rurale a
intrat în vigoare.
În momentul aplicării legii, numărul jandarmilor era de
6.082, dintre care 44 de ofițeri, 3.026 de subofițeri și 3.012
militari în termen. Potrivit noii legi numărul total al
jandarmilor urma să crească la 6310. Legea mai prevedea ca în
fiecare comună rurală să activeze câte 2 jandarmi pedeștri, unul
sergent iar celălalt caporal, amândoi formând un post de
jandarmi.
Art. 1 din Lege arată că „Jandarmeria rurală este
instituită pentru a veghea în comunele rurale, la siguranţa
publică, la menţinerea ordinii şi executarea legilor.” iar la art.
6, „Corpul de jandarmi face parte integrantă din armată;
dispoziţiunile generale ale legilor şi regulamentelor militare îi
sunt aplicabile, afară de excepţii cerute de organizarea sa mixtă
şi de natura serviciului său”.
Prin urmare, Jandarmeria iese de sub conducerea şi
administrarea Ministerului de Interne şi va fi în viitor finanţată
din bugetul armatei. Din expunerea prezentată de prefectul
Atanase Stoianescu în faţa Consiliului Judeţean, la 15
octombrie 1909 aflăm că efectivul Legiunii de Jandarmi de la
Călăraşi era următorul:
comandantul legiunii –
un locotenent, un
sergent major ca
secretar, 12 sergenţi
majori – şefi de secţie,
90 de sergenţi – şefi de
post, 1 caporal
magazioner, 24
brigadieri călări şi 90 de
caporali pedeştri, adică
în total: 1 locotenent
comandant şi 219
jandarmi trupă. Cele 12
secţii funcţionau la
reşedinţa plăşilor, iar
cele 90 de posturi, câte
unul la reşedinţa
fiecărei comuni. Fiecare sergent şef de post avea ca ajutor un
caporal, în vreme ce sergenţii majori şefi de secţii erau ajutaţi
de câte 2 brigadieri călări.
Şefii de post îndeplineau şi funcţia de şef de garnizoană,
în această calitate orânduind paza de zi şi noapte în comunele
rurale şi făcând patrulări zi şi noapte împreună cu caporalii în
toate satele comunei. Rezultatul patrulărilor era comunicat
telefonic secţiilor de care aparţineau, acestea la rândul lor
raportau telefonic companiei, iar de aici se comunica la
Prefectură şi la Inspectoratul Jandarmeriei. Şefii secţiilor erau
obligaţi să inspecteze cel puţin odată pe săptămână toate
posturile din cadrul secţiei şi să raporteze despre modul de
executare al serviciului. Comandantul de companie avea
obligaţia să inspecteze de cel puţin două ori pe trimestru,
secţiile şi posturile din judeţ.
Jandarmeria
în timpul celui de-al doilea Război balcanic – 1913
În cel de-al doilea Război balcanic - 1913 Jandarmeria a
participat cu aproximativ 800 de oameni în zona de conflict,
sub comanda inspectorul general, generalul Anton Berlescu, în
calitate de Mare Pretor. Desfășurarea războiului a găsit
Jandarmeria încadrată în armata operativă și a asigurat acesteia
serviciul pretoral și detașamentele de poliție la toate eșaloanele
- „cu rezultate deosebite”.
Jandarmeria în Marele Război 1914-1918
Pe toată durata războiului, unitățile și subunitățile de
jandarmi, au totalizat 6.243 de oameni dintre care 1.414 au
luptat alături de efectivele armatei și au executat o gamă largă
de misiuni.
Misiunile
executate erau
cele de punere
în aplicare a
planurilor de
mobilizare a
armatei, de
pază și
apărare a
punctelor de
comandă a
unităților și marilor unități operative, de culegere și centralizare
a informațiilor despre inamic, de sprijinire a realizării
dispozitivelor de luptă a armatei, de asigurare a serviciului
pretoral, de pază a prizonierilor de război, de evacuare a
populației civile din zonele operative, de buna desfășurare a
operațiunilor militare, de anihilare a rețelelor de informații
inamice, de pază a fabricilor care asigurau material de război,
paza principalelor căi de comunicații, prinderea dezertorilor,
paza operelor de artă, asanarea câmpurilor de luptă, paza
zonelor petroliere, etc.
La campaniile militare din 1913 şi 1916-1918, au luat
parte şi efectivele Companiei de jandarmi din Călăraşi. În
iulie 1913, o companie a îndeplinit misiuni de pază în regiunea
Silistrei, iar după terminarea ostilităţilor, locotenenţii Nicolae
Iliescu şi Emil Leonescu au contribuit la organizarea şi
constituirea primelor efective de jandarmi din judeţele
Durostor şi Caliacra.
În
iunie 1916,
un
detaşament
al
Companiei
de
Jandarmi
din Călăraşi
a participat
la
asigurarea pazei şi ordinii în oraşul Iaşi. Jurnalul de operaţii al
deteşamentului consemnează: “la 25 noiembrie 1916 efectivele
de jandarmi din Călăraşi s-au aflat mai întâi în zona Ianca –
Brăila, unde au asigurat paza podurilor peste Milcov”. Apoi ele
au asigurat ordinea în capitala Moldovei. Reîntorşi în
garnizoană în 1919, la o săptămână după sosire, 70 de jandarmi
au fost dislocaţi pe teritoriul Ungariei. Aici au asigurat paza
unor obiective administrative şi militare. Ele s-au retras odată
cu efectivele militare române şi s-au reîntors în garnizoană în
februarie 1920.
Datorită presiunilor exercitate de austro-germani asupra
frontului românesc în toamna anului 1916, Inspectoratul
General al Jandarmeriei la 11 noiembrie 1916 și-a mutat
reședința la Iași.
Misiunile executate de Jandarmerie în perioada 1916-
1918 au asigurat climatul pentru refacerea potențialului militar
al României, dar și liniștea în zonele de reorganizare a
unităților din Moldova.
Jandarmeria de la începutul războiului și până în august
1918 a pierdut în total 150 de oameni.
Prin Decretul-lege 1198 din 1 iunie 1918, ale cărui
prevederi au putut fi aplicate numai după retragerea trupelor
Puterilor Centrale, s-a modificat Legea de organizare a
Jandarmeriei, sub rezerva ratificării ei ulterioare de Corpurile
Legiuitoare.
Pentru menţinerea ordinii şi siguranţei publice şi în
scopul de a veghea la executarea legilor, în comunele rurale, s-
a înfiinţat Corpul Jandarmeriei, care făcea parte din armată şi
era organizat pe brigăzi, regimente, batalioane şi companii
teritoriale. Jandarmii dintr-un judeţ alcătuiau o companie,
formată din două sau mai multe plutoane, comandată de un
căpitan. Cea mai mică subunitate era postul de jandarmi,
condusă de un plutonier şef de post, ajutat de unul sau mai
mulţi jandarmi în termen.
Imediat după război, Compania de Jandarmi de la
Călăraşi, care se afla în subordinea Regimentului 11 jandarmi
din cadrul Brigăzii I de jandarmi Bucureşti, avea în schema de
organizare înscris următorul efectiv: un căpitan comandant al
companiei; un locotenent comandant al plutonului de jandarmi
Călăraşi; un ajutor sublocotenent comandant al plutonului de
jandarmi Slobozia; un jandarm plutonier major ca secretar; 11
plutonieri majori - şefi de secţie; 108 plutonieri – şefi de post;
122 sergenţi; 107 caporali şi 61 jandarmi în termen.
Rolul Jandarmeriei în apărarea Marii Uniri
La 17 decembrie 1918, Consiliul Dirigent din Ardeal l-a
numit șef al armatei și siguranței publice pe fruntașul unionist
Ștefan Cicio-Pop, care și-a început activitatea prin organizarea
Jandarmeriei române în Transilvania și desființarea treptată a
„gardelor naționale”, care au avut un rol important în
dezarmarea forțelor ungurești. Această organizare a Corpului
Jandarmeriei din Ardeal s-a efectuat cu ajutorul colonelului de
jandarmi Daniel Popp. În lunile martie-aprilie 1919,
Jandarmeria română din Transilvania a preluat treptat toate
posturile de jandarmi ungurești, fiind necesară folosirea
armelor în multe situații pentru dezarmarea jandarmilor unguri.
La 23 martie 1929, Parlamentul a pus bazele unei legi
moderne şi complete de organizare a Jandarmeriei rurale, cea
mai simplă şi mai bine ancorată în realităţile epocii româneşti
şi anume „Legea nr. 912 pentru organizarea Jandarmeriei
Rurale”. În
baza acestei
legi,
Jandarmeria
rurală, este
definită ca
„un corp
organizat
milităreşte,
instruit pentru
a veghea în
comunele
rurale la siguranţa de stat, la menţinerea ordinii publice,
precum şi la aplicarea legilor şi regulamentelor”.
Prin această lege de organizare, se aduc modificări
substanţiale în organizarea şi funcţionarea acestei arme.
Jandarmeria revine, după 21 de ani, în administrarea şi
conducerea Ministerului de Interne, Corpul de Jandarmi îşi
schimbă denumirea în Inspectoratul General al Jandarmeriei,
iar Compania de jandarmi de la Călăraşi în Legiunea de
jandarmi a judeţului Ialomiţa.
În anul 1931 prin apariţia Inspectoratului regional de
jandarmi Constanţa, Legiunea de jandarmi a judeţului Ialomiţa
va trece în subordinea acestuia.
În timpul celui de-al doilea război mondial jandarmii
călărăşeni, pe lângă efectivele trimise pe front, alături de
autorităţile administrative şi poliţieneşti s-au preocupat pentru
asigurarea unor condiţii bune pentru refugiaţii polonezi, au
asigurat paza lagărelor de prizonieri şi au participat activ la
acţiunile declanşate odată cu 23 august 1944, participând la
lichidarea şi capturarea grupurilor de militari germani.
Statistica anului 1944 atestă existenţa pe raza Legiunii
de jandarmi Ialomiţa a unui număr de 8 sectoare, 16 secţii şi 74
posturi de jandarmi, cu un efectiv de 192 subofiţeri şi 481
militari în termen.Imediat după încheierea războiului, conform
unei situaţii din 20 mai 1945, Legiunea de Jandarmi Ialomiţa,
cu sediul la Călăraşi, condusă de maiorul Nicolae Anastasiu,
avea 8 secţii şi 33 de posturi cu un efectiv de 192 subofiţeri şi
481 militari în termen.
În această formă a funcţionat până în anul 1949,
conform Decretului nr. 25 din 22 ianuarie 1949, Jandarmeria şi
Poliţia se desfiinţează şi se înfiinţează Direcţia Generală a
Miliţiei, iar inspectoratele şi legiunile de jandarmi trec în
subordinea acesteia. De asemenea, la 23 ianuarie 1949,
conform Decretului nr. 163 din 1949, se înfiinţează Trupele de
Securitate, al căror
comandament avea în
subordine: Regimentul
Securitate Bucureşti,
Batalionul Securitate
Gărzi Capitală, batalioane
de securitate în 11 oraşe,
şi centre de instrucţie în
17 localităţi.
În perioada 1949 – 1990, pe actualul teritoriu al
judeţului Călăraşi nu au funcţionat unităţi sau subunităţi, care
să provină din fosta Jandarmerie.
După 1989, Jandarmeria şi-a recăpătat locul în sistemul
de ordine, siguranţă publică şi apărare naţională, afirmându-se
ca o instituţie puternică, echidistantă şi stabilă, pe care statul
român s-a bazat în multe momente tensionate ale construcţiei
democraţiei.
Trupele de securitate au rămas oficial în subordinea
Ministerului de Interne până la data de 28 decembrie 1989,
când, în baza hotărârii Consiliului Frontului Salvării Naţionale
este transmis ordinul comandantului Trupelor de Securitate
către toate marile unităţi şi unităţile din subordine, prin care se
comunica: „începând cu data menţionată, Comandamentul
Trupelor de Securitate trece
în subordinea Ministerului
Apărării Naţionale,
devenind Comandamentul
Trupelor de Infanterie, iar
marile unităţi şi unităţi de
securitate fiind mari unităţi şi
unităţi de infanterie".
La 13 martie 1990 s-a
făcut primul pas în reînfiinţarea Jandarmeriei ca instituţie cu
atribuţii în apărarea ordinii constituţionale, a liniştii publice, a
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului şi a
avutului public şi privat. La acea dată s-a semnat protocolul
prin care Comandamentul Trupelor de Apărare Teritorială,
împreună cu marile unităţi şi unităţile din subordine,
aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, au fost transferate
la Ministerul de Interne. Prin H.G. nr. 0749 din 5 iulie 1990,
s-a decis înfiinţarea Comandamentului Trupelor de Jandarmi,
acesta fiind primul pas pe drumul spre revenirea la tradiţiile
democratice ale Jandarmeriei.
La 1 septembrie 1990, ia fiinţă Unitatea Militară 0256
Călăraşi, pe structură de detaşament, în subordinea
Brigăzii 21 Jandarmi Constanţa.
Căpitan Colonel Colonel
GIMAN Dan MIHAI Ionel CARAȘ Vasile
1990-1996 1996-1998 1998-1999
Colonel Maior Colonel
MUNTEANU Nicolae STOICA Marian VIZITIU Pavel
1999-2001 2001-2015 2015-2016
Colonel Locotenent-colonel
ANGHEL Ion MARCU Ionel
2016-2017 2017-
Unitatea avea sediul la intrarea în municipiul Călăraşi
dinspre Feteşti, pe Strada Prelungirea Bucureşti, la etajul 2,
într-o clădire ce aparţinea Unităţii de Pompieri din municipiul
Călăraşi, fiind aproape de drumul naţional ce leagă municipiul
Călăraşi de Slobozia. Detaşamentul de jandarmi era încadrat
cu 3 ofiţeri, 7 subofiţeri şi 30 de militari în termen şi avea ca
principală misiune asigurarea ordinii publice în municipiul
Călăraşi, în cooperare cu organele de poliţie.
În baza Legii nr. 116 din 05 iunie 1998, se înfiinţează
Comandamentul de Jandarmi Judeţean Călăraşi, subordonat
ierarhic Comandamentului de Jandarmi Teritorial Constanţa.
Această structură s-a
menţinut până la 13 martie
2005 când, odată cu intrarea
în vigoare a Legii nr. 550
din 29 noiembrie 2004,
noua lege de organizare şi
funcţionare a Jandarmeriei
Române, Comandamentul
de Jandarmi Judeţean Călăraşi devine Inspectoratul de
Jandarmi Judeţean Călăraşi.
Prin ordin al ministrului Administraţiei şi Internelor,
începând cu data de 6 iunie 2005, Inspectoratului de Jandarmi
Judeţean Călăraşi i-a fost atribuită denumirea onorifică:
General de Brigadă Barbu Pârâianu, figură emblematică a
Armatei dar şi a Jandarmeriei Române. Născut la 23 martie
1884 în comuna Andreeşti, judeţul Gorj, a trecut pe la Şcoala
Fiilor de Militari din Craiova şi Şcoala
Militară de Ofiţeri de Infanterie şi
Cavalerie Bucureşti. A parcurs toate
treptele ierarhiei militare, iar la 15 aprilie
1933 este avansat general de brigadă. Ca
tânăr locotenent, Barbu Pârâianu a
activat şi în cadrul Regimentului 5
Ialomiţa nr. 23, unde astăzi funţionează
Inspectoratul de Jandarmi Judeţean
Călăraşi. După ce în anul 1933 a activat
la Subinspectoratul General de Jandarmi
Vest, a devenite comandant al Inspectoratului General al
Jandarmeriei Române, în perioada 1934-1938.
Prin Decretul prezidenţial nr. 276 din 18 februarie 2015,
Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Călăraşi i-a fost acordat
Drapelul de luptă.
Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Călăraşi are în
compunere ofiţeri, subofiţeri şi personal angajat pe bază de
contract.
Structurile principale ale unităţii sunt:
- câini serviciu
- supraveghere şi intervenţie
Structuri specializate
- cercetare-documentare
- prevenirea şi combaterea faptelor antisociale
În prezent Jandarmeria Călăraşi asigură liniştea şi
siguranţa cetăţenilor, prevenirea faptelor antisociale,
intervenţia la dezastre şi calamităţi (inundaţii, zăpezi) şi
sprijină celelalte instituţii publice pentru asigurarea unui viitor
sigur copiilor noştri.
GLORIE VEŞNICĂ
EROILOR JANDARMI CĂLĂRĂŞENI
PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
Soldat Romanescu Ştefan Călăraşi
Soldat Mihai Al. Gheorghe Olteniţa
Soldat Cora Grigorie Olteniţa
AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
Locotenent-colonel Costescu Constantin Călăraşi
Căpitan Buzoianu N. Gheorghe Călăraşi
Plutonier Bică Gheorghe Călăraşi
Plutonier Mateiaş Gheorghe Călăraşi
Plutonier Stoica Vasile Călăraşi
Sergent Rădulescu N. Dumitru Olteniţa
Sergent Veleanovici Gheorghe Ciocăneşti
Sergent Radu Aurel Rasa
Caporal Decu A. Marin Olteniţa
Caporal Jelea D. Nicolae Olteniţa
Caporal Dobre T. Dobre Jegălia
Capora Ilie Ghe. Vasile Dorobanţu
Caporal Iorga Ilie Lehliu-Sat
Caporal Pătraşcu Gheorghe Călăraşi
Fruntaş Ioniţă Gheorghe Călăraşi
Fruntaş Ioniţă V. Dumitru Olteniţa
Frutaş Tudone Vasile Ciocăneşti
Soldat Cerviş Nicolae Călăraşi Călăraşi
Soldat Haralambie Marin Călăraşi
Soldat Soare Constantin Călăraşi
Soldat Nicolae Petre Olteniţa
Soldat Ruse Dumitru Olteniţa
Soldat Văcaru Marin Olteniţa
Soldat Chiru C. Anghel Luica
Soldat Pavel Peică Mânăstirea