Asasinii-Economici-Ai-Romaniei

8/7/2019 Asasinii-Economici-Ai-Romaniei

http://slidepdf.com/reader/full/asasinii-economici-ai-romaniei 1/9

Asasinii economici ai Romaniei(AIM)

CELE DE MAI JOS CIRCULA PE INTERNET

± pt. informare, cu toate ca nu am informatii referitoare la veridicitatea celor scrise - interesant

A.I.M. pune la dispozitia opiniei publice contractulcriminal cu Bechtel. Ultimul din seria de asasini

economici. Contractul ce nu poate fi clintit indatoreaza Romania pe cel putin 50 de ani. Bechtelne omoara pe banii nostri. L ink catre contractul criminal cu Bechtel ³ Asasinii economici sunt

profesionisti extrem de bine platiti care escrocheaza de miliarde de dolari, tari din intrega lume.Ei redirectioneaza bani de la Banca Mondiala, de la agentia SUA pentru DezvoltareInternationala (USAID) si de la alte organizatii straine de ³ ajutor´ catre seifurile corporatiilor sicatre buzunarele putinelor familii bogate care controleaza resursele naturale ale planetei.

Mijloacele lor sunt variate, de la rapoarte financiare frauduloase, alegeri trucate, mita si santaj, lasex si crima.´, defineste John Perkins in cartea sa -´Confesiunile unui asasin economic´.

Conform tuturor acestor criterii putem spune ca si Romania a avut si are inca ± din pacate ± partede asasinii sai economici. Si nu vorbim aici numai de criza economica mondiala, creata, spununii, pentru a saraci si a indatora natiuni (in special cele ale lumii arabe).

Si banii imprumutati de Romania la FMI, o suma imensa ± spre 18 miliarde de euro ± e tot denatura sa ne tina tara datoare cateva generatii. Tot rodul unui asasinat economic. Sa ne aducemaminte cum Traian Basescu si Guvernul Boc ne indoctrinau zilnic de cata nevoie are tara noastrade banii FMI.

Si acum, atat Traian Basescu, dar si Mircea Geoana, pompeaza in discursuri ca ³ moare tara´daca nu izbutim sa mai luam inca o transa de la FMI. In ceea ce-l priveste pe Crin Antonescu,acesta e mai rezervat in discursul referitor la Banca Mondiala sau FMI, liberalii aratandu-seintotdeauna mai prudenti cu astfel de imprumuturi. Mentionam ca si Traian Basescu, si MirceaGeoana au fost, in carierele lor, negociatori ai Romaniei cu FMI.

Am virat banii catre aceia care au provocat criza

Si ce s-a intamplat cu banii de la FMI luati pana acum? S-au bagat in bancile private dinRomania. Si au iesit din tara aproape imediat cum au intrat. Dar asta nu a insemnat ca s-au sporit

creditele catre populatia Romaniei. Dimpotriva, s-au micsorat, in timp ce dobanzile au crescut.Banii din Romania au iesit in afara tarii catre bancile-mama ale sucursalelor din tara noastra si aualimentat economiile tarilor puternic industrializate.

Asa ca revenirea economiilor acestor tari o sa le platim noi, romanii, cateva generatii la rand. Amvirat banii exact catre tarile si guvernele care au provocat criza. O mica parte din transele FMI s-au folosit in masuri sociale: s-au platit pensii si salarii, ca sa detensioneze atentia electoratului inan de alegeri prezidentiale.



Am ajuns chelnerii marilor puteri economice

De altfel, tactica impusa de Traian Basescu si de guvernul Boc a fost ca noi nu trebuie sa facemnimic si doar sa ne conservam si sa asteptam sa iasa din criza marile economii mondiale. Aceastaeste, de altfel si opinia lui Mircea Geoana. Ca sa fim bine intelesi, FMI ne-a indatorat cel putin

50 de ani de acum inainte, fara ca noi sa vedem vreun ban investit in economia romaneasca.

Daca ii veti intreba pe oamenii Puterii, oricare ar fi ei, caci toti se-nchina la aceeasi sinagogamondiala, va vor spune ca nu aveam incotro, pentru ca Romania sa ramana in UE si in NATOasta e conditia. Ca sa stam la aceeasi masa cu marile puteri mondiale. Chestiunea e ca nu stam laaceeasi masa. Ci ei mananca si chefuiesc, se destrabaleaza cu Desfranta Apocaliptica, iar noiservim la aceasta masa. Suntem chelnerii marilor puteri si al unui guvern mondial pe cale sa seinfiripe.

Ultimul asasin din serie ± Bechtel

Daca mai are cineva vreo indoiala ca Bechtel, compania americana afiliata la USAID estealtceva decat un asasin economic pentru Romania, in afara FMI si a Bancii Mondiale, sa citeascacu atentie cele ce urmeaza. Insusi Radu Berceanu, ministrul Transporturilor, a declarat denenumarate ori ca Bechtel este cea mai mare pacoste pentru Romania, dar contractul incheiat cuei nu se poate renegocia:

³ Romania are numai obligatii, in vreme ce Bechtel are numai drepturi.´ Bechtel taraganeaza uncontract negociat si incheiat in 19 decembrie 2003 si cu termen de finalizare 2012, prelungindu-ldupa bunul plac pana in 2020. Ceea ce trebuia sa ne coste 2,3 miliarde de euro va ajunge sa necoste peste 8 miliarde de euro.

De ce? Pentru ca asa vrea Bechtel! Si cei care au negociat contractul criminal pentru care poporul roman trebuie sa plateasca ani de zile. Cei care s-au trezit cu conturile pline cu zeci demilioane de euro de pe urma contractului. Pe vremea lui Ceausescu, daca se intampla asa ceva,autorii unui asemenea contract ar fi fost impuscati in piata publica. In vremurile noastre isi facvacantele in strainatate, au masini si case de lux, birouri somptoase, ba mai si candideaza la

presedintie, cum e cazul lui Mircea Geoana, acum, sau al lui Adrian Nastase, in urma cu cinciani.

Bechtel nu a nenorocit numai Romania, ci si tari din America de Sud, iar recent, sub umbrelaUSAID participa la ³ reconstructia Irakului¶. cu acelasi tip de contracte. Cu aceleasi tertipuri.

De pilda, in contractul cu Bechtel este trecut ca Romania acorda 50 de milioane de euro pe ancompaniei ca fond de protocol, iar firma americana nu da nici o socoteala pentru acestia. Firesteca in aceste conditii, asasinul nostru economic e interesat ca lucrurile sa taraganeze. Exact aicisunt si banii de spaga. Pe care ii incaseaza lunar cine vrea Bechtel, ca aceleasi lucruri sataraganeze. Si in timpul asta, nimeni, dar nimeni, de la viteazul Basescu pana la baschetbalistaCodruta Kovesi nu face nimic ca sa arunce la cos contractul. Nici chiar Kovesi nu mai nimerestecosul demult!



Sute de milioane de euro ni se duc de la bugetele de educatie, sanantate, salarii, ajutor social etc.catre buzunarele americanilor de la Bechtel. Suntem asasinati pe banii nostri.

G eoana ± Nastase ± Miki Spaga ± Mitrea ± Ioan Popescu

Mircea Geoana era in SUA cand s-a pus prima oara chestiunea trocului: intrarea in NATO contranenorocirea Bechtel. Si ce face acest vajnic membru al Aspen Institute, pepiniera aleadershipului mondial, de sorginte francmasonica? Vinde poporul roman ca pe nimic.

Conform planului unic. Ia legatura cu alt ³ mucenic´, Adrian Nastase, sef al GuvernuluiRomaniei. Care dupa o discutie cu Miki Spaga, Miron Mitrea, pe atunci ministru alTransporturilor, Dan Ioan Popescu si cu combinatorul Viorel Hrebenciuc, pecetluiesc soartaRomaniei. ³ V-am bagat in NATO!´, avea sa se laude in fata romanilor Nastase. Culmea e ca a sicandidat, cu nerusinare, dupa ce ne mai vanduse solul si subsolul altui asasin economic, de astadata european, grupul OMV. Sigur, ni s-a zis: ³ Fara acest contract nu intram in UE!´

In grupul de interese s-a insinuat si misteriosul si controversatul om de afaceri Costel Bobic, celce se invarte acum pe langa Sorin Oprescu si negociaza voturile acestuia pentru Basescu. Caatare, fina lui Bobic a fost recompensata sa se ocupe cu contractul cu Bechtel, contra unuicomision de aproape 6 milioane de euro. Intre timp, relatiile cu fina s-au racit, iar Simona Neagu(fosta Sandu) apara acum interesele Bechtel, prin firma de avocatura la care e asociata. Drept

pentru care, Radu Berceanu intrezareste o modalitate de a rezilia contractul si de recupera o partedin bani.

Chiar si parlamentari ai UE au sarit ca arsi cand s-a aflat despre acest contract. S-a vorbit, in2003, despre o tradare a Romaniei ± au spus cei din Germania, Italia si Franta ± fata de intereseleeuropene. S-a mentionat atunci intr-un raport despre un comision urias pe care l-ar fi luat Adrian

Nastase si camarila lui ± de aproximativ 500 de milioane de euro.

Berceanu: ³Contractul cu Bechtel nu poate fi clintit!´

In 2005, contractul a fost renegociat de catre Radu Berceanu ± si atunci ministru alTransporturilor. Renegocierea nu a adus vreun castig. Chiar Berceanu a exclamat: ³ Contractul cuBechtel nu poate fi clintit!´ Au fost schimbate, pe ici pe colo cateva clauze, doar pe unde ³ s-alasat´ Bechtel. Dar sumele care ar fi parut ca s-au diminuat prin aceasta renegociere s-auamplificat si mai mult prin taraganarea lucrarilor si prin penalizarile pe care Bechtel le-a impusstatului roman. Asa ca renegocierea a fost, cum zice romanul, o frectie la un picior de lemn.

In 2006, DNA a inceput urmarirea penala impotriva lui Miron Mitrea. Dupa o fulminanta stire de presa nu s-a mai intamplat nimic. In 2009, Radu Berceanu a cerut in instanta returnareacomisionului ³ Avocatei Diavolului´, dar si posibila reziliere a contractului, datoritaincompatibilitatii si conflictului de interese. Sa vedem ce s-o alege si de acest proces.

Contractul criminal supus opiniei publice



Agentia de Investigatii Media prezinta opiniei publice scandalosul contract cu Bechtel. Poate fidescarcat de oricine. Ii rugam si pe co legii nostri din presa sa-l disece cum stiu ei mai bine. Chiar daca e forma din 2005, cu asa zisa renegociere, se poate deduce foarte lesne forma initiala, din2003, intrucat in preambulul contractului se specifica putinele modificari aduse, mentionandu-se,astfel, ambele forme.

Astfel, ca avem de a face cu doua contracte intr-unul singur. Comparatiile fiind gata facute, iirugam si pe cititorii nostri sa-l comenteze la rubrica de comentarii, chiar sa ne prezinte si alteinformatii despre acest contract, care, poate noua, sau colegilor nostri de breasla, ne-au scapat. Evorba de banii contribuabililor, bani care ne privesc pe toti.A.I.M.

Prezentam in cele ce urmeaza un dialog cu Ioan Baras, din Cluj, avocat in procesul cuBechtel. Interviul a fost realizat de G usti Stanciu ( G azeta de Cluj)

Rep.: Credeti ca acest contract a fost facut cu dedicatie?

Ioan Baras (avocat Cluj): Personal l-am citit si este un act care cuprinde exclusiv drepturileBechtel.

Si drepturile noastre?

Nu avem. Avem dreptul sa platim, sa platim si iar sa platim. Si sa asteptam ca in 2013 sa avem oautostrada gata.

Pe cine ar trebui sa impuscam?

Ministrul Transporturilor zicea odata intr-un interviu ca daca Ceausescu ar fi trait i-ar fispanzurat pe toti. Pe toti cei care au participat la semnarea acestui contract. Incepand de la MironMitrea si terminand cu Besulescu si cu Simona Neagu.

Exista vreo posibilitate sa reziliem acest contract?

Dupa parerea mea singura varianta este sa castigam acest proces.

Ce sanse credeti ca aveti sa castigati procesul?

Daca se va intrezari o cat de mica sansa ca eu sa castig procesul, sunt 80 % sigur ca CNADNR

imi va retrage mandatul pentru ca din punct de vedere politic, parerea mea este ca am intrat in NATO pe baza incheierii acestui contract. Este o problema internationala. Nu stiu daca ne putem permite sa suparam pe cineva. Ganditi-va cum poate Bechtel sa construiasca in Croatia pe bazade licitatie, in doi sau in trei ani, cu opt milioane de euro/km si la noi a ajuns la 16 milioaneeuro/km.

S-a pornit de la 2,3 miliarde de euro. S-a ajuns la 8 miliarde. La cat se va ajunge in 2013?



Nu stiu. Potrivit contractului nu putem sa controlam pretul. Le-am plati si un milion de dolari peluna costuri neprevazute. Aveau zece specialisti, stateau toti la Mariott in apartamente, aveaumasini, mancaruri si bauturi fine. N-am avut ce comenta. Am platit.

Si statul roman nu poate sa controleze acest lucru?

Nu, nu si nu. Decat intr-o singura situatie, in cazul in care castig acest proces si se dovedeste caBechtel a angajat un avocat al companiei.

Noi practic, ca stat roman, le-am dat celor de la Bechtel un cec in alb, pe care ei au dreptul satreaca cate zerouri doresc?

Cate zerouri doresc si fiti siguri ca le trec tot timpul si nu putem sa facem nimic.

Ex trase din cartea lui John Perkins ± ³Confesiunile unui asasin economic´, E ditura L iteraInternational, 2007:

ÄSuntem un grup de elita alcatuit din femei si barbati care utilizeaza organizatiile financiareinternationale pentru a crea conditiile in masura sa determine aservirea celorlalte natiunicorporatocratiei aflate in fruntea celor mai mari corporatii, guverne si banci,´ recunoaste JohnPerkins in introducerea cartii sale.

³ Meseria mea avea doua obiective principale. Primul era sa justific imprumuturi internationaleuriase care erau directionate inapoi catre Main (firma sub umbrela careia activa, n.n.) sau altecompanii din SUA (cum ar fi Bechtel, Halliburton, Stone&Webster si Brown&Root) prin

proiecte gigantice de inginerie tehnologica si constructii. In al doilea rand, trebuia sa lucrez pentru a falimenta tarile care obtineau imprumuturile (bineinteles, dupa ce ar fi achitat sumele

pentru Main si alti contractori din SUA), astfel incat sa fie obligate pentru totdeauna la creditoriilor si sa devina tinte usoare, in cazul in care era nevoie de anumite favoruri, printre care bazemilitare, voturi in ONU sau accesul la titei sau alte resurse naturale.´

ÄDatoria mea era de a incuraja liderii mondiali sa devina o parte din vasta retea care promoveazainteresele comerciale ale SUA. Intr-un final, liderii respectivi sunt prinsi in capcana unei retelede datorii care ne asigura loialitatea lor. Le putem impune orice dorim pentru a ne satisfacenevoile politice, economice sau militare. In schimb, ei isi sprijina pozitiile politice pe oferta pecare o fac popoarelor lor: parcuri industriale, centrale energetice si aeroporturi.´

ÄIn ciuda faptului ca banii sunt returnati aproape imediat corporatiilor membre ale

corporatocratiei (creditorul), tara care primeste imprumuturile este obligata sa returneze intreagasuma, plus dobanda. Daca un asasin economic dobandeste un succes deplin, atunciimprumuturile sunt atat de mari incat, dupa cativa ani, debitorul ajunge in imposibilitatea de a lemai plati. In astfel de cazuri, intocmai cum procedeaza Mafia, ne revendicam partea care ni sedatoreaza, ceea ce inseamna, de cele mai multe ori, una sau mai multe din urmatoarele pretentii:control asupra voturilor din ONU, instalarea de baze militare sau accesul la resurse pretioase,cum ar fi petrolul sau controlul asupra Canalului Panama. Desigur, debitorul continua sa nedatoreze bani si uite asa, o alta tara se mai adauga la imperiul nostru global.´



ÄPe parcurs, continua John Perkins, am inteles ca statisticile pot fi manipulate pentru a produce ogama variata de concluzii, inclusiv pe acelea care sa oglindeasca predilectiile analistului. Slujbamea era sa analizez efectele investitiilor de miliarde de dolari intr-o tara. Si, la modul maispecific, eu trebuia sa concep studii care sa proiecteze o crestere economica in viitorii douazeci-douazeci si cinci de ani si care sa evalueze impactul pe care l-ar putea avea diferitele proiecte. De

exemplu, daca se lua decizia de a imprumuta unei tari un miliard de dolari pentru a-i convinge peliderii acesteia sa nu sustina Uniunea Sovietica, eu trebuia sa compar beneficiile acelei investitiiintr-o uzina electrica cu beneficiile investitiei intr-o retea nationala de cai ferate sau intr-unsistem de telecomunicatii. Sau mi se spunea ca acelei tari i se oferea ocazia de a i se furniza unserviciu public modern de electricitate, iar mie imi revenea sarcina de a demonstra ca acel sistemva avea drept rezultat o crestere economica suficienta pentru a justifica imprumutul.´

ÄFactorul primordial in fiecare caz era produsul intern brut. Proiectul care avea drept rezultat ceamai mare medie anuala a PIB era castigator. Daca nu exista decat un singur proiect, trebuia sademonstrez ca dezvoltarea acestuia va aduce beneficii importante PIB-ului.

Aspectul tinut sub tacere al fiecaruia dintre aceste proiecte era acela ca, prin ele, se intentionacrearea unor profituri uriase pentru contractori, precum si pentru o mana de familii bogate siinfluente din tara care primea imprumutul, in timp ce se asigura dependenta financiara pe termenlung si, prin urmare, loialitatea politica a guvernelor de pretutindeni. Cu cat imprumutul era maimare, cu atat era mai bine. Faptul ca povara datoriei apasand pe spinarea unei tari ii priva pecetatenii acesteia de servicii de sanatate, de educatie si de alte servicii sociale timp de decenii, nuera luat in considerare. Intre noi discutam deschis despre esenta inselatoare a PIB-ului.

De exemplu, cresterea PIB-ului poate avea ca rezultat profitul pentru o singura persoana, cum ar fi individul care detine o companie de utilitati publice, in ciuda faptului ca majoritatea suporta

povara datoriei. Cei bogati devin si mai bogati, iar cei saraci si mai saraci. Si totusi, din punct de

vedere statistic, acest fapt este inregistrat ca progres economic.´ÄCa si cetatenii SUA, in general, majoritatea angajatilor de la Main au impresia ca le facemfavoruri acestor tari cand le construim centrale electrice, autostrazi si porturi. Scolile noastre si

presa ne-au invatat sa percepem aceste actiuni ca pe niste fapte altruiste. Cei care spun astfel delucruri sunt de foarte multe ori titrati, au diplome care dovedesc cat sunt de educati.

Oricum, acestor oameni nici nu le trece prin cap ca motivul pentru care ne instalam ambasade peste tot in lume este acela de a ne servi propriile interese, care, pe parcursul ultimei jumatati asecolului al XX-lea, au insemnat transformarea Republicii americane intr-un imperiu global. Inciuda atestatelor de tot felul, astfel de oameni sunt la fel de ignoranti ca si colonistii din secolulal XVIII-lea care credeau ca indienii care luptau pentru a-si apara pamanturile erau unelte alediavolului.´

ÄAcest sistem este alimentat de ceva mult mai periculos decat conspiratia. El este condus de unconcept care a ajuns sa fie acceptat drept litera de lege: orice crestere economica este in avantajulomenirii si cu cat este mai mare aceasta crestere, cu atat mai raspandite sunt beneficiile ei.Aceasta credinta mai are si un corolar, si anume ca aceia care exceleaza in alimentarea focului



cresterii economice trebuie preamariti si recompensati, in timp ce aceia nascuti la periferie pot fiexploatati dupa bunul plac.

Evident, conceptul este unul eronat. Stim ca in multe tari doar o mica parte a populatiei beneficiaza de cresterea economica, in vreme ce pentru majoritatea aceasta crestere poate genera

efectiv situatii din ce in ce mai disperate. Acest efect este intarit de conceptia conform careialiderii industriali care pun in miscare sistemul ar trebui sa se bucure de un statut special,conceptie din care izvorasc multe dintre problemele noastre actuale. Cand femeile si barbatii suntrecompensati pentru lacomie, atunci lacomia devine un stimulent corupator.

Cand infruptarea din resursele Pamantului o consideram totuna cu sfintenia, cand ne invatamcopiii sa se ia la intrecere cu toti dezechilibratii, cand uriase parti din populatie le consideram cafiind inferioare unei elite minoritare, atunci chiar ca o cautam cu lumanarea. Si o si gasim.

In stradania lor de a duce pe culmi imperiul global, corporatiile, bancile si guvernele (reunite subdenumirea colectiva de corporatocratie) isi folosesc puterea financiara si politica pentru a avea

garantia ca scolile, afacerile si mass-media noastra sustin atat concepul fals, cat si rezultatulacestuia. Ele ne-au adus in situatia in care civilizatia noastra mondiala a ajuns un fel de masinamonstruoasa care necesita cantitati de combustibil si de intretinere in crestere exponentiala, intr-atat de uriase incat, in cele din urma, aceasta va consuma totul, nemairamanandu-i alta solutiedecat sa se devoreze pe sine.

Una dintre functiile cele mai importante ale corporatocratiei este de a perpetua, extinde siconsolida in permanenta acest sistem. Vietile celor care Äau reusit´, precum si posesiunile lor ± resedintele, iahturile si avioanele particulare ± sunt prezentate ca niste modele care sa nestimuleze pe noi toti sa consumam si iar sa consumam, la infinit. Orice ocazie este exploatata din

plin pentru a ne convinge ca achizitionarea de bunuri este datoria noastra civica, pradarea

planetei este benefica pentru economie si, in consecinta, ea serveste intereselor noastresuperioare.´

ÄLa vremea primei mele vizite, in 1968, Texaco de-abia descoperise petrolul din regiuneaamazoniana a Ecuadorului. Astazi, petrolul reprezinta aproape jumatate din exportul tarii. Oconducta ce traverseaza Anzii, construita la scurt timp dupa vizita mea, a avut de atunci scurgeride peste o jumatate de milion de barili in fragila padure tropicala ± de peste doua ori cantitateascursa in cazul Exxon-Valdez. Azi, o noua conducta, de 3 miliarde de dolari, cu o lungime de treisute de mile, construita de un consortiu organizat de tip Asasini Economici, promite sa ducaEcuadorul printre primii zece furnizori de petrol ai Statelor Unite (observam ca aceasta forma dedependenta economica si sclavie statala este prezentata drept un privilegiu de care tarile in cauzaar trebui sa fie mandre ± n.n.).

Intinderi uriase din padurea tropicala au fost distruse, papagalii macao si jaguarii aproape ca audisparut, trei culturi indigene din Ecuador au fost impinse in pragul extinctiei, iar rauri pure aufost transformate in haznale curgatoare. In aceeasi perioada, reprezentantii culturilor indigene auinceput sa riposteze. De exemplu, la 7 mai 2003, un grup de avocati americani, reprezentand

peste treizeci de mii de locuitori indigeni ai Ecuadorului, au intentat un proces de 1 miliard dedolari, impotriva Chevron Texaco Corp. Plangerea consta in faptul ca, intre 1971 si 1992,



gigantul petrolier aruncase pana la patru milioane de galoane pe zi de ape toxice, contaminate cu petrol, metale grele, cancerigene, in gropi deschise si rauri, si ca aceeasi companie a lasatneacoperite aproape 350 de asemenea puturi care continua sa omoare atat oameni, cat sianimale.´

ÄDin cauza semenilor mei de la Main si a mea, Ecuadorul este azi intr-o stare mult mai rea decatera inainte de a cunoaste Ämiracolele´ economiei, finantelor si tehnologiei moderne. Incepanddin 1970, in timpul perioadei denumite eufemistic Boom-ul petrolier, nivelul oficial de saracie acrescut de la 50% la 70%, iar datoria publica a ajuns de la 240 milioane de dolari la 16 miliarde.Intre timp, partea din resursele nationale alocata celor mai sarace segmente ale populatiei s-aredus de la 20% la 6%.

Datoria lumii a treia a crescut la peste 2,5 trilioane de dolari, iar costul administrarii sale ± peste375 miliarde pe an in 2004 ± este mai mult decat plateste toata lumea a treia pe educatie sisanatate, si de douazeci de ori mai mare decat suma primita anual ca ajutor international de catretarile in curs de dezvoltare. Peste jumatate din populatia lumii supravietuieste din mai putin de

doi dolari pe zi, ceea ce inseamna, in mare, aceeasi suma pe care o primeau la inceputul anilor ¶70. Intre timp, procentul de la varf, de 1% din familiile lumii a treia, detine intre 70% si 90%din toate resursele financiare private si proprietatile din tarile lor; procentul efectiv este in functiede tara respectiva.

Din cauza proiectelor asasinilor economici, Ecuadorul este coplesit de datoria externa, trebuindsa aloce o parte exorbitanta din bugetul national pentru a o achita, in loc sa-si utilizeze capitalul

pentru a-i ajuta pe milioanele de cetateni ai sai, inregistrati oficial ca traind sub pragul sever alsaraciei. Singura modalitate prin care Ecuadorul poate sa-si achite obligatiile externe este de a-sivinde padurile tropicale catre companiile petroliere. Intr-adevar, unul dintre motivele pentru careasasinii economici si-au indreptat de la inceput privirile asupra Ecuadorului s-a datorat

convingerii ca marea de petrol de sub regiunea Amazonului rivalizeaza cu campurile petroliferedin Orientul Mijlociu. Imperiul global isi revendica partea sa sub forma concesiunilor petroliere.

Aceasta cerere a devenit deosebit de urgenta dupa 11 septembrie 2001, cand Washingtonul setemea ca s-ar putea opri furnizarea de petrol din Orientul Mijlociu. Pe deasupra, Venezuela, celde-a1 treilea furnizor al nostru de petrol, alesese de curand un presedinte populist, pe HugoHavez, care a adoptat o pozitie foarte ferma impotriva a ceea ce noi numeam imperialismulSUA; el a amenintat sa intrerupa vanzarile catre Statele Unite. Asasinii economici esuasera inIrak si in Venezuela, dar reusisera in Ecuador; acum aveam sa-1 stoarcem de tot ceea ce ne puteada.

Ecuadorul este una dintre tarile tipice, aduse de asasinii economici in dependenta economica si politica totala. Pentru fiecare 100 de dolari de petrol brut extras din padurea tropicalaecuadoriana, companiile primesc 75 de dolari. Din suma ramasa de 25 de dolari, trei sferturitrebuie sa mearga in contul datoriei externe. Mare parte din ceea ce ramane acopera cheltuielilemilitare si guvernamentale ± ceea ce inseamna ca raman in jur de 2,5 dolari pentru sanatate,educatie si programe menite a-i ajuta pe saraci. Astfel, la fiecare suta de dolari luata pentru

petrolul extras din Amazon, mai putin de 3 dolari ajunge la oamenii cu cea mai mare nevoie de



bani, aceia ale caror vieti au fost atat de crunt afectate de baraje, foraje si de conducte si care mor din lipsa mancarii comestibile si a apei potabile.´

ÄIngeniozitatea constructiei acestui imperiu modern ii eclipseaza pe centurionii romani, peconchistadorii spanioli si pe colonistii europeni din secolele al optsprezecelea si al

nouasprezecelea. Noi, asasinii economici, suntem deosebit de abili; am invatat din istorie. Astazi,nu mai purtam sabii. Nu mai purtam armuri sau haine care sa ne scoata in evidenta. In tari precum Ecuadorul, Nigeria, Indonezia ne imbracam asemenea profesorilor sau proprietarilor demagazine de acolo. In Washington si Paris, aratam ca niste birocrati din guvern sau ca niste

bancheri. Parem modesti, normali.

Vizitam santiere in proiectare si cutreieram prin satele sarace. Proclamam altruismul, discutamcu ziarele locale despre minunatele actiuni umanitare intreprinse de noi. Acoperim mesele deconferinta ale comisiilor guvernamentale cu hartiile noastre si cu proiectele noastre financiare, sitinem cursuri la Harvard Business School despre miracolele macroeconomiei. Suntem inlegalitate, lucram pe fata. Sau asa ne autozugravim si asa suntem acceptati. Acesta este felul in

care functioneaza sistemul. Rareori recurgem la ceva ilegal, deoarece sistemul insusi esteconstruit pe subterfugii, fiind prin definitie unul legitim.´

ÄIn orice caz, si acesta este un avertisment foarte serios, daca noi dam gres, o rasa cu mult maiticaloasa intra in scena, aceia carora asasinii economici le spun sacalii, barbati care descind directdin acele imperii timpurii. Sacalii se afla intotdeauna undeva, pandind din umbra. Cand apar ei,sefi de state sunt indepartati sau mor in Äaccidente´ violente. Si daca se intampla ca vreun sacalsa dea gres, asa cum au facut-o in Afganistan si in Irak, atunci reapar vechile modele. Candsacalii esueaza, atunci treaba pica in sarcina armatei.´

John Perkins a vorbit despre actiunile sale in tarile arabe sau ale Americii Latine. Cel care ii

citeste cartea nu se poate impiedica sa nu observe ca si in Romania s-a actionat in acelasi mod.Cresterea galopanta a datoriei nationale, dezastrele ecologice de la Rosia Montana, distrugereaagriculturii autohtone, isteria gripei aviare, a gripei porcine, afacerile cu petrol, privatizarilefrauduloase din domeniul Electricitatii, autostrada Bechtel, toate se incadreaza perfect in stilul deactiune al unor asasini economici. Se dezvaluie astfel cu o foarte mare claritate modul in careacestia au actionat cu sprijinul unor personaje din sfera politica, ce au tradat Romania, inschimbul acumularii unor averi personale si al obtinerii unei temporare puteri politice.

CELE DE MAI SUS CIRCULA PE INTERNET ± pt. informare, cu toate ca nu am informatii

referitoare la veridicitatea celor scrise - interesant

Asasinii-Economici-Ai-Romaniei

Documents

Transcript of Asasinii-Economici-Ai-Romaniei