ASEZAREA COLONISTILOR BULGARI ÎN ORAÇUL BUZÀU §1 ÎN ÎMPREJURIMI ÎNTRE 1792 §11838

DIMITRIE G. IONESCU

Problemei emigratici bulgare la nordul Dunàrii i-au fost consacrate in anii din urmà numeroase studii, in care, folosindu-se materiale editate si inedite, s-au làmurit in mare mâsurà ìmprejuràrile care au determinat aceastà emigratie, directiile de deplasare, precum si momentele de maximà intensitate 1.

Astfel, perioada emigrarii a fost extinsâ pe întreaga epocâ în care Bul­garia s-a aflat sub dominatia otomana, luînd caracter de masà numai câtre sfîrsitul secolului al XVIII-lea si începutul secolului al XIX-lea.

Greaua situatie economicâ, socialà si politica în care a trait poporul bulgar sub turci constituie, evident, cauza generalà a emigrârii, dar intensificarea fenomenului dupâ 1774 — data încheierii pâcii de la Kuciuc-Kainargi — rezidâ mai aies în contrastul pe care dezvoltarea economiei de schimb îl creeazâ acum între conditiile social-economice de la sudul Dunàrii (ruinât de râzboaie, de j afurile cîrjaliilor si lipsit de orice perspectiva sub stâpînirea otomana) si cele de la nordul fluviului, unde, într-o atmosferâ de relativà libertate, piata localà se transformé într-o piatà tot mai lârgitâ. Constantin N. Velichi a relevât cîteva cazuri privind Bucurestii 2, noi am putea adáuga aitele, din care sà se vada cum ìn acea vreme Buzàul — sediu al unui oficiu tricesimal, cu un curs locai al monedelor ìn circulatie — devine un punct important în traficul comercial dintre Jara Româneascâ, Transilvania si sudul Dunàrii3.

în acelasi timp s-a precizat câ emigrarea a fost stimulatà §i de generalii rusi — promotorii ìn sud-est ai politicii tariste, care tindea sà populeze regiu- nile deserte din Bugeac si Kerson cu elemente din Balcani —, precum si de

1 Acad. P. C o n s t a n t i n e s c u - I a f i , Studii istorice romàno-bulgare, Bucure§ti, 1956, p. 15 — 19; C o n s t , N. V e l i c h i , Emigrarea bulgarilor in Tara Romàneascà in timpul ràzboiului ruso-lurc din 1806—1812, in Rsl, V ili , 1963, p. 27 — 48; i d e m , M inorile revolu- fionare de la Bràila din 1841— 1843, Bucurejti, 1958, p. 11 — 16.

2 C o n s t . N. V e l i c h i , Mifcàrile revolutionary de la Bràila din 1841— 1843, p. 19.8 In iunie 1785, cu prilejul bilciului anual Dràgaica, negustorii Nicola Jintarul fi Nica

Smeanà din iyiftov, Fustea fi Hagi Iofciu din Rusciuc, Mihail Tumbru din Brafov se aflau la Buzàu ( Catalogul documentelor grecefti din Arh. st. Bra$ov, vol. I, Bucurejti, 1960, p. 115, 127— 128, fi Arhiva magistralului orayului Bra$ov, vol. II, Bucurefti, 1961, p. 139).

137

aerai proaspàt, mai liber, din tàrile romàne 1. Dar, adàugàm noi, colonistii bulgari au fost atrasi spre nord si de condueerea de la Bucuresti.

In noile conditii de relativà libertate, speriati de proportiile depopulàrii satelor — formà de luptà a tàrànimii de atunci ìmpotriva a tot mai accentuatei exploatàri boieresti — , unii dintre domnii fanarioti, exprimind interesele mofierimii in luptà pentru màrirea productiei eerealiere si interesele oraselor in plinà transformare, cautà sà atragà fortà de muncà din tàrile vecine, oferind inlesniri. Hrisovul lui Alexandra Ipsilanti, din 15 mai 1775, prin care imputer- niceste pe episcopul Buzàului « sà cheme si sà aducà oameni stràini din strài- nàtate pe mofia Gàvànesti », scutindu-i de orice dajdie timp de 8 luni 2, con- tinuà, pe un alt pian, ceea ce domnii secolelor anterioare càutau sà infàptuiascà creind sloboziile.

Chiar in timpul aceleiasi domnii, avantajele oferite celor care vin de peste Dunàre cresc. §tim aceasta din jaiba lui Constantin larca, originar din Mace­donia, stabibt la 1781 in orasul Rimnicu-Sàrat. La 8 aprilie 1793, larca se plinge stàpìnirii ìmpotriva unei femei care pretindea cà i s-a ocupat o parte din locul pe care-1 avea in oras. Spune el : « La leat 1781, am trecut din tara turceascà cu cinci case aici in pàmintul tàrii. Pitarul Asanache (Arsache) mi-au zis cà sà-mi fac casà unde voi vrea, dar in mahala, iar nu in tirg, fiindcà (malia- laua) este slobodà, domneascà, cà cine va veni din fara turceascà, oameni stràini, sà-?ifacà namestii a nu da nimic pinà in trei ani din ràzmiris incoace » 3.

Prin urmare, scutirea totalà de biruri, initial pe 8 luni si apoi pe trei ani, a celor care veneau de peste Dunàre si se asezau la noi precedà cu mult dispo- zitiile cuprinse in art. 6 al Asezàmintului din august 1830 4. Faptul acesta expbcà, íntre áltele, de ce emigrarea, orientatà oficial spre sudul Rusiei, s-a oprit in bunà parte pe drum, dind nasiere numeroaselor asezàri bulgare din Cimpia Dunàrii, nu prea departe de tàrimurile natale.

Intr-o astfel de luminà se situeazà si asezarea colonistilor bulgari in pàrtile buzoiene, despre care ne vom ocupa in rindurile ce urmeazà.

Bulgari si sirbi, veniti de dincolo de Dunàre, aflàm la Buzàu cu mult inainte de 1768, amestecati in viata economicà si socialà a tirgului. ìntre negustorii buzoieni, intilniti in prima jumàtate a secolului al XYI-lea pe piata Brasovului, citiva poartà nume bulgàresti si sirbesti Yancea, Stoian, Sirbu, Calciu 5 etc. Documente de la inceputul secolului al XVII-lea atestà existenta unui sat Sirbi, asezat lingà orasul Buzàu 6, avind, desigur, o economie intemeiatà pe cultura legumelor favorizatà de intinsa luncà a riului din apropiere, foarte fertilà §i usor irigabilà.

Faptul acesta ilustreazà cit de veche este, cel putin pentru regiunea Buzàu­lui, atribuirea in mod constant a denumirii de sirbi tuturor celor ce fàceau gràdinàrie, indiferent de originea lor etnicà (romàni, bulgari, sirbi) 7.

I C o n s t . N. V e l i c h i , Miycärile revolufionare din Bräila din 1841— 1843, p. 18.2 Arh. st. Buc., Episcopia Buzäului. ms. 172, f. 228.3 Origmalul in arhiva ing. Iarca Oprifan (subl. ns.).* Publicat in Rsl, III, 1958, p. 127; cf. C o n s t. N. V e l i c h i , Apezämintele colonif-

tilor bulgari din 1830, ibidem, p. 119.6 Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, vol. I— III, in Rsl, III, 1958, Brasov, 1886—

1896, indicii.9 D IR , B, sec. X V I I , vol. II, p. 198, ?i vol. IV, p. 43 8 -43 9 .7 In Catastihul arätätor de bulgarii sliveni ce se aflä venifi dä peste granifd in coprinsul pläfii

Särata, din 10 martie 1834, la rubrica de ce nafie este, to{i sint trecu^i sirbi (Arh. st. Buzäu, Ocirmuirea jud. Buzäu, dos. 2 295/1834, f. 30 — 31).

138

Pe de alta parte, localizarea frecventà a sirbàriei in cartierele din spre ràsàrit ale orafului (Brofteni, Girlasi) ar constitui un indiciu cà satul Sirbi de odinioarà se afla situat nu departe de periferia esticà ocupatà pina acum de gràdinari.

ìn perioada care ne preocupa, cel dintìi grup de colonisti bulgari se stabi­lente aici in 1793. $tim aceasta dintr-o carte de cercetare fàcutà de Petre Ver- nescu, biv-vel logofàt, la 2 septembrie 1816, in pricina dintre egumenia mànà- stirii Banu din orasul Buzàu si colonistii ce se impotriveau a da dijmà, sustinìnd cà ei sint asezati pe mosia slobodà a orasului, si nu pe locurile bisericii Brof- teni, ale càror venituri le aduna, ìn acea vreme, mànàstirea Banu.

Egumenul de la Banu nu poate dovedi prin nimic drepturile pe care fi le arogà ; diata lui Constantin Càpitanul, ctitorul Brostenilor, de asemenea nu spune nimic, iar cartea de cercetare a aceluiasi diferend, din 1814, prezen- tatà de egumen, cuprinde inexactitàti : martorii citati in cuprinsul ei inscriu in fals declaratiile anterioare favorabile ce li se atribuie si afirma, dimpotrivà, cà ei infisi, cultivind acele terenuri inainte de venirea bulgarilor, « dijmà n-au dat, fiind pàmint slobod, domnesc » 1.

Sirbii, adicà bulgarii, intrebati de cind au gràdinile fi cásele pe acele locuri de lingà Brofteni, ràspunserà « cà de la intiia domnie a domnului Moruzi voievod (ianuarie 1793—august 1796), viind de lingà Dunàre o somà de familii de sirbi, fi vrìnd sà treacà la Rusia, i-a poprit aci in Buzàu un medelnicer, Constantin Schina, ce se afla ispravnic la Buzàu, dindu-le ajutor cu lemne fi alte trebuincioase de fi-au fàcut bordeie intr-acest loc Brofteni, . . . care, de atunci, fàcindu-fi case fi gràdini, de sint peste ani 20, dijmà sau clacà nimàrui n-au dat » 2.

De partea lor se aliniazà, prin declaratii categorice, « toti orofanii vechi », aràtind cà « acel loe este mofie domneascà, a orafului ». O incercare identicà a episcopiei de a-i cotropi in 1804 a ràmas de asemenea fàrà rezultate, pentru cà « au iefit sirbii fi altii fi au mers la ispràvnicie » relatind adevàrul, « fi afa s-au tras episcopia ìnapoi » 3.

Din cele aràtate mai sus, se vede limpede cà, in perioada de care ne ocupàm, primul grup de colonifti bulgari se asazà lingà oraful Buzàu in vara anului 1793, la sfirfitul ràzboiului ruso-turc, incheiat in ianuarie 1792, prin pacea de la Iafi, an in care Constantin Schina ocupa intr-adevàr functia de ispravnic i, iar in1816, cind a avut loc cercetarea, grupul din 1793 se afla incà aici. Locul pe care se afezaserà, fàrà nici o sarcinà pentru ei, era loc slobod al orafului, fost mofie domneascà.

Cartea de cercetare nu specificà insà numàrul familiilor bulgare afezate lingà orasul Buzàu in 1793 fi nici locul de unde veniserà.

§tiri pretioase despre acest grup aflàm insà in raportul ispràvnicatului de Teleorman, din 1 mai 1794, adresat domnului, càruia ii cere instructiuni

1 De altfel, la 7 martie 1814, cind egumenul de la Banu se jeluiefte domnului impotriva sirbilor, care-fi fàcuserà gràdini pe mofia bisericii Brofteni, cà « nu se supun sà dea dijmà cu cuvint cà este mofia slobodà», el insufi adeverefte, citeva rinduri mai jos, zidirea Broftenilor de un« capitan Caloian pà mofia slobodà care se cheamà domneascà» (Arh. st. Bue., Mànàstirea Banu, pachet. X L III, f. 89), adicà exact teza susjinutà de bulgarii gràdinari !

2 Arh. st. Bue., Mànàstirea Banu, pach. X X X V III, actul 19.3 Ibidem, act. 19 v.4 La 5 iunie 1793 semneazà ca ispravnic al jud. Buzàu anaforaua privitoare la nifte bani

iura{i pàhàrnicesei Minculeasa (V. A. U r e c h i a, Istoria romànilor, tomul IV, Bucurefti 1893, p. 587-588).

139

cu privire la cápitanul Antón de la Zimnicea, « pus la poprealá » pentru ca ìngàduise la 19 familii de bulgari sà treacà « din tara turceascà spre Moldova fi, oprindu-i dumnealor, ispravnicii de Buzàu au instiintat aci » 1.

Asadar, este limpede cà numàrul bàjenarilor indicati in raport, precum si locul de trecere se referà la grupul ràmas la Buzàu ; cit priveste nepotri- virea dintre anul sosirii declarat de bulgari (1793) fi data raportului amintit e numai aparentà, deoarece in raport se relateazà fapte petrecute anterior.

*

ín arhivele noastre nu s-au aflat incà ftiri despre afezàrile bulgare de la Buzàu in timpul ràzboiului ruso-turc dintre 1806 fi 1812, perioadà in care se arata cà emigratia bulgarà a atins un moment de v ir f2.

In acei ani indelungati de ràzboi, orasul Buzàu, dupà ce suferise cutre- murul cumplit din 1802 3, a primit in 1807 cea mai grea loviturà din partea armatelor de ocupatie, fiind pràdat si ars in intregime de turci 4. In afarà de zidurile ruinate ale bisericilor, nu mai ràmàsese piatrà pe piatrà. Basii Iorgu- lescu afirmà cà unele autoritàri eliberau atunci hxrtii oamenilor de servici « din satul Buzàu » 5. §i satele din jur fuseserà arse o data cu oraful ®.

Starea aceasta de izbelifte, cind nici statuì nu era in stare sà-fi mentinà continuitatea autoritàri sale, se prelungefte, cu mici intreruperi, pinà dupà ràscoala din 1821 7.

Aceste grele imprejuràri singure explicà numàrul mie al familiilor de refu- giati bulgari si sirbi (24) inregistrati la Buzàu de catagrafia din 1815, utilizatà de Dionisie Fotino in cunoscuta sa Istorie a vechii Dadi8. Mica diferentà dintre numàrul celor veniti in 1793 si numàrul celor aflati in 1815 aratà neindoios cà orasul, pàràsit de proprii sài locuitori, nu atràgea pe nimeni. Afirmatia lui B. Iorgulescu, dupà care « prima colonie de bulgari e venità la Buzàu in 1806 » 9, nedocumentatà, nu prezintà nici o incredere, cu toate cà multi cercetàtori fi-au insufit-o. Insàfi traditia, incà vie la Buzàu, cà putinii bulgari care s-au oprit

1 Publicatà de S t o i a n R o m a n s k i , Eh.uapume e B aoiuko u M o.idoea. JJoKyMewnu, Sofia, 1930, p. 2. Din cuprinsul acestui document este demn de refinut fi accentui pus pe vina càpitanului Anton de a fi làsat bàjenarilor liberà trecerea Dunàrii, precum fi obliga^ia ispravnicilor din stinga fluviului de a comunica punctelor de trecere località^ile in care se stabi- leau fugarii. Cu alte cuvinte. refugia|ii bulgari n-au trecut intotdeauna atit de ufor Dunàrea.

2 C o n s t . N. V e l i c h i , Emigrarea bulgarilor in 'fara Romàneascà, p. 27—48. Rela- tàrile documentelor turcefti, dupà care vreo 2 000 de bulgari plecaji din jurul Razgradului s-ar fi oprit atunci la Buzàu ( C o n s t . N. V e l i c h i , op. cit., p. 35), cred cà trebuie luate in sensul cà. pentru cei mai mul{i, Buzàul n-a fost decit o etapà de scurtà duratà, de unde au pornit spre Moldova fi sudul Rusiei.

3 ìnsemnarea dascàlului Nicolae de la Girlafi, fàcutà in 1802, pe un octoih tipàrit la Bucurefti in 1774, p. 431 (Biblioteca bisericii Brofteni).

4 « . . . Fiind ràsmeri(à muscalà cu turcii.. . au iefit turcii Bràilei fi au venit la Buzeu, unde au fàcut mari stricàciuni, tàieri, robii, f oc . . . » (Dintr-o insemnare, fàcutà in 1807 fi reprodusà deC. E r b i c e a n u in Note asupra istoriei bisericiefti a romànilor pentru see. al X IX -lea . in « Biserica ortodoxà romana». X X X II , p. 127). Vezi rapoartele ispravnicilor de Buzàu din 1809, la V. A. U r e c h i a, Istoria romànilor, vol. IX (1800— 1830), Bucurefti,1896, p. 185.

5 Dicfionarul geografie fi istorie al jud. Buzàu, Bucurefti, 1892, p. 121.6 Vezi cronica lui Naum Ràmniceanu, in Croniearii greci, Bucurefti, 1888, p. 27.7 Documente privind istoria Romàniei. Ràscoala din 1821, vol. II, Bu urefti, 1959, p. 7,

fi vol. V, Bucurefti, 1962, p. 87.8 ' IoTogfa trj; nabli AaxiaQ, vol. I li , Viena, 1819, p. 201.• B. I o r g u l e s c u , op. cit., p. 101, nota 2.

140

aici ìntre 1806 si 1812 s-au adàpostit citiva ani in corturi si bordeie la Simi- leasca (2 km vest oras) o dezminte1.

Datorità insà asezàrii sale, activitàtii neintrerupte a morilor numeroase de pe iaz (41 de roate de moarà in 1817) 2 fi tirgului Dràgaica, negustorii revin din refugiul de la Nifeov 3 si activitatea economica a orafului prinde aripi. La 31 octombrie 1817, in litigiul dintre episcopie si proprietarii morilor parti- culare, Yelciu Sirbul impreunà cu fratele sàu depun in favoarea bisericii, aràtind cà de 17 ani macinà numai la morile episcopiei 4; in iunie 1819, bilciul Dràgaica se redeschide tot pe vechiul loe ce-1 ocupase mai ìnainte, lingà oras 5.

Faptul cà in 1826 colonia bulgarà de lingà oraful Buzàu ifi construiefteo bisericà proprie, spatioasà, din zid 6 dovedefte cà numàrul coloniftilor se afla in continuà creftere. Initiatorii, menzionati in inscriptie, au fost: Petre ereul, Bonciu Delu si Ralea Zutu. Primii deserventi, veniti din Bulgaria o datà cu grupurile de emigranti, e sigur cà au oficiat chiar de la inceput in limba romànà 7. In 1832, Petre ereul nu mai tràia: intre cei 4 slujitori, citi numàra bisericà in acel an, locul sàu este luat de Gheorghe sin Petre ereul 8.

Sintem siguri astàzi cà dintre dascàlii care invàtau copii pe la bisericile din oras, vizitati de Dionisie Romano — directorul fcolii nazionale — in 1840 9, unul preda cu ani in urmà in chiliile de la Sf. Nicolae 10, in timp ce, printre cei 71 de elevi ai fcolii nazionale adunati in 1838 din intregul judet 7 sint neindoielnic, dupà nume, de origine bulgarà 11.

Depàrtarea de tirg, metodele nepotrivite folosite de dascàli — unul din ei fusese gàsit purtind biciul pe spate12— impun bulgarilor fi celorlalti locuitori din acea parte a orasului sà cearà fi sà obtinà in 1844 o fcoalà comunalà cu un invàtàtor, instalat in cásele din curtea spitalului Girlafi13 .

1 Culeasà de Gh. Ceau$el, in 1910, de la Toma Cristescu, fiul lui Ivan Cristea, mort in 1862, in « Vlàstarul», X I (1934), nr. 5 p. 27.

2 Arh. st. Bue., Episcopia Buzáu, paehet. X , aet. 122 (raportul de cercetare ai lui Anastase Serbacciba^a).

3 Anaforaua din 16 decembrie 1812, la B. Iorgulescu, op. cit., p. 123.4 Arh. st. Bue., Episcopia Buzàu, paehet. VIII, aet. 28.6 Actul la V. A. U r e e h i a, op. cit., voi. X II, Bucure$ti, 1898, p. 366. Un pitac dom-

nesc, din 15 iunie 1819, atribuie bilciului Dràgaica, §i in aceastà perioadà, opera^iuni de corner exterior (la V. A. U r e e h i a, op. cit., voi. X , p. 367).

6 Are hramul Sf. Nicolae. Construc^ia e mare, in plan treflat, cu o turlà pe naos §i o elopot- ni^à deasupra nartexului. Din cauza turlei gre§it dimensionate fi a pronaosului. adàugat in 1881, bisericà, prività din afarà, pare lipsità de siluetà. Pisania din 1881, fixatà deasupra soclului din dreapta pridvorului, in exterior, reproducind pe cea veche, nu dà, din cauza deterioràrii, anul zidirii. Il §tim dintr-o insemnare de pe mineiul lunii noiembrie, tipàrit la Buda in 1805, aflat in biblioteca bisericii Negu^àtori ; « Sà sà §tie de cind s-au fàcut bisericà in Sirbi §i s-au meremetisit bisericà Banu la leat 1826, august».

7 Prezenja vechilor càr i románe§ti de ritual in arhiva bisericii ( Apostolul, Bucure^ti, 1784; Ceaslavul mare, Bucure§ti, 1801; colemia Mineelor de la Neam£, 1830— 1832 etc.) cu insemnàri in chirilicà ale preo^ilor din anii 1827, 1829, 1832, precum §i lipsa totalà a oricàror càr i de slujbà in limba bulgarà, dovedefte aceasta.

8 Arh. st. Buzàu, Ocirmuirea jud. Buzàu, dos. 4 361/1832, f. 8 §i 87.9 Arh. st. Bue., M in. Instr., dos. 3 391/1840, f. 122.

10 In 1840, citiva orà^eni, apreciindu-i calità^ile, cer aprobarea magistratului orafului sà trimità copiii la §coala de la Sf. Nicolae-Sirbi (Arh. st. Buzàu, Primària, Opisul dosarelor 1838-1926, f. 19 v).

11 Arh. st. Buzàu, Primària, dos. 10/1838, f. 11 §i 12.12 Arh. st. Bue., M in . Instr., dos. 3 391/1840, f. 122. Cf. G a b r i e l C o c o r a , Aspecte

din trecutul invàtàmintului public la Buzàu, in Studii §i articole de istorie, II, Bucure§ti, 1957, p. 12422.

13 Arh. st. Bue., M in. Instr., dos. 3 391/1840, f. 33 §i 65.

141

La Buzàu, bulgarii au gàsit fcoli fi de un nivel mai ridicat. Nu e deci de mirare cà in prima serie a celor care frecventau cursurile seminarului in 1838,2 sint bulgari, Irimia Ivan si Desliu Nicolae 1.

Toate acestea arata cìt de repede colonistii bulgari sositi la Buzàu in partea fìnalà a perioadei de trecere la capitalism — cind interesul pentru carte se trezeste pretutindeni — , s-au incadrat in atmosfera culturalà a orasului cu vechi traditi in aceastà privintà.

★

Dacà ràzboiul ruso-turc din 1828—1829 a constituit pentru emigratia bulgarà ultima perioadà favorabilà, in pàrtile buzoiene fenomenul a avut conse- cinte contrarii. Situat la intersectia unor drumuri obligatorii de trecere (Jara Romàneascà — Moldova ; Brasov-Bràila), spaima de ororile ràzboaielor ante- rioare silente multà lume sà evacueze din nou oraful fi cbiar satele din regiunea de cimp. Mifcàrile maselor de ^àrani « supárati — cum spune un raport oficial — peste putintà de multimea angariilor » se impletesc cu lupta impotriva asupririi mofierefti, devenind deosebit de puternice in toamna anului 1829.

Temindu-se de o pustiire generalà a satelor, « care inainte aveau cite 3—400 de case, au azi numai cite 20—30 de bimici » — multi pieriserà fi din cauza ciumei —, pentru mosiile nemuncite fi pentru dificultàtile in care se zbàtea vistieriaa, autoritàrie au organizat adevàrate potere de gonaci in stare sà depisteze fugarii fi sà-i aducà inapoi3. Cazuri similare s-au mai petrecut in judetele: Slam-Rimnic, Brada fi Ialomita *. Interesant e cà unii dintre fugari au trecut la Cemavoda, altii chiar peste Dunàre, in Bulgaria 5, cei mai multi insà, manifestindu-fi refuzul de a munci la vechii proprietari, se stràmutà pe alte mofii in judetele limitrofe 6. Printre ei s-au aflat atunci fi multe familii de bulgari.

Pentru oraful Buzàu, aspectul acesta este oglindit intr-o catagrafie intoc- mità aici in aprilie 1829, cuprinzind nominai, pe mabalale, oamenii fugiti din oraf, cásele lásate pustii fi cásele stricate inadins de cei plecati 7.

Interesantà in ea insàfi prin numàrul mare al bàjenarilor fi al caselor devastate, din punctul nostru de vedere, catagrafìa aratà cum peste 70 de familii bulgare, pàràsind orasul care nu le putea oferi sigurantà, pomesc care incotro.

Prevederile tratatului de la Adrianopol din 1829, desfiintind raialele de pe malul sting al Dunàrii fi dind fàrilor Romàne liberiate deplinà comertului cu celelalte }àri, creeazà o ambiantà de mai mare incredere fi stabibtate printre producàtorii de màrfuri din agricultura, industrie sau comer}, ceea ce indrep- tàtefte sà se atribuie epocii ineeputurile de modernizare a multora dintre orafele noastre. Avintul economie fi social e vizibil fi in oraful Buzàu fi lui i se datorefte afluxul de colonisti bulgari care vin dupà 1829 in oras fi in imprejurimi.

1 Arh. st. Bue., Catagrafia orasului Buzàu, mapa 96, f. 50— 51.2 Arh. st. Bue., Administrative vechi, dos. 210/1829, f. 7 173. Yezi si Visteria, dos. 3 173,

voi. 11/1831, f. 66 5 -66 6 .3 Ibidem, Administrative vechi, dos. 210/1829, f. 3, 15, 71, 95, 131 fi 135.1 Ibidem, f. 19 fi 39.6 Ibidem, f. 71 fi 73.6 Ibidem, f. 15 fi 135. Vezi fi Arh. st. Buzàu, Primària, dos. 1/6/1830, f. 21, 24, 26, 42,

52, 61 fi 117; fi S t. R o m a n s k i, op. cit., p. 66—67.7 Arh. st. Bue., Administrative vechi, dos. 210/1829, f. 150 — 159. Tofi fugifii (200), cásele

pustiite (122), cele stricate (78). S t. R o m a n s k i a extras din aceastà catagrafie stràinii (74) nominai (op. cit., p. 64—65).

142

La Arhivele statului din Bucurefti se aflà o bogatà corespondentà intre Divan, Marea Vistierie si Ocirmuiri referitoare la trecerea bulgarilor slivneni dincoace de Dunàre in vara anului 1830, precum fi la consecin^ele sociale, economice si politice ale emigratiei, care intr-adevàr a luat atunci proportii de masà 1.

Organizarea si aprovizionarea punctelor de trecere, infiintarea carantinelor, prezenta trimisilor Yistieriei fi ai judetelor, evidenta nominala a tuturor celor ce trec, precum fi a directiilor spre care grupurile se indreaptà, sint numai citeva din importantele masuri luate in vederea primirii fi asezàrii refugiatilor in cit mai bune conditii. Dar, folosirea integrala a tuturor acestor posibUitàti organi- zatorice ràminea, in conditiile administratiei ruse dintre 1828 si 1834, in mare màsurà si la intelegerea lor 2.

Ocirmuirea judetului Buzáu a ales atunci « dintre boieri pe cei socotiti mai destoinici pentru aceastà slujbà » 3, trimitind la schela Bràilei pe Mano- lache Mehtupciu 4, la Piua Pietrii pe Hristache sin State postelnic in Gura Nifcov si pe Dragomir sin Grigorie Bilboie din Macovei 5, numai la Càlàrafi judetul n-a avut pe nimeni.

Cei mai multi slivneni sositi la Buzàu sint dintre cei care trec Dunarea pe la Piua Pietrii. Trei familii, avind 20 de suflete, ajung « dupà a lor cerere » la Buzàu, in ziua de 4 iunie 1830, insotite de un cinovnic 6; alte 66 de familii, cu 445 de suflete, vin in aceeasi luna, tot « dupà a lor cerere », dar formulind rezerva « de nu le va plàcea locul, sà meargà lingà Bucurefti pe mofia lui ¡ptefànicà Hagi Moscu », insotite de ambii cinovnici 7. Prin Bràila vin singure, in grupuri mici, 36 de familii avind 168 de suflete si 18 vite 8. in satul Fàurei, pendinte atunci de judetul Buzàu, s-au oprit 40 de familii ®.

Din acte, se vede insà cà numàrul slivnenilor aciuiati lingà Buzàu in lunile mai si iunie 1830 a fost cu mult mai mare. Astfel, in catastihul celor sositi aici pinà la 8 iunie 1830 se aflà inregistrate 103 famibi (624 de suflete)10 ; la 23 ale aceleiafi luni, numàrul se ridicà la 164 de familii (947 de suflete)11, pentru ca in catagrafia nedatatà, dar, dupà locul pe care-1 ocupà in dosar, intocmità in mod sigur in anul urmàtor, 1831, sà se constate cà lingà oraful Buzàu ràmàseserà 107 familii de slivnenila.

Raportul Ocirmuirii Buzàu càtre Divan, din 8 iunie 1830, referindu-se la fràmintàrile care agitau masa refugiatilor, aduce clarificàri pretioase cu privire la « statornicirea lor », subliniind interesul delegatilor (alefi dintre ciorbagii)

1 Arh. st. Bue., Visteria, dos. 162/1830 fi 5 725/1843; Vezi C o n s t . N. V e l i c h i , Emigrarea bulgarilor din Sliven in Idra Romàneascà in anul 1830, in Rsl, X , Bucurefti, 1864, p. 289—314.

2 26 de familii, iefite din carantina BrSilei la 26 mai 1830,« voind a se trage spre Buzàu», nu acceptà inso^irea lui Mehtupciu, se jeluie comandantului rus din oraf de la care obline un soldat, spre a-i scoate din ^inutul Bràilei, « ca sà fie slobode a se duce singure acolo, unde le va plàcea sà se afeze» (Arh. st. Bue., Visteria, dos. 162/1830, f. 89).

3 Ibidem, f. 70.4 Ibidem, f. 89.5 Ibidem, f. 183.6 Ibidem, f. 481 fi 582.7 Ibidem, f. 583.8 Ibidem, f. 483, 804, 805, 806 fi 808.9 Ibidem, f. 944.

10 Ibidem, dos. 162/1830, f. 166 -167 .11 Ibidem, f. 234— 238 ; c.f. C . N. V e l i c h i , Emigrarea bulgarilor din Sliven. . . , p. 301.12 Ibidem, f. 943 -944 .

143

de a gàsi pentru noii sositi o « sdiste deosebità, la o parte de loc unde li se va pàrea mai indeminatecà spre hrana si chiverniseala lor » 1. 0 datà ce alegerea acestora s-a oprit asupra imprejurimilor orasului Ploiesti si mosia Bereasa fu desemnatà sà devinà « noul Sliven », multi bàjenari, asezati provizoriu lìngà orasul Buzáu, au pornit intr-acolo. In primàvara anului 1834, cind se intocmesc in judeje catagrafii de refugiatii bulgari ce urmau a fi impusi, pentruo perioadà de 7 ani, la jumàtate din dajdiile datorate càtre stat de toti ceilalti locuitori ai tàrii, la Buzáu dintre cei sositi in 1830 nu se mai gàseau decit 38 de familii 2.

E sigur cà bulgarilor veniti dupà 1829 le apartineau cele 16 familii « spri- jinite de citivasi ani intr-acest oras », toti mestesugari (cazangii, croitori, cavafi, argintari, olangii, brutari, cofetari, bragagii), hotàriti sà ràminà definitiv in oras si care, in 1832, solicità insistent magistratului locuri de casà « pà pàmintul slobod din tirg » 3. Dupà cercetàrile magistratului, terenuri virane se aflau destule in oras, dar cererea lor nu se putea satisface « fàrà vàtàmarea vreunui proprietar particular » si abia la 4 mai 1834 se ràspunde Yorniciei cà U se poate da spatiul cerut « la o margine a orasului, unde ei se pot inmulti » 4. Este de presupus cà celelalte 19 familii se asezaserà lìngà oras, ocupìndu-se cu agricultura.

ín acelasi an (1830, plugari propriu-zisi, venind cu vite de muncà (boi, cai, vaci, oi) fi cu un oarecare inventar agrieoi, se opresc prin satele din impre- jurimi. La 9 mai 1830, in urma interventiei generalului Kiseleff, Divanul dà porunci ispravniedor de Buzàu, Bràila, Slam-Rimnic, Ialomita si Ilfov sà pri- meascà in cuprinsul lor pe bàjenarii nou sositi, dupà catastih in regulà5. Este cert cà, in urma acestei dispozitii, un grup format din 33 de familii de bulgari, despre care mentioneazà raportul Ocirmuirii Buzàu din 12 august 1831, se stabilise in vara anului 1830 pe mosia Fàurei a pàhàrnicesei Elenco Hrisos- coleu 6. Numai dupà 10 luni, in martie 1831, colonistii tin cu tot dinadinsul sà se stràmute in satul Scortaru din jud. Bràila, « fàrà a ràspunde insà (in intre* gime) drepturile mosiei ». Arendasul se opune, aràtind cà bulgarii se stabiliserà pe mofie din poruñea stàpinirii, in anumite conditii, si cere sà i se restituie mai intii súmele imprumutate lor si sà fie indeplinite obligatiile asúmate7.

1 Ibidem, f. 163.2 Ibidem, f. 52 fi 73; Arh. st. Buzàu, Ocirmuirea, dos. 2 295/1834, f • 16 fi 30—31.3 Arh. st. Buzàu, Primària, dos. 3/1832, f. 44. Lipsa lor de hotàrire in alegerea afezàrii

ne este datà de urmàtorul fapt: unele familii plecate din oraful Buzàu in 1829 (Arh. st. Bue., Administrative vechi, dos. 210/1829, f. 156 — 159) figureazà in catagrafia orafului din 1839 (Arh. st. Bue., Catagrafii, Catagrafia orafului Buzàu din 1839).

4 Ibidem, f. 45. Dintr-un tabel, nedatat, dar intoemit in mod cert in 1834, cu prilejul acestei corespondenje, se vede cà intre cei 13 colonifti bulgari afeza^i in oraf pe proprietàri particulare cumpàrate sau « ocúpate in silnicie», 8 sint dintre cei care semnaserà cererea càtre magistrat in 1832 (Arh. st. Buzàu, Primària, dos. 3/1832, f. 102). Pe acelafi tabel sint tre cu fi incà 12 colonifti afeza{i pe locuri virane.

Corespondenfa dintre oraf fi Marea Vornicie in legàturà cu afezarea bulgarilor inàuntrul tirgului ridicà pentru prima oarà problema locurilor virane, a condi(iilor in care se ocupau fi a limitelor orafului Buzàu (ibidem ). Abia in 1835 se hotàràfte ca « to{i cei ce au cuprins astfel de locuri sà le stàpineascà in pace, nesupàrafi, iar de acum inainte, cele ràmase libere vor fi màsurate, ìnregistrate fi vindute de oraf in folosul casei sale» (ibidem, dos. 3/1832, f. 95 fi 100). La aceeafi datà, ocirmuitorul judefului impreunà cu magistratul traseazà raionul ora­fului, « a càrui intrudere va fi pinà la cea mai din afarà casà» (ibidem, f. 100).

6 Actul la S t . R o m a n s k i , op. cit, p. 136.6 Arh. st. Bue., Vornicia dinlàuntru, dos. 266/831, f. 1.7 Suplica arendafului la S t . R o m a n s k i , op. cit., p. 316—317.

144

Colonistii, nefiind inca inregistrati in catagrafie, conform art. 1 al « Asezà- mintului » din 1830 x, nu se pot prevaia de scutirile acordate, dar, ramasi pe mosie numai 3—4 luni din trecutul an agrieoi, nu-si recunosc nici o sarcinà 2,

Opozitiei arendasului, colonistii ii ràspund cu trecerea in judetul Bràilaapelind prin deputatul lor, Y. Nenovici, pina la generalul Kiseleffs. Rezultatula fost consemnat in ordinele Vorniciei din 5—6 septembrie 1831, prin care seporunceste Buzàului si Bràilei sa cerceteze pricina « cu de-a màruntul » si,de se dovedeste « dreaptà si netàgaduità, sa fie obligati a indeplini indatoririlefatà de mosie, ca si ceilalti locuitori clàcasi » 4.) » ~ * > »

Nu avem alte date privitoare la felul in care a fost lichidat, pina la urmà, conflictul dintre colonistii bulgari si arendasul de la Fàurei, dar episodul, zugrà- vind mentalitatea tipie refractará a bàjenarilor bulgari fatà de rinduielile administrative, aratà dar cà, cel putin dupà 1830, colonistii nu se mai puteau bucura de avantajele prevàzute in asezàmint decit numai dupà ce se inscriau in catagrafie 5, màsurà menità sà punà capàt frecventelor stràmutàri practícate excesiv de bàjenari in perioada dintre 1831 si 1835.

In legàturà cu aceastà laturà a instabilitàtii emigratici din acei ani, in Arhivele statului din orasul Buzàu se pàstreazà o bogatà corespondentà cu Bucurestii (Ocirmuirea jud. Buzàu, dos. 4 471 /1832, 2 985 /1833 §i 2 295 /Í835).

Am aràtat mai sus cà, incepind din 1829, emigratia se intensificà in pàrtile Buzàului pinà prin 1832 6, cind càpeteniile bàjenarilor din Bucure§ti — in cazul de fatà Vasile Nenovici, deputatul lor pe lingà Divan — incep sà indemne pe colonisti sà se inapoieze in patrie 7.

Nenovici, folosind indeosebi nemultumirile inerente provocate colonistilor prin inscrierea lor in rolurile de birnici, dupà trecerea celor trei ani socotiti de la venirea in tarà, reuseste sà agite másele de emigranti. Actiunea lui a avut un caracter destul de larg, de vreme ce administratia statului se vede, la un moment dat, in fata a numeroase cereri din partea unor « sdisti intregi de a se stràmuta peste granità in Turkia » 8.

Autoritàrie din Bucuresti il acuzà pe Nenovici cà traficheazà cu aprobàrUe de intoarcere pe care reuseste sà le obtinà, incasind de la fiecare familie cite 6—10 sau 16 lei, si cheamà Ocirmuirea sà depisteze pe bulgarii bàjenari care au dat bani in acest scop, spre a fi despàgubiti 9. Ordinili Vistieriei n-a ràmas fàrà ecou: subocirmuirile au desfàsurat atunci o anchetà de mari proportii, cu declaratii fi semnàturi, prin satele judetului, fàrà sà identifice insà vreun caz10.

1 Textul integrai publicat de C o n s t. N. V e 1 i c h i, in Rsl, III, 1958.2 Actul la S t . R o m a n s k i , op. cit., p. 286.3 Ibidem, p. 287.4 Ibidem, p. 290—291.5 Cf. C o n s t . N. V e l i c h i , Afezàmintele colonistilor bulgari din 1830, p. 119.6 Dintr-un Catastili de numele familiilor birnice plugare yi muncitoare ale orafului Buzàu,

intoemit in 1831, dintre cele 305 familii, 127 sint, dupà nume, de origine bulgarà (Arh. st. Buzàu, Ocirmuirea, dos. 3 294/1832, f. 166— 168); iar din Catastihul de negufàtorii f i meseriafii làcuitori prin satele judefului f i oraful Buzàu rezultà, tot dupà nume, cà dintre aceftia, 42 sint de ase- menea bulgari fi sirbi (Arh. st. Buzàu, Ocirmuirea, dos. 3 302/1832 f. 32—44). De altfel, insàfi mifearea demograficà afa cum apare in condicile de stare civilà pe anii 1832 — 1835 la biserica Sf. Nicolae-Sirbi, in raport cu a celorlalte enorii din oraf, e incà o dovadà a crefterii lor nume- rice (Arh. st. Buzàu, Condicile de stare civilà ale orafului Buzàu pe 1832—1835).

7 Arh. st. Buzàu, Ocirmuirea, dos. 4 471/1832, f. 5.« Ibidem, dos. 2 985/1833, f. 1.9 Ibidem, dos. 4 471/1832, actul din 5 iunie 1833.

10 Ibidem, dos. 2 985/1833, f. 13 fi 15; dos. 4 471/1832, f. 6, 7 fi 9.

1 0 - c . 384 145

Situatia 8-a mai agravat si datorità faptului cà unii dintre bulgarii care primiserà « bileturile de intoarcere » au blocat literalmente oraful Giurgiu, neindràznind sa infrante ràzbunarea autoritàtilor turcesti de pe celàlalt mal. Faptul cà nici nu trec Dunàrea, nici nu acceptà inscrierea intre bimici, indrep- tàteste administrada sà-i bànuiascà de actiuni primejdioase sigurantei statului si sà recurgà la tot felul de màsuri, spre a-i sili sà-si clarifice atitudinea. La 12 august 1835, Ocirmuirea judetului primeste dispozitii sà identifice fi sà punà sub observatie persoanele suspecte, sà retragà biletele celor care incà nu plecaserà, inscriindu-i in catagrafie, ori « sà-i arance peste granità » 1.

Aceastà atmosferà destul de incàrcatà, creatà in bunà parte de Y. Nenovici, n-a schimbat insà cu nimic baza emigratici, care, in esentà, continuà sà ràminà aceeasi: grupuri noi de bàjenari bulgari stàruie sà vinà cu incredere de peste Dunàre 2.

Se stie cà Regulamentul Organic, o datà cu organizarea cordoanelor sani- tare si carantinelor la Dunàre ca sà impiedice pàtrunderea bolilor epidemice, a formulai fi màsuri prin care sà se intàreascà paza granitelor 3, in scopul de a opri trecerea bandelor de jefuitori inarmati. Afa se explicà de ce, in 1833, Vornicia, sesizatà de faptul cà « multi làcuitori, bàjenari de la feliuri de locuri, trecind cordoanele }àrii, au pàfit in pàrtile acestui printipat », cautà sà desco- pere pe noii sositi, cerind ocirmuirii bsta acestora cu toate deslufirile (numele familiilor, citi membri le compun, locul de unde au venit, pe unde au trecut, ce au adus cu ei, ocupatia fi unde s-au afezat4). Raportul plàfii Sàrata, cuprin- zind fi oraful Buzàu, consemneazà afezarea recentà in oraf a 17 famibi de bulgari :5 meftefugari, 1 gràdinar, 10 plugari fi 1 argat, care trecuserà Dunàrea pe la Hirfova 6.

Dintr-un act al aceleiasi plàsi, intocmit la 10 martie 1834, cunoaftem numele altor colonifti, càrora le ajunsese la scadentà termenul de nedajnici. E vorba de un Catastih aràtàtor de bulgarii slivneni venifi de peste granila in 1831, pe care figureazà 39 de capi de familie, dintre care : 2 muriserà, 1 plecase la Ploiefti, in Buzàu erau 11 meftefugari, 1 hangiu, 1 bogasier, 1 bàcan, 1 bragagiu fi 10 gràdinari; restul : 1 càrciumar in Vernefti, 1 càra^af in Sàseni, 2 croitori in Lipia fi Merei6.

Cu toate màsurile luate de turci, in scopul de a se opri emigrarea, nu se poate spune cà dupà 1835 a incetat cu desàvirfire. Sub impulsul dezvoltàrii nodor forte de productie capitabste, demente inaintate, active fi intreprin- zàtoare ale poporului bulgar continuà sà se strecoare in stinga Dunàrii, unde ftiau cà afacerile progreseazà intr-un alt ritm 7.

Pe de altà parte, in node imprejuràri economice fi politice, oraful Buzàu fi imprejurimile sale, in care totul era de fàcut, au constituit un punct de atractie pentru bulgarii care, in generai, càutau orafele fi mai putin satele cuprinse in zona lor de aprovizionare.

Mentionàm, in aceastà privintà, numeroasele cereri din partea multor famibi de colonifti bulgari, plecati anterior din oraf, de a reveni in 1837, sub

1 Ibidem, dos. 2 295/1835, f. 35; dos. 4 471/1832, f. 11, 12, 26 fi 34.2 Ibidem, dos. 4 386/1833, f. 1.3 Edifia din 1847, Bucurefti, p. 183—201; 459—497 fi 501.4 Arh. st. Buz&u, Ocirmuirea, dos. 4 386/1833, f. 1.6 Ibidem, f. 11 fi 12.6 Ibidem, dos. 2 295/1834, f. 16.7 De pildà, familiile Veneov, Dumitrof f.a., care ajung sà joace roluri importante in viaja

economica a orafului Buzàu.

146

cuvint cà au aici proprietàtile lor. Spre deosebire insà de ceea ce se petrecuse mai inainte, la aceastà data conducerea orasului nu-i mai acceptà cu usurintà si sint nevoiti sà apeleze la Bucuresti. De pildà, in martie 1837, judecàtoria Buzàu cere magistratului sà cerceteze dacà l ì familii de bulgari de pe trei mosii particulare din satele Cindestii de Sus si de Jos, care ceruserà Departamentului dinlàuntru aprobarea sà se stràmute in oras, au intr-adevàr, asa cum pretindeau, vechi proprietàti aici x. De asemenea, cererile a 5 familii de colonisti de pe mosia Frasenu si a altor 8 de pe mosia Bànceasca — ambele ale episcopiei — cu acelasi obiect, urmeazà aceeasi cale 2.

Pe de altà parte, retin atentia unele aspecte economico-sociale, urmàrite cu ocazia cercetàrii situatiei peti^ionarilor. Se cerea, bunàoarà, sà se verifice proprietàtile pe care sustin cà le au in oras sau imprejurul orasului (case, locuri), suprafetele, de cind si de unde li se trag, cu ce pot dovedi dreptul de proprietate si cine le-a avut in posesiune pe timpul absentei lor din ora? 3. La toate aceste puncte ràspundea obftea mahalalei respective, sub iscàlituri proprii4. Chiar si cererile individuale sint supuse acelorasi minutioase examinàri 5, fàcute in scopul vizibil de a micsora cit mai mult numàrul celor ce }ineau obtinà terenuri in oras fàrà sà plàteascà.

Cà acesta a fost motivul stabilirii acelor màsuri restrictive de care am amintit mai sus ne este aràtat de faptul cà, dupà 1838, cererile continuu cres- cinde ale colonistilor fie pentru locuri de casà sau pràvàlii in oras 6, fie pentru gràdini din mosia orasului sint satisfàcute de municipalitate, insà numai cu platà sau, in cazul gràdinilor, acceptind conditia de embaticari 7. Astfel, li se parceleazà §i terenul dintre girla morilor si apa riului, cu toatà opozitia unor oràseni (màcelari, tàbàcari, cojocari, morari), interesati in a mentine o parte din el ca izlaz8.

Ce dovedesc toate acestea? Cà dezvoltarea social-economicà a orasului intrase intr-o nouà fazà, in care nevoia de a-si crea venituri proprii in vederea satisfacerii cerintelor edibtare, impuse de noua societate capitabstà in formare, nu mai ingàduia acordarea de danii din mijloacele de productie ale orasului. Prezenta colonistUor bulgari, experimentati in gràdinàrit, a determinat extinderea acestei activitàti pe suprafeje intinse, nelucrate pinà atunci, ceea ce a asigurat « casei municipale venituri insemnate §i de un caracter permanent », dupà cum subbniazà insusi jurnalul municipalità^ii orasului Buzàu din 1855 9.

íncheind acest capitol al asezàrii colonistdor bulgari, mentionàm citiva bulgari veniti dinspre Ploiesti, mai ales dupà 1838, cind colonijtii din Noul Sbven (Bereasca) s-au impràstiat pretutindeni10 ; altii vin mai tirziu dinspre Brada, cum au fost Dimitrofii, sau direct din Bulgaria (Vencovii).

1 Arh. st. Buzàu, Primària, dos. 1/6/1836, f. 42.2 Ibidem, f. 52, respectiv 117.3 Ibidem, f. 46 fi 52.4 Ibidem, f. 46 fi 66.6 Ibidem, f. 21, 23, 24, 26 fi 61.« Ibidem, dos. 3/1841, f. 27, 84, 111, 114 fi 115.7 Ibidem, dos. 57/1846, f. 22, 24, 34, 42 fi 53.8 Ibidem, f. 46 fi 53.9 Ibidem, dos. 57/1846, f. 46 fi 132.

10 Arh. st. Bue., Judecàtorefti, dos. 3 026/1838, f. 10 v. fi 19, apud G. M. P e t r e s c u -S a v a, Tirguri fi orafe intre Buzàu, Tirgovifte f i Bucurefli, ed. a 3-a, Bucurefti, 1937, p. 68.ìn eatagrafia din 1838, citiva eolonifti bulgari din Buzàu se aratà cà fuseserà tredici ca birniciin oraful Ploiefti. Pentru alte citeva familii venite din Ploiefti, vezi S t . R o m a n s k i , op. cit.,p. 497, 498 fi 504.

10' 147

★

Cresterea numerici a colonici bulgare asezate lingà oraful Buzàu si in satele din imprejurimi, ca urmare a noilor conditii economice, sociale si politice in care s-a gàsit orasul dupà 1829, se oglindefte in datele statistice cuprinse in Catagrafia orasului si judefului Buzàu 1 intocmità in luna aprilie 1838.

Numele si numàrul colonistilor bulgari asezati in partile buzoiene au ràmas complet necunoscute lui St. Romanski in 1939, cind a publicat volumul cunoscut, in care reproduce listele cuprinzind numele colonistilor stabiliti in celelalte judete ale Romàniei2, dar aprecierea cà la acea data (1838) asezàrile colonistilor insumau un procent mai ridicat de stabilitale ramine valabilà si pentru judetul Buzàu. De altminteri, in ceea ce priveste Buzàul, aceasta reiese si din numàrul foarte redus (10) al colonistilor trecuti in catagrafìe ca nedajnici, adicà veniti in ultimii 2—3 ani, cind ritmul emigratici se incetinise.

Au fost extrafi din catagrafìe toti cei notati sirbi in rubrica neamul ; numai doi : Gheorghe Arigu, bàcan in satul Aliceni, fi Vasile Tànase din comuna Padina sint trecuji bulgari.

Numàrindu-i pe toti aceftia, se constatà cà in primàvara anului 1838 se aflau in judetul Buzàu 320 de colonifti bulgari capi de familie (insumind1 266 de suflete), repartizati astfel : oraful Buzàu — 275, Simileasca — 10, Cindefti — 8, in Merei fi Aliceni cite 3, in alte 17 sate numai cite 1—2.

Cifrele de mai sus aratà cà, fatà de cei aproximativ 169 de colonifti, citi numàra Buzàul in 1831 3, sporul marcat de catagrafia din 1838 este evident.

Pe de alta parte, profesional, coloniftii se grupau in 1838, astfel : 200 de gràdinari, 21 de meftefugari (unii avind ateliere proprii), 20 de lucràtori, 21 de negustori, 3 arendasi, 10 muncitori, 14 plugari si 38 fàrà profesiune sigurà. Fatà de fise, situatia Ior era urmàtoarea: 94 de patentari, 121 de birnici fi 104 scutiti (nedajnici, volintiri, vàduve, slugi etc.). Dupà cum se vede, marea lor majoritate se ocupau cu gràdinàritul, in care dovedesc o oarecare specializare.

Cercetarea atentà a datelor cuprinse in catagrafìe, in care istoricii au multa incredere, ridicà totusi unele nedumeriri. De pildà, in ce privefte oraful Buzàu, confruntind datele catagrafiei cu cele culese din registrele de stare civilà ale orafului pe anii 1832—1840 inclusiv, am gàsit familii bulgare prezente in actele bisericii inainte fi dupà 1838 (Belu, Lefu, Vrapciu, Zutu, Pifbcariu, Càbità, Crifcu, §erdin, Capasizu, Tircàci, Mucuta, Ciuclea, Parala, Yelciu, Milciu, Tirziu) lipsà din catagrafìe. Dacà acestea sint scàpàri neintentionate, intrucit numele familiilor menzionate apar in actele de stare civilà fi in cursul anului 1838, an in care s-a intoemit catagrafia, nu ne ràmine decit sà-i inregistràm lipsurile ; dar, in ciuda acestor deficiente, explicabile poate prin anumite interese particulare, nu se poate contesta cà datele din catagrafìe sint cele mai apro- piate de realitatea economicà, socialà fi demografica a orafului Buzàu de atunci.

★

Cei dintii dintre colonifti (cultivatori de pàmint) au ocupat terenuri pentru gràdinàrit spre ràsàrit, pe mofia slobodà a orafului, in a càrui imediatà apropiere s-a ridicat un intreg cartier, Sirbària, in vreme ce meftefugarii fi negustorii

1 Arh. st. Bue., Catagrafii (jude(ul ?i oraful Buzàu).2 S t . R o m a n s k i , op. cit., p. 518—667.3 Arh. st. Buzàu, Ocirmuirea, dos. 3 294/1832, f. 166 — 168, fi dos. 3 302/1832, f. 32 — 44.

148

s-au asezat de la inceput de-a dreptul in oras, printre tovarà§ii lor de breaslà. Dintre cei veniti mai pe urmà, unii si-au construit locuinte in partea de vest a orasului, spre bariera Ploiesti, altii spre bariera Plaiului, impinzimi treptat intregul oras.

Din documéntele pe care le avem, rezultà cà pinà prin 1835, la asezare, flecare colonist primea loe de casa, material de constructie si teren de cultura 1 (1—2 pogoane), « cit putea sa munceascà flecare » 2, farà sà b se impunà vreo obligatie 3. Am vàzut cum, in douà rinduri, cind oamenii bisericii, folosind procedee neingàduite, incearcà sà-i aserveascà, colonijtii bulgari, asezati pe locul slobod al orasului, cu consimtàmintul oràsenilor, resping categorie aceste actiuni. §i mai tirziu, cind, in calitate de birnici, fac parte din obftea tirgului,o nouà actiune mult mai mestesugità se indreaptà impotriva lor. De astà datà e vorba de polcovnicul Nicolae Antonescu, omul de casà al boicrilor Hrisoscolei, cu intinse relatii in aparatul administrativ din acea vreme. Profltind de greutàtile pe care le intimpinau bulgarii-gràdinari in legàturà cu imprejmuirea terenurdor, cu aducerea apei, cu intretinerea santurilor si a ecluzelor, el se oferà sà execute aceste lucràri si sà le intretinà pe cheltuialà proprie in schimbul a 9 lei de pogon pe flecare an 4.

ínvoiala, formulatà in termenii de mai sus, se incheiase cu vreo doi ani inainte de zavera din 1821, cind, din orasul pràdat de turcii Bràilei, populatia fuge iaràsi prin satele de sub munte5. La reintoarcere, bulgarii i§i refac singuri imprejmuirile, canalele de irigatie, aduc apa, dar dupà citiva ani apare polcov­nicul Nicolae Antonescu, solicitindu-le, de data aceasta, nu bani ca mai inainte, ci dijmà din produse, sub motiv cà pàmintul ii apartinuse, intrucit el cel dintii « il ìnconjurase cu gard » 6.

Procedind astfel, Antonescu nàdàjduia sà obtinà un dublu cistig : recunoas- terea dreptului de proprietate asupra unor suprafete pe care nu le stàpinise efectiv niciodatà si dijma de la 2—3 rinduri de produse, cite recoltau gràdinarii intr-un singur an.

In 1834, conflictul devine public. Coloniftii bulgari, uneori direct, alteori prin deputatii mahalalei, resping insólentele polcovnicului Antonescu si refuzà dijma din produse, jeluindu-se conducerii orasului si Ocirmuirii judetului7, iar in 1836 il cheamà pe Antonescu sà ràspundà in fata judecàtii pentru abuzu- rde comise fatà de ei, prin oamenii sài, la adàpostul autoritàtii oràsenefti. N. Antonescu isi asociase pe logofàtul Andrei si lupta « sà le ia dijma in sìlnicie » 8. La 20 iulie 1836, judecàtoria cerea pentru a doua oarà relatii magistratului cu privire la aceastà pricinà 9. Dupà aceastà interventie nu stim cum a evoluat

1 Arh. st. Bue., Mànàstirea Banu, pachet. X X X V III, act. 19 v ; Arh. st. Buzàu, Primària, dos. 3/1832, f. 77 fi 100.

2 Comunicarea bàtrinului Stefan Vrapeiu, de 87 de ani, din Sirbàrie.8 Arh. st. Buzàu, Primària, dos. 3/1832, f. 95 fi 95 v : « . . . To^i cei ce au coprins acest

fel de locuri ale orafului atit inlàuntru, cit fi in izlazurile lui, fie de orice màrime màcar, sà fi le stàpineascà in pace fi nesupàra|i » (Porunca dep. pricinilor dinlàuntru càtre mag. orafului Buzàu, din 29 martie 1835, Arh. st. Buzàu, Primària, dos. 3/1832, f. 95).

4 Arh. st., Buzàu, Primària, dos. 3/1832, f. 53 (actul din iunie 1834).6 Vezi raportul Ispràvniciei de Buzàu din 3 aprilie 1821, càtre Vistierie, in Doc. priv. ist.

Rom, — Ràscoala din 1821, voi. II, Bucurefti, 1959, p. 7.6 Arh. st. Buzàu, Primària, dos. 3/1832, f. 53 fi 53 v.7 Ibidem, f. 251 (actul din 19 iunie 1834).8 Ibidem, f. 142 fi 142 v (actul din 10 martie 1836).• Ibidem, f. 250.

149

procesul, deoarece nu i-am gàsit urmarea, dar un lucru este sigur cà gràdinarii bulgari au ràmas stàpini pe acele locuri.

Stàruitori, avind o mare putere de muncà si o rarà pricepere in cultura zarzavaturilor, colonistii si-au extins de-a lungul anilor suprafetele de culturà, arendìnd pàminturi si de la mosierii apropiati (Episcopia, Banu, Hrisoscolei, Ghermànoae), fàrà sà consimtà vreodatà a da dijmà.

Ràmin impresionante eforturile depuse de ei in defrisarca terenurilor dintre iaz fi rìu acoperite cu pàduri fi stufàris de luncà, in intretinerea iazului pe o lungime de citiva kilometri, in construirea canalelor de irigatie si in amenajarea ràzoarelor fi ecluzelor, incit au redat culturii suprafete insumind, in preajma primului ràzboi mondial, circa 500 ha. Datorità acestui fapt, precum si cresterii necontenite a productivitàtii muncii, productia se màreste fi coloniftii au làrgit mult piata de desfacere a legumelor. Ìncà din 1892, B. Iorgulescu nota : « Cultura zarzavaturilor e atit de dezvoltatà la Buzàu, incit produsele nu indestuleazà ninnai localitatea, dar se fi exporta (sic!) la Brada, Bucurefti fi in Oltenia » *.

in legàturà cu aceastà activitate productiva a lor, merità sà fie mentionatà fi o alta laturà : gràdinarii bulgari n-au ajuns decit tirziu de tot, abia intre cele douà ràzboaie mondiale, fi numai intr-o foarte slabà màsurà, la diferentierea procesului de productie de cel al circulatiei produselor, in ciuda faptului cà piata de desfacere s-a làrgit continuu in raport direct cu crefterea cantitàtilor produse. Gràdinarii bulgari, avind contact direct si continuu cu piata, n-au fost tentaci niciodatà sà depàfeascà calitatea de producàtori ; ei au ràmas tot timpul negustorii propriilor lor produse nu numai in oraful Buzàu, ci fi in satele fi tirgurile judetelor limitrofe. Uneori, indeosebi toamna, intovàràfindu-se unii cu altii, reufesc sà incarce pe càrute cantitàti considerabile de legume proprii, ajungind pinà la Bucurefti, Galati sau Brafov.

Valorificarea produselor lor pe pietele oraselor mai indepàrtate (Craiova, Bacàu) era asiguratà intotdeauna de alte persoane venite sà colecteze cantitàti mari de zarzavaturi in vederea transportàrii pe calea feratà fi vinderii lor pe piatà.

★

Pentru celelalte categorii — meftefugarii fi negustorii — datele privitoare la pozitiile pe care izbutesc sà le detinà in viata economicà a orasului sint mai numeroase. Precum se ftie, unii din ei au venit cu disponibihtàti materiale gata sà fie utilizate in diferite operatii agricole, industriale sau comerciale. ìn 1832, Balea Sirbu ot Buzàu se judecà cu Neculae sin Gheorghe pentru venitul mofiilor 'finteasca fi Mufeteasca2. In aprilie 1833, Neagu Sirbu arendeazà mosia Bànceaeca3. La 14 aprilie 1833, Pancu fi Penciu, bulgari, iau in arendà mosia Verguleasa 4 ; la 27 februarie 1831, Penciu Sirbu arendeazà o moarà de pe iaz a episcopiei5 ; ìn 1834, Hagi Dimitrie Slivenanu se judecà cu treti-logofàt Gheorghe Ianlàu pentru inchirierea unui han din Buzàu 6 ; in 1832, Gheorghe Shveanu ot Buzàu se judecà cu Hagi Mitu pentru o pràvàlie fi nifte

1 B. I o r g u l e s c u , op. cit., p. 117.2 Arh. st. Buzáu, Tribunalul, dos. 4 372/1832.3 Arh. st. Bue., Episcopia Buzàu, ms. 174, f. 36.4 Ibidem, f. 38.5 Ibidem, f. 28.6 Arh. st. Buzàu, Tribunalul, dos. 380/1834.

150

marfà 1 ; in 1835, Ivancea Abagiu ot Sàrata se judecà cu Docea din Sàrata pentru 1 120 de lei 2 ; Ivan sin Stoian, bàcan in orajul Buzàu, are trei bàie^i in pràvàlie3 ; in 1838, brutarul bulgar Cbiru sin Dobre are 2 lucràtori3 ; Enache sin Jàlescu, bogasier, are 3 bàieti in pràvàlie 3.

Catagrafia din 1838 ne aratà cà, la acea datà, se gàseau in orasul Buzàu, intre colonistii bulgari : 7 croitori, 5 circiumari, 3 cizmari, 2 bàcani, 2 cojocari,2 lemnari, 2 abagii, 2 dulgheri, 2 càldàrari, 2 brutari, 2 negutàtori, 2 arendasi,1 boiangiu, 1 bogasier, 1 cavai, 1 bra§ovean, 1 rotar, 1 fierar, 1 simigiu,1 calpacciu si 1 rachier, in total 42, dintre care 17 erau patentari, altii 11 cu ateliere (poate si pràvàlii), in care lucrau 23 de ucenici, calfe si lucràtori, bulgari de origine 4.

Datele acestea, adàugate la cele privitoare la gràdinari, ni-i prezintà pe colonistii bulgari ca pe o categorie socialà bine orientatà in toate ramurile proce- sului de productie de la oras ; ei preluaserà o parte importantà, pentru vremea aceea, a productiei si circulatiei màrfurilor, incit rolul lor in viata economicà a orasului creste continuu, cu cit ne apropiem mai mult de secolul al XX-lea. Marea disproportie dintre ponderea pe care o au in cultura legumelor fatà de industrie si comert este insà vàdità si, desigur, numai lipsa unei industrii in care s-ar fi putut angaja a silit pe cei veniti mai in urmà sa ingroase rindurile celor ce se ocupau cu gràdinàritul.

★

Toate cele aràtate mai sus constituie, dupà pàrerea noastrà, suficiente temeiuri sà afirmàm despre colonistii bulgari de la Buzàu cà n-au format o masà omogenà din punct de vedere al situatici lor materiale. Capitalul cu care au venit, locul pe care-1 ocupà aici in procesul de productie impun in rindurile lor insemnate diferentieri de clasà. Unii din ei, nu multi la numàr, ajung sà stàpineascà numeroase proprietàti, terenuri arabile, oi, vite mari5, case, pràvàlii 6 si chiar fonduri bànesti, pe care le folosesc in intreprinderi industriale 7, comerciale sau chiar in scopuri càmàtàresti 8. Acestia se recrutau din rindurile patentarilor, adicà ale acelora mai instàriti, care reusiserà sà se califice intr-o meserie si, datorità pozitiei lor economice, sà se alàture burgheziei romànesti in formatie.

Pe o treaptà mai jos se aflau birnicii — cei mai numerosi —, dintre care nu toti reusiserà sà ia in posesiune un lot de pàmìnt din mosia orasului si, fie cà

1 Ibidem., dos. 4 359/1832.2 Ibidem, dos. 11 604/1835.3 Arh. st. Buc., Catagrafii (catagrafia orasului Buzäu).4 Scutirile acordate bäjenarilor care practicau meseriile ?i nego^ul, cuprinse in jurnalul

Sfatului administrativ extraordinar, din 24 decembrie 1832, au fost aduse la cunoftinfa Ocir- muirii de Buzäu sub forma unei« inftiinjäri» a Vistieriei (Arh. st. Buzäu, Subocirmuirea Pirscov, dos. 4 471/1832, f. 1). Cf. C o n s t . N. V e l i c h i , Afezämintele coloniftilor bulgari din 1830, p. 117— 138). Textul integral al acestei inftiinfäri a fost publicat recent de M a r i n B r a - n i $ t e in « Mitropolia Olteniei», X IV , Craiova, 1962, 7—9, p. 547—548.

6 Arh. st. Buc., Catagrafii, ora^ul Buzäu, mapa 96.6 Dragne sin Vilcu ot Buzäu cumpärä la 29 august 1836 de la Nedu sirbu o casä cu

locul fi imprejurimile ei (Arh. st. Buzäu, Primäria, dss. 3/1832, f. 281; vezi $i f. 186).7 Ivancea Slivineanu se judecä in 1839 pentru nifte prävälii (Arh. st. Buzäu, Tribunalul,

dos. 209/1839).8 Pentru bani da{i cu imprumut fi nerestituiji, vezi Arh. st. Buzäu, Tribunal, dos 99./

1832, dos. 224/1833, dos. 473/1835.

151

munceau pàmint in arendà, fie cà lucrau ca angajati pe la unii si altii, situatia lor nu se deosebea prea mult de a acelora care acceptaserà conditia de slugi sau argati la elementele avute.

Adincirea diferentierilor sociale dintre colonistii bulgari este ilustratà si de existenta unor fràmintàri ce se manifesta intre ei sub diferite forme. Cind Pancu fi Penciu, arendasii mosiei Yerguleasa de lingà oras, pretind celorlalti ierbarit pentru pasunatul vitelor, interzicindu-le si trecerea spre adàpàtoare, colonistii cu care se solidarizeazà toti ceilalti oràseni din acea parte cer, in 1832, magistratului sa ia màsuri, amenintind cu plecarea, fìindcà pàsunea « asa am pomenit-o, tot slobodà » 1. In aprilie 1833, dupà ce « mahalagii bulgari » stricasera in trei rinduri gardurile prin care Balea Sirbu le inchisese drumul de trecere, se jàluiesc magistratului, cerind sà-i punà in vedere « cà nu e volnic a iesi din coprinsul sàu, sà lase ulita slobodà » 2.

Altii, in dorinta lor de imbogàtire, nu se dau la o parte sà-fi exploateze compatrioti. in arhiva Tribunalului din Buzàu din acea vreme se gàsesc multe dosare ale unor procese intentate stàpinilor de càtre slugile care nu-si primiserà simbria. lese din comun cazul lui Zamfir boiangiul, patron, chemat in judecatà de Gheorghe boiangiul, calfà, pentru cà « dupà ce-1 scosese cu soptele si momele» de la un alt atelier, refuzà sà-i mai plàteascà munca 3.

Spatiul nu ne ingàduie, deocamdatà, sà continuàm cercetarea cu privire la un alt aspect foarte important, acela al integràrii numeroasei colonii bulgare din orasul Buzàu in viata societàtii orasului. ìn aceastà privintà s-ar putea anticipa, numai cu titlu informativ, cà fràmintàrile comune ale maselor populare, exprimate uneori fie in actiuni màrunte pe pian locai, fie in ràzboaie si revolutii (participarea coloniftilor la revolutia din 1848 in pàrtile Buzàului, la lupta pentru Unirea de la 1859 4, la ràzboiul pentru independentà din 1877 5) au epuizat treptat-treptat un oarecare izolationism in care familiile bulgare mai instàrite s-au mentinut pinà càtre sfirsitul secolului al X lX -lea, dar din care astàzi n-a mai ràmas nici o urna.

Am vàzut in cele de mai sus cà numàrul mare de colonisti bulgari (320) s-au adunat lingà orasul Buzàu de-a lungul unui ràstimp de peste 40 de ani (1792—1838) fi numai o micà parte dintre ei (45) s-au impràftiat prin satele din imprejurimi.

in ciuda imprejuràrilor grele, inerente perioadei ìn care s-a gàsit atunci oraful Buzàu, afezarea bulgarilor a avut urmàri pozitive.

Lunca rìului Buzàu, oraful in dezvoltare fi atitudinea primitoare a populatiei locale au oferit coloniftilor baza materialà fi cadrul social pentru o bunà dezvoltare.

Prezenta activà a coloniftilor bulgari ìn aproape toate sectoarele de activitate a dezvoltat astfel pe baze mai largi indeosebi productia de legume in lunca Buzàului.

Kezultatul final, remarcabil, al colaboràrii fràtefti a fost contopirea colo­nistilor bulgari in masa localnicilor.

1 Arh. st. Buzàu, Primària, dos. 3/1832, f. 47.a Ibidem, f. 16.3 Ibidem, f. 11.4 Docilmente privitoare la Unirea Principatelor, vol. I, Bucurefti, Edit. Acad. R.P.R.,

p. 333.6 Arh. st. Buzàu, Primària, dos. 226/1878.

152

riOCEJIEHHE EOJirAPCKHX KOJIOHHCTOB B TOPO^E BY3 3 y H ETO OKPECTHOCTÎIX B nEPHOfl 1792— 1838 rr.

(Pe3K>Me)

SMMHrpaijHH S on rap Ha ceBep n o JlyHaio, ycHJiHBmaaca b n e p a o ii pyccKo-Typennnx bohh, 3nawnTejibHo B03pacTaeT c noflnHcaHHeM KioqyK-KaiïnapfljKH H CKoro jvmpa 1774 r . h npofloii>KaeTCH n ocjie AflpHaHonoJibCKoro ¡vmpa 1829 r . M u o r iie 3MAUirpaHTbi ceJiHicH H a tore Pocchh, ho 6ojn>uiaa hx uacTb ocTaeTcn b r o p o a a x h cen ax npn/;yiiaHCKoii paBHHHti, b6jih3h pO flH B IX M eC T.

A btop , onwpaHCb Ha apxHBHbie MaTepnaJibi, onHCWBaeT 06cT0HTenbCTBa nocejieHHH 320 ôoJirapcKHx k o j i o h h c t o b b r. Ey33y h ero OKpecTHOdax b nepnoÆ 1792— 1838 rr. Topo# c ero nponBeTaiomeii s k o h o m h k o h h noÜMa peKH npHBJieKaJiH k ceôe 3MituirpaHTOB.

T e , k to noeeJiHJiCii b ropo/ie, 3aHHJiHCb peMecJioiw h ToproBJieü; noaaBjiiuomee >Ke 6ojib- IUHHCTBO 3M M H rpaH T O B (C B b lU ie 70%), H 3 6 p a B U IH X MeCTOM JKH TeJIbCTBa OKpeCTHO CTH r o p O f lO B , CTaJIH 33H H M aTbC îI O rO pO A H H H eC T B O M , n p O H B H B CeÔH CIieilH aJIHCTaM H B 3TO H OÔJiaCTH.

JïoKyMeHTbi cBHfleTejibCTByioT o t o m , KaK po>KflaJiacb KJiaccoBan AH(j)4)epeHUnaqnH bcpefle KOJIOHHCTOB B 3aBHCHM0CTH OT TOrO, KaKOe n0J10>KeHHe 33HHMajlH Te HJIH H H b ie COUHajIL- Hbie rpynnbi b npouecce npoH3BoacTBa, h xapaKTepa othoihchhh Me>K/;y hhmh, KOTOpbie ripn- BOflHJIH K COUHaJTbHbim KOH<j)JIHKTaM lYIOKÆy ÔOraTbllWH, JierKO aCCHMHJIHpyeMbIMH TOpOACKOâ 6yp»cya3HeH, h Scahotoh, jihiuchhoh cpe/icTB npon3Bo^cTBa.

B 3aKJiioqeHHH b b t o p noflnepKHBaeT, m t o ocuoBuan Macca 6ojirapcKHx k o j i o h h c t o b , nojib- 3yioiuHxcH cHMnaTHeii co c t o p o h u Mecraoro HacejieHHH h H a J io ro B b iM H jib r o T a iv u i, npe^ocTaBJieH- HblMH M eC TH blM H BJI3CTHM H, B TeH CH H e X IX BeKa CJIHBaeTCH C MeCTHblM HaceJieHHeM.

L’ÉTABLISSEMENT DES COLONS BULGARES DANS LA VILLE DE BUZÀU ET SES ENVIRONS, ENTRE 1792 ET 1838

(Résumé)

A partir de 1774 (la paix de Koutchouk-Kaïnardji) et jusques en 1828 (la paix d’Adria- nople), l’émigration bulgare au nord du Danube, encouragée par les guerres russo-turques, augmente considérablement. Beaucoup d’émigrants s’en vont au Sud de la Russie, nonobstant une grande partie en reste dans les villes et les villages de la plaine du Danube non loin des contrées natales.

Appuyé sur des documents d’archive, l’auteur évoque les circonstances de l’établissement — entre 1792— 1838—dans la ville de Buzâu et ses environs, de 320 colons bulgares, attirés par le dynamisme de l’économie de cette ville et par les terains fertiles situés sur le « thalweg» de la rivière de Buzàu. Les colons établis dans la ville y pratiquent le négoce et des métiers, tandis que ceux qui s’établissent auprès de la cité — 70% du total des colons — s’adonnent surtout au jardinage (jardins potagers), occupation dans laquelle ils se creent une certaine spécia­lisation.

La section finale de l’article fournit des détails concernant les processus qui engendrèrent des différenciations de classe parmi les colons et des conflits entre les riches — vite assimilés par la bourgeoisie locale — et les pauvres, dépourvues de moyens de production.

La sympathie avec laquelle les colons bulgares ont été reçues, aussi bien que les facilités fiscales qu’on leur accorda, firent possible — conclut l’auteur — leur assimilation, au cours du X lX -e siècle, par la population autochtone.