• Autismul a fost descris pentru prima dată în literatura de

specialitate de către Leo Kanner în 1943.

• Este o tulburare pervazivă de dezvoltare plasată între

deficiențele mentale (afectarea e globală, dezvoltarea fiind

mai lentă) și tulburările specifice de dezvoltare (afectarea

apare într-un anumit domeniu de competență), deoarece apar

tulburări calitative în mai multe domenii.

• Poate coexista cu retardul mintal și cu tulburările de

învățare.

• Autismul NU este o boală psihică sau psihoză!!!

• Raportul băieți-fete este de 3:1.

• Poate fi cu funcționare înaltă sau joasă.

• Criteriile de diagnostic ale O.M.S. cuantifică, în esenţă,

probleme în următoarele domenii:

afectarea capacităţii de comunicare,

afectarea interacţiunilor sociale şi comportamente

repetitive şi stereotipe, care apar din prima copilărie şi nu

se remit niciodată, manifestîndu-se în toate situaţiile de

viaţă (în diferite grade), cu afectarea profundă a persoanei,

afectarea limbajului receptiv şi expresiv, apar stereotipii

verbale,

lipsa contactului vizual,

tendinţa la neschimbare,

lipsă a empatiei,

relaţie foarte bună cu obiectele şi deficitară cu fiinţele.

• Evoluţia incidenţei şi a prevalenţei autismului este impresionantă,

Centrul de Control al Bolilor din SUA, în anul 2008, aproximativ 1

copil din 88 e diagnosticat cu TSA.

• Date referitoare la TSA pentru zona Transilvania - între 1986-

1997 s-au consemnat 43 de cazuri internate cu TSA, în anul 2008 s-

au consemnat 408 internări. Creşterea este reală şi s-ar putea datora

perfecţionării scalelor de evaluare, dar şi condiţiilor de mediu,

mutaţiilor genetice şi epigenetice.

• Cercetătorii Institutului UC Davis MIND susțin că primele

simptome ale autismului pot să apară înainte de un an, printre

acestea fiind enumerate: nivelul scăzut al contactului vizual,

interesului și implicării sociale, tipare de mișcări repetitive, absența

comunicării intenționate, fixarea vizuală a unor obiecte și întârzieri

în dezvoltarea limbajului. În unele cazuri, aceste simptome sunt

evidente încă de la vârsta de 6 luni, dar majoritatea copiilor

beneficiază de terapii abia în jurul vârstei de 3-4 ani.

Pentru a evidenția importanța intervenției timpurii, copii cu

vârste între 6 și 15 luni, care prezentau simptome și au

beneficiat de intervenții (sub forma: stimularea atenției, a

comunicării, dezvoltarea timpurie a limbajului,

comportamentul ludic și implicarea socială), au recuperat

până la vârsta de 3 ani.

Comportamente repetitive, gesturi bizare,

Izolare, evitarea jocului cu ceilalți copii,

Atașament puternic față de obiecte,

Rezistență la schimbare, reacții emoționale exagerate laschimbarea rutinei,

Contact vizual redus sau absent,

Nu recunoaște pericolele și gesturile,

Hipo sau hipersenzitivitate: nu răspunde când este chemat, nusuportă anumite zgomote sau atingeri, mirosirea obiectelor,

Ecolalie imediată (repetare de cuvinte), limbaj expresivîntârziat,

Pasivitate sau hiperactivitate,

Autoagresivitate sau heteroagresivitate la frustrare,

Interes pentru domeniile non-sociale (preferă puzzles, lego,calculatorul, lumini, muzică, telefoane),

Nu inițiază sau susține conversații,

Nu se joacă „de-a ceva“ sau nu pretinde „că este X“,

Nu spune „eu“, folosește pronumele personal lapersoana a II-a sau a III-a, prenumele,

Intonația cu care sunt pronunțate cuvintele edeosebită, tonul vocii nu este uzitat în exprimareaemoțiilor.

• IMPORTANTE în abordarea copilului cu tulburări despectru autist sunt: depistarea precoce, intervenția,asigurarea unui mediu structurat (previne tulburările deconcentrare), exprimare concretă, comenzi simple, suportvizual, suport auditiv, utilizarea schemelor de lucru.

• Intervenția este pluridisciplinară, cuprinde: intervențiepsihoterapeutică – comportamentală, educație specială –programele educaționale sunt individualizate în funcțiede caracteristicile copilului, în unele cazuri și intervențiepsihofarmacologică.

• În intervenție sunt vizate: relaționarea cu ceilalți,obținerea unor răspunsuri afective, creșterea toleranței lafrustrare, înțelegerea regulilor sociale, dezvoltareaatenției și a motricității fine, creșterea gradului deautonomie personală.