Partea I: Istoria Baletului

Edgar Degas-Balerine la repetiţii.

“ Dansul frumos se naşte din setea de dans, iar setea de dans cere ca toţi să

danseze - chiar şi cel ce joacă prost - căci altfel nu ar mai fi sete, ci o academie

împietrită şi spectacol fără semnificaţie" – Antoine de Saint Exupery ”.

3

Roland Petit

Dansatorul şi coregraful francez Roland Petit se naşte la Villemomble în

1924. A intrat la opt ani la şcoala de dans a Operei din Paris, deja la vârsta de

cincisprezece ani este admis în ansamblul de balet iar la saisprezece devine solist.

Alături de Janine Charrat începe devreme instruirea sa ca viitor coregraf şi în anul

1947 crează prima lucrare coregrafică Les Forains. În acea perioadă şi până în

1947 coordonează Les Ballets des Champs Elysées pentru care realizează Le Jeune

Homme e la Mort (1949). În mod succesiv, din 1948, conduce Ballets de Paris. E

momentul când apare Carmen (1949), al cărei rol de protagonistă îi revine lui Zizi

Jeanmaire, cea care în 1954 va deveni soţia sa.

4

Producţiile sale fac înconjurul lumii, iar in felul acesta se impune printre

coregrafii contemporani ca unul din cei mai inovatori si mai profesionisti. Între

timp, petrece şi o perioadă benefică la Hollywood care îl provoacă să creeze, la

începutul anilor ’50, coregrafiile unor filme de succes (Papucelul de sticla, Tata

PicioareLungi, Fabulosul Andersen).

În numeroasele sale creaţii, chiar şi-n cazul revizuirii baletelor istorice sau

de interpretare a textelor literare cunoscute, emană stilul unic al unui artist cu o

personalitate foarte puternică şi magnetică, capabil de a fonda în mod admirabil în

lucrările sale sex, sentiment, eleganţa şi un mare simţ al teatrului. Printre

producţiile cele mai însemnate sunt de menţionat: Les demoiselles de la nuit 1948;

Le Loup 1953; Cyrano de Bergerac 1959; Notre Dame de Paris 1965; Paradis

Lost 1967 şi, în perioada conducerii la Ballet National de Marseille din 1972 până

in 1998, La rose malade 1973; L’Arlesienne 1974; Coppelia 1975; La Chauve

souris 1979; L’Ange bleu 1985; Le chat botté 1985; Ma Pavlova 1986; Le Diable

amoureux 1989; Frumoasa din padurea adormită 1990; Le Guépard 1994; Chéri

1996; Les Lac des cygnes et ses maléfices 1998 până la cel mai recent Clavigo

1999.

Artişti celebri au colaborat la realizarea operelor sale: Yves Saint-Laurent şi

Christian Dior pentru costume; Pablo Picasso, Max Ernst şi Niki de Saint Phalle

pentru decoruri; Georges Simenon, Jacques Prévert, Jean Anouilh pentru librete;

Marcel Landowski, Gabriel Yared; Maurice Jarre, Henri Dutilleux pentru muzică.

5

Principalele spectacole de balet ale lui Roland Petit

1943: Paul et Virginie – Muzica: Henri Sauguet

1944: Orph é e et Eurydice – Muzica: César Franck

1945: Les Forains – Libretul: Boris Kochno – Muzica: Henri Sauguet

Les rendez-vous – Libretul: Jacques Prévert – Muzica: Joseph Kosma

1946: Le Jeune homme et la Mort 1 – Libretul: Jean Cocteau – Muzica:

Johann Sebastian Bach orchestrata de Ottorino Respighi

Les amours de Jupiter – Muzica de Ibert

Le Bal de Blanchiusseuses – Libretul: Boris Kochno – Muzica:Vernon Duke

1948: Les Demoiselles de la nuit 2 – Libretul: Jean Anouilh – Muzica: Jean

Français

1949: Carmen 3 – Libretul: Roland Petit – Muzica: Georges Bizet

1950: La Croquese de diamants – Libretul: Raymond Queneau – Muzica:

Jean-Michel Damase

Ballabile – Muzica: Chabrier – Sadler’s Wells Ballet

1953: Deuil en 24 heures – Libretul: Roland Petit – Muzica: Maurice Thiriet

Le Loup – Libretul: Jean Anouilh şi Georges Neveux – Muzica: Henri

Dutileux

1 Balet creat pentru “Ballets des Champs-Elysées”2 Balet creat pentru “Ballets de Paris”3 Balet creat pentru “Ballets de Paris”

6

1955: La Chambre – Libretul: Georges Simenon – Muzica: Georges Auric

1959: Cyrano de Bergerac – Libretul: Roland Petit – Muzica: Marius

Rostand

1962: Le Chants de Maldoror – Libretul: Roland Petit – Muzica: Maurice

Jarre

Notre-dame de Paris – Libretul: Roland Petit – Muzica:Maurice Jarre

1966: L ’éloge de la folie – Libretul: Jean Cau – Muzica: Marius Constant

1967: Paradis perdu – Libretul: Jean Clau din poemul “Paradise Lost” al lui

John Milton – Muzica: Marius Constant

1968: Turangalîla – Muzica: Olivier Messiaen

L’estasi – Muzica: Scrjabin – Prima reprezentaţie: Teatrul Scala din Milano

1969: Pelleas et Melisande – Muzica: Arnold Schoeberg

Kraanerg – Muzica: Xenakis – National Ballet of Canada

1972: Allumes les étoiles! – Libretul: Jean Ristat şi Roland Petit – Muzica:

Sergei Prokoviev, Dmitri Shostakovich, Modest Mussorgsky şi cantece folk

din Georgia

Pink Floyd Ballet – Muzica: “Improvisations” de la Pink Floyd

1973: La rose malate – (una din parţile baletului “Le jardin d’amour”)

inspirat din versurile şi desenele lui Willian Blake – Muzica: Gustav Mahler

1974: L’Arlésienne – Libretul: Roland Petit, inspirat din lucrarea lui

Alphonse Daudet – Muzica: Georges Bizet

7

Proust, ou les Intermittences du couer - Inspirat din Marcel Proust – Muzica

lui Franck, Saint Saens, Debussy, Beethoven, Fauré, Wagner, Hahn

1975: La symphonie fantastique – Muzica: Hector Berlioz

Septentrion – Libretul: Yves Navarre – Muzica: Marius Constant

Coppélia 4– Nouă versiune bazata pe baletul lui Arthur Sant-Léon – Muzica:

Lèo Delibes

1976: Nana – Libretul de Edminde Charles Roux – Inspirat din nuvela lui

Emile Zola – Muzica: Marius Constant

1978: Casse-Noisette - Bazat pe libretul lui Marius Petipa – Muzica: Piotr

Ilici Ceaikovski şi Ernst Theodor Amadeus Hoffman

La Dame de Pique 5 – Inspirat din povestea lui Aleksandr Pushkin – Muzica:

Piotr Ilici Ceaikovski

1979: La Chauve-souris – Muzica: Johann Strauss

Parisiana 25 – Muzica: Darizs Milhaud, Francio Poulenc, Maurice Ravel,

Erik Satie, Henri Sauguet, Igor Stravinsky, Georges Gershwin

1980: Le fantôme de l ’Opèra – inpsirat din nuvela lui Gaston Leroux –

Muzica: Marce Landowski

1981: Les amours de Franz – Muzica: Franz Schubert – Libretul: Edmonde

Charles Roux

1982: Soir é e Debussy: La Mer/Jeux/ L ’après-midi d’un faune – Muzica:

Claude Debussy – Costume: Giorgio Coltellacci

4 Balet creat pentru “Ballet National de Marseille”5 Balet creat pentru “Ballet National de Marseille”

8

Les hauts de Hurlevent – inspirat din romanul “La răscruce de vânturi” de

Emily Bronte – Muzica: Marcel Landwsky – Laurent

1984: Le quatre saisons – Muzica: Antonio Vivaldi

1985: L ’ Ange bleu – Inspirat din povestirea lui Henrich Mann – Muzica:

Marius Constant

Le Mariage du ciel et l ’ enfer – Muzica: Art Zoyd

Le Chat botté – Inspirat din povestirea lui Charles Perrault – Muzica: Piotr

Ilici Ceaikoski

1988: Ma Pavlova

Tout Satie – Muzica: Erik Satie

1989: Le Diable amoreux : inspirat din povestea lui Jacques Cazotte –

Muzica: Gabriel Yared

1990: La Belle au bois dormant – inspirat din baletul lui Marius Petipa –

Muzica: Piotr Ilici Ceaikoski

1991: Mozart et la danse 6 – Muzica: Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig

van Beethoven, Piotr Ilici Ceaikowski

Charlot danse avec nous – Muzica: Charles Chaplin, Fiorenzo Carpi, Johann

Sebastian Bach

1992: La Valse triste ou le Retour des cygnes 7 – Libretul: Pierre Combescot

– Muzica: Jean Sibelius

6 Balet creat pentru “Ballet de Monte Carlo”7 Balet creat pentru ansamblul de balet al Operei din Roma

9

1993: Dix order Eros und Tod – Inspirat din lucrarea artistului Otto Dix –

Muzica: Alban Berg, Paul Hindemith, Arnold Schönberg, Igor Strawinsky,

Kurt Weill, Zimmermann

1994: Passacaille/Rythme de valses/Camera obscură – Muzica: Anton

Webern, Johann Strauss, Arnold Schönberg – Balet creat “Opéra de Paris”

1995: Le Gu è pard – Inspirat din romanul lui Tomasso de Lampedusa –

Muzica: Vincenzo Bellini, Luigi Cherubini, Giacomo Puccini, Ottorino

Respighi, Gioacchiuo Rossini, Giuseppe Verdi, Ermanno Wolf-Ferrari

Ch éri - Inspirat din romanul lui Colette – Muzica: Francis Poulenc

Le boler ò – Muzica: Ludwig van Beethoven, Hector Berlioz, Carl Maria

Weber, Frédérick Chopin, Claude Debussy, Moritz Moszkowski, Maurice

Ravel

1998: Le lac des cignes et ses ma l è fices – Muzica: Piotr Ilici Ceaikoski,

Edgar Kosma

1999: Clavigo – Bazat pe drama romantica a lui Johann Wolfgang von

Goethe – Muzica: Gabriel Yared

2004: Les Chemins de la cr éation – Muzică diversă

Carmen

10

Balet în cinci

tablouri; Muzica de

Georges Bizet; libretul

şi coregrafia de Roland

Petit; scenografia de

Antoni Clavé.

Prima reprezentaţie: Londra, Prince’s Theatre 21 februarie 1949 la opera

Ballet de l’Opéra de Paris cu interpreţii: Zizi Jeanmaire, Roland Petit, Gordon

Hamilton, Serge Perault.

Baletul ne-o prezintă pe vânzătoare de ţigări Carmen care, arestată dupa o

ceartă, îl face pe brigadierul Don Josè să se îndragostească de ea, căruia îi da

întâlnire la tavernă înainte de a scăpa cu ajutorul unui complice. După ce l-a cucerit

definitiv, Carmen îşi convinge amantul să se unească cu ea pentru a pune la cale o

crimă iar, din dragoste pentru femeia sa, Josè ucide un bărbat în timp ce ea şi

complicii săi fug cu prada. Abandonat şi trădat de Carmen, care în vremea asta

11

cucerise un toreador, Don Josè o întalneşte în afara arenei unde era în plină

desfaşurare corida şi, disperat o ucide.

Baletul “Carmen” a fost mai apoi reluat de multe ori chiar şi de diferite

companii şi a fost filmat pentru cinema şi televiziune. O altă importantă versiune a

baletului, devenită celebră datorită interpretării nemaipomenite a lui Maja

Plisetykaja, este cea coregrafată de

Alberro Alfonso la Moscova în 1967.

Chiar şi John Cranko realizează o

versiune a sa, la Stoccarda în 1971 şi

Mats Ek, una foarte particulară în 1992.

În cele din urmă, apare şi o versiune

italiană a lui Amedeo Amodio pentru

l’Aterballetto ( Regiunea Emilia-

Romagna, Teatrul Ramolo Valli,

1995).

Un spectacol de balet cu acelaşi

subiect, intitulat Carmen şi toreadorul

săi , era pus în scenă la Madrid de

către Marius Petipa în anul 1875.

12

Les Demoiselles De La Nuit

Balet într-un act şi trei scene; muzica de Jean Français, libretul de Jean

Anouilh; coregrafia de Roland Petit; scenografia de Léonor Fini.

Prima reprezentaţie: Paris, Théâtre Marigny, 22 mai 1948 pentru “Ballet de

Paris” şi cu interpreţii: Margot Fonteyn, Roland Petit, Gordon Hamilton, Joan

Sheldon.

În acest balet, un tînar muzician se îndragosteşte de pisicuţa Agathe care nu

reuşeşte să reziste miorlăitulului de dragoste al pisicilor din stradă şi decide să se

întoarcă să fie liberă. Când iubitul ei moare căzînd de pe acoperiş, unde se

urcase ca s-o ia înapoi, ea îl urmează in gol.

13

Le Jeune Homme Et la Mort

Rudolf Nureyev şi Zizi Jeanmaire repetând Le jeune homme et la mort

Libretul de Jean Cocteau; coregrafia de Roland Petit; muzica de Johann

Sebastian Bach (orchestrată de O.Respighi) ; decorurile de Georges Wakhevitch;

costume: Christian Berard realizate de Karinska.

Prima reprezentaţie: Paris, Théâtre des Champs-Elysées, 25 iunie 1946, cu

interpreţii: Jean Babilée şi Natalie Philippart.

14

Baletul, compus pe Passacaglia8 in do minor de Bach, ilustrează un pictor tînar

parizian ce o aşteaptă pe femeia pe care o iubeşte în podul său. Ajunsă acolo, îşi

bate joc de el atât de tare încât acesta este constrâns de a se sinucide. Când moare,

fata îi aplică pe faţa o mască care reprezintă moartea şi îl duce departe pe

acoperişurile oraşului.

8 Passacaglia – termenul derivă din limba spaniolă… pasar (a merge) şi calle (stradă). Zeci de compozitori şi-au numit astfel opere din secolul 17 încoace

15

Mikhail Baryshnikov, dansând în Le jeune homme et la mort.

Roland Petit şi Zizi Jeanmaire - “Un patrimoine pour la danse”

16

Zizi şi Roland în Carmen

Ca şi-n viaţa de zi cu zi, Zizi Jeanmaire şi Roland Petit sunt uniţi de aceeşi

pasiune şi exigenţă: dansul. Pentru prima dată, întreaga arhivă personală a

cuplului este publicată, alături de 600 documente de o mare diversitate:

tablouri, cărţi, fotografii, costume, etc. Zizi Jeanmaire şi Roland Petit s-au

implicat împreună în acest manifest artistic.

Parcurgând aproape 200 de spectacole, această carte plină de ilustraţii,

prezintă pentru prima dată patrimoniul acestor personalităţi de excepţie în

totalitatea sa. Ei eu reuşit să atragă cele mai extravagante talente şi au

colaborat cu unii din artiştii cei mai remarcanţi ai secolului XX.

17

Traversînd acest intinerariu artistic şi amoros, această

carte e, de asemenea o panoramare excepţională a creaţiei

existente pe scenă.

Jeanmaire şi Petit sunt unele din acele cupluri mitice care nu mai au

nevoie de nicio prezentare. Zizi rămâne pentru mulţi interpreta din “Mon truc

en plume”. Din aceste motive, cartea e una din cele mai surprinzătoare şi cele

mai didactice. Căci daca Zizi Jeanmaire şi Roland Petit sunt uniţi prin

căsătorie, ei sunt legaţi şi de dragostea pentru dans.

Amândoi au simţit vocaţia dansului în sânge încă din timpul copilăriei şi

şi-au dedicat viaţa acesteia. În sprijinul documentelor de epocă, precum şi

pozele sau schiţele, cititorul e invitat să descopere intinerariul parcurs de

aceste 2 celebrităţi în lumea dansului. Apoi vine întâlnirea, uniunea şi mai

presus de toate, o viaţă consacrată artei scenice.

Un cuplu contemporan cu unele din cele mai mari personalităţi ale

timpului, cum ar fi Cocteau,

Dior sau Nureyev. Pentru cei

mai tineri, este dificil de

imaginat în ce punct a devenit

această pereche o senzaţie la

nivel mondial, însă această

carte ajută cititorul în acest

sens.

Partea a II-a: Dansul

Contemporan

18

“ Mişcarea liberă în dans produce – atât pentru dansator cât şi pentru

spectator – iluzia înfrângerii gravitaţiei. ”

Copeland & Cohen

Introducere în dansul contemporan

19

Dansul contemporan a apărut în a doua jumătate a secolului al XX-lea având

la bază dansul modern şi post modern.

Dansul modern a apărut ca o reacţie la tehnica de balet clasic, ca o luptă

împotriva regulilor stricte, împotriva ideii de a sfida gravitaţia, adesea

întâlnită în concepţia clasică. Astfel în dansul modern întalnim improvizaţii

pe tema echilibrului, utilizarea podelei nu numai ca punct de sprijin ci şi ca

element care oferă energie dansului. Dansul contemporan a cunoscut foarte

multe curente şi nume de seamă începând cu dansul liber al Isadorei Duncan,

până la expresionismul şcolii germane care punea accent pe trăirile transmise

prin intermediul dansului, de la mişcarea pur abstractă şi non-lineară a lui

Merce Cunningham până la cea care a desăvarşit specia numită teatru-dans,

coregrafa Pina Bausch. Dansul postmodern a apărut în anii ’70 în SUA, odată

cu Judson Theater folosind mişcări cotidiene pe scenă.

Dansul contemporan s-a născut având în spate această istorie şi dezvoltând

mai departe diferite tehnici de mişcare. Printre acestea putem enumera tehnica

de Contact Improvisation (Steve Paxton) care se bazează pe contactul dintre

două sau mai multe corpuri folosind legile fizicii şi ajungându-se adesea la

prize spectaculoase. Tot în Contact Improvisation avem de-a face cu o

mişcare foarte fluidă şi naturală. O altă tehnică de bază este Axis Syllabus

(Frey Faust) care armonizează mişcările. Folosind propria constituţie înveţi să

transferi greutatea în corp pentru a te mişca cu minimum de efort. Axis

Syllabus, prin faptul că eliberează încheieturile şi foloseşte mai mult scheletul

decât forţa musculară oferă corpului un stil sănătos, natural şi extrem de fluid

în mişcare. Alte metode de nantrenament sunt: Feldenkreis, metoda

Alexander adesea folsite de dansatori pentru mai multa uşurinţă în mişcare.

20

Un dans în plină evoluţie – Când este vorba despre dans contemporan

trebuie să intrăm imediat în optica de evoluţie a mişcării. Rădăcinile sale cu

siguranţă stau la baza baletului clasic, dar este nevoie să menţionăm chiar şi

influenţele derivate de la alte stiluri ale dansului modern.

Laurel Keen de la Lines Contemporary Ballet din New York

Dansul contemporan experimentează, caută şi transmite prin intermediul

mişcărilor tot ceea ce ce trece de formele impuse şi tehnicile tradiţionale ale

dansului clasic academic.

Dansul contemporan este aşadar o avangardă culturală şi căreia i se dedica

mai ales acei balerine care, neavând o vocaţie “clasică” , sunt în căutarea altor

spaţii unde să se poată exprima şi a unor coregrafi care să le îmbogăţească cât

mai mult câmpurile lor de experimantaţie şi de creaţie.

21

Limbajul său – Dansul contemporan se bazează pe nişte concepţii

universale precum spaţiul, timpul, liniile, curbele iar noua sa limbă se

exprimă cu ajutorul semnelor corpului. Prin intermediul corpului se încearcă

de a da glas emoţiilor şi a sentimentelor celor mai apropiate a vremurilor în

care trăim: gesturi, mişcări, figuri şi împletituri desenează în spaţiu o

alternanţă de incertitudini şi de temeri care fac parte din cotidianul nostru.

Pentru acest tip de dans, coregraful se dedică înainte de toate unei cercetări

interioare: rezultatul este acela al unui dans foarte “intelectual” şi este

necesar aşadar ca artiştii să o aibe achiziţionată în interior.

Legăturile cu dansul clasic – Sunt destule companii care se dedică dansului

contemporan, dar pentru un balerin care are dorinţa de a se dedica acestei

tehnici este absolut necesar să treacă prin studiul dansului clasic: numai cu

22

bazele baletului este posibil să clasificăm diversele genuri pentru a întelege

care este cel mai apropiat condiţiilor si a firii noastre.

Multe companii au o programare mixtă şi repertoriul lor anual propune

reprezentaţii moderne-contemporane alături de baletele clasice, care uneori

sunt “reelaborate” în versiune contemporană.

Continua evoluţie, creativitatea, originalitatea şi vitalitatea dansului din

zilele noastre sunt semnele pozitive că această minunată artă continuă să

daruiască şi de aceea nu va avea niciodata sfârşit.

23

Martha Graham

“Dansul este limbajul ascuns al sufletului...”

Desemnată de revista Times, în 1988, drept

cea mai bună dansatoare a secolului XX,

Martha Graham este una dintre cele mai

însemnate inovatoare ale dansului modern,

căreia i se datorează atât o tehnică specială care a devenit un ritual practicat

de marile şcoli de dans din lume, cât şi o filosofie despre dans. Stilul său

inconfundabil reflectă arta timpului în care a trăit, Martha Graham lasând

amprente uriaşe pe tărâmul dansului modern. A creat aproape două sute de

spectacole şi a colaborat cu artişti pe cât de iluştri, pe atât de diferiţi precum

Merce Cunningham9, Bette Davis, Kirk Douglas şi Madonna. Cu toate că era

o fiinţă fragilă atunci când se urca pe scenă părea întotdeauna impunătoare,

iar chipul său inconfundabil împrumuta adesea din nuanţele expresive ale

măştilor kabuki10. Artistă completă, complexă şi scrupuloasă, Martha a fost

pasionată nu numai de sferele necunoscute ale cosmosului coregrafic, ci în

paralel şi-a aprofundat preocuparea pentru crearea costumelor şi a muzicii

spectacolelor sale. În istoria dansului modern, Martha Graham reprezintă o

epocă distinctă susţinută de o filosofie aparte şi de o teorie prin care coregrafa

americană a revoluţionat arta respiraţiei prin dans…

9 Mercier “Merce ” Philip Cunningham, (n. 16 aprilie 1919, Centralia, Washington – d. 26 iulie 2009, New York City) dansator şi coregraf american care a fost în prim-planul curentului de avangardă mai bine de cincizeci de ani.10 este una din cele trei mari stiluri de teatru japonez (împreună cu nō şi bunraku), jucată în prezent doar de actori. Durata medie a unei piese kabuki este de 5 ore (incluzând pauzele).

24

O fărâma de biografie

Dansatoare şi coregrafă, Martha Graham s-a născut pe 11 mai 1894 şi s-a

înălţat imperceptibil spre stele pe 1aprilie 1991. La 22 de ani, Martha decide

să devină o dansatoare profesionistă, iar cinci ani mai târziu, o regăsim

profesoară la Eastman School of Music and Theater din Rochester. În 1926

îşi fondează propria companie, Martha Graham Dance Company, o trupă

exclusiv feminină, alături de care tânăra coregrafă inventează un nou stil de

dans inspirându-se din arta modernă şi din mitologie, alunecând sinuos şi prin

psihanaliză. Chiar dacă prin educaţie a urmat liniile dansului clasic, Martha

renunţă la poveştile cu zâne şi abordează, într-o manieră modernistă şi

inovatoare, subiecte contemporane, sociale şi psihologice. Depărtându-se de

rigorile şi formele, uneori superficiale ale baletului clasic, păşind pe urmele

Isadorei Duncan11, toată viaţa Martha Graham va predica libertatea de

mişcare.“ Pentru mine dansul este o adevărată filosofie pentru că

simbolizează însăşi viaţa.” ; iar viaţa ei a fost însuşi dansul, Martha Graham

sfidând legile naturii cu dezinvoltura unei zeiţe. De-a lungul uneia dintre cele

mai longevive cariere artistice din lume, în peste şapte decenii dedicate artei

dansului, coregrafa americană a creat roluri de balet pentru Margot Fonteyn,

Rudolf Nureyev şi Mikhail Barîşnikov, a colaborat cu Donna Karan şi Calvin

Klein şi i-a iniţiat în tainele mişcării scenice pe Bette Davis, Kirk Douglas,

Lizya Minnelli, Gregory Peck, Joanne Woodward şi Madonna, elevi celebri

care au învăţat sa-şi folosească trupul ca instrument inepuizabil de expresie.

11 Isadora Duncan (n. 27 mai 1877, San Francisco, d. 14 septembrei 1927, Nisa) a fost dansatoare americană, creatoare a unui stil expresiv în arta dansului, inspirat din dansul antic grecesc, care a influenţat coregrafia modernă a secolului al XX-lea.

25

Schematizând opera coregrafică a Marthei Graham distingem trei etape al

căror conţinut semantic necesită un studiu de sine stătător. În muzeul

coregrafic imaginar al distinsei doamne Graham au rămas drept mărturii

piesele din anii ’30 (un fel de cronici ale acelor vremuri de profunde

transformări sociale şi artistice), fructuoasa perioadă greacă sau reînvierea

eroinelor mitologice Clitemenestra, Iocasta, Fedra, Medeea şi Ioana D’Arc ţi,

nu în ultimă instanţă, baletele de maturitate. Supranumită la chef de troupe,

în ciuda zecilor de ani înghesuiţi în memoria trupului, Martha şi-a urmat

dansatorii peste tot în America, dar şi în jurul lumii pentru a le (supra)veghea

munca. Iar munca ei înseamnă fix 181 de piese coregrafice, cele mai

importante spectacole întipărite în cartea universală a dansului modern fiind

Three Poems of the East, Valse Caprice, Poems of 1917 (1928), Prelude to a

Dance (1930), Every Soul is a Circus (1939), Lamentation (1930), Cave of

the Heart (1946), The Triumph of Saint Joan (1951), The Lady of the House

26

of Sleep (1968), The Rite of Spring (1984), Persephone (1987) şi Maple Leaf

Rag (1990). Spectacolul The Eyes of the Goddess din anul 1991 a rămas

neterminat...

Teoria respiraţiei

Mişcarea nu minte niciodată. Corpul dezvăluie ceea ce vrem să

ascundem...Cu această profesiune de credinţă, Martha Graham a bulversat

dansul tradiţional deschizând porţile uriaşe ale unui nou stil – dansul modern,

fiind iniţiatoarea unui limbaj coregrafic bazat pe respiraţie, contracţie şi

relaxarea corpului.Influenţată de psihanaliză, coregrafa a vorbit neobosit prin

dans despre dorinţele feminine şi maniera proprie prin care sunt exteriorizate.

Deloc întâmplător, timp de 15 ani, compania ei de dans

a fost exclusiv feminină, Merce Cunningham şi Erick

Hawkins fiind doar câteva nume ilustre care au deprins

arta dansului în spiritul Marthei Graham. Iar Martha s-

a numărat printre pionerii dansului modern elaborând o

tehnică coregrafică care a tuluburat pentru totdeauna

universul intim al dansatorului. Bazată pe contracţii succesive şi relaxarea

bazinului considerat ca centru al tuturor impulsurilor, tehnica coregrafei

americane se caracterizează printr-o vigoare şi decontractare simultane, ceea

ce permite mişcării să ţâşnească şi în curcubee poetice, dar şi să se transforme

din exerciţii academice în pastişe amuzante. În spiritul epocii marilor tensiuni

politice, sociale şi industriale în care a trăit, Martha Graham a zguduit din

temelii clasicismul unei arte în care trupul era frumos încătuşat în formule

elegante de dans. Prin această nouă tehnică de filtrare a mişcării corporale

dublate de o respiraţie atotcuprinzătoare, Martha a stabilit fundamentele

dansului modern. Toti marii coregrafi ai lumii, de la William Forsythe la

27

Maurice Béjart s-au inspirat din pulsaţiile intime şi mişcările organice

generate de această indescriptibilă tehnică a respiraţiei.

În arta Marthei Graham regăsim geneza ansamblurilor coregrafice

contemporane, dar mai ales acel adevăr pelvian care oferea dansatoarelor sale

o expresie sălbatică recognoscibilă. Rigoare şi precizie în compoziţiile de

grup, graţie şi supleţe în partiturile solistice, între umor şi dramatism, limbajul

coregrafic al Marthei Graham a fost fundamentat pe insolenta combinaţie

dintre spontaneitatea naturală a mişcării şi graţia dobândită în urma unei

serioase educaţii corporale. Neobosită în cercetările sale teoretice, Martha

Graham a dezbătut pe larg perspectiva dansului clasic şi reprezentarea

acestuia în spaţiul scenic. În general schema narativă a pieselor sale era

clasică iar corpul de balet purta amprente vizibil matriarhale. În perioada

exclusiv feminină, dansatoarele sale erau fie înlănţuite asemeni flăcarilor

dansului flamenco, fie se topeau în duete misterioase situate la graniţa cu un

erotism obscur. Spectacolele din perioada mitologică au rămas mărturii

coregrafice care au însufleţit timpuri trecute, baletele sale esenţiale

constituind un corpus cultural care necesită o cunoaştere profundă. Martha

Graham este un mit al dansului modern a cărui soliditate teoretică şi

coregrafică nu permite acuza nici celei mai mărunte sau nevinovate

imperfecţiuni.

Trupul, o îmbrăcăminte sacră

În istoria lumii dansul are o vârstă magică pentru că este un simbol ar artelor

vii...spunea Martha Graham sedusă de dualitatea trupului uman văzut ca un

instrument viu prin care curge viaţa, dar şi prin care dansul vorbeşte. Ca

autoare a unei filosofii despre arta dansului. Martha a expus în mod amănunţit

28

calea unui dansator spre paradisul împlinirii. Cu toate că a dansa pare un lucru

uşor şi încâtător, în realitatea interioară a fiinţei supusă acestei arte se petrec

fenomene mistice. Martha Graham obişnuia să spună că trupul, în calitate de

depozitar al amintirilor vieţii, morţii şi ale iubirii, este copleşit uneori de o

oboseală atât de profundă încât plânge chiar şi în somn. Clipele de frustrare

totală, alunecările în braţele eşecului şi amprentele dureroase pe care le lasă în

corp, efortul repetivităţii zilnice de antrenament sunt momente sisifice în

cariera unui dansator.Topind obstacolele care-i ies în cale, prin tenacitate,

credinţă, curiozitate şi consideraţie pentru această profesie aparte şi

remarcabilă, dansatorul merge însă mai departe. Prima lege din codul

moralocoregrafic al distinsei doamne Graham rămâne clară: mişcarea nu

minte niciodată fiind unicul barometru care ne măsoară şi ne reflectă

adevărata stare de spirit. Iar pentru Martha Graham a dansa a fost

dintotdeauna o iluminare, o profeţie şi o împlinire a unei dorinţe divine...

29