Atât iubit-a Dumnezeu De mult această lume,

Că dete chiar pe Fiul Său, Ca jertfă fără nume!

Îl văd Calvarul greu urcând, Sub grea povară sângerând,

Tăcut şi blând ca Mielul!Ocări, batjocuri, răni şi spini Și cuie-n palme, oh, cât chin

Purtat-a Mieluşelul!

Privind la cruce gânditor Îmi înţeleg păcatul,

Al morţii ghimpe-ngrozitor Și-a lui răsplată: iadul!

Cum ai primit în locul meu Să fii străpuns, să suferi greu,

Să porţi a mea osândă!O, da-nţeleg al meu păcat Ce suferinţă Te-a costat,

Pe Tine, fire blândă

Isuse, vreau aşa cum vrei, Să-ndur pentru dreptate,

A lumii şi-a fiilor ei, Batjocuri, răutate

Precum, apoi, şi Tu-ai murit, Și eu la timpul cuvenit,

Să mor vreau pentru Tine;Şi mort să fiu pentru-orice rău, Viu numai pentru Dumnezeu,

Şi numai pentru bine

Isuse, Mieluşel jertfit, Iubirea Ta-i sublimă!

Prin cruce ai îndeplinitLucrarea Ta deplină;

Prin cruce-al iadului gâtlej, Și-al focului grozav vârtej,

E-nchis pentru vecie;Tu poartă de-aur ne-ai deschis

Spre gloriosul Paradis,Spre-a Ta împărăţie!