ATASAMENT

Cand vin pe lume, supravietuirea bebelusilor depinde total de parintii lor. De cele mai multe ori, mama este cea care asigura hrana si confortul noului nascut si cea fata de care bebelusul dezvolta un atasament primar, insa poate fi alta persoana iubitoare si atenta care il ingrijeste. Bebelusul si mama experimenteaza o legatura intima care da copilului un sentiment de Securitate. Pentru bebelusi, faptul de a avea un adult special care are grija de ei plin de atentie, care poate percepe, intelege si raspunde la nevoile lor, le ofera siguranta. Senzatia de bunastare ce provine din experienta previzibila si repetata a ingrijirii creeaza ceea ce J. Bowlby a numit „o baza sigura”. Acest model intern al sigurantei permite copiilor sa se dezvolte optim si sa exploreze lumea din jurul lor. Atasamentul sigur este asociat cu rezultate pozitive in dezvoltarea copiilor in multe domenii, inclusiv social, emotional si cognitiv.

Cerecetarile in domeniul atasamentului reliefeaza importanta relatiei parinte-copil in modelarea interactiunilor pe care copiii le au cu alti copii, sentimentul de securitate pe care il au in explorarea lumii, rezistenta lor la stres, capacitatea de a-si echilibra emotiile, cea de a avea o poveste coerenta care da sens vietii lor si cea de a crea relatii interpersonale semnificative in viitor. Atasamentul aseaza temelia modului in care un copil abordeaza lumea, iar un atasament sanatos in primii ani de viata pune la dispozitie o baza sigura pornind de la care copiii pot invata despre ei insisi si despre altii.

Personalitatea unui individ se dezvolta prin jocul caracteristicilor innascute si constitutive de temperament ale copilului (precum sensibilitatea, gradul de extrovertire, irascibilitatea) si experientele care survin in viata respectivului copil pe masura ce el sau ea se dezvolta in sanul familiei si cu cei din acelasi mediu social si de varsta. Genele pe care copiii le mostenesc au un impact major in dezvoltarea lor, influentand caracteristicile innascute ale sistemului lor nervos si determinand modul in care oamenii le raspund. Factorii genetici pot structura direct modul in care functioneaza creierul si, astfel,