Asociaţii şi fundaţii reglementate prin O.G. nr. 26/2000. Competenţa de soluţionare şi căile

de atac în litigiile determinate de aplicarea ordonanţei.

Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Persoane. Asociaţii şi fundaţii reglementate prin O.G. nr.

26/2000. Competenţa de soluţionare şi căile de atac în litigiile determinate de aplicarea ordonanţei.

Index alfabetic. Drept procesual civil.

- Persoane;

- Asociaţii;

- Fundaţii;

- Competenţa de soluţionare a litigiilor;

- Căile de atac;

- Apel inadmisibil;

- Recurs admisibil.

O.G. nr. 26/2000; art. 11

C.pr,civ.: art. 2 pct. 3

Hotărârile judecătoreşti de soluţionare a litigiilor în legătură cu actele constitutive ale asociaţiilor şi

fundaţiilor, sunt supuse recursului, conform art. 11 din O.G. 26/2000 iar nu şi apelului, iar competenţa

de soluţionare a recursului revine tribunalului, conform art. 2 pct. 3 C.pr.civ.

Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 9155 din 11 noiembrie 2005

Prin acţiunea din 1 noiembrie 2002 Compania de Bere România SA şi Sucursala Timişoara au

chemat în judecată pe pârâţii T.I., R.S.D. şi P.E., solicitând să se constate:

-hotărârile Adunării generale a asociaţiei PAS Bere Timişoreana SA cuprinse în procesul –verbal din 2

martie 2002, în întregul lor (ca număr şi conţinut) nu pot produce efecte, fiind nule de drept;

-nulitatea absolută a actului adiţional autentificat sub nr.638 din 5 martie 2002 de notarul public;

-pe cale de consecinţă să se desfiinţeze încheierea civilă nr.149 din 20 martie 2002 pronunţată în

dosarul nr.174/PJ/2002 de judecătoria Timişoara..

Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr.2097 din 5 martie 2003: a respins excepţiile de tardivitate

a introducerii acţiunii şi lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor; a admis excepţia lipsei

capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei Sucursala Timişoara a Companiei de Bere România

S.A.; a respins acţiunea civilă formulată de această reclamantă împotriva pârâţilor ca fiind introdusă

de o persoană fără capacitate de folosinţă; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a

pârâţilor şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de Compania de Bere România S.A. împotriva

pârâţilor mai sus arătaţi, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele: potrivit art.2 din Decretul

nr.167/1958 nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de

excepţie, acţiunea în nulitate absolută fiind imprescriptibilă; sucursala este o unitate fără personalitate

juridică şi, nefiind subiect distinct, nu se poate adresa instanţei de judecată pentru soluţionarea unui

litigiu; reclamantele au solicitat constatarea nulităţii unor acte juridice ce emanau de la Asociaţia PAS

Bere Timişoreana, care nu a fost chemată în judecată, persoanele fizice pârâte semnând actele

contestate în numele asociaţiei pe care o reprezentau, nu în nume propriu.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele, care a fost respins de Tribunalul Timiş prin

decizia civilă nr.1270 A din 26 septembrie 2003, instanţa de însuşindu-şi motivarea de la fond.

Curtea de Apel Timişoara, prin decizia civilă nr.1462 din 23 noiembrie 2004, a admis recursul declarat

de reclamante, a casat sentinţa Judecătoriei Timişoara şi decizia Tribunalului Timiş şi a trimis cauza

aceluiaşi tribunal pentru soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii nr.149 din 20 martie 2002

pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr.174/PJ/2002, reţinând următoarele:

- Asociaţia PAS Bere Timişoreana a fost înfiinţată în temeiul Legii nr.77/1994, privind privatizarea

societăţilor cu capital de stat, în prezent abrogată, iar soluţionarea cererilor privind modificarea

actelor constitutive, lichidarea acestor persoane de drept privat se realizează în condiţiile

prevăzute de O.G.nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, act normativ ce constituie cadrul

legislativ general în acest domeniu;

- controlul legalităţii încheierii se putea realiza numai în cadrul sistemului de control judiciar, nefiind

permisă îndeplinirea acestei funcţii procesuale în cadrul unei proceduri de drept comun,

întrucât s-ar ajunge ca instanţa care a pronunţat hotărârea să-şi exercite controlul asupra

propriilor hotărâri într-un alt cadru decât cel permis de lege;

- reclamantele vizează, în principal, nelegalitatea încheierii nr.149/2002, invocând nevalabilitatea

unor acte pe baza cărora s-au operat modificări în actele constitutive ale persoanei juridice,

situaţie în care controlul hotărârii de mai sus se realizează strict în cadrul căii de atac a

recursului reglementat de art.11 din O.G.nr.26/2000 care, deşi se referă la procedura

constituirii persoanelor juridice, potrivit principiului simetriei actelor juridice, calea de atac se

extinde la toate hotărârile pronunţate în domeniu, incluzând modificarea actelor constitutive

sau lichidarea persoanei juridice.

Tribunalul Timiş, investit cu soluţionarea recursului declarat de recurentele Compania de Bere

România S.A. şi Sucursala Timişoara împotriva încheierii nr.149/2002, prin încheierea nr.386 /R din

14 aprilie 2005, a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea stabilirii

naturii juridice şi a competenţei de soluţionare a cererii înregistrate sub nr.24571 din 1 noiembrie 2002

pe rolul Judecătoriei Timişoara.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Timiş a avut în vedere următoarele: O.G. nr.26/2000 prevede

structura asociaţiilor şi fundaţiilor precum şi o procedură necontencioasă specifică în cazul constituirii,

modificării, dizolvării şi lichidării asociaţiilor şi fundaţiilor, procedură specială, derogatorie de la dreptul

comun al procedurilor necontencioase, reprezentat de art.331 – 339 Cod procedură civilă; modificarea

actelor constitutive ale PAS-urilor nu este supusă de O.U.G nr.88/1997 unor dispoziţii derogatorii

speciale şi se va face conform normelor de drept generale în materie necontencioasă, având în

vedere că normele de drept speciale sunt de strictă interpretare şi aplicare; O.G. nr.26/2000 nu

constituie cadrul normativ general în domeniul PAS-urilor; principiul simetriei actelor juridice invocat de

Curtea de Apel Timişoara în calificarea acţiunii ca recurs nu are aplicabilitate în prezenta cauză.

Competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva încheierii nr.149/2002 a Judecătoriei

Timişoara revine Tribunalului Timiş, pentru cele ce succed.

Curtea de Apel Timişoara a calificat corect acţiunea reclamantelor ca fiind recurs împotriva încheierii

nr.149/2002 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr.174/P.J./2002 deoarece, deşi

reclamantele încearcă să dea cererii lor caracterul unei acţiuni în constatare, întemeiată pe art.111

Cod procedură civilă, scopul final vizează anularea încheierii sus-menţionate, ce nu se poate realiza

decât prin exercitarea unei căi de atac.

Corect a reţinut aceeaşi curte de apel că reclamantele, invocând nevalabilitatea unor acte pe baza

cărora s-au operat modificări în actele constitutive ale persoanei juridice, au vizat nelegalitatea

încheierii nr.149/2002, controlul judiciar al acestei hotărâri realizându-se strict în cadrul căii de atac a

recursului reglementat de art.11 din O.G.nr.26/2000. Controlul legalităţii încheierii nu se poate realiza

decât în cadrul sistemului de control judiciar, nefiind permisă îndeplinirea acestei funcţii procesuale în

cadrul unei proceduri de drept comun deoarece s-ar ajunge la situaţia ca instanţa care a pronunţat

hotărârea să-şi exercită controlul asupra propriilor hotărâri într-un alt cadru decât cel permis de lege.

Cum, potrivit dispoziţiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă, tribunalele judecă, ca instanţe de recurs,

recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse

apelului, s-a stabilit competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Tribunalului Timiş