Artileria română în date şi imagini

Col. conf. univ. dr. Adrian STROEALt. col. Gheorghe BÃJENARU

ARTILERIA ROMÂNÃ ÎN DATE ªI IMAGINI

Editura Centrului Tehnic-Editorial al ArmateiBucureºti – 2010

Redactor: Florentina POPESCUCorectori: Eleonora DINCÃ

Irina GLIGANJenica NICOLAE

Desene: Plutonier Aurelian RATIª

Autorii mulþumesc conducerii ºi personalului de specialitate din Muzeul Militar Naþional, din Serviciul Istoric al Armatei

ºi din Muzeul Marinei Române, Secþia Mangalia pentru sprijinul acordat

la întocmirea lucrãrii ºi accesul la informaþiile de interes.

De asemenea, se cuvin mulþumiri domnului Vyacheslav Ryzhenkov pentru acordul de publicare a unor

fotografii personale de pe site-ul http//www.thetankmaster.com.

Editurã recunoscutã de cãtre C.N.C.S.I.S.

Responsabilitatea privind conþinutul lucrãrii revine în totalitate autorilor

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiSTROEA, ADRIAN

Artileria românã în date ºi imagini / col. conf. univ. dr. Adrian StroeaLt. col. Gheorghe Bãjenaru. - Bucureºti : Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2010

ISBN 978-606-524-080-3

I. Bãjenaru, Gheorghe358.1(498)

Operaþiile tehnice, editoriale ºi tiparul au fost executate la Centrul Tehnic-Editorial al Armatei sub comanda nr. 4149/2010; B0516

3

Pag.

INTRODUCERE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5

CAPITOLUL I - Artileria antepirobalisticã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7

CAPITOLUL II - Artileria românã pirobalisticã medievalã ºi premodernã . . . . . . . . . . . . . . .121. Apariþia ºi dezvoltarea artileriei în Þãrile Române în secolele XIV-XV . . . . . . . . . . . . . . . . .122. Artileria Þãrilor Române în secolul al XVI-lea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .183. Artileria Þãrilor Române în secolul al XVII-lea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .234. Artileria Þãrilor Române în secolul al XVIII-lea ºi prima jumãtate a secolului al XIX-lea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .25

CAPITOLUL III - Constituirea ºi dezvoltarea artileriei române moderne în perioada 1843-1878 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .27

1. Artileria de câmp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .272. Artileria de coastã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .35

CAPITOLUL IV - Artileria românã în perioada 1879-1919 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .381. Artileria de câmp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .382. Artileria de cetate ºi asediu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .57

CAPITOLUL V - Artileria românã în perioada 1920-1945 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .681. Artileria de câmp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .712. Artileria de coastã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .107

CAPITOLUL VI - Artileria românã în perioada 1946-2010 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1121. Artileria de câmp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1182. Artileria de coastã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .168

CAPITOLUL VII - Piese de artilerie capturate de cãtre Armata Românã, dar care nu au fost în înzestrare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .172

BIBLIOGRAFIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .187

INDICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .189

C U P R I N S

4

Artileria Românã în date ºi imagini

1 Decembrie 2009. Lansatoare LAROM defilând la parada militarã organizatã cu ocazia sãrbãtoririi Zilei Naþionale a României.

5

Artileria este o prezenþã constantã pe câmpurile de luptã din cele mai vechi timpuri. Apãrutã din

necesitatea lovirii la distanþã ºi cu precizie a adversarului, artileria a parcurs un complex proces evolutiv.Istoria evoluþiei mijloacelor de luptã bazate pe principiul aruncãrii obiectelor grele la distanþã îºi gãseºteînceputurile în antichitate. Tocmai de aceea balista, primul mijloc de luptã de acest tip ºi cele ce i-au urmatîntr-un lung proces evolutiv - scorpionul, catapulta, frontibola ºi bricola-sunt considerate în mod just pre-decesorii antepirobalistici ai artileriei de azi.

Evoluþia de-a lungul timpului a mijloacelor de luptã la distanþã a fost influenþatã decisiv de saltul revoluþionar datorat apariþiei pulberii cu fum. Deºi sursele istorice menþioneazã folosirea pentru primadatã a tunurilor de cãtre oºtile chineze, încã din anul 618 î.Hr., pe timpul luptelor de la Tai-Golf ºi maiapoi de cãtre arabi în secolul al IX-lea la asediul cetãþilor creºtine din Peninsula Ibericã, consacrareadeplinã a producerii ºi folosirii tunurilor a avut loc în secolul al XIV-lea, odatã cu apariþia primelor turnã-torii ºi fabricarea gurilor de foc în Europa.

Importanþa folosirii tunurilor se regãseºte nu numai în mutaþiile profunde produse în cadrul artei militare, ci ºi a efectelor de ordin social pe care le-a generat. Astfel, specialiºtii apreciazã cã tunurile, prinputerea lor distructivã remarcabilã, prin utilizarea pe scarã largã la asediul cetãþilor, au determinat cãdereaacestora, contribuind decisiv la prãbuºirea feudalismului.

Deºi în compunerea oºtilor voievozilor ºi domnitorilor români artileria a devenit prezentã începândcu secolul al XV-lea, existenþa sa ca entitate structuralã modernã, distinctã a început în data de 10 noiembrie 1843, odatã cu înfiinþarea primei baterii de artilerie.

De-a lungul timpului în dotarea artileriei române au existat zeci de tipuri de guri de foc, tunuri, obuziere, tunuri-obuziere, aruncãtoare, instalaþii de lansare, de producþie autohtonã ºi strãinã,inclusiv capturi.

În cuprinsul acestei lucrãri ne-am propus sã prezentãm gurile de foc din dotarea artileriei, precum ºiunele dintre cele mai importante piese de artilerie capturate de Armata Românã, grupate pe perioade distincte ale dezvoltãrii acesteia, pentru formarea unei imagini complete a evoluþiei artileriei române, arolului sãu în cadrul instituþiei militare. De asemenea, am încercat sã surprindem aspecte definitorii alecontextului social, îndeosebi militar al introducerii în dotare a anumitor guri de foc, semnificaþia acestorevenimente din punct de vedere organizatoric, al mutaþiilor tehnice, al progreselor calitative produse înconstrucþia gurilor de foc ºi al efectelor create pe câmpul de luptã.

INTRODUCERE

6

Dezideratul realizãrii acestei prime monografii a gurilor de foc ce au existat de-a lungul veacurilor în spaþiul românesc a fost anevoios ºi a presupus un efort considerabil de investigare a unui vast darincomplet material bibliografic ºi de arhivã. În pofida acestor eforturi, ca urmare a lipsei unor documentenu s-a reuºit obþinerea de date despre câteva guri de foc sau imagini despre acestea.

O contribuþie importantã la realizarea acestei lucrãri a avut-o conducerea Muzeului Militar Naþionalcare a avut disponibilitatea de a ne facilita accesul la exponatele ºi datele deþinute referitoare la artileriaromânã ºi cãreia îi mulþumim ºi pe aceastã cale. Probabil cã pe lângã firescul spirit camaraderesc al conducerii acestei prestigioase intituþii de culturã a intervenit ºi remanenþa afectivã faþã de artilerie,aceastã nobilã armã care a realizat în anul 1893, la 50 de ani de la înfiinþarea primei structuri de artilerie -Muzeul Artileriei, întâiul muzeu militar românesc amenajat în localul Arsenalului Armatei. Acest muzeual artileriei a devenit în anul 1914, secþie a Muzeului Naþional de Antichitãþi fiind precursorul MuzeuluiMilitar Naþional de astãzi.

Autorii


Primele maºini de rãzboicapabile sã ducã lupta la distanþãse pare cã au fost întrebuinþate înAsia, în secolul VII î.Hr. deregele Nabucodonosor al II-lea(605-562 î.Hr.), din Babilon, laasediul Ierusalimului (587-581î.Hr.) ºi cetãþii Tyr (574 î.Hr.)1.

Studiul maºinilor de rãzboi,balistele ºi catapultele, consideratestrãmoºi ai artileriei de astãzi esteimportant deoarece de la începuturiºi pânã la dispariþia lor în secolulXVI au marcat decisiv istoriaconfruntãrilor militare iar perfor-

manþele pe care le-auatins unele dintre suntcomparabile cu celeobþinute de armele defoc, mult mai târziu.

În general, cla-sificarea maºinilorde rãzboi antice, cepot fi consideratep r e d e c e s o a r e l epieselor de arti-lerie2 de astãzi estedificilã, unii autorio c c i d e n t a l ifolosind termenulcomun „catapultã” pentru toatearmele.

În literartura noastrã de spe-cialitate termenul de „balistã" sereferã la o armã cu razã mare deacþiune care foloseºte un sistemde propulsie bazat pe un arc pu-ternic cu care aruncã sãgeþi, suliþesau pietre, cu o traiectorie întinsã(orizontalã). „Catapulta" este oarmã de dimensiuni mult maimari care aruncã proiectile grelecu o traiectorie curbã, utilizatã, înspecial, împotriva fortificaþiilor.

Izvoare istorice certe vorbescdespre faptul cã primele maºinide rãzboi au fost inventate devechii greci, la ordinul luiDionisus din Siracuza, în jurulanului 399 î.Hr. Acestea erau înfapt arme de asediu.

Ulterior, începând cu anul335 î.Hr. apar descrieri ale catapultei numitã ºi "lithobolos"

7

Capitolul IARTILERIA ANTEPIROBALISTICÃ

Cele mai vechi maºini de rãzboi. Balistele ºi catapultele

Balistã grea de asediu

1 I.V. Avdeev, “Istoria orientului antic”, Bucureºti, 1951, pg. 314-350.2 Cuvântul “artilerie” derivã din verbul arhaic francez “artiler”care înseamnã a construi ºi mânui maºini de rãzboi.

Soldaþi mânuind o balistã grea de asediu

sau “aruncãtorul de pietre". ÎnGrecia ºi Macedonia s-a dez-voltat foarte mult tehnica con-strucþiei acestor arme care au fostutilizate în rãzboaiele contraregilor persani ºi în cele dinPeloponez duse de Filip (359-336î.Hr.), ulterior de cãtre Alexandrucel Mare, la asediul cetãþii Gaza-capitala filistenilor ºi pentrucucerirea cetãþilor feniciene.

Unul dintregeneralii luiAlexandru celMare care a urmatla tron, Demetrius(336-283 î.Hr.), s-aremarcat priniscusinþa în uti-lizarea acestormaºini de luptã.Astfel, în lupteleduse pentru cuce-rirea cetãþilor dinportul Munychia ºi pentru ocu-parea oraºului Megara deþinute deCassandros, maºinile de rãzboiale lui Demetrius au darâmatzidurile cetãþilor. Sub ploaia de"proiectile" ale catapultelor ºibalistelor garnizoana a capitulat,

iar Demetrius ºi-a facut o intraretriumfalã în Atena (307 î.Hr.).

De numele lui Demetrius seleagã ºi inventarea celei mai teri-bile maºini de asediu a anti-chitãþii, "helepola" sau cuceri-toarea de cetãþi. Aceasta a fostprima platfomã de artileriemobilã ºi blindatã din istorie. Înatacul asupra oraºului Salamina,din insula Cipru (306 î.Hr.), hele-

pola folositã arãta conform luiDiodor “ca un turn uriaº cu nouãetaje, înalt de aproximativ 31 demetri ºi aºezat pe 4 roþi imense”3.Aceasta era deplasatã de câtevamii de oameni ºi avea dispuse lainterior numeroase arme care

puteau aruncapietre cu greu-tate de 80 kg. Ovariantã maiperfecþionatã,cu înãlþime de45 de metri,protejatã de unînveliº metalic“cântãrind 150de tone ºi fiindmanevratã de3400 de oa-meni“4 a fostfolositã fãrãsucces pentru

atacarea cetãþii Rhodos, în anul303 î.Hr.

Romanii au preluat de la grecitehnica construcþiei maºinilor derãzboi, dovedindu-se tot atât depricepuþi organizatori ai "arti-leriei” antichitãþii. Astfel, îm-pãratul Iulius Cezar, în jurul anu-lui 50 î.Hr. “doteazã fiecare legiuneromanã cu câte 30 baliste”5 iar însecolul IV, în timpul împãratului

Constantin cel Marefiecare legiune aveaîn jur de 50 demijloace de lovirela distanþã.

Deºi nu deþinemconsemnãri din aceaperioadã, faptul cãregele Burebista,dupã anul 55 î.Hr.a cucerit în numai 3 ani cetãþilegreceºti de pe þãrmul

Mãrii Negre, de la Olbia pânã laApollonia pledeazã pentru ipotezafolosirii maºinilor de rãzboi înDacia încã din vremea lui.

Ofensiva armatelor romanetrimise de cãtre împãratulDomiþian, în anul 87 d.Hr.,împotriva Daciei s-a soldat cuvictoria dacilor. În aceste lupte,legiunea a V-a "Claudia" coman-datã de generalul CorneliusFuscus a fost complet nimicitã peValea Oltului. Cu aceastã ocazie,dacii au capturat pe lângãprizonieri ºi maºinile de rãzboiale legiunii printre care, baliste ºicatapulte (probabil în numãr decel puþin 30). Aceste maºini derãzboi au fost folosite ulterior decãtre daci la apãrarea cetãþilor ºiîn luptele duse cu romanii.Referindu-se la rãboaiele care auurmat în anii 105-106, istoricul

Artileria antepirobalisticã

8

3 Jeff Kinard, Artillery. An Illustrated History of Its Impact, pg.12.4 Ibidem, pg. 15. 5 Ibidem, pg. 13.

Echipã de 2 soldaþi romani mânuind o balistã.

Balistã pe roþi

roman Dio Casius scria înlucrarea sa "Istoria Romanã":"Dupã ce Traian puse mâna pemunþii cei întãriþi de ziduri segãsirã întrânºii armele, maºinilede rãzboi, prizonierii ºi steagulluat mai înainte de la Fuscus"6.Aceasta este prima menþiuneistoricã referitoare la existenþamaºinilor de rãzboi în Dacia.

În douã basoreliefuri de peColumna lui Traian suntprezentate maºinile de rãzboi aledacilor: în unul dintre ele suntreprezentate douã baliste dispusepe zidurile unei cetãþi, iar în celde-al doilea, doi soldaþi dacimânuind o balistã (“scorpiones”).

Cele douã basoreliefuriconstituie dovada materialãincontestabilã a utilizãriimaºinilor de rãzboi de cãtrestrãmoºii noºtri daci.

Un element important careevidenþiazã interesul dacilor

pentru utilizarea maºinilor derãzboi apare odatã cu victoria dinanul 88 d.Hr. împotriva lui TettiusIulianus de la Tapae. Decebalsolicitã ºi primeºte de la romani,în schimbul pãcii, meºteri pentruconstrucþia cetãþilor ºi maºini derãzboi, baliste ºi catapulte.

Balistele erau maºini derãzboi folosite de romani pentruaruncarea la distanþã, cutraiectorie dreaptã, de sãgeþi,suliþe sau diferite proiectile(pietre, bile de plumb etc.).

Deºi nu aveau o construcþiestandard, în principiu, structuraacestor maºini cuprindea: o piesã


9

Soldaþi daci mânuind o balistã (“scorpiones”). Basorelief de pe Columna lui Traian.

Baliste ale dacilor dispuse pe zidurile unei cetãþi asediate de soldaþi romani.

6Stãnculescu V., Ucrain C-tin, Istoria artileriei române în date, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1988, pg.12.

de lemn cu trei locaºuri care erainstalatã pe un afet sau postamentdin lemn. În douã dintre locaºurierau întinse funii groase, elastice,între care se îndoia arcul balisteiavând o rezistenþã sporitã ºi alecãrui braþe erau legate cu ofrânghie - ”coarda balisticã”.În locaºul central era dispusun jgheab de lemn careputea avea practicat un ºanþdirector al sãgeþii sau“proiectilului”, sau pe care sedeplasa suportul conducãtor alsãgeþii. Balista mai dispunea deun cablu pentru armare ºi untambur cu douã manivele la carelucrau servanþii. Pe mãsurã ceservanþii realizau întindereaarcului balistei, coarda arcului sedeplasa cãtre înapoi pânã sedesprindea din cuiul desiguranþã realizând aruncareaproiectilului înainte. Împo-triva luptãtorilor se foloseauchiar snopuri de sãgeþi fixate peo talpã de lemn. Balista romanã

uºoarã, aºa cum oputem vedeareprezentatã peColumna luiTraian era mane-vratã de un echipajde 2 oameni ºitrasã de 1-2 cai. Oformã particularãa balistei inventatãde romani ºi des-crisã de istoriculroman Vitruviusera „scorpiones”,pentru construcþiacãreia se foloseamai mult metal.Aceasta avea oprecizie foartebunã, iar denu-mirea ei venea dela gheara de

prindere a coardei balistei careera de forma cozii unui scorpion.

Se apreciazã cã în generalbãtaia maximã a acestor maºininu era foarte mare, dar cã celemai performante puteau trimitesãgeþi sau suliþe pânã la distanþade 450 metri, însã efectul letal seobþinea la distanþe mai mici.Experþii militari contemporaniapreciazã cã viteza “proiectilelor”era de aproximativ 115 km/havând o precizie foarte bunã.Tragerea executatã de cãtrebalistele cu traiectorie întinsãservea în antichitate pentruîndeplinirea unor misiunisimilare tunurilor de astãzi.

Catapultele erau cele mai marimaºini de rãzboi ale antichitãþii,întrebuinþate pentru aruncarea ladistanþã a blocurilor mari depiatrã, “proiectilelor” de plumbsau materialelor incendiare înscopul cuceririi cetãþilor. Romaniierau experþi în utilizarea lor, iarprin traiectoriile curbe obþinuterealizau unele misiuni pecâmpul de luptã asemãnãtoareobuzierelor ºi aruncãtoarelor.

În categoria catapultelor pot fiincluse: “onagra” – inventatã deromani (în englezã „onager”), pe

care mai târziu în epocamedievalã o întâlnim înistoriografia occidentalã cu

numele de mangonel; bricolaºi trebucetul (Engl.-trebuchet”sau „trebucket”).

Acesta din urmã a fostfolosit în perioada secolelorVI-XVI, iar în literaturanoastrã de istorie militarãeste cunoscut ºi cudenumirea de „frontibolã”.

Catapulta se compuneadintr-un afet pe care


10

“Scorpiones”7

Specificaþii tehniceGreutatea „proiectilului“: 3-4,5 kgBãtaia maximã: 300 iarzi (275 m) Echipaj: 2 oameni

Balistã romanã (Muzeul Militar Naþional, Bucureºti).

7 Ibidem, pg. 18.

acþiona elementul principal alacesteia-braþul catapultei. Acestaera din lemn, iar la extremitatealiberã avea un locaº în care seaºeza încãrcãtura sau un suport depiele fixat cu frânghii. Pe timpulfuncþionãrii, partea din spate abraþului, unde se gãsea„proiectilul” era trasã în jos cuajutorul funiilor ºi scripeþilor,pânã când, coarda unui arc robustfixat la baza maºinii se întindea lamaximum. Dând drumul funiilor,braþul catapultei se înãlþa brusc.O barã aºezatã transversal opreabraþul ºi „proiectilul” era aruncatcu putere înainte continuându-ºidrumul.Greutatea totalã a maºiniiera de aproximativ 2-6 tone.Pentru deplasare era trasã de boi,însã din cauza greutãþii, pentruparcurgerea distanþelor lungitrebuia sã fie demontatã.

Primele referiri legate defolosirea acestor arme în Grecia

anticã din 330 î.Hr. ne descriuaceste mijloace de lovire ca fiindcapabile “sã arunce proiectile cuo greutate de 40 de livre pânã ladistanþa de 300 de iarzi”8, operformanþã comparabilã cu apieselor de artilerie de la sfârºitulsecolului al XVIII-lea. Desigur,performanþeleerau diferite dela epocã la epocãºi depindeau dem ã i e s t r i aconstructorilor ºia trãgãtorilor.

I s t o r i c u lroman FlaviusJosephus (37- 100d.Hr.) descrie ocatapultã (onagra)în acþiune carearunca pietre de50 pfunzi laaproximativ 365metri (400 iarzi)9,

ceea ce expunea servanþiipericolului lovirii de cãtre balistecare aveau bãtaia mult mai mare.

Pe teritoriul þãrii noastre,aceste arme s-au folosit ºi de cãtredaci în rãzboaiele daco-romanedar ºi mai târziu, aºa cumdemonstreazã elementele metalicedescoperite în fosta cetãþuieGornea, la vest de Orºova, datânddin secolul al IV-lea, precum ºiaºa-zisele ghiulele din piatrãdatând din secolele II-VII de laDinogeþia, azi satul Garvãn,comuna Jijila, judeþul Tulcea ºi dela Capidava, azi comuna Topalu,judeþul Constanþa10.

Catapultele au fost folosite înoccident pânã la perfecþionareaarmelor de foc, în secolele XV-XVI, ultimul care a utilizattrebucetul fiind spaniolul HernánCortés, în anul 1521, la asediulcapitalei aztece Tenochtitlán.


11

Onagra

Specificaþii tehniceGreutatea proiectilului: 50 pfunzi(22,5 kg)Bãtaia maximã: 365 metri (400 iarzi)Greutatea: 2-6 tone

Catapultã (onagra) în acþiune.

Trebucetul sau frontibola. Putea arunca “proiectile”de 900 kg ladistanþa de 100 iarzi (91 m) ºi obiecte mai uºoare mult mai departe.

8 Ibidem, pg. 18. 9 Flavius Josephus, The jewish War, Tradus de G.A. Williamson, Penguin Books, London, 1981, pg. 309.10Stãnculescu V., Ucrain C-tin, Istoria artileriei române în date, Bucureºti, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1988, pg. 12.

Sãpãturile arheologice dinprovincia chinezã Can-Si au scosla ivealã un document din anul300 î.Hr. din care reiese compo-ziþia pulberii. Cu toate acestea,abia în sec. XIII au apãrut înEuropa primele ºtiri despre pulbere publicate în anul 1249într-un manuscris pãstrat în biblioteca Palatului Escorial. Înaceeaºi perioadã, filosoful ºi naturalistul englez Roger Bacon(1214-1292) a publicat lucrarea„De secretis operibus et naturaeet nullitate magiae”, unde aprezentat compoziþia pulberii ºi i-a descris proprietãþile pirotehnice.

Primii care au folosit armelede foc dupã chinezi au fost arabii,în asediul cetãþii Sidgilmessa, înanul 1273. De la arabi invenþia atrecut la spanioli care le-au uti-lizat în cucerirea Gibraltarului(1308) ºi în luptele de la Baja(1325).

Primele arme de foc au fostbombardele (în limba englezã„bombard”), denumire sub careau fost cunoscute în majoritateaþãrilor europene. În þara noastrã,în cronicile vremii le întâlnim subdenumirea de „puºci”. Bombardaera o maºinã de rãzboi careservea la lansarea unor pietremari ºi care, odatã cu per-fecþionãrile tehnice, realizate în

timp s-a transformat în ceea cenumim astãzi “tun”. Sistemul lorde construcþie era acelaºi: eraurealizate sub forma unor þevimasive de fier forjat, compusedin mai multe piese/bare metalice

care erau îmbinate ºi întãrite cucercuri metalice numite „frete”.

Se cunosc douã tipuri: bom-bardele propriu-zise ºi bom-bardele de mânã (viitoarelepuºti). Cele dintâi menþiuniprivind construcþia lor în ÞãrileRomâne dateazã de la sfârºitulsecolului XIV. Astfel, înTransilvania, la Braºov esteamintitã o familie de turnãtori de

tunuri, Neidel, iar la Sibiu esteatestatã existenþa armelor de foc(bombarde) ºi a unui archebuzier(fãuritor de arme) în Condica desocoteli a oraºului Sibiu, 1372-1386.

În „Socotelile oraºuluiSighiºoara” se aminteºte, în anul1393, de existenþa unui turnãtorde tunuri, numit Iacob Wahl.

Cu ocazia unor sãpãturi arhe-ologice efectuate în anul 1936, înruinele vechii cetãþi a Severinuluiconstruitã de domnitorul Mirceacel Bãtrân (1386-1418), au fostdescoperite mai multe ghiulele depiatrã precum ºi þeava unei bom-

12

Capitolul IIARTILERIA ROMÂNÃ PIROBALISTICÃ MEDIEVALÃ

ªI PREMODERNÃ

1. Apariþia ºi dezvoltarea artileriei în Þãrile Române, în secolele XIV-XV

Fragment de bombardã de la sfârºitul secolului al XIV-lea (Muzeul MilitarNaþional Bucureºti).

Puºca grea de mânã (archebuzã) din sec. XV aflatã la Muzeul Naþional al Unirii Alba Iulia.Caracteristici: formã octogonalã; lungimea - 910 mm; calibrul- 30 mm; diametrul exterior lagura þevii - 57 mm; greutate, apreciatã - 45 kg.

barde de bronz dinvremea aces-tui domnitor1.

Aceastã desco-perire nedeterminã sãcredem cãMircea cel Bãtrâna fost primul dom-nitor român care a utilizatartileria.

În Moldova, domnitorulAlexandru cel Bun (1400-1432)avea în cadrul oastei sale câtevabombarde de lemn, legate cu cer-curi, procurate din Polonia de la

Lvov. Deoarece aveau formaunor butoiaºe se numeau“sãcãluºe”. Prima menþiuneprivind achiziþia unor guri defoc, în þara noastrã, dateazã dinanul 1432 fiind consemnatã înscrisoarea lui Vlad Dracul(1436-1442 ºi 1443-1447 urmaºul lui Mircea cel Bãtrân)cãtre braºoveni în care acesta lecerea, înainte de a fi domn:„Deci, vã rog, ca peniºte fraþi ai meigãsiþi-mi o sutã depuºc i” 2,

cu certitudinearme portative deoarece în aceaperioadã nicio armatã din pãrþilenoastre nu deþinea o asemenea

artilerie. Prima atestare documen-tarã a folosirii bombardelor înÞara Româneascã dateazã dintimpul aceluiaºi domnitor VladDracul. Dupã cum ne informeazãhronicul cavalerului burgundJehan de Warvrin, domnitorul afolosit în asediul cetãþii turceºtide la Giurgiu,din anul1 4 4 5 ,

douã bom-barde care „fãceau mai mult zgo-mot decât stricãciune”3.

În lucrarea ”Puterea armatãºi arta militarã la români”,Nicolae Bãlcescu spunea despre

începuturile artileriei: “Cele din-tâi bucãþi ale artileriei, numite înEuropa bombarde, la români senumeau balimezuri. Acestea,fiind prea mari, dupã obiceiulde atunci, când s-au fãcut altelemai mici s-au dat acestoranumirea de tunuri...”.

Este de remarcat faptul cã înEuropa, artileria era prezentã înmajoritatea armatelor fiindfolositã de germani în anul 1329,în luptele din Prusia sau deenglezi în luptele de la Cambray(1339) ºi Crécy în anul 1346(rãzboiul de o sutã de ani).

Muzeul Militar Naþional areîn colecþia sa o bombardã demânã cunoscutã ca „tun mic demânã” din sec. XV. (foto).Aceasta este compusã dintr-o þeavãdin fier forjat având o singurãdeschizãturã cu calibrul de 42 mmîntãritã cu douã frete, iar la parteadin spate are practicat locaºul pentruaprinderea încãrcãturii de pulbere.Din categoria bom-bardelor propriu-zise

Artileria românã pirobalisticã medievalã ºi premodernã

13

1 Istoria Artileriei Române, Ed. Militarã, Bucureºti, 1977, pg. 31.2 Stãnculescu V., Ucrain C-tin, Istoria artileriei române în date, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1988, pg. 13.3 Ibidem, pg. 13

Sus: Bombardã micã cu ghiulele de piatrã din secolul XV descoperitã în cetatea Giurgiu,colecþia Muzeului Militar Naþional dinBucureºti.Jos: Schema blocului închizãtor imaginat de autori.

Sus: Fragment de þeavã de tun din secolulXV descoperit la Drobeta Turnu Severin.

Jos: Bombardã din sec. XV “tun mic demânã” (Muzeul Militar Naþional Bucureºti)

în acelaºi muzeu mai întâlnimîncã 3 piese. Una dintre aceastea,cu încãrcare pe la gura þevii(prezentatã în fotografie) esteaproape completã, formatã dintr-oþeavã deschisã la ambelecapete, cu doi umeri laterali montaþi peun inel de care sefixeazã o furcãp e n t r uamplasareapiesei

pe afetsau pentru a o înfige direct în

pãmânt. La unul din capete, þeavaavea o prelungire în formã descarã în care se introducea“blocul închizãtor”, un cilindrucu pulbere închis la parteadinapoi (element care lipseºte).Acest cilindru servea dreptcamerã de încãrcare ºi se fixa laþeavã printr-o panã. Pentru aputea încãrca proiectilul, þeava

are la interior o parte tronconicã,iar la exterior mai multe frete.Ultimul element al culatei este unbraþ proptitor de manevrare careprobabil era îmbrãcat în lemn.Calibrul bombardei este deaproximativ 58 mm.

O a doua piesã reprezentativãaflatã în colecþia MuzeuluiMilitar Naþional este o altãbombardã cu încãrcareape la gura þevii.Þeava se

remarcã prin robusteþe, con-structorul folosind acelaºi sistemde frete ºi realizând o întãriturãproeminentã la gura þeviiasemãnãtoare modelului prezen-tat anterior. La aceastã piesãumerii laterali de care se fixeazãfurca pentru amplasarea pe afetsunt montaþi la partea dinapoi aþevii. În mod evident furca asigu-ra fixarea rigidã iar dareaînclinãrii þevii se realiza prin ridi-carea acesteia progresiv pe afet.

Dupã bombarde, laînceputul secolului alXV-lea au apãrut primele arme portativegrele, numite “puºti grele demânã” sau “archebuze”, în careprocedeul de construcþie era maimodern ºi se baza pe turnarea met-

alului în forme. Acesteaerau mânuite de unul

sau doi

ostaºiºi se sprijineau

de multe ori pe o furcãsau un suport. Au fost folosite

ºi pe teritoriul þãrii noastre, exem-plarele aflate în muzee având calibrul între 20 ºi 30 mm.

Utilizate la început ca armeportative, puºtile grele de mânãs-au transformat ulterior întunuri, dupã modelul bombardei,cu deosebirea cã þevile erau multmai lungi.

În colecþia Muzeului MilitarNaþional existã patru þevi depuºcã grea care constituie pieserare ºi reprezentative, toate fiindneghintuite, douã având formãhexagonalã, iar douã formã tron-conicã. Tot în acest muzeu sepoate admira o armã de calibrumult mai mare de tipul “tun mic demânã” având þeava montatã pe un

suport de lemnasemãnãtoar unui pat de armãmodern. Alte arme grele se gãsescexpuse la Bastionul Graftaparþinând Muzeului de IstorieBraºov ºi Muzeul de istorie dinAlba Iulia.

În vechile noastre cronici, denumirile date armelor de focerau: puºti, tunuri, huºniþe, sineþe,sãcãluºe ºi prise. Puºtile erau

tunurile din ziua de astãzi.Etimologia ar fi: Puºca (tun);Puºka (ungureºte); Büchse

(germanã); Pixa (latineºte).


14

Bombardã ºi puºcã greade mânã, din secolul alXV-lea aflate în colecþiaMuzeului MilitarNational din Bucureºti.

Bombardã din secolul al XV-lea din colecþia Muzeului Naþional de Artheologie ºi Istorie al Moldovei din Iaºi. Se pot distinge foarte bine, con-strucþia din bare forjate ºi fretele care realizau îmbinarea acestora.

“Sineþe” erau ceea ce numimastãzi puºti, iar “sãcãluºe” ºi“prise” erau puºti mai mici.

Primele piese de artilerie eraugreoaie, cu mobilitate micã ºi cubãtaie redusã. Þevile erau fixateîntr-un butuc de lemn care sepunea direct pe pãmânt, fixându-se

cu pene, sau pe roþi proprii, sistemcare se va generaliza începând cusfârºitul secolului XVI. Totodatã,se întâlneºte ºi situaþia montãriiþevilor de tun pe cãruþe. Efectulmaterial al proiectilului era în general foarte mic, însã cel moralera foarte mare. Din acest motiv,cel mai frecvent, tunurile eraufolosite la începutul luptei.

Proiectilele, numite în perioa-da de început “ghiulele”, aveauforma sfericã ºi erau din piatrã,fier sau plumb.

Darea focului se fãcea cu overgea de fier îndoitã înunghi drept la capãtul cucare se aprindea pul-berea ºi cu un mânerl a

celãlat. Capãtulîndoit se înroºea înfoc ºi se introduceaîn “lumina” came-rei de încãrcare.

Preocupareapentru studiulproiectãrii ºi fabricãrii armelorde foc, în þaranoastrã, încã dinperioada deînceput a apariþiei lor este foartebine demonstratã de un manuscrisdescoperit în arhivele oraºuluiSibiu. Astfel, în prima parte acestacuprinde un “tratat” de pirotehnieelaborat între anii 1380-1400 iar adoua, un studiu consacrat pro-blemelor salpetrului ºi arma-mentului artieristic al epocii,elaborat între anii 1417-1460.

Sunt prezentate diferite tipuride tunuri: tunul de cetate, mobil,tunul dispus pe cãruþã-afet cu scutde lemn mobil, tunul de cetateadaptat pentru a trage de pe

cãruþã ºi cãruþa-afet, rigidcu ladã port-pulbere. O partedintre acestea sepot vedea înimaginile prezen-

tate.În secolulul

al XV-lea,

domnitorii români: Iancu deHunedoara, Vlad Þepeº sau ªtefancel Mare au înscris adevãratepagini de glorie în istoria militarã apoporului nostru ºi prin folosireaartileriei. Iancu de Hunedoara are

meritul de a fi fost printreprimii comandanþi de oºtieuropeni care a înþeles rolulmobilitãþii artileriei de câmp.Folosind care de luptã împru-mutate de la husiþi a montat peacestea tunuri uºoare (“fal-conete”) ºi le-a transformat în


15

Ghiulele de piatrã din secolul XV. Muzeul Militar NaþionalBucureºti.

Caracteristicile artileriei din sec. XV

Bãtaia maximã: între 25 paºi (pentrupuºtile de mânã) ºi 1400 paºi (980 m)pentru tunurile grele. Cele mai multenu trãgeau la o distanþã mai mare de100 m.Greutatea încãrcãturii: egalã cu greu-tatea “proiectilului” la piesele de cali-bru mic ºi de 1/2, 1/3 din greutateaproiectilului la tunurile grele.

Cãruþã-afet cu scut de lemn mobil: Manuscrisul de la Sibiu.

Tun de cetate adaptat pentru a trage de pe cãruþã, reprezentat în Manuscrisul de la Sibiu.

artilerie mobilãpe care a utilizat-o cu succes întimpul “Campaniei celei lungi”din anul 1443. În aceastã campaniea dispus de aproximativ 150 detunuri4 cu care a strãbãtut aproxi-mativ 300 de km în luptele contraturcilor. În anul 1456, în bãtãlia dela Belgrad a instalat tunuri pe uneledin cele aproape 200 de nave flu-viale care au luat parte la lupte ºi afost primul domnitor care a real-izat cooperarea dintre artileriade uscat ºi nave realizând spri-jinul lor cu tunurile de câmp depe malul nordic al Dunãrii.

Contemporan cu Iancu deHunedoara a fost ºi transilvãnea-nul Nicolae Orban sau “Orban-dacul” aºa cum l-a denumit croni-carul grec Laonic Chalcocondil în lucrarea sa intitulatã “Expuneriistorice". Nicolae Orban este inventatorul artileriei grele ºi constructorul de tunuri cu ajutorul cãrora turcii au

cucerit, în anul 1453, oraºulConstantinopole.

În unele lucrãri din occident,Orban este considerat a fi ungur,probabil din cauza faptului cãprovenea din Transilvania. Încã dinanul 1452, Sultanul Mehmed al II-lea a dispus construirea pe tãrmul european al strâmtoriiBosforului, a cetãþii BogaziKessen, ale cãrei tunuri asiguraucontrolul traficului navelor prinstrâmtoare. Pentru realizarea unortunuri aºa-zise “de coastã" l-aangajat pe Orban. Era necesar caaceste tunuri sã aibã o bãtaie deaproape 4 km (lãþimea maximã aBosforului), proiectilele sã dis-trugã navele care ar fi aprovizionatoraºul ºi sã fie suficient de precisepentru þintele mobile. Dupãtestarea capabilitãþii tunurilor cre-ate de Orban, acesta a fost angajatpentru realizarea unor piese demari dimensiuni capabile sã

strãpungã zidurile de protecþie aleoraºului Constantinopole. Tunulgigant al lui Orban a fost constru-it în 3 luni folosind un sistempropiu de turnare în forme de lut,concomitent în mai multe culee.Aºa cum subliniazã unii autori,calibrul tunului gigant era de 30de inci (762 mm), fiind destul demare pentru ca un om sã sedeplaseze pe palme ºi genunchi,în interior. Dupã finalizareatunului, la Adrianopol, acesta afost transportat aproximativ 220km pânã sub zidurileConstantinopolului pe o platfor-mã lungã de peste 30 de metri,trasã de 60 de boi ºi cu sprijinul a200 de muncitori. Conformistoricului Roger Crowleyproiectilul avea o greutate de1500 pfunzi5 (750 kg), probabilexagerat, iar celelalte 69 de tunurise pare cã trãgeau proiectile (ghiulele) de 100 kg.


16

Unul din tunurileconstruite deNicolae Orbanfolosit la asediuloraºuluiConstantinopoleîn anul 1453.Muzeul Militardin Istambul.

4 Istoria Artileriei Române, Editura Militarã, Bucureºti, 1977, pg. 35.5 Roger Crowley, The Guns of Constantinople, în Military History Magazine, Sept. 2007.

“Tunul Dardanele” turnat în anul 1464 de cãtre turcul Munir Ali dupã modelul tunurilor lui Nicolae Orban. A fost folosit de turci ultima oarã,în anul 1807, împotriva englezilor. Se compune din 2 pãrþi care se asambleazã prin înºurubare: þeava propriu-zisã, calibrul 650 mm, în care seintroducea o ghiulea de piatrã de 300 kg ºi camera de ardere a pulberii.

În lucrarea “Istoria Turcilor",istoricul turc Mustafa Ali Mehmedmenþioneazã aportul tunurilor luiOrban, pe care-l considera “origi-nar din Transilvania" ºi arãta cãdin tunurile confecþionate de acesta"se putea trage de puþine ori pe zi,dar de fiecare datã produceaupagube mari". Contribuþia acestuiremarcabil fãuritor de arme lacucerirea Constantinopolului a fostdecisivã ºi meritã sã fie cunoscutãde cãtre noi românii cu atât maimult cu cât Nicolae Orban estecel care a inventat artileria demare calibru.

Secolul al XV-lea a reprezentato perioadã de mare înflorire ºi dez-voltare a Þãrilor Române. În acestcontext a avut loc o consolidarefãrã precedent a puterii armatepotenþate de existenþa unor domni-tori de excepþie. Domnitorulªtefan cel Mare a acordat o atenþiedeosebitã artileriei. Oasteamoldoveanã era compusã din cavalerie (cãlãrime), pedestrime ºiartilerie (puºcaºi). Tunurile saumortierele erau procurate dinoraºele transilvane, iar pulbereaera produsã în þarã, în moriºti demânã amestecând salpetru(cumpãrat din þãrile vecine), cãr-bune (obþinut din lemn de tei saude brad, care se distila în vase depãmânt) ºi sulf. Cel mai frecventcalibru era în jur de 15 cm, iarbãtaia în jur de 100 m. O parte dintunuri erau capturate în luptele custatele vecine. Astfel, în lupta de laBaia (1467) ªtefan a cucerit 50 detunuri de la Matei Corvin.

Bãtãliile duse de cãtre domni-torul ªtefan cel Mare ilustreazãmodul iscusit în care a întrebuinþat

artileria. În bãtãlia de la Vaslui (10 ianuarie 1475) aceasta a avut ocontribuþie însemnatã la obþinereavictoriei. ªtefan avea 20 de tunuriºi pentru fiecare câte 7 lovituri. Înacea epocã lupta începea cu artile-ria care era dispusã la intervaleledintre liniile pedestrimii avândrolul de a dezorganiza dispozitivulofensiv al inamicului, precum ºi dea descuraja. Deoarece îºi epuizaurepede muniþia ºi reîncãrcarea durafoarte mult lupta era preluatã depedestrime. Voievodul a înþeles,înaintea altor comandanþi de oºti,cã artileria producea “mai multãspaimã decât vãtãmare” ºi a ºtiutsã profite de acest fapt. Astfel, aaºezat câte 10 tunuri la flancuriledispozitivului pedestrimii cuporuncã straºnicã sã nu deschidãfocul decât la ordinul sãu. Dupãmai multe ore de lupte grele datepe o ceaþã deasã când mulþimeanesfârºitã a turcilor ameninþa sãrupã liniile moldovene ªtefan ahotãrât sã intervinã cu rezerva,printr-o loviturã puternicã datã înflancul drept ºi spatele duºmanilorconcomitent cu deschiderea focu-lui artileriei. Cele 7 salve au avutun efect uluitor, turcii au crezut cãacele câteva ore de ciocniri infer-nale au fost doar un preludiu ºi cãadevãrata luptã abia începe, fiindcuprinºi de o descurajare generalã.Analiºtii militari contemporanicomparã acþiunea domnitorului cu“apãrarea mobilã”, un conceptrelativ nou folosit de cãtre armataSUAîncepând cu anii 1950, în careloviturile decisive sunt date ina-micului pãtruns în anumite“pungi” ale apãrãrii proprii, spe-cial pregãtite, cu un efect nimicitor.ªtefan cel Mare a ºtiut sã tragã

concluzii juste din faptele istoriei.Cãderea oraºului Constantinopolei-a arãtat importanþa artileriei deasediu. În anul 1462 el a atacatcetatea Chilia folosind artileriapentru cucerirea ei. De asemenea,el a ridicat tunul pe întãriturilecetãþilor proprii, pe platforme deluptã în care bastioanele erau semi-circulare, înlocuindu-le pe celepãtrate, pentru a avea câmp detragere foarte mare. Un exemplufoarte bun în acestã privinþã îl con-stituie apãrarea cetãþii Neamþ careîn anul 1476 a rezistat timp de 8 zile atacurilor turceºti, unele dintunuri fiind scoase din luptã deartileria din cetate. Cronicarul luiMahomed al II-lea, italianulAngiolello, scria despre cetateaNeamþ: “Un castel tare de munteunde erau turci prinºi din 1475. Deopt zile bat ºapte tunuri, douã s-aurupt, iar cei ce erau în cetate nuvoirã sã se supunã ºi se apãrau cutunuri ºi nu le pãsa de noi”6.

În Þara Româneascã, VladÞepeº s-a preocupat în prima partea domniei din perioada 1446-1462de întrebuinþarea armelor de foc ºide fabricarea lor, mai ales a muniþi-ilor. Aºa cum rezultã din uneledocumente, Vlad Þepeº cereabraºovenilor sã-i trimitã silitrãpentru praful de puºcã. Rezultã deaici cã în þarã avea pucioasã, cãr-bune ºi moara de mãcinat undecele trei substanþe erau amestecatepentru a se obþine pulberea.

Secolul al XV-lea, dominat defigura istoricã a marelui domnitorªtefan cel Mare reprezintã operioadã de lupte eroice pentruapãrarea naþionalã în care dez-voltarea artileriei ºi a fortifica-þiilor au avut un rol important.


17

6 Stãnculescu V., Ucrain C-tin, Istoria artileriei române în date, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1988, pg.46.

În secolul al XVI-lea auapãrut guri de foc mult mai mari,produse de zeci de arsenale ºimanufacturi din Europa, folosin-du-se materiale ca bronz, fontãsau aliaj de fier, calibrul variindîntre 40 ºi 190 mm. Dupã anul1500, artileria s-a structurat în 3 categorii: de câmp, de cetate ºide asediu. Tunurile de câmp(numite puºti sau sãcãluºe) aveaucalibre între 4 ºi 9,7 cm, puteau fitrase de 4-6 cai ºi erau trans-portate cu cãruþele; încãrcarea seexecuta pe la gura þevii iartragerea se executa de pe un afetde lemn. În aceastã perioadã aînceput sã se foloseascã fitilulpentru darea focului.

Cronicarul Grigore Urechemenþioneazã cã artileria domni-torului Ioan Vodã cel Viteaz eracompusã din tunuri uºoare “dincele moldoveneºti”, pe douã roþi(artilerie de însoþire) ºi obuziere(“huºniþe” sau “hubiþe”) careconstituiau artileria grea de câmp.Greutatea tunurilor de asediu -mortiere (denumite “puºti mari”sau “balimezuri”) ajungea pânãla 4.500 kg necesitând atelaje

grele pentru transport. Proiec-tilele aveau greutatea între 1,4 ºi46 kg, iar bãtaia tunurilor a cres-cut semnificativ ajungând laaproximativ 400-600 metri7.

De la domnitorul Petru Cercel(1583-1585) ne-a rãmas ºi oprobã materialã despre artileriasa, un fragment de þeavã de tun cuornamentaþii, turnatã probabil laVeneþia al cãrui arsenal l-a vizitat


18

2. Artileria Þãrilor Române în secolul al XVI-lea

Fragment de þeavã de tun din perioada domnitoului Þãrii Româneºti Petru Cercel (1583-1585).Calibrul interior al þevii este de 54,5 mm, lungimea de 580 mm, iar lungimea estimatã a tunuluiera în jur de 1.800 mm. Muzeul Militar Naþional din Bucureºti.

Tunuri “orgã” reprezentate în Manuscrisul de la Sibiu.

7 Ibidem, pg. 15.

în drumul sãu spre Mun-tenia unde fusese numitdomn. Aceastã piesãdeosebit de valoroasã segãseºte în colecþiaMuzeului Militar Naþio-nal. Þeava este din bronz,lisã la interior; iar încãr-carea se executa pe lagura þevii. Pe “tunet”(partea din mijloc a þevii)se poate remarca stemaÞãrii Româneºti. În drep-tul culatei se vede urmaunui locaº de aprindere(“lumina”) ºi a cârliguluide fixare a plãcii mobilepentru acoperirea acesteia.Stema Þãrii Româneºti, depe tunet, este înconjuratãde inscripþia: “Fãcutã deIo Petru Voievod feciorulPãtraºcului Voievod,

Nepotul RaduluiVoievod”.

Petru Rareºeste un alt dom-nitor care s-aremarcat în uti-lizarea artileriei.În bãtãlia de laFeldioara, dindata de 22 iunie1529, susþinân-du-l pe voievo-dul transilvanIoan Zapolyaîmpotriva tru-pelor lui Fer-dinand I deHabsburg afolosit împotri-va pedestrimii50 de tunuri defontã ºi tunurimai mici, cumai multe þevi,montate peacelaºi afet“orgelschütz”sau “orgi“. Înbãtãlia de laObertin dinanul 1531 pier-dutã de PetruRareº, croni-carul polonBielski scrie în“ S p r a v aW y c e v s k a ”u r m ã t o a r e l e :“Luarãm atuncide la moldoveni50 de tunurimari de schijã(n.n. fontã) ºitoate tunurilemici de fier.

Acestea dinurmã erau câte6 ºi 8 la un loc,pe roticeleuºoare încâtnimic nu poate


19

Armament ºi muniþie de artilerie din secolul XVI reprezentate pe una din feþele laterale ale sarcofagului lui IoanSigismund Zapolya (1540-1571) aflat la Catedrala Catolicã din Alba Iulia.

Rachete diferite concepute deConraad Haas în anul 1529.


20

Þeavã de tun mic din Transilvania. În fotografie se poate observa înscrisul “HM 1595”. Colecþia Muzeului de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca.

8 Al. Papiu-Ilarian, Tezaur de monumente istorice pentru România, Vol. III, Bucureºti, 1864, pg. 240.

fi mai trebuincios pentru pedes-trime [....].Þevile sunt astfel cã seaprind una de la alta, pe rând.Încãrcarea este repede, cartuºelesunt învelite în hârtie. Lungimeaþevilor este ceva peste un cot.Gloanþele sunt obiºnuite, de fiersau de plumb”8.

Datele tehnice privind aspec-tul tunurilor lui Petru Rareºrelevã posibilitatea realizãrii unorsalve cu efect nimicitor obþinutedatoritã þevilor multiple ºi uneimuniþii moderne (cartuº cu pulbere învelitã în hârtie), lucruabsolut remarcabil.

Pe teritoriul þãrii noastre s-audezvoltat o serie de oraºe-cetãþi

în care au funcþionat centre pen-tru fabricarea pieselor de artileriela Sibiu, Braºov, Sighiºoara,Bistriþa, Alba Iulia sauTârgoviºte. În secolul XVI existala Sibiu o puternicã breaslã aconstructorilor de arme.

În anul 1961 s-a descoperitManuscrisul de la Sibiu (Varia II374) din care rezultã cã cinsteade a fi considerat pãrinte alrachetei moderne îi revine ºefuluiarsenalului dintre anii 1529-1569, Conraad Haas. Studiileacestui inventator (partea atreia) reprezintã cel mai vechidocument din Europa cunoscutpânã acum în care sunt descrisedetaliile tehnice ale construcþieirachetelor.

Lucrarea lui Conraad Haascuprinde atât scheme fãcute înculori, cât ºi texte care atestã con-cepþia clarã a autorului desprerachete. În manuscris suntprezentate diferite tipuri derachete, baterii de rachete, prin-cipiul rachetei cu mai multetrepte ºi cãile experimentãrii salepractice. În anul 1535 a experi-mentat “lancea zburãtoare”echipatãcu aripi în formã de coadã de rân-dunicã, cu încãrcãturã de luptã ºicu un numãr de recipienþi de pulbere, cu aprindere succesivã.În anul 1536 ingeniosul inventa-tor a conceput o “cãsuþã zburã-toare” miniaturalã dotatã cu

motor reactiv, anticipând ideeacapsulei spaþiale moderne.

Creaþia lui Conraad Haas esteoriginalã ºi se înscrie printre ma-rile realizãri înfãptuite în spaþiulromânesc în acest domeniu devârf care este tehnica de rachete,cu mult timp înainte ca tehnolo-gia sã permitã construcþia ºi utilizarea lor în armatã.Domnitorul Moldovei Ioan Vodã a ridicat gloria militarã a

“Lãnci zburãtoare” în mai multe variante,concepute de Conraad Haas în anul 1535.

“Cãsuþa zburãtoare”


21

þãrii ºi în mod special a artilerieimoldovene la nivelul de perfor-manþã atins de puterile militareale Europei de la acea vreme. Înbãtãlia cu turcii de la Cahul din10 iunie 1574 domnitorul dis-punea de 140 de guri de foc dincare 80 de calibru mare9, canti-tate de artilerie care nu se va maiîntâlni în Þãrile Române decât înpreajma rãzboiului de indepen-denþã de la 1877. Atunci, artilerianumãra 190 de tunuri.

Voievodul Mihai Viteazul autilizat artileria în lupta saantiotomanã. În bãtãlia de laCãlugãreni a folosit doar 12 tunuripe care însã le-a întrebuinþatmagistral. Este notabil faptul cãpentru prima datã în istoriamilitarã a artileriei române,domnitorul a folosit tunurilepentru tragerile de flanc. Astfel,douã tunuri ale lui Mihai audezorganizat aripa dreaptã a tur-cilor, aducând o contribuþieînsemnatã la obþinerea victoriei.

În bãtãlia de la ªelimbãrMihai Viteazul a folosit 80 deguri de foc, atacurile infanteriei ºicavaleriei au fost precedate de un

masiv bombarda-ment de artilerie,care poate fi con-siderat ca predece-sorul pregãtirii defoc de mai târziu.

Dupã intrarea înAlba Iulia, domnitorulMihai Viteazul s-a pre-ocupat de fabricareade noi guri de foc. Maitârziu, dupã moarteasa, în anul 1632, înregistrul inventar albastionului nou alcetãþii Oradea, pe lângãcele 20 de tunuri dediferite tipuri ºi calibrese aminteºte ºi de tunulcu numele de “ºoimulmic al domnitoruluiromân, împreunã cu ghiulele nece-sare”. Un alt tun, o “falconetã” custema lui Mihai Viteazul cu numelede “ªoimul”este amintit ºi în inven-tarul cetãþii Fãgãraºului, întocmittot la 1632. Aceste tunuri cu denu-miri de animale mici, fãceau partedin artileria de câmp, iar celebotezate cu nume de animale marierau piese de artilerie grea.

În secolul al XVI-lea, armatamoldoveanã avea o dotare cu guride foc mai bunã, datoritã tradiþieirãmase de la ªtefan cel Mare.Acest secol a fost marcat însã deacþiunile domnitorului MihaiViteazul care a utilizat, în scurtasa domnie, într-un mod inteligentºi eficient puþina artilerie dindotare în toate bãtãliile ºi luptelepurtate.

Unul din cele 2 mortiere din sec.XV-XVI aflate în incintaMuzeului Naþional al Unirii Alba Iulia. Are formã de trunchide con cu o alveolã tip calotã ataºatã la bazã. Este turnat dintr-osingurã bucatã din aliaj de fier. Caracteristici: lungimea - 710mm; calibrul - 200 mm; diametrul exterior la "gura tevii" - 260m; circumferinþa la nivelul îmbinãrii alveolei cu "baza þevii" -1400 mm; þeava este prevãzutã cu doi umeri de susþinere culungime de 200 mm ºi grosimea de 30 mm; Greutate apreciatã -150 kg. Era folosit pentru asediul cetãþilor.

Tunuri moldoveneºti reprezentate pe fresca “Asediul Constantinopolului” de la Mânãstirea Moldoviþa. Mânãstirea a fost ridicatã în anul 1532în timpul domniei lui Petru Rareº.

9 Istoria Artileriei Române, Editura Militarã, Bucureºti, 1977, pg. 46.


22

Eliberarea oraºului Târgoviºte de cãtre trupele muntene conduse de cãtre Mihai Viteazul împreunã cu trupele transilvãnene ale pricipelui SigismundBathory, în anul 1595. În partea stângã, planul apropiat, trupele aliate pãtrund în interiorul cetãþii Târgoviºte în timp ce otomanii, reprezentaþi în planulîndepãrtat (12) se retrag ducând cu ei, ca pradã, o turmã de vite. Trupele se pot distinge dupã steagurile pe care le arboreazã.

În planul apropiat se distinge foarte bine artileria transilvãneanã dispusã în spatele unor întãrituri de nuiele executând trageri pe deasupratrupelor proprii pentru susþinerea atacului. Respectând proporþiile, tunurile sunt de calibru mediu, probabil 50 mm, având în vedere grosimeaconsiderabilã a þevilor de bronz. În planul secund, în partea stângã, este reprezentatã infanteria dotatã inclusiv cu muschete, iar în acelaºi plan în partea dreaptã cavaleria ali-atã. Artileria turceascã ce apãrã oraºul este dotatã cu tunuri uºoare.

Fragment de gravurã de epocã dupã lucrarea “Pannoniae Historia Chronologica ....” 10.

Mortier de asediu ºi echerul tunarului pentru ochirea în înãlþime.

10 Giurescu, C-tin, C.; Giurescu, Dinu, C.; “Istoria Românilor”, vol. I,Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1975.

În secolul al XVII-lea artileriaa fost prezentã în mai micãmãsurã în cadrul oºtilor noastreînregistrându-se un regres al puterii militare. Astfel, domni-torul Radu ªerban (1602-1611) înbãtãlia de la Ogretin (1602) a dis-pus doar de 3-4 tunuri. Acelaºidomnitor s-a îngrijit de întãrireacu tunuri a unor puncte impor-tante ale þãrii instalând 3 tunuricumpãrate din strãinãtate laMânãstirea Tismana, în anul 1605„ca sã o apere de oamenii rãi ºisã stea acolo în vecie”.

În înfruntarea de la Finta,dintre domnitorii Vasile Lupu ºiMatei Basarab din data de 27 mai1653 oastea din Moldova avea20.000 de oameni ºi 17 tunuri, iarcea a Þãrii Româneºti 16.000 deoameni ºi 12 de tunuri. Ulterior,Matei Basarab îºi mãreºtenumãrul de guri de foc la 30.Acestea au fost pierdute, un anmai târziu de cãtre marele spãtarHrizea în lupta cu GheorgheRakozi al doilea, principeleTransilvaniei.

Este de remarcat faptul cãtunurile au început sã fie folositeºi pe navele militare. O þeavã de

tun având construcþia asemãnã-toare unei bombarde ºi încãrcareape la gura þevii poate fi vãzutã laMuzeul Militar Naþional fiind

descoperitã în rada portuluiMangalia, în anul 1970.

Sub domnia lui ConstantinBrâncoveanu (1688-1714) se fa-

brica în þarã pulbe-rea necesarã arma-tei la Craiova,Bucureºti ºi

Focºani, unde seaflau instalatemori puse înmiºcare de apeleunor râuri. La 15 iunie 1691 o a º a - z i s ã“ p r ã f ã r i e ”din Bucureºti s-aaprins de la untrãznet ºi a pro-dus pagube.În anul 1691

Iaºiul avea12 tunurip o l o n e z e

capturate de la Ion Sobieski,regele Poloniei.


23

3. Artileria Þãrilor Române în secolul al XVII-lea

Þeavã de tun din bronz folositã pe navã,calibru 36 mm din secolul al XVII-lea. A

fost descoperitã cu ocazia lucrãrilor de ame-najare a portului Mangalia în anul 1970.Sistemul de încãrcare este pe la gura þevii.

Fragment de þeavã de tun din bronz (secolulXVII) descoperit la Curtea Domneascã de laTârgoviºte. Calibrul þevii este de 95 mm.

Ghiulele de fontã de diferite mãrimi. La cea mai mare dintre ele (cal. aprox.120 mm) se poate observa locaºul pentru aprinderea încãrcãturii.


24

Conform celor consemnate decãtre domnitorul DimitrieCantemir în lucrarea “Istoriaimperiului otoman”, oastea dom-nitorului Þãrii Româneºti, ªerbanCantacuzino (1678-1688) numãraîntre 28-40.000 de oameni ºi 38 de tunuri, cea mai mare armatãdin perioada analizatã. Este deremarcat participarea domnitoru-lui ªerban Cantacuzino împreunãcu 4-6.000 de ostaºi la asediulVienei în anul 1683, unde esteposibil sã fi avut ºi câteva tunuri.

Pentru faptul cã a transmistrupelor creºtine informaþiiimportante legate de desfãºurarealuptei, ªerban Cantacuzino aprimit de la împãratul Leopold Ititlul de conte al SfântuluiImperiu Roman.

Din secolul al XVII-leamuniþia a început sã aibã încãrcã-turã explozivã din pulbere neagrãceea ce a mãrit foarte mult efec-tul la obiectiv al focului artileriei.

Înveliºul proiectilelor era dinfontã, cele cu greutatea sub 16 kg

fiind numite obuze, iar cele maimari bombe.

În Europa, artileria a fãcut pro-grese privind construcþia ºi între-buinþarea sa pe câmpul de luptã.Ca noutãþi tehnice, au apãrut:mecanismul de ochire în înãlþimeºi îndreptãtorul. De menþionat,totodatã, cã italianul NicolaFontana (1600-1657) a devenitprimul teoretician al artileriei prinelaborarea bazelor balisticii.

În plan general, dezvoltareaartileriei a avut ca efect reducerea

rolului oraºelor cetãþi ºi areºedinþelor fortificate din cauzascãderii capacitãþii de protecþie înfaþa gurilor de foc grele. Dinpunct de vedere politic, aceastãsituaþie, împreunã cu factorii eco-nomici ce favorizau dezvoltareaîntreprinderilor manufacturiere ºial relaþiilor de producþie de tipcapitalist, au influenþat miºcareapopulaþiei ºi au marcat începutulprocesului de dispariþie a soci-etãþii bazate pe relaþii economicede tip feudal.

Sus: Þeavã de tun din anul 1646, din Transilvania, din vremea principelui Gheorghe Rákóczi I(1630-1648). Piesa se aflã în colecþia Muzeului Naþional al Unirii din Alba Iulia. Dreapta: detaliu de pe þeavã cu înscrisul anului de fabricaþie-1646.Caracteristici: lungimea - 2460 mm; calibrul 73 mm; diametrul exterior la "gura þevii" - 470 mm; greutate apreciatã - 400 kg.

Caracteristici generale ale artileriei Þãrilor Române din secolul al XVII-lea

- artileria era de calibre diferite datoritã faptului cã mare parte era cap-turatã sau cumpãratã de la diferiþi producãtori;- tunurile uºoare de câmp erau cele mai numeroase iar artileria grea foartepuþinã;- calibrele erau în jur de 4-6 cm pentru artileria uºoarã ºi de 10 cm pentruartileria grea;- þevile se fabricau din fontã sau din bronz, iar ghiulele erau în majoritatedin fontã. Apar ghiulele cu încãrcãtura de pulbere;- în Moldova ºi Þara Româneascã se fabrica pulbere la Craiova, Bucureºtiºi Focºani;- bãtaia materialelor era de aproximativ 300 de paºi;- materialul de artilerie trãgea foarte încet, aproximativ 7 lovituri pe zi;- încãrcarea continuã sã se facã pe la gura þevii iar darea focului se executacu vergeaua înroºitã sau cu fitil.


25

Din cauza situaþiei deosebiteimpuse Þãrilor Româneºti dedomniile fanariote, în secolul alXVIII-lea a avut loc desfiinþareaarmatei naþionale ºi a artileriei.Treapta cea mai de jos a declinu-lui militar al þãrii se pare cã s-aînregistrat în anul 1739, când

domnitorul fanariot ConstantinMavrocordat a desfiinþat oasteanaþionalã ºi miliþiile înconjurân-du-se de un numãr limitat de

turci ºi arnãuþi (240 deoameni), care consti-tuiau garda personalã.Oastea cea mainumeroasã în aceavreme a fost ridicatãcu ocazia expediþieiturcilor contra tãta-

rilor, în anul 1728, când, domni-torul Grigore Ghica a strâns laFãlchiu 3.000 de pedestraºi,4.000 de cãlãreþi ºi 12 puºti

(tunuri) ºi sãcãluºe. De aseme-nea, domnitorul NicolaeMavrogheni a participat în anul1787 cu o oaste redusã ºi 8 tunurila rãzboiul ruso-austriaco-turc.

Þevi de tun din secolul XVIII în curtea Muzeului Militar Naþional. Piesa din faþã are calibrul 185 mm.

4. Artileria Þãrilor Române în secolul al XVIII-lea ºi prima jumãtate a secolului al XIX-lea

Jos:Tun din anul 1724 donat de cãtre generalul rus Potemkin Principatului Moldovei. Caracteristici: fabricat din bronz,; lungime 1700 mm;calibru: 80 mm; grosimea þevii la partea din faþã: 60 mm.Sus: Detaliu de pe þeavã. Colecþia Muzeului Militar Naþional.


26

11 Stãnculescu V., Ucrain C-tin, Istoria artileriei române în date, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1988, pg. 55.

În general, artileria a decãzut, lafel ca întreaga oaste ºi era folositãpentru paza domnitorului saupentru a trage salve la festivitãþilede la curte.

Dezvoltarea construcþieigurilor de foc în secolul XVIII apermis fabricarea unor þevi cucalibre din ce în ce mai mari.Astfel, în cadrul MuzeuluiMilitar Naþional se pot vedea maimulte tunuri din secolul al XVIII-leacu calibre peste 100 mm, toatefabricate în strãinãtate. Cel maimare tun are calibrul de 185 mm.Pânã la înfiinþarea primei bateriide artilerie în Þara Româneascãde cãtre domnitorul GheorgheBibescu, în anul 1843, prezenþatunurilor în oastea ÞãrilorRomâne a fost sporadicã ºi s-aredus la câteva piese ruseºti sauturceºti.

Oastea revoluþionarã a luiTudor Vladimirescu a avut 6 tunuri în timpul acþiunilor dinanul 1821. Pe timpul retrageriiarmatei sale din Bucureºti cãtreOltenia 3 tunuri sunt lãsate laPiteºti, astfel cã în luptele cuturcii, de la Drãgãºani, din 29 mai 1821 a folosit cele 3 tunuri rãmase11.

Pe baza prevederilor regula-mentelor organice, în anul 1830au început sã ia fiinþã primele

unitãþi de infanterie ºi cavalerie,iar artileria reapare, în armatanaþionalã, în anul 1835 când þarulRusiei, prieten ºi protector alÞãrilor Române a dãruit în modoficial domnitorului Moldovei untun de bronz de 4 livre (calibru 80 mm), capturat de la turci înurma rãzboiului dintre anii 1828-1829. Acest tun a fost singurapiesã de artilerie pe care a avut-oMoldova pânã în anul 1849.

Tun turcesc de calibru mic de la sfârºitul secolului al XVIII-lea aflat în colecþia Muzeului Peleº.

Caracteristici generale ale artileriei Þãrilor Române din secolul al XVIII-lea

- piese vechi de calibru mic rãmase de la domnitorii pãmânteni sau cap-turate (de exemplu Grigore Ghica);- domnitorii fanarioþi nu mai erau interesaþi de producerea materialului deartilerie în þarã;- este posibil, deºi nu existã date, ca pulberea sã fi fost fabricatã în þarã;- în general, atât în Moldova, cât ºi în Þara Româneascã exitau câte 2-3 piesede artilerie folosite de regulã la ceremonialurile de la curte ºi 50-100 deoameni, aceºtia erau tunarii ºi cei care formau serviciile anexe.

Perioada de la înfiinþareaprimei baterii de artilerie, 10 noiembrie 1843 ºi pânã laîncheierea rãzboiului de indepen-denþã a fost o perioadã plinã deevenimente, cu multe semnificaþiipentru istoria acestei arme.Astfel, principalele evenimentede naturã organizaþionalã au fost:înfiinþarea în anul 1849 a primeibaterii în Moldova, urmatã deînfiinþarea în anul 1857 a celei de-a doua baterii, constituirea la 21 decembrie 1860 a primuluiregiment de artilerie (coman-dant, maiorul Tobias Gherghel);înfiinþarea la data de 1 august1868 a Regimentului 2 Artilerie,iar la 5 februarie 1877 aRegimentelor 3 ºi 4 Artilerie.Toate regimentele erau organizatepe câte 2 divizioane a câte

3 baterii, fiecare baterie având 6 piese. Din cele 6 baterii ale regi-mentului una era cãlãreaþã. Astfel,la începutul rãzboiului de inde-pendenþã Armata Românã dis-punea de 4 regimente (la Craiova,Bucureºti, Focºani ºi Roman) ºi 9 baterii teritoriale (3 la Bucureºtiºi câte una la Craiova, Piteºti,Galaþi, Focºani, Iaºi ºi Roman).Un alt eveniment extrem deimportant l-a constituit înfiinþareala 1 ianuarie 1862, a ArsenaluluiArmatei ºi Pirotehniei, unde înacelaºi an, la 21 iulie a fost tur-nat primul proiectil de artileriece a fost dãruit domnitoruluiAlexandru Ioan Cuza.

În ceea ce priveºte evoluþia propriu-zisã a gurilor defoc se evidenþiazã în esenþã urmã-toarele: de la constituirea primu-lui regiment de artilerie au urmatîncã ºase dotãri succesive cu alte

tipuri de material de artilerie;gurile de foc procurate au fostcele mai bune ale epocii; au fostintroduse în dotare guri de foc cuþevi din oþel, fretate, mult mairezistente decât cele de bronz,ceea ce a dus la creºterea vitezeiiniþiale a proiectilului ºi implicit abãtãii; proiectilele sferice au fostînlocuite cu proiectile cilindro-ogivale; apariþia ghinturilor aimprimat mai multã stabilitateproiectilului pe traiectorie ºiimplicit o mãrire a preciziei laþintã; apariþia încãrcãrii pe laculatã a uºurat executarea servi-ciului la material ºi a sporit regimulde foc; introducerea afeturilor defier a dat mai multã rezistenþã deansamblu pieselor de artilerie;asigurarea de focoase percutante ºifuzante, reglabile pentru toate dis-tanþele de tragere a sporit efectulloviturii izolate la þintã.

Domnitorul Gheorghe Bibescua efectuat, în anul 1843, o vizitã laConstantinopol însoþit fiind de

adjutantul domnesc, locotenentulIoan Emanoil Florescu. Acesta l-a sfãtuit pe domnitor sã solicite

un numãr de piese de artilerie dela sultan pentru dotarea oºtiriiromâne.

TUNUL TURCESC DE 4 LIVRE

Capitolul IIICONSTITUIREA ªI DEZVOLTAREA ARTILERIEI ROMÂNE

MODERNE ÎN PERIOADA 1843-1878

1. Artileria de câmp

27

Tun de 4 livre împreunã cu un cheson de muniþie din cadrul primei baterii de artilerie româneascã. Reproducere dupã “Albumul Oºtirii”, 1852.

Sultanul a dãruit domnitorului4 tunuri de 4 livre (80 mm), careau fost aduse în þarã de locotenen-tul Florescu. Contribuþia acestuiofiþer, devenit mai târziu general,la înfiinþarea artileriei ºi mai târziula dezvoltarea ei, în funcþia deministru de rãzboi (1871-1876)este foarte importantã. El a fostcel care a propus ºi a dotat artile-ria românã cu cele mai moderneºi puternice tunuri de câmp deoþel de la acea vreme, tunurile“Krupp” de 87 mm, în anul 1874.

Tunurile turceºti erau de bronz,neghintuite, cu încãrcare pe la guraþevii, având calibrul de 4 livre.Calibrul era reprezentat de greu-tatea proiectilului de formã sfericã(4 livre = aproximativ 2 kg).

Prin Porunca Domneascãnr. 198 din data de 10 noiembrie1843 aceste 4 tunuri au consti-tuit prima baterie modernã deartilerie al cãrei prim coman-dant a fost cãpitanul PavelLenz. În anul 1850, numãrultunurilor a crescut cu încã 8 piesede acelaºi tip fiind constituite în 2 baterii a câte 6 piese. Dinreprezentarea fãcutã în “Albumuloºtirii” tipãrit în anul 1852 sepoate observa asemãnarea cu sis-temul francez „Gribeauval”(1750-1827) prezentat mai sus.

În timpul revoluþiei dinTransilvania de la 1848-1849,oastea lui Avram Iancu a dispus de10-15 tunuri. O parte dintre acesteaerau construite din lemn, întãrite cucercuri de metal iar o altã parteerau din fontã sau din aramã, pre-cum tunul “Decebal”. În organi-zarea oastei þãrãneºti era prevãzutca fiecare legiune (15 la numãr a

câte 10.000 de luptãtori dintre care200-300 cu puºti) sã dispunã de celpuþin 2 tunuri. Ioan ªterea-Suluþiudin Cãrpiniº, fruntaº al revoluþieicare a ajuns tribun, a avut casarcinã fabricarea tunurilor. Tunul“Decebal” avea o bãtaie redusã,efectul principal fiind cel moral.

Constituirea ºi dezvoltarea artileriei române moderne în perioada 1843-1878

28

Sus: Construcþia afetului în sistem “Gribeauval”, vedere lateralã ºi superioarã; Jos: Afetul montat la antetren.

Tunul de 4 livre (80 mm)

Specificaþii tehniceCalibrul aproximativ: 80 mmGreutatea þevii: 290 kgLungimea þevii în calibre:18 Încãrcãtura: 1/3Viteza iniþialã: 415 m/s

Bãtaia la ”darea dreaptã”- tir direct: aprox.: 250-400 stânjeni (492-787 m). La“darea cu sãrituri”-ricoºet, aprox. 1,2 kmGreutatea totalã, trãsurã-piesã:1.050 kgGreutatea chesonului de muniþii:1.500 kg Tracþiune: 4 cai

Tunurile de 4 livre s-au aflat înînzestrare pânã în anul 1864 când aufost trecute la artileria teritorialã, la

TUNUL “DECEBAL”, 1848-1849

Macheta tunului “Decebal” utilizat de oastealui Avram Iancu aflat la muzeul Centrului deinstruire pentru artilerie, Sibiu.

secþiile de pompieri ºi înlocuite cutunurile belgiene “Timmerhans”,ghintuite, model 1863.

29


Domnitorul AlexandruIoan Cuza a încercat sã achi-ziþioneze, dupã anul 1860, noipiese de artilerie performante,dar acest demers s-a lovit deîmpotrivirea imperiilor Otomanºi Austriac care nu doreaucreºterea puterii militare aPrincipatelor Române. Astfel,aceste þãri au acþionat deter-minând Franþa ºi ale state sã nu nelivreze niciun tip de armament. În aceste condiþii, guvernul românºi-a îndreptat atenþia spre Belgiaunde a fost trimis maiorul HenricHerkt, în anul 1862.

Cu acest prilej ofiþerul româna luat legãtura cu generalul deartilerie Timmerhans, un personajimportant în ierarhia militarã bel-gianã, care i-a propus spre achi-ziþionare un model de tun ghintuitde concepþie proprie. Înscrisoarea pe care generalul atrimis-o domnitorului Cuza sedãdeau detalii asupra modelului,necunoscut în þara noastrã,exagerând asupra calitãþilorsale:“Avantajele acestui sistemsunt importante, el permite un focmai rapid ºi mai razant decâtsistemul francez; el admiteproiectilul plin ºi cutia cugloanþe, /.../ ºi permite tirul rulant(rostogolit), tir de rãzboi prinexcelenþã, deoarece nu cere oapreciere riguroasã a distanþei delovit. Aceste avantaje sunt cu atâtmai preþioase cu cât ele suntobþinute cu muniþii care nu costãmai mult decât ale tunului lis(neghintuit) ºi cu un tun al cãruipreþ este foarte puþin ridicat”1.

Acesta este primul tun cuþeavã ghintuitã care a intrat îndotarea artileriei române avândîncãrcarea pe la gura þevii. Deºinu atingea performanþele tunurilorfranceze era superior gurilor de focturceºti ºi ruseºti aflate în dotare.

Contractul pentru fabricareacelor 24 de tunuri a fost încheiatla Liege, cu firmele: “Francotti”,care executa turnarea þevilor ºi“Veuve Lachausseé” care executagãurirea, ghintuirea ºi finisarealor, sub supravegherea ingineruluimanufacturii regale belgiene, D.Corin. Afetele, chesoanele ºi oparte din muniþii au fost fabricatede firma condusã de AlexisGodillot din Paris.

O altã parte din muniþii urmasã fie fabricatã de uzinele bel-giene ºi livratã odatã cu toatãcomanda. Primele tunuri auînceput sã soseascã în þarã în a

doua jumãtate a anului 1863, iarîn anul urmãtor acestea auînlocuit vechile piese aflate îndotarea regimentului de artilerie.

În urma procesului deinstrucþie la unitãþi s-a constatatlipsa preciziei tragerii. Tragerease executa numai fuzant deoarecefocosul nu se putea regla decât ladouã distanþe (1500 si 2800 m)pentru obuz ºi la 4 distanþe pentruºrapnel (500, 800, 1000 ºi 1200 m).Tragerea exclusiv fuzantã eraurmare a unei concluzii greºite aartileriºtilor francezi dupã campa-nia din Italia (1859).

Cu toate neajunsurile legatede calitãþile lor, aceste tunuri aureprezentat un salt imporant înevoluþia artileriei române prin tre-cerea la þeava ghintuitã ºi schim-barea atitudinii marilor puteri faþãde România privind achiziþia dearmament.

1Cormel I Scafeº, “Din istoricul dotãrii Armatei Române cu tunul “Timmerhans”, md. 1863”, în Studii ºi materiale de muzeografie ºi istorie militarã,Muzeul Militar Central, Bucureºti, 1978, pg. 219.

Tunul belgian “Timmerhans”, model 1863, calibrul 86,5 mm. Desen dupã General P.V.Nãsturel, “Contribuþii la istoria artileriei române”, Bucureºti, 1907.

Tunul “Timmerhans”

Specificaþii tehniceGreutatea þevii: 330 kgLungimea þevii: 1,6 mNumãrul de ghinturi al þevii: 6 ghin-turi uniforme, spre dreapta, dupãmodelul tunurilor francezeCalibrul: 4 ( 86,5 mm)

Calibrul între goluri: 92,1 mmAxul umerilor þevii: sub axa þeviiSistemul de ochire: un sistem median (pe axul þevii) ca la o armã de infan-terie, în lungime de 69 cm ºi unul late-ral cu cãtarea pe umãrul drept.Proiectil: cilindro-ogival cu aripioare

TUNUL BELGIAN “TIMMERHANS”, MODEL 1863, CALIBRUL DE 4 ( 86,5 MM)

Au fost achiziþionate dinFranþa în anul 1865 pentru aînlocui tunurile belgiene“Timmerhans” md. 1863.Dorinþa autoritãþilor române de ale cumpãra era motivatã de rezul-tatele excelente obþinute de cãtretunurile ghintuite franceze înrãzboiul franco-italo-austriac(tirul putea fi dirijat aproape de 3 km) fiind considerate cele maibune din lume. Tunurile au fostmontate la atelierele vestitei firme“Alexis Godillot”. Þevile erau dinbronz fiind ultimele tunuri cuîncãrcarea pe la gura þeviiintroduse în dotarea ArmateiRomâne. Costul achiziþieitunurilor de 4 (36 bucãþi) a fostsuportat de cãtre judeþele þãriicare l-au considerat drept darcãtre domnitorul Alexandru Cuza.La gura þevii era gravatã stemajudeþului contributor. Tunurile de12, sistem “La Hitte” cunoscuteºi ca model 1858, “Tunul împã-ratului” sau “Tunul lui Napoleon”(al III-lea) aveau la bazã tunul-obuzier de 12 model 1853 la careþeava a fost ghintuitã. Iniþiatorulacestei îmbunãtãþiri a fostîmpãratul Napoleon al III-lea carei-a cerut generalului Jean ErnestDucos de La Hitte sã realizezeun material cu calitãþi supe-rioare. Acesta, împreunã culocotenent-colonelul Treuille deBeaulieu, a reuºit sã constru-iascã o piesã de artilerie nouã, cuþeava ghintuitã ºi încãrcarea pe lagurã. Noul tun folosea pentrutragere proiectile alungite ce aveauniºte proieminenþe metalice (“ari-pioare” de zinc) care îi imprimauproiectilului o miºcare de rotaþie.

Utilizate prima datã în rãzboiulfranco-austriac din Italia, în anul1859, aceste tunuri ºi-au doveditsuperioritatea faþã de alte modele.Bãtaia maximã a crescut la 3000de metri iar greutatea proiectiluluis-a mãrit de la 4,1 kg la aproxima-tiv 12 kg (modelul 1853 cu þeavalisã). Noile proiectile folositeerau alungite ºi le înlocuiau pecele sferice care nu aveau o pre-cizie bunã. Totodatã, începând cuacest tun s-a trecut de la expri-

marea în livre ac a l i b r u l u i(vechile mo-dele) la va-loarea înkilograme.


30

Tunul de 4 Tunul-obuzier de 12

Specificaþii tehnice

Calibrul: 86,5 mm, 6 ghinturiGreutatea þevii: 330 kgGreutatea obuzului: 4,2 kgGreutatea tunului pe afet: 1260 kgGreutatea chesonului: 1300 kgViteza iniþialã: 343 m/sProiectile: obuz obiºnuit, ºrapnele cugloanþe ºi cutii de zinc cu mitraliiBãtaia maximã: 3200 mGreutate S pulbere:150 ºi 200 grOchirea: sist. median (1600 m) ºi

lateral (pânã la 3200 m)

Calibrul: 121,3 mm, 6 ghinturi trape-zoidale spre dreapta cu pasul de 3 mGreutatea þevii: 610 kgGreutatea tunului pe afet: 1940 kgGreutatea chesonului: 1300 kgViteza iniþialã: 310 m/sLungimea þevii: 17 calibre (2066mm)Proiectile: aceleaºi tipuri ca la tunul de 4Darea focului: cu stupila, sistem DambryBãtaia maximã: 3000 mGreutatea sãculeþilor de pulbere: 300 ºi 550 grame

Sus: Afet pentru tunul obuzier de 12 “ La Hitte”, model 1865; Jos: Cheson model 1865 ( Desene realizate de Cornel I. Scafeº dupã Gl. P.V. Nãsturel,“Contribuþii la istoria artileriei române”, 1907).

Proiectilpentru tunul de 12, sistem

“La Hitte”.

TUNUL DE 4 ªI TUNUL-OBUZIER DE 12, “LA HITTE-NAPOLEON III”

Tunul de 4 dispunea deproiectile echipate cu focoasereglate pentru douã distanþe(1500 ºi 2800 m), iar cel de 12 cu focoase percutante.

Deºi sistemul “La Hitte”afost utilizat un timp scurt (înFranþa pânã în anul 1871) a con-stituit un salt important înevoluþia artileriei. În þara noastrãtunurile de 4 ºi 12 s-au aflat îndotarea regimentelor de artileriepânã în anul 1873 când au fosttrecute la artileria teritorialã ºiînlocuite cu tunuri “Krupp”.

Tunurile “Krupp”model 1868au fost comandate de cãtreArmata Românã în anul 1867 lauzinele Krupp din Essen(Germania) odatã cu înfiinþareaRegimentului 2 Artilerie. Acestetunuri erau cele mai moderne dinEuropa, având þeava din bronz,ghintuitã (oþelul nu prezentaîncredere suficientã în Europa laacea datã) ºi închizãtor cu panãdublã (tip“Kreiner”). Calibrulþevii era de 78,5 mm fiind denu-mite ”tunuri de 8", model 1868.Afetul era ataºat la un antetren,împreunã fiind tractate de 6 cai.Ca ºi în cazul materialelor de arti-lerie anterioare ºi acest tun era“cu tragere înceatã” (fãrã legã-turã elasticã). Ochirea în direcþieera de tipul “directã” ºi se realizacu ajutorul unui înãlþãtor ce eraintrodus într-un locaº din parteadreaptã-spate a culatei ºi cu aju-torul unui þel dispus în parteadreaptã în zona umerilor þevii.Pentru ochirea în înãlþime sefolosea ºi cadranul, iar tunul aveaun mecanism format din douãºuruburi fãrã sfârºit numit

"vârtej" care ridica sau cobo-ra þeava.

Afetul era format din douãfãlcele din lemn de ulm sau destejar, pe care erau dispuse olãdiþã din tablã groasã ºi“vârtejul”. La afet se maigãsea fixatã pe fãlceaua dinstânga o cutie în care era o„mitralie de siguranþã pentrucazul surprinderilor”, douãscaune pentru servanþi, osia deoþel ºi roþile.

Ca particularitate, eraprimul tun de la noi la carecalibrul nu se mai calculaprin greutatea proiectilului,în kilograme, ci reprezentadiametrul în milimetri

31


Tunul-obuzier de 12 model “La Hitte”. A servit în Rãzboiul de Independenþã.

TUNURILE “KRUPP” CALIBRUL 78,5 MM, MODEL 1868 ªI 1871

Tunul “Krupp” calibru 78,5 mm

Specificaþii tehniceGreutatea þevii:280 kgLungimea þevii:1935 mmNumãrul de ghinturi al þevii:12Greutate proiectil:4,240 kgGreutatea tunului: 650 kgGreutatea tunului ºi a antetrenului cumuniþia ºi 2 servanþi:1960 kgGreutatea chesonului cu antetren: 2.375 kg.Greutatea carului de baterie: 1980 kg

Câmp de tragere vertical:+8o la 13o 30’Cantitatea de muniþie transportatã decãtre cheson cu antetrenul sãu: 104 lov.Muniþia transportatã de antetren: 36proiectile, 5 mitralii, 8 ºrapnele, 50cartuºe a 500 grame, focoasele ºistupilele existente la tun.Focoase: percutante la orice distanþã ºifuzanteBãtaia maximã: 3.500 m.

Tun “Krup” calibrul 78,5 mm, model 1868.

al þevii mãsurat întreplinurile ghinturilor,primul tun cu încãr-care pe la culatã,primul tun de prove-nienþã germanã ºiultimul tun cu afet delemn. Folosea latragere obuze, ºrap-nele, proiectile incen-diare ºi mitralii. Încãr-cãtura de azvârlire eraamplasatã în cartuº depânzã, iar aprindereaacesteia se executa cu ajutorulstupilei.

Pe lângã tun, completul debaterie mai includea: chesonul demuniþie cu antetrenul tractat de 6 cai, forja, carul de baterie ºicarul cu roþi de rezervã. Carul debaterie servea la transportul unel-telor ºi pieselor de rezervã ºi aveagreutatea de 1.980 kg, iar forja decampanie era necesarã reparaþi-ilor curente ºi avea greutatea de2.070 kg. Cumpãrând acestetunuri, în anul 1868, România afost printre primele þãri dinEuropa care a adoptat sistemulde încãrcare pe la culatã.

În anul 1871 s-au cumpãratîncã 10 baterii de tunuri deacelaºi tip (în total s-au achi-ziþionat 16 baterii) dar cu þeavã deoþel ºi închizãtor tip “panã cilin-

dro-prismaticã”. Acesta a fostprimul tun de la noi din þarã cuþeavã din oþel.

În total, la începutul rãzboiu-lui de independenþã, Regimentele 1ºi 2 Artilerie au avut în dotare 48 de tunuri model 1868 cu þeavãde bronz (bateriile 1-4), iarRegimentele 3 ºi 4 Artilerie, labateriile 1-4 aveau acelaºi numãrde tunuri dar cu þeavã de oþel.

Aceste tunuri au avut o contribuþie importantã la succesultrupelor române în rãzboiul deindependenþã. În anul 1880 aufost scoase din dotare ºi trecuteîn re-zerva armatei. La data de 15 august 1916 mai existau îndepozite 48 de piese ºi 35.455proiectile.


32

Calafat, 1877. Tunuri “Krupp”calibrul 78,5 mm din Bateria “ªtefan cel Mare”.

Tun “Krupp” calibru 78,5 mm, model 1871.Aceasã piesã a fost capturatã de ArmataRomânã în rãzboiul de independenþã de laturci. Construcþia piesei este asemãnãtoaremodelului 1868, afetul fiind însã metalic.(Muzeul Militar Naþional).

Iunie 1877. Tun “Krupp” calibrul 78,5 mm din Bateria 1 Cãlãreaþã, Regimentul 1 Artilerie în marº.

Rãzboiul franco-german dinanii 1870-1871 a confirmat supe-rioritatea gurilor de foc “Krupp”,astfel cã, specialiºtii noºtri au arã-tat necesitatea dotãrii artileriei cuaceste tunuri. Receptiv la ce eranou ºi prevãzând necesitatea înfi-inþãrii regimentelor 3 ºi 4, în anul 1874, ministrul de rãzboi,generalul Ioan Emanoil Florescua comandat în Germania 8 bateriide tunuri calibru 87 mm. Acesteaau primit denumirea de “tunuride 9” ºi au constituit materialulde bazã din dotarea artilerieiromâne în preajma ºi pe timpulrãzboiului de independenþã,material care s-a dovedit multsuperior celui aflat în dotarea arti-leriei otomane.

Tunurile de 87 mm aveau oconstrucþie asemãnãtoare celor de78,5 mm; principala misiune pecare o îndeplineau era aceea asprijinului cu foc a trupelor, caartilerie de câmp. Este primultun de la noi la care afetul era în

33


TUNUL “KRUPP” CALIBRUL 87 MM, MODEL 1875

Calafat, Iunie1877. Tun calibrul 87 mm, model 1875 din bateria “Carol”, în poziþie de tragere. Tunul fãcea parte din Regimentul 1 Artilerie.

Cadranul cu nivelã,model 1886.

Afetul tunului “Krupp” calibrul 87 mm, model 1875.Vedere de sus.

întregime metalic, alcãtuit dindouã fãlcele unite în zona dinspate a ochiului de împerechereîntre care se gãsea o cutie demuniþii. Închizãtorul era sistempanã. Pentru ochirea în înãlþimese foloseau înãlþãtorul ºi cadranul.

Muniþia folositã era compusãdin obuzul ordinar, ºrapnelul ºiproiectilul incendiar (echipate cufocoase percutante ori fuzante) ºimitraliera.

Încãrcãtura de pulbere era dis-pusã într-un sac de pânzã demãtase numit “cartuº”, iaraprinderea acesteia se executa cu“stupila”. Stupila servea la


Tunul “Krupp” calibrul 87 mm

Specificaþii tehniceGreutatea tunului cu închiz.:487 kgGreutatea tunului ºi a antetrenului cu accesorii: 1795 kgGreutatea tunului ºi a antetrenului fãrã accesorii: 1445 kgGreutatea totalã a tunului: 965 kgLungimea þevii:2100 mmGreutate proiectil: 6,355 kgViteza iniþialã: 465 m/sGreutate ºrapnel: 7,1 kg, Numãrul gloanþelor: 180

Greutatea mitraliei: 6,2 kgNumãrul gloanþelor: 62Presiunea lunetei: 68 kgGreuatea încãrcãturii: 1,5 kgGreutatea carului de baterie: 1980 kgGreutatea carului de baterie: 1980 kgMuniþia transportatã de cheson: 55 obuze,2 mitralii, 30 ºrapnele, 90 cartuºe,focoasele dintre care 6 fuzante ºi 300 stupileFocoase: percutante la orice distanþã ºifuzanteBãtaia maximã: 6.800 m.

Stupila

Tun “Krupp” cal. 87 mm, model 1875. Vedere lateralã.

34

35


iniþierea tragerii ºi se introduceaîn partea superioarã a þevii prin“luminã”. Servantul care dãdeafocul trãgea înapoi de inelul dearmare “O”, iar tija “C” având oparte striatã aprindea o încãrcã-turã de fulminat de mercur ºi ulte-rior o încãrcãturã de pulbere

neagrã “E”. Arderea acesteiîncãrcãturi iniþia încãrcãtura deazvârlire a proiectilului princanalul “luminii”. În urma arderiiîncãrcãturii cartuºului stupila eraaruncatã cãtre în sus dar se opreaîn “scoica”ºurubului luminii.

În timpul rãzboiului de inde-

pendenþã cu acest tun s-au execu-tat trageri la distanþe apreciabilepentru acea epocã. Astfel, în datade 12 noiembrie 1877, Bateria 6din Regimentul 2 artilerie coman-datã de cãpitanul Algiu a executattrageri la distanþa record de6.200 m.

2. Artileria de coastã

Înfiinþarea artileriei de coastãîn Principatele Române îºi areoriginea în secolul al XIX-lea,dupã încheierea tratatului de laAdrianopol, din anul 1829. Esteimportant de subliniat faptul cãiniþial a apãrut artileria navalãdispusã pe ºalupele fluviale.Domnitorul Gheorghe Bibescu,care în anul 1843 a întemeiat arti-leria românã modernã, a dispusiniþierea demersurilor de achizi-þionare, de cãtre ÞaraRomâneascã, din Austria, a treivase, cunoscute în epocã subnumele de “sãici”, înzestrate cutunuri, în scopul protejãrii navalecomerciale ºi supravegherii cursului Dunãrii. Cele trei vase ausosit în þarã la 10 iulie 1845. Douãdintre acestea erau dotate cu câteun tun, iar un vas dispunea dedouã tunuri. Fiecare tun eradeservit de trei servanþi carefãceau parte din echipaj. ÎnMoldova artileria navalã a apãrut,de asemenea, în anul 1843, odatãcu lansarea la apã în portul Galaþia goeletei “Emma” prevãzutã cucinci tunuri de bronz, calibru 120 mm. Ulterior pentru pazaDunãrii s-au mai construit douãambarcaþiuni, “ªtefan cel Mare”respectiv“Galaþi”, fiecare cu câteun tun de bronz calibru 75 mm.

Dupã Unirea PrincipatelorRomâne ºi contopirea flotilelor

acestora, artileria navalã a fostreprezentatã de cele patru tunuricalibru 120 mm aflate la bordulºalupelor canoniere dispuse înpãrþile importante ale Dunãrii(Calafat, Giurgiu, Brãila, Reni,Galaþi, Chilia ºi Ismail). Totodatã,menþionãm cã în alte pãrþi ale cur-sului Dunãrii mai puþin impor-tante au existat ºalupe mai mici cadimensiuni prevãzute cu câte untun calibru 120 mm.

Am prezentat aceste aspectepentru a înþelege faptul cã artile-ria de coastã din cadrul flotilei îºiare începutul pe canonierelevremii, acestea constituindprimele nave moderne care, pelângã rolul lor în constituireaflotei române au permis instruireaefectivelor ºi familiarizarea cuarmamentul de artilerie al epocii.Ulterior, cu ajutorul personaluluide marinã s-au constituit bateriilede artilerie amplasate pe malurilefluviului, prin înzestrarea ArmateiRomâne cu tunurile de asediu ºimortiere, ruseºti, din bronz,ambele calibrul 152,4 mm.

Un moment de referinþã în isto-ria artileriei române de coastã îlreprezintã rãzboiul de indepen-denþã, 1877-1878. În cadrul“Operaþiei de acoperire aDunãrii”, ca urmare a hotãrâriiMarelui Cartier General de trans-formare a localitãþii Calafat într-un

puternic punct strategic fortificat,artileria de coastã a jucat un rolextrem de important. ÎntrucâtStatul Major General a interzisparticiparea navelor flotilei laoperaþiuni militare, ea fiind infe-rioarã numeric flotei otomane deDunãre s-a luat decizia ca o partedin personalul flotei sã fie ataºattrupelor de artilerie ºi pompieridin armata de uscat. În acelaºitimp s-a luat decizia ca o parte dinnave, cu echipaj, sã fie împrumu-tate marinei ruse care în schimbau acceptat sã livreze ArmateiRomâne tunurile ºi mortierele debronz, calibrul 152,4 mm.

Construirea bateriilor de coastãde la Calafat a început în anul 1876, acestea fiind dotate cutunuri „Krupp”. Dupã data de15/27 mai 1877, bateriile de arti-lerie „Krupp”, calibrul 78,5 mmºi 87 mm aparþinând celor 4 regi-mente de artilerie au fost retraseºi au fost înlocuite cu tunuri ºimortiere ruseºti, cal. 152,4 mm,precum ºi cu tunuri franceze “LaHitte”, model 1865, calibrul121,3 mm (au fost prezentate laartileria de câmp).Toate acestebaterii au fost deservite de mili-tari din subunitãþi de marinã,excepþie au fãcut bateriile “Independenþa I”, precum ºi oparte a bateriei “ªtefan cel Mare”care au fost încadrate cu militari


36

pompieri care constituiau larãzboi artileria teritorialã.

Astfel, la începutul lunii mai1877 sistemul de foc al artilerieila Calafat era constituit din:

-Bateria “Carol”, dotatã cupatru tunuri de bronz calibru152,4 mm. Efectivul bateriei erade 20 militari ºi era destinatãlovirii artileriei otomane de lanord de Vidin;

-Bateria “Elisabeta”, formatãdin cinci tunuri calibru 152,4 mm,deservite de 60 militari. Era des-tinatã lovirii cetãþii Vidin ºi aspaþiului dintre aceasta ºi Dunãre;

-Bateria “Mircea”, avea îndotare cinci tunuri de bronz cali-bru 152,4 mm ºi era destinatãangajãrii cu foc a cetãþii Vidin ºia spaþiului din vecinãtateanordicã ºi vesticã a acestuia.Efectivul bateriei era de 80 mili-tari.Aceastã baterie a avut ºi cel

mai mult de suferit din cauzabombardamentelor amplasatã celmai aproape de Vidin. Ulterior, înlunile iunie-iulie acestor baterii lis-au adãugat alte patru bateriidupã cum urmeazã:

-Bateria “ªtefan cel Mare”,formatã din patru tunuri calibru121,3 mm;

-Bateria “Mihai Bravu”, for-matã din 15 tunuri de câmp dinregimentele 1 ºi 2 artilerie, desti-natã executãrii focului asuprainamicului ce ar fi încercat sãdebarce la sud de localitateaCiuperceni;

-Bateria “Renaºterea”, dotatãcu 6 mortiere calibru 152,4 mm,destinatã opririi unei eventualedebarcãri a forþelor otomane pemalul românesc al Dunãrii;

-Bateria „Independenþa I”,dotatã cu 2 tunuri cal. 152,4 mmºi 5 tunuri “La Hitte”;

-Bateria “Independenþa II”,dotatã cu 6 mortiere calibru152,4 mm.

Pe timpul operaþiilor structuratuturor bateriilor s-a schimbat. Înluna noiembrie 1877 s-a înfiinþatbateria “Perseverenþa”, în drep-tul ostrovului Canapa, la care s-au detaºat 3 mortiere de la bate-ria “Independenþa II” ºi treitunuri “Krupp”, cal. 87mm.Totodatã, cãtre sfârºitul anului1877 s-a format bateria“Basarabia”, dotatã cu patru piesecalibru 121,3 mm cu misiunea de aexecuta foc contra bateriilor de laVidin ºi a participa la respingereaunui eventual atac otoman.

Toate aceste baterii au fostpuse sub comanda maioruluiNicolae Dimitrescu-Maican carea fost numit comandantul arti-leriei de coastã de la Calafat.Efectivele totale se ridicau la 320 militari.

În data de 21 mai 1877Armata Românã a primit dreptcompensaþie 16 tunuri “Lavrov”de bronz, pentru împrumutulcãtre flota rusã a navelorromâneºti: iahtul “ªtefan celMare”, nava “România”, cano -niera “Fulgerul”, ºalupa torpi-loare “Rândunica”, 4 ºlepuri ºimulte ºalupe cu rame ºi vele.Acestea au dotat bateriile“Carol” “Elisabeta”, "Mircea",“Independenþa I” ºi au fostdeservite de marinari. Trebuiesubliniat faptul cã prin pacea dela Paris, din 1856, Rusia nu aveavoie sã deþinã vase pe Dunãre.

În rãzboiul de independenþã,aceste tunuri au constituit artile-ria grea a Armatei Române alãturi

de tunurile-obuziere franceze cal. 121,3 mm. Tunurile aveauþeava de bronz, ghintuitã ºiînchizãtorul de tip “panã”.Greutatea proiectilului ºi bãtaiaconsiderabilã pentru acele vremuriîl recomandau ca un material deartilerie destinat tragerilor deasediu. Aceste trageri s-au execu-tat asupra cetãþii fortificate Vidin,aflatã pe malul turcesc al Dunãrii,pe toatã durata rãzboiului.

În ceea ce priveºte com-portarea tunurilor, deºi eraumoderne, nu au rãspuns în totali-

tate aºteptãrilor din cauza calitãþiireduse a proiectilelor (explodauîn aer înaintea lovirii þintei) sauspargerii plãcilor de obturaþie(închizãtoarelor) ca urmare aunor defecþiuni de fabricaþie.Douã dintre aceste tunuri au fostînlocuite cu altele noi din cauzadefecþiunilor tehnice.

Dupã anul 1878, tunurile aufost folosite la artileria de cetate,ulterior de asediu, a cetãþiiBucureºti, fiind pãstrate în înzes-trare pânã în preajma primuluirãzboi mondial.

TUNUL SISTEM “LAVROV”, CALIBRUL 152,4 MM, MODEL 1877

Tunul “Lavrov”, calibrul 152,39 mm (24 funþi)

Specificaþii tehniceLungimea þevii:21 calibreGreutatea þevii cu închizãtor: 2.235 kgGreutatea tunului: 4.500 kg

Greutatea proiectilului: 35,8 kgLungimea þevii: 3,230 mViteza iniþialã a proiectilului: 325 m/sBãtaia maximã: 5.300 m

S-a achiziþionat din Rusia, înanul 1877, în vederea utilizãrii caartilerie de asediu, la Calafat,împotriva artileriei turceºti dis-pusã în cetatea Vidin. Pânã laaducerea în þarã, împreunã cutunurile cal. 152,4 mm, acestetrageri erau executate cu tunuride câmp “Krupp” de 78,5 ºi 87 mm de la regimentele de arti-lerie. Din documentele vremiirezultã cã aceste aruncãtoare auacþionat în cadrul bateriilor“Renaºterea” ºi “Independenþa2” de la Calafat ºi au fostdeservite de marinari.

În data de 15 mai 1885 s-auînfiinþat primele 2 baterii deasediu subordonate Regimentului2 Artilerie Bucureºti care aveauîn dotare ºi douã mortiere cal. 152,4 mm, model 1877.

MORTIERUL DE CALIBRUL 152,4 MM, MODEL 1877

Anul 1877. Mortier calibru 152,4 mm din cadrul bateriilor de la Calafat, 1877.

Mortier de calibrul 152,39 mm-24 funþi

Specificaþii tehniceLungimea þevii de bronz: 9 calibreGreutatea þevii cu închizãtor: 1.572 kgGreutatea totalã: 3.400 kg

Greutatea proiectilului: 30,7 kgLungimea þevii. 1,350 mViteza iniþialã a proiectilului: 231 m/sBãtaia maximã: 3.600 m.

37


Calafat, Iunie 1877. Tun calibru 152,4 din cadrul bateriei “Elisabeta”. Ofiþerul din dreapta imaginii este Cpt. Vasile Urseanu, comandantul bateriei. Ulterior, în anul 1882 el a devenit primul comandant al Bricului “Mircea”.

38

Perioada 1879-1919 afost densã în evenimente ce aumarcat istoria artileriei române.Acestea au fost mai numeroase ºimai importante prin consecinþepentru configuraþia artileriei în

ultima parte a perioadei amintite,care coincide cu campania din1913 dar mai ales cu participareala primul rãzboi mondial.

Dezvoltarea artileriei în aniice au urmat rãzboiului de inde-pendenþã a fost influenþatã pelângã tendinþele manifestate în

armatele dezvoltate ale timpuluiºi de concluziile de ordin tehnicºi tactic desprinse în urma cam-paniei din 1877-1878.

În prezentarea gurilor de focde artilerie din acea vreme vomaborda atât artileria de câmp, câtºi cea de cetate ºi asediu.

Capitolul IVARTILERIA ROMÂNÃ ÎN PERIOADA 1879-1919


Aceastã categorie de guri defoc a fost cea mai numeroasã îndotarea Armatei Române. De-alungul anilor a cunoscut o rapidãevoluþie, o îmbunãtãþire sub-stanþialã a caracteristicilor tehnico-tactice. Între acestea evidenþiemîn mod deosebit dotarea cu tunuricu tragere “repede” la scurt timpde la inventarea lor de cãtrefrancezi în anul1897. Mai mult,aceastã perioadã este marcatã derealizãri tehnice româneºti îndomeniu: tunul “Krupp”, model1904, realizat pe baza condiþiilorstabilite în mod just de cãtreofiþerii noºtri de artilerie,obþinându-se ceea ce preºedinteleconsiliului de miniºtri de atunci,Dimitrie Sturdza numea cu mân-drie “tunul cu tragere repedemodel român”; obuzierele cal.105 mm “Krupp” ºi 150 mm“Schneider”(printre cele maimoderne din Europa la vremealor) realizate dupã condiþiiletehnice impuse de cãtre artileriºtiiromâni; prototipul tunului cutragere repede proiectat decolonelul Perticari în anul 1898etc. Inventivitatea artileriºtilorromâni a cunoscut un altmoment de împliniri odatã cu

realizarea de cãtre maiorulToma Ghenea a unui înãlþãtordenumit “goniometrul Ghenea”,pentru tunul “Krupp”, calibrul 75 mm, model 1904.

Aceasta este ºi perioadadesprinderii din artileria terestrãºi apariþiei unei noi arme, artile-ria antiaerianã, ca urmare aadaptãrii ºi transformãrii adusematerialului de artilerie terestrã.Merite deosebite în transformareatunurilor de cetate calibrul 57 mmºi 75 mm de câmp, model 1880,în tunuri antiaeriene au avutlocotenent-coloneii Burileanuªtefan ºi Negrei Gabriel.

În aceastã perioadã a apãrut ºis-a dezvoltat relativ mai încetdecât celelalte categorii de arti-lerie, artileria de munte. Primabaterie de artilerie de munte(cal.63 mm) a fost înfiinþatã înanul 1883, iar primul divizion deartilerie de munte (cal.75 mm) afost înfiinþat în anul 1913 laCurtea de Argeº. Abia în anul1916 a fost înfiinþat Regimentul 1de Artilerie Munte, cu sediul laTârgu Jiu, având în compuneredivizionul de la Curtea de Argeººi Divizionul tunuri de munte,cal. 63 mm ce fusese înfiinþat la01 ianuarie 1915.

La 15 august 1916 când a fostdecretatã mobilizarea, artileriaavea urmãtoarea organizare deprincipiu: 5 regimente de artileriede corp de armatã (a 6 baterii), 23 de brigãzi de artilerie dedivizie (a 12 baterii), 2 brigãzi deartilerie grea, a câte 2 regimentefiecare (32 baterii); 1 divizion deartilerie de munte ºi artileria anti-aerianã (6 baterii tunuri cal. 75 mm, o baterie tunuri cal. 57 mm, total 51 piese). În afara acesteia a fost mobilizatãºi artileria de poziþie (24 baterii)ºi artileria capetelor de pod de laTurtucaia, Silistra ºi Cernavodã(26 de baterii ºi 52 de cupole).

În perioada de refacere aArmatei Române din primãvaraanului 1917 o atenþie sporitã afost acordatã ameliorãriiînzestrãrii tehnice a artileriei. Pelângã mãsurile de recondiþionareºi redistribuire a pieselor de arti-lerie s-au importat ºi cantitãþiconsiderabile de guri de foc.Astfel, în anul 1917, cu mari difi-cultãþi au fost primite din strãinã-tate 84 de tunuri cal.75 mm, 72 tunuri lungi ºi 20 tunuri scurte cal. 120 mm, 28 obuziere

Artileria Românã în perioada 1879-1919

39

Acest tun a fost achiziþionatiniþial pentru dotarea regi-mentelor de artilerie de nivelcorp de armatã. Era asemãnãtorconstructiv cu cal. 87 mm, model1875, de la care a preluatchesonul, antetrenul, forja etc.

Construcþia þevii a constituitun element forte al tunurilor“Krupp” fapt ce le-a permisobþinerea unor performanþedeosebite. Þeava era formatã din:

“tubul” interior ghintuit, man-ºonul exterior, brãþara de îmbinare

din 2 pãrþi care nu permiteau tubu-lui interior sã se deplaseze în inte-riorul manºonului ºi inelul destrângere (asigura strângerea celor2 pãrþi ale brãþãrii). Manºonul seîncãlzea ºi se introducea pestetubul interior, la rãcire strângândputernic þeava. Acest sistem,folosit ºi la tunurile de 87 mm aconstituit un secret de fabricaþie alfirmei “Krupp” (descoperit deofiþerii Regimentului 6 în 1884 laun tun avariat) ºi asigura o rezis-tenþã deosebitã þevii. Încãrcãturade azvârlire era dispusã într-unsãculeþ de pânzã iar greutatea eiera de un kilogram.

Tunul “Krupp” cal. 75 mm, model 1880împreunã cu antetrenul.

Tunul “Krupp” calibrul 75 mm

Specificaþii tehniceGreutatea þevii cu închizãtor: 300 kgGreutatea tunului ºi a antetrenului cuºi fãrã accesorii: 1490 kg/ 1.207 kgCalea trãsurii:1528 (idem cal 87 mm)Greutatea afetului cu tunul ºi acce-sorii: 760 kgLungimea totalã a þevii: 2000 +/-6,5mmGreutate obuz: 4,1 kg Viteza iniþialã:460 m/sCâmp de tragere vertical:-8o la +24o

Adâncimea ghinturilor: 1,25 mmGreutate ºrapnel: 4,355 kgNumãrul gloanþelor: 90Greutatea mitralierei: 4,2 kgNumãrul gloanþelor: 69Greutatea încãrcãturii: 1,0 kgPresiunea lunetei pe cârligul

antetrenului: 78 kgMuniþia transportatã de cheson:

72 obuze, 2 mitralii, 36 ºrapnele, 114 cartuºe, focoasele, dintre care 6 fuzante ºi 225 stupile

Forja model 1875. Greutatea cu antetren, 1625 kg.

mondial când deþinea 374 debaterii dintre care 233 cuarmament modern.

cal. 127 mm, 4 obuziere cal. 155 mmºi 7 cal. 152,4, precum ºi 130 demortiere de tranºee.

În total, artileria românã aatins un maxim istoric, laînceputul primului rãzboi



40

Mecanismul de închidere eracompus din închizãtor ºi obturatorfiind de tip “închizãtor cu trunchicilindro-prismatic”. Obturatorulavea rolul de a se opune scãpãrilorde gaze din camera de ardere pe lapartea dinapoi a culatei datoratfaptului cã la acea vreme nu sefolosea tubul cartuº.

În anul 1916 un numãr de 45 de tunuri de acest tip au fosttransformate în tunuri anti-aeriene de cãtre ArsenalulArmatei, pentru dotareaprimelor baterii antiaeriene dinþara noastrã.

Aceste tunuri s-au achiziþio-nat împreunã cu tunurile“Krupp“ calibrul 75 mm, fiinddestinate dotãrii noilor regimentede artilerie înfiinþate. Acest fapts-a întâmplat începând cu anul1881 când s-a înfiinþat Regi-mentul 5 Artilerie Tulcea ºi a

continuat în anul 1883 prin înfiin-þarea regimentelor 6 la Bucureºti,7 la Focºani ºi 8 la Roman. Prinreorganizarea din anul 1892 s-arealizat subordonarea regimen-telor (care între timp ajunseserãla 12) la 4 brigãzi de artilerie,corespunzãtoare celor 4 corpuri

de armatã. Corpul de armatã îºipãstra în subordine un regimentcal. 75 mm, regimentul cal. 87 mmfiind dat în sprijinul celor 2 divizii.

Constructiv, acest tun semãnafoarte mult cu tunul “Krupp”cal. 75 mm, dimensiunile fiindapropiate. Deºi nu reprezenta un

Carul de baterie, model 1880. Reproducere dupã P.V. Nãsturel, “Curs elementar de artilerie”, Bucureºti, 1886. Greutatea cu antetren, 1610 kg.


Tunul cu tragere înceatã “Krupp”, cal 75 mm, md. 1880/1916 transformat în tun antierian la Arsenalul Armatei din Bucureºti.


41

salt calitativ semnificativ faþã demodelul 1875 care a participat larãzboiul de independenþã putemafirma cã reprezenta cel maimodern material de artilerie decâmp de la acea vreme.

Opþiunea conducerii militareromâne pentru aceste tunuri afost determinatã de faptul cãmodelele anterioare au rãspunsfoarte bine nevoilor de sprijin cufoc ºi au avut fiabilitatea nece-sarã. Ochirea în direcþie a tunuluise executa prin miºcarea lateralã,stânga sau dreapta a “cãlcâiului”afetului. Pentru aceasta, în ve-derea uºurãrii manevrelor, sefolosea “îndreptãtorul” dispus lapartea din spate a fãlcelelor.Aparatele de ochire în direcþie ºi înãlþime erau de tip þel-cãtaredispuse în partea dreaptã a þevii.

Ochirea în înãlþime a þevii serealiza cu ajutorul “vârtejului”.Acesta era un mecanism tip“ºurub fãrã sfârºit” dispus subculatã cu care se înclina þeava în

funcþie de distanþa de tragereînregistratã pe înãlþãtorulmecanic prin care se viza þinta.Tunul nu dispunea de aparate deochire pentru tragerile indirecte.O caracteristicã a afetului pe careo întâlnim ºi la modelele ante-rioare este prezenþa celor douãscaune pentru servanþi, dispusepe osia roþilor, între þeavã ºi roþi.

Muniþia folositã era compusãdin: “obuzul ordinar”, ºrapnelul,mitralia, cartuºul, stupila ºi foco-sul. Obuzul avea o formã cilin-dro-ogivalã cu lungimea de

2,5 calibre fiind prevãzut cu 2 brâie de aramã: brâul forþator ºibrâul director. Obuzul era com-pletat cu 2 focoase: percutant ºi“de timp”. ªrapnelul avea o formãasemãnãtoare obuzului, fabricatdintr-un material casant “tuci” ºiavea în interior un numãr de 180 de gloanþe. Mitralia era ocutie din zinc în care erau intro-duse un numãr de 62 de gloanþe.Dupã darea focului gloanþelestrãpungeau cutia ieºind din þeavãsub forma unui snop care îºimãrea diametrul pe mãsura ceînaintau spre obiectiv.

1902. Baterie din Regimentul 10 artilerie din Bucureºti dotatã cu tunuri “Krupp” cal. 87 mm, md. 1880

Tunul “Krupp”, calibrul 87 mm

Specificaþii tehniceGreutatea þevii cu închizãtor: 450 kgGreutatea tunului ºi a antetrenului cu accesorii: 1795 kgGreutatea tunului ºi a antetrenului fãrãaccesorii: 1445 kgCalea trãsurii:1528 mmGreutatea afetului cu tunul ºi acce-sorii: 965 kgLungimea totalã a þevii: 2.100 mmGreutate obuz: 6,210 kgViteza iniþialã a proiectilului: 465 m/sGreutatea ce revine fiecãruia din cei

6 cai / tun: 290 kg

Greutate ºrapnel: 7,1 kgNumãrul gloanþelor: 180Greutatea mitraliei: 6,2 kgNumãrul gloanþelor: 62Greutatea încãrcãturii cartuºului: 1,5 kgPresiunea lunetei pe cârligul antetrenu-lui: 95 kgMuniþia transportatã de cheson:

55 obuze, 2 mitralii, 30 ºrapnele, 90 cartuºe, focoasele dintre care 6 fuzante ºi 300 stupileFocoase: percutante la orice distanþã ºifuzante.Limitele ochirii în înãlþime:-8o la +24o


42

Mecanismul de închidereera compus din închizãtorºi obturator fiind de tip“închizãtor cutrunchi cilin-d r o -prismatic”.

În figura alã-turatã ester e p r e z e n t a tînchizãtorul cuprincipalele ele-mente constructive.

Afetul se com-punea din douã fãlcele,osia, douã roþi, sistemulde ochire, sistemul de“împiedicare” ºi acce-soriile. Partea afetuluicare se rezema de pãmântse numea “cãlcâiul afetu-lui”, iar porþiunea dintreacesta ºi osie se numea“sãgeatã”. Lungimeasãgeþii era astfel calculatãîncât indiferent deînãlþimea tunului, unghiulde recul (unghiul ceuneºte axa umerilor þevii,cãlcâiul afetului ºi liniaterenului) sã fie în jur de31o. Fãlcelele erau metali-ce ºi acoperite cu tablãavând grosimea de 9 mm.

În scopul atenuãrii recululuitunului, pe timpul tragerii roþilese blocau cu o “piedicã” fixatãde afet cu lanþuri.

Pentru o mai bunãînþelegere a modului de

organizare a bateriei detunuri vom enumera ele-

mentele componente ale acesteia,astfel:

1. antetrenul cu trenul(tunul propriuzis); antetrenulservea pentru transportul muni-þiei ºi a 3 servanþi pe capacullãdiþei; muniþia transportatã: 20 obuze, 10 ºrapnele cu focoase,3 mitralii, 35 cartuºe, 100 stupile,2 focoase cu timpuri de rezervã ºi24 focoase percutante;

2. chesonul format din antrenºi tren; antetrenul era identic cucel prezentat anterior; trenulservea la transportul muniþiei; peel se legau raniþele soldaþilor ºisacii cu orz pentru cai; greutatea,1925 kg;

Înãlþãtorul mecanic.La partea de sus

se observã cãtarea.Era ridicat

la gradaþiunea corespunzãtoare

distanþei.

Sus: închizãtorul;Stânga: muniþia utilizatã -obuzul “ordinar”, ºrapnelul ºi mitralia. Jos: “Focos cu timpuri”.


43

3. afetul port-roþi. se com-punea din antetren ºi afetul portroþi.; acesta din urmã era un afetde tun complet fãrã þeavã de rezervã, pe care erau fixate pe unax vertical 3 roþi suplimentare; încutii dispuse pe afet pe scauneleservanþilor se gãseau piese de rezervã, ca: închizãtor, 3 plãci deobturaþie, burghie pentru luminã,vârtej, chei, 2 bucece de roatã, 6 spiþe, 3 obezi, oiºte din 2 bucãþi,îndreptãtor ºi multe altele.Greutatea, 1860 kg;

4. carul de baterie; ante-trenul avea o ladã pe care eraufixate uneltele genistice (2 securi,2 topoare, 2 cazmale, târnãcop),gãleata, o cutie de unsoare pentruroþi, 2 pari de conovãþ, conovãþ

de 20 m, medicamente pentruoameni ºi cai; se mai gãseau deasemenea: ciocan, nicovalã,buloane de rezervã, unsoare ºisãpun pentru hamuri, uneltelepentru curelar ºi lemnar, 2 roþi derezervã; greutatea, 1640 kg;

5. forja; era formatã din ante-tren ºi tren având diferite uneltede lãcãtuºerie, material pentrulucru (metal), potcoave etc.;

6. furgonul; servea pentrutransportul a aproximativ 1000kg de furaje;

7. trãsura pentru bagajeleofiþerilor; fiecare ofiþer aveadreptul la câte o ladã de bagaje.Toate aceste atelaje erau tractatede 6 cai mai puþin trãsura debagaje unde erau numai 2 cai.

În total, la rãzboi, o bateriecuprindea: 6 tunuri cu antetren, 8 chesoane de muniþie (6 latunurile cal. 75 mm), 1 afet port-roþi, 1 car de baterie, 1 forjã, 1 furgon, 1 trãsurã pentru bagaje,5 binocluri ºi 5 telemetre (“Le Boulage”). Muniþia totalã abateriei: 580 obuze, 310 ºrapnele,37 mitralii, 965 cartuºe, 1550 stu-pile, 642 focoase percutante ºi 372focoase cu timpuri (media lovi-turilor de fiecare tun era de 154,5).

La începutul primului rãzboimondial existau în dotare 190 detunuri de acest tip care au fostfolosite în completare la regi-mentele de artilerie de divizie(R.3, 26, 27, 29, 39 A., la artileriaD. 18 I. ºi în dotarea R. 3 AG.).

Tun francez cu tragereînceatã ce a fost conceput deofiþerul De Bange. A intrat îndotarea Armatei Române înanul 1881. Greutatea tunului erade 1000 kg iar bãtaia maximãde 6.500 m. A fost folosit întimpul luptelor din primulrãzboi mondial.

În anii 1883 ºi 1884 s-auînfiinþat 4 baterii dotate cutunuri cal. 63 mm, sistem“Armstrong”, cu tragere înceatã,importate din Anglia, câte obaterie la fiecare corp de armatã.Acesta a fost primul tun de lanoi destinat artileriei montane.Bateriile erau în dotarea regi-mentelor de artilerie de câmp.Achiziþia tunurilor de munte a

constituit o necesi-tate datoritã faptu-lui cã o mare partedin frontierele þãriierau în zonamuntoasã. În preaj-ma primului rãzboimondial, tunurile

TUNUL “ARMSTRONG”, CALIBRUL 63 MM, MODEL 1883

TUNUL “DE BANGE”, CALIBRUL 87 MM, MODEL 1880

Tun “De Bange”, calibru 87 mm.

Tun demunte“Armstrong”,

calibru 63 mm.


44

erau grupate în 6 baterii în cadruldivizionului de munte. A fostdotat cu muniþie modernã ºi între-buinþat în luptele duse între anii

1916-1918. Tunul putea fidemontat ºi purtat sau tras de doicai în tandem. Bãtaia maximã:4.000 m.

Douã exemplare ale acestuitun strãjuiesc mormântul luiAvram Iancu de la Þebea.

A fost introdus în dotare înanul 1902 la Regimentul 2 Artilerie din Bucureºti (2 bateriia câte 4 piese). În anul 1903 s-auachiziþionat încã 3 baterii ce aufost repartizate la Regimentele 1,3 ºi 4 Artilerie. În total conformevidenþelor, în anul 1916 erau 31 de obuziere în dotarea regi-mentelor de artilerie de divizie.

A fost primul obuzier decâmp de la noi din þarã care adispus de un sistem tip “sapãelasticã” ce îi permitea revenireaîn poziþia iniþialã de tragere, dupãrecul. În esenþã acesta era sis-temul ce a precedat legãtura elas-ticã.Sapa mobilã era ataºatã la unmecanism dotat cu un resortputernic, dispus sub monofleº.Acest tip de guri de foc a maifost denumit “cu tragereacceleratã” având o cadenþã maimare de tragere.

Sistemul de ochire iniþial afost îmbunãtãþit în anul 1903când a fost dotat cu aparatul deochire românesc pentru tragerileindirecte de tip “goniometrusistem maior Toma Ghenea”. Înanul 1915 i s-a adãugat scut deprotecþie pentru servanþi. Caelement de noutate pentruartileria de câmp, obuzieruldispunea de muniþie cu tubcartuº metalic. Începând cuanul 1916 a fost folosit încondiþii foarte bune datoritãmodernizãrii muniþiei ºi anumedotarea cu obuzul-minã francezcare avea caracteristici supe-

rioare. Acesta era un proiectilalungit, care avea o greutate mai

mare, dar ºi o stabilitate sporitãpe traiectorie.

OBUZIERUL “KRUPP”, CALIBRUL 120 MM, MODEL 1901

Obuzierul “Krupp”, calibrul 120 mm

Specificaþii tehniceGreutatea pentru tragere: 1.065 kgGreutatea pentru marº: 1.835 kgGreutatea proiectilului: 21 kgGreutatea chesonului: 1.910 kg

Lungimea þevii:11,6 calibreÎnchizãtor: tip “panã” cu deschiderelatralãViteza iniþialã: 300 m/sBãtaia maximã: 6.000 m

Obuzierul “Krupp”, cal. 120 mm, model 1901 cu “tragere acceleratã”.Piesã din colecþia Muzeului Militar Naþional.

Sus: sistemul tip “sapã elasticã” dispus înapoia afetului; Jos: vedere din faþã.


45

S-a achiziþionat pe baza pro-punerilor unui colectiv de arti-leriºti format din ofiþerii: TomaGhenea, Dumitru Iliescu,Eugeniu Lucescu, VasileRudeanu ºi Gabriel Negrei ºirealizat ca o variantã îmbunãtãþitãa modelului “Krupp” 1899. Deºiuzinele “Krupp”, bazându-se peinfluenþa politicã a Germaniei în

þara noastrã doreau sã livrezeRomâniei un tun cu “tragereacceleratã”, cu sapã elasticã,ofiþerii români ºi-au impus punc-tul de vedere ºi au optat pentru unmaterial modern.

A fost primul tun de câmpdin Armata Românã cu legã-turã elasticã, aºa-numitul “tuncu tragere repede”.

Ca element de noutate a fostdotat cu înãlþãtor tip“Goniometru Ghenea model1904” inventat de cãtre Lt.col.Toma Ghenea (directorul Arse-nalului armatei din Bucureºti), înlocul înãlþãtorului drept german(cu nivelã pentru ochirea înînãlþime ºi cãtare pentru ochireaîn direcþie).

TUNUL “KRUPP”, CALIBRUL 75 MM, MODEL 1904

Tun “Krupp” cal. 75 mm, model 1904, cu antetren, din colecþia Muzeului Militar Naþional.

Echipã de servanþi dintr-o baterie de tunuri “Krupp” cal. 75 mm, model 1904 executând serviciul la armament sub supravegherea ofiþerilor.


46

Printre alte avantaje, acestaparat permitea înregistrareacorecþiei de înclinare a roþilor ºimodificarea independentã aunghiului de înãlþãtor. Înprezentarea acestei invenþii, fãcutãde cãtre publicaþia “Revued’Artilerie”, în anul 1906, subtitlul “Goniometrul ºi luneta debaterie Ghenea-Korodi” se pre-ciza cã autorul a fãcut o adaptarefoarte ingenioasã a acestei lunetepermiþând rezolvarea tuturor pro-blemelor de ochire ºi reperaj ce sepun în tragerile de luptã. Principiulde construcþie al acestui aparat

c a r ea constituit o noutate a

fost asimilat de numeroaseuzine de armament din Europa.

Preºedintele Consiliului deminiºtri, Dimitrie Sturdza, l-a numitcu mândrie în parlament “tunul cutragere repede model român” fiindcel mai modern material de arti-lerie de la acea vreme.

Tunul era dotat cu un recupera-tor cu arc spiral, închizãtor tip“panã” ºi era deservit de un coman-dant de tun cu 6 servanþi. În privinþamobilitãþii ºi puterii, tunul românescputea fi comparat cu oricare altul

similar. Faþã de tunulgerman cal. 77 mm,model 1896/1906tunul român eramai uºor cu 290 kg, iar faþã

de celf r a n c e zcal. 75 mm,model 1897, dis-punea de un proiectilmai puternic, de 6,5 kg în loc de 5,8 kg, la o bãtaie maximã similarãcu cele douã modele, de 8.000 m.

Acest tun a fost comandat înanul 1901, iar prima baterie a fostrecepþionatã ºi repartizatã ºcolii mili-tare de artilerie în anul 1904.Ulterior a intrat în dotarea tuturorregimentelor de artilerie de divizie,fiind în înzestrare pânã în preajma

celui de-al doilearãzboi mondial.

A constituitpiesa de bazã înartileria decâmp românãîn primul rãz-boi mondial,când erau îndotare 624 de

tunuri model 1904 ºi 12 tunurimodel 1904 B, ceea ce însemna un

total 159 de baterii de 4 piese. Din punct de

vedere al numãruluipieselor cumpãrateputem afirma cã

aceasta afost ceamai marec o m a n d ã

din toatet i m p u r i l e

datã de statulromân pentru un

singur model de piesã de arti-lerie.

Dupã primul rãzboi, numãrulpieselor aflate în dotare a scãzutla 312 tunuri, în anul 1926.Începând cu anul 1936 tunulPutilov, model 1902 a fost supusprocesului de “retubare amovi-bilã” ºi putea trage ºi muniþiagermanã a tunului Krupp, înacest mod rezolvându-se proble-ma cantitãþilor mari de muniþiegermanã aflatã în depozitarechiar din timpul primului rãzboimondial.

În cel de-al doilea rãzboi mon-dial a fost în dotarea regimentelorde artilerie de la cele 6 brigãzi decavalerie, devenite ulterior divizii(câte 16 piese).


Specificaþii tehniceGreutatea în marº: 1870 kgLungimea þevii: 30 calibreCâmp de tragere vertical:+15/-5gradeViteza iniþialã a proiectilului: 550 m/s

Câmp de tragere orizontal: 6 gradeGreutatea proiectilului: 6,5 kgGreutate ºrapnel: 6,5 kg, 300 de gloanþe Bãtaia maximã: 8.000 m

Tun “Krupp” cal. 75 mm, model 1904 în timpul primului rãzboi mondial.


47

A intrat în dotare în anul 1916când au fost primite 3 baterii detunuri din Franþa. În urma proce-sului de reorganizare a armateiromâne din acel an s-au constituit4 regimente de artilerie grea,tunurile “De Bange” de 120 mmconstituind Divizionul 1 dinRegimentul 4 Artilerie Grea. Înanul 1917 s-au mai primit dinFranþa un numãr suplimentar dede tunuri, astfel cã la 1 ianuarie1918 artileria grea românã dis-punea de 72 de piese (18 baterii).

Acest tun a fost proiectat decãtre cãpitanul Charles Rogan deBange (1833-1914), cel care arealizat în Franþa un remarcabilsistem de artilerie ce cuprindea

calibre de la 80 la 270 mm.Închizãtorul tunului era de tip“ºurub” ºi completat în camera deardere de un obturator pe bazã deazbest, sistem. De Bange ceîmpiedica ieºirea gazelor din camerade încãrcare (nu se inventasetubul cartuº metalic).

Fabricat încantitãþi mari(aproximativ

2296 bucãþi) acesttun era consideratdepãºit laînceputul primuluirãzboi mondialdeºi se remarcaseprintr-o preciziefoarte bunã ºi odistanþã de trageremare.

Cadenþade tragereera redusã.N u m ã r u linsuficientde piese deartilerie greal-au readus în atenþia autoritãþilormilitare franceze, astfel cã a fost

supus unui proces de modern-izare. În acest proces i s-au apli-cat suporturi la roþi pentrudeplasarea mai uºoarã în terenmoale ºi realizarea unei stabili-tãþi mai bune la tragere deºi i-acrescut greutatea cu 800 de kg.

În anul 1916 a apãrut oversiune cu o þeavã mai mo-dernã, uºor de deosebit prinfaptul cã inelul superior, pentruridicarea de pe afet era

transversal (longitudinalla modelul anterior).Totodatã, tunul a primitmuniþie modernãtip “D”

ceea ce i-a crescut eficacitatea.Greutatea cu noua þeavã era de2.850 kg, lungimea þevii de 20,1calibre, iar bãtaia maximã de11.200 m.

Au rãmas în dotare ºi în celde-al doilea rãzboi mondial.

Astfel, Divizioanele 21, 22, 25,27 Artilerie Grea Independentã audispus în total de 60 de piese.

TUNUL LUNG “DE BANGE”, CALIBRUL 120 MM, MODEL 1878

Militari români deservind un tun“De Bange”, calibrul 120 mm, model 1878/1916 în poziþie de tragere în primul rãzboi mondial.

Tun“De Bange”, calibrul 120 mm, model 1878 (Colecþia M.M.N.).

Tun românesc cal. 120 mm din primul rãzboi mon-dial având roþile ridicate pe platformã pentru a se obþine unghiuri mari de nivel ale þevii.

Tunul lung “De Bange”, calibrul 120 mm

Specificaþii tehniceGreutatea în marº: 2700 kg, 3500 kg cu suporturi la roþiLungimea þevii: 20,3 calibre

Greutatea proiectilului: 19,2 kgViteza proiectilului:613 m/sCâmp vertical:-17/+30oBãtaia maximã: 12.400 m

48

A fost realizat de Arsenalul destat francez, respectiv Atelierulde Construcþii “Puteaux” subdenumirea "Soixante-Quinze" ºia fost legendar la vremea saîntrucât, atunci când a fost fabri-cat era cel mai modern tun decâmp din lume. A marcat tre-cerea definitivã de la tunurilecu tragere "înceatã" la tunurilecu "tragere repede" fiind con-struit cu un sistem de legãturãelasticã, hidraulicã ceea ce i-apermis mãrirea ritmului detragere pânã la 26 de lovituri peminut, performanþã ce a fost con-sideratã cu adevãrat revo-luþionarã. Primul model a apãrutdupã 5 ani de experienþe ºi a fostprivit multã vreme ca un înaltsecret militar.

A constituit piesa de artileriestandard a armatei franceze în

primul rãzboi mondial ºi a fostexportat în alte þãri printre care ºiSUA, în anul 1917, þarã care l-aprodus sub licentã ºi întrebuinþatpânã în anul 1942.

A fost produs în mai mult de21.000 de exemplare, de-a lungultimpului fiind modernizat ºifolosit cu noi destinaþii ca arma-ment de coastã ºi chiar ca arma-ment antiaerian. A fost folosit decãtre armata germanã ºi în cel de-al doilea rãzboi mondial subdenumirea “7,5-cm FK97(f)”ºi“7,5-cm FK231(f) (FK=Feldcanone).

În România a fost adus înanul 1917, odatã cu misiunea mi-litarã francezã de reorganizare aforþelor noastre. Numãrultunurilor din armata noastrã eraîn anul 1926 de 126 (21 baterii).

Începând cu anul 1936 a fostpus în aplicare planul de tubareamovibilã a tunului “Putilov”

cal. 76,2 mm, acesta fiind capabilsã utilizeze ºi muniþia francezã atunului Puteaux. Ambele tunuri,Putilov ºi Puteaux puteau utilizamuniþie “Schneider”, model1917 care avea bãtaia de 11 km.

A fost folosit în cel de-aldoilea rãzboi mondial de regi-mentele de artilerie de divizie.

Tunul “Puteux”cal.75 mm model 1897

Specificaþii tehniceLungimea þevii: 2.700 mm, 36 calibre Greutatea: 1.140 kg Greutatea în marº : 1970 kg Câmp de tragere vertical: -11° la +18°

Câmp de tragere orizontal: 6°Greutatea proiectilului: 5,8 kg Greutate ºrapnel: 7,24 kg Viteza proiectilului: 525-577 m/s Bãtaia maximã: 8.000 m

Noiembrie, 1944. Tun cal. 75 mm, model 1897/1936 din Regimentul 6 artilerie cãlãreaþã pefrontul din Ungaria.Capacitatea chesonului: 72 proiectile.

TUNUL PUTEAUX, CALIBRUL 75 MM, MODEL 1897/1936


Tun “Puteaux”, cal. 75 mm din colecþia Muzeului Militar Naþional.


49

Aceasta este o piesã de arti-lerie grea, de asediu, cu tragereînceatã, care a fost în dotarea

Regimentului 1 Cetate dela Focºani,

u l ter iordupã desfiinþareaacestuia, în anul 1915, a fosttrecut la Regimentul 1 Asediu dinBucureºti (3 tunuri).

La data de 1 martie 1916tunurile au fost trimise la TurnuSeverin pentru a ocupa poziþii detragere în sprijinul Diviziei 1Infanterie. A îndeplinit misi-uni specifice artileriei grelerespectiv trageri împotriva forti-ficaþiilor ºi trageri contra baterie.A participat la luptele din cursulanilor 1916-1917, iar în anul1918 regãsim în evidenþelearmatei o baterie (4 piese). Arãmas în dotare ºi dupã primulrãzboi modial.

Aceastã piesã remarcabilãprin simplitate, precizie ºi bãtaiafoarte mare era echipatã cu unînchizãtor tip “ºurub” ºi cu unobturator “De Bange”. Datoritãperformanþelor constructive,tunul a fost adoptat ºi de marinaStatelor Unite ºi Marina RegalãBritanicã.

Pentru transport pe distanþemari tunul se demonta în douãpãrþi. Unele dintre tunuri aveau

m o n t a t esuporturi laroþi pentruteren moale,ca la tunul de120 mm.

Datoritã numãrului mare depiese aflate în dotare ºi lipsei arti-leriei grele, Franþa a modernizat

în anul 1916 þeava ºi muniþiatunurilor, la fel ca latunul de 120 mm, astfelcã o parte din ele au fost

pãstrate în dotare pânã înanul 1940.

TUNUL LUNG “DE BANGE”, CALIBRUL 155 MM, MODEL 1877

Tunul lung “De Bange”, calibrul 155 mm

Specificaþii tehniceCalibrul: 155 mmGreutatea în marº: 5700 kg, 6.500 kg cu suporturi la roþiLungimea þevii: 27 calibre

Greutatea proiectilului: 41 kgViteza proiectilului: 561 m/sCâmp de tragere vertical: -10° la +28°Bãtaia maximã: 12700 m

Închizãtorul tip “ºurub”al tunului cal. 155 mm.Se remarcã prin simplitatea constructivã.

Tun “De Bange” calibru 155 mm, model 1877/1916,modernizat (inelul de ridicare a þevii dispus transversal).

OBUZIERUL “KRUPP”, CALIBRUL 105 MM, MODEL 1912 (10.5 cm Haubitze M. 12)

Obuzierul de 105 mm cutragere repede a fost al doileamaterial de artilerie, sistempropriu, realizat dupã experi-mentãri ºi modificãri fãcute

timp de doi ani de cãtre ofiþeriiromâni. Prin greutatea micã ºiprin bãtaia pe care o realiza,acest obuzier era superior celuimai modern obuzier de câmp

existent în Europa. La primireaîn þarã, în anul 1912 primelebaterii au constituit 5 divi-zioane de artilerie corespunzã-toare celor 5 corpuri de armatã;

50


ulterior s-au constituit 5 regi-mente având în total 30 de bateriicu 120 de piese. Pe timpul primu-lui rãzboi mondial obuzierele aufost în dotarea regimentului deobuziere din brigada de artileriede divizie.

Muniþia folositã: proiectilexploziv ºi ºrapnel. Bãtaia ma-ximã a ºrapnelului era de 6.000 m.Þeava avea o lungime de 14 calibre ºi un numãr de 32 deghinturi. Câmpul de tragere verti-cal al þevii era cuprins între - 5° ºi+ 60° iar câmpul orizontal de 6°.

Comportarea acestor obuzi-ere pe toatã durata rãzboiului afost ireproºabilã.

Acesta este un obuzier decâmp cu tragere repede, fabri-caþie “Coventry”, care a fostîntrebuinþat de cãtre artileria bri-tanicã/rusã ºi s-a aflat în dotareaArmatei Române în perioada1918-1934. Piesa mai este cunos-cutã sub denumirea "QF 4.5inches Field Howitzer Mk 1"-obuzierul de câmp cu tragererepede de 4,5 inci Mk 1.

Au fost produse un numãrde 1.182 obuziere deacest tip înainte de

anul 1914 ºi 3.177pe timpul rãzboiu-lui. A echipatarmatele ImperiuluiBritanic (MareaB r i t a n i e ,

Canada, Noua Zeelandã ºi India) iar circa 400 de

piese au fost furnizateRusiei.

Baza proiectãrii aconstituit-o un

obuzier “Krupp” cal.120 mm capturat

de cãtre armata britanicã în rãzboiul din Africa contra burilor,la care s-au adãugat soluþii deultimã orã, precum recuperatorhidromecanic cu recul variabil(important la înclinaþii mari ale þevii).

Obuzier cal. 105 mm în timpulluptelor de la Valea Caºin, 1917.

Obuzierul “Krupp”, cal.105 mm (10.5cm Haubitze M. 12)

Specificaþii tehniceGreutatea: 1.155 kg

Greutatea în marº : 1.900 kg Lungimea þevii: 1.470 m Greutatea proiectilului: 15.7 kg

Înãlþimea scutului: 1.77 m Greutate ºrapnel: 14 kg Viteza proiectilului: 300 m/s Bãtaia maximã: 6.500 m

OBUZIERUL “VICKERS”, CALIBRUL 114,3 MM, MODEL 1916

Obuziercal. 114,3 mm din colecþiaMuzeului Militar Naþional

Obuzier“Vickers”,

cal. 114, 3 mm.


Tun cu tragere repede achizi-þionat în anul 1916. La mobi-lizarea din acel an cele 3 bateriiexistente au fost în Divizionul 2din Regimentul 4 Artilerie Grea.În anul 1918 numãrul bateriilor a

La noi au rãmas dupã primulrãzboi mondial, de la armata rusã,un numãr de 54 de piese. A fost îndotarea regimentelor de obuzieredin diviziile de infanterie.

Obuzierul “Vickers”, calibrul 114,3 mm

Specificaþii tehniceGreutatea în poziþie : 1.370 kg Lungimea þevii : 15.6 calibre Greutatea proiectilului : 15.9 kg

Viteza iniþialã : 313 m/s Bãtaia : 6.400 m / 7.500 m Unghiul de tragere vertical: -5 / +45°Unghiul de tragere orizontal: 6°

Acest obuzier fabricat defirma “Vickers” a fost printreprimele materiale de artilerie culegãturã elasticã introduse în arma-ta britanicã. Chiar dacã prezentaun sistem recuperator de tip hidro-mecanic acesta era imperfect ºitrebuia sã fie refãcutã ochirea dupãfiecare loviturã trasã. Din aceastãcauzã, în anul 1908 a fost declaratdepãºit ºi înlocuit progresiv cunoul obuzier “QF 4,5 inches fieldhowitzer” (114,3 mm), mult maimodern. Cu toate acestea a servitpe timpul primului rãzboi mondial,astfel: în armata britanicã, în cursuloperaþiilor din Africa; în armatarusã care a primit 57 de piese; în armata italianã care a primit 18 piese. În România au fostimportate 28 de piese care au fostutilizate în primul rãzboi mondial.

OBUZIERUL “COVENTRY” BL 5 INCHES, CALIBRUL 127 MM, MODEL 1896

Sus: Obuzier cal. 127 mm în timpul luptelor din Moldova, 1917;Jos: Acelaºi obuzier, în colecþia Muzeului Militar Naþional, Bucureºti.

Obuzier calibrul 127 mm

Specificaþii tehniceCalibrul: 127 mm (5 inch)Lungimea þevii: 9.8 calibreGreutatea proiectilului:18,2 / 22,7kg Bãtaia : 6.000 / 4.500 m Viteza iniþialã: 238 m/s Unghiul de tragere vertical: -5 / +45°Greutatea în poziþie: 1.169 kg

51

TUNUL SCURT “DE BANGE” CALIBRUL 120 MM, MODEL 1890

Tunul “De Bange”, cal.120 mm

Specificaþii tehniceBãtaia: 5.700 m Greutatea în poziþie: 1.475 kg


52

crescut la 5 datoritã achiziþiilorfãcute în anul 1917 (13 piese). Întotal, numãrul pieselor a fost de25 de bucãþi.

Deºi era un material modern,cu legãturã elasticã, numãrul micde piese ºi cantitatea redusã demuniþie a fãcut ca, dupã rãzboi,aceste tunuri sã fie înlocuite cupiese de capturã de calitate supe-rioarã precum obuzierul“Putilov”, cal. 122 mm.

Este o variantã îmbunãtãþitã amodelului nr. 1 care a fost bineprimit de armata francezã în“luptele de tranºee” din ianuarie1915, în ciuda fragilitãþii ºi pre-ciziei relativ scãzute. Modelul nr. 2a fost fabricat la atelierele“Bourges” începând cu luna februarie 1915, sub numele de“Mortier de 58 nr. 2”, iar în lunaaprilie au intrat în dotare 120 depiese. Se puteau transporta câtevapiese odatã pe o platformã detransport. Mortierul executatrageri cu un numãr mare debombe cu ampenaj având greutãþidiferite: bomba de 16 kg pentrumortierul de 58, nr.1; bomba “D”de 40 de kg, bomba “LS” de18 kg, bomba “DLS” de 35 kg, ºibomba “1917 A” de 20 kg la dis-tanþe cuprinse între 445 ºi 1.550 m.Este de subliniat cã diametrulbombei era mai mare astfel cã înþeavã se introducea doar ampena-jul cu încãrcãtura de azvârlire.

Aceastã piesã de o simplitatedeosebitã ºi o mare fiabilitate acunoscut un mare succes. ArmataFrancezã a comandat în 1916

2.200 exemplare, comandã supli-mentatã cu 1500 bucãþi în anul 1917.În anii 1916-1917, în Româniaau fost importate 130 de piesecare au intrat în dotare la bateriilede mortiere din diviziile de infanterie.

MORTIERUL NR. 2, CALIBRUL 58 MM, MODEL 1915

Mortier Nr. 2, cal. 58 mm pe frontul românesc, la Mãrãºeºti. Se remarcã diametrul bombei care era mai mare decât cel al þevii.

Mortierul “Nr.2”, cal. 58 mm

Specificaþii tehniceLungimea þevii: 550 mm (14 calibre)Greutatea mortierului: 401 kgCâmp de tragere vertical:45o la +80 oCâmp de tragere orizontal: 35o

Greutatea bombelor:16 kg (oþel ); 40kg(D); 18 kg (LS), 35 kg (DLS); 20,5 kg(bomba 1917, tip A)Bãtaia: 650m/445m/930m/550m/1.550m

Mortier cal. 58 mm montat pe afet de lemn (Mausoleul Mãrãºeºti).

Tun scurt, “De Bange”, cal. 120 mm în dispozitiv de luptã pe frontul din Moldova, în primul rãzboi mondial.

53


Este un tun italian cu tragererepede a cãrui construcþie a avutla bazã micul tun francez demunte “Cannone de 70 A”,model 1902 aflat în dotarea tru-pelor alpine italiene.

Era un tun modern cuînchizãtor semiautomat ceea cepermitea o cadenþã de peste 20 de

Este un tun de munte cutragere repede care a intrat înînzestrare la Divizionul 1 Munteînfiinþat în noiembrie 1913, laCurtea de Argeº (4 baterii a 4 piese). Calitatea principalã atunului era greutatea scãzutã ºiposibilitatea demontãrii ºi trans-portului cu ajutorul cailor.

A fost construit în baza specifi-caþiilor tehnice impuse de ofiþeriide artilerie români. Toate caietelede sarcini pentru fabricarea ºirecepþia acestui obuzier au fostîntocmite de cãtre comisia militarãcare a încercat mai multe modelede obuziere grele prezentate deuzinele germane ºi franceze. Dincomisie au fãcut parte: generalulGeorgescu Gheorghe, coloneiiGhenea Toma ºi Iliescu Dumitru,locotenent-colonelul RudeanuVasile ºi cãpitanul PetrescuGheorghe. Caietele de sarcini erauconsiderate de cãtre uzine ca fiinddintre cele mai complete. Mareparte din materialul comandat a

fost oprit de cãtre guvernul francezpe parcursul anilor 1914-1916 ºifolosit pe frontul din vest, fiindconsiderate unele dintre cele maimoderne obuziere de câmp. Cele 2baterii (8 piese) care au fost livrate

au intrat în dotare în luna noiem-brie 1913 ºi au constituit primuldivizion de obuziere grele, laCernavodã, destinat apãrãrii capuluide pod. Obuzierul a rãmas îndotare pânã în anul 1940.

TUNUL DE MUNTE “KRUPP”, CALIBRUL 75 MM, MODEL 1912

Tunul “Krupp” cal. 75 mm

Specificaþii tehniceBãtaia: 4.500 m Greutatea în poziþie: 595 kg

OBUZIERUL “SCHNEIDER”, CALIBRUL 150 MM, MODEL 1912

TUNUL DE MUNTE ITALIAN, CALIBRUL 65 MM, MODEL 1911

Tun de munte “Krupp”, cal. 75 mm.

Obuzierul “Schneider”, cal. 150 mm.

Tunul de munte italian, cal. 65 mm.


54

Mortierul a fost construitintegral în România de cãtrecolonelul Gabriel Negrei. Aºacum se poate vedea din fotografieþeava era dispusã pe un afet cu rolde tragere de pe sol, pe de o parteºi cu rol de deplasare, pe laturaopusã având fixatã o osie cu douãroþi. În partea din spate erau dis-puse douã roþi mici, metalice curolul de a executa ochirea uºoarãa piesei în direcþie. Pentruochirea în înãlþime dispunea deun volan cu cremalierã.Diametrul proiectilului aveadiametrul exterior al þevii.

Un exemplar se pãstreazã laMuzeul Militar Naþional.

proiectile pe minut. Frâna detragere era hidropneumaticã, iarrecuperatorul cu arc.

Câmpul de tragere verticalcuprins între -10o ºi +20 o eraconsiderat insuficient pentru untun de munte, iar câmpul orizon-tal era de +/- 8 o. Deºi era un tunmodern care s-a bucurat de suc-ces ºi s-a fabricat în numãr mare(în jur de 1.000 de piese), cali-

brul nu îi permitea obþinereaunui efect suficient de puternicla þintã.

În þara noastrã au fost impor-tate un numãr redus de piese

(12 bucãþi), în anul 1917, care aufost utilizate ca tunuri de însoþire.

Un exemplar se gãseºte laMuzeul Militar Naþional fãrã aavea în compunere scutul (foto).

Tunul de munte cal. 65 mm, model 1911

Specificaþii tehniceLungimea þevii: 1105 mm (17 calibre)Greutatea în poziþie:520 kgCadenþa de tragere:teoreticã-20 proie-

ctile/min., practicã-5,6 proiectile/min.

Transport: demontat în 6 pãrþiGreutatea muniþiei: 4,3 kg -exploziv,4,4 kg-ºrapnelViteza iniþialã:345 m/sBãtaia maximã: 6500m

MORTIERUL “NEGREI ”, CALIBRUL 250 MM, MODEL 1916

Obuzier scurt “Saint Chamond”, cal. 155 mm, model 1915 aflat la Muzeul Salpa Line din Virolahti, Finlanda.

Mortierul “Negrei”, cal. 250 mm, în procesul de fabricare.

Doctrina militarã francezã dedinaintea primului rãzboi mondi-al, care era însuºitã foarte bine ºide cãtre armata noastrã, puneaaccentul în mod deliberat pe arti-leria de câmp (în mod deosebitpe tunul de 75 model 1897), îndetrimentul artileriei grele.

În Franþa, artileria grea s-adezvoltat începând cu modelul1877 “De Bange” ºi a continuatapoi cu modelul 1904 TR“Rimailho”, precum ºi cu mode-lul 1890 “Bacquet” .

OBUZIERUL “SAINT CHAMOND”, CALIBRUL 155 MM, MODEL 1915


55

Toate aceste guri de focprezentau anumite neajunsuriceea ce a impus realizarea acesteinoi piese. În august 1914 uzinele“Saint Chamond” au prezentatarmatei franceze, care era înrãzboi de câteva zile, noul lorobuzier scurt, de 155 mm,derivat dintr-un obuzier puternicde 150 mm destinat Mexicului.Denumirea oficialã: “Le canonde 155 Court modele 1915 St Chamond”.

Mareºalul Joffre nu a realizatdecât în iunie 1915 importanþanoii piese cal. 155 mm, în timpulofensivei din Artois (nordulFranþei) ºi s-a grãbit sã comande400 de bucãþi. Fabricarea a

decurs foarte lent; iar primelelivrãri s-au fãcut în anul 1916,astfel cã între timp, uzinele con-curente din Creusot au realizatmodelul de 155 mm “Schneider”cu bãtaia mai mare cu 2000 demetri, care a fost livrat pe front ºila care va face modificãri în anul1917. Dupã finalizarea acesteiprime comenzi uzinele “SaintChamond” au oprit producþia laacest model ºi au fabricat mode-lul “Schneider”.

Este un obuzier standard cuperformanþe foarte bune care aconstituit un model pentru alteobuziere construite ulterior.

În Armata Românã au fostimportate în anul 1917 un numãrde 14 piese ce s-au folosit înprimul rãzboi mondial. În anul1939 erau în dotarea Divizionului14 Artilerie Grea Independent,ulterior au trecut la Regimentul 1Artilerie Grea Fortificaþii undeacest divizion a fost inclus.

Obuzier scurt “Saint Chamond”, cal. 155 mm, model 1915

Specificaþii tehniceLungimea þevii: 17,8 calibreGreutatea în poziþie:2.860 kg Limitele ochirii în înãlþim: 0 la +40 o

Câmp de tragere orizontal: 6oGreutatea proiectilului: 41 kgViteza iniþialã: 370 m/sBãtaia maximã: 9.300 m

Acest obuzier a fost dezvoltatdupã apariþia modelului deacelaºi calibru al firmei “St. Chamond” având la bazãmortierul de 6 þoli destinatarmatei ruse. A fost prezentatarmatei franceze în septembrie1915 sub denumirea “Le Canonde 155 Court modele 1915Schneider” ºi a fost adoptat ime-diat. De la primirea primelor 46 de piese, în august 1916, acestobuzier a demonstrat excelentecalitãþi în tragerile contrabaterieºi de tranºee având o bãtaierespectabilã de 10 km. Modelulîmbunãtãþit “1917” l-a consacratdefinitiv având o bãtaie cu 2 kmmai mare ºi încãrcãtura de azvâr-lire în gargusã ceea ce îl fãceamult mai economic decâtobuzierul“St. Chamond”.

Pânã la sfârºitul anului 1918a fost produs în aproximativ1.500 exemplare, inclusiv de

firma “St. Chamond” care arenunþat la modelul propriu, fiindîn dotarea armatelor francezã(pânã în anii 1950) ºiamericanã.În Armata Românã aufost aduse 12 piese, model 1915

ºi 1917. În perioada 1920-1940au constituit un divizion laRegimentul 4 Artilerie Grea, iardupã 1940 au intrat în com-punerea unui divizion de artileriegrea independent (nivel armatã).

OBUZIERUL “SCHNEIDER”, CALIBRUL 155 MM, MODEL 1917

Obuzierul “Schneider”, cal. 155 mm, model 1917

Specificaþii tehniceLungimea þevii: 15 calibreGreutatea în poziþie: 3.220 kg Limitele ochirii în înãlþime: 0 la +42 o

Câmp de tragere orizontal: 6oGreutatea proiectilului: 43,55 kgViteza iniþialã: 450 m/sBãtaia maximã: 11.900 m

Obuzier “Schneider”, cal. 155 mm,model 1917.


56

Solicitate de cãtre armatarusã pentru a realiza un programde dotare cu armament greu deartilerie, firmele “Krupp” ºi“Schneider” au livrat împreunãun obuzier de 122 mm care maiapoi a fost fabricat sub licenþãde firma ruseascã “Putilov”.Obuzierul german era model1909, iar cel francez model1910 însã aveau o construcþieasemãnãtoare. Ambele modeleprezentau toate caracteristicilerealizãrilor tehnice de laînceputul secolului XX, respec-tiv: frânã hidropneumaticã ºirecuperator cu arc, blocînchizãtor orizontal cu mânuirerapidã, scut etc. Obuzierul erade tip clasic cu þeavã scurtã pen-tru trageri între 20 ºi 43 degrade folosind 6 încãrcãturi, nr. 1 la 5 ºi încãrcãtura completã.

A constituit un obuzier debazã în armata rusã, mai apoi,

sovieticã pe baza cãruia a fostdezvoltat ºi produs excelentulobuzier M-30, model 1938,acelaºi calibru ce foloseaaceeaºi muniþie. În Armata

Românã au rãmas, de la armatarusã, un numãr de 125 deobuziere ce au fost utilizate înperioada 1918-1939 la artileriadiviziilor din Corpul 1 Armatã.

OBUZIERUL “KRUPP-PUTILOV”, CALIBRUL 122 MM, MODEL 1909

Obuzierul “Krupp-Putilov”, calibrul 122 mm

Specificaþii tehniceCalibrul: 121,9 mmLungimea þevii: 1,69 m (14 calibre)Greutatea tunului pentru luptã:1450 kgGreutatea pentru marº: 2.480 KgLimitele ochirii în înãlþime:-1o la +43 o

Viteza iniþialã: 344 m/sGreutatea proiectilului: 21,6 kgBãtaia cu proiectil exploziv: 7.550 mBãtaia cu ºrapnel: 7.230 mCadenþa de tragere: 2 lov./minutCâmp de tragere orizontal: 4o

Obuzier “Krupp-Putilov”, cal. 122 mm (MMN).


57

2. Artileria de cetate ºi asediu

Strategia militarã de lasfârºitul secolului al XIX-lea ºiînceputul secolului al XX-lea afost marcatã de importanþaatribuitã fortificaþiilor în organi-zarea ºi desfãºurarea operaþiei deapãrare strategicã pe poziþii.Excepþie nu a fãcutnici strategia mili-tarã româneascãconcretizatã înrealizarea fortifi-caþiilor “Focºani-N ã m o l o a s a -Galaþi”, a oraºelorCernavodã, Silistra,dar mai ales aCetãþii Bucureºti.

Fãrã a minimizaimportanþa celor-lalte fortificaþii vomreleva câteva as-pecte despre for-turile Cetãþii Bucu-reºtilor în cadrulcãrora artileria aavut rolul principal.

În anul 1882 aînceput primul stu-diu pentru reali-zarea fortificaþiilorcapitalei de cãtre o comisie con-dusã de reputatul artileristGheorghe Manu, cel care aîndeplinit între altele ºi funcþiilede ministru de rãzboi ºi prim-ministru al României. Ulterior,studiul a fost atribuit de cãtreCarol I, generalului belgianHenri Alexis Brialmont, consid-erat cel mai apreciat inginer mil-itar al secolului al XIX/lea, careavea experienþa proiectãrii forti-ficaþiilor oraºelor Liege,

Namur ºi Anvers. Planul acestu-ia, elaborat pe parcursul a 2 ani,prevedea construirea unei cen-turi de aproximativ 70 de km,care sã conþinã 18 forturi ºi 18baterii independente dispuse ladepãrtare de 2 km între ele; arti-

leria trebuia dispusã - pentruprotecþie - sub cupole cuirasate.Ansamblul de fortificaþii avea osuprafaþã totalã de 120 dehectare ºi a fost proiectat sãpermitã dispunerea a 33.000 demilitari. Intervalele dintre for-turi ºi bateriile independenteerau acoperite cu artileriemobilã, de asediu, ce era for-matã din urmãtoarele tipuri deguri de foc: “Krupp”,cal. 105 mm, md. 1891;

sistem rusesc, cal. 152,4 mm,md. 1887; “Krupp”, cal. 78 mm,md. 1868; “Krupp”, cal. 150mm, md. 1885; “Armstrong”,cal. 152,4 mm,md. 1883.

Planul generalului Brialmontîmpãrþea centura în3 sectoare, dintrecare cel mai puþinapãrat era cel sudic,ce se înscria pedirecþia pe care el oaprecia ca fiind celmai puþin probabilãpentru atacareacapitalei; istoria arelevat caracteruleronat al aprecieri-lor, doarece exact pepartea de sud apãtruns armata ger-manã în anul 1916,în Bucureºti; nu estemai puþin adevãratcã la acel momentcentura de fortifi-caþii fusese dezafec-tatã.

Lucrãrile auînceput în anul

1884 ºi au fost finalizate înanul 1894, dupã ce în anul 1887planurile iniþiale au fost modi-ficate pentru ca forturile sãpoatã face faþã noului “obuz-minã”, apãrut în anul 1884.

Costul lucrãrilor - iniþialestimate la 88.275.080 lei aur-a fost în final de 111.500.000lei aur, o sumã colosalã pentruacea vreme, echivalentã cubugetul Armatei Române pe 3 ani.

Schema dispunerii elementelor de dispozitiv ale Cetãþii Bucureºtilor, precum ºi calea feratã prin care se realiza legãtura dintre ele.


58

volum foarte mare de muncã,motiv pentru care s-a realizatlegãtura între fortificaþii prin con-struirea unei cãi fe-rate ºi a unei ºoselecamuflate, iar fortifi-caþiile au fostacoperite cu un stratde pãmânt cugrosimea de 2-8metri.

Carol I, un militarde carierã ºi un pri-ceput artilerist, edu-cat la Berlin a acordato mare atenþielucrãrilor de fortifi-caþii ºi a avut o mareîncredere în rolul lor,afirmând: “tunurilevor bubui din toate forturile, dinBucureºti, Focºani, Galaþi, ridi-cate de mine ca un scut puternic alvetrei strãmoºeºti, în timpuri degrele încercãri, de cari cerul sãpãzeascã þara”.

Din pãcate, Carol I a decedatîn anul 1914, la 3 luni de la

declanºarea primului rãzboi mon-dial fãrã a mai putea influenþadestinul tragic al fortificaþiilorCetãþii Bucureºtilor, una dintrectitoriile sale dragi.

Cu aproximativ o lunã înaintede intrarea României în rãzboi, la17 august 1916, ministrul de

rãzboi Ion I.C. Brãtianu a trans-mis ordinul cãtre comandamen-tul cetãþii pentru pãrãsirea ºidemilitarizarea fortificaþiilor caurmare a renunþãrii la strategiamilitarã defensivã. Cauzele aces-tei schimbãri au fost probabilurmãtoarele: dezideratul fãuririi

României Mari nu se putea rea-liza decât printr-o acþiune ofen-sivã; cucerirea oraºelor Namur ºiLiege a diminuat încrederea spe-cialiºtilor militari ai vremii în

importanþa fortificaþiilor, nevoiatransformãrii tunurilor de cetate(în jur de 1100 guri de foc) în

tunuri de câmp pen-tru sprijinul forþelorde manevrã.

Meritã a fi evi-denþiat, aici, meritulartileriºtilor de laregimentele 1 Cetatedin Focºani ºi 2Cetate Bucureºticare, în perioada1893-1915 au ges-tionat aceste fortifi-caþii, iar mai apoi auacþionat pentrudemontarea pieselorde artilerie de cetateºi transformarea lor

în artilerie de câmp sau artileriegrea.

Astfel s-a scris istoria uneiadintre cele mai grandioase ºiinutile investiþii în domeniulapãrãrii.

În paginile urmãtoare vomprezenta majoritatea gurilor defoc de cetate sau de asediu careau fost montate în forturile saubateriile din Cetatea Bucureºtisau pe linia fortificatã Focºani-Nãmoloasa-Galaþi.Evidenþiemcaracterul de noutate al arma-mentului achiziþionat, îndeosebial cupolelor blindate care erausisteme deosebit de performante,mult mai avansate decât artileriade câmp: tunuri cu tragererepede, sisteme electrice de dareafocului, tub cartuº metalic etc.

În comparaþie cu fortificaþi-ile, piesele au fost utilizate dinplin în timpul primului rãzboimondial ºi au compensat în mareparte lipsa materialului de arti-lerie de la unitãþi, în special a arti-leriei grele.

Imagine a fortului Chitila. În prim plan doi ofiþeri de artilerie din Regimentul 2 cetate, unitatea de artilerie care gestiona cetatea Bucureþti.

Picturã din albumul “Armata Românã”- 1903.

Imagine a fortului nr. 5 ªtefãneºti aflat în construcþie. Reproducere dupã Cornel ºi Ioan I. Scafeº, “Cetatea Bucureºti”, Ed. ALPHA, MDN, 2008.


59

Aceastã piesã de artilerieeste un obuzier “Krupp”care a dotat artileria cetãþiiBucureºtilor. A fost montat încupole “Gruson”, model1888 ºi “Montlucon”, model1891. A fost demontat în timpul ocupaþiei germane ºitransformat, la Iaºi, în piesãde câmp, în perioada 1917-1918, prin adaptarea unuimanºon de oþel cu ax pentrureazemul pe umerii afetului.Singura piesã demontatã dinfortificaþii a fost þeava îngreutate de 3.125 kg, iar afe-tul ºi mecanismele au fostrealizate la Iaºi în "atelierulpentru montarea artilerieigrele", dispus probabil lauzinele Nicolina. Datoritãdimensiunilor mari, manºo-nul exterior de oþel aplicat peþeavã nu s-a putut realiza înþarã. El a fost turnat la uzinaKrivazek din Kiev ºi s-a strunjit lauzina Nicolina. Afetul era aºezatîn poziþie de tragere pe o platfor-mã cu pivot ºi era legat de acestaprin frâna de recul care limitaretragerea ansamblului afet-þeavãîn momentul plecãrii proiectilului.

Dacã la vechiul obuzier cal. 210 mm frânele cu recupera-tor cântãreau împreunã culeagãnul 3.520 kg, la modelul"Iaºi" s-a folosit o frânã de reculfoarte simplã ºi foarte robustã

care cântãrea doar 270 kg. Dinaceastã cauzã precum ºi datoritãaltor îmbunãtãþiri aduse deinginerii români, între care s-aremarcat inginerul Manoilescu,cel care a fundamentat calcululde rezistenþã al afetului, obuzierul"Iaºi" cântarea 8.450 kg în baterieºi 11.950 kg în marº (pe trei trãsuri). Pentru comparaþieamintim cã vechiul obuzier de acelaºi calibru cântãrea 13.215 kg în baterie ºi 21.480 kgîn marº (pe patru trãsuri).

Aºa cum se poate observa dinfotografie afetul se rezema pedouã roþi de tragere metalicemici, construite din tole nituite,aºezate fiecare sub un perete alafetului într-o cutie compusã dindouã tole ambutisate, fãcând corpcomun cu peretele. Osiile acestorroþi mici permiteau aºezarea peprelungirea lor din afara pereþilorafetelor a douã roþi mari de lemnpentru rulaj în timpul marºului.

Aceastã organizare a consti-tuit tocmai originalitatea acestuiobuzier. Era singura piesã deartilerie de un calibru atât demare cu afet rigid care execu-ta tragerea de pe roþi. În aceaepocã aceste trageri erau limi-tate la calibrul 155 mm în spe-cial datoritã faptului cã la afetele

OBUZIERUL “KRUPP”, CALIBRUL 210 MM, MODEL 1891/1918 “IAªI”

Obuzierul “Iaºi” calibrul 210 mm, md. 1888/1916

Specificaþii tehniceGreutatea þevii Gruson: 3.125 kg;Greutatea închizãtorului: 225 kg;Lungimea pãrþii ghintuite: 1.738 mm;Înclinarea ghinturilor: progresivã, 4o30' la 11 o 50'Bãtaia maximã: 6.900 m

Greutatea proiectilelor:-Obuz român: 140 kg-Obuz francez: 110,5 kg

Încãrcãturi: -Obuz român: 3,4 kg-Obuz francez: 3,9 kg

Viteza iniþialã: -Obuz român: 245m/s-Obuz francez: 315 m/s

Obuzierul “Krupp”, calibrul 210 mm, model 1891/1918.


60

rigide, percuþia (ºocul în afet înmomentul tragerii) variazãaproximativ egal cu cubul cali-brului ceea ce dã naºtere la forþecolosale. În aceste condiþii niºteroþi normale ºi dispuse în afaraafetului nu ar fi rezistat momen-

tului de forfecare. La acest obuziera fost creat ºi un dispozitiv carepermitea schimbarea roþilor încirca 10 minute. "Punerea înbaterie" a obuzierului dura pânãla douã ore cuprinzând ºi insta-larea platformei speciale a

obuzierului. Prin comparaþie, laobuzierul model 1886/1916 cal. 210 mm punerea în bateriedura în medie 10-12 ore ceea cescoate în evidenþã saltul uriaºfãcut prin adaptãrile realizate decãtre inginerii ºi specialiºtii români.

A fost achiziþionat ºi folosit înperioada 1891-1915 ca tun deasediu în completarea tunurilordin cupolã ºi din bateriile inter-mediare ale Cetãþii Bucureºtilor.Iniþial, tunurile au fost în dotareaRegimentului 2 Artilerie Cetate(1893), transformat în Regi-mentul 1 Artilerie Cetate (1913).În anul 1915 aceste tunuri au tre-cut la Regimentul 1 Asediu careavea în dotare 40 de tunuri cal. 105 mm.

Datoritã lipsei artileriei grele,din anul 1916 acest tun a devenitmaterialul de bazã al celor douãbrigãzi de artilerie grea, o partedintre tunuri fiind dislocate încapetele de pod de la Turtucaia ºiSilistra.

Deºi era un tun cu tragereînceatã, datoritã calitãþilor sale s-a aflat în dotarea regimentelorde artilerie grea pânã în anul1937. Afetul era metalic ºimonofleº La data de 15 august1916 existau în evidenþa armatei60 de tunuri din acest model, astfel: 2 divizioane a 3 baterii la R. 2 Art. G. (24 piese) ºi

3 divizioane a 3 baterii (întreg regimentul) la R. 3 Art.G.

La 1 ianuarie 1918 mai erauîn evidenþe doar 24 piese.

TUNUL LUNG DE CÂMP “KRUPP”, CALIBRUL 105 MM, MD.1891/1916

Artileriºti români executând trageri cu tunul “Krupp” cal. 105 mm în primul rãzboi mondial.Se observã înãlþãtorul mecanic montat în partea dreaptã a culatei.

Tun “Krupp”, cal. 105 mm, model 1891/1916 din colecþia Muzeului Militar Naþional. Trãgea obuze de rupturã, explozive de fontã sau ºrapnele (cu 210 gloanþe a 210 g)

cu greutatea de 16 kg ºi mitralii.

Tunul “Krupp” calibrul 105mm, md. 1891/1916

Specificaþii tehniceCalibrul: 105 mmGreutatea totalã a tunului: 2.615 kgGreutatea afetului: 1.050 kgLungimea þevii: 3.680 mmViteza iniþialã: 480 m/sGreutatea proiectilului: 16 kgBãtaia maximã: 9.400 m


61

Tunurile de cetate “Gruson“calibru 53 mm, model 1887 aufost achiziþionate pentru dotarealiniei fortificate Focºani (15 bateriia 6 turele) - Nãmoloasa (24 baterii a 3-5 turele) - Galaþi(30 baterii a 6 turele, 10 baterii a3 turele ºi 10 turele în zonaBrateº). De asemenea au fost îndotarea capului de pod de laCernavodã, Turtucaia (28 turele)ºi Silistra (17 turele). Acestetunuri erau produse în Germaniaºi erau turelate, fiind deplasate petrãsuri mobile, cu 2 sau 4 roþitractate de 3 cai. Turela avea 4 roþi mici ce îi permitea sã steaaºezatã pe 2 ºine metalice fixatela trãsurã. La destinaþie aceastaera translatatã de pe trãsurã directpe ºinele cazematei unde trebuiasã acþioneze.

Tunul era de tipul “cu tragererepede”, dispus în: cupolã cueclipsã model 1887 sau tureletransportabile, model 1888, sis-

tem “Schuman” fiecare fiinddeservitã de câte 2 militari.

În practicã, tragerea destabi-liza serios turela ceea ce reduceaprecizia ochirii ºi a tragerilorulterioare. Unghiul de tragerevertical era cuprins între -5o ºi+10 o, iar în plan orizontal de360o. O rotire completã în planorizontal se realiza în 15 secunde.

A c e s t etunuri au servitaproape 20 deani ca artilerie decetate însã înperioada neutrali-tãþii (1914-1916)toate cele 334tunuri au fosttransformate întunuri de însoþirecu tragere încea-tã pentru infan-terie (o baterie labrigadã ºi între2-6 baterii ladivizie), montatepe afete constru-ite în þarã. Oparte au fosttransformate întunuri anti-aeriene. Aºa cumse poate observadin fotografii,pentru tragere sedemontau roþilepentru a se realizao stabilitate maibunã.

A fost îndotarea sisteme-lor de fortificaþiidin Germania,Elveþia, Grecia ºiRomânia.

Tun “Gruson” în turelã transportabilã. Greutatea turelei era de 564 kg.

Lunca Dochia, Iunie 1917. Echipa de servanþi mânuind un tun de însoþire “Gruson”, cal. 53 mm.

Tunul “Gruson” calibrul 53 mm

Specificaþii tehniceLungimea totalã a þevii:1.302 mmGreutatea proiectilului: 1,75 kgViteza iniþialã a proiectilului: 495 m/sCadenþa de tragere: 30 lov/min Închizãtor: tip “panã”Bãtaia maximã: aprox. 3.000 m

TUNUL “GRUSON” , CALIBRUL 53 MM, MODEL 1887/1916

Construcþia unei cupole cu eclipsã dotatã cu tun “Gruson”cal. 53 mm, model 1887.


62

Tunul cu tragere repede, cali-bru 37 mm, sistem “Gruson”,model 1887 era dispus în tureletransportabile, sistem “Schuman”folosite ºi pentru calibrul 53 mm.

A fost achiziþionat pentrudotarea liniei nr. 1 a sistemelorde fortificaþii de la Focºani ºiTurtucaia. Astfel, la Galaþi exis-tau 45 de baterii, în medie a câte5 turele ºi în jur de 14 turele laTurtucaia, în total erau 225 detunuri.Bãtaia maximã a tunuluiera în jur de 2.000 m, iarlungimea þevii de 23 calibre. Eradeservit de 2 militari.

Din cele 225 tunuri existenteîn anul 1916, completate cu361.284 poiectile, cea mai mareparte au fost retrase din forturineprimind însã nicio între-buinþare.

Tun ghintuit cu tragererepede ce era dispus pe afeturi deambrazurã, în turele rotative cueclipsã sau utilizat ca piesãmobilã de flancare (model 1891),în cadrul Cetãþii Bucureºtilor.Turelele ca ºi afetele erau de tip“Schneider”, model 1891 ºi eraudeservite de 3 militari. Turela cueclipsã avea un mecanism cu

contra-greutate, aºa cum se poatevedea pe schemã, care îi permiteaca dupã tragere sã coboare cupo-la metalicã. Bãtaia acestor tunuriera probabil asemãnãtoare cu ceaa sistemului “Gruson” (lungimeaþevii de 25 calibre), model 1893de 4.500-5.500 m.

În evidenþele armatei dinanul 1916 figurau un numãr de

247 de piese. Toate tunurile aufost demontate pânã la înce-putul primului rãzboi mondial ºiutilizate în alte scopuri, astfel:

Dreapta: Tun antiaerian improvizat cu tragererepede, “Gruson” cal. 53 mm pe afet cu pivot sistem “Colonel Burileanu” .

Sus: Echipa de servanþi a unui tun“Gruson” cal. 53 mm executând trageri.

TUNUL “GRUSON”, CALIBRUL 37 MM, MODEL 1887

Sus: Cupolãmobilã cu tun“Gruson” cal. 37mm pe linia fortificatãFocºani-Nãmoloasa-Galaþi.

Dreapta: Schemacu detaliiletehnice ºi constructiveale cupolei.

TUNUL “HOTCHKISS”, CALIBRUL 57 MM, MODEL 1888 /1916

Tunul “Hotchkiss” calibrul 57 mm

Specificaþii tehniceLungimea totalã a þevii: 25,6 calibreGreutatea þevii: 225 kgCadenþa de tragere: 20 lov/min Tip muniþie: sertizatã cu tub cartuº.


63

A dotat bateriile de cetate cucupole fixe de la Nãmoloasa (16 piese pe linia a 2-a), Galaþi(17 piese pe linia a 3-a),Cernavodã (3 piese). În total aufost achiziþionate un numãr de 46de piese o parte fiind probabilamplasate la Silistra ºi Turtucaia.Din cele 46 de obuziere, 36 aufost puse pe afet ºi au fost intro-

duse în dotarea Regimen-tului 4 Artilerie Greaîncepând cu anul 1916 (2 Dn x 3 Bt. x 6 Ob.).

Împreunã cu celelaltepiese de artilerie demontatedin forturi aceste obuziereau constituit cele patru

79 s-au transformat în tunuri deînsoþire pentru infanterie sau catunuri de munte, cu tragereînceatã, fiind introdusã câte obaterie în organica celor 6 brigãzimixte de infanterie ºi la brigadade grãniceri; 36 de piese (6baterii) au fost transformate în

a r t i -lerie de munte,

iar 132 tunuri au fost destinatetransformãrii în tunuri anti-aeriene. Dintre acestea din urmã,

72 au fosttransformate dec o l o n e l u lNegrei, iar 20de cãtrec o l o n e l u lB u r i l e a n u ,pânã la declan-ºarea mobi-lizãrii, prinm o d i f i c a r e aafetelor ºi do-tarea cu aparate

de ochire pentru tragerea anti-aerianã, sistem propriu.Bãtaia verticalã a mode-lului antiaerian era de3.500 m. Soluþia aleasã

pentru dotarea artileriei anti-aeriene a fost dictatã

de condiþiile izolãrii þãriinoastre datoritãrãzboiului ºi a rãspuns

în mare parte nevoilortragerilor împotriva zepelinelor ºiaeroplanelor, colonelul Burileanuproiectând ºi un focos special.

Stânga: Varianta “tun de însoþire” pentru infanterie; Dreapta: Transformat în tun antiaerian de cãtre colonelul Negrei.

Dreapta: Cupolã cueclipsã pentru tunulcal. 57 mm;

Stânga: Tun antiaerian improvizatrealizat pe afet cupivot.de colonelulBurileanu.

OBUZIERUL “GRUSON”, CALIBRUL 120 MM,MODEL 1888

Construcþia unei cupole deobuzier cal. 120 mm.


64

grea, române din primul rãzboimondial. La 1 ianuarie 1918

Este o piesã de artilerie grea, cutragere înceatã, care a fost achi-ziþionatã în jurul anilor 1890 pen-tru artileria de cetate. A fost mon-tatã în: cupole cu una ºi 2 piese,model 1891, sistem “St.Chamond” (18 cupole un tun ºi10 cu 2 tunuri ºi o cupolã oscilan-tã, acelaºi sistem model 1890); încupole cu 2 piese, model 1891,sistem “Creusot” ºi“Montlucon” (câte 13 cupolefiecare). Un numãr mic (6 piese)cunoscute ca “model 1885” aufost cumpãrate cu afet mobil caartilerie de asediu. În cadrulexperienþelor fãcute de firmaKrupp în România a rezultat cãcel de-al doilea tun montat încupolã era dezechilibrat lat r a g e r e aprimului .O partedintre eleau fost montate încupole individuale. O cupolã cu douã tunuri avea undiametru de 5,7 metri ºi o calotãde metal cu grosimea de 24 decentimetri. Cupola avea o con-strucþie complexã, pe 3 nivele ºiera deservitã de 20 militari la celecu 2 tunuri ºi 14 la cele cu untun. Aºa cum se poate vedea dinschemã cupolele cu douã tunuriaveau un ventilator pentruaerisire ºi câte un lift (centru)pentru ridicarea muniþiei pentrufiecare tun. Ambele erau

m e c a n i c e .Instalaþia detragere eraelectricã ºifolosea acu-m u l a t o r i .Fiecare tunera prevãzutcu 3 frâne de recul umplute cuglicerinã ºi arcuri care aduceau

piesa în baterie

d u p ãt r a g e r e .În situaþia încare acestlucru nuse rea-liza, osoner ieelectricãs e m n a -liza inci-dentul.

Între cele douã tunuri, sau îndreapta la cupola “St. Chamond” exista o trapãprin care se ridica o miniturelã.

Prin aceasta seputea cerceta

câmpul deluptã.

Dreapta: Cupolãcu 2 tunuri cal150 mm;

Jos: Tun “Krupp”cal. 150 mm peafet mobil folosit la artileria greade câmp.

mai existau în evi-denþe 20 de piese.

Obuzierul “Gruson” calibrul 120 mm

Specificaþii tehniceGreutatea þevii cuînchizãtor: 500 kgLungimea þevii: 1.560 mm

Închizãtor: tip “panã” Greutatea pr.: 16,3 kgViteza iniþialã: 287 m/sBãtaia maximã: 5,1 km

TUNUL “KRUPP”, CALIBRUL 150 MM, MODEL 1885/1891

În imagine gl. EremiaGrigorescu lângã un obuziercal. 120 mm din Regimentul

8 Artilerie, la Mãrãºeºti.


65

Este un obuzier de asediu, cutragere repede achiziþionat pentrudotarea Cetãþii Bucureºtilor. Au fostmontate 10 bucãþi în cupole“Gruson” model 1888 ºi 26 încupole“Montlucon” model 1891.Cupolele erau fixate pe un suport de

fontã întãritã (“antecuirasã”) pentrua proteja baza cupolei. Diametrulinterior era de 3,6 m, iar cu “ante-cuirasa” de 4,8 m. Calota avea ogrosime de 20 cm (24 cm la“Montlucon”) ºi era confecþionatãdin bucãþi fier laminat, asamblate

La partea din spate exista unlocaº prin care se executa ochireaatunci când turela era întoarsã cu180 de grade pe timpul încãrcãriitunurilor. Ochirea se executa cuun înãlþãtor tip “þel-cãtare”. Larevenirea tunurilor pe direcþia detragere acestea erau ochite ºiputeau deschide focul imediat.

În dotarea Cetãþii Bucureºtilorºi a forturilor Galaþi ºiCernavodã, au fost, în total, 88 detunuri fixe ºi 6 piese mobile deasediu. Dintre cele 88 de piese,pânã la data de 15.08.1916 aufost demontate ºi montate peafete fabricate în þarã un numãrde 31 de tunuri destinate artilerieigrele de câmp. Numãrul pieselormontate pe afet se pare cã a cres-cut în timpul rãzboiului, la datade 1 ianuarie 1918, în evidenþele

Ministerului de Rãzboi figurau66 piese de acest model ºi model1891.Este de remarcat afetulrigid motiv pentru care ochirea îndirecþie se executa prin mutareafãlcelelor tunului.

La Muzeul MilitarNaþional existã un exem-plar pãstrat încondiþii foarteb u n e(foto) lacare roþileau fost moder-nizate cu unmodel avândaplicate bandajede cauciuc.Greutatea totalãa tunului, învarianta mobilãeste de 6.017 kg.

Obuzierul “Krupp”, cal. 150 mm, model 1891 care se gãseºte la Muzeul MilitarNaþional, Bucureºti.


Specificaþii tehniceGreutatea þevii cu închizã-tor: 3600 kgLungimea þevii: 25 calibreDarea focului: stupilã Muniþie: obuz “ordinar”,rupturã beton, ºrapnel

Încãrcãtura: cartuº fãrã tubmetalic cu greutatea de 9 kg.Greutatea obuzului ordinar:31 kgViteza iniþialã: 520 m/sBãtaia maximã: 10 km Greutatea tunului: 6.017 kg

Cupolã “Montlucon” fabricatã de firma “Chatillon&Commentry”, model 1891, pentru douã tunuri “Krupp”, cal. 150 mm. Reproducere dupã Cornel ºi Ioan I. Scafeº, “Cetatea Bucureºti”, Ed. ALPHA, MDN, 2008.

OBUZIERUL “KRUPP”, CALIBRUL 210 MM, MODEL 1886, 1888/1916

Obuzierul “Krupp” cal. 210 mm

Specificaþii tehniceCalibrul: 210 mmGreutatea proiectilului:91-160 kgBãtaia maximã: 6 900 mGreutatea: 12 000 kg.


66

buloane. Ambrazura obuzieruluiera protejatã de un obturator dinfontã (bronz ºi cauciuc la“Montlucon”). În dreaptaambrazurii era o deschizãturãprin care se executa ochirea,folosindu-se un înãlþãtor cu unþel. Pentru ochirea în înãlþime sefoloseaau aparate specifice: cercgradat, arc gradat, ºi cadran.

Cupola era dispusã pe 3 etajecu adâncimea de 4,37 m.

Obuzierul dispunea de frânãhidraulicã ºi sistem de rotireînceatã ºi rapidã. Douã lifturifãceau legãtura între magazie(compartimentul de jos) ºi com-partimentul de mijloc, respectival doilea lift de la acest comparti-ment la etajul superior. Meca-nismele de ochire, lifturile ºi ven-tilatoarele erau mecanice.

Comunicarea între comparti-mente se efectua cu ajutorul unortuburi acustice având pâlnii lacapete.

Personalul care deserveacupolele numãra 10 servanþi la“Gruson” ºi 12 la “Montlucon”.

Trebu ieremarcat cãîn acestecupole aufost montateºi obuziereleKrupp model1 8 8 6 / 1 9 1 8“Iaºi” pre-zentate ante-rior.

Muni þ i af o l o s i t ã :obuze defontã de 91 kg, obuzede oþel de140 kg; obu-ze “minã”

sau “torpilã” cu lungimea de1,12 m ºi greutate de 160 kg;ºrapnele de 91 kg conþinând2.600 de gloanþe. Pulberea de azvârlire era de tipC68, se iniþia cu ajutorul stupileiºi era constituitã în 12 subîncãrcãturi.

În anul 1916, odatã cu ordinuldat de dezarmare a cetãþiiBucureºti a fost demontat dincupole ºi montat pe un afet con-struit în þarã, adaptat pentru arti-leria grea de câmp. În anul 1917erau în evidenþe 3 baterii deobuziere în cadrul Regimentului 2Artilerie Grea. Au rãmas îndepozitele armatei ca armamentgreu pânã la sfârºitul anilor 1930.

Obuzier “Krupp” cal. 210 mm aflat la Muzeul Militar Naþional din Bucureºti.

August, 1917. Obuziere cal. 210 mm în poziþie de tragere pe malul Siretului.

Montarea unei turele “Gruson” pentru obuzierul “Krupp”, cal. 210 mm.


67

Tunurile“ G r u s o n ”cal. 120 mmau armatcele 15 ba-terii ce for-mau linia a3-a din sec-t o r u lF o c º a n i .A c e s t e aerau dispuseîn cupoleîmpreunã cud o u ãm o r t i e r e“ G r u s o n ”de con-strucþie sfe-ricã având acelaºi calibru.Acestea din urmã au mai fostmontate în paralel cu alte guri defoc astfel cã în evidenþelearmatei, în anul 1916 figurau 42 de mortiere.

Mortierul era deservit de 2 servanþi.

Niciuna din cele 57 de guri defoc (15+42) nu au fost utilizatepentru artileria de câmp sau deasediu dupã demontarea dincupolele fortificate.

Din datele de care dispunemrezultã cã bãtaia aproximativã a

tunului era de 7.200 m. Acestautiliza proiectile explozive cu

greutatea de 16,1 kg ºi vitezainiþialã de 470 m/s.

TUNUL MD. 1887 ªI MORTIERUL MD. 1888, CALIBRUL 120 MM, SISTEM “GRUSON”

Mortier “Gruson” calibrul 120 mm

Specificaþii tehniceLungimea þevii: 908 mm (7,5 cal)Greutatea þevii: 1.000 kgCâmp de tragere vertical:+30 o la +60 oViteza iniþialã a pr.: 182 m/sGreutatea proiectilului: 16,4 kgBãtaia maximã: aprox.: 2.700 m

Mortiere “Krupp” cal. 120 mm în procesul de fabricaþie. Construcþia era identicã cu cea a modelului uzinei “Gruson”. În perioada analizatã

firma “Krupp” a preluat ºi firma “Gruson”.

Schema unei cupole “Gruson” cu un tun ºi douã mortiere, cal. 120 mm.

68

Dezvoltarea artilerieiromâne în perioada 1920-1945 afost direcþionatã de douã deter-minãri majore generate de con-secinþele încheierii primuluirazboi mondial, respectivpregãtirii ºi ulterior participãrii lacea de-a doua conflagratie mon-dialã.

Primii ani ai perioadei ana-lizate au fost influenþaþi decisivde efectele complexe generate departiciparea la primul rãzboi

mondial ºi de realizarea statuluinaþional unitar român.

Armata Românã dispunea înanul 1920 de o mare diversitatede piese de artilerie, amplificatãde cele primite de la aliaþi, pre-cum ºi de cele capturate pe timpul rãzboiului. Aceste piese

erau în mare parte inutilizabiledin cauza “uzurii ºi degradãrilor fizice”1. Pentru relevarea multi-tudinii de calibre amintim cã înînzestrare se gãseau 54 de modelede guri de foc, o situaþie unicã înfelul ei. Amintim aici tunurile decâmp cal. 75 mm, 76,2 mm, 77 mm, obuzierele de câmp cal.100 mm, 105 mm, 114,3 mm, 120 mm, 121,9 mm ºi 127 mm,tunurile grele de 104 mm, 105 mm, 106,7 mm ºi 150 mm ºiobuzierele grele de cal. 150 mmºi 152 mm.

Aceastã vastã diversitate detipuri de sisteme, de calibre ºiprovenienþe - Germania, Austro-Ungaria, Rusia si Franþa - fãceaanevoioasã atât constituirea uni-tarã a structurilor de artilerie penivele ierarhice, cât ºi utilizareasa eficace. Prin urmare nevoile de

reproiectare a înzestrãrii armateicu artilerie erau nu numai evi-dente, ci ºi stringente. Aceastãreconfigurare de ansamblu a arti-leriei române era impusã ºi dehaosul existent în asigurarea sacu muniþii. Astfel, se impune areleva faptul cã 3.000 de vagoanede muniþii, comandate în Franþaîn timpul primului rãzboi mondialau sosit în þarã, tardiv, la ter-minarea rãzboiului. Cantitateamare de muniþie, care ar fi fostextrem de utilã pe timpulrãzboiului s-a constituit într-o

realã povarã nu numai financiarãpentru statul român, ci ºi dinpunctul de vedere al asigurãriicondiþiilor optime de depozitare.Depozitatã în condiþii neco-respunzãtoare la Olteniþa,muniþia s-a degradat complet,generând statului pierderi de

Capitolul VARTILERIA ROMÂNÃ ÎN PERIOADA 1920-1945

Echipã de servanþi la tunul “Krupp”, cal. 75 mm, model 1904, executând instrucþie de specialitate.

1 Valerian Nestorescu, “File din trecutulul artileriei române moderne”, Ed. Militarã, Bucureºti 1972, pag. 43.


69

miliarde de lei. Pe aceeaºi linie aimporturilor neavenite s-a situatºi achiziþionarea în anul 1921, dela Uzinele “Skoda” a 20.000 deproiectile, lipsite de valoare arti-leristicã, care trei ani mai târziuau fost distruse, prin explozie pecâmpul Cotroceni.

Revenind la piesele de arti-lerie, menþionãm cã acþiunileîntreprinse au vizat douã aspecte:primul de regenerare fizicã ºi ba-listicã a þevilor, concomitent curepararea afetelor la ArsenalulArmatei ºi al doilea de introdu-cere în înzestrare a unor guri defoc moderne.

Acesta din urmã a fost re-alizat atât prin importuri, cât ºiprin iniþierea unor proiecte de

realizare în þarã a unor guri de focperformante. Importurile auînceput în anul 1930, odatã culansarea comenzii la Uzinele“Skoda” pentru 24 de baterii detunuri de câmp calibru 75 mm, 62 de baterii de obuziere uºoarede câmp calibru 100 mm ºi 45 debaterii de obuziere grele de cali-bru 150 mm. Totodatã, de laaceeaºi uzinã s-au comandat ºi 25 baterii de artilerie antiaerianã.Din Franþa, de la “Schneider-Creusot” s-au comandat 180 tunuri calibru 105 mm. Prinaceste comenzi se puneau bazeleconstituirii unei noi artilerii,modernã, unitarã care eliminasubstanþial multitudinea de tipuride sisteme ºi calibre de artilerie

ºi care era în acord cu realizãriletehnice în domeniu. Un meritdeosebit la aceastã renaºtereinterbelicã a artileriei române l-aavut generalul Dumitru Popescucare în dubla sa calitate deinspector general al artileriei ºide secretar general alMinisterului de Rãzboi a fostiniþiatorul ºi semnatarul comen-zilor date în strãinãtate în anul1930. Din nefericire, numele sãua fost asociat pe nedrept cu afacerea “Skoda”.

Prin reproducerea unor modele pentru care nu existanicio licenþã s-a realizat aruncã-torul cal.120 mm ºi muniþia acestuia. Prin proiectare, exe-cutare ºi experimentare s-a pro-dus tunul antitanc românesccal.75 mm, care s-a bucurat de olargã apreciere, inclusiv inter-naþionalã, precum ºi muniþia aferentã.

Simultan cu asigurareatehnicii de artilerie din producþiaproprie s-a continuat ºi achizi-þionarea unor guri de foc dinstrãinãtate. Astfel, începând cuanul 1936 procurarea de arma-ment antitanc devenise o preocu-pare majorã pentru armatã.Opþiunea de înzestrare areprezentat-o tunul antitanc cal. 47 mm ,,Schneider''. Un loc

Frontul de est. Baterie româneascã de tunuri antitanc “Bohler”, calibrul 47 mm, tractatã cu autoturisme “Horch”

Decembrie 1930. “Artilerie în deplasare”. Picturã realizatã de Caporal t.r. Vânãtoru Gheorghe (Arhiva Serviciului Istoric al Armatei).


70

în înzestrarea marilor unitãþi ºiunitãþilor de artilerie l-a avut intro-ducerea motorizãrii armei. Dupãtemeinice studii ºi experimentãriîn decurs de numai 2 ani (1938-1940) s-a reuºit motorizarea arti-leriei grele a corpurilor de armatã(în total 8 regimente) ºi a 6 divizioane independente din cele19 existente.

Motorizarea a fost realizatã cutractoare ,,Skoda'' tip 6 STP 6L,6ST 6T si 6 LTP 6L, pentru artile-ria grea ºi cu autocamioane ºi trac-toare ,,Fiat'' pentru tunurile decâmp. Tunurile antitanc calibru 47 mm erau tractate cu ºenilate tip,,Malaxa'', iar tunurile “Bohler”cu autoturisme “Horch”. Caurmare a eforturilor susþinute deînzestrare cu guri de foc perfor-mante ºi al numeroaselor reorga-nizãri structurale din perioadainterbelicã, la declanºarea celuide-al doilea rãzboi mondial încompunerea Armatei Române segãseau 90 regimente de artilerie, 17 divizioane de artilerie grea, 2 divizioane independente ºi

19 baterii independente (4 pentrumarinã ºi 15 de poziþie). Acestorali s-au mai adãugat 47 de companiiantitanc divizionare, 24 plutoanede tunuri antitanc (de la cele 24 batalioane de vânãtori demunte), 42 plutoane de aruncãtoarecal. 81,4 mm, 72 plutoane de arun-cãtoare cal. 60 mm ºi 18 escadroaneregimentare de tunuri antitanc.

Pentru o percepere cât mai sin-teticã a dimensiunii artileriei cãtrefinele perioadei de analizãamintim cã la declanºarea celuide-al doilea rãzboi mondial,Armata Românã dispunea de8.301 guri de foc de artilerie, dincare 2.160 artilerie uºoarã, 492 artilerie grea, 200 artilerie

antitanc, 4.758 artilerie regimen-talã ºi 691 artilerie antiaerianã.

La 9 mai 1945 au încetatluptele ºi în acelaºi timp au în cetatsã mai tragã 2.833 de guri de focdin înzestrarea artileriei române,adicã 740 tunuri antitanc, 202 tu-nuri si 282 obuziere de câmp, 184 tunuri antiaeriene ºi 1.421 arun-cãtoare2. Alãturi de ceilalþi militaridin celelalte arme, artileriºtii –peste 1700 ofiþeri ºi subofiþeri ºi32.000 de soldaþi ºi gradaþi austrãbãtut cu tunurile lor 17 masive muntoase, uneori încondiþii atmosferice extrem degrele, au forþat sau au trecut 12 cursuri mari de apã ºi au par-ticipat la eliberarea a 3.831 localitãþi.

Frontul de est. Piesã de artilerie româneascã în marº.

2 Stãnculescu V., Ucrain C-tin, “Istoria artileriei române în date”, Ed. Enciclopedicã, Bucureºti, 1988, pg. 33.

Nipru, August, 1941. “Baraj de artilerie”. Picturã realizatã

de Caporal T.R. David Ioan.


71

Tunul divizionar de 76,2 mm,model 1902 a fost produs de cãtrefirma “Putilov” din SanktPetersburg, pânã în anul 1930. Afost utilizat de cãtre armata impe-rialã rusã începând cu rãzboiulruso-japonez. În anul 1930 a fostmodernizat prin montarea uneiþevi cu lungime de 40 de calibreîn locul celei de 30 calibre,mãrirea unghiului de tragere ver-tical prin practicarea uneideschizãturi în fãlcele ºi înlo-cuirea aparatelor de ochire.

Tunul era modernfiind dotat cu aparatede ochire pentrutragerile directe

ºi indirecte.Pentru a putea fiproduse în numãrmare, þevile au fostrealizate din oþel carbonobiºnuit, cu foarte puþine adao-suri de metale rare sauscumpe ca magneziu,nichel, crom.

Muniþia folositã era compusãdin proiectile explozive, ºrap-nele, mitralii dar ºi speciale:fumigene, incendiare ºi cu încãr-cãturã chimicã. Dupã cãdereaimperiului rus, în anul 1917 a fostfolosit de diferite facþiuni:Armata Roºie, monarhiºti sauforþele naþionaliste din imperiu.În rãzboiul sovieto-polonez dinanul 1920, datoritã vitezei iniþiale

mari a fost folosit de cãtre ruºichiar ca tun antitanc împotrivatancurilor uºoare poloneze FT-17.O parte din tunuri au ajuns în þãrica Polonia sau Finlanda. ÎnRomânia au rãmas din timpulprimului rãzboi mondial un numãrde aproximativ 460 tunuri, de laarmata rusã, în mare parte aflate încondiþii tehnice foarte bune.

Cantitãþile mari de muniþieexistente dupã primul rãzboi

mondial (în jur de 5 milioane deproiectile) ºi diversificarea exce-sivã au impus regenerarea unorguri de foc uzate pentru careexista muniþie suficientã. Atenþiaa fost îndreptatã asupra tunurilorde 76,2 mm, md. 1902 care segãseau în numãr mai mare, aveauo energie la gura þevii bunã (114tfm) ºi þevi fretate, compuse dindouã tuburi concentrice asam-

blate prin strângere la cald. Înanul 1925 s-a ales soluþia“ºemizãrii” þevilor, la calibrul de 75 mm care consta înstrunjirea tubului interior al þeviide cal. 76,2 mm ºi introducerea înþeavã a unei cãmãºi metalice,având aceeaºi lungime cu tubulinterior. Acest procedeu a fostaplicat la aproximativ 400 detunuri dar nu a dat rezultateleaºteptate. Cãmãºile de oþel folosite au avut forme ºi

d i m e n s i -uni interioare în douã

variante, corespunzãtoarestocurilor de muniþii: o

variantã cu interiorul identic cu al þevii originale de 76,2 mm ºialta cu interiorul þevii tunului de75 mm, md. 1904, sistem Krupp.Aceste tunuri dispuneau de cantitãþi mari de muniþie ºi erauîntr-o stare avansatã de uzurã dupãprimul rãzboi mondial.

Cãmãºile au fost fabricate din oþel aliat crom ºi nichel careavea caracteristici mecanice ridicate (rezistenþa la rupere 77,7 kgf/mm2 ºi limita deelasticitate 62,2 kgf/mm2).

TUNUL „PUTILOV”, CALIBRUL 75 MM, MODEL 1902/1936

Tunul “Putilov” cal. 76,2 mmmodel 1902/36.



72

Realizarea ºemizãrii la uzineleReºiþa a implicat unele operaþi-uni de înalt nivel tehnic: prelu-crarea cãmãºii al cãrei exteriorera format din douã pãrþi conice în trepte; alezarea tubu-lui interior, introducereaforþatã, la rece, a cãmãºii întubul interior cu realizarea unuiseraj bine determinat.ªemizarea cu cãmãºi avândinteriorul de calibrul 76,2 mm adat rezultate bune, obþinându-se aceeaºi bãtaie ºi precizie cala þeava originalã. ªemizareacu cãmãºi având interiorulidentic cu al tunului de 75 mm,md. 1904 nu a dat rezultate,bãtaia ºi precizia la trageri fiindmai mici. Într-o dare de seamãa Marelui Stat Major din anul1933 se arãta cã 78 de tunuri de76 mm, model 1925 (denumireatunurilor ºemizate), reprezentând20% din total au o uzurã pro-nunþatã, iar la unele s-a produsinelarea þevii.

Soluþia regenerãrii þevilorprin ºemizare a fost una de cir-cumstanþã, constituind o lucrarede urgenþã prin care serecondiþionau guri de foc caremai puteau trage încã 3.000 delovituri la cal. 75 ºi 76,2 mm.

Dupã afacerea “Skoda”ºisistarea achiziþionãrii tunurilor decal. 75 mm, în anul 1931 s-a con-statat cã realizãrile tehnice peplan mondial nu justificau achi-ziþia unui nou material de acestcalibru. Astfel, s-a luat hotãrâreamodernizãrii materialului exis-tent prin procedeul de “tubareamovibilã” sau “retubare”.Operaþiunea executatã tot lauzinele Reºiþa a constat înînlocuirea la cald a tubului interi-or al þevii cu un tub intermediar,

model “Reºiþa”, prelucrat pentrua putea primi în el un tub amovi-bil cu care sã formeze un ajustajcu joc, pentru ca acesta sã poatã fiintrodus ºi scos uºor. În felulacesta þevile deveneau þevi fretateºi tubate amovibil, ceea cereprezenta o concepþie nouã înconstrucþia de þevi. Tubul inter-mediar “Reºiþa” a fost fabricatdin oþel aliat Cr-Ni cu o rezis-tenþã la rupere de 75 kgf/mm2 ºi olimitã de elasticitate de 54,4 kgf/mm2. Tubul amovibil afost fabricat din oþel aliat Cr-Ni-Mo cu o rezistenþã la rupere de116 kgf/mm2 ºi o limitã de elas-ticitate de 103,1 kgf/mm2.Tuburile amovibile au fost con-struite având interiorul în treivariante ºi anume:la fel cu cel altunului de 75 mm md. 1897; cu

camera de încãrcare ca la tunulde 75 mm md. 1904 ºi parteaghintuitã ca la tunul de 75 mmmd. 1897; cu camera de încãr-care la fel ca a tunului de 76,2mm, md. 1902. Aceste varianteau fost numite “tunuri de câmpmodel 1902/1936 tubate amovi-bil FF-KF-RF” ºi au constituitmaterialul de bazã în înzestrareaartileriei diviziei de infanterie laînceputul ºi pe timpul celui de-aldoilea rãzboi mondial.

Þevile tubate amovibil pur-tau marcajul: T.C.-75-21 a, T.C.-75-20 c/21 a, T.C.-76,2-22 a.Prin modificarea corespunzã-toare a frânei de tragere,arcurilor recuperatoare ºi aaparatelor de ochire, tunurile decâmp cu þevi tubate amovibil auatins bãtaia de 11,2 km ºi au rezis-tat la tragerea a cel puþin 5000 delovituri. Dupã epuizarea can-titãþilor de muniþie existente tunulfolosea doar muniþie cal. 75 mmtip “Schneider”, model 1917care avea calitãþile cele mai buneºi cu care se obþinea bãtaia maximã.Totodatã, prin moder-nizarea obþinutã s-a urmãrit creº-terea regimului de foc al tunurilor,ceea ce permitea creºterea posibi-litãþilor de sprijin cu foc alebateriilor de artilerie.

Tunul Putilov cal. 76,2/75 mm, model 1902/1936 s-aaflat în dotarea artileriei celor 24de divizii de infanterie, la diviziade infanterie de fortificaþie,

Tunul “Putilov”, model 1902/1936

Specificaþii tehniceCalibrul: 76,2 mm (3 þoli) / 75 mmLungimea þevii: 30 calibreGreutatea: 1.350 kg pentru tragere ºi1.950 kg pentru marºViteza iniþialã: 588 m/s

Greutatea proiectilului: 6,415 kgCâmp de tragere vertical: -3° la 17°Câmp de tragere orizontal: 5°Cadenþa: 10-12 pr./min; 20 pr./minBãtaia: 8.500 m (M 1902); 11.200 m (M 1936)

Tun “Putilov” cal. 76,2 mm model 1902/ 1936din colecþia Muzeului Militar Naþional.


73

La brigãzile de artilerie dindiviziile de infanterie existaudouã regimente organizate astfel: regimentul cu numãrimpar compus din douãdivizioane de câmp cal. 75 mm(a 12 tunuri fiecare) ºi undivizion de obuziere cal 100 mm,iar regimentul cu numãr par era

format dintr-un divizion cal. 75mm (12 piese) ºi un divizion deobuziere cal. 100 mm. În total,deci, la o divizie de infanterieerau 36 de tunuri cal. 75 mm.

Având în vedere necesarul ºipierderile suferite de uneleunitãþi acestea aveau în dotare ºitunuri franceze “Puteaux”,

model 1897 sau “Krupp” model1904.

Ca o particularitate, acesttun are þeava montatã asime-tric faþã de roþi, iar pentru pro-tecþie folosea douã scuturi carese suprapuneau în zona þevii.

Tun de munte cu tragererepede utilizat masiv de cãtrearmatele austro-ungare în primulrãzboi mondial. Denumirea ofi-cialã: “7.5cm Gebirgskanone M 15”. Putea fi demontat în ºasepãrþi ºi transportat separat în patruîncãrcãturi, samarizat sau hipo,astfel: tunul=106 kg, scutul ºilegãturile= 86 kg., partea din faþãa afetului=110 kg, partea din spatea afetului=51 kg, leagãnul=98 kg,roþile= 95 kg. În plus avea ºi unscut suplimentar de protecþie.

Este o piesã de artilerie cares-a bucurat de un mare succes

ºi a fost în

dotare în foarte multe þãri:Austria, Ungaria, Germania,Bulgaria, Turcia, Italia,Cehoslavacia ºi România. ÎnGermania a fost folosit în primulrãzboi ca artilerie de asalt pentru

sprijinul infanteriei.Armata noastrã a capturat un

numãr de 79 de piese care au fost

introduse în dotare în perioadainterbelicã la bri-

gãzile de munte.La începutul

c e l u i de-al doilea rãzboi mondial arti-leria de munte a celor 4 brigãziera organizatã în 6 divizioane detunuri cu 72 de piese de acest tip.

TUNUL DE MUNTE “SKODA”, CALIBRUL 75 MM, MODEL 1915

Tunul de munte “Skoda”, cal.75 mm, model 1915

Specificaþii tehniceCalibrul: 75 mm Lungimea þevii:1.155 mm, 15,4 calibreGreutatea: 613 kg Viteza iniþialã: 350 m/sEchipa de servanþi: 6

Închizãtor:tip “panã”, semiautomatGreutatea proiectilului: 6,35 kgCâmp de tragere vertical: -9° la +56°Câmp de tragere orizontal: 7°Cadenþa: 6-8 pr./min; Bãtaia: 7.000 m

OBUZIERUL “KRUPP”, CALIBRUL 105 MM, MODEL 1898/1909

A fost iniþial construit decãtre firma “Rheinmetal” în anul1898 ca obuzier uºor cu tragereînceatã ºi modernizat de cãtrefirma “Krupp” prin adãugarea

unei legãturi elastice ºi a unuinou afet, în anul 1904. A fostacceptat în serviciu începând cuanul 1909 ºi utilizat pe scarãlargã, în primul rãzboi mondial,

de cãtre armata germanã, caredeþinea un numãr de aproximativ1.260 de guri de foc.

Construcþia obuzierului eraasemãnãtoare modelului Krupp,


74

Este un obuzier uºorconstruit pe acelaºi afet catunul de câmp “Krupp”cal. 77 mm, model 1916(“7,7 cm FK16”). Denumi-rea germanã: “10.5 cm leFH16”. A fost utilizat de cãtrearmata germanã în primul ºicel de-al doilea rãzboi mon-dial fiind remarcat ca ofoarte bunã piesã de câmp.Armata Românã a capturat,în primul rãzboi mondial unnumãr de aproximativ 64 depiese, care au fost în dotareîn perioada interbelicã.

Respectând modelulpieselor germane de la începutulsecolului XX obuzierul pãstra peexteriorul scutului cele douãscaune ale servanþilor, deºi laexemplarul pãstrat la MuzeulMilitar Bucureºti nu le întâlnim.

acelaºi calibru, cumpãrat de cãtreArmata Românã, în anul 1912:închizãtor tip panã orizontal, legã-turã elasticã hidro-pneumaticã culungimea mai mare decât þeava. Lapartea din faþã erau dispuse douãscaune pentru servanþi.

Un numãr de aproximativ 64 deobuziere de acest tip au fost cap-turate de cãtre trupele române înprimul rãzboi mondial, iar dupã anul1920 au fost introduse în dotareaartileriei de divizie ºi utilizate înperioada interbelicã. Dintre acestea,pânã în anul 1935, la un numãr de 34 de obuziere au fost strunjitecamerele de încãrcare pentru aputea trage proiectilele obuzierului“Krupp”, “model român” (1912),iar pentru încã 9 obuziere era planificat sã se execute aceastãoperaþiune în anii urmãtori.

Obuzierul “Krupp”, cal.105 mm, model 98/09

Specificaþii tehniceCalibrul: 105 mm Lungimea þevii:1.625 mm, 15,5 calibreGreutatea: 1145 kg Viteza iniþialã: 302 m/s

Greutatea proiectilului: 15,8 kgCâmp de tragere vertical: -10° la +40°Câmp de tragere orizontal: 4°Proiectil:exploziv, încãrcãturã variabilãBãtaia: 6.300 m

Obuzierul “Krupp”, cal.105 mm, model 98/09

OBUZIERUL LUNG “KRUPP”, CALIBRUL 105 MM, MODEL 1916

Ministrul de rãzboi, generalul de divizie Constantin Pantazi, vizitând o baterie de obuziere“Krupp”, cal.105 mm, model 1916 pe frontul de est.

Obuzierul “Krupp”, cal.105 mm, model 1916

Specificaþii tehniceCalibrul: 105 mm Lungimea þevii:2.310 mm (22 calibre)Greutatea: 1.525 kg Viteza iniþialã: 395 m/s

Greutatea proiectilului: 14,8 kgCâmp de tragere vertical: -10° la +40°Câmp de tragere orizontal: 4°Proiectil:exploziv, încãrcãturã variabilãBãtaia: 9.225 m


75

Aceste tunuri de munte aufost proiectate de cãtre firmafrancezã “Schneider” ºi constru-ite sub licenþã de firma ruseascã“Putilov”.

Modelul 1909 a fost dezvoltatcu denumirea “75 mm Schneider-Danglis 06/09” fiind proiectat decãtre colonelul grec Danglis pebaza modelului anterior. A fostvândut în Grecia care l-a folositinclusiv în cel de-al doilea rãzboimondial. Rusia a produs sublicenþã acest tun dar având calibrul 76,2 mm cu indicativul76-09.

În armata noastrã au rãmas înurma primului rãzboi, de la armatarusã, un numãr de 142 de piese, oparte model 1902/1904, iar altelemodel 1909. Acestea au fost uti-lizate ca tunuri de munte, înperioada 1919-1945. În anii 1930þevile au fost transformate pentrua putea folosi muniþie calibrul 75 mm. Au participat la cel de-aldoilea rãzboi mondial fiindîn dotarea celor douãdivizioane de tunuri de lafiecare brigadã de munteîmpreunã cu tunul “Skoda”model 1939, cal.75 mm.

Trupele germane au capturatun numãr de piese, din URSS, înanul 1941, pe care le-au folositsub denumirea “GebK 293(r)”.

TUNURILE DE MUNTE “SCHNEIDER-PUTILOV”, CAL. 76,2 MM, MD. 1902/1904 ªI “SCHNEIDER-PUTILOV”, CAL. 76,2 MM, MD.1909

Tun de munte “Schneider-Putilov”, cal. 76,2 m, model 1902/1904 din colecþia Muzeului Militar Naþional.

Tun de munte “Schneider-Putilov”, Model 1902/1904, executând trageri. Imagine din cel de-al doilea rãzboi mondial.

Tunul de munte “Schneider-Putilov”, cal. 76,2 mm, Model 1909

Specificaþii tehniceGreutatea pentru transport: 1225 kg Greutatea pentru tragere: 627 kgViteza iniþialã: 387 m/sProiectil: 76,2 x191 mmCâmp de tragere vertical: - 6° la +28°Câmp de tragere orizontal: 5°Bãtaia: 8.550 m

Tun de munte “Schneider-Putilov”, cal. 76,2 mm, model 1909 din colecþia Muzeului Militar Naþional.


76

Tun greu de câmp proiectat decãtre firma francezã“Schneider” ºi produs sublicenþã în Rusia de cãtre uzinele“Putilov”. A fost utilizat de cãtrearmata rusã pe frontul dinMoldova unde a abandonat în jurde 36 de piese. Erau considerateunele dintre cele mai modernepiese de artilerie astfel cã au fostintroduse în înzestrare, în perioada1920-1936, la Regimentele 3 ºi 4Artilerie Grea (câte un divizion a12 piese), iar un divizion a fostþinut în rezervã. În anul 1939,tunurile au fost trecute laDivizioanele 33 ºi 34 ArtilerieGrea Independent. În anul 1940Divizionul 34 a fost înglobat înRegimentul 10 A.G. hipo. Înarmata francezã a fost folosit

modelul 1913 “Schneider” careavea calibrul de 105 mm ºiaspect asemãnãtor.

Deºi, în literatura de speciali-

tate acest tun este cunoscut ca fiind model 1910 am ales de-numirea uzitatã în documentelemilitare româneºti.

Tun greu utilizat de cãtrearmatele austro-ungare înprimul rãzboi mondial sub denumirea “10.4 cmFeldkanone M.15”. A fost fabri-cat în peste 550 exemplare.Italia a primit drept despãgubiride rãzboi astfel de tunuri careau fost rectificate la calibrul105 mm ºi denumite “105/32”.

Armata Românã a capturat14 piese care au constituit un

divizion din rezerva artileriei.Începând cu anul 1939 audotat Divizionul 35 ArtilerieGrea Independent, tractathipo, aflat la nivelul artilerieide armatã.

Se remarca prin bãtaiafoarte mare ceea ce îl impuneaca o piesã destinatã artileriei denivel corp de armatã sau armatãºi unde, greutatea ridicatã nuconstituia un impediment.

TUNUL “SKODA”, CALIBRUL 104 MM, MODEL 1915

Tunul greu “Skoda”, cal. 104 mm, model 1915

Specificaþii tehniceLungimea þevii:3.640 mm (35 calibre)Greutatea: 3030 kg Viteza iniþialã: 668 m/sGreutatea proiectilului: 16,1 kg

Regimul de foc: 3-4 lov./minCâmp de tragere vertical: - 10° la +30°Câmp de tragere orizontal: 6°Bãtaia: 16.200 m

TUNUL “SCHNEIDER-PUTILOV”, CALIBRUL 107 MM, MODEL 1913/1917

Tunul greu “Schneider-Putilov”, cal. 106,7 mm, model 1913/1917

Specificaþii tehniceCalibrul 106,7 mmGreutatea pt. miºcare: 2523 kg Viteza iniþialã: 580 m/s

Greutatea proiectilului: 16.4 kgCâmp de tragere vertical: -5° la +37°Câmp de tragere orizontal: 6°Bãtaia: 10.700 m

Tunul “Skoda”, cal. 104 mm, model 1915.

Tunul “Schneider-Putilov”, cal. 107 mm


77

Obuzier cu tragererepede construit de firma“Skoda”, pentru armateleaustro-ungare sub denumirea“15cm fH M14” . A fost des-tinat sã înlocuiascã vechilemodele “15cm FH M94” ºiM 99/04, care nu aveau frânãde recul.

Modelul “M.14” a fosturmat în anul 1916 de mo-delul “M 14/16” cu un câmpde tragere vertical superior ºio bãtaie mai mare ce s-afabricat în peste 1.000 exem-plare. Poate fi caracterizat caun obuzier greu foarte bine pro-porþionat din punct de vedere algreutãþii ºi realizat cu un sistemrecuperator hidropneumatic curecul variabil. Închizãtorul era detip “panã”, orizontalã.

Se remarca prin cele douãscaune ale servanþilor dispuse pescut ºi posibilitatea demontãrii îndouã pãrþi pentru transport.Aechipat un numãr mare de armatedin þãri precum: Austria, Ungaria,Cehoslovacia, Germania nazistã,Italia ºi România. Piesele cap-turate de cãtre germani din Italia,dupã întoarcerea armelor în

anul 1943 au fost redenumite “15 cm sFH 400(i)”.

Armata Românã a capturat unnumãr de aproximativ 36 de piesecare, în perioada 1920-1936 aufost în dotarea regimentelor 1, 3,5 ºi 6 artilerie grea (câte 3x12piese) în completare cu obuzierulgerman model 1913.

Dupã anul 1936, din cauzauzurii, numãrul obuzierelor ascãzut la 24 ºi au fost în dotareaRegimentului 10 Artilerie Greahipo ºi a unui divizion de arti-lerie grea independent, de nivelarmatã, în cadrul cãrora au par-ticipat la cel de-al doilea rãzboimondial.

OBUZIERUL “SKODA”, CALIBRUL 150 MM, MODEL 1914/1916

Obuzierul “Skoda”, cal. 150 mm montat la antetren.

Obuzierul “Skoda”, cal.150 mm, model 14/16

Specificaþii tehniceCalibrul: 149,1 mm Lungimea þevii: 2.090 mm (14 calibre)(M 14) ºi 2120 mm (M 14/16)Greutatea: 2.765 kg (M 14), 2.930 kg(M 14/16)

Viteza iniþialã: 300-336 m/s Greutatea proiectilului: 41 kgCadenþa de tragere: 2pr./min.Bãtaia: 6.900 m (M 14); 8.760 m(M 14/16)

Obuzierul “Skoda”, cal. 150 mm, model 14/16, pãstra, dupãmodelul german, cele douã scaune pentru servanþi montate pescut. Scutul era rabatabil la partea superioarã ºi inferioarã.


78

Obuzierul de munte“Skoda” (“100 mmM.16”) a fost utilizatintens de cãtre armateleaustro-ungare în primulrãzboi mondial. ArmataRomânã a capturat înprimul rãzboi 20 deobuziere care au fost îndotarea artileriei bri-gãzilor de munte pânãîn anul 1945. Dupãocuparea Austriei, înanul 1938, germanii aucapturat un numãr depiese pe care le-aufolosit sub denumirea“10 cm GebH 16” sau“16(ö)” sau “10 cm GebH316(i)”, pe cele capturate dinItalia, în anul 1943.

Obuzierul se putea demontaîn trei pãrþi ce puteau fi tran-sportate de câte 2 cai. A constitu-it modelul de bazã care a fostdezvoltat ulterior de firma

“Skoda” în anii 1919, 1930 ºi1934, ultimele douã modele

fiind achiziþionate ºi de cãtreArmata Românã.

OBUZIERUL “KRUPP”, CALIBRUL 150 MM, MODEL 1913

A fost denumit de armata ger-manã ca “15 cm schwereFeldhaubitze 13 - 15 cm sFH 13”(“schwere”=greu, în germ.).Apariþia timpurie a acestui obuziercu tragere repede, încã de laînceputul primului rãzboi mondiala creat un puternic avantajarmatei germane, deoarece aliaþiinu deþineau o piesã echivalentã.Pentru a contracara acest avantaj,în anul 1915 armata englezã aînceput sã utilizeze obuzierul “6 inch 26 cwt”, calibrul 152 mm,iar armata francezã buzierul “St. Chamond”, calibrul 155 mm.

A fost fabricat în mai multevariante: “Kurz”-scurt, culungimea þevii de 14 calibre (celaflat în dotarea ArmateiRomâne), lung - “lg. sFH13” ºio variantã simplificatã construitãpe timpul rãzboiului “lg. sFH13”. În literatura britani-cã este cunoscut ca “5,9 inchfield howitzer Md. 1913”.

A fost proiectat de cãtre firma“Krupp” ºi fabricat de cãtrefirmele “Krupp”, “Rheinmetall”ºi “Spandau” între anii 1913-1918 în peste 3.400 exemplare.Avea toate elementele moderne

ale unui obuzier: proiectil cu tubcartuº separat având 7 încãrcã-turi, mobilitate bunã datoritã uneigreutãþi ºi lungimi reduse, legãturaelasticã hidropneumaticã cu arc ºirecul variabil. Ca element dis-tinctiv legãtura elasticã era mailungã decât þeava. Din acestmotiv a fost pãstrat în înzestrareºi în cel de-al doilea rãzboi mon-dial cu unele modificãri pentrutransportul auto. Un numãr deobuziere au fost transferate cutitlu de reparaþii de rãzboi cãtreBelgia ºi Olanda dupã primulrãzboi mondial, iar ulterior au fost

OBUZIERUL DE MUNTE “SKODA”, CALIBRUL 100 MM, MODEL 1916

Obuzierul de munte “Skoda”, cal. 100 mm

Specificaþii tehniceLungimea þevii: 1930 mm ( 19 calibre)Greutatea: 1235 kg Greutatea pentru tragere: 625 kg Viteza iniþialã: 341 m/s

Greutatea proiectilului: 16 kgCâmp de tragere vertical: - 8° la +70°Câmp de tragere orizontal: 5,5°Bãtaia: 7.090 m

Obuzierul “Skoda”, cal. 100 mm, model 1916. Piesa este din colecþia Muzeului Militar Naþional ºi nu mai pãstreazã scutul


79

recuperate de germani în anul1940, reintroduse în dotare ºiredenumite “15 cm sFH 409(b)and 406(h)” .

În anii 1941-1942 un numãrde 94 de obuziere germane deacest tip au fost autopropulsate prin amplasarea pe tractorulºenilat “Lorraine” capturat de lafrancezi. Aceste piese au primitdenumirea “15 cm sFH13/1 (Sf)

auf Geschuetzwagen LorraineSchlepper (f)”.

Armata Românã a capturat înprimul rãzboi mondial un numãrde 12 obuziere care au constituit

un divizion la artileria de nivelcorp de armatã. A fost în dotare înperioada interbelicã, iar peperioada celui de-al doilea rãzboimondial în rezervã.

Baterie româneascã de obuziere cal. 150 mm, model 1913 în timpul unor manevre militare din anii ‘20.

Obuzierul “Krupp”, cal.150 mm, model 1913

Specificaþii tehniceCalibrul: 149,7 mm Lungimea þevii: 2096 mm (14 calibre) Greutatea: 2140 kgLungimea: 2,54 mÎnchizãtorul: tip “panã”, orizontal

Viteza iniþialã: 381 m/s Greutatea proiectilului: 42 kgCadenþa de tragere: 3 pr./min.Unghi de tragere vertical: -4o la +45 oUnghi de tragere orizontal: 9oBãtaia: 8.500 m

OBUZIERUL “SKODA”, CALIBRUL 100 MM, MODEL 1914

Obuzierul “Skoda” cal. 100 mm, model 1914.


80

A fost unul dintre cele maibune obuziere uºoare alearmatelor austro-ungare în timpulprimului rãzboi mondial, destinatartileriei de câmp ºi de munte. Afost produs iniþial cu o þeavã for-jatã de bronz peste care avea unmanºon din bronz, iar ulterior cuþeavã standard de oþel. Era tractatde cãtre 6 cai împreunã cu ante-trenul. De asemenea, putea fidemontat în 3 pãrþi pentru tran-sportul în terenuri accidentate.

Fãlcelele se terminau cu douãtipuri de sape, unele pentru terenîngheþat ºi altele pentru sol nor-mal. La partea dinainte a scutuluiavea dispuse 2 scaune pentru ser-vanþi.

În multe þãri, precum Italia,Grecia ºi Polonia îl regãsim ºi încel de-al doilea rãzboi mondial învarianta de bazã sau în variantamodernizatã 14/19. O mare partedintre piese au fost capturate de

cãtre armata germanã, din þãrileocupate, precum: din Austriaredenumite“100-cm leFH 14(ö)“;din Italia, capturate în anul 1943ºi redenumite “100-cm leFH 315(i)”; din Cehoslovacia, “100-cmleFH 14/19 (t)” folosite în linia adoua de apãrare la “ZidulAtlanticului”.

În Armata Românã au rãmasdin capturile din primul rãzboimondial 220 obuziere model1914, dintre care erau în serviciuîn anul 1933 un numãr de 140 depiese. Au fost în dotare în perioa-da interbelicã la divizioanele deobuziere din regimentele de arti-lerie de la corpurile de armatã 6 ºi 7.

Dupã anul 1936, odatã cu achi-ziþionarea modelului 1934 s-aufolosit în completare cu acestepiese ºi în cel de-al doilea rãzboimondial. Noul stat, Cehoslovaciaa reintrodus în producþie acestobuzier, în anul 1919 ºi l-a mo-dernizat prin alungirea þevii, de la19 la 24 calibre ºi mãrirea bãtãiila 9.970 m. Varianta 14/19 avea ogreutate mai mare, pentru luptã,cu 155 kg (1505 kg).

Acest obuzier a constituitmodelul pentru variantele ulte-rioare care au fost ºi în dotareaarmatei noastre, precum modelul1930 ºi modelul 1934.

OBUZIERELE “SKODA”, CALIBRUL 100 MM, MODEL 1930 ªI 1934

Obuzier “Skoda” cal. 100 mm, model 1934.

Obuzierul “Skoda”, cal.100 mm, model 1914

Specificaþii tehniceCalibrul: 100 mm Lungimea þevii: 1930 mm (19 calibre) Greutatea pentru luptã: 1350 kgServanþi: 6Închizãtorul: tip “panã”, orizontal

Viteza iniþialã: 407 m/s Greutatea proiectilului: kgCadenþa de tragere: 6 pr./min.Unghi de tragere vertical: -8o la +50 oUnghi de tragere orizontal: 6oBãtaia: 8.500 m

Obuzier “Skoda” cal. 100 mm, model 1930.

A constituit piesa de bazã aartileriei diviziilor de infanterieromâne în cel de-al doilearãzboi mondial. Istoria achi-ziþionãrii acestui obuzier este

lungã ºi este legatã de scandalulizbucnit în þara noastrã laînceputul anilor '30, denumit"Afacerea Skoda". La data de17 martie 1930 s-a semnat cu

firma "Skoda" un prim contractîn valoare de aproape 5 miliardede lei care prevedea cum-pãrarea de 111 baterii de tunuride 75 mm, 100 mm model 1928

81


ºi obuzierecal 150 mm. În urmainformaþiilor apãrute înpresã ºi dezvãluiriicondiþiilor oneroase încare fusese încheiatcontractul s-a constatatun prejudiciu de aproape900 milioane de lei, preþulfiind mai mare cu aproximativ18-25%. Nu s-a cerut avizulDirecþiei armamentului, Con-siliului superior al armatei,Direcþiei tehnice etc. O comisiecondusã de cãtre generalul VasileRudeanu care s-a deplasat lafirma furnizoare a constatat cãgurile de foc nu corespundeau întotalitate nevoilor ArmateiRomâne care dorea piese mod-erne bifleº, cu bãtaia de 13 km,ceea ce nu era cazul tunurilor de 75 mm. În urma intervenþiei ener-gice a Ministerului Apãrãrii acestcontract a fost anulat. Nevoile dedotare, în special cu obuziere, lacare armata românã era deficitarãau impus renegocieri iar în anul1935 s-a semnat un nou contractmult mai avantajos prin care s-a

reuºit dotarea cucel mai bun

armament de artilerie. În total s-au cumparat 62 de baterii de obuzierecal. 100 mm, dintre care20 de baterii model 1930monofleº cu 47.138

lovituri ºi 42 de baterii cal.1934 bifleº cu 14500 lovituri, întotal 248 obuziere. Caracte-risticile balistice ale ambelormodele erau asemãnãtoare înschimb erau unele diferenþe

privind greutatea ºi aspectul afe-tului. Modelul 1930 avea un scutcurbat moºtenit de la modelul1914 ºi maipãstra unuld i n

cele 2 scaune pentru servanþi, lapartea din faþã. Ambele

modele aveauîn mare parteroþi de lemn.

Unele pieseaveau roþi cu bandaje de

cauciuc. O parte din pieseaveau roþi mai mici, cuanvelopã, probabil fiind

cele cumpãrate de la armatagermanã în timpul celui de-al

doilea rãzboi mondial.Contractul din anul 1935 a inclusºi cumpãrarea licenþelor de fabri-care a obuzierelor ºi muniþiei înuzine care erau proprietateaexclusivã a statului român. Preþul

licenþelor reprezenta 7,8% dinpreþul pieselor, iar pentrulicenþele pentru muniþie s-auacordat în schimbul a 100.000 decoroane cehe pentru fiecare dincele 2 proiectile. În total preþul

contractului (incluzând ºiobuzierele cal.150 mm a

fost de 1.724.437.247 lei.

Obuzierul “Skoda”, cal.100 mm, model 1934

Specificaþii tehniceCalibrul: 100 mm Lungimea þevii:2.500 mm (25 calibre) Greutatea pt. marº: 1560 kgÎnchizãtorul: tip “panã”, orizontalViteza iniþialã: 430 m/s

Greutatea proiectilului: 16 kg Cadenþa de tragere: 4-6 pr./min.Câmpul de tragere orizontal: 50°Unghi de tragere vertical: -5° la +70°Bãtaia: 11.000 m / pr. exploziv, 1.500m / pr. perforant

Obuzier “Skoda” cal. 100 mm, model 1930, monofleº. Roþile nu sunt cele originale fiindînlocuite cu cele ale obuzierului cal. 122 mm, model 1938.

Obuzier “Skoda” cal. 100 mm, model 1934 bifleº, modernizat. A fost fotografiat în anul 2002. Se poate observa forma tehnicã excelentã în care se gãseadupã 65 de ani de serviciu.

82

A c e s t eobuziere au scrisistorie în cel de-al doilea rãzboimondial. Lanivelul celor 22de divizii deinfanterie existau2 regimente deartilerie, ambeleavând în com-punere câte undivizion a douãbaterii a 8obuziere calibrul100 mm, în total16 obuziere. Încondiþiile în caretrupele reclamaulipsa de efect atunurilor de cal.75 mm (primulregiment avea încompunere 2 divizioane cucâte 3 baterii de cal 75 mm,iar cel de-al doilea încã undivizion tunuri cal. 75 mm)obuzierele “Skoda” au fostfoarte solicitate. Obuzierele"Skoda" de calibrul 100 mmmodel 1934-bifleº importatedin Cehoslovacia sau Germaniamai erau completate de mo-delele monofleº model1914/1934 (modernizate înþarã în 1934). Caraterizatprintr-o construcþie simplã ºirobustã, greutate micã, puterede foc ºi precizie ridicatã erafoarte uºor manevrabil deºiera transportat hipo, împre-unã cu antetrenul, de 6 cai. Seremarca prin posibilitãþile detragere verticalã impresio-nante (70°) fiind folosit ºi caobuzier de munte.

A fost înlocuit pe nedrept,dupã anul 1955 cu obuzierulsovietic calibru 122 mm,model 1938, considerat maiperformant, dar achiziþionatcontracost. A fost folosit însãmasiv la tragerile deinstrucþie pânã în anul 2.000,ca armament de substituþie.

Ambele modele au fost mo-dernizate în anii 1958-1960 prinschimbarea roþilor de lemn cucele metalice folosite deobuzierul cal. 122 mm, md. 1938ºi adaptarea pentru tractareaauto. Având în vedere perioadaextrem de mare cât a fost folosit(aproximativ 60 de ani), simpli-tatea în construcþie, greutateamicã, robusteþea putem consi-dera cã acestea au fost uneledintre cele mai bune obuziere

pe care le-a avut ArmataRomânã.

Calitatea deosebitã a acestuiarmament a fãcut ca majoritateaobuzierelor scoase din înzestrare,datoritã uzurii avansate a þevii(alungirea camerei de încãrcare)sã aibã aproape în totalitate com-ponentele originale (aparatele deochire, acccesoriile etc.).

La Muzeul Militar Naþionalse pãstreazã modelul 1934, modernizat în anul 1958.

Gara Bãneasa, 1941. Baterie de obuziere “Skoda” cal. 100 mm, model 1934 sositã în þarã dupã cucerirea oraºului Odessa. În partea dreaptã se observã antetrenul la care era legat.

Baterie de obuziere “Skoda” cal. 100 mm în luptã, pe frontul de est.



83

Tun antitanc uºor produs decãtre atelierele de stat franceze“Puteaux” (APX) sub denumirea“Canon leger de 25 antichar SA-L mle 1937”. Iniþial a fost uti-lizat ca mijloc de sprijin al com-paniilor din batalioanele de infan-terie. Tunul era legat la un micantetren cu care era tractat decãtre un cal. Putea fi tractat de uncamion sau transportat încaroserie. Dupã cãderea Franþei,în anul 1940, a fost utilizat decãtre germani sub denumirea

“PAK 113 (f)”. Muniþia de bazãfolositã era proiectilul perforant-trasor care era vizibil pe distanþade 100 m pentru ca inamicul sãnu loca-lizeze tunul dupã tragere.

Constructiv, avea câteva elementecare îl individualizau: frânã degurã cu ascunzãtoare de flacãrã ºi un arc recuperator dispus pe exteriorul þevii. Pe timpul

A fost proiectat de cãtre firma“Schneider” pentru armataþaristã ºi fabricat de firma“Putilov” sub denumirea: “6 dmpolevaia gaubiþa sistemu ªnei-dera”. Era un obuzier moderncare trãgea lovituri necuplateavând încãrcãturile variabile dis-puse în tuburi cartuº de bronz.Aºa cum s-a întâmplat ºi laobuzierul de calibru 122 mm,armata rusã a comandat acelaºiobuzier ºi la firma Krupp astfelcã s-a iscat o competiþie beneficãîn favoarea unei piese de calitate.La izbucnirea primului rãzboimondial firma “Schneider” amodificat calibrul acestui obuzierla standardul francez de 155 mm,i-a adãugat afetul ºi legãturaelasticã ale tunului de 105 mm,md. 1913 (la rândul sãu avea labazã afetul obuzierului de 152 mm) ºi l-a oferit armateifranceze sub denumirea “Canonde 155 C modèle 1917Schneider” (a fost ºi în Armata Românã).

Un numãr de aproximativ 29 de obuziere de acest tip au fostcapturate de cãtre Armata Românãîn primul rãzboi mondial ºi uti-lizate, începând cu anul 1920, decãtre Regimentul 2 Artilerie Grea

(24 de piese), ulterior în anul 1936odatã cu achiziþionarea obuzierelormai moderne, “Skoda”, au fost tre-cute în rezerva armatei.

OBUZIERUL “SCHNEIDER-PUTILOV”, CALIBRUL 152 MM, MODEL 1910

Obuzierul “Schneider-Putilov”, cal.152 mm, model 1910

Specificaþii tehniceCalibrul: 152,4 mm Lungimea þevii:1905 mm (12,5 calibre) Greutatea: 2.250 kgÎnchizãtorul: tip “ºurub”

Viteza iniþialã: 381 m/s Greutatea proiectilului: 43,5 kgUnghi de tragere orizontal: 6°Unghi de tragere vertical: -1° la +42°Bãtaia: 8.700 m

Obuzier “Schneider-Putilov” cal. 152 mm, model 1910 fotografiat la Penza, Rusia.

TUNUL ANTITANC “PUTEAUX”, CALIBRUL 25 MM, MODEL 1937


84

tragerii era suspendat pe o placãde bazã dispusã sub afet ºi pe cele2 sape. Putea fi deservit doar de 2 militari. A fost folosit pânã înanul 1942 dupã care a fost con-siderat depãºit.

Tunul antitanc“Puteaux”, cal.25 mm, model 1937

Specificaþii tehniceCalibrul: 25 mm Lungimea þevii:1800 mm (72 calibre) Greutatea: 300 kgÎnãlþime la scut: 1,10 mCadenþa maximã: 25 lov./min

Viteza iniþialã: 920 m/s Greutatea proiectilului: 43,5 kgUnghi de tragere orizontal: 60°Unghi de tragere vertical: -5° la +15°Blindaj strãpuns 40 mm/0° la 500 mBãtaia maximã: 3.450 m

TUNUL ANTITANC “Pak 38”, CALIBRUL 50 MM, MODEL 1938

A fost produs de firma“Rheinmetall-Borsig” în anul1938, primele exemplare fiinddistribuite armatei germane înanul 1940.

A fost utilizat începând cucampania din U.R.S.S. din anul1941. Pentru îmbunãtãþirea per-formanþelor a fost dotat supli-mentar cu un proiectil perforantcu miez de tungsten denumit“AP-40” care avea o putere mãritã de pãtrundere în blindajce-i permitea sã ducã lupta cutancul sovietic “T 34” la caregrosimea blindajului era de 45 mm.

Pentru o manevrare uºoarãtunul avea o roatã suplimentarã

care se înlãtura pe timpul tragerii.Construcþia tunului era modernã,scuturile metalice fiind curbate ºicu înãlþime micã (1,05 m), afetulera fabricat ºi din aliaje uºoare(duraluminiu), fãlcelele erautubulare ºi se blocau la deschi-dere, iar suspensia era pe bare detorsiune. Închizãtorul era de tipsemiautomat cu panã orizontalã,iar þeava lungã de 60 de calibre setermina cu o frânã de gurã.

Acest tun a fost introdus îndotarea Armatei Române în lunamartie 1943 împreunã cu tunul“Pak 40”. În total s-au achiziþio-nat 110 piese care au fost reparti-zate, câte 6, la companiile anticarde la 12 regimente de infanterie ºicavalerie ºi 38 la grupurile devânãtori de munte din Crimeea ºiCaucaz. A rãmas în dotare pânã înanul 1954 fiind înlocuit cutunurile sovietice de 57 mm.

Tunul antitanc“Pak38”, cal.50 mm, model 1938

Specificaþii tehniceCalibrul: 50 mm Lungimea þevii:3.000 mm (60 calibre) Greutatea pt. marº: 1.062 kgGreutatea pt. luptã: 1.000 kgGreutatea proiectil exploziv: 2,25 kg

Viteza iniþialã: 1198 m/s Unghi de tragere orizontal: 65°Unghi de tragere vertical: -8° la +27°Blindaj strãpuns cu proiectilul AP 40:101 mm la 740 m

TUNUL ANTITANC “Pak 40”, CALIBRUL 75 MM, MODEL 1940

A apãrut ca o necesitate înurma analizei conducerii armateigermane privind evoluþia tancurilor grele sovietice. În proiectarea sa, firma“Rheinmetall” a folosit modelul

anterior,”Pak38”, primele exem-plare intrând în dotare la sfârºitulanului 1941. Faþã de tunul anti-tanc cal. 50 mm, afetul era maigreu cu aproape 500 kg, datoratdificultãþii asigurãrii aliajelor

uºoare ºi înlocuirii acestora cudiferite oþeluri. Pentru simpli-tatea în construcþie, scuturile curbate au fost înlocuite cu scu-turi drepte. Închizãtorul era de tipsemiautomat cu panã orizontalã

Tunul antitanc“Pak38”, cal.50 mm. Denumirea germanã: “5 cm Panzerabwehrkanone 38“


85

Conform aprecierii una-nime a specialiºtilor militari“Pak 40” a fost unul dintre celemai bune tunuri antitanc dincel de-al doilea rãzboi mondi-al. Reprezenta elementul princi-pal de lovire al formaþiunilorgermane de artilerie anticar,fiind un adversar pe mãsura opo-nentului sãu, tunul sovietic“ZIS-3” de 76,2 mm.

Era capabil sã tragã o gamãlargã de proiectile: perforant deformã alungitã, perforant cumiez de tungsten sau exploziv cucare putea îndeplini misiuni catun de câmp. Calitaþile deosebiteca tun antitanc îi permiteau ca ladistanþa de 2.000 de metri sãstrãpungã blindaje de 98 mm, iarla 500 de metri blindaje de154 mm.

Dovadã a succesului de cares-a bucurat, acest tun a rãmas îndotarea unor armate ºi dupãîncheierea conflagraþiei mondi-ale în þãri precum Bulgaria,Cehoslovacia, Finlanda, Ungariaºi România. Au fost produse unnumãr de aproximativ 23.500 depiese antitanc dintre care aproxi-mativ 6.000 au fost utilizate pen-tru armarea blindatelor (varianta“7,5 cm Kw.K.40” L/43 ºi “7,5 cm StuK 40” L/43). Alteblindate care au avut în dotarevariante ale acestui tun

menþionãm “PzKpfw IV F” pânãla J ºi “PzKpfw V” în toate vari-antele sale.

Tunul s-a dovedit eficientîmpotriva majoritãþii blindateloraliate cu excepþia tancului sovietic“IS-2” ºi a tancului americanM26“Pershing”.

Dezavantajale sale maiimportante erau: greutatea relativmare, ceea ce îi scãdea mobili-tatea pânã la punctul la care aveanevoie de o roatã suplimentarãsau de intervenþia unui tractor deatilerie, în teren desfundat. Deasemenea, garda redusã la solfavoriza împotmolirea frevcentãa acestei piese.

Dintre avantajele sale,demne de remarcat, se potmenþiona: acurateþea loviturii (la1.000 m): 99 - 71 % cu proiectilcu miez de tungsten ºi 95 - 58 %cu proiectil perforant standard.De asemenea sunt de subliniat:scutul inovator, la vremeaproiectãrii, singurul înclinat ºidublat, profilul relativ redusceea ce favoriza camuflajul(numai 1,25 metri înãlþime),

lãþimea ce îi asigura o bunã sta-bilitate (2 m), mãrimea impre-sionantã a încãrcãturii de lovire,precum ºi varietatea de proiec-tile disponibile.

Vitezele la gura þevii aleproiectilelor folosite erau: 933 m/s pentru proiectilul cumiez de tungsten (4,1 kg); 792 m/spentru proiectilul perforant stan-dard (6,8 kg); 548 m/s pentruproiectilul exploziv HE (5,74 kg).

Acest tun a fost introdus îndotarea Armatei Române prinOrdinul M.St.M. nr. 984.0077din 5 martie 1943 ca urmare arapoartelor comandanþilor ro-mâni privind ineficienþaarmamentului antitanc de calibru47 mm în bãtãlia de la Stalingraddin toamna anului 1942.Tunurile achiziþionate împreunãcu mo-delul Pak 97/38 s-au dis-tribuit companiilor anticar alediviziilor din Caucaz. Acesteaaveau în organicã 12 piese “Pak 40” sau “Pak 97/38”

Un exemplar al acestei piesese aflã la Muzeul MilitarNaþional din Bucureºti.

Tunul antitanc “Pak 40”, cal.75 mm, model 1940

Specificaþii tehniceCalibrul: 75 mm Lungimea þevii: 3450 mm L/46 Lungimea tunului: 6200 mmGreutatea pt. luptã: 1425 kgGreutatea proiectil:de la 3,18 la 6,8 kg

Unghi de tragere orizontal: 65°Unghi de tragere vertical: -5° to +22°Blindaj strãpuns unghi de 0° la 500 m:132 mm (proiectil perforant standard) ºi 154 mm (proiectil- tungsten)Bãtaia maximã: 8.000 m (pr. HE)

Tunul antitanc“Pak40”, cal.75 mm. Denumirea germanã: “7.5 cm Panzerabwehrkanone 40“


86

A fost produs în U.R.S.S.înainte de anul 1930 dupã olicenþã obþinutã de la firma germanã “Rheinmetall”, având labazã tunul de 37 mm. În armatagermanã s-a aflat în dotare versi-unea “Pak 35/36”. În anul 1932 aapãrut varianta “M32” cu o þeavãlungã de 46 de calibre, urmatãulterior de variante îmbunatãþitemodel 1937, 1938. Modelul 1942avea o þeavã mult mai lungã (66 calibre) fapt ce i-a sporit puterea de foc, totuºi insuficientãpentru lupta împotriva tancurilor germane grele. A fost produs încantitãþi mari dar foarte repede s-a constatat necesitatea unormijloace antitanc mai puternice,fiind înlocuit parþial cu tunul de57 mm, model 1943 ºi mai apoicu tunul de 100 mm model 1944.

În Armata Românã a fostfolosit ca material de capturã curol antitanc sau ca artilerie deînsoþire la nivel batalion pe

timpul campaniei din est începândcu anul anul 1942, pentru

înlocuirea tunurilor cal. 37 mm,faþã de care erau mult superioare.

În anul 1944, 30 de tancuriR 35 au fost reînarmate cutunuri de acest calibru.

A fost în dotareadiviziilor mecanizate devoluntari români "TudorVladimirescu" ºi "Horia,Cloºca si Criºan", fiecareavând câte o baterieanticar la sosirea în þarã.

TUNUL ANTITANC CALIBRUL 45 MM, MODEL 1942

Tunul antitanc cal. 45 mm, model 1942

Specificaþii tehniceCalibrul: 45 mm Lungimea þevii: 2867 mmGreutatea: 570 kgViteza iniþialã: 820 m/s

Greutatea proiectilului: 1,43 kgUnghi de tragere orizontal: 60°Unghi de tragere vertical: -8° la +25°Capacitatea de penetrare a blindajului: 95 mm la distanþã de 300 m.

Tun antitanc calibrul 45 mm deservit de cãtre militari români, în Stepa Calmucã. Se poate observa mascarea piesei cu vegetaþie din teren.

A fost realizat în Austria, înanul 1935, ulterior, a fost produsmasiv, sub licenþã ºi în Italia ceeace a fãcut sã fie uitatã adevãratasa origine. A fost o piesã de arti-

lerie de succes folositã de cãtrestructurile de infanterie ºi vânã-tori de munte. Utilizarea de cãtrestructurile de vânãtori de munte afost favorizatã de posibilitatea de

dezmembrare ºi de transport pepãrþi a tunului.

S-a aflat în dotarea unor þãri,precum: Italia, Olanda, Austria,Germania ºi Uniunea Sovieticã.

TUNUL ANTITANC ”BÖHLER”, CALIBRUL 47 MM, MODEL 1935

Tun de 45 mm expus la M.M.N.din Bucureºti.

87

Este varianta italianã atunului “Böhler” cal.47 mm. ÎnItalia era cunoscut cu denumirea“Cannone da 47/32 M35”.

Caracteristicile sale suntaproximativ identice cu cele alepiesei de origine. Tunul italian nuavea scut ºi a fost fabricat în douãmodele. Modelul “47/32 mod. 39“avea o þeavã ºi o suspensieîmbunãtãþite. Capacitatea de penetrare a blindajului era iden-ticã cu a tunului “Bohler”. Separe cã folosea ºi un proiectilexploziv italian cu calitãþi anti-tanc foarte bune bazat pe un efectspecial denumit "Effetto Pronto".

A fost în dotarea companiilorde armament greu de la regi-mentele de infanterie.

În Germania era cunoscut cudenumirea “4,7 cm Pak”. Unelemodele au avut ºi frânã de gurã.Toate modelele au avut ca ºi ca-racteristicã posibilitatea dedemontare a roþilor ºi de arãmâne pe platformã ºi fãlcelesau pe placa de bazã (dispusã subafetul inferior) ºi fãlcele. Acestfapt crea un profil redus tunuluiºi asigura o precizie mai bunãtragerii.

Tunul putea trage, atâtmuniþie perforantã, cât ºiexplozivã. Pe mãsura creºteriiperformanþelor blindajelor, tunulºi-a pierdut treptat destinaþia anti-tanc ºi a devenit mai mult o armãde sprijin a infanteriei folosindproiectilul exploziv care avea obãtaie maximã de 7.000 m.

Începând cu anul 1941 a fostîn dotarea companiei de arma-

ment greu a regimentului deinfanterie -un pluton a 6 piese, launele regimente fiind înlocuit detunuri “Breda” sau “Schneider”

cal. 47 mm.Trebuie remarcatãplaca de bazã care sporea preciziatragerii prin fixarea în treipuncte, împreunã cu cele 2 sape.

Tunul antitanc”Böhler” cal. 47 mm, model 1935

Specificaþii tehniceCalibrul: 47 mm Lungimea þevii: 1680 mmGreutatea în marº: 315 kgViteza iniþialã: 630 m/s

Greutatea proiectilului perforant:1,4 kgUnghi de tragere orizontal: 62°Unghi de tragere vertical: -15° la +56°Capacitatea de penetrare a blindajului: 43 mm la distanþa de 500 m.

Tunul antitanc“Böhler”, cal.47 mm. Se poate vedea placa de bazã sub afet.

TUNUL ANTITANC ”BREDA”, CALIBRUL 47 MM, MODEL 1935

Iunie 1942. Soldaþi români cu un tun “Breda” Md.1935 în apãrarea litoralului la Marea de Azov.

Tun antitanc “Breda”, cal. 47 mm din colecþia Muzeului Militar Naþional.Foto: Dragoº Puºcã, www.WorldWar2.ro


88

Tun antitanc proiectat defirma suedezã “Bofors” în anul1932 ºi dezvoltat apoi pânã înanul 1934. Olanda a fost primaþarã care a cumpãrat un numãrde 12 piese, în 1935, urmatã deDanemarca, Finlanda ºi Polonia.Toate aceste þãri au produs tunulsub licenþã.

Þeava avea o construcþiemonobloc cu închizãtor semiau-tomat, cu panã verticalã ºi omicã frânã de gurã. Afetul eramontat pe 2 roþi cu genþi meta-lice ºi anvelope de cauciuc.Servanþii erau protejaþi de unscut metalic cu grosimea de 5mm ºi puteau sã stea aºezaþi pedouã banchete laterale dispusepe fãlcele (foto).

Utiliza pentru tragere proiec-tile explozive ºi proiectile per-forante cu trasor.

Polonia a fost þara care aavut în dotare cele mai multepiese, în jur de 1.200, dintre careimportate 300. Firma producã-toare era SMPzA (Stowar-zyszenie Mechaników Polski zAmeryki) din localitateaPruszków. Dupã cucerireaPoloniei tunurile au fost capturate de cãtre Germaniaunde au fost denumite “3,7 cmPaK 36(p)”. O parte din acesteaau fost vândute României (în jurde 556 dupã unele surse) unde aufost utilizate în cel de-al doilearãzboi mondial.

A dus lupta cu succesîmpotriva tancurilor germanePanzer I ºi II, precum ºi celorsovietice T-26, T-28 ºi BT, dar era ineficient împotriva tancului T-34.

A fost în dotarea celor 6 brigãzi de cavalerie laescadronul (compania) antitanc.La brigãzile de cavalerie “pur-tate” (motorizate) existau 20 detunuri, iar la cele cãlare 14 tunuri. De asemenea a fost îndotarea unui pluton (6 piese) dincompaniile de armament greudin regimentele de infanterie.Dupã campania din anul 1941,

diviziile de infanterie 5, 6, 7, 9 11,13, 14 ºi 15 au fost reechipate ºireorganizate în timpul iernii, iardiviziile 1, 2 ºi 4 infanterie, aflatepe front au fost parþial reorgani-zate. Ca urmare a acestor trans-formãri regimentele de infanterieau ajuns sã aibã la companiile dearmament greu câte 3 plutoane detunuri “Bofors”, cal. 37 mm acâte 6 tunuri (18 piese).

Tunul antitanc”Bofors” cal. 37 mm, model 1936

Specificaþii tehniceCalibrul: 37 mm Lungimea: 3,04 mÎnãlþimea: 1.03 mLungimea þevii: 1739 mm, L/45Regimul de foc: 12 lov./min.Greutatea în marº: 370 kg

Viteza iniþialã: 870 m/s Greutatea proiectilului exploziv: 1,4 kgUnghi de tragere orizontal: 50°Unghi de tragere vertical: -10° la +25°Capacitatea de penetrare a blindajului:30 mm Bãtaia maximã: 6.500 m

Soldaþi români deplasând un tun “Bofors” cal 37 mm, model 1936.

TUNUL ANTITANC ”BOFORS”, CALIBRUL 37 MM, MODEL 1936

Tun antitanc“Bofors”, cal.37 mm în luptele din Kuban, Uniunea Sovieticã.


89

În anii premergãtori celui de-al doilea rãzboi mondial s-aufãcut eforturi deosebite pentrudotarea cu armament de artilerieantitanc, deoarece aceastã cate-gorie fusese neglijatã complet.Aceeaºi precocupare exista ºi înstrãinãtate astfel cã deºi s-a lansato comandã de 40 de baterii anti-tanc la firma “Schneider”, într-unraport din data de 9.02.1937 searãta cã nu se livrase nimicdatoritã comenzilor numeroase.Se considera necesar un minimumde 300 de piese (câte 12 piesepentru cele 25 de divizii). În finals-a stabilit ca diviziile sã aibã încompunere o baterie antitanc decal. 47 mm (6 piese) ºi un pluton,tot de 6 piese, în compunereacompaniei de armament greu dela regimentele de infanterie.

O parte din aceste tunuri aufost importate, iar o alta a fostfabricatã la uzinele “Concordia”din Ploieºti. Mijlocul de tractareera o ºeniletã “Renault UE”(greutate de 2,6 tone) dintre careau fost fabricate la uzinele“Rogifer” Bucureºti, în perioada1939-1941 un numãr de 126 debucãþi sub denumirea “Malaxatip UE”. De ºeniletã era legatã oremorcã ºenilatã, cu greutatea de700 kg, în care erau transportaþicei 6 servanþi, iar de aceasta eralegat tunul (vezi foto).

Datele tehnice de care dis-punem nu ne-au permis sã ana-lizãm în amãnunt caracteristicileacestui tun. Considerãm cã aveacalitãþi balistice asemãnãtoaretunurilor antitanc “Bohler” ºi“Breda” de calibrul 47 mm.

TUNUL ANTITANC “SCHNEIDER”, CALIBRUL 47 MM, MODEL 1936

Tun antitanc“Schneider”, cal.47 mm. Muzeul Militar Naþional.

Anul 1941. ªenilete “Malaxa” tractând tunuri antitanc“Schneider”, cal.47 mm în defilare prin piaþa palatului regal.

Tunul antitanc”Schneider” cal. 47 mm, model 1936

Specificaþii tehniceCalibrul: 47 mm

Greutatea: 628 kgBãtaia maximã: 6.700 m

Tun “Schneider”, cal.47 mm pe frontul de est, la Usatovo.


90

ªenileta “Renault UE” a fostprodusã în Franþa în peste 5.000de exemplare. Cei doi membri aiechipajului nu puteau comunicaîntre ei, iar pentru cã înãlþimeamaºinii era foarte micã aveaucapul acoperit cu o calotã meta-licã prevãzutã cu vizori.

TUNUL ANTITANC “REªIÞA DT-UDR Nr. 26”, CALIBRUL 75 MM, MODEL 1943

Tun românesc antitanc ºi decâmp ale cãrui performanþe, dinpunct de vedere al puterii ºi pre-ciziei depãºeau în mare partemajoritatea gurilor de foc simi-

lare strãine de la acea vreme. Arãmas în dotare ºi în anii post-conflict fiind competitiv chiar ºiîn ziua de astãzi. Lucrul pentrurealizarea tunului a început la

1 februarie 1943 din dorinþa de arealiza un tun antitanc modern ºiconcomitent un tun de câmpuºor foarte necesar trupelornoastre pe front.

ªenileta “Malaxa UE” fabricatã sub licenþã la uzinele “Rogifer” (Malaxa) din Bucureºti.

Sus: ªeniletã “Malaxa UE” destinatã tractãrii tunurilor “Schneider” cal. 47 mmdin colecþia Muzeului Militar Naþional.

Jos: ªenilete “Malaxa” inspectate de cãtreregele Mihai I, pe frontul de est.

ªenileta “Renault-Malaxa UE”

Specificaþii tehnice:Echipaj: 2 oameniBlindaj: 9 mmMotor: Renault 85, 38 cai putereGreutate: 2,64 toneLungimea: 2,8 mLãþimea. 1,74 mÎnãlþimea:1,25 mCapacitate de transport: 350 kg înlada de transport, 950 kg la remorcãViteza: 30 kh/hCapacitate rezervor: 56 litriRaza de acþiune: 100 km

91

Echipa desemnatã de Direcþiatehnicã a armatei sã se ocupe deproiect era formatã din colonelulValerian Nestorescu ºi cãpitanulEugen Burlacu la care se alãturaprofesorul inginer LazãrStoicescu, ºeful Biroului de con-strucþii guri de foc de la UzineleReºiþa. În principiu era aceeaºiechipã care reuºise fabricarea înþarã a tunului antiaerian“Vickers” ºi a aruncãtorului cal. 120 mm. Uzinele Reºiþa aurealizat trei prototipuri (utilizândelemente ale tunurilor de 76,2 mm sovietice, antiaerian“Vickers”, cal. 75 mm ºi tunuluiantitanc german “Pak 40”) dintrecare douã (nr. 1 ºi nr. 3) nu au fostacceptate. Prototipul nr. 2, reali-zat în douã variante de þeavã (“a”ºi “b”) a fost supus la încercãrideosebit de complexe. Varianta“a” avea camera de încãrcare atunului antiaerian Vickers, iarprofilul ghinturilor ca al tunuluisovietic de 76,2 mm, md. 1941.

Varianta “b” avea interiorulþevii ca al tunului de 75 mm“Vickers”, pe care îl fabricaseReºiþa. Ca organizare, însã, þeavaera monobloc ºi cu frânã de gurã(tunul antiaerian avea þeavã cu

tub amovibil fãrã frânã de gurã).Oþelul din care s-a fabricat pro-totipul nr. 2 a fost oþel aliat cunichel, crom ºi molibden având orezistenþã la rupere de minimum100 kgf/mm2 ºi a fost simbolizatcu marcajul “RNCM-110” (oþelromânesc cu nichel, crom, molib-den cu rezistenþã de rupere de 110 kgf/mm2).

În urma încercãrilor fãcute înpoligonul armatei, la Sudiþi, înCentrul de instrucþie al artilerieide la Mihai Bravu ºi la Reºiþa arezultat cã varianta “b” reprezintão realizare excepþionalã, atât catun antitanc, cât ºi ca tun

divizionar de câmp. Atuncitunul a strãpuns 8 plãci de oþel cugrosimea de 100 mm dispuse astfel: 4 plãci la 300 de m sub ununghi de 30°, 3 plãci la 500 de msub acelaºi unghi ºi o placã la1000 de metri dispusã vertical.Calitãþile acestui prototip erau:1) construcþia extrem de simplãa tunului; 2) þeava propriu-zisãputea sã fie înlocuitã uºor, ceeace oferea tunului avantajeletunurilor amovibile care con-stau în posibilitatea de a realizala acelaºi tun douã calibre (75 ºi 76,2 mm), a folosiriioricãrei muniþii din aceste calibre

Tun”Reºiþa”, cal.75 mm, model 1943. Vedere dinspre culatã.

Tun”Reºiþa”, vedere lateralã. Se observã scuturile curbate ca la tunul german “PaK40”.


92

ºi a regenerãrii balistice ºi cuminimum de cost ºi timp; 3)capacitatea de foc mare de pânãla 20 de lovituri pe minut (faþã de12 lovituri la tunurile în serviciu)ºi debite orare de 240-280 delovituri (faþã de 120 cât era regu-lamentar. Aceasta însemna

creºterea capacitãþii deluptã a subunitãþilor cu peste100%; 4) posibilitãþi de manevrãºi tragere superioare prin: greu-tatea în baterie cu 5 % mai micã,energie la gura þevii cu 16% maimare, câmpul vertical de tragere42°, afet bifleº cu douãdeschideri (de 35° ºi 70°) ce per-mitea mãrirea de 7 ori a câmpuluide tragere; 5) stabilitate ºi pre-cizie la tragere superioarã atunurilor existente (la tragerea atrei lovituri consecutive era sufi-cient sã se facã ochirea numaipentru prima loviturã); 6) scut deprotecþie dublu, curbat; 7) capa-citatea de perforare a blindajelormult superioarã materialeor simi-lare (Vo=840 m/s, Eg= 237 tfm);8) rezistenþa la uzurã deosebit debunã ºi performanþele realizateau fost duble faþã de cele înscriseîn regulamentele în vigoare; 9) unopritor automat în momentulcând þeava în recul ar fi lovitpãmântul; 10) tracþiune auto; 11)deºi acest tun realiza faþã de tunulantiaerian o creºtere a vitezeiiniþiale de 10% ºi o energie lagura þevii cu 23,6 % mai mareavea totuºi o greutate în poziþiade tragere de douã ori mai micã.

Proiectilul perfornat trasor erade tip “Costinescu” (uzinele dinSinaia) ºi combina modelul germanPzGr 40 cu tub cartuº “Vickers”.

Prin brevetul nr. 36747/1944acordat prin Înaltul Decret Regalnr. 2158/1944 autorii acestei

realizãri deosebite sunt: generalul Vasile Negrei, colonelul ValerianNestorescu, cãpitanul EugenBurlacu ºi Uzinele Reºiþa.

Fabricaþia de serie a începutla 25 februarie 1944 ºi s-a execu-tat la Uzinele Reºiþa, AstraBraºov ºi Concordia Ploieºti, întotal fiind fabricate 216 exem-plare pânã în decembrie 1944când producþia a fost stopatã dinordinul ocupantului sovietic.

Aparatele de ochire erau deconcepþie româneascã, model“ªeptilici” fabricate la I.O.R.-“Industria Opticã Românã”.

Prin calitãþile sale, acest tuns-a situat la nivelul celor maibune din lume fiind un mijloc

antitanc de temut. Este suficientsã arãtãm cã energia la gura þeviila acest tun era de 235 tfm, faþã

de 175 tfm la tunul sovietic “ZiS 3” ºi de 205 tfm la tunulgerman “Pak 40”. Din punct devedere al simplitãþii tunul“Reºiþa” avea 680 elemente con-structive, mult mai puþine decâttunul german care avea 1.200 elemente.

A fost în dotarea bateriei anti-tanc (6 piese) de la nivelul divizi-ilor de infanterie ( 2 baterii dindecembrie 1944 organizate într-undiviziom) ºi la divizionul antitanc al corpurilor de armatã.

De asemenea s-a aflat îndotarea celor 2 regimente antitancsubordonate la Armata 1 ºi 4 careau fost transformate în august1944 din Regimentul 1 ArtilerieGrãnicereascã ºi din Regimentul36 Artilerie de câmp. Fiecare din-tre aceste regimente avea în com-punere 36 de tunuri “Reºiþa”.

Tunul antitanc”Reºiþa” cal. 75 mm, model 1943

Specificaþii tehniceCalibrul: 75 mm Lungimea: 6.650 mmÎnãlþimea: 1.405 mmLungimea þevii: 3.635 mmCâmp de tragere vertical: -7° la +34°

Greutatea pt. luptã: 1.430 kg Viteza iniþialã: 1.030 m/s Greutate proiectil perfornat: 6,6 kgEchipaj: 7 oameni D.L.D.,pt.H Ob.=2 m: 900 mBãtaia max.: 11.450 m (Pr. exploziv)

Tun”Reºiþa”, cal.75 mm, model 1943 în luptele din Budapesta.


93

Piesã de artilerie modernãcomandatã de cãtre ArmataRomânã la firma “Schneider” înanul 1930. Comanda, în valoarede 1,74 miliarde de lei prevedealivrarea a 45 de baterii (180 detunuri).

A fost în dotarea câte unuidivizion din cele 8 regimente deartilerie grea (96 piese), precumºi la 3 divizioane de artilerie greaindependentã nr. 41, 45, ºi 47(câte 12 piese), în total 132 depiese.

Tunul putea fi tractat auto sauhipo, în acest sens fiind cuplat laun antetren. Pentru un transport

facil, în special hipo, þeava seputea retrage cãtre înapoi pepuntea de odihnã dispusã pe fãl-cele (foto jos). În general tracþi-unea tunurilor s-a executat cuautocamioane “Skoda”. Roþiletunurilor erau din lemn cu banda-je de cauciuc.Încãrcãtura deazvârlire era tip gargusã. Þeavaera prevãzutã cu o cãmaºã amovi-bilã ce putea fi înlocuitã.

A reprezentat un materialmodern, cu mobilitate ridicatã(toate bateriile fiind tractate auto)ºi tunul cu cea mai mare bãtaiepe care l-au avut trupele noas-tre în timpul celui de-al doilearãzboi mondial.

În anii 1980 a fost modernizatprin înlocuirea roþilor fiindfolosit la tragerile de instrucþiepânã la epuizarea muniþiei exis-tente, la jumãtatea anilor ‘90,când a fost scos din înzestrare.

Tunul lung “Schneider”, calibru 105 mm, model 1936

Specificaþii tehniceCalibrul: 105 mmLungimea þevii: 3905 mm, L/37,6Lungimea tunului: 7.104 mmGreutatea pt.marº: 4680 kg Greutatea pt. luptã: 3.810 kg

Viteza iniþialã: 725 m/sGreutatea proiectilului: 15,7 kg.Câmp de tragere vertical: 0° la +47°Câmp de tragere orizontal: 50°Cadenþa:6 pr./minBãtaia: 17.130 m

Tun lung “Schneider”, model 1936, modernizat din Centrul de instruire pentru artilerie terestrã ºi artilerie antiaerianã, Sibiu.

TUNUL LUNG “SCHNEIDER”, CALIBRUL 105 MM, MODEL 1936

Baterie de tunuri lungi “Schneider”, cal. 105 mm, model 1936 tractate de autocamioane“Skoda” 6 STP 6T, la parada din 10 mai 1942.

Tun “Schneider”, model 1936 aflat în colecþia Muzeului Militar Naþional.


94

Obuzier greu destinat artilerieide nivel corp de armatã. A fãcutobiectul achiziþiei în primul con-tract al afacerii “Skoda”, încheiatîn anul 1930 dar nefina-lizat. Princel de-al doilea contract încheiatîn anul 1935 s-a reuºit cumpãrareaa 45 de baterii de obuziere (total180 de piese) alãturi de 62 debaterii de obuziere cal. 100 mm. Aintrat în dotare, începând cu anul1936 la câte un divizion subordo-nat celor 8 regimente de artileriegrea de nivel corp de armatã ºi la 7 divizioane de artilerie grea inde-pendente numerotate 51 la 57.Divizioanele erau organizate pe 12 piese, în total fiind 180 deobuziere.

Prin bãtaia mare, puterea defoc ºi mobilitatea ridicatã pecare le realiza el rivaliza cu celemai bune obuziere de câmp ger-mane sau sovietice de la acea

vreme. A fost cel mai modernobuzier greu al Armatei Româneîn cel de-al doilea rãzboi mondial.

În ciuda greutãþii de aproape6 tone mobilitatea acestei pieseera bunã pentru standardeleacelor vremuri întrucât toatebateriile au fost tractate cu auto-camioane de tipul “Skoda” 6STP 6L ºi 6 ST 6 T. Obuzierul era

prevãzut cu instalaþie de frânarecu aer ºi instalaþie electricã desemnalizare care se legau, princuple separate la autotractor.

Închizãtorul era manual de tipºurub cu cremalierã ºi prevãzutcu un dispozitiv de obturaþie.Acest dispozitiv era necesar pen-tru împiedicarea pierderii gazelorîntrucât încãrcãtura de azvârlire


Obuzierul “Skoda”, calibrul 150 mm, model 1934

Specificaþii tehniceCalibrul: 149,1 mmLungimea þevii: 4026 mm, L/27Greutatea pt.marº: 5.900 kg Greutateapt. luptã 5.260 kg Viteza iniþialã: 570 m/sLungimea obuzierului în poziþia pentruluptã: 8.050 mm, þeava la 0°

Înãlþimea max. a scutului: 2.150 mmLãþimea obuzierului: 2.300 mmGreutatea proiectilului: 42 kg.Câmp de tragere vertical:-5° la +70°Câmp de tragere orizontal: 45°Cadenþa:3 pr./primul minutBãtaia maximã: 15.100 m

Obuzierul “Skoda”, ca-librul 150 mm,model 1934 modernizat.Pe fãlceaua stângã

se observã: cutiile sapelor, cricul pentru rabaterea roþii

de ma- nevrã ºi 3 din cele 6 sape.

Obuzierul “Skoda”, calibrul 150 mm,model 1934 fixat la antetren. (Muzeul Militar Naþional din Bucureºti).


95

nu era introdusã în tub cartuº, ciera de tip gargusã cu amorsãcompletatã cu cinci sãculeþi depulbere corespunzãtori pentrucinci încãrcãturi de tragere.Iniþierea încãrcãturii de azvârlirese realiza cu ajutorul unui dispo-zitiv de aprindere, respectivstupila nr. 1 de 9 mm care eraintrodusã în locaºul din mecanis-mul de dare a focului dispus înoblonul închizãtorului. În timpulmarºului pe ambele fãlcele sefixau douã cutii ale sapelor.Pentru tragere, cutiile erau mon-tate la partea dinapoi a fãlcelelorºi susþineau câte 3 sape pentrufiecare fãlcea. Acestea se bãteauîn pãmânt cu barosul. Utiliza latragere 3 tipuri de proiectile

explozive nr. 1-3 cu greutatea de42 kg. Obuzierul era deservitiniþial de 11 servanþi, iar în vari-anta modernizatã de 8. În anii

rãzboiului s-a mai achziþionat dela germani modelul K4 sau 1937.A fost în înzestrare pânã laînceputul anilor 1990.

Camion“Skoda” 6 ST 6 T (6x4) utilizat pentru tractarea obuzierelor cal. 150 mm,model 1934.Greutatea 7,3 tone. Capacitatea de remorcare: 5,5 tone.

Era dotat cu cabestan cu capacitate de tractare de 5 tone.

A fost realizat dupã tunul ca-libru 106,7 mm proiectat de cãtrefirma “Schneider” pentru pro-ducãtorul rus Putilov. Denumireafrancezã a tunului era: “Canon de105 mle 1913 Schneider” sau “L 13 S”. A intrat în dotareaarmatei franceze în anul 1914 ºi afost utilizat cu succes în tragerilecontrabaterie.

Dupã primul rãzboi mondialun numãr de tunuri au fost vân-dute în diferite þãri precum:

Belgia, Italia, Polonia ºi Iugos-lavia. Mare parte dintre acestea,precum ºi majoritatea tunurilorfranceze au fost capturate decãtre armata germanã, în cel de-al

doilea rãzboi mondial. În anul1940, tunul figura în dotareadivizioanelor 36 ºi 37 artileriegrea independentã ºi la un divizion derezervã, în total 36 de piese.

TUNUL “SCHNEIDER”, CALIBRUL 105 MM, MODEL 1913

Tunul “Schneider”, calibrul 105 mm, model 1913

Specificaþii tehniceCalibrul: 105 mmLungimea þevii: 2.987mm, Greutatea: 2.350 kg Viteza iniþialã: 550 m/s

Greutatea proiectilului: 16,9 kg.Câmp de tragere vertical:-5°la +37°Câmp de tragere orizontal: 6°Bãtaia: 12.500 m

Tunul “Schneider”, calibrul 105 mm, model 1913.


96

Obuzierul de munte avea oconstrucþie ºi caracteristici foarteasemãnãtoare cu cele aleobuzierului cal. 100 mm, model1934. Diferenþele notabile eraulegate de scut ºi construcþia afetu-lui. Putea fi demontat ºi trans-portat cu trei trãsuri de câte 2 cai:afetul, þeava ºi scuturile. Aºa cumse vede în fotografia de mai jos,þeava se translata de pe trãsura sape afet de 8 oameni. (echipa deservanþi). Afetul era monofleº ºipermitea un unghi de tragerefoarte mic, de 6 grade. A intrat în

înzestrarea divizioanelor de munteîn timpul celui de-al doilea rãzboimondial ºi a rãmas în dotare la tru-pele de vânãtori de munte, caarmament de nivel brigadã, pânã laînceputul anilor ‘80 când a fostretras datoritã uzurii avansate.



Specificaþii tehniceCalibrul: 100 mmLungimea þevii: 2.510mm,Greutatea: 1.400 kg Viteza iniþialã: 450 m/s

Greutatea proiectilului: 15 kg.Câmp de tragere vertical:-7°30’la+70°Câmp de tragere orizontal: 6°Bãtaia: 11.000 m

Comisia românã de recepþie a obuzierului “Skoda” cal. 100 mm, model1939 executând trecerea þevii de pe trãsura de transport pe afet.

Obuzier “Skoda” cal. 100 mm, model 1939 modernizat cu roþi metalice ºi anvelope de cauciuc. Exemplar

aflat în curtea Muzeului Militar Naþional.

Obuzier “Skoda” cal. 100 mm, Md.1939 în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial. Se remarcã echipamentul alb, de camuflaj, al servanþilor.

Dupã ocuparea Franþei ºiPoloniei, în anii 1939-1940,Germania a capturat mii de tunurifranceze model 1897. O parte aufost folosite ca tunuri de câmpsub denumirea “7.5 cm FK97(p)” ºi “7.5 cm FK 231(f)”.

TUNUL ANTITANC “Pak 97/38”, CALIBRUL 75 MM

Tunul antitanc”Pak 97/38” cal. 75 mm

Specificaþii tehniceCalibrul: 75 mm Lungimea: 4,65 mÎnãlþimea: 1,05 mLungimea þevii: 2587 mmRegimul de foc: 12-14 lov./min.Greutatea în marº: 1.270 kg

Viteza iniþialã: 570 m/s Proiectil: 75×338 mm RUnghi de tragere orizontal: 60°Unghi de tragere vertical: -6° la +18°Capacitatea de penetrare a blindajului:aprox. 75 mm la 300m /60°Bãtaia maximã: 10.000 m


97

Obuzierul acesta era desti-nat artileriei de câmp ºi aveacaracteristici asemãnãtoare obu-zierului de munte, calibru 100 mm, model 1939.

A fost în dotarea unitãþilorromâne ºi utilizat în timpul celuide-al doilea rãzboi mondial, pefrontul antihitlerist. Informaþiiledespre aceastã piesã suntpuþine. Apreciem cã bãtaia ma-ximã era în jur de 12-13.000 m,iar greutatea de aproximativ1.500 kg.

Tunul antitanc Pak 97/38(“7.5 cm Panzerabwehrkanone97/38”) a fost realizat din nevoiasuplinirii lipsei tunurilor antitancpe frontul de est, prin montareaþevii tunului de câmp francezmodel 1897 pe afetul tunuluiantitanc “Pak 38”. Montarea peacest afet era necesarã din cauzafaptului cã tunul francez nu aveasuspensie iar câmpul de tragereorizontal era de 6°, insuficientpentru a urmãri un tanc înmiºcare. În jur de 3.700 de pieseau fost transformate ºi utilizatepânã la sfârºitul rãzboiului.

Pentru diminuarea reculului,þeava a fost prevãzutã cu o frânãde gurã. Închizãtorul era de tipºurub ºi oferea o cadenþã detragere mai scãzutã. Piesa era relativ uºoarã putând fi deplasatãde personal ajutat de o roatã dedirecþie dispusã la ochiul deîmperechere. Avea calitãþi anti-tanc relativ bune putândstrãpunge blindajele tancurilorsovietice “T-34” ºi “KV” din lateral la distanþe sub 500 m.

Utiliza proiectile perforanteºi explozive, acestea din urmã

având calitãþi antitanc foartebune. A intrat în dotareaArmatei Române începând cuprimãvara anului 1943, dupãeºecul suferit în bãtãlia de la

Stalingrad, datorat lipseimijloacelor antitanc ºi a fost îndotarea companiilor anticar dela cele 8 divizii aflate înCrimeea ºi Caucaz.

Decembrie 1943. Baterie românescã de tunuri “Pak97/38”, cal.75 mm acþionând în Crimea. Se remarcã echipamentul alb de camuflaj.

OBUZIERUL “SKODA”, CALIBRUL 105 MM, MODEL 1940/43


98

Obuzier proiectat ºi con-struit de cãtre firmaRheinmetall sub denumireainiþialã “10.5 cm leFH 18”. Aintrat în dotarea armatei ger-mane în anul 1935 ºi a consti-tuit obuzierul de bazã al arti-leriei divizionare în cel de-aldoilea rãzboi mondial. În anul1941 a fost modernizat prinschimbarea roþilor de lemn ºiprin adãugarea unei frâne degurã pentru a permite tragereacu încãrcãturi mai puternice,bãtaia maximã crescând cu1650 m. Armata germanã acerut în anul 1942 reducereagreutãþii obuzierului careîntâmpina dificultãþi peterenurile desfundate de pefrontul de est.

Noul model, denumit“LeFH 18/40”, avea aceleaºicaracteristici balistice ca mo-delul “18M”dar þeava era mon-tatã pe afetul tunului antitanc“Pak40” ce avea o greutate maimicã. Noul afet a permis creºterearegimului de foc. A intrat în dotareaunitãþilor române în timpul celui de-aldoilea rãzboi modial, începând cuanul 1943, fiind achiziþionat pentrucompletarea pierderilor suferite dupãbãtãlia de la Stalingrad.

OBUZIERUL “KRUPP”, CALIBRUL 105 MM, MODEL LeFH 18/40

Obuzier ”LeFH 18/40” cal. 105 mmSpecificaþii tehniceCalibrul: 105 mm Lungimea: 2,94 mLungimea þevii: 2710 mmRegimul de foc: 6-8 lov./min.Greutatea: 1955 kg

Viteza iniþialã: 540 m/s Lovitura: neacuplatã cu 6 încãrcãturiUnghi de tragere orizontal: 56°Unghi de tragere vertical: -6° to +40°Bãtaia maximã: 12.325 m

Obuzier ”LeFH 18/40” cal. 105 mm.

Jos: Obuzier ”LeFH 18/40” cal. 105 mm.

ARUNCÃTORUL “BRANDT”, CALIBRUL 60 MM, MODEL 1935Armament de nivel companie,

utilizat de cãtre Armata Românã,la batalioanele de infanterie,vânãtori de munte ºi cavalerie.Prin organizarea din anul 1942fiecare regiment de infanterieavea în compunere 27 de aruncã-toare, un pluton de 3 piese la

Militari români cu un aruncãtor cal. 60 mm,în timpul luptelor de la Cotul Donului.


99

Este un aruncãtor care a marcat perioada anilor ‘30 princonstrucþia inovativã, fiind celmai modern ºi performant dinlume. A fost produs sub licenþãsau copiat de cãtre aproape toateþãrile din Europa. UniuneaSovieticã a produs în anul 1936un model cal. 82 mm carepretindea cã poate folosi muniþiacal. 81 mm, ceea ce invers nu eraposibil. Utiliza pentru tragere: obombã explozivã, denumitã stan-dard (3,25 kg), o a doua bombãcu greutate dublã faþã de cea stan-dard dar cu o bãtaie mai micã (6,9 kg) ºi o a treia bombã cu fum.

fiecare companie. La divizia devânãtori de munte, în organizareadin ianuarie1945 întâlnim 75 dearuncãtoare de cal. 60 mm.Indiferent cum a fost utilizat, caarmament de nivel companie saudat în întãrire la plutoanele deinfanterie, acest aruncãtor a fostfolosit pe toatã perioada celui de-al doilea rãzboi mondial. Dinacest punct de vedere conducereaArmatei Române a intuit foartebine nevoile de sprijin cu foc laeºaloanele mici ºi a ales cel maibun material. Trebuie subliniat cãacest aruncãtor proiectat de cãtreEdgar Brandt a fost cel mai bundin grupa sa fiind superior celuigerman cal. 50 mm care aveabãtaia de doar 520 m. A fost pro-dus în aproape 5.000 de exem-plare, inclusiv sub licenþã deSUA (60-mm M2 mortar) ºiChina. Franþa l-a utilizat pânã înanii 1960.

Aruncãtorul a constituit oarmã uºoarã, simplã ºi foarte eficace în dotarea infanteriei.

În general,tragerea seexecuta prinochire direc-tã. Greutatearedusã per-mitea ma-nevra rapidãîn ofensivã.Echipa deservanþi eracompusã din5 oameni dar putea fideservitã ºide 3, sarcinacea mai grea

fiind transportul muniþiei.Înarmata francezã unitatea de focera de 200 de bombe pentrufiecare aruncãtor.

A fost importat din Franþa înperioada premergãtoare rãzboiu-lui ºi fabricat sub licenþã, în þarã,împreunã cu muniþia necesarã.

ARUNCÃTORUL “BRANDT”, CALIBRUL 81 MM, MODEL 27/31

Aruncãtorul “Brandt”, cal. 60 mm, model 1935.

Specificaþii tehniceCalibrul: 60,7 mm Lungimea þevii: 725 mmRegimul de foc: 20-25 lov./min.Greutatea: 19,7 kgViteza iniþialã: 158 m/s

Greutatea bombelor explozive: uºoarã-1,33 kg; grea- 2,2 kgBãtaia maximã:

-100 m la 1,700 m (cu bomba uºoarã)-100 m la 950 m (cu bomba grea)

Aruncãtor “Brandt”, cal. 60 mm, model 1935.

Echipã de servanþi executând trageri cu un aruncãtor “Brandt”, cal. 81 mm. În spate se poate vedea un vehicul german semiºenilat “Zugkraftwagen” “FAMO”,

pe care este dispus un tun antiaerian Flak de 37 mm.

100

Echipa de servanþi era com-pusã din 5 militari. Aruncãtorulse demonta în 3 pãrþi mari cugreutate apropiatã de aproximativ20 kg. Construcþia asemãnãtoare(þeavã lisã, placã ºi bipod), înmajoritatea þãrilor fãcea camuniþia sã fie interschimbabilã.Pânã la începutul celui de-aldoilea rãzboi mondial armatafrancezã a achiziþionat un numãrde aproximativ 8000 de bucãþi,majoritatea fiind capturate decãtre armata germanã.

Decizia autoritãþilor românede a achiziþiona acest aruncãtors-a luat în anul 1935. Ulterior afost fabricat sub licenþã lauzinele “Voina” din Braºov,împreunã cu muniþia necesarã. S-a aflat în dotare, ca artileriebatalionarã, la batalioanele deinfanterie, câte un pluton de 4 piese la compania de armamentgreu. În total, în anul 1941, la unregiment de infanterie existau

12 aruncãtoare. A fost folosit deasemenea de cãtre trupele devânãtori de munte ºi cavalerie.

Dupã terminarea rãzboiului aufost înlocuite treptat cu aruncã-toare sovietice cal. 82 mm.

Aruncãtor “Brandt”, cal. 81 mm, model 1927/31.

Aruncãtorul “Brandt”, cal. 81 mm, model 1927/31

Specificaþii tehniceCalibrul: 81,4 mm Lungimea þevii: 1267 mmRegimul de foc practic:15-18 lov./min

Greutatea: 58,5 kg Câmp de tragere vertical: 45°la 85°Câmp de tragere orizontal: 8°-12°Bãtaia maximã: 1.000-1.900 m

ARUNCÃTOARELE CAL. 120 MM “REªIÞA”, MODEL 1942 ªI SOVIETIC, MODEL PM38

Istoria realizãrii aruncãto-rului “Reºiþa” este interesantã ºiineditã, totodatã. Opþiunea pentruachiziþia sa s-a conturat caurmare a rezultatelor foarte buneale testãrii în poligon a modeluluirealizat de cãtre Uzinele“Reºiþa”, fãrã a parcurge integraletapele clasice pe care legislaþiavremii le impunea: redactareacaietului de sarcini, realizarea ºiexperimentarea modelului,întocmirea contractului etc.

Piesa era oarecum similarã cucea fabricatã de cãtre uzinele“Brandt”, ale cãror caracteristiciau fost prezentate informativ ºi

Aruncãtor “Reºiþa”, cal. 120 mm, model 1942.


101

succint delegaþiei militareromâne cu prilejul vizitei din lunaianuarie 1935, pentru achiziþiaaruncãtorului cal. 81,4 mm.

Trebuie menþionat faptul cãdoi ani mai târziu aruncãtorul“Brandt” de acest calibru,stârnind interes, a fost adus înþarã, examinat din punct devedere constructiv ºi testat printrageri în poligon. Dupãdesfãºurarea acestor activitãþi s-aapreciat cã aruncãtorul nurãspunde aºteptãrilor, prinurmare, s-a luat decizia de a nuintra în dotarea Armatei Române.

Ulterior s-a revenit la deciziade achiziþionare. Alegerea furni-zorului naþional-Uzinele Reºiþa-s-a fãcut având în vedere capaci-tatea acestora de a realiza tunulantiaerian calibrul 75 mm“Vickers”. Nu lipsit de impor-tanþã era ºi faptul cã uzinele s-auangajat sã execute prototipul fãrãniciun contract prealabil cu minis-terul, urmând ca recuperareacheltuielilor sã se facã ulterior,prin comanda de fabricaþie înserie. În eventualitatea neaccep-tãrii prototipului sau renunþãrii laachiziþionarea aruncãtorului,

cheltuielile realizãrii prototipuluiurmau sã fie incluse în regia generalã a uzinelor.

Astfel, pentru prima oarã s-a realizat în þarã o gurã de focprin reproducerea unui modelpentru care nu exista o docu-

mentaþie tehnicã. Aceastã vari-antã de fabricaþie a impusdemontarea modelului pentru sta-bilirea numãrului reperelor ºiansamblurilor componente,desenarea acestora ºi stabilireatoleranþelor de execuþie. Opinãm

Aruncãtor sovietic model 1938, PM38. Antetrenul era destinat pentru transportul muniþiei. Ansamblul antetren-aruncãtor era tractat cu ajutorul a 4 cai.

Aruncãtorul “Reºiþa” Md.1942/Sovietic PM 38

Specificaþii tehniceCalibrul: 120 mm Lungimea þevii:1862 mmLãþimea: 1300/1360 mmGreutatea bombei: 16 kgGreutatea pentru marº: 480/555 kg

Greutatea pentru luptã:280 /285 kg Câmp de tragere vertical:+45° la+80 °Câmp de tragere orizontal la 45°: +/-53miimiViteza iniþialã: 272 m/sBãtaia maximã: 5.700 m

Cehoslovacia, anul 1945. Aruncãtor românesc, cal. 120 mm executând foc.


102

cã modelul era un aruncãtor sovi-etic “PM38” realizat dupãaruncãtorul francez “Brandt”calibrul 120 mm, model 1935,toate cele 3 arucãtoare avândcaracteristici asemãnãtoare.

Prin probe de laborator s-audeterminat caracteristicile fiziceºi chimice ale materialelor dincare era realizat fiecare reperdin cele 300 care alcãtuiauaruncãtorul. Un rol important înacest proces a revenit Birouluide construcþie condus de profe-sorul inginer Lazãr Stoicescu,cel care a proiectat ºi tunul anti-tanc calibru 75 mm. La fel dedificil a fost demersul deproiectare ºi fabricare a muniþiei(bomba scurtã de fontã ºi bombalungã de oþel) pentru care a existat un sumar material infor-mativ. Un merit deosebit în ges-tionarea procesului de fabricareal aruncãtorului de 120 mm i-arevenit celui care a fost general-maior Valerian Nestorescu.

Introducerea aruncãtorului“Reºiþa” în dotarea regimentelorde infanterie a început în primã-

vara anului 1942 când a fost înfi-inþatã o companie cu 2 plutoane a6 piese. Din cauza numãrului micde guri de foc, concomitent aufost utilizate ºi aruncãtoare sovi-etice de capturã, model “PM38”.

Cãtre sfârºitul anului 1944, dincauza pierderilor suferite, lanivelul diviziilor de infanterie arãmas un singur regiment de arti-lerie. Acesta avea în organicã un

divizion de tunuri cal. 75 mm, undivizion de obuziere cal. 100 mmºi un divizion de aruncãtoare cal. 120 mm (12 piese).

Aruncãtorul “Reºiþa” arãmas în dotare ºi dupã cel de-al

doilea rãzboi mondial, pânã înanii 1982, fiind folosit în paralelcu aruncãtoarele sovietice“PM38” ºi “PM43”.

A fost realizat în anul 1943 decãtre un grup de ingineri românide la uzinele “Leonida” dinBucureºti ºi de la ArsenalulArmatei prin transformarea ºasi-urilor tancurilor sovietice de cap-turã T 60. Responsabil de proiecta fost locotenent-colonelulConstantin Ghiulai. Pe ºasiultancului T 60 a fost construitã oturelã descoperitã în interiorulcãreia s-a montat tunul sovieticde câmp “F-22”, calibru 76,2 mm,

AUTOTUNUL “TACAM T 60”

Placa aruncãtorului calibrul 120 mm model 1938. Se observã sistemul de prindere la cãruciorul de transport.

Bucureºti, 10 mai 1943. Parada la care au fost prezentate primele 17 autotunuri

“TACAM T 60”.


103

model 1936. Acest tun avea caracteristici balistice foartebune, bãtaia de 14 km ºi puteastrãpunge blindaje de 67 mm ladistanþa de 1.000 m (unghi deincidenþã de 90°). De asemenea,tunul putea utiliza la trageremuniþie de la tunurile ruseºtimodel 1900, cal. 76,2 mm.

Denumirea autotunului era oprescurtare de la “Tun Anti Carpe Afet Mobil T 60”. La data de12 ianuarie 1943 prototipul a fostgata. Primele 16 “TACAM T 60”au format Compania 61 Antitancdin cadrul Regimentului 1 Carede Luptã iar celelalte 18 au for-mat Compania 62 Antitanc dinacelaºi regiment. O parte dinaceste autotunuri au acþionat înanul 1944 în Divizia 8 Cavalerie.

Motorul tancului era GAZ202, licenþã a motorului Dodge-Derretto-Fargo FH2, pentru careexistau suficiente piese deschimb în România. Pentru turelãs-au folosit plãci de blindaj de15 mm grosime demontate de pe

tancurile sovietice BT-7.Autotunurile “TACAM T 60“ auparticipat la luptele dinBasarabia, Moldova ºi pe frontul

de vest. În octombrie 1944ultimele blindate care ausupravieþuit au fost predate tru-pelor sovietice.

Autotunul “TACAM T 60”

Autotunul “Tun Anti-Car pe Afet Mobil, TACAM T 60”.

Specificaþii tehniceArmament: tun cal. 76,2 mm, F-22 ºi omitralierã ZB-53 calibru 7,92 mmLungimea þevii: 3.895 mm / 51.2 cal. Lãþimea: 2350 mmGreutatea pentru marº: 9000 kgLungime totalã: 5.510 mm Lungime ºasiu: 4.240 mm

Câmp de tragere vertical:- 5°la +8 °Câmp de tragere orizontal: 32°Viteza maximã pe ºosea: 40 km/hAutonomie pe ºosea: 200 km Putere motor: 80 CPMuniþie: 40 proiectile

Regimul de foc: 15 pr/minEchipaj: 3 oameni.

Decizia de transformare atancurilor cehoslovace “SkodaLT 35”, denumite în ArmataRomânã “R 2” a fost luatã deautoritãþile militare în anul1943.Tancul avea ca armamentprincipal un tun calibru 37 mmPÚV Md. 1934 care era conside-rat depãºit în lupta cu tancurilesovietice.

Prototipul a fost realizat, caºi la autotunul “TACAM T 60”, lauzinele “Leonida” de un colectivcondus de Lt.col. ConstantinGhiulai. Ca armament principala fost ales tunul “ZiS-3” model1942, calibrul 7,62 mm, care era

AUTOTUNUL “TACAM R 2”

Autotunul “TACAM R 2”. A fost realizat prin transformarea tancului uºor cehoslovac“Skoda LT 35”, indicativ românesc R 2. Dunga albastrã de pe mijloc semnifica faptul

cã era tancul comandantului de subunitate.


104

superior tunului german “Pak40”. Puterea de foc pe care i-oasigura acest tun a fost conside-ratã un avantaj important în ciudadezavantajului reprezentat deînãlþimea mare a ºasiului (2,32 m), ce îl expunea atacurilortunurilor antitanc. Motorul era detip Skoda T11, cu capacitatecilindricã 8500 cmc, rãcire culichid ºi consum de 81 l/100 km.

În perioada februarie-iunie1944 au fost modificate 20 tancuri R-2. Focul asupra unuitanc T-34 a demonstrat o eficaci-tate a tunului de pânã la 500 m,utilizând proiectile perforante

“Costinescu T”, în total fiindproduse 21 TACAM-uri R-2,inclusiv prototipul. În iulie 1944,autotunurile au fost livrateCompaniei 63 Antitanc dinRegimentul 1 Care de Luptã. Aufost folosite în luptele pentrueliberarea Bucureºtiului, zoneipetrolifere ºi a Transilvaniei. În

timpul acestor lupte, 10 auto-tunuri au fost pierdute. Restulautotunurilor au fost integrate înRegimentul 2 Care de Luptã cucare au participat la luptele dinMoravia ºi Austria.

Un exemplar a supravieþuitrãzboiului ºi se aflã expus laMuzeul Militar Naþional.

Tunul Anti-Car pe Afet Mobil, “TACAM R 2”

Specificaþii tehniceArmament: tun cal. 76,2 mm, ZIS 3 ºio mitralierã ZB-53 calibru 7,92 mmLungimea þevii: 52 calibre Lãþimea: 2.064 mmGreutatea pentru marº: 12.000 kgPanta maximã: 45°

Lungime ºasiu: 5.000 mm Câmp de tragere vertical:- 5° la + 15 °Câmp de tragere orizontal la 30°Autonomie pe ºosea:160 km Putere motor: 125 CPMuniþie: 32 proiectile Echipaj: 3 oameni.

În perioada 1942 -1944,la ordinul mareºaluluiAntonescu s-au desfãºuratstudii pentru realizarea unuiautotun românesc. Având învedere experienþa înrealizarea “TACAM T-60”, uncolectiv de cercetare compusdin: maiorul Nicolae Anghelºi cãpitanul GheorgheSambotin, alãturi de Lt.col.ing. Constantin Ghiulai aurealizat mai multe prototipuri(M-01, M-02 ºi M-03), denu-mite "Mareºal", la atelierele“Rogifer” din Bucureºti.

Planurile noului vânãtor detancuri românesc au fost prezen-tate de cãtre Antonescu, luiHitler, în decembrie 1943.Aceste planuri se pare ca auconstituit modelul pentru vânã-torul de tancuri "HETZER", deproducþie germanã. Prima seriede 10 vehicule (prototipul M-05) era planificatã sã intre îndotare în luna iunie 1944 ºi pânãîn septembrie se estima o

producþie de 100 de piese pelunã. În afara tunului cal. 75 mmautotunul mai avea ºi omitralierã ZB-53 calibru 7,92 mm, fiind deservit de 2 militari, un mecanic conductorºi ochitor-încãrcãtor.

Din cauza bombarda-mentelor aliate, livrarea primeiserii s-a amânat pentru data de 1 noiembrie 1944. Dupã 23august 1944 sovieticii au confis-cat prototipurile ºi prima serie

care era aproape finalizatã, pla-nurile ºi toate materialele cureferire la proiectul "Mareºal".

În cartea sa “File din trecu-tul artileriei române moderne”, generalul-maior NestorescuValerian unul din autoriiproiectului tunului românesc“Reºiþa”, model 1943 relateazãla pg. 163 urmãtoarele despre proiectul “M”: “Pãrinþii tanchetei au fost empirismul ºtiinþific ºi crasa nepricepere

VÂNÃTORUL DE CARE “MAREªAL”

Vânãtorul de care “Mareºal”.


105

Acest tun divizionar a fostrealizat la comanda armatei roºiide cãtre uzinele “Kirovskiy”,începând cu anul 1939, pentruînlocuirea tunurilor cal. 76,2 mm,model 1902/30 ºi F-22, model1936.

Tunul a constituit un arma-ment de tranziþie între modeleleF-22 ºi ZiS-3 fiind construit înpeste 9.800 de exemplare. În faptera diferit faþã de predecesorulsãu, F-22 ºi se remarca prinînchizãtorul semiautomat, cubloc vertical, leagãn tip Bofors ºilegãturã elasticã hidropneuma-ticã. Era prevãzut cu antetren ºisistem de rulare pe pneuri ºiputea folosi muniþia tunuluimodel 1900.

La fel ca în Armata Românã,armata roºie avea la nivelul

diviziei 2 divizioane de artilerie:un divizion de tunuri cal. 76 mmºi un divizion de obuziere cal. 122 mm. Acest tun a dotat

divizioanele de tunuri de ladiviziile de infanterie sovietice încompletare cu modelele maivechi. Folosea o gamã largã de

profesionalã a acelora care seaciuiserã pe lângã cabinetul mi-litar al lui Antonescu. Maºina s-anãscut în mod abuziv, a trãit prinmijloace condamnabile ºi s-ahrãnit din averea statului, dincare a luat cât a vrut. Iniþiatoriiei s-au crezut isteþi dându-i unnume, prin a cãrei sonoritateîncercau sã se punã la adãpost deconsecinþele incapacitãþii lorprofesionale. Care era acestnume? Simplu de þinut minte! “Carul(M”) unde “M” indica gradulcelui care a patronat naºtereatanchetei)”. În sprijinul afirmaþi-ilor sale, generalul relateazãtestarea tunului “Reºiþa” cal.75 mm care s-a executat înpoligonul Sudiþi, în toamna anu-lui 1943, când întâmplãtor înpoligon se afla ºi vânãtorul decare “Mareºal”. Tunul “Reºiþa”a strãpuns 8 plãci de oþel cu

grosimea de 100 mm dispuseîntre 300 m ºi 1000 m, iar vânã-torul de care nu a nimerit niciuna.Delegaþia care a venit sãurmãreascã blindatul a partici-pat la aceastã demonstraþie deforþã. Drept urmare, Marele StatMajor a luat decizia de a seachiziþiona imediat tunul anti-tanc. Tot în urma acesteidemonstraþii s-a adoptat acesttun ca armament principal pentru vânãtorul de care. Esteevident cã din toamna anului1943 ºi pânã în august 1944 nus-a reuºit introducerea în fabri-caþie a acestui autotun care

depãºea, prin complexitate,posibilitãþile tehnice ale indus-triei naþionale. Concepþia de afolosi un echipaj format doardin 2 oameni nu era fezabilã ºinu a fost folositã pe plan mon-dial deoarece nu asiguradeservirea în condiþii bune.

Lãsând la o parte faptul de anu fi reuºit sã fie produs în serie,vânãtorul de care “Mareºal” sau“Carul M” reprezintã o realizareimportantã a industriei naþionalede armament, într-o perioadã devârf care nu va mai fi atinsã decâtîn anii 1980.

Vânãtorul de care “Mareºal”

Specificaþii tehniceArmament: tun cal. 75 mm, “Reºiþa”ºio mitralierã ZB-53 calibru 7,92 mmLungimea: 5.800 mm Lãþimea: 2.440 mm

Greutatea pentru marº: 10.000 kgMotor: Hotchkiss H-39, 120 CPÎnãlþimea: 1.540 mmViteza maximã pe ºosea: 45 km/hEchipaj: 2 oameni.

TUNUL DE CÂMP F-22 USV, CALIBRUL 76,2 MM, MODEL 1939

Tun divizionar F-22 USV pe frontul de est. Se poate observa antetrenul de provenienþã diferitã pentru a putea fi tractat hipo.


106

proiectile, precum: exploziv, per-forant, ºrapnel, de fumizare,cumulativ, incendiar ºi chimic.Proiectilul perforant puteastrãpunge blindaje de 90 mm ladistanþa de 1000 m (unghi deincidenþã de 90°).

Dipunerea separatã a meca-nismelor de ochire în direcþie ºiînãlþime, pe ambele pãrþi aletunului fãcea greoaie utilizarea saca tun antitanc, inconvenient ceva fi remediat ulterior la modelulZiS-3. Armata germanã a cap-

turat un numãr de piese pe carele-a utilizat ca tunuri de câmp,sub denumirea “7.62 cmF.K.297(r)” sau ca tunuri anti-tanc, transformate, sub denu-mirea “7.62 cm PaK 39(r)”.

Armata Românã a capturat deasemenea astfel de tunuri, încampania din est, pe care le-a uti-lizat, la artileria de divizie, pentruînlocuirea tunurilor calibru 75 mm pierdute în luptã.

Tunul divizionar de câmp F-22 USCV, calibru 76,2 mm

Specificaþii tehniceLungimea þevii: 3.200 mm / 42,1 cal.Lungimea tunului: 5.950 mmLãþimea: 1.940 mmÎnãlþimea: 1.700 mmGreutatea proiectilului exploziv: 6,3 kg

Greutatea pentru marº: 2.500 kgGreutatea pentru luptã: 1.470 kgCâmp de tragere vertical:-6° to 45°Câmp de tragere orizontal: 60°Bãtaia maximã: 13, 2 km.

Denumirea completã a acestui tun de asalt este“Sturmgeschütz III Ausführung G”(StuG III Ausf G). A fost auto-tunul german produs în cele maimulte exemplare (în jur de 9.500bucãþi). Gândit iniþial ca un auto-tun blindat uºor pentru sprijinulinfanteriei (modelul A) în cele dinurmã, prin transformãri succesives-a ajuns ca modelul G sã fie undistrugãtor de tancuri. Deºi eracunoscut din primul rãzboi

mondial cã în ofensivã infanteriarãmânea în anumite momente aleluptei fãrã un sprijin eficace deartilerie, din cauza mobilitãþiireduse, abia în anul 1935,colonelul Erich von Manstein,considerat pãrintele artileriei deasalt, a propus înfiinþarea acesteia(Sturmartillerie). Firma DaimlerBenz” a primit în anul 1936comanda pentru fabricarea uneimaºini de luptã pentru sprijinulcu foc direct al infanteriei, pentru

care a folosit un ºasiu al tanculuimediu “Panzer III”. Ulteriorcomenzile au fost preluate defirma “Aket”.

Deºi tancurile germane“Tiger” ºi “Panther” erau cunos-cute ca arme redutabile totuºitunurile de asalt au fost mult maieficace. Datoritã înãlþimiireduse erau greu de lovit.Totodatã, echipajele tunurilorde asalt erau considerate elitaartileriei germane.

TUNUL DE ASALT “StuG III Ausf G”

Tun de asalt StuG III Ausf. Unele dintre tunuri aveau câte o apãrãtoare de tablã în pãrþile laterale.


107

În acest sens se apreciazã cãtunurile de asalt StuG III Ausf Gdistruseserã pânã în primãvaraanului 1944 circa 20.000 de tancuri. Raportul cost/eficienþãera net în favoarea tunului deasalt care era mult mai ieftindecât un tanc ºi aºa cum s-a vãzutîn luptã, extrem de puternic. Eraechipat cu un tun calibru 75 mm,model “StuK 40” (L/48).

În Armata Românã au fostachiziþionate între octombrie1943 º i august 1944 circa 108 tunuri de asalt StuG III Ausf G ce au fost denumite “TAs” sau “T As T3”. Au fost în

dotarea Diviziei 1 blindate ºi laDivizia 8 cavalerie purtatã, mareparte dintre ele fiind pierdute înluptã. În luna noiembrie 1947mai existau în evidenþe 31 detunuri de asalt care au fostfolosite pânã în anul 1954. Dinacel an au fost retrase ºi înlocuite

cu tehnicã sovieticã. Deºi mulþidintre specialiºtii de astãziasimileazã aceste tunuri deasalt cu tancurile, ele au consti-tuit elemente de început, alã-turi de autotunurile “TACAM”T 60 ºi R 2, ale artileriei auto-propulsate de la noi din þarã.

Tunul de asalt “T As T3” (StuG III Ausf G)

Specificaþii tehniceArmament: tun cal 75 StuK 40, L/48 ºi o mitralierã cal. 7,92 mmLungimea: 6.850 mmLãþimea: 2.950 mm Înãlþimea: 2.160 mmBlindaj: 16-35 mmGreutatea:23,9 t

Motor:Maybach HL120TRM V-12 cupetrol, 296 CP, 13 CP/t Câmp de tragere vertical:-6° la +20°Echipaj: 4 oameniMuniþie: 54 proiectile ºi 600 cartuºeRaza de acþiune: 155 kmViteza: 40/25 km/h


Începând cu data de 21 martie1921, ca urmare a reorganizãrilorordonate prin Ordinul ministruluide rãzboi nr.15029, MarinaRegalã cuprindea Apãrarea FixãFluvialã ºi Apãrarea FixãMaritimã. Prin urmare, artileriamarinei se gãsea în compunereaambelor entitãþi structurale.

Deºi din perspectiva specifi-cului prezentei lucrãri interesulîl reprezintã ”artileria de coastã”– din compunerea Apãrãrii FixeMaritime – pentru realizarea uneiviziuni complete asupra artilerieimarinei, vom prezenta succint ºiartileria Apãrãrii Fixe Fluviale.Aceasta, în fapt, era grupatã înRegimentul Artileriei Fluviale,structurã apãrutã în urma unorreorganizãri structurale din 17 noiembrie 1920. Artileria“bateriilor flotante” ale regimen-tului era formatã din 28 de tunuriastfel:

- 8 ºlepuri care dispuneau labord de câte un tun “Obuchov”

calibru 152,4 mm;- 4 ºlepuri cu câte 4 tunuri

calibru 120 mm;- 2 ºlepuri cu câte 2 tunuri

calibru 101,6 mm.De remarcat faptul cã apariþia

în înzestrare a tunurilor“Obuchov” calibru 152,4 mm s-adatorat capturãrii de la ruºi, înanul 1918, a unor ºlepuri la bor-dul cãrora acestea erau montate.Cele 14 ºlepuri mai sus menþio-nate erau dislocate în majoritateîn portul Sulina, dar ºi în por-turile Brãila ºi Galaþi, fãcând din acestea, puncte întãrite cu rolextrem de important înexercitarea “controlului” pe cursul inferior al Dunãrii.

Bateriile de coastã alemarinei, asupra cãrora vominsista, au acþionat în com-punerea Apãrãrii Fixe Maritime,structurã cu sediul în oraºulConstanþa. Aceasta avea ca misi-une apãrarea litoralului de laBalcic la limanul Nistrului,împãrþit în sectorul Maritim nr. 1Sud, cuprins între Balcic ºi Gura

Portiþei ce avea în compunere(începând cu anul 1926) tunuri“Armstrong” calibrul 152 mm ºi76 mm ºi sectorul Maritim 2 nord(de la Gura Portiþei la LimanulNistru) cu o secþie de tunuri“Obuchov” calibrul 101,6 mmformatã din 2 tunuri, ºi o secþieplutitoare de tunuri calibrul 152 mm. În cursul aceluiaºi an în înzestrarea secþiei de la Sulinaau mai intrat 3 tunuri calibrul101,6 mm.

Prima baterie a fost înfiinþatãîn sectorul maritim nr. 1 ºi a fostconstituitã din 4 tunuriArmstrong demontate de pe dis-trugãtoarele “Mãrãºeºti” ºi“Mãrãºti” ºi montate lângãConstanþa, în locaþia denumitãTataia, în ansamblul fortificat de germani în primul rãzboi mondial. Bateria a purtat iniþialnumele acestei locaþii, “Tataia”,apoi a fost denumitã “Tudor”.

De menþionat faptul cã tunul“Armstrong” calibrul 152,4 mmera deservit de opt servanþi, iar cel


108

de calibrul 76 mm de câte ºaseservanþi. De-a lungul timpuluibateria a cunoscut o serie delucrãri de modernizare. Cele maireprezentative au fost celedesfãºurate în anii 1933 – 1934care au constat în consolidareamalului litoral unde erauamplasate tunurile, introducereaîn amplasamente a curentuluielectric, modernizarea sistemuluide transmisiuni al bateriei ºirealizarea legãturilor telefonicecu Comandamentul Apãrãrii FixeMaritime.

Din punct de vedere tehnic, latunuri au fost montate pentruinstrucþie þevi calibrul 37 mm ºimai apoi 6,9 mm destinate exe-cutãrii tragerilor de exerciþiu cucosturi mult mai mici.

O altã baterie de coastã aintrat în funcþiune în anul 1939 încomuna Gargalic (actualãCorbu). Ea era constituitã din 4 tunuri “Obuchov” calibrul152,4 mm ce fuseserã demontatede pe ºlepuri ºi depozitate anibuni la Bateria “Tataia”. Bateriade la Corbu era constituitã ca unpunct fortificat, apãrat antiaeriande o secþie de mitraliere AA cali-brul 20 mm ºi camuflatã ca fiindo micã fermã agricolã.

Cea de-a treia baterie deCoastã a Marinei Române dinperioada Interbelicã, “BateriaElisabeta” a fost înfiinþatã înanul 1939 la Agigea ºi era consti-tuitã din trei tunuri calibrul 120 mm “St. Chamnond”.Acestea au fost înainte la bordulcruciºãtorului “Elisabeta”, deunde ºi numele atribuit bateriei ºiau fãcut parte din sistemul de for-tificaþii de la Turtucaia din anul1906. Odatã cu izbucnirea celuide-al doilea rãzboi mondial au

fost luate mãsuri de reorganizarestructuralã a armatei care auinfluenþat ºi artileria de coastã.Astfel, prin Înaltul Decret RegalNr. 635 din 26 martie 1940,începând cu 1 aprilie 1940 s-aînfiinþat Divizionul Artilerie de Coastã cu sediul la Constanþa în compunerea cãruia, pe lângã douã baterii de artilerie antiaerianã se gãseau:

-Bateria 152 mm Tataia;-Bateria 152 mm Midia;-Bateria 120 mm Agigea;-Bateria 75 mm ªcoala

Navalã;-Bateria 66 mm pe dig la

Farul Roºu;-Bateria 152 mm Plutitoare

nr. 1 Sulina;-Bateria 152 mm Plutitoare

nr. 2 Galaþi;-Bateria 101 mm Sulina;-Bateria obuziere 120 mm

Turnu Severin;-Bateria 47 mm Turnu

Severin.Începând cu 12 martie 1941

artileria de coastã a acþionat însubordinea nou înfiinþatuluiComandament Româno - Germanalãturi de structuri germane simi-lare. Gruparea de Artilerie deCoastã Românã era alcãtuitã din:

-Bateria “Mircea” calibrul152 mm la Capul Midia;

-Bateria “Tudor” calibrul152 mm la Tataia;

-Secþia “Rareº” calibrul66 mm, pe dig la Farul Roºu;

-Bateria “Brâncoveanu” cali-brul 75 mm la Viile Noi;

-Bateria “Elisabeta” calibrul120 mm la Agigea;

-Bateria “Aurora” calibrul152 mm la Nord de Mangalia;

-Secþia “Vasile Lupu” cali-brul 75 mm la Mangalia;

-Secþia Auto – Proiectoare. Pelângã aceste structuri, mai la nordau acþionat în cadrul Detaºamen-tului Maritim nr. 1, la Sulina,douã baterii de coastã, bateria“ªtefan”, tunuri “Obuchov”calibrul 101,6 mm; bateria“Þepeº”, tunuri calibrul 120 mmL35 ºi o secþie de tunuri“Armstrong” calibrul 76 mm. Deasemenea, au mai acþionat patrusecþii de artilerie:

-Secþia plutitoare nr. 1, tunuricalibrul 152,4mm;

-Secþia plutitoare nr. 2, tunuricalibrul 152,4mm;

-Secþia plutitoare nr. 3, tunuricalibrul 40mm “Bofors”;

-Secþia tunuri “Skoda” cali-brul 47mm.

Pe timpul rãzboiului au maifost ºi alte reorganizãri struc-turale ale artileriei de coastã careau condus la urmãtoarea organi-zare a acesteia la data de 23 august 1944:

I. Regimentul de Artileriede Marinã:

1. Gruparea de artilerie decoastã Constanþa:

-Bateria “Mircea” - 4 tunuriObuchov calibrul 152 mm;

-Bateria “Ovidiu” - 4 tunuriObuchov calibrul 152 mm;

-Bateria “Tudor” - 3 tunuriArmstrong calibrul 152 mm;

-Bateria “Mihai” - 3 tunuriKrupp calibrul 170 mm;

-Bateria “Carol” - 3 tunuriRheinmetal calibrul 105 mm.

2. Gruparea de artilerie decoastã Mangalia:

-Bateria “Elisabeta” -4 tunuri “St. Chamond” calibrul120 mm;

-Bateria “Vlaicu” - 4 tunuri“Armstrong” calibrul 121,9 mm;

-Bateria “Aurora” - 3 tunuri


109

Tunurile calibrul 152,4 mmcare au fost montate ºi au servitpe distrugãtoarele “Mãrãºeºti”ºi “Mãrãºti”, pânã în anul 1926când au fost demontate ºi trecute

la artileria de coastã. Din datelela dispoziþie rezultã cã în anul1944 erau în dotarea bateriilor“Tudor”, de la Constanþa ºi“Aurora”, “Vlaicu”, de la

Mangalia, fiind deservite de câte8 servanþi. Greutatea tunului erade 3.230 kg. Tunul din imagine segãseºte la Muzeul MilitarNaþional din Bucureºti.

-Bateria „Vasile Lupu” - 4 tunuri calibrul 75 mm.

3.Comandamentul PortConstanþa:

- Bateria “Rareº” – 4 tunuriSkoda calibrul 66 mm.

II. Detaºamentul MaritimVâlcov, format din:

Batalionul17 I. Marinã:-o secþie plutitoare cu tunuri

calibrul 47 mm;-o secþie plutitoare cu tunuri

calibrul 120 mm;-o baterie de câmp cu

4 tunuri calibrul 76 mm;-o baterie de munte cu

4 tunuri calibrul 75 mm.III. Gruparea de artilerie de

coastã alcãtuitã din:1. Batalionul 16 I. Marinã:- Bateria “ªtefãniþã” cu

4 tunuri (ruseºti) calibrul 121,9 mm;

- Bateria “ªtefan” cu 4 tunuriSkoda calibrul 120 mm;

- Bateria “Þepeº”cu 3 tunuriObuchov calibrul 101 mm;

- Bateria “ªoim” cu 3 tunuriArmstrong calibrul 76 mm;

- Secþia “Mãrãcineanu” cu2 tunuri Hote calibrul 47 mm.

2. Zona Sf. Gheorghe cu:- Bateria “Corvin” cu

3 tunuri (ruseºti) calibrul 76 mm;- Bateria “Lãstun” cu

2 tunuri calibrul 76 mm.

IV. Detaºamentul fluvialChilia Veche: o baterie de muntecu 4 tunuri calibrul 75mm.

V. Detaºamentul fluvialDunãrea de Sud: o baterie cu 4 tunuri calibrul 47 mm.

În pofida multitudinii gurilorde foc din dotarea artileriei decoastã din perioada interbelicã aufost identificate date ºi imaginiextrem de puþine, fapt ce a influ-enþat ºi prezentarea lor succintãîn aceastã lucrare.

TUNUL “ARMSTRONG”, CALIBRUL 152 MM

Vara anului 1944. Baterie de coastã de pe litoralul Mãrii Negre. Se poate observa semiturela de tip naval în care era montat tunul, precum ºi amplasamentul.

Tun naval “Armstrong”, calibru 152 mm, utilizat din anul 1926 la artileria de coastã.


110

Tunul a fost în dotareacruciºãtorului “Elisabeta” ºi uti-lizat apoi pentru artileria decoastã. Iniþial a fost folosit înprimul rãzboi mondial, pentruapãrarea capului de pod de la“Turtucaia”. Dupã ocupareaacestuia de cãtre trupele bulgareºi germane cele 4 tunuri au fostevacuate la Huºi. Ulterior, au fostpãstrate în depozite iar în jurulanului 1939 au fost amplasate încadrul bateriei “Elisabeta” de laAgigea ºi au servit în cel de-aldoilea rãzboi mondial.

TUNUL “SAINT CHAMOND”, CALIBRUL 120 MM

5 februarie 1943. Piesã “Saint Chamond”,calibrul 120 mm.

Tun de origine italianã cudublã destinaþie, antiaerianã ºi de

coastã. Funcþia principalã atunului era aceea de luptã cu

aviaþia inamicã. Nu deþinem caracteristicile tehnice ale tunului.

TUNUL “CANNONE DA 102/35”, CALIBRUL 102 MM

Regele Mihai I împreunã cu contraamiralul Horia Mãcellariu, comandantul marinei, inspecteazã o baterie de coastã dotatã cu tunuri “Cannone da 102/35”. Cele 6 inele albe de pe þeavã simbolizeazã numãrul de þinte lovite.


111

Tun rusesc de 6 þoli utilizatatât pentru artileria de câmp, câtºi pentru cea navalã. Deºi erarealizat dupã anul 1900 avea undesign uºor depãºit, asemãnãtortunului rusesc model 1877 sautunului “De Bange”, model1878, fãrã legãturã elasticã mo-dernã. Afetul era totuºi prevãzutcu un sistem de frânã de tragerecompus dintr-un cilindru umplutcu ulei ce se fixa la platforma delemn pe care stãtea aºezat tunul ºiun piston legat la afet. În plus maiexistau 2 limitatoare de recul subforma unor rampe înclinate dinlemn ce se introduceau la roþiletunului. În momentul tragerii,afetul se deplasa în recul împre-unã cu pistonul frânei de tragereºi datoritã presiunii create încilindru ºi planului înclinat alcelor 2 rampe masa reculantã erareadusã în poziþia iniþialã.

Greutatea tunului era de 5.430 kgiar bãtaia maximã de 14,2 km. Seremarca, la fel ca ºi tunul “DeBange” printr-o precizie foartebunã, fapt ce compensa aspectul

sãu puþin demodat. A fost îndotarea artileriei de coastã labateria “Mircea” de la CapulMidia ºi la bateria “Tudor” de laTataia.

TUNUL “OBUKHOV”, CALIBRUL 152,4 MM, MODEL 1904

1944. Piesã de artilerie dintr-o baterie de coastã româneascã.

Tunul “Obukhov”, model 1904 aflat la Muzeul Militar din Bruxelles.Nu pãstreazã vopseaua originalã.

112

Perioada imediatã înche-ierii celui de-al doilea rãzboimondial a fost o etapã de pro-funde transformãri structurale aleartileriei, ca de altfel ale între-gului organism militar românesc.Astfel, prin Decretul-lege nr. 1909 din 15 iunie 1946, configuraþia artileriei române adevenit urmãtoarea:

- 14 regimente de artilerie(câte 3 regi-mente lafiecare diviziede infanterie);

- 6 divizi-oane de arti-lerie de munte(câte 3 divi-zioane lafiecare diviziede vânãtori demunte);

- o brigadãde artilerieantitanc cu douãregimente de artilerie antitanc;

- 5 regimente de artilerie greade corp de armatã.

Aceastã primã mãsurã dereorganizare a armatei dupãîncheierea rãzboiului a avut dreptconsecinþã o reducere conside-rabilã a structurilor de artilerie.Spre exemplificare, amintim cãla terminarea celui de-al doilearãzboi mondial, Armata Românãdispunea de 10 brigãzi de arti-lerie, 20 regimente de artilerie,10 divizioane de obuziere,

10 divizioane de artileriecãlãreaþã, 3 divizioane de artilerieantitanc, 4 divizioane tunuri demunte, 4 divizioane obuziere demunte, 4 divizioane de aruncã-toare calibru 120 mm de munte, 6 regimente artilerie grea moto, 2 regimente artilerie antitanc, 2 divizioane artilerie indepen-dente (cu câte 3 baterii), 10 baterii artilerie marº (la divizi-ile de infanterie), 4 baterii arti-lerie marº (la diviziile de munte),

20 baterii anticar (la diviziile deinfanterie) ºi 8 baterii anticar (la diviziile de munte).

Urmãtoarea etapã de schim-bãri organizatorice, impusã denecesitatea aplicãrii prevederilorTratatului de Pace, semnat la 10 februarie 1947, a determinatreducerea severã a forþelorarmate române, inclusiv a arti-leriei. Referitor la înzestrareaartileriei, aceasta nu a cunoscut înprimii ani dupã rãzboi dezvoltãrispeciale, suferind ca majoritatea

armelor. Astfel, armamentul ºiaparatura din dotare, erau cele careau participat în luptele de pe front,de o mare diversitate, ceea ce fãceaanevoioasã activitatea de asiguraretehnicã ºi materialã a unitãþilor.

În ansamblul evenimentelorfericite pentru structurile de armãdin acea vreme putem consemnaînfiinþarea la 01.09.1948 aComandamentului ArtilerieiForþelor Armate, C.A.F.A. prinOrdinul Marelui Stat Major

nr.51720 din2 4 . 0 8 . 1 9 4 8 .Comandamentulgestiona, întrealtele ºi domeniulînzestrãrii ºidotãrii. Una dintrea t r i b u þ i u n i l ecele mai impor-tante în dome-niul amintit eraþinerea evi-denþei, depo-zitãrii ºi repa-rãrii armamen-

tului, muniþiei ºi materialelor,precum ºi asigurarea instrucþiu-nilor în domeniu, elaborareastudiilor de înzestrare, experi-mentarea ºi avizarea introduceriiîn înzestrare a armamentului,muniþiei ºi tehnicii specifice.

Anul 1949 a marcat începutulunui amplu proces de înzestrarecu armament ºi tehnicã la nivelulîntregii armate, în special prinimporturi realizate din U.R.S.S.dar ºi din economia naþionalã.Astfel, în dotarea artileriei au

Capitolul VIARTILERIA ROMÂNÃ ÎN PERIOADA 1946-2010

Telemetrul de artilerie prin coincidenþã, “Wild”, cu baza de 0,80 m.


113

intrat tunurile antitanc calibru 45 mm ºi calibru 57 mm, tunurilecalibru 76,2 mm, obuzierele cali-bru 122 mm, tunurile-obuziercalibru 152 mm, aruncãtoarelecalibru 160 ºi 240 mm, precum ºiaruncãtoarele de proiectile reac-tive calibru 130 mm. Demenþionat faptul cã nu toate aces-tea aveau performanþe superioarematerialului de artilerie existentîn dotare, majoritatea modelelorfiind folosite în timpul celui de-aldoilea rãzboi mondial. Întreaspectele pozitive ale înzestrãriitrebuie menþionatã accelerareaprocesului de dotare a unitãþilorde artilerie cu autovehicule deprovenienþã strãinã ºi începândcu anul 1955 de provenienþãautohtonã, autocamioane S.R.132 ºi S.R.114 din seriile,,Carpaþi” ºi ,,Bucegi”, respectivautovehiculul de teren I.M.S. Caurmare a acestor demersuri laînceputul anilor 1960, artileria afost în întregime motorizatã.

Un moment important în isto-ria artileriei l-a reprezentat reor-ganizarea structuralã din anul1956 având ca element de noutateapariþia regiunilor militare.Aceastã reorganizare, pe lângãdeterminãrile impuse de înzes-

trare a avut ºi o puternicã compo-nentã ideologicã, de infuenþãsovieticã, în schimbarea numera-þiei marilor unitãþi în scopulîntreruperii tradiþiilor militare ºineasocierii noii armate cu celecare au luptat în cel de-al doilearãzboi mondial. În noua configu-raþie, artileria se regãsea înRezerva Comandantului Supremformatã din:

- Divizia 43 Artilerie Rupere(Brigada 213 Obuziere, Brigada189 Obuziere, Brigada 175Aruncãtoare-Mixtã); Brigada 74Obuziere; Brigada 32 TunuriIndependentã; Regimentul 99Artilerie-Antitanc ºi Divizionul1057 Artilerie-Antitanc;

- artileria din compunereacelor 2 regiuni militare cu: 22 regimente ºi 14 divizioane deartilerie, de diferite tipuri depiese de artilerie ºi calibre.

Un moment de referinþã înistoria modernã a artileriei l-areprezentat înfiinþarea unitãþilorde rachete, în anul 1961, când aînceput achiziþionarea dinU.R.S.S. a unor sisteme de lovire,sol-sol, precum ºi a unor sistemede rachete antitanc. Primele sis-teme achiziþionate au fost denivel operativ-tactic (R.O.T.) detipul R-11, care erau amplasatepe instalaþii de tipul 8U218 ºi sis-

teme de rachete tactice (R.T.) dis-puse pe insalaþii de lansare 2P16.

Prima unitate de racheteoperativ-tactice a fost Brigada 32R.O.T. înfiinþatã în anul 1961, laTecuci. Cea de-a doua brigadã,Brigada 37 R.O.T. a fost înfi-inþatã un an mai târziu la Ineu.Fiecare din cele douã brigãzi dis-punea de 6 instalaþii (douãdivizioane a trei baterii lansarefiecare ºi o baterie tehnicã) ºistructurile de observare ºi tehniceaferente.

În anul 1962 s-au constituittrei divizioane de rachete tactice,Dn. 113 ºi 115 Artilerie laPloieºti, respectiv Dn. 180Artilerie la Craiova, fiecare cucâte 2 instalaþii de lansare. Înacelaºi an au fost achiziþionate ºiintroduse în dotarea subunitãþilorantitanc, sisteme de rachete tip3M6, „Schmel” dispuse pe insta-laþii de lansare de tip 2P26 peGAZ69) ulterior de pe instalaþii2P27 (BRDM 1). În anul 1967 aumai fost înfiinþate încã treidivizioane de rachete tacticedotate cu sisteme de rachete 8T137 LUNA. Rachetele erau detipul 3R LUNA ºi 3R10 LUNA 1,cu o bãtaie de 30 km, dispuse peinstalaþii ºenilate. Aceste 6 divizioane au fost dislocate înoraºele Oradea, Lugoj, Craiova,Maºina de transport rachete tactice 9 T 29

din complexul R 70, LUNA M. Capacitatea:3 rachete.


114

Ploieºti, Brãila ºi Corbu (ulteriorBasarabi) fiecare în compunereaunei divizii mecanizate. Mai apoia fost achiziþionat complexul R 70,LUNA M (clasificat NATO caFROG-7), cu combustibil solidce aveau o bãtaie de 70 km. Spredeosebire de tipurile anterioarede rachete, aceasta era dispusã peinstalaþie de lansare pe roþi.Rachetele antitanc au aparþinutmai multor generaþii. Dupã sis-temul „Schmel” au intrat îndotare rachetele 9M14, 9M14M,,Malyutka” dispuse pe instalaþii9P110 (BRDM-1), 9P122(BRDM-2) ºi 9P133. În anii1980 au fost achiziþionaterachetele antitanc 9M113“Konkurs” dispuse pe instalaþii9P148.

Între mãsurile organizatoricedin anul 1967 menþionãm peaceea a adãugãrii celui de altreilea divizion de obuziere cali-bru 122 mm, model 1938 la regi-mentele de artilerie ale divizi-ilormecanizate. De asemenea, s-aintrodus în compunerea divizieimecanizate un divizion antitancdotat cu autotunuri auto-propulsate “SU 100”. La diviziade tancuri s-a introdus undivizion de obuziere calibru 122mm, cu 12 piese ºi suplimentar obaterie de aruncãtoare de proiec-tile reactive.

Artileria antitanc a diviziei detancuri conþinea o baterie antitancde 4 piese autopropulsate tip“SU100”, ce reprezenta nucleulunui divizion antitanc la rãzboi.

De menþionat cã ºi artileriabatalionarã a cunoscut schimbãri,aceasta fiind alcãtuitã din: o baterie de aruncãtoare calibru82 mm (9 aruncãtoare); o baterieantitanc cu un pluton de tunuricalibru 57 mm (3 tunuri) ºi un

pluton de aruncãtoare de grenadeSPG9 (3 aruncãtoare).

O etapã distinctã în istoriaartileriei o reprezintã perioadaRãzboiului Rece. Intervenþia tru-pelor statelor din Tratatul de laVarºovia în Cehoslovacia a avut,drept consecinþã, între altele,adoptarea conceptului doctrinarde ,,luptã a întregului popor”.Acest concept legiferat în anul1972 a reprezentat o nouã abor-dare a politicii de apãrare, cuimplicaþii în organizarea, înzes-trarea, pregãtirea, dispunerea ºiîntrebuinþarea structurilor de artilerie. În ceea ce priveºte organizarea unitãþilor de artilerie,aceasta a fost revizuitã, distin-gându-se 4 tipuri de regimente, în

funcþie de destinaþia acestora.Astfel, regimentele de artilerieale diviziilor erau înzestrate înprincipal cu obuziere calibru 122 mm,model 1938 (2 divizioane) ºi undivizion de aruncãtoare de

proiectile reactive calibru 122 mm.Regimentele de artilerie dearmatã ºi brigãzile de artilerie dinrezerva comandantului supremau avut o organizare variabilã,fiind constituite din obuziere cali-bru 122 ºi 150 mm “Skoda”,obuziere ºi tunuri obuzier calibru152 mm de producþie sovieticã.Divizioanele din compunerearegimentelor mecanizate au fostdotate cu tunuri calibru 76,2 mm.

Importanþa artileriei în aceaperioadã a fost amplificatã decerinþele vremii ca artileria sã fieîn mãsurã sã angajeze 80% dinobiectivele prezente în câmpultactic.

Înzestrarea cu armament,aparaturã ºi muniþie s-a realizat

cu precãdere din producþieinternã, în fapt, aceasta areprezentat perioada cea maiprolificã pentru producþia detehnicã ºi armament de arti-lerie româneascã.

Anii ‘80. Ofiþer executând reglajul tragerii cu A.R.O.T.A.T.-ul (“Aparatul de reglaj prin obser-varea tragerilor artileriei terestre”. Aparatul a fost realizat în România ºi permitea executareareglajului tragerii cu majoritatea calibrelor din dotare. În dreapta este “calculatorul”, gradatul care lucreazã cu “Aparatul de conducere a focului artileriei” - A.C.F.A.


115

Un merit incontestabil revineComandamentului Artileriei,coordonatorul programelor deînzestrare artileristicã. Gurile defoc care au intrat în dotare în aceaperioadã au fost: tunul antitanccalibru 100 mm, model1975 ºi 1977;obuzierul cali-bru 152 mm,model

1 9 8 1 ;tunul cali-bru 130 mm,model 1982;tunul-obuzier calibru152 mm, model 1985;obuzierul de munte, calibru100 mm, model 1988; aruncã-torul de bombe, calibru 82 mm,model 1977; aruncãtorul debombe, calibru 120 mm, model1982; aruncãtorul de proiectilereactive calibru 122 mm, cu 21 de tuburi de ghidare; aruncã-torul de proiectile reactive cali-bru 122 mm, containerizat cu 40 de tuburi de ghi-dare, model 1978;tunul de munte calibru76 mm, model 1982,aruncãtorul de grenadeantitanc AG 9.

Anii 1970 au mar-cat intensificarea cer-cetãrii ºi producþiei dearmament ºi aparaturãartileristicã la nivelnaþional, cu perfor-manþe compatibile cucele ale produselorsimilare existente lanivel mondial.

Reuºitele în fabricarea demijloace de lovire (tunuri,obuziere, aruncãtoare) nuau fost susþinute dereuºite similare înrealizarea unor

sistemeautomobilis-

tice, de conducerea focului ºi extindere a

gamei de muniþii dirijate.De asemenea, o neîmplinire

a reprezentat-o nerealizareaautopropulsãrii, negãsindu-sesoluþii constructive adecvate.

Pe lângã producþia internã,înzestrarea s-a fãcut ºi prinimporturi din U.R.S.S. pentrutehnica specificã de rachete. Spre

exemplif icare ,numai în anul1978 s-au

i m p o r t a t

6 instalaþiide lansare P117M1

ºi 14 rachete 8K14 fãrãcarburant în cadrul sistemului

ROT, 28 de instalaþii de lansare9P113 ºi o maºinã de antrena-ment 9F66A1 din sistemul derachete antitanc ,,Maliutka P”, 9instalaþii de lansare 9P135M ºi300 de rachete 9M11 2 din cadrulsistemului de rachete “Fagot”-9K111. Pe lângã acestea au mai fost achiziþionate o staþie de radiolocaþie pentru artilerie tip SNAR 10, 2 staþii meteoro-logice ARMS3 ºi 2 staþii de radiolocaþie RMS 1M (pentru plu-toanele meteorologice). În ceea cepriveºte rachetele operativ-tactice

Sfârºitul anilor ‘80. Instrucþie la obuzierul românesc, cal. 152 mm, Md.1981.

Staþia de radiolocaþie pentru artilerie SNAR-10. A fost achiziþionatã în anul 1978.


116

trebuie menþionatã achiziþionarearachetei 8K14 (,,SCUD B” în ter-minologie occidentalã ) ca partea unui sistem modernizat, denumit9K72. Aceastã rachetã, de o nouãgeneraþie, cu o bãtaie maximã de300 km putea fi echipatã cu com-ponente de luptã clasicã, nuclearãºi chimicã, acestea din urmã fiindlivrate de U.R.S.S. doar la necesi-tate, potrivit momentului tactic,în cadrul Tratatului de laVarºovia. Pânã la terminareaperioadei rãzboiului rece artile-ria a cunoscut mai multe modi-ficãri, ceea ce a fãcut ca în anul1989, în compunerea ArmateiRomâne sã existe 2 brigãzi derachete operativ tactice, 19 regimente de arti-lerie ºi 6 divizioanede rachete tactice. O altã etapã distinctãîn istoria artilerieiromâne, o reprezintãperioada de dupã1989, restructurareaartileriei iniþiatã dupãacest an a fost deter-minatã de necesitateaîncadrãrii în procesult r a n s f o r m ã r i iarmatei, a sistemuluimilitar în general,

existenþa contradicþiilor dinstructura exterioarã ºi noileresurse bugetare asigurate, nece-sitatea compatibilitãþilor privitãprin prisma fizionomiei câmpuluide luptã modern, asigurarea inte-roperabilitãþii cu structurile mili-tare din armatele statelor membreN.A.T.O. ºi prevederile tratatelorprivind reducerea armelor con-venþionale. Referitor la artilerie,Tratatul cu privire la forþelearmate convenþionale în Europa,semnat la 19.11.1990 la Parisprevedea plafonul maxim stabilitpentru România la 1.475 de guride foc calibru 100 mm ºi maimari. România cu cele 2.344 deguri de foc dezafectate s-a situat

pe primul loc în Europa în ceeace priveºte numãrul de guri defoc reduse. De menþionat cã aces-tea au fost repezentate în totali-tate de modele din perioada inter-belicã (obuziere calibru 122 mm,model 1938, obuziere calibru 150mm model 1934, obuzire-tun ca-libru 152 mm, model 1937 ºiobuziere calibru 152 mm model1938) cu caracteristici tehnico-tactice depãºite.

Primele transformãri struc-turale ale artileriei dupã eveni-mentele din 1989 au avut loc înperioada 1993-1995, în urmacãrora la nivelul celor 3 armatede arme întrunite ºi al Corpului 9Armatã au funcþionat 21 debrigãzi de artilerie. Brigãzile deartilerie existente în compunereaarmatelor de arme întrunite,respectiv a corpurilor de armatã,aveau o organizare identicã.Brigada de artilerie avea înorganicã douã divizioane detunuri calibru 130 mm, undivizion de tunuri-obuziere cali-bru 152 mm ºi un divizion Ar.P.R.Diviziile dispuneau de un regi-ment de artilerie cu douãdivizioane de obuziere calibru152 mm compuse din 18 piese ºi

Baterie LAROM executând trageri cu muniþie LAR Mk.4 de calibru 160 mm.

Instalaþie româneascã R.O.T., tip 9 P 117 M1.S-a achiziþionat în anul 1978.


117

un divizion de Ar.P.R. cu 18 piese,precum ºi un divizion antitancsau autotunuri (la diviziile detancuri, 3 baterii cu 18 piese). Înanul 1995 brigãzile mecanizate ºide tancuri aveau în compunerecâte unul sau douã divizioane deartilerie calibru 152 mm, tunuricalibru 76 mm sau obuziere auto-propulsate calibru 122 mm ºicâte un divizion de artilerie anti-tanc înzestrat cu tunuri sau auto-tunuri calibru 100 mm. În com-punerea batalioanelor de infan-terie existau câte o baterie anti-tanc mixtã cu douã plutoane A.G. 9 x 3 piese ºi un plutonR.A.D., o baterie de aruncãtoarecalibru 120 mm x 6 piese.

Din punct de vedere alînzestrãrii, elementele de ma-ximã relevanþã au fost intro-ducerea în dotare a proiec-tilelor cargo ºi sãgeatã, în anul1992 ºi a sistemului LAROM,în anul 2002. Ulterior artileria acunoscut o perioadã de involuþieºi o serie de transformãri struc-turale caracterizate de reducereanumericã de mari unitãþi ºiunitãþi. Ca urmare, în anul 2010

în compunerea Forþelor Terestreexistã o singurã brigadã de arti-lerie LAROM ºi 3 regimente deartilerie mixtã.

Meritã a fi subliniatã con-tribuþia deosebitã a unor coman-danþi ai artileriei române în tim-pul conducerii cãrora s-a realizatdotarea cu armament de ultimãgeneraþie, pe plan mondial ºi ridi-carea artileriei române la un nivelnemaiatins de atunci: Gl. C-tinSmirnov (1953-1961). În aceastãperioadã s-a luat decizia dotãriicu rachete operativ tactice ºi anti-tanc, activitate începutã în anul 1961.

Gl Marin Nicolescu (1961-1969) a continuat achiziþia derachete antitanc “Malyutka”,lansatoare “Grad”, BM-21 ºi acrescut numãrul de divizioane derachete tactice. În perioada con-ducerii Gl. lt. Ion Popescu(1969-1984) a reînceput pro-ducþia de armament de artilerieîn România fiind realizate:tunurile cal. 76, 100, 130 ºi152 mm, aruncãtoare cal. 82,120 mm ºi AG-9, obuzierul cal. 152 mm, lansatorul APRA-40 ºi au fost importate noirachete R.O.T. ºi R.T.

Staþia meteo “Vaisala”dispusã pe camionul DAC 665 T. Este destinatã întocmirii buletinelor meteo pentru artileria terestrã.

Post de observare mobil de artilerie dotat cu sistemul “ARGUS”.


118

În traducere, “Bondarul” afost produs datoritã nevoii demobilitate a artileriei germane.Hitler a propus schimbareanumelui care era consideratnedemn. Au fost produse 714 ast-fel de piese, pe ºasiu Panzer IV.Obuzierul era de tipul “15 cmsFH 18/1 L/30”cu bãtaia de 13 km. Greutatea totalã, 25 de tone.

Un astfel de obuzier a fostprimit de la sovietici ºi deºi îilipsea închizãtorul a fost folositde Regimentul 2 Care de Luptã.

Autotun ºi vânãtor de tancurigerman produs în anul 1942 peºasiul tancului “Panzer IV” rea-lizat de cãtre firma “Krupp”. Afost proiectat sã reziste loviturilortancurilor sovietice ºi sã ducãlupta cu acestea. Blindajul frontalera înclinat ºi avea o grosime de80 mm ceea ce însemna mai multde 100 mm, blindaj vertical.Producþia de autotunuri a fostputernic susþinutã de cãtre con-ducerea militarã germanã dupãsuccesul tunului de asalt “StuG III” deoarece acestea eraufabricate din plãci sudate ºi eraumult mai ieftine decât tancurile.Eficienþa lor în luptã a fost însãsuperioarã tancurilor. Tunul mon-tat pe vaianta Panzer IV/70 era un“Pak” model 1942 cu þeavãlungã de 70 de calibre, fabricat defirma “Rheinmetall”. Puterea de penetrare a blindajului cuproiectil perforant din tungstenera de 149 mm la un unghi deincidenþã de 30°.

Câteva astfel de autotunuri aufost capturate de cãtre forþele sovi-etice ºi donate Armatei Române.Aufost înregistrate ºi folosite cu

indicativul TAs T4, pânã în anul1950, când s-a început retragereadin dotare a tehnicii germane ºiînlocuirea cu tehnicã sovieticã.

AUTOTUNUL TAs T 4 (“PANZER IV/70 (V)”)

Bucureºti, 1 Mai 1948. Autotun T As T 4 Regimentul 3 Artilerie de asalt subordonat Diviziei 1 Mecanizate “Tudor Vladimirescu”.


Autotunul TAs T4

Specificaþii tehniceGreutatea: 25,8 tLungimea: 8,5 mLãþimea: 3,17 mÎnãlþimea: 1,85 mBlindaj: 80 mm frontal, 10 mm lateralEchipaj: 4 oameni

Armament: tun cal 75 mm “7.5 cm Pak42 L/70” ºi mitralierã MG 34, cal. 7,92Proiectile: 55, cal. 75 mm, 660 cartuºeMotor: Maybach HL 120 TRM,300 CPAutonomie: 210 kmViteza iniþialã: 700-1120 m/sBãtaia maximã a tunului: 10 km

OBUZIERUL AUTOPROPULSAT T As “HUMMEL”

Bucureºti, 10 Mai 1946. T As“Hummel”. Pe ºasiu se poate vedea numãrul de identificare U 069009. Iniþiala “U” reprezenta trupele de uscat.


119

Tunul-obuzier ML-20 a fostproiectat ºi realizat de biroul con-dus de F.F. Petrov de la uzinelesovietice nr. 172, “Motovilikha”pentru înlocuirea vechiuluiobuzier cal. 152 mm, model1910/34 realizat împreunã cu

firma “Schneider”. A fost pro-dus între anii 1937-

1946 în circa

6.800 deexemplare ºis-a bucurat de unsucces deosebit fiindsuperior majoritãþii mode-lelor similare occidentale.În timpul celui de-al doilearãzboi mondial a fost îndotarea artileriei sovietice decorp de armatã ºi de armatãºi a rãmas în înzestrarepânã la înlocuirea cutunul M-46, cal. 130 mm,în anul 1954 ºi cutunul-obuzier D-20,începând cu anul 1956.

ML-20 a fost clasifi-cat ca tun-obuzier datoritãcombinaþiei caracteristicilorcomune ce erau obþinute printr-un câmp de tragere verticalfoarte mare (-2° la 65°) precum ºiprin folosirea de încãrcãturi deazvârlire diferite, grupate în 13 subîncãrcãturi. Pentru calcululcorecþiilor balistice ºi meteo afost creat un dispozitiv specialnumit “sumator meteobalistic”format dintr-o riglã de calcul ºitabele antecalculate, sistem ce afost folosit dupã rãzboi ºi la alteguri de foc sovietice.

Din cauza greutãþii relativmari, respectiv 7.930 kg, afetulera completat cu un antetren,împreunã fiind tractate de auto-tractoare ºenilate de tip“Voroshilovets” ºi “Komintern”.Aceste tractoare erau produse înuzina de locomotive de laHarkov, aceeaºi care fabrica tan-cul T 34 ºi erau echipate cuacelaºi motor diesel.

Afetul a primit denumirea 52-L-504 A ºi este cel folosit detunul A-19, cal. 122 mm, model1931/37. Pe timpul transportului

þeava putea fi menþinutã în po-ziþia normalã, caz în care vitezade deplasare era de 4-5 km/h sauputea fi retrasã cãtre înapoi pesuportul de pe fãlcele, în acestcaz viteza creºtea la 20 km/h.Trecerea din poziþie de luptã, înpoziþie de marº ºi invers se fãceaîn aproximativ 8-10 minute.

Pentru creºterea vitezei dedeplasare în teren accidentat ºidepãºirea unor zone greu accesi-bile þeava se putea demonta ºitransporta pe trãsura port-þeavã.

Þevile erau de douã tipuri,monobloc sau cu tub amovibildotate cu frânã de recul care aveaun mic dezavantaj. Pe timpultragerii, din cauza orificiilor cir-culare jetul de gaze ridica prafulîn faþa obuzierului.

Elementele care deosebeauobuzierul de alte guri de foc eraucele douã echilibroare de dimen-siuni mari ce depãºeau înãlþimeascutului ºi pe care le întâlnim ºi latunul cal. 122 mm, acelaºi model.

Închizãtorul era de tip ºurub,cu dispozitiv contra deschideriiaccidentale pe timpul câtobuzierul era încãrcat, iar pentru

unghiuri de

înclinare mari ale þevii, culataavea un dispozitiv pentruuºurarea încãrcãrii.

Pentru tragerile prin ochiredirectã, ca tun, exista în lot unînãlþãtor optic.

Efectul la obiectiv al muniþieiera foarte puternic, potenþat degreutatea mare a proiectiluluiexploziv de bazã, OF 540 de 43,6 kg.

TUNUL-OBUZIER ML-20, CALIBRUL 152 MM, MODEL 1931/37

Tun-obuzier ML-20, model 1931/37. La partea din spate se poate vedea antetrenul.

120


Proiectilele erau completatecu focoase RGM 2 pentrutragerea percutantã ºi focoase D 1 U pentru tragerea fuzantã.

Schijele acestui proiectilputeau sã strãpungã blindaje de20-30 mm iar o loviturã directãadesea disloca turela tancurilorgermane mijlocii sau le avaria pecele grele. Deºi înãlþimea marenu-l avantaja în lupta antitancavea în lotul de muniþe ºi proiec-tile perforante cu care puteastrãpunge blindajul tancului ger-man Tiger (între 25 ºi 120 mm)de la distanþa de 1.000 m.

În cel de-al doilea rãzboimondial ML-20 nu a avut rival.Prin comparaþie, obuzierul ger-man “15 cm sFH 18” avea obãtaie de 13,3 km. Obuzierelegermane aveau caracteristiciinferioare. ML-20 ieºea de foartemulte ori de sub bãtaia artilerieiinamice pe care în acelaºi timp oputea lovi. Obuzierul “15 cmsFH 40” a fost produs cu defecteiar modelul “15 cm sFH 42“avea o bãtaie mai micã fiind pro-dus în doar 46 de exemplare. Unobuzier similar era cel francez“Filloux”, cal. 155 mm cu bãtaiade 19 km dar cu greutate foartemare de 13 tone. Un obuzier carese apropia de ML-20 eraobuzierul “Skoda” care a fost ºiîn dotarea armatei noastre, maiuºor cu 2 tone dar care avea bãtaiacu 2 km mai micã. Obuzierul

britanic BL-5,5 inch (140 mm)avea de asemenea bãtaia maimicã. Pe data de 2 august 1944tunul-obuzier cu seria 3.922 afost prima gurã de foc care alovit teritoriul german în celde-al doilea rãzboi mondial.Proiectilul exploziv OF 540 arãmas în dotare fiind întrebuinþatºi astãzi.

A fost în înzestrarea tuturorstatelor din Tratatul de laVarºovia, în orientul apropiat(Siria ºi Egipt), precum ºi îndotarea unor state din Asia.Armata finlandezã a capturat unnumãr de 37 de obuziere ºi a maiprimit 21 de bucãþi de la armatagermanã pe care le-a modernizatºi folosit, inclusiv pentru artileriade coastã, pânã în anul 2007.

Concluzionând, tunul-obuzier ML-20 a fost una din-tre cele mai bune piese de arti-lerie din cel de-al doilea rãzboimondial. Încercãrile germanilorde a realiza un model asemãnãtornu au reuºit. Spre exemplu,obuzierul “15 cm K 18” cu bãta-ia de 24,8 km ºi greutatea de 12,8

tone din care s-au construit doar101 bucãþi.

Armata Românã l-a achi-ziþionat în anii 1949-1950. Înanul 1956 se gãseau în dotare,astfel: în rezerva general-strate-gicã la Brigada 32 TunuriIndependentã unde erau 9 bateriix 4 tun-obuziere în 3 divizioanemixte, împreunã cu tunuri cal.130 mm; la Regiunea militarã nr. 3(echivalentul eºalonului armatãcare fusese desfiinþat) laRegimentul 54 Tunuri de laFloreºti: 2 divizioane x 3 baterii x4 tunuri-obuziere. Mai erau pre-vãzute de asemenea laRegimentul 182 Artilerie Lugojde la Corpul 40 Armatã: 3 divizioane x 3 baterii x 4 obuziere, acestea fiind substi-tuite cu obuziere cal. 150“Skoda”. Totodatã, în armatanoastrã a mai fost în dotareobuzierul autopropulsat ISU 152care utiliza þeava ºi muniþiatunului obuzier ML-20.

Nu existã niciun tun-obuzierde acest tip la Muzeul MilitarNaþional.

Tunul-obuzier ML-20, cal.152 mm, model 1931/37

Specificaþii tehniceCalibrul: 152,4 mmLungimea cu antetren ºi þeava retrasã:8.175 mmÎnalþimea scutului: 2.270 mmLaþimea: 2345 mmGreutatea pt. marº: 8.070 kgGreutatea pt. luptã: 7.270 kgGreutatea antetren: 780 kg

Echipaj: 1+8 oameniGreutatea trãsurii port þeavã: 1312 kgGreutatea proiectil exploziv: 43,6 kgUnghi de tragere orizontal: 58°Unghi de tragere vertical: -2° la +65°Bãtaia maximã cu proiectil exploziv:17,4 kmBãtaia maximã cu proiectil perforant:4.000 m

Tunul-obuzier ML-20. Se remarcã construcþia simplã ºi robustã. Roþile sunt din a doua generaþie.


121

A fost realizat în U.R.S.S. deuzinele nr. 172, “Motovilikha”sub conducerea lui F.F. Petrov,prin amplasarea þevii de la tunulA-19, cal. 122 mm, model 1931pe afetul obuzierului cal.152 mmmodel 1937. A intrat în dotareaarmatei sovietice, la artileria decorp de armatã în anul 1939 fiindprodus pânã în anul 1946.

Datoritã performanþelor este con-siderat unul dintre cele mai bunetunuri din cel de-al doilea rãzboimondial, prin bãtaia maximã de20,4 km fiind superior majoritãþiigurilor de foc.

A fost produs în aproape2.450 de bucãþi fiind folosit întimpul rãzboiului, precum ºi operioadã foarte lungã dupã aceeala artileria sovieticã de corp dearmatã ºi armatã. A-19 a fost uti-lizat ca armament principalmontat pe tancurile IS-2 ºi 3,precum ºi în varianta auto-propulsatã ISU-122.

În timpul rãzboiului, un numãrde 424 de tunuri model 1937 sau1931 au fost capturate de cãtregermani ºi folosite sub denumirea“12,2 cm K.390/2(r)” (1937) sau“12,2 cm K.390/1(r)” (1931).

Tunul folosea o gamã largã demuniþii: proiectile explozive, per-forante, rupturã-beton, chimice,

precum ºi proiectilele obuzieruluical. 122 mm. Tubul cartuºcuprindea încãrcãtura completãplus 3 subîncãrcãturi. Puterea depãtrundere în blindaj a proiectilu-lui perforant BR 471 era de 130 mm la distanþa de 1.000 m laun unghi de incidenþã de 90°.

La fel ca la modelul ML-20þeava tunului putea fi retrasã pe afetpentru mãrirea vitezei de deplasarede la 4-5 km/h la 20-30 km/h.

A fost în dotarea armatelorþãrilor din tratatul de la Varºovia,dar ºi în alte þãri, precum:Finlanda, Iugoslavia, Siria, Egipt.Finlanda a pãstrat tunul în dotarepânã în anul 2007.

În Armata Românã a fost înînzestrare la regimentele de arti-lerie de armatã, împreunã cutunurile-obuzier cal.152 mm,începând cu anul 1950. În prezentexistã un exemplar de acest tip laCentrul de Instruire pentruArtilerie Terestrã ºi AA.

TUNUL A-19, CALIBRUL 122 MM, MODEL 1931/37

Tunul A-19, cal.122 mm, model 1931/37

Specificaþii tehniceCalibrul: 122,92 mmLungimea þevii: 46,3 calibreLungimea cu antetren ºi þeava retrasã:8.725 mmÎnalþimea scutului: 2.270 mmGreutatea pt. marº: 7.907 kgGreutatea pt. luptã: 7.117 kgGreutatea proiectil: 25 kg

Echipaj: 1+8 oameniPuterea de pãtrundere prin blindaj aproiectilului BR 471B-perforant:

120 mm la 1.000 mUnghi de tragere orizontal: 29°Unghi de tragere vertical: -2° la +65°Vo =800 m/s

Bãtaia maximã cu proiectil exploziv: 19.8 km

Tun A-19, model 931/37 aflat în colecþia muzeului armei artilerie din Centrul de Instruire pentru Artilerie Terestrã ºi Antiaerianã, Sibiu.


122

Obuzier sovietic proiectat decãtre biroul condus de cãtreFeodor Petrov ºi produs la uzinelenr. 172, “Motovilikha” între anii1939-1941 pentru dotarea artilerieide nivel divizie. Au fost realizateaproximativ 1.500 de obuziere deacest tip iar aproximativ 340 deþevi au fost construite suplimentarpentru dotarea tancului greu KV-2.

Dupã izbucnirea celui de-aldoilea rãzboi mondial au apãrutunele probleme legate de destinaþiasa ceea ce a dus la oprirea pro-ducþiei: era considerat prea greupentru eºalonul divizie, în condiþi-ile în care lipseau tractoarele grelede artilerie ºi existau alte prioritãþide producþie. Totodatã, bãtaia samai redusã decât a modelului ML-20 nu permitea distribuirea lui laeºalonul corp de armatã.

O parte dintre aceste obuziereau fost capturate de cãtre trupelegermane care le-au folosit cuindicativul “15,2 cm sFH 443(r)”.

Comparativ cu obuzierelesimilare cu care s-a confruntat,M-10 era un obuzier modern, cuo greutate mult mai redusã.Folosea proiectile OF-530, com-pletate cu 8 încãrcãturi care aurãmas în dotare ºi la obuzierele

moderne, precum ºi proiectilecumulative sau rupturã-beton.Proiectilul cumulativ a fostfolosit dupã rãzboi ºi putea pene-tra blindaje de 250 mm la ununghi de incidenþã de 90°.

Începând cu anul 1943 aînceput sã fie înlocuit cuobuzierul cal. 152 mm “D-1”,model 1943 dar a rãmas în arma-ta sovieticã pânã în anii 1950

când se pare cã a fost exportat înþãrile tratatului de la Varºoviaprintre care ºi în România.

În Armata Românã, în anul1954 era în dotare la: divizonuldin Centrul de Instrucþie alArtileriei, Brigada 74 Obuzierede la Roman, Brigada 189Obuziere Tecuci, Regimentul 242Artilerie Brãila ºi Regimentul264 Artilerie din Tg. Jiu.

OBUZIERUL M-10, CALIBRUL 152 MM, MODEL 1938

Obuzierul M-10, calibrul 152 mm, model 1938.

Obuzierul cal.152 mm, model 1938 (M-10)

Specificaþii tehniceCalibrul: 152,4 mmGreutatea pt. marº: 4.550 kgGreutatea pt. luptã: 4.150 kgGreutatea proiectil: 40 kg

Regimul de foc: 3-4 pr./minEchipaj: 10 oameniUnghi de tragere orizontal: 50°Unghi de tragere vertical: -1° a +65°Bãtaia maximã: 12.390 m

Obuzier sovietic proiectat debiroul coordonat de cãtreinginerul FF Petrov, de la uzina“Motovilikha” ºi produs de cãtreuzinele sovietice nr. 92 Gorky ºi nr. 9 Sverdlovsk în peste19.266 exemplare, în perioada1939-1955. Destinaþia obuzieru-lui era artileria de divizie pentru înlocuirea obuzierelor

OBUZIERUL M-30 , CALIBRUL 122 MM, MODEL 1938

Obuzierul M-30, calibrul 122 mm, model 1943

Specificaþii tehniceCalibrul: 121,92 mmGreutatea pt. marº: 2.750 kgGreutatea pt. luptã: 2.700 kgGreutatea proiectil: 21,7 kgRegimul de foc: 6 pr./minÎnãlþimea: 1.800 mm

Echipaj: 7 oameniUnghi de tragere orizontal: 50°Unghi de tragere vertical: -3° la +63,5°Lungimea þevii:2.800 mm/23 cal. Bãtaia maximã cu proiectil exploziv OF 462: 11,8 km Bãtaia cu proiectil cumulativ: 4.000 m


123

model 1909 ºi 1910, acelaºicalibru care au fost îndotare ºi în ArmataRomânã. În forma iniþialãera dotat cu antetrenul uni-versal 52-R-353M ceea ceîl fãcea uºor transportabilinclusiv hipo, dar uzual afost folosit fãrã antetren. Întimpul celui de-al doilearãzboi mondial în diviziilesovietice erau 2 regimentede artilerie, obuzierul de122 mm fiind inclus înambele regimente, mixat cutunul de 76 mm ºi respectivobuzierul de 152 mm, în

total 28 de piese. A fost utilizatca armament principal pentruobuzierul autopropulsat SU-122.

Analizând, comparativ puterea de foc ºi mobilitateaacestui obuzier cu cea a modelu-lui german “leFH 18/40”, cal.105 mm se poate constata cã deºiobuzierul german avea o bãtaiemai mare (12,3 km) M-30 erasuperior. Puterea explozivã aproiectilului cal. 122 mm eramult mai mare ºi se putea trage launghiuri de nivel ridicate (63,5°faþã de 45°) ceea ce era foarte utilîmpotriva þintelor adãpostiteînapoia obstacolelor.

Este de remarcat faptul cã, lafel ca ºi la obuzierul ML-20 s-aurmãrit, încã din faza deproiectare, ca acest obuzier sãfoloseascã ºi muniþia obuzierelorcal. 122 mm pe care le-a succe-dat. Este un mod de a dezvoltaartileria, folosit constant de cãtreconstructorii sovietici ceea ce le-a asigurat continuitate ºieconomie de resurse financiare.Aceasta, deoarece valoareastocului de muniþie pentru oÎnãlþãtorul mecanic cu linie independentã al obuzierului cal. 122 mm.

Obuzierul cal. 122 mm, M-30. Se observã roþile originale.

124


piesã în serviciu este mai mare de30-40 de ori decât valoarea pro-priu-zisã a gurii de foc.Construcþia obuzierului era unaclasicã: þeavã fãrã frânã de gurã,închizãtor tip ºurub, înãlþãtormecanic cu linie de ochire inde-pendentã sau semiindendentã(modelele mai noi),lunetã panoramicã,muniþie cu tub cartuºcu încãrcãturã variabilã,încãrcãturile (completã ºi 1la 6). A constituit, începând cuanul 1950 obuzierul de bazã înArmata Românã, la artileria dedivizie (2 divizioane ºi undivizion de Ar.P.R. la regimentulde artilerie al diviziei), pânã înjurul anilor 1995 când a fostînlocuit cu obuzierul cal. 152 mm,model 1982. În perioada comu-nistã a constituit piesa de arti-lerie etalon ce era folositã pentrudeterminarea posibilitãþilor defoc ale diferitelor eºaloane ºitotodatã piesa pe care o studiautoþi absolvenþii ºcolilor de ofiþeri,maiºtri militari ºi subofiþeri. Încãeste folosit ºi la aceastã datã pen-tru executarea tragerilor de

instrucþie în poligoane. Obuzierulera capabil sã execute o gamãlargãde

misiuni datoritã muniþiei diversificate (explozivã,

de iluminare, cumulativã, fumi-genã, difuzat materiale tipãrite),uºurinþei în manevrare (2.750 kg)ºi preciziei foarte bune. Pentruexecutarea misiunilor la munteavea o tablã de tragere specialã.În cursul anilor 1980 obuzierul afost modernizat prin înlocuireatrenului de rulare, a sistemului defrânare, dotarea cu un înãlþãtoroptic pentru tragerile prin ochiredirectã ºi dublarea mecanismuluide ochire în înãlþime, primindindicativul "M".

Pentru tractare s-au folositautocamioane sovietice, apoiautocamioanele româneºti SR-114 ºi DAC 665 T.

În concluzie, M-30 este unobuzier foarte buncare la 60 de ani de

la introducerea îndotare în Armata Românãcontinuã sã fie folosit pen-

tru trageri de instrucþie ºi sãîºi demonstreze utilitatea.

Obuzier M-30, cal. 122 mm “M” (modernizat). Imagine lateralã stânga. Aºa cum se poate observa, pentru lupta antitanc a fost montat încã un volan pentru ochirea în înãlþime.

Obuzier cal. 122 mm executând trageri.


125

Este un tun sovietic proiectatde cãtre biroul condus de cãtre V. G. Grabin ºi realizat de cãtreuzina de armament nr. 92-Gorkyîn aproximativ 10.000 de exem-plare. Numele oficial al fabricii92 era: “Zavod imenu Stalina”(ZiS-uzina cu numele Stalin).

Era echipat cu un închizãtorsemiautomat de tip “panã”, ver-tical ceea ce îi permitea sã aibã ocadenþã foarte mare -25 lovituripe minut. De la Zis-2 a fost preluat

afetul, scutul ºi antetrenul pentrutunul ZiS-3. Datoritã construcþieimoderne putea atinge o vitezã de50 km/h pe ºosea ºi 10 km/h înafara drumurilor. Antetrenul îipermitea sã fie tractat de 6 cai.

Deºi a intrat în producþie înanul 1941 a fost retras înfavoarea tunurilor cal. 45 mm-antitanc ºi cal. 76,2 mm: La aceadatã aceste guri de foc reuºeau sãducã lupta cu tancurile germaneîn condiþii foarte bune.

Dupã anul 1943 a fost rein-trodus în producþie odatã cu per-fecþionãrile aduse tancurilor ceeace fãcea ca tunul de 45 mm sã fieconsiderat depãºit.

A fost montat ºi pe tractorulºenilat “Komsomoleþ” fiindcunoscut ca distrugãtorul de tancuri ZiS-30.

A fost în dotarea plutoanelorantitanc de la unitãþile de infan-terie, precum ºi la regimentele

Tunul antitanc ZiS-2, cal.57 mm, model 1943

Specificaþii tehniceCalibrul: 57 mmLungimea þevii: 4.160 mm, 73 cal.Greutatea: 1.250 kgLungimea tunului. 7,03 mÎnãlþimea: 1,37 m

Greutatea proiectil: 3,16 kgRegimul de foc: 25 pr./minUnghi de tragere orizontal: 56°Unghi de tragere vertical: -5° la +25°Viteza iniþialã: 1.000 m/sBãtaia maximã: 8.400 m

TUNUL ANTITANC ZiS-2 , CALIBRUL 57 MM, MODEL 1943

Tun antitanc cal. 57 mm în timpul unei aplicaþii din anul 1967.

Tun antitanc cal. 57 mm de la muzeul Centrului de Instruire pentru Artilerie Terestrã ºi Antiaerianã, Sibiu.


126

Tun sovietic de câmp destinatartileriei de nivel divizie unde afost în dotare la unul din cele 2 regimente mixte împreunã cuobuzierul cal. 122 mm. A fostproiectat de cãtre biroul condusde cãtre V. G. Grabin de la uzinanr. 92 “Iosif Stalin”, din Gorky.

Este unul dintre cele maifaimoase tunuri care s-au produsde-a lungul istoriei fiind realizat înaproximativ 103.000 de exemplare.

Deºi a preluat de la tunul ZiS-2 afetul ºi scutul iar þeava dela modelul F-22USV, totuºi era

un tun nou. I s-a ataºat o frânã degurã care a permis reducereagreutãþii afetului. Multe piese aufost turnate, ºtanþate sau sudateceea ce reducea costurile de 2 oriºi timpul de producþie de 3 ori,faþã de tunul F-22USV. Echipacondusã de cãtre V.G. Grabin a

îmbunãtãþit tehnologia ºi a intro-dus linii de asamblare care per-miteau lucrul cu forþã de muncãcu calificare redusã, în specialtineri care nu fuseserã recrutaþide armata roºie, fãrã rabat de lacalitate, ceea ce a asigurat producþia lui în cantitãþi mari.

antitanc din rezerva strategicã.Puterea de penetrare în blindaj aproiectilului BR 271 P era de 83 mm, la distanþa de 1 km(blindajul dispus sub un unghi de60 de grade).

În România a fost achiziþio-nat în anul 1950 ºi introdus laartileria batalionarã (2 piese). Înanul 1960 erau în organicadiviziei de infanterie 27 de tunuride acest tip. A fost pãstrat la trupepânã în anii 1975-1977 când afost înlocuit de tunurile antitancromâneºti calibrul 100 mm.

Tun antitanc ZiS-2 la muzeul. Partea superioarã a scutului se rabata cãtre inainte. Sub osie exista de asemena un scut de protecþie. Se poate observa asemãnarea evidentã cu modelul ZiS-3.

Antetren universal tip 52-P-353 M utilizat pentru remorcarea tunului ZiS-2, precum ºi pentru transportul muniþiei. A fost folosit ºi pentru alte guri de foc: obuzierul cal. 122 mm,

M-30, tunul ZiS-3 etc.

TUNUL ZiS-3 , CALIBRUL 76,2 MM, MODEL 1942

Tunul antitanc ZiS-3, cal.76,2 mm, model 1942

Specificaþii tehniceCalibrul: 76,2 mmLungimea þevii: 3.200 mm, 42 cal.Greutatea: 1.200 kgLungimea tunului. 6,095 mViteza iniþialã: 680 m/s

Greutatea proiectil O-350 A: 6,2 kgRegimul de foc: 25 pr./minUnghi de tragere orizontal: 54°Unghi de tragere vertical: -5° la +37°Bãtaia maimã cu pr. perf.: 4.000 m

Bãtaia maximã pr. expl.: 13.290 m


127

A fost considerat de cãtreautoritãþile sovietice, inclusiv decãtre Stalin ca fiind cel mai buntun divizionar din lume.Datoritã energiei foarte marila gura þevii (175 tf) a fostfolosit ºi ca tun antitanc cuproiectil perforant. Apariþiatancurilor germane “TigerI” ºi mai târziu “Panther” afãcut ca lupta cu acestea sãdevinã foarte dificilã. Capacitateade perforare a blindajului cuproiectilul perforant BR-350Aera de 55 de mm la 1.000 m,lovitura sub un unghi de 60 de grade.

A fost foarte apreciatpentru calitãþile sale: fiabili-tate, uºurinþa în lucrul cudiferitele mecanisme, pre-cizia tragerii. Putea fi operatde cãtre servanþi cu opregãtire sumarã. ProfesorulWolf (inginer ºef al departamen-tului artilerie de la Krupp) afir-ma: "Tunurile germane sunt celemai bune din lume cu excepþiacelor sovietice" referindu-se laZiS-3, pe care-l considera "ceamai ingenioasã armã din istoriaartileriei".

Dupã cel de-al doilea rãzboimondial a fost în dotareamajoritãþii þãrilor tratatului de laVarºovia iar ulterior a fost vândutþãrilor din lumea a treia.

În România a intrat în dotareîncã din anul 1945 când cele douãdivizii de voluntari “Tudor

Vladimirescu” ºi “Horea, Cloºcaºi Criºan” aveau câte o baterie laregimentele de infanterie.

Tunul divizionar de câmp cal. 76,2 mm,model 1942, cunoscut ºi ca ZiS-3.

Anul 1953. Lecþie de cunoaºtere a tunului ZiS-3 desfãºuratã la ªcoala de ofiþeri de artilerie din Sibiu.

Muniþie pentru tunul ZiS-3(de la stânga):

1 ºi 2. Proiectile perforanteBR-350 A, BR-350 B;

3. Proiectil perforant trasorsubcalibru BR-354 P;

4. Proiectil exploziv OF-350;5. Proiectil cumulativ BK-354.


128

Ulterior a fost în dotareadivizionului de artilerie (18 piese)de la toate regimentele de infanterie.

Analizând comparativ acesttun cu tunul românesc“Reºiþa”cal. 75 mm rezultãurmãtoarele aspecte: energia lagura þevii -175 tf faþã de 235 tf la

tunul românesc. Viteza iniþialã:745 m/s faþã de 840-1030 latunul “Reºiþa”. Unghiul detragere transversal: 55° faþã de70°. Rezultã cã, în pofidanumãrului mic în care a fost pro-dus, tunul românesc era superiortunului ZiS-3 având calitãþi anti-tanc mai bune, la o bãtaie

apropiatã fiind folosit în acelaºitimp ºi pentru artileria de câmp.Ceea ce le deosebea era sistemulextraordinar de bine pus la punctal producþiei care a permisrealizarea tunului ZiS-3 încondiþii de costuri reduse ºi cuun randament incredibil încondiþii de rãzboi.

TUNUL ANTITANC BS-3 , CALIBRUL 100 MM, MODEL 1944

Tun sovietic proiectat deechipa V. G. Grabin dupã tunulnaval B-34 ºi produs în ultimaparte a rãzboiului. Era destinatdeopotrivã luptei antitanc, pre-cum ºi sprijinului cu foc al lupteica tun de câmp. Ca tun antitancputea scoate din luptã orice tanc dela distanþa de 1 km. Cu proiectilulBR-412B penetra blindaje de 150 mmla distanþa de 1.000 m (unghi de90°). A fost în dotarea artileriei decorp de armatã ºi la artileriabrigãzilor de tancuri sovietice.

În Armata Românã tunulfigura, în evidenþele din anul19541, la artileria antitanc dinrezerva strategicã: Regimentul 99Antitanc Caracal, Divizionul1057 Antitanc, M. Bravu. Lanivelul corpurilor de armatã eraprevãzut, dar era substituit cutunul cal. 105 mm Schneider ºi

alte materiale, fiind consemnat înevidenþe doar la Regimentul 242Artilerie de la Brãila, subordonatCorpului 19 Armatã1.

Tunul antitanc BS-3, cal.100 mm, model 1944

Specificaþii tehniceCalibrul: 100 mmLungimea þevii: 5.960 mm, 59,6 cal.Greutatea: 3.650 kgViteza iniþialã: 900 m/sGreutatea proiectil expl.: 15,6 kg

Echipaj: 8 oameniRegimul de foc: 8-10 pr./minUnghi de tragere orizontal: 58°Unghi de tragere vertical: -5°la+45°Bãtaia maximã cu proiectil exploziv: 20.000 m

Autotun sovietic des-tinat sprijinului cu foc aloperaþiilor forþelor luptã-toare realizat în peste14.000 de exemplare,fiind al doilea cel maiprodus blindat dupã T-34.

A fost obþinut prinmontarea tunului de

Tunul antitanc BS-3, calibrul 100 mm. A fost folosit ºi ca tun de câmp pentru

artileria de nivel corp de armatã.

1D172

1”165 de ani de existenþã a artileriei române moderne”, Editura C.T.E.A., Bucureºti, 2008 pg.417-419

AUTOTUNUL SU-76, MODEL 1942


129

Autotun sovietic construit peºasiul tancului T-34 la uzina demaºini grele din Ecaterinburg. Întimpul celui de-al II-lea rãzboimondial a devenit cel mai buntun autopropulsat din lumecapabil sã strãpungã blindajede 125 mm de la distanþa de 2 km. Penetra blindajul de 85 mmal tancului german Panther de la1,5 km. Era echipat cu motoruldiesel”V-2-34 M” cu 12 cilindri,farã compresor, cu injecþie directã ºi rãcire cu apã (580 CP).

Era echipat cu tunul cal. 100 mm,tip D-10S care a fost montat maitârziu pe tancul T-55. A fostretras din armata sovieticã în anul1957 ºi vândut în diferite þãri.

În Armata Românã, în anul1968 era în dotarea divizionuluiantitanc din organica diviziilormecanizate ºi la bateria antitanc(4 piese) din divizia de tancuri.

76 mm de câmp, ZiS-3, pe ºasiultancului T-70. Întrucât dimensiu-nile tunului ZiS-3 nu corespun-deau cu ºasiul, acesta a fost lungitºi i s-a adãugat câte un galet pefiecare parte.

Produs iniþial cu o cutie blin-datã, în anul 1943 s-a renunþat laea iar acoperiºul compartimentu-lui servanþilor a fost înlãturatpentru un serviciu la armamentmai uºor. Aceastã versiune s-anumit SU-76 M, majoritateaautotunurilor fiind produse înaceastã versiune, pânã în anul1945.

SU-76 combina trei roluri: detun uºor de asalt, tun mobil anti-tanc ºi tun pentru tragerile indi-recte. În luptele desfãºurate s-adovedit mai puternic chiar decâttancurile uºoare sovietice. Înciuda pericolului reprezentat de

armamentul de infanterie ºigrenadele de mânã, comparti-mentul deschis permitea echipa-jului sã comunice uºor cu infante-ria sprijinitã ºi chiar sã-ºi salvezeviaþa când autotunul era lovit. Eradotat cu staþia radio 10-RT ceputea asigura legãtura în fonie ºitelegrafie de pe loc la distanþamaximã de 20 km ºi din mers ladistanþa de 15 km. Armamentulsuplimentar era o mitralierã cal. 7,62 mm tip DT (DTM).

Tunul ZiS-3 îi permitea sãangajeze lupta cu orice tip detanc.Totuºi, tancul Panther nu

putea fi scos din luptã decât dinflanc iar tancul Tiger era invul-nerabil. Putea fi folosit în terenuriinundate ºi mlãºtinoase cu sprijinminim din partea geniºtilor.

Grosimea blindajului era de35 mm în faþã ºi 16 mm lateral.

În Armata Românã a fostintrodus odatã cu schimbareaarmamentului din anii 1949-1950. Iniþial a dotat Regimentul10 autotunuri de la Târgoviºte, iarulterior a fost în dotarea baterieide autotunuri de la regimentelede infanterie (6 piese) alãturi deun divizion de tunuri ZiS-3.

Autotunul SU-76, model 1942

Specificaþii tehniceLungimea: 4.965 mmLãþimea: 2,73 mÎnãlþimea: 2,17 mGreutatea: 10,5 tEchipaj: 4 oameniRegimul de foc: 5-6 pr./min

Viteza pe drum denivelat: 20 km/hUrcã pante maxime de: 30°Trece pante transversale de: 35°Motor: SR 211, benzinã, 140 CPRaza de acþiune: 206 kmArmament: tun ZiS-3, cal. 76,2 mm;mitralierã cal. 7,62 mm DT (DTM)

AUTOTUNUL SU-100, MODEL 1944

Autotunul SU-100, model 1942

Specificaþii tehniceGreutatea: 31,6 t; Lungimea: 8,3 mLãþimea: 3,0 m; Înãlþimea: 2,7 mEchipaj: 4 oameniRegimul de foc: 2-3 pr./minBlindajul la partea din faþã: 75 mm.Consumul pe ºosea: 200-270 l/100 km

Consum drum de þarã: 350 l /100 kmViteza maximã: 40 km/hUrcã pante maxime de: 30°Trece vaduri adânci de: 1,3 mRaza de acþiune: 300 kmBãtaia max. cu pr.perforant: 4 kmBãtaia max. cu pr. exploziv: 16,8 km

Autotunul SU-100. În unele þãri este în dotare ºi în anul 2010.


130

Tun divizionar decâmp folosit dupã celde-al doilea rãboi mon-dial pentru înlocuireamodelului ZiS-3, cal. 76 mm.A fost produs la uzinanr. 9 “Uralmaº” întreanii 1945 -1953.

Tunul avea calitãþiantitanc foarte bunepotenþate de folosireaproiectilului cumulativBK-2M cu care puteastrãpunge blindaje de300 mm. În acest sensducea lupta cu succesîmpotriva tancurilor ºi trans-portoarelor blindate prin trageriprin ochire directã dar ºi printrageri indirecte cu proiectilulexploziv O-365K ce avea o greu-tate de 9,5 kg.

Folosea urmãtoarele tipuri deproiectile: exploziv, perforant-trasor, perforant-trasor subcali-bru ºi cumulativ.

În Armata Românã a fostachiziþionat dupã anul 1950, înanul 1954 fiind materialul de bazãdin înzestrarea divizioanelor anti-tanc ale corpurilor de armatã ºiîmpreunã cu tunurile cal. 57 mmla divizioanele antitanc ale divizi-ilor. Totodatã a fost în înzestrarearegimentelor de artilerie de divizieîmpreunã cu obuzierul cal. 122 mmsau aruncãtorul cal. 120 mm.

TUNUL D-44, CALIBRUL 85 MM, MODEL 1944

Tunul D-44, calibrul 85 mm. A impresionat prin performanþe la data apariþiei sale.

Proiectil perforant-trasor subcalibruBR-365P pentru tunul de 85 mm. La parteainferioarã se observã brâul forþator dublat,din cupru. Acesta îi asigurã proiectilului

miºcarea de rotaþie pe traiectorie.

Tunul D-44, cal. 85 mm, model 1944

Specificaþii tehniceCalibrul: 85 mmLungimea þevii: 55 cal.Lungimea tunului: 8.340 mmGreutatea: 1.725 kgViteza iniþialã: 1.030 m/s

Echipaj: 8 oameniRegimul de foc: 22 pr./minUnghi de tragere orizontal: 54°Unghi de tragere vertical: -7° la +35°Bãtaia maximã cu proiectil exploziv:15.650 m

TUNUL ANTITANC D-48, CALIBRUL 85 MM, MODEL 1948

Tun antitanc dezvoltat dupãcel de-al doilea rãzboi mondial decãtre industria sovieticã. A fostproiectat de biroul condus decãtre FF Petrov ºi produs la uzinanr. 75 din Iurga, începând cu anul1953. A preluat afetul de la tunuldivizionar cal. 85 mm ºi blocul

închizãtor de la tunul BS-3. ÎnArmata Românã era completat cuurmãtoarele proiectile: explozivOF-372 ºi perforant-trasor BR-372. Distanþa loviturii directepentru obiective cu înãþimea de 2 metri la ambele proiectile erade 1.200 m. Caracteristic pentru

acest tun este þeava de 6.290 mmadicã de 74 de calibre. Conformaprecierilor noastre este tunulcu cea mai lungã þeavã, rapor-tatã la calibru care a fost îndotarea artileriei române.

Roþile tunului erau preluatede la camionul ZIS ºi erau


131

umplute cu cauciuc buretos.Pentru trecerea tunului din pozi-þia de marº în poziþia de luptãerau necesare 1,5-2 minute.

A fost în producþie pânã înanul 1957 fiind produse 819 bucãþi. Elemente ale tunuluiD-48 au fost utilizate pentru producerea primului tun antitancdin lume cu þeavã lisã,T-12 (2A19), în anul 1958.

Calitãþile antitanc ale tunuluierau foarte bune. Puterea depãtrundere în blindaj a proiectilu-lui perforant BR-372 era de 120 mm la distanþa de 2.000 m(unghi de incidenþã de 60 °).

Tunul antitanc D-48. Se remarca prin þeava lungã de 74 de calibre.

Tunul D-48, cal. 85 mm, model 1948

Specificaþii tehniceCalibrul: 85 mmLungimea tunului: 9.195 mmGreutatea pentru marº: 2.400 kgÎnãlþimea: 1.475 mmGreutatea proiectilului expl: 9,66 kg

Viteza iniþialã: 1.040 m/s Regimul de foc: 15 pr./minUnghi de tragere orizontal: 54°Unghi de tragere vertical: -6° la +35°Bãtaia maximã cu proiectil exploziv:18.970 m

TUNUL FÃRÃ RECUL B-11 (RG107), CALIBRUL 107 MM, MODEL 1954

Este un tun cu þeavã lisã pro-dus în U.R.S.S., având dublã des-tinaþie: tun de câmp ºi tun anti-tanc. Greutatea redusã îi permiteasã fie tractat, de la gura þevii, cuautoturisme de tip GAZ.

Era completat cu douãproiectile cu miºcare lentã derotaþie ºi aripioare. Ca tun decâmp folosea proiectilul explozivO-883A cu greutatea de 8,5 kg.Greutatea loviturii:13,6 kg.

Proiectilul antitanc era de tipcumulativ, denumit BK-883 ºiavea greutatea de 7,5 kg.Greutatea loviturii completatã cufocosul GK-2 era de12,5 kg.

Se remarca prin calitãþi anti-tanc foarte bune. Puterea depãtrundere în blindaj a proiectilu-lui BK-883 era de 380 mm la dis-tanþa maximã de 1400 m.

În România, în anul 1954 eraîn dotare în divizia de infanterie,la artileria regimenta-rã ce era compusãdintr-o baterie de aruncã-toare cal. 120 mm ºi obaterie de tunuri fãrãrecul cal. 107,ambele de câte 4 tunuri. La diviziamecanizatã era îndotarea artilerieibatalionare, în bate-ria antitanc: un plu-ton de 2 piese, alãturide tunuri fãrã reculde 82 mm ºi tunuride 57 mm (câte unpluton de 2 piese). A mai fost în dotarea bateriilor antitanc

de la nivelul diviziilor 89 ºi 93 infanterie (6 piese).

Tunul fãrã recul B-11, cal. 107 mm, model 1954

Specificaþii tehniceCalibrul: 107 mmGreutatea: 305 kgLungimea: 3.560 mmLungimea þevii: 3.383 mmEchipaj: 5 oameniUnghi de tragere orizontal: 70°

Unghi de tragere vertical: - 10°la + 45°Viteza iniþialã: 375 m/s Regimul de foc: 6 pr./minÎnãlþimea: 1,19 mBãtaia maximã cu proiectilexploziv: 6.650 m

Tunul fãrã recul B-11. Piesã aflatã la MuzeulMilitar Naþional din Bucureºti.


132

Cunoscut ºi ca RG82 a fostprodus în U.R.S.S. pentruînlocuirea modelului SPG-82. ÎnArmata Roºie a fost în dotare înperioada 1954-1960 fiind succe-dat de cãtre modelul de 73 mmSPG-9 (AG-9).

Era dotat cu þeavã lisã, untren rulor cu douã roþi ce putea fidetaºat ºi un afet tripod pentrutragere. La partea din faþã a þeviierau dispuse douã mânere cu aju-torul cãrora tunul putea fi trans-portat de cãtre servanþi pe dis-tanþe mici ºi o roatã mai micãpentru a preveni deteriorareaþevii pe timpul deplasãrii.

Putea executa misiuni anti-tanc cu ajutorul proiectiluluicumulativ BK-881 ºi misiuni desprijin cu foc cu proiectilulexploziv O-881A, pânã la distanþa maximã de 4.500 m.

La începutul anilor 1960 afost în dotare la artileria bata-lioanelor de infanterie române,unde, în organica bateriei antitancexista un pluton de tunuri fãrãrecul cal. 82 mm, alãturi de unpluton de tunuri cal. 57 mm (2 piese) ºi un pluton mitraliere AA.

Pentru transport în terenurigrele, mai ales de cãtre trupelede vânãtori de munte tunul fãrãrecul de 82 mm se samariza pepatru cai. Pe samarul nr. 1 setransporta: tunul propriu-zis,lada cu piese de schimb ºi acce-sorii pentru tun, înãlþãtorul cudispozitivul de iluminare ºi acu-mulatorii.

Pe samarele nr. 2, 3 ºi 4 setransportau muniþia, lopeþile,târnãcopul, fierãstrãul, toporulºi lanterna cu acumulatori. Învederea fixãrii pe samar, tunul

se demonta în trei pãrþi. þeavapropriu-zisã, culata cu închizã-torul ºi afetul care se fixa încadrul respectiv.

A fost înlocuit cu tunul fãrãrecul tip AG-9, calibrul 73 mmcare are caracteristici tehnicesuperioare.

TUNUL FÃRÃ RECUL B-10, CALIBRUL 82 MM, MODEL 1954

Tunul fãrã recul cal. 82 mm, B-10 dispus pe trenul rulor. Pentru tragere se fixa pe afetul tripod.

Tunul B-10, cal. 82 mm, model 1954

Specificaþii tehniceCalibrul: 82 mmLungimea tunului: 1.850 mmLungimea þevii: 1.660 mmEchipaj: 4 oameniGreutatea proiectilului expl: 3,9 kg

Viteza iniþialã: 320 m/s Regimul de foc: 6 pr./minGreutatea cu roþi: 85 kgUnghi de tragere vertical: -20°la+35°Bãtaia maximã cu proiectil exploziv: 4.500 m

Tunul fãrã recul B-10, samarizat. Un tun cu muniþia aferentã se semariza pe patru cai.


133

Acesta este unobuzier-tun auto-propulsat, blindat -sovietic, realizatîn uzinele Kirovdin Leningrad.Armamentul prin-cipal era tunulobuzier ML-20 cuo þeavã lungã de4,2 m (27.9 ca-libre) completatcu o mitralierãAA de 12.7 mm tipDªK (300 cartuºe).Variantele apã-rute mai târziu auavut o þeavã de 4,9 m (32.3 cali-bre). Folosea turela tancului IS-1,ulterior IS-2 (Iosif Stalin) careavea un blindaj de 90 mm lapartea frontal-inferioarã. Blindajulîn jurul þevii era de 320 mm.

Motorul obuzierului-tun eradiesel, de tipul V-2IS sau V-54K(la modelul SU-152K) cu putereade 520 CP. Suspensia celor 12 galeþi era tip barã de torsiune.

Toate trapele aveau peris-coape telescopice de tip ST-10.Echipajul comunica printr-uninterfon de tip TPU-4-BisF, iarpentru legãtura cu exteriorulexista o staþie radio de tipul 10Rsau 10RK.

ISU-152 putea îndepliniurmãtoarele funcþii: artilerie greade asalt, vânãtor (distrugãtor) detancuri ºi obuzier-tun autopropul-sat. În fiecare dintre acesteipostaze autotunul performa lanivel superior.

Pentru tragerile indirecte, pelângã muniþia explozivã de 43,56 kg

folosea proiectilul G-545, rup-turã-beton cu greutatea de 56 de kg, foarte eficient împotri-va lucrãrilor de fortificaþii.

În perioada 1943-1945 aacþionat în cadrul a aproximativ53 de regimente grele de artilerieorganizate pe 4 baterii a câte 5 obuziere autopropulsate ºiobuzierul comandantului, în total21 de piese la un regiment. Ca tungreu de asalt acþiona, de regulã,însoþit de infanterie de protecþie.Ca vânãtor de tancuri, deºi nu afost proiectat pentru acest rol,putea scoate din luptã orice tancgerman: “Panther”, “Tiger” sauchiar “Elephant”. Proiectileleexplozive aveau ca efect dislo-carea turelei acestor tancuri.

Ca obuzier-tun autopropulsatera foarte util având în vederemobilitatea ºi puterea de focridicate. Avea inconvenientulunei rezerve mici de proiectile(20 de lovituri, 13 explozive ºi 7 perforante), iar reîncãrcarea seexecuta greu având în vedereînãlþimea mare a turelei, în apro-ximativ 40 minute.

Se estimeazã cã, pânã în anul1947 au fost construite în total3.242 de ISU-152, incluzândvariantele K ºi M.

În Armata Românã au fostîn dotare în organicadivizioanelor de artilerie alecelor 3 divizii de tancuri:Diviziile 6, 7 ºi 57 Tancuri.

Obuzierul-tun autopropulsat ISU-152, model 1943

Specificaþii tehniceGreutatea: 47,2 tLungimea: 9.180 mmLãþimea: 3.070 mmÎnãlþimea: 2.480 mmEchipaj: 4 sau 5 oameniCombustibil: motorinã

Capacitatea rezervoarelor: 560 lRaza de acþiune: 120 kmViteza: 37 km/h, drum;20 km/h, câmpRaport putere/greutate:11 CP/tonãProiectile: OF-540, exploziv; BR-540,perforant (115 mm la 1 km); G-530,545 rupturã-beton

OBUZIERUL-TUN AUTOPROPULSAT ISU-152, MODEL 1943 (T-152)

Autotunul ISU-152.

134

Este aruncãtorul cu cel maimare calibru, utilizat de forþelesovietice în cel de-al doilearãzboi mondial. În timpulrãzboiului a acþionat în cadrulunor brigãzi sovietice dotate cu32 de aruncãtoare (4 divizioane acâte 8 aruncãtoare).

Se remarcã prin sistemulingenios de încãrcare a bombei,pe la culatã, realizat prin bascu-larea leagãnului cu þeava cãtreînainte. În ciuda calibrului marearuncãtorul avea o construcþieclasicã. Având în vedere ºoculmare rezultat în urma tragerii eradotat cu un sistem de atenuare areculului. Transportul se executaprin tractarea cu ajutorul ochiuluide împerechere dispus la guraþevii. Acesta se înlãtura pe timpultragerii.

Câteve date constructive:înãlþimea þevii la înclinarea de80° - 3,5 m; lungimea-3.985 mm.Bãtaia minimã era de 630 m.

În Armata Românã a fostachiziþionat în anii 1949-1950 ºia dotat un divizion de aruncãtoaremixt (160 ºi 240 mm) dinBrigada 74 Artilerie Roman, ulte-rior în subunitãþi din Brigada 17Artilerie Bârlad, ambele aflate înRezerva general strategicã.

ARUNCÃTORUL MT-13, CALIBRUL 160 MM, MODEL 1943

Aruncãtorul MT-13, cal. 160 mm, model 1943

Specificaþii tehniceCalibrul: 160 mmGreutatea pentru luptã: 1.170 kgLungimea þevii: 3.030 mmRegimul de foc: 3 pr./min

Câmp de tragere vertical: +45° la +80°Câmp de tragere orizontal: 25°Greutatea bombei F-852: 40,8 kgViteza iniþialã: 245 m/sBãtaia maximã: 5.150 m

Aruncãtorul MT-13.Vedere lateralã.

Aruncãtorul MT-13 în timpul încãrcãrii bombei F-852. Încãrcarea bombei se fãcea pe la culatã prin rabaterea cãtre înainte a leagãnului cu þeava.


135

Este cea mai mare gurã defoc care a fost în dotarea arti-leriei române în istoria de 167 de ani. Aruncãtorul deprovenienþã sovieticã a fost vãzutîn public prima datã în anul 1953ºi este încã în dotare în þãri, pre-cum Bulgaria, Ungaria, China,India etc. În Uniunea Sovieticã afost înlocuit, în anul 1975, cuvarianta autopropulsatã 2S4“Tulpan” care foloseºte ºi proiec-tile cu bãtaie extinsã de 20 km.

Se compune dintr-o þeavã cuînchizãtor dispusã pe un afet cusistem de atenuare a reculului cuarc, pentru protejarea aparatelorde ochire ºi evitarea afundãrii înpãmânt a plãcii de bazã. Placa debazã are greutatea de 685 de kg.Aparatele de ochire se transportãseparat ºi se monteazã înainte detragere. Mecanismele de ochire

în direcþie ºi în înãlþime suntaºezate pe partea stângã.

M-240 era tractat în perioadade început a introducerii în dotarecu autotractoare sovietice AT-P,AT-L sau AT-S care transportau ºiechipajul de 11 oameni. Un altautovehicul transportã muniþia.

Dupã ajungereaaruncãtorului în

poziþia de tragere,care trebuie sã

fie aleasã într-un teren cu

sol tare, seexecutã

d e c u -plarea de laautotractor ºiî n l ã t u r a r e aochiului de îm-perechere care cân-

tãreºte 65 de kg. Trecerea în poziþie de luptã

dureazã aproximativ 25 deminute.

Bomba aruncãtorului F-864cântãreºte 130,7 kg, din care 34reprezintã greutatea încãrcãturiide trotil ºi mãsoarã 1,6 metri.Pentru încãrcare, þeava esterabatatã în poziþie orizontalã cuînchizãtorul deschis. Operaþia seexecutã de cãtre 5 oameni, ast-fel: bomba este adusã pe uncãrucior lângã þeavã, iar apoieste ridicatã cu doi cleºti metalicicare se fixeazã pe corpulbombei, fiecare mânuit de câte

doi oameni. Cei patru militariridicã apoi bomba de130 kg pânã la înãlþimea

ARUNCÃTORUL M-240, CALIBRUL 240 MM, MODEL 1950

Aruncãtorul M-240, cal. 240 mm

Specificaþii tehniceCalibrul: 240 mmGreutatea pentru luptã: 3.610 kgGreutatea pentru miºcare: 4.230 kgLungimea þevii: 5.340 mm

Înãlþimea în poziþie de marº: 2.120 mmCâmp de tragere vertical: +45° la +80°Câmp de tragere orizontal: 25°Greutatea bombei. 130,7kgBãtaia maximã: 9.700 m

Aruncãtorul M-240.Sus: Detaliu privind poziþia þevii la încãrcare;Mijloc: În poziþie de marº;Dreapta: În poziþie de tragere. Se remarcãînãlþimea de 1,6 m a bombei, apropiatã deînãlþimea militarului.


136

umerilor, o aºezã pe suportul deuºurarea încãrcãrii, iar cel de-alcincilea militar o împinge înþeavã. Regimul de foc: unproiectil pe minut. În ArmataRomânã a fost adus, probabil, în

anii 1950 ºi a fost în dotare pânãîn anii 1995. Era cuprins în evi-denþe, în anii 1960, la un divizionde aruncãtoare mixt (160 ºi 240 mm) din Brigada 74 ArtilerieRoman ºi la Brigada 175

Artilerie Galaþi (un divizion cu12 aruncãtoare), ambele dinRezerva general strategicã (acomandantului suprem). Ulteriora fost în dotare ºi la Brigada 17 Artilerie Bârlad.

ARUNCÃTORUL DE PROIECTILE REACTIVE R 2, CALIBRUL 130 MM

Aruncãtorul deproiectile reactive cali-brul 130 mm era de ori-gine cehoslovacã ºi aintrat în dotare în peri-oada 1949-1950. Eradispus pe un autocamionZIS-151 cu 3 punþimotoare. Avea un pachetde 32 de tuburi delansare rachete dispus peo platformã în care segãseau, ca muniþie derezervã 66 de rachete.Greutatea aruncãtoruluicu toate cele 98 de racheteera de 10.330 kg, iar numai curezerva (66) de 9.700 kg.

Cabina autovehicului aveaconstrucþia proiectatã sã reziste laºocul produs de lansarearachetelor. Pe direcþia ei se puteaexecuta tragerea sub un unghiminim de 6 grade. Timpul mediupentru tragerea unei salve era de12,4 secunde.Viteza de deplasareîn teren accidentat era de

10 km/h, iar pe drum de 40 km/h.În anul 1954 era în dotarea la

câte un divizion de 12 aruncã-

toare la Brigada 74 ObuziereRoman ºi Brigada 175Aruncãtoare Galaþi.

Aruncãtorul de proiectile reactive , calibrul 130 mm

Specificaþii tehniceCalibrul: 130 mmGreutatea fãrã muniþie: 7.575 kgLungimea aruncãtorului: 7.000 mmLãþimea: 2.380 mmÎnãlþimea în poziþie de marº: 2.180 mmRachete: ORNNG cu focos nz-60

Date despre rachetã: greutatea: 24 kg,viteza iniþialã: 420 m/s, lungimea:

815 mm, timp de ardere, motor cu 8 ajutaje: 0,67 sCâmp de tragere vertical: +0° la +50°Câmp de tragere orizontal: st./dr. 120°Bãtaia maximã: 8.200 m

Baterie românescã de aruncãtoare de proiectile reactive, calibrul 130 mm.

ARUNCÃTORUL DE PROIECTILE REACTIVE BM-21 “GRAD”, CALIBRUL 122 MM

BM-21 “GRAD”- în tradu-cere “Grindina” este cel mairãspândit lansator multiplu derachete din lume fiind un ele-ment din complexul de rachete9K51, fabricat în anul 1964. Dincomplex mai fãceau parte: punc-tul de comandã, maºinile detransport ºi reîncãrcare 9T254,

maºina de legare topogeodezicãetc.

În dotare în peste 60 de þãri s-au fabricat sub licenþã,lansatorul propriu-zis este dispuspe excelentul autocamion sovie-tic, standard, URAL 375 D subforma unui pachet de ghidaje de 4 rânduri a 10 tuburi, în total 40

de tuburi. Varianta româneascãfolosea camioane URAL 375 Eechipate cu motoare V 8, pe ben-zinã, de 180 cai putere. Vitezamaximã pe drum: 75 km/h, iarraza de acþiune: 750 km. Trebuiesubliniate calitãþile deosebite aleautocamionului URAL 375, carela data introducerii în dotare era


137

Este primul complex derachete antitanc din Tratatul de laVarºovia produs în anul 1960 lafabrica din Kolomna, U.R.S.S.Denumirea ruseascã “ªmel” setraduce “bondarul”, însã înnomenclatorul NATO este cunos-

cut ca sis-temul AT-1“ S n a p p e r ” .Lansatorul eramontat peautoturismulGAZ-69, avea

Aruncãtorul de proiectile reactive BM-21. Foloseºte platforma camionului standard, sovietic, URAL 375 D sau E.

unul dintre cele mai moderne.Acesta avea tracþiune pe toatecele 6 roþi ºi sistem de umflaredin mers, era capabil sã treacãvaduri adânci de 1,5 m ºi sã tra-verseze zone greu accesibile prinmodificarea presiunii din pneuri.

BM-21 poate lansa racheteledin cabinã cu ajutorul dispozi-tivului de dare a focului 9V170sau de la distanþã, printr-un sis-tem de control folosind un cablucu lungimea de 64 de metri.Cele 40 de rachete se pot lansala interval de 0,5 s iar cei 5 servanþi pot reîncãrca manuallansatorul în aproximativ 10 minute.

Tuburile de lansare asigurã omiºcare lentã de rotaþie la ple-carea rachetei, iar aceasta este

menþinutã pe traiectorie datoritãblocului stabilizator cu ampenaj.Timpul necesar pentrudeschiderea focului, stabilit deconstructor este în jur de 3 minute, iar timpul de pãrãsirea poziþiei, dupã tragere, de 2 minute. Unghiul minim detragere pe direcþia cabinei este de 11°.

În Rusia, începând din anul2003 a fost dezvoltatã o variantãperfecþionatã de lansator, denu-mit BM-21-1, montat pe ºasiul

camionului ZIL-4230, fiindechipat cu sistem de poziþionareprin satelit ºi capabil sã lansezerachete calibrul 122 mm cu bãta-ia maximã de 40 km.

În Armata Românã a fostintrodus în dotare la sfârºitulanilor 1960 la regimentele deartilerie de divizie, care, pe lângã2 divizioane de obuziere calibrul122 mm aveau în organicã ºi undivizion de aruncãtoare deproiectile reactive, 122 mm cu 18 lansatoare.

Aruncãtorul de proiectile reactive BM-21, cal. 122 mm

Specificaþii tehniceCalibrul: 122,4 mmGreutatea cu servanþi ºi muniþie: 13,7 tGreutatea fãrã servanþi ºi muniþie: 10,8tLungimea aruncãtorului: 7.350 mmLãþimea pentru miºcare: 3.010 mm

Înãlþimea în poziþie de marº: 3.090 mmCâmp de tragere vertical: +0° la +55°Câmp de tragere orizontal: st 105°./dr.70°Greutatea rachetei M 21-OF: 66 kgBãtaia maximã: 20,4 km

COMPLEXUL DE RACHETE ANTITANC DIRIJATE (R.A.D.) “ªMEL”

Instalaþia de lansare 2 P-26. Este prima instalaþie de rachete antitanc introdusã în dotarea Armatei României.

138


indicativul 2 P-26 ºi utilizaracheta cu încãrcãturã cumula-tivã, dirijatã prin fir 3M6.Aceastã rachetã era capabilã sãstrãpungã blindaje groase de 300 mm la distanþa de 2 km. Erauºor de recunoscut datoritã ampe-najului mare ºi vârfului ascuþit.

Dezvoltatã în numai 2 ani, înperioada 1958-1960, racheta eramenitã sã suplineascã lipsa deprecizie ºi eficacitate a tunurilor,la distanþe peste 1,5 km. Rachetaavea o vitezã medie scãzutã, deaproape 110 m/s ceea ce fãcea cadurata de traiect la distanþa maxi-mã de 2 km sã fie de 20 secunde.În ciuda acestui fapt ºi a abilitãþiipe care trebuiau sã o deþinã ope-ratorii, care foloseau un sistemtip “joystick”, sistemul a însem-nat un progres deosebit în luptaantitanc. Autoturismul GAZ-69transporta 4 rachete cu sistemelede ghidare aferente, avea greu-tatea de 2.370 kg ºi lungimea de3,85 m. Operatorul putea dirija ºide la o distanþã de 30 de metri deinstalaþie. Deºi a fost arãtat înpublic prima datã în anul 1963,instalaþia 2 P-26 a fost achiziþio-natã în Armata Românã în anii1961-1962.

În anul 1964 a fost produsã oinstalaþie de lansare nouã, denu-mitã 2 P-27 la care sistemele delansare ºi dirijare erau dispuse peautovehiculul blindat BRDM-1.Acesta transporta ºi lansa doar 3 rachete. Datele de gabarit:greutatea de 5,85 tone ºi

lungimea de 5,7 m. BRDM-1 seputea deplasa pe apã cu viteze de8-9 km/h. La ambele instalaþii delansare echipajul era compus dinoperatorul la sistemul de dirijareºi ºoferul.

Meritã a fi subliniat aici con-tribuþia deosebitã a unor ofiþeri

din Comandamentul Artileriei ºiCentrul de instrucþie pentru arti-lerie Ploieºti în achiziþionarea ºiinstruirea pe linia tehnicii RAD:Col. ing. Ciocoiu Nicolae, Col.ing. Wolf Sergiu, Col. TomaVasile, Maiºtrii militari ParpaleaEugen, Þipãu Petre ºi Pintilie I.

Racheta antitanc dirijatã 3M6

Specificaþii tehniceDiametrul: 136 mmDiametrul aripilor: 750 mmLungimea:1150 mmGreutatea rachetei: 24,5 kg

Distanþa maximã de tragere: 2 kmDistanþa minimã de tragere: 600 mPuterea de perforare a blindajului, launghi de incidenþã de 90°/60°: 300 mmrespectiv 150 mm.

Centrul de instrucþie pentru artilerie terestrã, Ploieºti. Sus: Curs de cunoaºterea rachetei 3M6;

Jos: Instalaþia de lansare 2 P-27 dispusã pe transportorul BRDM-1.

COMPLEXUL DE RACHETE OPERATIV-TACTICE R-11, MODEL 1957

Complexul R-11 este un sis-tem balistic sol-sol, cu razã scurtãde acþiune care folosea ca vectoride lovire rachetele cu combustibil

lichid 8 A 61 ºi 8 K11. Estecunoscut în terminologia NATOsub denumirea SCUD-A, iar însistemul DIA ca SS-1b. Prima

rachetã a fost proiectatã, în anul1953, de cãtre biroul SKB-385,condus de cãtre Viktor Makeyevºi realizatã la uzinele de rachete


139

Instalaþia de lansare 8 U 218 a complexului de rachete operativ tactice R-11. Piesa din imagine, fotografiatã la Muzeul Militar Naþional, a fost în dotarea Armatei Române în perioada 1961-1977.


140

Zlatoist din sudul Rusiei. Erainspiratã dupã racheta germanãV-2, dar folosea un motor pebazã de carburant (cherosen) ºioxidant (acid nitric), iar dimensi-unile erau la jumãtate.

Racheta 8 A 61 a fost primarachetã balisticã sovieticã cefolosea carburant lichid ce puteafi pãstrat în depozitare o perioadãmare ºi avea bãtaia de 130 km.Racheta 8 K11 avea bãtaia maxi-mã de 170 km, sistem de dirijareautonom ºi a fost folositã, atât înURSS, cât ºi în România, pânã înanul 1978. Ochirea rachetei sefãcea prin aducerea stabiliza-toarelor 1-3 în planul de tragerecu o precizie de 1 minut (60 desecunde sexazecimale). Se uti-lizau pentru aceasta aparatele deochire ºi busola giroscopicã.Pregãtitrea lansãrii dura în jur de90 minute.

Lansarea rachetei era verti-calã, iar din momentul plecãrii de

pe masa de lansare începeafuncþionarea sistemului de diri-jare care era de tip inerþial.Acesta se baza pe un calculatorelectromecanic pe bazã de releeelectrice ºi pe 4 sisteme inerþialedotate cu giroscoape caremãsurau: viteza rachetei,abaterea în direcþie, abaterea la-teralã ºi unghiul de înclinare înzbor. Abaterile mãsurate eraucentralizate ºi însumate înaparatul central de calcul, pecomponente xyz ºi viteza realãfaþã de cea programatã pentru aatinge þinta. Calculatorul deter-mina corecþiile pe care le trans-mitea sub forma unor semnaleelectrice la 4 cârme de grafit cefuncþionau în jetul de gaze al

motorului rachetã ºi corectau per-manent poziþia rachetei în spaþiu.Durata de funcþionare a motoru-lui rachetã era variabilã ºi depin-dea de viteza atinsã, corespunzã-tor condiþiilor meteo ºi balistice:presiunea, temperatura ºi umidi-tatea aerului, viteza ºi direcþiavântului, rotaþia pãmântului etc.,astfel încât sã poatã fi atinsã þinta,la distanþa programatã de tragere.

Din complexul R-11 (cunos-cut ºi ca R-175), în afara instalaþi-ilor de lansare mai fãceau parte:maºini pentru verificarea apara-turii de dirijare, maºini de ali-mentare cu oxidant ºi carburant,maºini de transport rachete,macarale, compresoare pentrualimentarea cu aer, autospeciale

Bucureºti, 23 august 1966. Defilarea instalaþiilor de lansare rachete terestre din complexul R-11 la parada militarã de ziua naþionalã a R.S. România. Rachetele erau de tipul 8 K 11.

Racheta operativ-tacticã 8 K 11

Specificaþii tehniceDiametrul: 880 mmDiametrul aripilor: 1,82 mLungimea: 10,25 mGreutatea rachetei: 4.660 kg

Instalaþia de pe care se lansa: 8 U218Combustibil: kerosen ºi acid nitricGreutatea componentei de luptã: 950 kgBãtaia minimã: 60 kmBãtaia maximã: 170 km


141

pentru transportul componenteide luptã (care putea fi nuclearã),autospeciale de stins incendiile etc.

Complexul R-11 este primulsistem de rachete sol-sol cubãtaie mare (170 de km) care aintrat în dotare în ArmataRomânã fiind elementul princi-pal care a schimbat profundprincipiile ºi modul de între-buinþare a Forþelor Terestre lanivel operativ-tactic. Având învedere cã rachetele puteau folosicomponente cu încãrcãturãexplozivã, nuclearã (50 de kilo-tone) sau chimicã, instrucþia ºiaplicaþiile de la marile unitãþi

întrunite, divizie ºi armatã, pre-cum ºi procesul de învãþãmântdin Academia Militarã au fostadaptate acestor posibilitãþi.

Instalaþia de lansare era dis-pusã pe ºasiul tancului IS-3 ºiavea indicativul 8 U 218. În totals-au ahiziþionat 13 instalaþii delansare, astfel: 6 la Brigada 32Artilerie Tecuci (înfiinþatã în anul1961), 6 instalaþii la Brigada 37Artilerie Ineu înfiinþatã în anul1962) ºi o instalaþie la Centrul deInstrucþie Rachete de la Ploieºti.

Deºi, iniþial, cele douã brigãzide rachete au fost în subordineanemijlocitã a Comandamentului

artileriei, începând cu anul 1964acestea au fost integrate în orga-nica Armatelor a 2-a ºi a 3-a con-stituind principalul element delovire la dispoziþia comandantu-lui de armatã din Forþele Terestre.

La procesul de achiziþie acomplexului R-11 au participatofiþeri din ComandamentulArtileriei Forþelor Armate.Aceºtia, împreunã cu ofiþerii careau încadrat unitãþile de rachete,au urmat cursuri de formare laCentrul de instrucþie rachete de laLeningrad (ofiþerii de comandã)ºi la Academia de rachete de laPenza (ofiþerii ingineri).

COMPLEXUL DE RACHETE TACTICE 2 K-6 “LUNA” (“FROG”)

Este un complex sovietic derachete balistice fãrã sistem dedirijare (Free Rocket Over theGround), în terminologia Depar-tamentului Apãrãrii al SUAavând indicativul “FROG”.Primul exemplar din aceastã seriea intrat în dotare în anul 1957. Auurmat, apoi, seriile FROG-2,3,4ºi 5, pânã în anul 1964. Instalaþiade lansare era construitã pe ºasiultancului PT-76. În ArmataRomânã au fost achiziþionate înanul 1962 instalaþii de lansare detip 2 P-16 corespunzãtoare com-plexului “Frog-3”. Acestea eraucompletate cu rachete 3 R-9,LUNA-1 ºi 3 R-10, LUNA-2.Rachetele puteau sã aibã compo-nentã de luptã explozivã,nuclearã, chimicã sau deinstrucþie. În Armata Românã aufost numai componente exploziveºi de instrucþie. În anul 1962 s-auconstituit 3 divizioane de rachetetactice: divizioanele 113 ºi 151 laPloieºti ºi divizionul 180 la

Craiova, fiecare având câte 2 baterii a câte o instalaþie delansare. Aceste unitãþi erau su-bordonate comandanþilor

diviziilor mecanizate ºi constitu-iau mijloace puternice de foc, denivel tactic, în compunereaForþelor Terestre.

Instalaþia de lansare 2 P-16 din complexul de rachete tactice terestre 2 K-6 (LUNA)

Racheta tacticã 3 R 9

Specificaþii tehniceIndicativ rachetã explozivã: 9 M 21 FDiametrul: 0,4 mDiametrul aripilor: 0,61 mLungimea: 10,49 m

Greutatea rachetei: 2.249 kg Combustibil: solidGreutatea componentei de luptã: 450 kgBãtaia minimã: 15 kmBãtaia maximã: 55 km


Complexul de rachete balis-tice 9 K-52 LUNA M a fost pro-dus în Uniunea Sovieticã, în anul1965. Este o variantã perfecþio-natã a complexului 2 K-6, darcare a fost amplasat pe o insta-laþie de lansare pe pneuri, 8x8, detip ZIL-135. Sistemul a fost îndotare în Armata Românã înperioada 1982-1998 ºi este încãfolosit de unele þãri precum:Belarus, Cuba, Egipt, Iordania

etc. Racheta 3R9 a fost moderni-zatã ºi a primit indicativul 9 M 21,urmat de literele corespunzãtoaretipului componentei: F-explozivã,B-nuclearã, G-chimicã, D-propa-gandã, E-submuniþii, Ye-instrucþie.

Deºi nu au înregistrat o moder-nizare, în sensul dotãrii cu sistemde dirijare, bãtaia maximã a rachetelor a fost mãritã la 68 respectiv 70 de km. Instalaþiade lansare cu indicativul

COMPLEXUL DE RACHETE TACTICE 9 K-52, “LUNA M” (“FROG-7”)

Instalaþia de lansare 9 P-113. Se poate observa macarauade reîncãrcare dispusã deasupra ºasiului. Fotografie

realizatã la Divizionul 113 rachete tactice de la Ploieºti.

Instalaþia de lansare 9P 113

Specificaþii tehniceLungimea: 10.690 mm Lãþimea: 2.800 mmÎnãlþimea cu rachetã: 3.550 mmRaza de acþiune: 650 km

Greutatea cu rachetã ºi echipaj: 19 tTimp de încãrcare a rachetei pe ghidaj folosind macaraua: 7-10 min.Rachete transportate ºi lansate: una

142

Maºina de transport rachete 9T29. A fost realizatã pe ºasiul camionului ZIL-135. Capacitate: 3 rachete.


143

9 P-113 poate transporta o singurãrachetã ºi a fost dotatã cu macarapentru reîncãrcare. Pentrureaprovizionare, în cadrul sis-temului a fost introdusã o maºinãde transport la fiecare baterie, cuindicativul 9T29 ºi capacitatea de3 rachete.

Deºi s-a urmãrit în principalcreºterea preciziei tragerii, acestlucru nu a fost posibil cu tehnolo-gia anilor 1960. Împrãºtierea ladistanþa maximã a rãmas în jur de400-600 m.

Abia în anul 1976 s-a reuºit, cu sistemul “OTR-21 Tochka” din complexul 9K79 (SS-21“Scarab C”), cel care a succedatcomplexul FROG, sã se atingã razede împrãºtiere de 95 m, prin uti-lizarea tehnologiei GLONASS(satelit).

Trebuie subliniat faptul cã înRomânia s-au achiziþionat, în anul1982, sisteme FROG-7 pentru 6 divizioane de rachete tactice,din organica a 6 divizii mecani-zate. Dispunerea teritorialã eraurmãtoarea: Basarabi, Brãila,Ploieºti, Craiova, Lugoj ºi Oradea.

Fiecare divizion era organizatpe 3 baterii a câte 2 sau 3 insta-laþii de lansare 9 P-113.

Racheta tacticã 9M21

Specificaþii tehniceDestinaþie: lovirea mijloacelor de atacnuclear ºi concentrãrilor de trupeViteza de zbor: 1.100 m/sGreutatea la start: 2.450 kg Componenta de lpt. nuclearã: 9N 18 B

Bãtaia minimã: cu dispozitiv defrânare-15 km; fãrã dispozitiv defrânare-25 km;Bãtaia maximã: 67,5; 70 km (Luna M)Precizia la obiectiv: în bãtaie 470 m;

în direcþie 620 m

Maºina de transport rachete 9T29

Specificaþii tehniceLungimea: 9.970 mm Lãþimea: 2.800 mmÎnãlþimea cu rachetã: 3.230 mmEchipaj: 3 servanþi

Greutatea cu 3 rachete: 20.000 kgTipul rachetelor transportate: 9M21B (E,F,G)Viteza (încarcatã cu 3 rachete) pe ºosea: 65 km/h

Detaliu cu postul ochitorului la instalaþia de lansare 9 P-113. Se pot remarca volanelemecanismelor de ochire ºi înãþãtorul mecanic cu paharul lunetei.

COMPLEXUL DE RACHETE OPERATIV-TACTICE (R.O.T.) 9 K-72 (“SCUD-B”)

Reprezintã varianta moderni-zatã a complexului R-11 ºi a fostrealizat în anul 1964. În limbajuloficial sovietic acest complex eracunoscut ca R-17 sau R-300“Elbrus”, în codificarea NATOca “Scud-B”iar în nomenclatorulDIA/SUA ca “Scud-1 c”.

Este unul dintre sistemele derachete cele mai cunoscute, fabri-cat în peste 7.000 de exemplare ºilivrat în aproximativ 32 de þãri.Notorietatea sa a crescut odatã cu

rãzboiul din Golf, din anul 1991când a fost folosit de forþeleirakiene împotriva Israelului.Utilizeazã pentru tragere rachetacu sistem de dirijare autonom, 8 K 14, cu lungimea mai mare cuun metru decât predecesoarea sa8 K 11 ºi bãtaia maximã de 300 de kilometri.

Instalaþia de lansare a fostmodificatã faþã de vechiul com-plex R-11 prin amplasarealansatorului pe autovehiculul pe

roþi, 8x8, MAZ-543. Acesta erafabricat de cãtre “Minsk AvtoZavod” din Belarus ºi a fostproiectat pentru o sarcinã detransport de 19,6 tone. Indica-tivul din nomenclatorul sovietic,al instalaþiei de lansare: 9 P 117 M1.Sunt de remarcat câteva din ca-racteristicile sale: viteza pe dru-muri amenajate, 90 km/h; putereamotorului diesel, 550 CP; posi-bilitatea de a porni motorulla temperaturi foarte scãzute


144

Instalaþia de lansare 9 P 117 M1 cu racheta 8 K 14 în poziþie verticalã. Pentru lansare trebuia sã fie coborâtã “sãgeata” (sistemul de ridicare, care, aºa cum se vede în imagine susþine racheta).


145

cu ajutorul unor butelii de aeravând presiunea de 100 atm.

Racheta 8 K 14 este constru-itã din duraluminiu ºi are urmã-toarele pãrþi mari: componenta deluptã, compartimentul sistemuluide dirijare, compartimentulrezervoarelor, compartimentulmotor, stabilizatoarele ºicârmele. Antrenarea com-bustibilului din rezervoare înmotorul rachetã se face cu aju-torul aerului comprimat. Acestaeste stocat în butelii la presiuneade 220 atm ºi distribuit în interi-orul rezervoarelor cu presiuneade 5 atm. Carburantul este de tipUDMH (engl. Unsymmetricaldimethylhydrazine), denumirearuseascã SG-02, este realizat pebazã de kerosen, foarte toxic, iaroxidantul este de tip RFNA(engl. Red fuming nitric acid) pebazã de acid azotic (74%). Pentrupornirea motorului rachetã seutilizeazã o cantitate micã de car-burant de iniþiere ce se introduceîn rachetã înainte de o lansarecertã. Racheta poate sã stea ali-mentatã cu carburant ºi oxidantun an de zile.

În Armata Românã acestcomplex a fost achiziþionat înanul 1978 (13 instalaþii delansare) ºi a fost în dotare laBrigada 32 ºi 37 artilerie (R.O.T.)de la Tecuci ºi Ineu, pânã în anul1995. O baterie de lansare a fostºi în dotarea Centrului deinstrucþie pentru artilerie terestrãde la Ploieºti. Este cel mai pu-ternic sistem de artilerie dintoate timpurile care a fost îndotarea Armatei Române.Organizarea brigãzilor era urmã-toarea: stat major, bateriecomandã, baterie CIC, 4 bateriiMitr. AA, 2 divizioane x 3 baterii

de lansare x o instalaþie (în plus ladivizion: o baterie meteo, obaterie comandã ºi un plutontransport) ºi bateria tehnicã abrigãzii. Bateriile tehnice aveauîn organicã o serie de autove-hicule speciale pentru: transportrachete, transbordare (macarale),verificarea aparaturii de dirijare,alimentare cu carburant ºi oxi-dant, transport componente deluptã, stins incendii ºi neu-tralizarea substanþelor toxice,legarea topogeodezicã a dispozi-tivului de luptã, generare curentelectric ºi aer la presiunea de 400 atm. În bateria tehnicãrachetele parcurgeau 3 grade depregãtire: din gradul de depozit,în gradele de pregãtire nr. 5, 4 ºi3 în care se executau urmãtoareleactivitãþi: se monta aparatura dedirijare pe rachetã ºi se verifica,

se monta componenta de luptã, sealimenta cu carburant ºi oxidant,se transbordau rachetele pe insta-laþia de lansare. Alimentarea cucarburant se putea executa ºi peinstalaþia de lansare. Din gradulnr. 3 de pregãtire, racheta eraadusã în gradul nr. 1 ºi lansatã decãtre plutonul de lansare, cu aju-torul instalaþiei 9 P 117 M1. Înprincipal se executau urmãtoareleactivitãþi: ocuparea poziþiei delansare, calarea instalaþiei, ridi-carea rachetei, deschidereabraþelor, coborârea sãgeþii. Dupãcalarea rachetei în poziþie verti-calã se executa verificarea sis-temului de dirijare de cãtre ope-ratorul sistemului de dirijare prinsimularea zborului ºi pornireatuturor aparatelor de dirijare alerachetei. Pentru aceasta exista uncomplet de cabluri de conexiune

Racheta operativ-tacticã 8 K 14

Specificaþii tehniceLungimea: 11.250 mmDiametrul: 880 mmAnvergura aripilor: 1800 mmSãgeata maximã: 89 km Greutatea fãrã carburant: 2.076 kg Viteza pe porþiunea coborâtoare a traiectoriei: 5400 km/hGreutatea totalã a rachetei: 6350 kg

Puterea componentei nucleare: 100 ktGreutatea componentei de luptã: 985 kgDurata de funcþionare a motorului rachetã: între 41 ºi 61 sResursa de funcþionare a motorului rachetã: 78 sDurata de traiect pentru D.max: 313 sBãtaia minimã: 60 kmBãtaia maximã: 300 km

Maºinã de transport cu racheta 8 K 14 pe platformã. Exponate din colecþia Muzelului Militar Naþional, Bucureºti.


146

Acest tun a fost fabricat înRomânia, la uzinele Reºiþa, îndouã variante, “1975” ºi “1977”fiind primul tun re-alizat deindustria naþionalã de arma-ment dupã cel de-al doilearãzboi mondial. Datoritã preve-derilor tratatelor de pace, uzineleReºiþa au avut nevoie de 30 deani pentru a putea reveni latradiþia fabricãrii de tunuri.

În urma experimentãrii s-aconstatat cã modelul 1975, cuînchizãtor panã orizontalã nu eradestul de practic astfel cã s-a alesînchizãtorul vertical, model 1977.

instalaþie-rachetã. Concomitentse executa alimentarea racheteicu aer. Ulterior se executa ochirearachetei, introducerea distanþei detragere pe baza calculelor fãcutede cãtre bateria comandã,reglarea înãlþimii de explozie, ali-mentarea cu carburant de iniþiere,strângerea aparatelor de ochire,scoaterea ºuruburilor de vânt(fixau racheta pe masa de lansare),formarea bateriilor de bord alerachetei ºi lansarea. Lansarearachetei din gradul nr. 3, avândinstalaþia de lansare pregãtitã ºifiind executat calculul distanþei ºigismentului de tragere dura în jurde 30 minute, iar aducerearachetei, din gradul de depozit, îngradul nr. 4 de pregãtire, aproxi-mativ 3 ore. Toate rachetele aduseîn România au avut componentede luptã explozive. Conformtratatelor încheiate cu U.R.S.S.componentele nucleare eraulivrate numai la rãzboi.

În anii 1990 complexul 9 K-72a fost considerat depãºit.Abaterea circularã mare arachetei (aprox. 500-900 m) ºi

durata de pãs-trare în depo-zit, de peste 20 de aniimpuneau acestlucru. Majo-ritatea þãrilordin jurul Româ-niei: Ungaria,Polonia, Ceho-slovacia etc. auretras acest sis-tem din dotareîn anii 1990. Înanul 1995, insta-laþiile de lan-sare româneºtiau fost vândutecu sume modiceîn SUA, iar majoritatea autove-hiculelor ºi utilajelor au fostcasate. La Muzeul MilitarNaþional nu se gãseºte nicio insta-laþie de lansare din acest complex,exceptând o maºinã de transportcu o rachetã 8 K 14.

Sistemul care i-a succedatcomplexului “Scud-B” a fost SS-23 “Spider”. Acesta are bãta-ia maximã de 500 de km ºiabaterea circularã a loviturii

de 30-150 m. Acest s is temfost achizi þ ionat de majori-t a t ea þ ã r i l o r comuni s t e ,mai puþ in de România, darau fos t r e t r a se în mareparte , la începutul ani lor2000 (Bu lga r i a î n anu l2002) sub p res iunearespec tãr i i t ra ta tu lu i INF( I n t e r m e d i a t e - R a n g eNuc lea r Forces Trea ty )semna t î n anu l 1987 , între SUA ºi URSS.

TUNURILE ANTITANC CALIBRUL 100 MM, MODEL 1975 ªI 1977

Predarea unei ore de curs la racheta 8 K 14. Imagine de la Centrul de instrucþie pentru artilerie terestrã, Ploieºti.

Aspecte din activitatea de instrucþie la tunul cal. 100 mm, model 1977.


147

Este un tun polivalent cese poate utiliza potrivit desti-naþiei de bazã, pentru luptaantitanc, cât ºi pentru exe-cutarea sprijinului cu foc alunitãþilor luptãtoare de nivelbrigadã, având în vederebãtaia destul de mare.

Se remarcã prin stabilitateadeosebitã ºi prin precizia tragerii,chiar dacã nu are placã de bazã.Totodatã, este tunul utilizat decãtre diferitele variante ale tancu-lui românesc TR 85, precum ºi demonitoarele fluviale ale ForþelorNavale Române.

Dupã anul 1992 tunurile aufost modernizate.

Tun antitanc calibrul 100 mm, model 1977.

Baterie de tunuri antitanc, calibrul 100 mm, din Forþele Terestre Române executând trageri în poligon. Foto: Spingoº Valentin ºi Dumbravã Valentin.

Jos: Tun calibru 100 mm amplasat în turelãdispusã pe unul din monitoarele fluviale ale Forþelor Navale. Aspect de la desfãºurarea unui exerciþiu cu trageri de luptã în Marea Neagrã.

Tun antitanc calibrul 100 mm, model 1975.


148

În acest proiect s-a înlocuit frânade gurã, s-a adaptat legãtura elas-ticã ºi s-au modificat aparatele deochire pentru a putea trageproiectile perforante. Tunul estetractat cu ajutorul autovehiculu-lui DAC 665 T. Este în dotare lastructurile de sprijin de luptã de

artilerie, din Forþele TerestreRomâne, unde rãmâne un arma-ment de bazã în ciuda faptului cã

lupta antitanc modernã impuneexistenþa unor guri de foc auto-propulsate.

Tunul antitanc calibrul 100 mm, model 1977

Specificaþii tehniceCalibrul: 100 mmGreutatea pentru luptã: 3.150 kgLungimea tunului: 9.250 mm

Bãtaia maximã:cu proiectil exploziv: 21,6 kmcu proiectil perforant: 4 kmcu proiectil cumulativ: 3 km

ARUNCÃTOARELE DE PROIECTILE REACTIVE “APR-21” ªI “APRA-40”

Aruncãtoarele APR-21 ºiAPRA-40, calibrul 122 mm aufost produse în România prinasimilarea în þarã a sistemuluiGRAD. APR-21 era un aruncãtorde proiectile reactive pe ºasiulcamionului SR-114 R “Bucegi”,cu tracþiune 4x4, dotat cu unansamblu de 21 de tuburi de ghi-dare, dispuse pe 3 rânduri a câte 7 tuburi. Acest sistem a intrat îndotare la data de 02.07.1975 ºi afost exportat în þãri din Africa. Înanul 1978 a fost realizat sistemulAPRA-40 care avea 40 de tuburide ghidare. Lansatorul a fost dis-pus pe platforma camionului“DAC 665 T”, un autovehiculmodern, cu tracþiune 6 x 6 ºi putere sporitã. Ambele sis-

teme foloseau aceleaºi tuburi deghidare cu lungimea de 3 m ºiaceeaºi muniþie, respectiv rachetaM-21OF “Grad”, utilizatã ante-rior de cãtre aruncãtorul BM-21.

Pentru realimentareera alocatã o

maºinã de trans-port muniþie, de

tip camion DAC 665 G, încaroseria cãruia erau dispuse 2 stelaje pentru 80 proiectile.Încãrcarea se executa manual, decãtre cei 6 servanþi. Dacã la APR-21servanþii nu puteau fi transportaþiîn cabinã, acest aspect a fost

Aruncãtorul de proiectile reactive “APR-21” dispus pe ºasiul SR-114 R “Bucegi”

Aruncãtorul de proiectile reactive 40-APRA-122-C, calibrul 122 mm, model 1988. Este dispus pe autoºasiu de tip DAC 665 T. Faþã de mod.1978 are containere de muniþie ºi apãrãtoare/platformã la roþile din spate.


rezolvat la APRA-40. Acesta a fostexportat în Croaþia ºi Bosnia cudenumirea “LRSV BM-21”, res-pectiv “SVLR 122 Grad'”, precumºi în þãri ca Maroc, Iran sau Irak.

Dezvoltarea ulterioarã a sis-temului APRA-40, în partea adoua a anilor ‘80 a cuprins se-pararea pachetului de ghidaje îndouã module de câte 20 de tuburiºi modernizarea maºinii de reali-mentare prin dotarea cu o macarade 6 tone ºi remorca RM-13.Maºina de realimentare poatetransporta 6 module, în total 120de proiectile, sau 3 salve. S-areuºit astfel încãrcarea automati-zatã a aruncãtorului printr-ooperaþie care dureazã 15 minute.

Este de remarcat cã atâtmuniþia cât ºi lansatoarele au fostfabricate integral în þarã. În anii1980 a mai fost realizatã o vari-antã de lansator cu 12 þevi, dispuspe autoturismul românesc“ARO”, care folosea rachetaM21-OF-S cu bãtaia de 12,7 kmºi lungimea de 1,97 m.

Datoritã puterii de foc ºivitezei de reacþie ridicate, sis-temul APRA-40 rãmâne unmijloc de foc competitiv, îndotarea Forþelor Terestre, alãturide sistemul modern, LAROM.

Aruncãtor APRA-40, model 1988 ºi maºina de realimentare cu muniþie. Aceasta transporta 2 pachete a câte 20 de proiectile, în caroserie ºi 4 pachete a câte 20 de proiectile în remorcã.

Aruncãtorul de proiectile reactive APR-21

Specificaþii tehniceLungimea: 6.170 mm Lãþimea: 2.480 mmÎnãlþimea: 2.720 mmGreutatea cu servanþi ºi proiectile: 8.650 kg

Câmp de tragere vertical: +0° la +55°Câmp de tragere orizontal: st 110°./dr.70°Timpul pentru tragerea unei salve: 15,6 sBãtaia fãrã inel de frânare: 20.750 mBãtaia cu inel mare de frânare: 11.980 m

Sistem APRA-40 dispus pe un monitor fluvial al Forþelor Navale Române.

Aruncãtorul de proiectile reactive APRA-40

Specificaþii tehniceLungimea: 7.390 mm Lãþimea: 2.510 mmÎnãlþimea: 3.250 mmGreutatea: 17. 650 kg Numãrul de servanþi: 6

Câmp de tragere vertical: +0° la +55°Câmp de tragere orizontal: st 100°./dr.80°Viteza pe drum/câmp:80/25 km /hBãtaia fãrã inel de frânare: 20.750 mBãtaia cu inel mare de frânare: 11.980 m

Sistemul APR, “Aurora”, calibrul 122 mm,dispus pe autoturismul ARO.

149


150

Este cel mai cunoscut sistemde rachete antitanc din lumeprodus într-un numãr record deexemplare ºi variante de cãtreuzinele sovietice Kolomna,începând cu anul 1963.Indicativul NATO este AT-3“Sagger”.

Prima instalaþie de lansareutilizatã pentru acest sistem afost 9 P 110 dispusã pe trans-portorul BTR-40P sau BRDM-1(acelaºi ca la instalaþia 2 P 27).Ca noutate, în sistem mai exis-tau: un lansator mobil, portabil,denumit 9 P 111, o maºinã deverificat rachetele înainte delansare ºi o maºinã de antrena-ment pentru ochitori-9F66.Realizatã cu tehnologia anilor1960, cu tuburi catodice ºi releeaceastã maºinã era dotatã cu unecran pe care se putea executadirijarea simulatã a rachetei ladistanþa de tragere aleasã ºi pen-tru o anume direcþie dedeplasare a þintei: de front, deflanc sau oblic.

Racheta antitanc 9 M 14Malyutka cu încãrcãturã cumu-lativã este dotatã cu un sistemde dirijare prin fir ºi un giroscoppentru menþinerea pe traiecto-rie. Racheta prezenta uneleinconveniente, precum: duratamare de traiect de aproximativ30 de secunde ceea ce fãcea caþinta sã reacþioneze în acesttimp, sã se ascundã dupã obsta-cole sau sã se mascheze cu fum;nu se puteau lovi þinte sub dis-tanþa de 500 m fiind necesar caacest sistem sã fie completat cualte arme (de exemplu AG-7);dirijarea se executa numai ma-nual cu ajutorul unui joystick ºi

COMPLEXUL DE RACHETE ANTITANC DIRIJATE 9 K 11 “MALYUTKA”

Instalaþia de lansare 9 P 110. Este primul lansator de rachete “Malyutka”

Instalaþia de lansare 9 P 122 dispusã pe transportorul BRDM-2.

Instalaþia de lansare 9 P 133 pe BRDM-2. Echipajul era format din 2 oameni.


151

era foarte dificilã. O lansare realãimpunea executarea de antrena-mente intense, minimum 2.500-3.000 de lansãri simulate de cãtreoperatorul RAD.

Racheta antitanc a fost per-fecþionatã ulterior cu alte vari-ante: 9 M 14 M în anul 1973-diri-jare manualã, timp mai reduspentru ajungerea la þintã; 9 M 14 P,cu sistem semiautomat de dirijarea rachetei la þintã, putere depãtrundere în blindaj de 460 mmºi capabilitate împotriva blinda-jelor reactive.

Aceste variante de rachete aufost completate de lansatoare per-fecþionate tip 9 P 122 ºi 9 P 133,ambele dispuse pe transportorulBRDM-2 (BTR-40P2), deservitde 2 oameni. Toate cele 3 tipuride instalaþii de lansare au fostachiziþionate de România.

Transportorul BRDM-2(“Boievaia RazvedivatelnaiaDozornaia Maºina”- maºinã deluptã de cercetare ºi patrulare)s-a impus prin calitãþi superioare.Putea transporta 4 oameni prote-jaþi de un blindaj de 10 mm lapartea frontalã. Motorul pe ben-zinã, GAZ-41 de 140 CP asigurao putere de 18,2 CP/t la o greutatede 7,7 tone. Instalaþia de lansare 9P 122 era echipatã cu rachete 9 M14 M (14 rachete) iar instalaþia 9 P 133 cu rachete 9 M 14 P(16 sau 18 rachete).

Fabricarea rachetelor“Malyutka” a fost asimilatã ºi înþara noastrã. Potrivit site-uluicompaniei producãtoare, “Electro-metalica”, ultima rachetã fabri-catã, “Maliutka M2T” esteechipatã cu componentã de luptã“Milan 2 T”, cu 2 încãrcãturi întandem ºi este capabilã sãacþioneze împotriva blindajelor

reactive cu grosimea de 900 mm.În Armata Românã com-

plexul “Malyutka” a fost achi-ziþionat pentru dotarea bateriilor

ºi divizioanelor antitanc de lanivel regiment de infanterie pânãla nivel armatã ºi RezervaGeneral Strategicã.

Încãrcarea rachetelor antitanc “Malyutka”pe instalaþia de lansare 9 P 133.

Racheta antitanc dirijatã 9 M 14 M

Specificaþii tehniceViteza de zbor: 120 m/sGreutatea la start: 10,9 kg Componenta de lpt.: cumulativãLungimea: 860 mmDiametrul 125 mm

Bãtaia minimã: 500 mBãtaia maximã: 3.000 mPuterea de pãtrundere în blindaj:

400 mm la unghi de incidenþã de 90°Dirijarea: manualã prin metoda celor

3 puncte

Transportorul BRDM-1/ 9 P 110

Specificaþii tehniceLungimea: 5.700 mm Lãþimea: 2.200 mmÎnãlþimea: 2.000 mmGreutatea pentru luptã cu 2 oamenirachete: 6.000 kg

Numãrul de ghidaje pentru rachete: 6Viteza de tragere: 2 lov./ minutCâmp de tragere vertical:-4,8° la +10,2°Câmp de tragere orizontal: +/- 85,2°Viteza pe drum/câmp: 75/40 km/hViteza pe apã: 8-9 km/h

Racheta “Malyutka” tip 9 M 14 M.


152

Este un sistem antitanc porta-tiv fabricat de uzinele Tula, înanul 1970 ºi care foloseºteaceeaºi tehnologie ca ºi sistemul“Konkurs”, ceea ce le deosebeºte

Este un sistem de racheteantitanc, de generaþia a doua, cu

dirijare semiautomatã, fabricat deuzinele sovietice din Tula.Indicativul NATO este AT-5“Spandrel.” A intrat în dotare înanul 1974 cu instalaþia de lansare9 P 148, montatã pe transportorulBRDM-2 ºi este în dotare ºi înprezent în foarte multe þãri.Sistemul a fost completat ºi cu unlansator portabil denumit 9 M 111.Spre deosebire de sistemul“Malyutka”, racheta “Konkurs”este introdusã într-un containerde fibrã de sticlã care îi asigurãprotecþia ºi în acelaºi timp, seconstituie în tub de ghidare.

La lansare intrã în funcþiuneun sistem generator de gaze care

propulseazã racheta cu viteza de80 m/s. Prin pornirea motorului

propriu, viteza este acceleratã lapeste 200 m/s cu 7 rotaþii pesecundã ºi dirijare automatã.Pentru dirijare, la partea dinapoia rachetei se gãseºte o pastilã tra-soare care emite în infraroºu.Sistemul fiind ochit, ºi menþinutpe þintã, determinã diferenþa din-tre direcþia pe care este ochitã ºipoziþia rachetei în spaþiu ºi trans-mite permanent comenzi, prin fir,pentru corectarea zborului. În

situaþia în care este sesizat unbruiaj în infraroºu se declanºeazã

o alarmã, iar operatorul RADpreia comanda ºi dirijeazãracheta în sistem manual.

Sistemul este considerat similar ca performanþe cu sis-temul american “TOW”, unelesurse indicând o probabilitate delovire a þintei de 90%.

În Armata Românã a fostachiziþionat în anii 1980 ºi este îndotare la unitãþile antitanc alãturide rachetele “Malyutka”.

COMPLEXUL DE RACHETE ANTITANC DIRIJATE 9 P 113 “KONKURS”

Racheta antitanc dirijatã “Konkurs”

Specificaþii tehniceViteza de zbor: 200 m/sGreutatea la start: 25,2 kg Componenta de lpt.: cumulativãLungimea: 1.150 mmDiametrul: 135 mm

Bãtaia minimã: 75 mBãtaia maximã: 4.000 mPuterea de pãtrundere în blindaj:

650 mm; 950 mm la ”Konkurs M”Durata de traiect: 20 sNumãrul de rachete pe ghidaj: 5

Instalaþie de lansare 9 P 148 executând trageri cu racheta“Konkurs”. Foto:Valentin Spingoº ºi Valentin Dumbravã.

COMPLEXUL DE RACHETE ANTITANC DIRIJATE 9 K 111 “FAGOT”

Racheta antitanc dirijatã “Fagot”

Specificaþii tehniceViteza de zbor: 186 m/sGreutatea la start: 11,5 kg Lungimea: 1.030 mm

Diametrul 120 mmBãtaia minimã: 70 mBãtaia maximã: 2.500 mPutere penetrare blindaj: 480 mm


153

fiind dimensiunile. În nomencla-torul NATO se numeºte AT-4“Spigot”. Echipa de luptã secompune din 3 militari caredeservesc instalaþia de lansareportabilã 9 P 135. Unul dintremilitari transportã lansatorul,care are greutatea de 22,5 kg, iarceilalþi doi câte douã rachete.Instalaþia 9P135M poate lansa ºirachete “Konkurs”.

Au fost achiziþionate în anii‘80 ºi introduse în dotare la plu-tonul lansare al companiei anti-tanc din batalionul de infanterie,precum ºi la compania antitanc aregimentelor de paraºutiºti.

Instalaþie de lansare portabilã 9 P 135 cu rachetã “Fagot”. În partea centralã se poate vedea aparatul de ochire 9Sh119 iar în plan îndepãrtat,

dupã afetul tripod, cutia de dirijare 9S451.

ARUNCÃTORUL DE GRENADE “AG-9”

Aruncãtorul de grenade AG-9a fost realizat în anii ‘70, sublicenþã, de cãtre industria naþio-nalã de armament dupã aruncã-torul sovietic SPG-9 “Kopye”. A înlocuit aruncãtoarele B-10(cal.82 mm) ºi B-11 (cal. 107 mm)care erau depãºite moral.

În anii 1980 a fost introdus îndotare la companiile antitanc dinbatalioanele de infanterie, vânã-tori de munte ºi paraºutiºti, pre-cum ºi la compania antitanc aregimentelor de paraºutiºti (câte3 plutoane cu 9 aruncãtoare).

Sus:Aruncãtor AG-9 montat pe autoturismulARO-26 M;Stânga: Tragere cu aruncãtorul AG-9.

Aruncãtor AG-9. Se poate observa afetul-trepied

ºi trenul rulor. La partea dinfaþa þevii are douã mânere

pentru transport.


154

Aruncãtorul este o variantãromâneascã, îmbunãtãþitã a arun-cãtorului sovietic, model 1937.

Este destinat pentru sprijinul cufoc al subunitãþilor de infanterie, cumisiuni de neutralizare (nimicire)a personalului ºi mijloacelor de focuºor adãpostite sau neadãpostite,

iluminarea terenului ºi mascareaprin fumizare a forþelor proprii.

Aruncãtorul a înlocuit mo-delul sovietic, tip 1937 la plu-toanele de aruncãtoare de lacompaniile de infanterie, vânã-tori de munte ºi paraºutiºti. Afost montat ºi pe transportorul

blindat de cercetare TABC-79 ºiintrodus la unitãþile mecanizate.

Modernizarea a însemnatcreºterea bãtãii maxime, de la 3 km la 4,4 km, mãrirea gameide muniþii ºi asimilarea în þarã aaruncãtorului, muniþiei ºi apara-tului de ochire MPM 44 M.

Aruncãtorul are þeavã lisã ºifoloseºte pentru tragere grenadeexplozive ºi cumulative cumiºcare lentã de rotaþie. Dupãaprinderea încãrcãturii de azvâr-lire, care se executã cu un sistemde dare a focului electric, proiec-tilul este propulsat din þeavã cu ovitezã de 250-400 m/s. Odatã ceacesta a ajuns la o distanþã de 15-30 m de þeavã, intrã în funcþi-une motorul de propulsie cucombustibil solid care îi mãreºteviteza la aproximativ 700 m/s.Aruncãtorul utilizeazã lovituricumulative tip PG-9 cu putereade penetrare, în jur de 400 mm ºilovituri explozive OG-9. O vari-antã tip tun care trage lovituri

acuplate este montatã pe transportorul sovietic BMP-1 (a fost ºi în dotarea infanterieiromâne) ºi poartã denumirea2A28 “Grom”.

Aruncãtorul AG-9 M este fa-bricat de cãtre uzina “Carfil” dinSocietatea naþionalã “Romarm”ºi este completat cu tren rulorpentru deplasare pe distanþe

scurte ºi o loviturã explozivã dinoþel cu bãtaia de 5.400 m.

Este o armã puternicã ºi mobilãcare duce cu succes lupta cu blin-datele ºi sprijinã acþiunile forþelorluptãtoare terestre, în ciudainconvenientului specific tunu-rilor fãrã recul, respectiv, jetul degaze eliberat înapoia gurii de focla plecarea grenadei.

Aruncãtorul de grenade AG-9M*

Specificaþii tehniceCalibrul: 73 mmGreutatea: 52,1 kg Lungimea: 2.110 mmLãþimea în poziþie de luptã: 900 mm Zona periculoasã din spatele ajutaju-lui: -90° x 30 m

Înãlþimea maximã a trepiedului:850 mmBãtaia maximã- proiectil cumulativ: 1,3 kmcu proiectil exploziv de fontã:4,5km- cu proiectil exploziv de oþel: 5,4 km

Cadenþa de tragere: 4-6 lov/minEchipaj: 4 oameni

* Sursa:http://www.carfil.ro/html/aruncator_de.html

ARUNCÃTORUL DE BOMBE, CALIBRUL 82 MM, MODEL 1977

Dreapta: Aruncãtor de bombe cal. 82 mm, model 1977 dispus pe transportorul TABC-79;

Jos: Aruncãtorul pe afet bipied ºi placa de bazã.


Este un mijloc foarte eficacede ducere a luptei datoritã cali-brului mediu, efectului bombeicu o razã mai mare decât aproiectilului ºi posibilitãþiilovirii þintelor dispuse înapoiaunor adãpostiri sau în tranºee.Cadenþa ridicatã a tragerii, de

aproximativ 20 de lovituri peminut, permite obþinerea unei

densitãþi mari de foc asupraobiectivelor.

Aruncãtorul de bombe calibrul 82 mm, model 1977

Specificaþii tehniceCalibrul: 82 mmGreutatea pentru luptã: 43,5 kg Lungimea þevii: 1.220 mmCâmp de tragere vertical: 45°la 85°

Câmp de tragere orizontal: fãrã mutareabipiedului: +/- 3°; cu mutarea bipiedu-lui+/- 360° Bãtaia minimã: 100 mBãtaia maximã: 4.460 m

ARUNCÃTORUL DE BOMBE, CALIBRUL 120 MM, MODEL 1982

Aruncãtorul de bombe cali-brul 120 mm, model 1982 a fostprodus de cãtre industria dearmament din þarã. A înlocuitparþial, iar ulterior în totalitate,aruncãtorul românesc, “Reºiþa”,model 1942 ºi pe cel sovieticPM-43, model 1943 a cãrormuniþie o poate trage. Poate exe-cuta misiuni de pe sol sau montatpe maºina de luptã a vânãtorilorde munte MLVM ºi maºina deluptã a infanteriei, în sprijinulforþelor luptãtoare.

Este prin excelenþã, încã dinperioada comunistã, armamentulde artilerie clasic de nivel bata-lion de infanterie sau vânãtori demunte. Greutatea scãzutã permitedeplasarea uºoarã, tractat pecãruciorul de transport decamionul DAC 665 T sau sama-rizat, în terenuri greu accesibile.

Sus ºi dreapta jos:excutarea tragerilor cu aruncãtoarele cal. 120 mm de cãtre subunitãþi dinBatalionul 206 Artileriedin Brigada 2 V.M.;Mijloc: aruncãtorul cal. 120 mm, model1982 dispus pe maºinavânãtorilor de munte,MLVM.Foto 1 ºi 3: Andrei ILIE

155


156

Pe distanþe scurte, de 1-2 kmaruncãtorul poate fi transportatde militari purtãtori iar pezãpadã, se poate deplasa pe sãnii(akie). În caz cã este samarizat,aruncãtorul, împreunã cu muniþia(bombe explozive, de iluminare,incendiare ºi fumigene) se poatetransporta de 6 cai cu 6 samare.

Trebuie subliniat cã, dupãcel de-al doilea rãzboi mondial,acesta este primul armament

de artilerie care a fost utilizatde Forþele Terestre în operaþii

militare, în teatrul de operaþiidin Afganistan.

Aruncãtorul de bombe calibrul 120 mm, model 1982

Specificaþii tehniceCalibrul: 120,1 mmGreutatea pentru luptã: 280 kg Greutatea pentru marº: 480 kg

Câmp de tragere vertical: 45°la 80°Greutatea bombei: 16 kgEchipaj: 6 oameniBãtaia maximã: 5.775 m

Detaliu cu interiorul MLVM în care este dispus aruncãtorul cal. 120 mm.

August, 2008. Militari din Batalionul 30 Vânãtori de Munte, Câmpulung-Muscel executând trageri cu aruncãtorul cal. 120 mm în poligonul bazei Lagman din Afganistan.

OBUZIERUL CALIBRUL 152 MM, MODEL 1981

Acest obuzier a fost produssub licenþã, la uzina mecanicã“Reºiþa”, dupã obuzierul sovieticD-20, model 1955. D-20 a fostproiectat, la începutul anilor1950, de biroul condus de F. Petrov pentru înlocuireatunului-obuzier ML-20. Laapariþia sa, D-20 era o piesã deartilerie foarte modernã fiindprintre primele guri de focechipate cu placã de bazã pentrutragere. Utiliza acelaºi afet ca ºitunul D-46 , calibrul 130 mm ºi afost achiziþionat de toate þãriletratatului de la Varºovia. China a

fabricat o variantã proprie, denu-mitã “Type 66”.

Realizarea în România aobuzierului a fost posibilã dato-ritã experienþei acumulate de

inginerii ºi tehnicienii români,dupã primul succes notabil înre-gistrat dupã cel de-al doilea rãz-boi mondial, respectiv tunul anti-tanc calibrul 100 mm, model 1975.

Obuzier cal. 152 mm deplasat de tractorul de artilerie românesc TMA-83.


157

Necesitatea introducerii îndotare a rezultat din nevoia mãririiputerii de foc, la artileria de niveldivizie, unde se utiliza obuzierulcalibru 122 mm, cu o bãtaie denumai 11,8 km. Se intenþiona toto-datã, transferarea acestor obuzierela eºalonul regiment mecanizatpentru înlocuirea tunurilor cal. 76 mmZiS-3 care erau considerate depã-ºite. Pentru deplasarea obuzierelors-au folosit iniþial tractoarele ºeni-late româneºti TAR-76 ºi TMA-83, ambele fabricate la Uzinamecanicã Mizil, ulterior, auto-camionul DAC 665 T, fabricat la“Autocamioane” Braºov.

Închizãtorul obuzierului estesemiautomat, de tipul “panãverticalã”. Dupã anul 1990, laculatã a fost adãugat un dispozitivpentru uºurarea încãrcãrii. Acestaeste acþionat cu ajutorul presiuniiaerului aflat într-o butelie dispusãpe fãlceaua dreaptã.

Obuzierul este un armamentputernic proiectat sã tragãmuniþia de la vechiul obuzierML-20 ºi sã poatã îndeplini misi-uni de foc prin ochire directã ºiindirectã. Muniþia utilizatã estede tipul: explozivã, perforantã, deiluminare ºi cu submuniþii.

Obuzierul calibrul 152 mm, model 1981. La culatã, se vede dispozitivul pentru uºurarea încãrcãrii (albastru).

Încãrcarea obuzierului. Proiectilul are greutatea de 43,6 kg.

Împerecherea obuzierelor la autocamioane ºi pregãtirea pentru deplasare de cãtre subunitãþi din Batalionul 285 Artilerie Mixt.


158

tragerile directe, obuzierul poatefi rotit pe placa de bazã, cu 360°.În acest sens, fãlcelele sunt ridi-cate cu ajutorul cricurilormecanice, sunt coborâte roþileajutãtoare, de pe cele douã fãlceleºi se roteºte obuzierul. Echipa de servanþi este compusã

din 10 oameni.

A intrat înî n z e s t r a r e aarmatei la data de01.08.1982 ºi este îndotare, la aceastã datã, launele batalioane de artilerie denivel brigadã de infanterie dincadrul Forþelor Terestre. Acest obuzier este o reuºitãdeosebitã a industrieinaþionale de apãrare,fiind primul dintr-oserie din care mai facparte: tunul calibrul130 mm ºi tunul obuzi-er calibrul 152 mm, toateavând afetul realizat dupã aceleaºi principii constructive.

Obuzierul calibrul 152 mm, model 1981

Specificaþii tehniceCalibrul: 152,4 mmGreutatea pentru luptã: 5.540 kg Greutatea pentru marº: 5.620 kg

Câmp de tragere vertical: -5°la +63°Greutatea proiectilului: 43,56 kgViteza maximã pe drum: 60 km/hBãtaia maximã: 17,2 km

Tractorul de artilerie românescTAR-76. A fost fabricat

la uzina din Mizil.

Tractorul de artilerie românesc TAR-76

Specificaþii tehniceGreutatea cu încãrcãturã: 9.800 daNConsum: 80 l/100 km; Raza de acþiune 600 km; Traverseazã pante de 25°, urcã pante de 30°Greutatea remorcii tractate: 7.600 daN

Tragere executatã cu obuzierul calibrul 152 mm, model 1981.


159

Lipsa unui tun de calibrumediu, special destinat luptei înmunþi a fost sesizatã de cãtre con-ducerea Armatei Române, încãdin anii 1970. Pânã la des-fiinþarea trupelor V.M., în anul 1961 a fost în dotare tunulde munte, cal. 76, model 1948, deprovenienþã sovieticã. Destinaþiade bazã pentru care a fost produsa fost dotarea artileriei bata-lionare de vânãtori de munte cu obaterie de tunuri alãturi de obaterie de aruncãtoare calibru120 mm. În anul 1981 în cadrulForþelor Terestre existau 5 brigãzide vânãtori de munte (din 1991au fost 6 brigãzi) fiecare cu câte 4 batalioane.

Tunurile aveau rolul de asuplini reacþia întârziatã la trage-rile prin ochire directã a aruncã-toarelor, aveau o bãtaie supe-rioarã cu aproximativ 3 km ºi

TUNUL DE MUNTE CALIBRUL 76 MM, MODEL 1982 (“JERY”)

Tunul de munte cal. 76 mm, model 1981. Se remarcã construcþia specificã pentru un transport facil: fãlcelele care puteau fi strânse ºi roata ajutãtoare.


160

posibilitãþi de ducere a lupteiantitanc.Tunul a fost realizatprintr-o colaborare cu industriade apãrare din Iugoslavia, decãtre Baza de reparaþii aComandamentului Artileriei de laSibiu. Este admirabil faptul cã,având în vedere complexitateatehnicã a proiectului, acesta a fostrealizat de inginerii ºi specialiºtiiArmatei Române.

Tunul se poate tracta auto sauhipo, cu doi cai. Cea mai impor-tantã calitate a sa, în condiþiileutilizãrii în mediul montan, oreprezintã posibilitatea demon-tãrii ºi transportului samarizat cuajutorul a 13 cai ( cu 8 cai tunul ºi5 cai muniþia).

Muniþia folositã: proiectilulexploziv OF 350 (greutate 6,270kg), proiectilul cumulativ acuplatBK-354 M (ambele utilizate ºila tunul ZiS-3) ºi proiectilulfumigen neacuplat, M-60. Tubulcartuº pentru proiectileleexplozive ºi de fumizare utiliza oîncãrcãturã de azvârlire variabilãformatã dintr-o încãrcãturã debazã ºi trei subîncãrcãturi degreutate egalã. Prin modul deorganizare a muniþiei, tunul arecaracteristicile unui obuzier.

Câmpul de tragere vertical altunului poate fi extins ºi permiteinclusiv executarea de trageri

verticale, indispensabile duceriiluptei în munþi. Acesta estecuprins între -15° ºi +45° cu fãl-celele suplimentare, între -10° ºi+50° cu fãlcelele de bazã iar cândocupã poziþii de tragere în pantã,având fãlcelele de bazã, între+20° ºi +70°.

Tunul a fost introdus îndotare la data de 10 august 1985.

Þeava tunului de munte transportatã pe samar. Greutatea þevii propriu-zise, 77 kg iar a manºonului þevii, 68 kg.

Depasarea tractatã a tunului de munte cu doi cai în tandem ºi cu autocamionul DAC 444.

Executarea tragerilor pe timp de iarnã cu tunul de munte de 76 mm.

Tunul de munte, cal 76 mm, model 1982

Specificaþii tehniceCalibrul: 76,2 mmLungimea tunului: 2.420 mmGreutatea pentru marº, auto: 773 kg

Câmp de tragere orizontal: 50°Bãtaia maximã:

- cu proiectil exploziv: 8.600 m - cu proiectil cumulativ: 1.000 m


161

Acest tun este piesa de arti-lerie cu cea mai mare bãtaiecare a intrat în dotareaArtileriei Române. A fost pro-dus în România, la uzinele dinReºiþa, fiind varianta româneascãa tunului sovietic M-46 care afost realizat în anul 1954.

Apãrut dupã cel de-al doilearazboi mondial, M-46 a marcat uneveniment deosebit în istoria dez-voltãrii artileriei de câmp. Din anul1954 ºi pânã la sfârºitul anilor '70a deþinut supremaþia mondialãabsolutã privind bãtaia, fiind supe-rior tuturor gurilor de foc, de nivelcorp de armatã existente.

Tunul românesc este fabricatsub licenþã, dupã variantachinezeascã “Type 59-I” realizatla începutul anilor 1970 care afost un model îmbunatãþit ºi cu ogreutate mai redusã, decât mo-delul M-46 cu aproximativ 2.500 kg. Tunul avea, pentruvremea sa, o arhitecturã modernã,cu o þeavã foarte lungã (58 cali-bre) prevãzutã cu frânã de gurã ºiculatã cu închizãtor semiautomattip panã verticalã, montatã pe un

leagãn susþinut de echilibroarepneumatice. Pentru executareatragerii tunul se dispune pe oplacã de bazã ce îi permite elibe-rarea sarcinii de pe suspensie,prin ridicarea cu ajutorul unuicric hidraulic. Sistemul acesta afost folosit prima datã la noi înþarã la obuzierul cal. 152 mm,model 1981 (tratat anterior).

Trenul rulor cu o suspensiemodernã, pe bazã de bare de tor-siune, este prevãzut cu roþi pepneuri din cauciuc buretos care îipermit o vitezã de marº de 50 km/h pe ºosea ºi 15-20 km pedrumuri neamenajate. Calitãþileantitanc ale acestui tun meritã afi evidenþiate, bãtaia cu proiectilperforant fiind de 4000 m.Executã tragerea cu loviturineacuplate cu proiectile explo-

zive ºi perforant trasoare. FirmaNorinco din China care producetunul cu acelaºi calibru, model“59-I” a realizat proiectile BaseBleed ºi Rocket Extended Rangeavând bãtaia maximã de aproxi-mativ 37 km. În România, cuacest tun, folosind muniþie îmbu-nãtãþitã Base Bleed s-a atins, laînceputul anilor 1990, bãtaiamaximã de 33 km.

În anul 1985 era în dotareaunui divizion din regimentul deartilerie tunuri-armatã de la cele4 armate ºi la brigada artilerie-tunuri din rezerva general-strate-gicã. Ulterior, în anii 1990 a fostîn dotarea a douã divizioane dinbrigada de artilerie de nivelarmatã ºi corp de armatã împreunãcu tunurile obuziere cal. 152 mm(4 divizioane în total).

TUNUL CALIBRUL 130 MM, MODEL 1982

Tunul calibrul 130 mm, model 1982

Specificaþii tehniceCalibrul: 130 mmLungimea tunului în poziþie de marº: 10.800 mmLungimea þevii: 7.570 mm, 58 cal.Greutatea pentru marº: 6.300 kgÎnãþimea tunului: 2.650 mm

Lãþimea tunului: 2.420 mmViteza iniþialã: 930 m/sGreutatea proiectilului: 33 kgViteza pe drum: 60 km/hCâmp de tragere orizontal: 50°Bãtaia maximã cu proiectil exploziv: 27.490 m

Tun calibru 130 mm. Era tractat cu autocamionul DAC 6x6 sau cu autovehicolul ºenilat ATS-59 G.


162

Acest tun-obuzier a fost reali-zat în România cu tehnologieimportatã din R.P. Chinezã ºi estevarianta româneascã a tunului-obuzier 2A65 "Msta-B", cunos-cut în occident ºi ca model 1987(anul când a fost vãzut primadatã). Având în vedere cã ambeleobuziere au aceleaºi caracteristiciºi aspect asemãnãtor apreciem cã2A65 a fost realizat la sfârºitul

anilor ‘70, iar prin transfer detehnologie a fost importat înRomânia. Indiferent de sursa deprovenienþã, acest tun-obuzierconstituia în anii 1980 una dintrecele mai moderne guri de foc dinlume. Probabil din aceastã cauzãnu a fost exportat de cãtreUniunea Sovieticã, decât înpuþine þãri ºi a fost folosit pentrurealizarea obuzierului auto-propulsat 2S19 “Msta-S”. Este îndotarea actualã a artileriei rusede nivel armatã ºi front, înaceeaºi variantã tractatã ºi con-stituie obuzierul de bazãautopopropulsat.

Tunul-obuzier poate executamisiuni de foc în sprijinul marilorunitãþi luptãtoare ºi poate angaja

lupta cu artileria adversã la dis-tanþe mari. Este deservit de o

echipã de servanþi compusã din 9oameni. Regimul de foc, înprimul minut este de 5 lovituri ºi

depinde de nivelul de instrucþieal militarilor.

TUNUL-OBUZIER CALIBRUL 152 MM, MODEL 1985

Tunul-obuzier calibrul 152 mm, model 1985

Specificaþii tehniceCalibrul: 152,4 mmLungimea tunului în poziþie de marº: 11.170 mmGreutatea pentru marº: 7.550 kgÎnãþimea tunului: 2.800 mmLãþimea tunului: 2.530 mm

Viteza iniþialã: 825 m/sGreutatea proiectilului: 43,5 kgViteza pe drum: 60 km/hCâmp de tragere vertical: 60°Câmp de tragere orizontal: 50°Bãtaia maximã cu proiectil exploziv:24.000 m

Tun-obuzier calibrul 152 mm. Este cea mai mare piesã de artilerie construitã în România.

Autocamionul DAC 21.410 cu tracþiune 8x8.


163

Prototipul obuzierului sovietic2S1 “Gvozdika” (Garoafã înruseºte) sau SAU-122 a fostfinalizat în 1969 pentruînlocuirea excelentului obuziertractat, calibru 122 mm D-30. Aintrat în serviciu la începutulanilor '70 fiind vãzut pentruprima datã în public la o paradãa forþelor terestre poloneze, înanul 1974. În nomenclatorulSUA este cunoscut cu indicativulM 1974. A fost produs sublicenþã, în þãri ca: Bulgaria, Iran,

Având în vedere greutatea de7,5 tone tunul-obuzier este tractatde tractorul mijlociu ºenilat deartilerie ATS 59 G sau de auto-camionul 8x8 DAC 21410DFAEG.

A fost introdus în dotare, înanul 1985, la 3 divizioane dincompunerea regimentului de arti-lerie tunuri de la cele 4 armate ºidin rezerva general strategicã. Laînceputul anilor 1990 a fost înînzestrarea a 2 din cele 4 divizioane de la brigãzile deartilerie de armatã ºi corp dearmatã, împreunã cu tunurile calibru 130 mm.

Dezvoltarea ulterioarã amuniþiei pentru acest tun-obuziera continuat, în special în Rusia,gama fiind completatã cu proiec-tilul inteligent, ghidat laser“Krasnopol” ºi proiectilulrachetã-asistat, cu bãtaia de 36 km.

Tunul-obuzier, model 1985este cea mai grea piesã de arti-lerie construitã în România.Este de neînþeles, cum, uzinaReºiþa, care l-a realizat la unnivel de performanþã mondial, în

anul 1985, este închisã ºirugineºte, în anul 2010. Istoriaacestei mari uzine a þãrii noastre,valoarea deosebitã a colectivului

ºi efortul uriaº fãcut în trecut destatul român pentru dotarea cutehnologia necesarã ne determinãsã cerem repunerea ei în funcþi-une ºi reluarea producþiei. Acest

demers este necesar cu atât maimult astãzi, când, majoritateaarmatelor doresc sã se doteze cuobuzierul cal. 155 mm, cu þeavã

de 52 de calibre, iar România aobþinut tehnologia ºi a realizatþevi de 47 de calibre, precum laaceastã piesã ºi þevi de 58 calibre(130 mm) în urmã cu 25 de ani.

Tractorul ºenilat ATS 59 G. A fost vãzut prima datã în public în anul 1972.

Tractorul mijlociu ºenilat ATS 59 G

Specificaþii tehniceGreutatea:13.750 kgLungime: 6.280 mmÎnãþimea: 2.620 mmCapacitatea de încãrcare: 3 tone Consum: 120 l /100 km

Capacitatea de tractare: 14 toneViteza pe drum: 30 km/hNumãrul de locuri:

- în cabinã: 6- pe platformã: 12

Putere motor: 300 CP.

OBUZIERELE AUTOPROPULSATE 2S1 “GVOSTIKA” ªI MODEL 1989 (ROMÂNESC)

Obuzierul autopropulsat 2S1 “Gvozdika” (Garoafa).


164

Polonia ºi România purtânddiferite denumiri. A fost fabricatîn numãr foarte mare ºi a consi-derat o piesã de bazã, majori-tatea þãrilor pãstrându-l în înzes-trare în anul 2010: Ucraina - 638 buc., Polonia - 533 buc.,Bulgaria - 506 buc., Siria - 400 buc., Finlanda - 72 (cunoscutca 122 PsH 7).

Rusia a avut în dotare cel maimare numãr de obuziere ºi aînceput din anul 2007 sã leînlocuiascã cu variantele maimoderne ºi mult mai puterniceprecum 2S19 "Msta-S",cal. 152 mm.

Muniþia folositã de ambeleobuziere este compatibilã cu ceaa obuzierului rusesc D-30,respectiv proiectile explozive,cumulative (bãtaia de 2 km), cusubmuniþii, de iluminare, defumizare. Capacitatea de trans-port a celor douã obuziere este de40 proiectile explozive ºi cumu-lative (35+5). Echipajul este format din 4 oameni: comandant,ochitor, încãrcãtor ºi mecaniculconductor.

Blindajul asigurã protecþiaîmpotriva armamentului uºor de

infanterie ºi a schijelor proiec-tilelor de artilerie. Compartimentulmecanicului conductor ºi cel almotorului sunt dispuse în faþã, iarîn partea din spate se gãseºte com-partimentul de luptã. Obuzierelesunt amfibii, au fost prevãzute cusistem de vedere pe timp de noapteºi sistem de protecþie NBC.

În România s-a achiziþionat obaterie 2S1 cu 6 obuziere, fãrãsistemul de conducere a foculuiºi s-au produs, sub licenþã, 42 deobuziere, la uzina din Mizil.Varianta româneascã, denumitã"Model 1989" a fost realizatã peºasiul transportorului blindat

pentru trupe MLI-84, fabricat laMizil.Turela a fost importatã dinURSS ºi era dotatã cu obuzierulcal. 122 mm 2A31.

În majoritatea þãrilor din estobuzierul a fost în dotareadivizioanelor din subordineamarilor unitãþi de tancuri. ÎnArmata Românã a fost în înzes-trare, în perioada 1990-2005,câte 24 de piese, la Divizionul 25Artilerie, subordonat la Brigada22 Tancuri, Bucureºti ºi laDivizionul 55 Artilerie Turda,subordonat la Brigada 6 Tancuri,care avea ºi bateria 2S1“Gvostika”.

Obuzierul autopropulsat românesc, calibrul 122 mm, model 1989. A fost construit la uzina mecanicã din Mizil.

Obuzierul autopropulsat 2S1

Specificaþii tehniceCalibrul: 122 mmLungimea obuzierului: 7.265 mmLungimea þevii cu frâna: 4.658 mm, 38calibreGreutatea pentru marº: 15.700 kgÎnãþimea: 2.725 mm

Lãþimea: 2.850 mmAutonomie: 500 km Câmp de tragere vertical: -3° la 70°Urcã pante de 35°Viteza pe ºosea: 60 km/hBãtaia maximã: 15,2 km

Obuzierul autopropulsat românesc, Model 1989

Specificaþii tehniceCalibrul: 122 mmLungimea obuzierului: 7.505 mmLungimea þevii cu frâna:4.658 mm, 38 calibreGreutatea pentru marº: 18.300 kgÎnãþimea tunului: 2.720 mm

Lãþimea: 3.150 mmAutonomie: 450 km Câmp de tragere vertical: -3° la 70°Urcã pante de 35°Viteza pe ºosea: 64 km/hConsum: 200 l/100 kmBãtaia maximã:15,2 km


165

OBUZIERUL DE MUNTE “BUCEGI”, CALIBRUL 98 MM, MODEL 1995

Este un obuzier uºor destinatsprijinului acþiunilor unitãþilor devânãtori de munte, infanterie ºiparaºutiºti pentru ducerea ope-raþiilor în zone muntoase.Proiectul realizãrii acestui obu-zier a fost demarat la jumãtateaanilor 1980, astfel cã în anul 1988a fost finalizat prototipul avândcalibrul de 100 mm. Revoluþiadin decembrie 1989 ºi mai apoisemnarea Tratatului de la Paris,de reducere a forþelor militareconvenþionale din Europa, dinanul 1990 a impus pentru þaranoastrã limitarea numãrului

gurilor de foc peste 100 mm la1475. În acest context s-a decisde cãtre conducerea armatei caacest obuzier sã aibã calibrul maimic de 100 mm pentru a nu intrasub incidenþa tratatului. Proble-mele economice din anii 1990 auîntârziat acest proiect astfel cãobuzierul calibru 98 mm a intratîn dotare, la trupe, la data de 31 ianuarie 1995.

Destinaþia obuzierului afost aceea de armament deartilerie de nivel brigadã devânãtori de munte. A fost gân-dit sã înlocuiascã vechile

obuziere “Skoda” cal. 100 mm,model 1939, monofleº, careau fost retrase din dotare laînceputul anilor 1980, dincauza uzurii avansate.Experienþa realizãrii tunuluide munte cal. 76 mm a consti-tuit un avantaj, iar acestobuzier este proiectat în modasemãnãtor. Tragerea se poateexecuta cu fãlcele lungi pentru unghiuri de înclinaremici sau cu fãlcele scurtepentru tragerile verticale.Pentru uºurinþa transportuluifãlcelele se pot rabata.

Obuzierul “Bucegi”. Se remarcã legãtura elasticã foarte compactã.

Schema obuzierului “Bucegi”.Mecanismele de ochire sunt aºezate pe partea stângã pentru ca ochitorul sã poatã executa tragerile prin ochire directã.


166

În funcþie de condiþiile de relief,tractarea se poate face cucamionul DAC 4x4 sau 6x6, hipocu 2 cai, în paralel, sau pe 3 cãrucioare. Astfel, cãruciorulport-þeavã are greutatea de 820 kg, cãruciorul port-leagãn,540 kg, iar cãruciorul pentrumuniþie are greutatea de 890 kg.Închizãtorul este de tip panã orizontalã cu funcþionare semiautomatã.

În ciuda începutului promiþã-tor ºi faptului cã a fost în dotareaartileriei de munte din ForþeleTerestre, la începutul anilor 2000acest obuzier a fost retras îndepozite.

Obuzierul de munte “BUCEGI”, calibrul 98 mm

Specificaþii tehniceCalibrul: 98 mmLungimea obuzierului: 4.250 mm Lungimea þevii cu frâna:2.480 mm,25.3 calibreGreutatea pentru luptã: 1.500 kg

Viteze iniþiale: 470 m/sCâmp de tragere vertical: -5° la +70°Câmp de tragere orizontal: 40°Greutatea proiectilului: 13,2 kgViteza pe ºosea: 60 km/hBãtaia maximã: 10.856 m

Obuzierul “Bucegi” la Complexul expoziþional din Bucureºti.

SISTEMUL DE LANSARE MULTIPLÃ DE RACHETE “LAROM”

S i s t e m u lLAROM repre-zintã un ansam-blu de subsistemede descoperire,analizã, decizie ºilovire cu rache-tele, proiectat ºirealizat în Româ-nia, de compania“ A e r o s t a r ”Bacãu, în colabo-rare cu firmele“Elbit” ºi ”IMI”din Israel.

L a n s a t o r u lLAROM este ele-mentul de lovireºi componentaprincipalã a aces-tui sistem fiind un mijloc auto-propulsat care executã, de regulã,trageri prin ochire indirectã. Areo mare putere de foc ºi este apt sãloveascã o mare cantitate de þinte,îndeosebi cu dimensiuni mari,

dispuse în adâncimea dispozi-tivului de luptã al adversarului.

Lansatorul LAROM este toto-datã o variantã mult perfecþionatãa aruncãtorului 40-APRA-122-C(“C”=containerizat”), model 1988,

care utilizeazã douã tipuri derachete: GRAD, calibrul 122 mmºi LAR Mk.4, calibrul 160 mm.Utilizarea a douã tipuri demuniþie a permis creºterea pu-terii de foc la bãtaia maximã de

Lansator LAROM din prima generaþie (2001) executând trageri cu rachetele GRAD.


167

Obuzierul ATROM este vari-anta româneascã a obuzieruluiisraelian ATMOS 2000, realizatîn anul 2003. A rãmas la stadiulde prototip fiind propus spreachiziþie (dar neconcretizatã)Ministerului Apãrãrii Naþionale.

Obuzierul propriu-zis este detip “Soltam”, calibrul 155 mm cuþeava de 52 de calibre ºi sistem deuºurare a încãrcãrii. Poate trage

toatã gama de muniþii standardNATO ºi are bãtaia de 41 km cumuniþie rachetã asistatã ºi 30 de km cu muniþie explozivãclasicã. Regimul de foc este situat

între 4 ºi 9 proiectile pe minut,dintre care 3 proiectile în primele20 de secunde. Obuzierul este completat cu sisteme performante decontrol computerizat al tragerii

45 km, iar prin utilizarea unorsisteme avansate de conducere afocului ºi comunicaþii s-a realizatcreºterea vitezei de reacþie, o pre-cizie ridicatã, manevra rapidã afocului, precum ºi o cadenþã detragere mai mare între salve.Modernizarea pãrþii auto a per-mis creºterea vitezei dedeplasare, a fiabilitãþii tehnicii ºio capacitate mare de manevrã.Totodatã, s-a modernizat sistemulde reaprovizionare cu muniþie,fiecãrui lansator fiindu-i alocatão maºinã dotatã cu automacara ºiremorcã, destinatã transportuluiºi reîncãrcãrii cu rachete.Reîncãrcarea se executã cu containere, care conþin 20 derachete GRAD sau 13 rachete LAR Mk.4 .

Sistemul a intrat în dotare înForþele Terestre în anul 2001 ºi aconstituit un program major deînzestrare. Este sistemul de arti-lerie cu cea mai mare putere defoc la nivelul Forþelor Terestre.În anul 2008 a fost realizatã o atreia generaþie la care s-au adãu-gat sisteme perfecþionate decomunicaþii, iar lansatoarele aufost dispuse pe un ºasiu nou deautocamion “ROMAN”.

Sus: Lansator LAROM, model 2008 (pe ºasiu ROMAN).Jos: Maºinã de încãrcat ºi transportat containere de luptã (MITCL).

Lansatorul LAROM

Specificaþii tehniceCalibrul rachetelor: 122 ºi 160 mmLungimea lansatorului: 7.400 mm Greutatea pentru luptã: 18,5 t

Viteza - pe ºosea: 75 km/h- pe câmp: 25 km/h

Autonomie: 700 kmBãtaia maximã: 20,4 km/ 45 km

OBUZIERUL AUTOPROPULSAT “ATROM”, CALIBRUL 155 MM

Obuzierul autopropulsat “ATROM”

Specificaþii tehniceCalibrul: 155 mmLungimea þevii: 22 calibreGreutatea: aprox. 22 tone Muniþie transportatã: 32 proiectile

Câmp de tragere vertical: -3 la +70°Câmp de tragere orizontal: 50°Viteza pe ºosea: 60 km/hEchipaj: 5 oameniBãtaia maximã: 30 la 41 km


168

ºi de navigaþie, iar þintele suntprimite în sistem informatizat dela observatorii înaintaþi.Obuzierul este dispus pe ºasiulautocamionului ROMAN 26.360DFAE, 6x6, echipat cu un motorMAN 28866 LF 24 de 360 CP.Este completat de un sistem auxiliar de putere, când motorulprincipal este oprit ºi estedeservit de 5 servanþi.


Dupã ieºirea României din rãzboialãturi de puterile Axei, ComisiaAliatã de Control în România ºiStatul Major al Marinei au hotãrâtîn ziua de 23.03.1945, desfiinþareaRegi-mentului artilerie marinã ºiînfiinþarea Divizionului de arti-lerie marinã în care a fost prevãzutefectivul Bateriei de instrucþie de56 de oameni din care 5 ofiþeri, 9 subofiþeri ºi 42 trupã.

În memoriul redactat de StatulMajor al Marinei, referitor laorganizarea de pace a marinei înanul 1946 se preciza cã ,,în ideeaamplificãrii posibilitãþilor defen-sivei marinei s-a prevãzut ºi reor-ganizarea artileriei de coastã.Actualul Divizion de ArtilerieMarinã este compus din 5 bateriicu tragere navalã (,,Elisabeta” -3/150 mm, ,,Aurora” - 3/152 mm,,,Mircea” - 4/152 mm, ,,Carol” -3/105 mm ºi ,,Ovidiu” - 4/152 mmn.a.) ºi 2 baterii AA fixe dotate cupiese demontate ºi posibilitãþitehnice reduse. Unitatea va primidenumirea de Regiment deMarinã”. Într-adevãr unitatea deartilerie de coastã va reprimi den-umirea de “Regiment de arti-lerie de marinã”.

La începutul anului 1948, denumirile bateriilor, Carol”ºi ”Elisabeta” au fost schim-bate în ”Horia” ºi respectiv”Criºan”.

O nouã reorganizare a bateri-ilor de coastã dupã calibru ºi puterea de foc a fost realizatã la 1 octombrie 1948. S-au creatRegimentul nr. 1 Artilerie deCoastã ºi Regimentul nr. 2Artilerie Uºoarã de Coastã.Aceastã organizare s-a menþinutpânã la 1 august 1949, cândunitãþile Marinei au fost reorga-nizate ºi au primit noi denumiri.Regimentul nr. l devine SectorulMaritim nr. 3 cu comandamentulîn Constanþa, iar Regimentul nr.2, Sectorul Maritim nr. 4 cu sedi-ul în Mangalia, ambele unitãþifiind subordonate Coman-damentului Forþelor Maritime, înanul 1953 sectoarele maritime aufost desfiinþate, locul lor fiindluat de douã divizioane:

- Constanþa Sud, cu punc-tul de comandã la MovilaSara ºi zona de responsabili-tate 2 Mai - Agigea cu 2baterii de 130 mm de prove-nienþã sovieticã;

- Constanþa Nord, cu punctul

de comandã la Uzina Electricãdin Constanþa ºi zona de respon-sabilitate pânã la Capul Midia.Avea douã baterii, fiecare cu câte4 tunuri de 130 mm de prove-nienþã sovieticã, una la Soveja(Uzina Constanþa) ºi cealaltã laMidia.

În anul 1957, comandantulMarinei Militare a adresatMinisterului Apãrãrii Naþionaleun raport prin care solicitaînlocuirea întregului materialartileristic al vechilor baterii cutunuri de 130 mm de fabricaþiesovieticã. Se aprecia cã pentruapãrarea litoralului erau necesare2-4 baterii de acest tip din caretrei trebuiau sã fie autotractatepentru a putea fi deplasate ºi 1-2 baterii de 180 mm înzestratecu mijloace de radiolocaþie. Înafara faptului cã a pus în evi-denþã necesitatea modernizãrii cutehnicã nouã a artileriei decoastã, raportul nu a avut ecoulscontat. De altfel, regimentul deartilerie de coastã constituit la1956 prin unirea celor douãdivizioane a fost desfiinþat în 1960.

Prototipul obuzierului autopropulsat ATROM.


169

Dupã anul 1965 artileria decoastã a fost reînfiinþatã ºi afuncþionat cu tunuri KS-30, cal. 130 mm ºi ulterior cu rachetede coastã de tipul P-21/P-22,achiziþionate în anul 1986. La

începutul anilor ’90 tunurile aufost retrase din dotare. Din piesele deartilerie care au fost la bateriileartileriei de coastã s-a pãstrat laMuzeul Marinei din Mangalia untun de 130 mm, expus în parc,

i a r un a l tu l de 152 mm“Obukov”, a fost reþinut pentruviitorul muzeu dar în anul 1963 a fost trimis dintr-o eroare la fier vechi.

TUNUL DE COASTÃ KS30, CALIBRUL 130 MM

Tunul KS-30 este în fapt untun antiaerian dar care, datoritãcalibrului ºi bãtãii mari a fostales pentru artileria de coastã. Afost produs de cãtre industriasovieticã la începutul anilor1950 ºi este uºor de deosebitdatoritã unei platfome de trans-port cu douã osii având pefiecare parte câte 2 roþi (foto).De asemenea, afetul tunului are4 fãlcele rabatabile cu ajutorulcãrora este calat ºi de pe careexecutã tragerea. La punereapentru luptã trebuie sã fiecoborât de pe platformã ºiaºezat pe sol. Þeava nu are frânãde tragere ºi se terminã cu oculatã cu închizãtor semiau-tomat tip panã, lateralã. Ochireaîn direcþie ºi în înãlþime se poateexecuta manual sau electric.Este dotat cu un dispozitiv dereglare automatã a focoaselor.În arhitectura antiaerianã tunulera completat cu un sistem deconducere a focului tipPUAZO-30 ºi un radar SON-30.Nu avem informaþii dacã au fostachiziþionate la tunurileromâneºti.

Tunul este deservit de unechipaj de 10 militari ºi are unregim de tragere de 12 lovituripe minut Loviturile sunt acu-plate, proiectilele având focoasepercutante ºi fuzante.

Baterie de tunuri de coastã KS-30 executând trageri de luptã.

Tun de coastã KS-30 la Secþia din Mangalia a Muzeului Marinei Române.

Tunul KS-30, calibrul 130 mm

Specificaþii tehniceCalibrul: 130 mm Greutatea pentru luptã: 23,5 t Greutatea pentru miºcare: 29 t Câmp de tragere orizontal: 360°Câmp de tragere vertical:-3° la +88°Greutatea proiectilului: 33 kg

Lungimea loviturii: 1,55 mGreutatea loviturii: 61,1 kgViteza iniþialã: 950 m/sLungimea þevii: 64 de calibreBãtaia maximã orizontalã: 27,5 kmBãtaia maximã verticalã: 20,6 km


170

Acest sistem a fost achizi-þionat în anul 1986 din UniuneaSovieticã pentru dotarea artilerieide coastã. Racheta de bazã a sis-temului este P-15, fabricatã înanii 1950 ºi cunoscutã în nomen-clatorul NATO cu indicativul“Styx” sau SS-N-2. Începând cuanul 1972 a fost produsã variantaP-15M care a fost vândutã laexport cu denumirile P-21, P-22aflate ºi în dotarea sistemuluiromânesc. Rachetele P-21, P-22au în plus atât radar cât ºi un sis-tem de ghidare în infraroºu ºibãtaia dublã, ce ajunge la 80 km.Propulsia este asiguratã cu aju-torul unui combustibil lichid for-mat din carburant ºi oxidant,ambele cu toxicitate ridicatã. În

cazul lovirii unei þinte sub bãtaiamaximã carburantul rãmas seconstituie în încãrcãturã incendi-arã. Încãrcãtura de luptã a

rachetei are greutatea de 513 kgºi este de tip cumulativ. La parteadin spate a rachetei este ampena-jul în formã de Y cu cârme ºi

SISTEMUL DE RACHETE DE COASTÃ 4 K 51 “RUBEJ” (Frontiera)

Instalaþie de lansare mobilã din sistemul de rachete de coastã 4K51. În plan îndepãrtat se vede radarul.

Rachetã din sistemul 4K51 la Muzeul Marinei Române, secþia Mangalia.


171

motorul de start cu combustibillichid, iar în partea din faþã are 2 aripi. Racheta are un sisteminerþial care lucreazã începând cuporþiunea de mijloc a traiectorieiîmpreunã cu un radar activ (ARV GOS) ºi un radar îninfraroºu (IR GOS), pe porþiuneafinalã. Înãlþimea de croazierã a zborului este: 25-50-250 m.

Lansatorul utilizeazã o plat-formã auto de tip MAZ-543, 8x8,de 41 de tone, aceeaºi folositã desistemul rachete operativ tactice,din complexul 9 K 72, care a fostîn dotarea Forþelor Terestre pânãîn anul 1995. Pe ºasiu sunt dis-puse: cabina radar, o turbinã cugaz cu generator electric de putere ºi platforma de lansare cudouã lansatoare de tip rotativ CT -161. Mai sunt montate ºi altesisteme ajutãtoare, ca: sistemulamic-inamic, sistemul de stingerea incendiilor, de comunicaþie,interne ºi extern etc. Radarullansatorului este utilizat pentru

detectarea þintei ºi se ridicã atunci când se pregãteºte lansareala o înãlþime de 7,3 m. Timpul detrecere a instalaþiei de lansare dinpoziþia de marº în poziþia de luptãeste de 5 minute. Aceasta estedeservitã de 6 servanþi ºi estecomplet autonomã.

Bateria de rachete este com-pusã din 4 instalaþii mobile delansare ºi 4 maºini de reapro-vizionare care au în total 16

rachete. Acest sistem este folositºi pe navele de luptã fiind îndotarea a circa 30 de state. Spredeosebire de lansatoarele navale,cele terestre sunt mult mai economice, pot fi dispuse peaproape întregul litoral ºi potpãrãsi poziþia dupã lansare în maipuþin de 2 minute.

Lansatoarele mobile au fostprezentate la paradele militare organizate de Ziua Naþionalã.

Instalaþie de lansare mobilã aparþinând Forþelor Navale Române, în timpul lansãrii rachetei P-21. Se poate vedea, sub rachetã, motorul de start cu combustibil solid ºi începerea funcþionãrii motorului de marº.

Rachetele P 21/22

Specificaþii tehniceDiametrul max.: 0,78 mGreutatea la lansare: 2.523 kg Lungimea rachetei: 6,55 m/7,5 mAnvergura aripilor: 2,5 mViteza: 1100 km/h (0,9 M)

Combustibil lichid: TG -2 + acidazot ic Bãtaia radarului: 27 km.Bãtaia radarului infraroºu: 10-20 km.Combustibil de lansare: solidBãtaia: 8-80 km

Lansatorul mobil al sistemului de rachete 4K51

Specificaþii tehniceTip: MAZ 543Câmp de tragere orizontal:+/- 110°Câmp de tragere vertical: 0 la 20°Lungime: 14,2 mLãþime: 2,97 mÎnãlþime: 4,05 m

Tip motor: diesel kW / 385 Viteza maximã: 65 km/hRaza de acþiune: 635 kmNumãrul de rachete: 2Echipaj: 6Timp de pãrãsire a poziþiei: 2 minuteGreutatea: 40.900 kg

172

Acest capitol trateazã,succint, câteva piese de artileriereprezentative capturate de cãtreArmata Românã în perioadacelor 3 rãzboaie: de indepen-denþã, al primului ºi celui de-aldoilea rãzboi mondial ºi care, dindatele de care am dispus, nu s-aufolosit. În general materialul deartilerie capturat, împreunã cumuniþia este introdus în dotareapropriilor trupe. În timpul primu-lui rãzboi mondial, din capturilerealizate, precum ºidin abandonularmatei ruse, dupãrevoluþia din anul1917 ne-au rãmaspeste 1450 de guride foc de tipuri,calibre ºi modelediferite. Din celeaproape 920 depiese rãmase de laarmata rusã, în jurde 460 erau detipul “Putilov”, cal. 76,2 mm,model 1902.

Performanþeleridicate ºi calitatea foarte bunã atunurilor (foarte multe erau noi),precum ºi cantitatea mare demuniþie rãmasã au determinatintroducerea lor imediatã îndotare. Aceste tunuri au fost apoi,în anul 1936, tubate amovibilpentru a trage proiectile cal. 75 mm “Schneider”ºi

folosite ulterior inclusiv în cel de-al doilea rãzboi mondial. Acesttun care a fost capturat, dar a fostintrodus în înzestrarea propriilortrupe a fost tratat la capitolul V.

Unele dintre piese au caracterde unicat ºi meritã a fi scoase înevidenþã pentru valoarea lorinestimabilã. Este cazulobuzierului “Skoda” de mare calibru (420 mm) dispus pe oplatformã de cale feratã, aflat încolecþia Muzeului MilitarNaþional. Aceastã piesãexcepþionalã este unicat pe plan

mondial. Alte piese capturate decãtre Armata Românã au dis-pãrut. Aºa s-a întâmplat cu cele 4 tunuri capturate de la turci înrãzboiul de independenþã ºiaºezate, la ordinul regelui Carol Ilângã monumentul lui MihaiViteazul din faþa Universitãþii dinBucureºti. Acestea au fost recap-

turate de turci la ocupareaoraºului în anul 1916.

Indiferent de provenienþã,aceste piese de artilerie au o valoare istoricã deosebitã,întrucât reflectã vitejia ºi erois-mul trupelor române care au lup-tat pentru a le obþine. Fiecare din-tre aceste piese de artilerie areistoria ei, care, pentru a putea fiaflatã, necesitã studierea jur-nalelor de operaþii ale unitãþilormilitare implicate. Din pãcateacest demers nu a putut fi realizatîn aceastã lucrare.

Intenþia noastrã afost aceea de a duce înatenþia celor interesaþiºi pasionaþi de dome-niu, câteva dintregurile de foc cele maivaloroase existente înþara noastrã ºi de adeschide un drum pen-tru cercetarea ºi com-pletarea bazei de datedespre ele, în viitor.Ne exprimãm convin-gerea cã ºi alþi pasio-naþi vor încerca sãafle mai multe ºi poatesã promoveze mai

mult, în special pe internet uneledintre piesele de artilerie, exis-tente în România. Acest demerseste necesar, deoarece pe site-urile de specialitate strãine suntfoarte puþine informaþii desprevaloroasa colecþie de piese deartilerie autohtone sau capturateaflatã în muzeele româneºti.

Capitolul VIIPIESE DE ARTILERIE CAPTURATE DE CÃTRE ARMATA ROMÂNÃ,

DAR CARE NU AU FOST ÎN ÎNZESTRARE

Încãrcarea obuzierului greu “Skoda”, calibru 38 cm, model 1916. O piesã de acest tip a fost capturatã de cãtre Armata Românã.

Piese de artilerie capturate

173

A fost realizat ca urmare asolicitãrii armatei germane,adresate concernului “Krupp”.Acest nou calibru s-a dorit oalternativã pentru piesele de 75 ºi 76 mm ce erau deþinute decãtre potenþialii adversari,Franþa ºi Rusia, pentru ca încazul unor eventuale capturi,noile tunuri sã nu poatã fi

folosite în lipsa muniþiei adec-vate. Acesta este considerat unexemplu de pregãtire aGermaniei pentru rãzboi.

La introducerea în dotare afost denumit “Feldcanone96n/A” ºi a fost tunul de câmpstandard al artileriei germane la

Este un tun turcesc capturatde cãtre Armata Românã în timpul rãzboiului de indepen-denþã. Acest tun a fost ºi îndotarea trupelor noastre ºi a fosttratat în carte. Deosebirea dintreele este afetul, la tunul turcescfiind de metal, iar la cel românescde lemn. Folosea pentru tragereobuze explozive cu greutatea de4,2 kg cu care atingea o bãtaiemaximã de 3.500 m. Greutateatunului este de 650 kg. Piesa dinimagine este expusã la MuzeulMilitar Naþional.

Obuzier rusesc cu tragererepede care a fost fabricat deuzinele “Obukhov” ºi “Perm”.Piesa din imagine nu maipãstreazã roþile originale. Celedouã resorturi ale legãturii elas-tice au fost înlocuite cu tampoanede cauciuc. Resorturile frânei detragere erau fixate pe douã tijemetalice ce treceau prin osie ºiasigurau revenirea în poziþiainiþialã a masei reculante. Arãmas de la armata rusã dupãretragerea din primul rãzboimondial.

OBUZIERUL “OBUKHOV”, CALIBRUL 152,4 MM, MODEL 1883

Obuzier cal. 152 mm, model 1883 aflat la Muzeul Militar Naþional din Bucureºti.

TUNUL “KRUPP”, CALIBRUL 78,5 MM, MODEL 1871

Tun turcesc “Krupp”, calibru 78,5 mm. Are o construcþie simplã cu afet metalic. Pe osie sunt dispuse douã scaune pentru servanþi.

TUNUL “KRUPP”, CALIBRUL 77 MM, MODEL 1896/1906


Specificaþii tehniceCalibrul: 77 mm Greutatea pentru luptã: 1.422 kgGreutatea pentru miºcare: 2.286 kgLungimea: 2.700 mm

Viteza iniþialã: 600 m/sCâmp de tragere orizontal:+/- 8°Câmp de tragere vertical:-9,5° la +38°Greutate proiectil: 5,9 kgBãtaia maximã: 10.300 m


174

începerea primului rãzboi mondial,în anul 1914. În anul 1916 a fostmodernizat prin schimbarea þevii ºi mãrirea bãtãii la 10.300 m,primind denumirea “FK16”.Muniþia tunului era formatã dinproiectile explozive, de iluminareºi fumigene cu tub cartuº. Tunulera tractat de 6 cai ºi deservit de6 sau 7 servanþi. Dupã anul 1918,acest tun a rãmas în dotareaarmatei germane. Unele tunuri aufost atribuite altor þãri, ca deexemplu Olanda ºi Belgia, careparaþii de rãzboi. Tun “Krupp”, calibru 77 mm, model 1896/1916.

Este una dintre piesele grelede artilerie dezvoltate de cãtreuzina “Skoda” din Pilsen ºi pro-duse cãtre sfârºitul primuluirãzboi mondial, pentru lovireaadãposturilor betonate.

Solicitarea iniþialã a fostaceea a unui mortier cu bãtaiemai mare decât modelul calibru24 cm Model 1898 care aveabãtaia de 6.500 m. Producþiamortierului a rãmas la stadiul deprototip ºi a fost încetinitãdatoritã excelentelor rezultate aleobuzierului de calibrul 305 mmcare a avut prioritate. Din acestmotiv au fost produse doar douãexemplare, dintre care unul a fostcapturat de cãtre Armata Românãºi se gãseºte la Muzeul MilitarNaþional din Bucureºti. Este opiesã rarã, construitã cu o foartemare grijã pentru funcþionalitate,având în vedere greutatea. Þeavase retrãgea pe un suport dispus pefãlcele, pentru distribuirea

greutãþii, iar roþile sunt dubleºi au bandaj de cauciuc.Piesa a fost proiectatã pentrua fi tractatã auto.

MORTIERUL“SKODA”, CALIBRUL 210 MM, MODEL 1916

Mortier “Skoda”, calibru 210 mm, model 1916. Este o piesã de o valoare deosebitã, care a fost produsã în doar douã exemplare. Piesa din imagine este în colecþia

Muzeului Militar Naþional din Bucureºti.

Mortierul “Skoda”, calibrul 210 mm

Specificaþii tehniceCalibrul: 210 mm Greutatea pentru luptã: 10.200 kg

Greutate proiectil: 120 kgBãtaia maximã: 9.500 m

Mortier cal. 210 mm. Se pot vedea roþile duble cu bandaj

de cauciuc ºi sistem de frânare.


175

Este un tun greu de câmp aus-tro-ungar destinat pentru exe-cutarea tragerilor de hãrþuire ºicontrabaterie la distanþe mari.Pentru cã a fost proiectat sã fietractat auto a fost denumit: “15 cm Autokanone M. 15/16”.Acest tun excepþional era dotatcu o þeavã de bronz care îi per-mitea executarea unor trageri ladistanþe peste 20 km. Pentrudeplasare, þeava era detaºatã deafet ºi transportatã separat pe oaltã platformã. Tunul a fost con-struit în 44 de exemplare ºi eradeservit de 13 servanþi.

O piesã capturatã de cãtre tru-pele române se aflã la Bucureºti.

Este un obuzier greu dez-voltat de cãtre uzinele“Skoda”pentru folosirea deopotrivã decãtre artileria de munte ºi decâmp. În nomenclatorul austriacfigura cu denumirea: “15 cmschwere Feldhaubitze M. 15”(schwere=greu în germ.).Obuzierul a fost proiectat sã fietractat auto fiind prevãzut cu

suspensie. Pentru transportulhipomobil putea fi demontat în4 pãrþi. Au fost fabricate doar57 de obuziere deoareceuzinele “Skoda” erau concen-trate pe producerea obuzieruluide 149 mm, model 14/16 careînsã nu a atins aceleaºi perfor-manþe balistice (bãtaia de 8,7 km) însã era mult mai uºorde transportat (2.344 kg).

Exemplarul din imagine estecapturat de cãtre Armata Românã

ºi poate fi studiat la MuzeulMilitar Naþional din Bucureºti.



Specificaþii tehniceCalibrul: 149,1 mm Greutatea pentru luptã: 5.560 kgLungimea þevii. 2,99 m 20 calibreCâmp de tragere vertical: -5°la 65°

Câmp de tragere orizontal: -8° Regimul de foc: 2 pr./ minViteza iniþialã: 508 m/sGreutate proiectil: 42 kgBãtaia maximã: 1.500 m

Obuzier “Skoda”, cal. 150 mm, model 1915.

TUNUL GREU “SKODA”, CALIBRUL 152 MM, MODEL 1915/16

Tunul greu “Skoda”, calibrul 152 mm, model 1915/16

Specificaþii tehniceCalibrul: 152,4 mm Greutatea pentru luptã: 11900 kg Lungimea þevii: 6,0 m 39,5 calibreCâmp de tragere vertical: -6°la 45°

Câmp de tragere orizontal: -6° Regimul de foc: 1 pr./ minViteza iniþialã: 692 m/sGreutate proiectil: 42 kgBãtaia maximã: 21.840 m, Md. 15/16

Tunul greu “Skoda”, calibru 152 mm, model 1915/16.


176

Este un obuzier de munte fabricat în peste 420 de exem-plare, în perioada 1942-1945 ºiutilizat de cãtre armata germanã.Era cunoscut ca “10.5 cmGebirgshaubitze 40”, sau“10.5 cm GebH 40”. Obuzierulputea fi demontat în 4 pãrþi ºitransportat pe platforme tractatede motociclete ºenilate de tipulSd.Kfz. 2 "Kettenkrad" sau cuajutorul catârilor. Þeava era, separe aceeaºi ca cea a obuzierului10.5 cm leFH 18. A fost o piesãfoarte apreciatã, în ciudagreutãþii mari ºi a rãmas îndotare în unele þãri pânã în anii ‘60. Piesa din imagine a fostcapturatã de Armata Românã în rãzboiul antihitlerist.

ARUNCÃTORUL “BÖHLER”, CALIBRUL 225 MM, MODEL 1915

Este un aruncãtor greu rea-lizat de firma austriacã “Böhler”,ca o alternativã la aruncãtorulgerman “Ehrhardt 25 cmschwere Minenwerfer”, pe care,nu a reuºit sã-l fabrice sublicenþã. Încãrcarea se executa pela gura þevii, care era lisã la inte-rior ºi nu avea sistem de atenuarea reculului. Din cauza lipsei uneiplãci de bazã precizia aruncãtoru-lui era foarte scãzutã, în specialcând era aºezat pe sol moale.

O piesã capturatã de cãtre tru-pele române, în anul 1917, se aflãla Muzeul Militar din Bucureºti.

Aruncãtorul “Böhler”, cal. 225 mm

Specificaþii tehniceCalibrul: 225 mmGreutatea aruncãtorului: 920 kgGreutatea proiectilului: 80 kgRegim de foc. 2 lov/ minBãtaia maximã: 1.200 m Aruncãtorul greu “Böhler”, calibru 225 mm. A fost fabricat în peste 930 de exemplare.

OBUZIERUL DE MUNTE “BÖHLER”, CALIBRUL 105 MM, MODEL 1940

Obuzierul “Böhler”, calibrul 150 mm, model 1915

Specificaþii tehniceGreutatea pentru luptã: 1.660 kgCâmp de tragere vertical: -4,5° la 71°Câmp de tragere orizontal: 51°

Greutatea proiectilului: 14, 52 kgLungimea þevii: 2.870 mmViteza iniþialã: 565 m/s Bãtaia maximã: 12.625 m

Obuzierul de munte “Böhler”, calibru 105 mm. Muzeul Militar Naþional.


177

Experienþa rãzboiului ruso-japonez din 1904-1905 a scos înevidenþã importanþa gurilor defoc cu un calibru mai mare de 25 cm în dotarea artileriei grelede asediu. În aceste condiþii, con-ducerea armatei austro-ungare aluat decizia de a dezvolta unmortier (obuzier de asediu)decalibru mare. În anul 1908, ocomisie tehnicã militarã a supustestelor un mortier de 30,5 cm(proiectil de 300 kg, razã de acþi-une de 8.000 de m). Rezultateleau fost descurajatoare: s-a trasconcluzia cã noua piesã necesitãun postament solid ºi un sprijinferm, condiþii care nu puteau fiasigurate. Din acest motiv acesteplanuri au fost abandonate. În1909 uzinele “Skoda” din Pilsenau primit sarcina de a perfecþionamortierul astfel cã prototipultrimis în 1910 la probe a necesitatnumeroase corecþii parþiale, dupãcare în anul 1912 armata acomandat 24 de exemplare, ce aufost introduse în exploatare înanul 1914.

În vederea transportului,mortierul, cu masa de 18.730 kg,putea fi demontat în trei pãrþi(þeavã, afet, postament). Tunulera transportat cu remorcherul demortiere“Daimler” (100 CP),model 1912, dezvoltat în paralelcu acesta pe 3 trãsuri cu roþi me-talice, legate de acesta. O nou-tate era asamblarea tunului:acesta era prima piesã de arti-lerie grea care nu necesitamacara. Dupã aºezarea posta-mentului, maºina care transportaafetul se urca pe acesta ºi ridicaafetul cu ajutorul roþilor dinþatemontate în postament, aºezându-l

dupã pãrãsirea postamentului înmarºalier. În sfârºit, þeava eraaºezatã pe afet de un al treilearemorcher cu ajutorul unui troliucu cablu.

În urma testelor la muniþie,începute în anul 1910, masaproiectilului a fost mãritã de la

300 kg cât avea iniþial la 385,3 kg. La o vitezã a proiectilu-lui la ieºirea din gura de foc de370 m/s acestea atingeau o bãtaiede 9,6 km.

Mortierul model 1911 vizapunctul cel mai slab al fortificaþi-ilor de atunci: acoperiºul. Înainte

MORTIERELE “SKODA”, CALIBRUL 305 MM, MODEL 1911, 1911/1916 ºi 1916

Mortier “Skoda”, calibru 305 mm, model 1911/16. Afetul piesei este aºezat pe un postamentmetalic. Piesa din imagine este în colecþia Muzeului Militar Naþional din Bucureºti.

Mortier “Skoda”, calibru 305 mm, model 1916. Afetul piesei este mai modern. Se observã diferenþe constructive în special prin dispunerea legãturii elastice sub þeavã.

Piesã din colecþia Muzeului Militar Naþional din Bucureºti.


178

sã explodeze, cauza distrugeriimportante. Proiectilele puteau sãstrãpungã straturi de beton cu ogrosime de pânã la 2 metri. Înþintele din materiale uºoareproiectilul producea cratere de 8 metri, iar schijele strãpungeaupereþii din cãrãmidã pe o razã de100 de metri ºi aveau efectomorâtor pânã la distanþa de400 metri.

La începutul primului rãzboimondial 8 mortiere 1911 au fostcedate de conducerea armateiaustro-ungare cãtre armata ger-manã, care le-a folosit în luptã laasediul inelului de fortificaþii bel-gian de la Namur. Aici s-a obser-vat prima datã faptul cã,explodând în spaþii închise,proiectilele aruncate de mortierproduceau o anumitã cantitatede gaz toxic, forþând apãrãtoriisã pãrãseascã adãposturilepentru a preveni sufocarea.

Prima variantã îmbunãtãþitã amortierului 1911 a fost modelul1911/16, din care s-au fabricat 24 de bucãþi. Au fost corectate laacest model mai multe puncteslabe constatate cu ocazia misiu-nilor de luptã pe perioade lungi,de exemplu problemele de trans-port. Masa mortierului în poziþiade tragere s-a mãrit la 20.900 kg.

Varianta finalã a fostmortierul model 1916, la care omare parte a afetului a fostreproiectat ºi lungimea þevii acrescut la 3.660 mm (preceden-tele aveau lungimea de 3.050 mm)cu posibilitatea tragerii circu-lare la 360°. Greutatea mor-tierului în poziþia de tragere s-amãrit la 22.248 kg, iar bãtaia adepãºit 12.000 m. Armata austro-ungarã a comandat 29 de bucãþidin acest model de mortier

îmbunãtãþit însã nu toate au fostintroduse în exploatare. În pofidacreºterii semnificative a masei,atât mortierul model 1911/16 câtºi mortierul model 1916 utilizausistemul fãrã macara, dezvoltatiniþial pentru modelul 1911.Dupã destrãmarea imperiuluiaustro-ungar uzinele “Skoda” auajuns în posesia statului cehoslo-vac, iar mortierele existente aufost preluate de armata þãrii.Ultimele 17 mortiere au fost con-

fiscate de armata germanã dupãanexarea Ceho-slovaciei, în anul 1939.

La aceastã datã mai sunt înlume doar 4 astfel de piese: unamodel 1911 în Italia, la muzeuldin oraºul Rovereto, a doua,acelaºi model, este la muzeulmilitar din Belgrad, iar ultimeledouã, model 1911/16 ºi 1916,capturate de cãtre ArmataRomânã se gãsesc la MuzeulMilitar din Bucureºti.

Mortierul “Skoda”, calibrul 305 mm, modelele 1911 ºi 1916

Specificaþii tehniceCalibrul: 305 mm Numãr de mortiere construite: 79Numãr de ghinturi: 68Închizãtor: tip panã orizontalãRegimul de foc: 10 proiectile pe orãCâmp de tragere vertical: +40° la 70°Câmp de tragere orizontal: 120°

Echipaj: 15-17 servanþiLungimea þevii: 3.050-Md.1911 /3.660mm-Md.1916Energia la gura þevii: 2240 tfmGreutatea pentru luptã: 10.200 kgGreutate proiectil: 385 kgBãtaia maximã: 9,6 km la Md. 1911, 12,3 km la Md. 1916

Sus. Încãrcarea mortierului “Skoda”, calibru 305 mm, model 1916. Jos: Remorcherul“Daimler” cu cele 3 platforme de transport.


179


În primãvara anului 1915armata germanã a invitat ofiþeride artilerie ºi armurieri austrieciºi unguri pentru a vedea fortifi-caþiile distruse din vest. Printreaceºtia se numãra ºi Karl Skoda,directorul general al uzinelor

“Skoda”, care în baza celorvãzute s-a angajat sã dezvolte înfabrica sa o gurã de foc care sãpoatã fi la fel de mobilã precummortierul de 30,5 cm ºi a cãreieficienþã sã o atingã pe cea aobuzierelor de 42 cm, ba chiar sãle depãºascã în privinþa bãtãii. Laîntoarcere, în aprilie 1915, l-aînsãrcinat pe inginerul ºefRichard Dirmoser cu proiectareanoului mortier cu un calibru câtmai mare, cât mai mobil ºi caresã aibã o bãtaie de 15 km.Calibrul obuzierului a fost stabilitla 38 cm, cu o masã a proiectilu-lui de 740 kg ºi o vitezã iniþialãde 460/s. Din þeava de 6.460 mmproiectilul ajungea la o distanþãde 15 km. Câmpul de tragere ver-tical era cuprins între 40 ºi 75 degrade, în timp ce, câmpul orizon-

tal, era de 360 de grade.Conducerea militarã austro-ungarã a comandat, la data 9 iunie 1915, douã piese care auprimit denumirea "Barbara" ºi"Gudrun". Despre planuri aveaucunoºtinþã în afara ministrului

forþelor armate doar 3 oameni dela uzinele “Skoda” ºi 2 ofiþeri deartilerie austro-ungari de rangînalt. Angajaþilor ºi funcþiona-rilor li s-a spus cã este vorba deun contract cu turcii, pentrucare se fabricau tunuri în aceavreme. În afarã de aceasta,datoritã planurilor secrete s-aluat decizia ca pãrþile obuzieru-lui sã fie fabricate în diferiteateliere, iar þeava sã fie perfo-ratã la sfârºitul fabricaþiei. Înacest fel s-a reuºit pãstrareasecretului pânã la sfârºit.

O problemã deosebitã era trans-portul. Obuzierul de 81,7 tone eraprea greu pentru remorcherul“Ferdinand Porsche”, model1912, fabricat de firma Daimler.Directorul uzinelor Daimler asoluþionat problema prin per-

fecþionarea remorcherului. Luândîn calcul repartizarea greutãþii aproiectat transportul pe 4 trailerecu 6 roþi, tractate de unremorcher Porsche. Cele 6 roþiale trailerului erau acþionate decâte un motor electric de 15 caiputere. La tracþiune se adãugau ºicele 2 roþi din spate ale aleremorcherului. Motorul pe ben-zinã de 20.32 litri avea 6 cilindriºi dezvolta 150 de cai putere, lao vitezã de 14 km/h. Motorul pebenzinã acþiona ºi douã genera-toare electrice de 300 volþi.

Obuzierul “Skoda”, calibrul 38 cm, model 1916

Specificaþii tehniceCalibrul: 380 mm Numãr de mobuziere construite: 10Închizãtor: tip panã orizontalãRegimul de foc: un proiectile la 5 min. Câmp de tragere vertical: +40° la 75°

Câmp de tragere orizontal: 360°Lungimea þevii: 6.460 mGreutate proiectil: 740 kgViteza iniþialã: 459 m/sGreutatea pentru luptã: 81.700 kgBãtaia maximã: 15 km

Þeava cu lungimea de 6,46 m a obuzierului “Skoda”, cu denumirea “Gudrun”, calibrul 38 cm, model 1916. Este aºezatã pe o platformã de cale feratã. Piesa este în colecþia Muzeului Militar Naþional din Bucureºti.


180

Curentul produs de acesteaera transferat la motoarele elec-trice de la cele 6 roþi ale traileru-lui. Cele douã motoare aleperechilor de roþi puteau fi legate

atât în serie cât ºi în derivaþie învederea obþinerii randamentuluidorit. Frânarea se fãcea pe de oparte mecanic, iar pe de altã parteelectric. Acest mod de funcþionare combinatã, pe ben-zinã, respectiv electricã a permisatât transportul rutier cât ºi cel fe-roviar, ce se realiza prinînlocuirea roþilor cu bandaj decauciuc. Astfel, pe distanþemai scurte remorcherul ºitrailerul se deplasau pe caleaferatã. Pe distanþe lungi sefolosea pentru tractare olocomotivã.

Uzina “Scholler” a dema-rat fabricarea muniþiei, iar la21 ianuarie în poligonuluzinelor “Skoda”, “Bolewetz”,s-a început testarea acesteia.Primul vehicul de transportpe benzinã-elecrtic a sositdin Wiener Neustadt înPilsen la sfârºitul lunii

februarie, iar primul obuziercomplet a fost finalizat laînceputul lunii martie.

În final, obuzierele de 38 cmau fost transportate pe ºine în

Ungaria, în poligonul dinHajmmasker, iar la data de 25 martie 1916 obuzierull careprimise numele “Barbara” a fosttransportat pe frontul din Tirol.Cele douã piese au fost folositepe front alãturi de alte piese grelede 15 cm, 24 cm, 42 cm ºi 30,5 cm în timpul ofensivei deprimãvarã, care a început la

5 mai 1916, pe frontul italian,lângã Roveroto.Instalarea aces-tei piese dura în medie 6-8 ore,dar înainte de aceasta trebuiaamenajatã poziþia de tragere,

operaþiune care dura în jur de 20 de ore în teren obiºnuit ºicâteva zile în teren stâncos.Rezultatele excelelente obþinuteau determinat construirea a încã8 piese de 38 cm, în timpulrãzboiului. Acestea au fost anga-jate pe frontul de est ºi în Alpi,dar ºi pe frontul de vest la SaintQuentin, printre altele.

Afetul cu legãtura elasticã ºi dipozitivul de încãrcare ale obuzierului “Skoda”, calibru 38 cm, model 1916 aºezate pe 2 osii dublede cale feratã. Întreaga platformã se putea ridica cu cricurile (unul este vizibil în lateral) ºi se aºeza pe roþi metalice apoi pe sol.

Este cea de-a doua componentã a obuzierului. Muzeul Militar Naþional din Bucureºti.

Montarea obuzierului “Skoda”, calibru 38 cm, model 1916.


181

Surprinzãtor, obuzierele de 38 cm care au supravieþuit primu-lui rãzboi nu au fost utilizate deWehrmacht în timpul celui de-aldoilea rãzboi mondial.

Obuzierul nr. 6 a fost pãstrat ºise aflã la Muzeul MilitarHeeresgeschichtliches dinVienna, Austria, în timp ceobuzierul nr. 2, “Gudrun”, a fostcapturat de cãtre trupele române,probabil pe teritoriul Ungariei, înanul 1919 ºi este expus la MuzeulMilitar Naþional din Bucureºti.

Este un obuzier super-greudezvoltat de cãtre uzinele“Skoda” pe baza comenziiStatului Major General al armateiaustro-ungare, în anul 1910.Proiectul iniþial viza crearea unuiobuzier greu de coastã, pe bazaobuzierului cal. 305 mm. Primapiesã a fost gata în anul 1912. Înanul 1914, armata austro-ungarãa introdus în dotare acest mortier

cu denumirea “'42 cm HaubitzeM14'” (Cunoscut ºi ca “42 cmKustHaubitze M14” - KustHaubitz = obuzier de coastã, sau“42 cm Haubitz M11” ) ºi a insta-lat primul exemplar la FortGomila unde exista o bazãnavalã.

Al doilea exemplar produs înanul 1914 a fost adaptat pentruacþiuni terestre, cu o turelã

mobilã ºi începând cu anul 1915a fost folosit pe frontul dinPolonia.

În anul 1916 armata a maicomandat încã 4 exemplare, iaruzina “Skoda” a reproiectatobuzierul pentru a putea fi multmai mobil, transportabil în 6 încãrcãturi, dupã modelul celui de 38 cm. Aceste piese s-au numit model M16 ºi aveau

OBUZIERUL “SKODA”, CALIBRUL 42 CM, MODEL 1916

În prim-plan este afetul obuzierului de 42 cm, model 1916. În plan îndepãrtat se vede þeava. Obuzierul se gãseºte la Muzeul MilitarNaþional din Bucureºti ºi este compus din douã platforme, pe calea feratã. Este o piesã de artilerie unicat, pe plan mondial.

Militari austrieci la obuzierul “Skoda”, calibru 38 cm, model 1916.


182

aceleaºi caracteristici balistice camodelul 1914 dar era mult maimobil, mai simplu ºi mai ieftin.Diferenþa de greutate dintreprimul ºi ultimul model era de 83 de tone. La sfârºitul primuluirãzboi mondial armata austriacãdispunea în serviciu de 8 obuziere de 42 cm (unul fix laGomila, douã în turele mobile,patru model M16 ºi unul modelM17. Un al doilea M17 era încurs de realizare la uzinele dinPilsen ºi a fost finalizat pânã lasfârºitul rãzboiului. La începutulcelui de-al doilea rãzboi mondialarmata germanã a folosit un

obuzier de calibrul 42 cmîmpotriva liniei fortificate“Maginot“, în anul 1940.

Armata Românã a capturat unastfel de obuzier greu, în cursulanului 1919, în apropiere deGyor, în Ungaria. Piesa poate fivãzutã la Muzeul MilitarNaþional din Bucureºti ºi esteun exemplar de o valoare

deosebitã fiind unicat pe planmondial. Este de remarcat profe-sionalismul personalului ingine-resc ºi tehnic de la uzinele“Skoda” care în decurs de 4-5 ani a dezvoltat o adevãratãindustrie a pieselor de artileriefoarte grele. Acestea pot consti-tui ºi astãzi elemente de studiupentru tinerii ingineri de armament.

Platforma cu þeava obuzierului de 42 cm. Muzeul Militar Naþional, Bucureºti.

Culata obuzierului “Skoda”, calibru 42 cm, model 1916.


Specificaþii tehniceCalibrul: 420 mm Numãr de mobuziere construite: 8Închizãtor: tip panã orizontalãCâmp de tragere vertical: +15°la 70° laMd.14, +40°la 70° la Md.16, 17Câmp de tragere orizontal: 270° la

Md. 14 ºi 360° la Md.16

Greutatea pentru luptã: 183 tone(Md.14) / 113 tone (Md.16) / 100 tone(Md.17)Lungimea þevii: 15 calibreGreutate proiectil: 808 sau 1.000 kgViteza iniþialã: 470 sau 415 m/sBãtaia maximã: 14,6 sau 12,7 km

Cele douã tipuri de proiectile ale obuzierului“Skoda”, calibru 42 cm, model 1916.


183

Este un obuzier greu cutragere înceatã construit de cãtreuzinele “Skoda” ºi cunoscut cudenumirea “15 cm Mörser M 80”. A fost proiectat atât pen-tru artileria de câmp dar în spe-cial pentru cea de asediu.Þeavaera de bronz fixatã rigid la afetcare era tractat împreunã cu unantetren. Încãrcarea þevii se puteaface doar la unghiuri de înclinaremici. A fost folosit inclusiv înprimul rãzboi mondial.

MORTIERUL “SKODA”, CALIBRUL 150 MM, MODEL 1880

Mortierul “Skoda”, cal. 150 mm

Specificaþii tehniceCalibrul: 149 mmGreutatea: 2.000 kgLungimea þevii. 1,2 mGreutate proiectil: 33,1kgCâmpul de tragere vertical: +65°Bãtaia maximã: 3.500 m

Mortierul “Skoda”, calibru 150 mm, model 1880. Aceastã piesã a fost capturatã de Armata Românã de la trupele austro-ungare în primul rãzboi mondial.

Roþile nu sunt cele originale. Descrierea Muzeului Militar Naþional este greºitã, mortierul fiind prezentat ca având calibrul 155 mm.

Tun de câmp cu tragereînceatã realizat de cãtre uzinele“Puteaux” ca o replicã maiuºoarã, pentru cavalerie, dupãmodelul de 90 mm “De Bange 90 mm cannon”. Acest tun a fostîn dotarea armatei sârbe de lacare a fost capturat de trupeleaustro-ungare ºi recapturat decãtre Armata Românã. Încãrcareatunului se fãcea pe la culatã.Închizãtorul era prevãzut cu unobturator de tip “ciupercã”,proiectat de cãtre colonelul

De Bange care nu permiteaieºirea gazelor din camera de

încãrcare, lovitura nefiind com-pletatã cu tub cartuº metalic.

TUNUL“DE BANGE”, CALIBRUL 80 MM, MODEL 1877

Tunul “De Bange”, cal. 80 mm

Specificaþii tehniceCalibrul: 80 mmGreutatea: 925 kgLungimea þevii. 20 calibreGreutate proiectil: 6,3 kgViteza iniþialã: 465 m/sCâmpul de tragere vertical:-5 °la +26°

Tun “De Bange”, calibru 80 mm, model 1877. Descrierea Muzeului Militar Naþional îl prezintã ca fiind model 1885, probabil anul în care a fost achiziþionat de cãtre armata sârbã.


184

A fost obuzierul standard altrupelor austro-ungare la izbuc-nirea primului rãzboi mondial(“10 cm Feldhaubitze M 99“).Obuzierul a fost realizat înperioada 1899-1902 ºi era detipul “cu tragere acceleratã”fiind considerat depãºit încã de lafabricare. Sistemul de atenuare areculului era format dintr-o sapãmobilã legatã la un resort puter-nic ce aducea obuzierul în poziþiainiþialã, dupã tragere (“sistem

“sapã elasticã”). Þeava de bronzera flancatã de douã scaune pen-tru servanþi aºezate pe axa roþilor,

sistem considerat clasic la pieselede artilerie austro-ungare ºi ger-mane din acea vreme.

OBUZIERUL DE CÂMP “SKODA”, CALIBRUL 104 MM, MODEL 1899

Obuzier de câmp “Skoda”, calibru 104 mm, model 1899 din colecþia Muzeului Militar Naþional capturat de cãtre Armata Românã în anul 1917.

Se poate vedea sistemul de atenuare a reculului format din sapa mobilã ºi resortul dispus la fãlcele. Roþile cu bandaj de cauciuc nu sunt originale.

Obuzierul “Skoda”, cal. 104 mm

Specificaþii tehniceCalibrul: 104 mmGreutatea: 1022 kgLãþimea: 1,56 mLungimea þevii. 1,35 mGreutate proiectil: 14,3 kgViteza iniþialã: 305 m/sBãtaia maximã: 6.100 m


Cunoscut cu denumirea “10 cmGebirgshaubitze M 99” acestobuzier este varianta de munte,(acelaºi calibru ºi model) aobuzierului de câmp “10 cmFeldhaubitze M 99“ prezentat maisus. Pentru scãderea greutãþii i-afost redusã lãþimea afetului de la1,56 m la 1,3 m ºi au fost suprimatescaunele servanþilor de pe axulroþilor. Putea fi demontat ºi trans-portat pe pãrþi. A fost folosit de tru-pele austro-ungare în primul rãzboimondial, un exemplar fiind cap-turat de cãtre Armata Românã.

Obuzierul “Skoda”, cal. 104 mm

Specificaþii tehniceCalibrul: 104 mmGreutatea: 900 kgGreutate proiectil: 14,3 kgViteza iniþialã: 305 m/sBãtaia maximã: 6.100 m Obuzier de munte “Skoda”, calibru 104 mm, model 1899 din colecþia Muzeului Militar Naþional.


185

TUNUL “SKODA”, CALIBRUL 75 MM, MODEL 1911

Tun de câmp produs pentruexport care a fost achiziþionat deChina. Din cauza izbucniriiprimului rãzboi mondial unelecomenzi au fost oprite de cãtrearmata austro-ungarã, iar tunurileau fost rechiziþionate pentru fron-tul de est. O parte din tunuri aurãmas în armata ceholslovacãpânã în anul 1938. Este o piesãclasicã cu tragere repede cu

bãtaie relativ micã. Scuturileasigurã o protecþie mult mai bunãdecât la modelele franceze. Aufost capturate de la trupele aus-tro-ungare mai multe exemplare.Unul dintre ele se aflã la MuzeulMilitar Naþional ºi este înregistratgreºit ca fiind model 1914. Altepatru exemplare în stare tehnicãexcelentã se gãsesc expuse laMausoleul Mãrãºeºti.

Tunuri de câmp “Skoda”, calibru 75 mm, model 1911 la Mausoleul de la Mãrãºeºti.

Tunul “Skoda”, cal. 75 mm

Specificaþii tehniceCalibrul: 75 mmGreutatea pentru luptã: 940 kgLungima þevii: 29 calibreGreutate proiectil: 6,5 kgViteza iniþialã: 500 m/sCâmpul de tragere vertical:-8 °la +16°Câmpul de tragere orizontal: 7 °Bãtaia maximã: 6.000 m

TUNUL “SCHNEIDER”, CALIBRUL 75 MM, MODEL 1907

Tun de câmp model 1906cunoscut ºi ca “modèle PD 6”.Este o variantã a tunului “75mmSchneider-Canet ml. 1903 P.D.”în care “PD” arãta cã ochirea eracu linie de ochire independentã.Deoarece nu existã un model

1907 acesta este probabil anul încare a fost achiziþionat de Serbia.Are multe elemente comune cutunul model 1904 achiziþionat decãtre armata bulgarã.Þeava are lapartea din faþã douã proieminenþeca la modelul “Puteaux” 1897.

Tunul “Schneider”, cal. 75 mm

Specificaþii tehniceCalibrul: 75 mmGreutatea pentru marº: 1830 kgGreutate proiectil: 6,5 kgCâmpul de tragere vertical:-5la 16°Câmpul de tragere orizontal: 6°Bãtaia maximã: 6.500 m

Tun de câmp“Schneider”,

cal. 75 mm. A fostcapturat de cãtretrupele austro-

ungare de la sârbi ºi recapturat de

cãtre ArmataRomânã în anul

1917.


186

Este un tun cu tragere repedefolosit de cãtre armata turcã. Esteînregistrat la Muzeul MilitarNaþional ca fiind model 1907,deºi în armata turcã au predomi-nat tunurile “Krupp”, model 1903.

TUNUL DE CÂMP “KRUPP”, CALIBRUL 105 MM, MODEL 1904

Este un tun de câmp germancunoscut cu denumirea “10 cm K04” (K=Kanone, tun), realizatprin preluarea celor mai va-loroase elemente de la obuzierul“15cm sFH 02”. La data produ-cerii întrunea cele mai noitehnologii: legãturã elasticãhidropneumaticã cu recul variabil,aparate de ochire pentru tragereaindirectã ºi închizãtor tip “panã”verticalã. Precizia ridicatã, bãtaiamaximã apreciabilã ºi regimul defoc foarte bun au fãcut din acesttun una dintre cele mai bune piesede artilerie germane din primulrãzboi mondial, chiar dacã întretimp au apãrut noi modele precumK14 ºi K17. Un minus al acestuitun este lipsa scutului. Are o vari-antã, modelul 1912 care a fostdotat cu scut ºi avea unele micimodificãri constructive. Putea fidemontat ºi transportat pe pãrþi.

La începutul primului rãzboimondial existau în dotarea armateigermane 182 de astfel de tunuri.

Tunul “Krupp”, model 1904

Specificaþii tehniceCalibrul: 105 mmLungimea þevii: 4.725 mm, L/30 cal.Greutatea: 2.428 kg Viteza iniþialã: 551m/s

Greutatea proiectilului: 16,1 / 18,75 kgCâmp de tragere vertical: -5° la 30°Câmp de tragere orizontal: 4°Bãtaia: 10.200 / 12.700 m

Tun de câmp “Krupp”, calibru 105 mm, model 1904 din colecþia Muzeului Militar Naþional capturat de cãtre Armata Românã în anul 1918.

Este înregistrat greºit de cãtre muzeu ca fiind model 1914.

TUNUL DE CÂMP “KRUPP”, CALIBRUL 75 MM, MODEL 1907

Tunul “Krupp”, cal. 75 mm

Specificaþii tehniceCalibrul: 75 mmGreutate proiectil: 6,5 kgCâmpul de tragere orizontal: 7 °Bãtaia maximã: 8.000 m

Tun de câmp “Krupp”, calibru 75 mm,model 1904 din colecþia MMN capturat de cãtre Armata Românã, de la trupele

turceºti în anul 1916.

187

Lucrãri de istorie: Avdeev, I.V.; “Istoria orientului antic”, Bucureºti, 1951;Bãlcescu, Nicolae; “Puterea armatã ºi arta militarã la români”, Editura Militarã, Bucureºti, 1990;Duþu, Alesandru, col. dr.; Dobre, Florica; Loghin, L., col. (r) dr.;“Armata Românã în al doilea rãzboi

mondial (1941-1945)”, Dicþionar enciclopedic, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 1999;Giurescu, C-tin., C; ºi colectiv; “Istoria României în date”, Editura “Crai-Nou”, 1992;Ioaniþiu, Alexandru; “Rãzboiul României 1916-1918”, Vol. I, II, Tipografia Geniului, Bucureºti, 1928;Giurescu, C-tin, C.; Giurescu, Dinu, C.; “Istoria Românilor”, vol. I-II, Editura ºtiinþificã

ºi enciclopedicã, Bucureºti, 1975;Josephus, Flavius; “The jewish War”, tradus de G.A. Williamson, Penguin Books, London, 1981;Muºat, Mircea;Ardelean, Ion; “De la statul geto-dac la statul român unitar”, Editura ªtiinþificã

ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1983;Nãsturel-Vasiliu, Petre, ªtefan; “Contribuþii la istoria artileriei române”, Bucureºti, 1907;Nestorescu, Valerian, Gl; “File din trecutulul artileriei române moderne”, Editura Militarã,

Bucureºti, 1972;Popa, Marcel, D.; Matei, Horia, C.; “Micã enciclopedie de istorie universalã”, Editura Politicã,

Bucureºti, 1988;Papiu-Ilarian, Al.; “Tezaur de monumente istorice pentru România”, Vol. III, Bucureºti, 1864;Popescu, Ion, Gl.col.; ºi colectiv;“Istoria artileriei române” , Editura Militarã, Bucureºti, 1977;Scafeº, Cornel I; Scafeº, Ioan I; ªerbãnescu, Horia; Andonie, Corneliu; Dãnilã, Ioan;Avram, Romeo;

“Armata Românã 1941-1945” - Editura RAI, Bucureºti, 1996;Scafeº, Cornel I; ªerbanescu, Horia Vl; Andonie, Corneliu, M.; Scafeº, Ioan I; .“Armata Românã în

rãzboiul de independenþã 1877-1878”, Editura Sigma, Bucureºti, 2002;Scafeº, Cornel I; Scafeº, Ioan I; ªerbanescu, Horia Vl.“Trupele Blindate din Armata Românã

1919-1947”, Bucureºti:, Editura Oscar Print, 2005;Stãnculescu, Victor; Ucrain; Constantin; “Istoria artileriei române în date”, Editura ªtiinþificã

ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1988;Suman, Gh.;Pricop, Vasile; “Istoria vânãtorilor de munte din Armata Românã”, Editura militarã,

Bucureºti, 1998;Ureche, Grigore;”Letopiseþul Þãrii Moldovei”, Editura Litera, Bucureºti, 2004;*** “Curs de istoria artei militare”, vol. II, Editura Academia Militarã, Bucureºti, 1990;*** “Curs de istoria artei militare”, vol. VI, partea a II-a, Editura Academiei de Înalte Studii Militare,

Bucureºti, 1993;*** “Istoria militarã a poporului român” - vol. I-VI - Editura Militarã, Bucureºti, 1983-1989;***”125 de ani de la înfiinþarea artileriei române moderne” - Buletinul artileriei - 3/1968, numãr

festiv;***”165 de ani de existenþã a artileriei române moderne”, Editura Centrului Tehnic-Editorial al

Armatei, Bucureºti, 2008;

BIBLIOGRAFIE


188

Lucrãri de specialitate:Agapie, Mircea; Ucrain, C-tin; “Personalitãþi ale artileriei române”, Editura Militarã,

Bucureºti, 1983;Boldici, Neofit, Col. (r) ing.; “Artileria de câmp modernã”, Editura Militarã, Bucureºti, 1992;Georgescu, Pion, Lt.col.; “Studiul gurilor de foc”, Curs de artilerie, Bucureºti, 1924;Nãsturel-Vasiliu, Petre, ªtefan; “Curs elementar de artilerie”, vol. I, II, Tipo-litografia Eduard

Wiegand, Bucureºti, 1886;Oprea, ªtefan; Burghelea, Mihai; “80 de ani sub tricolor. În memoria Brigãzii 8 ºi Regimentelor 1

ºi 5 Artilerie Grea”, Editura Moldarom Trading, Galaþi, 1996; Kinard, Jeff;”Artillery. An Illustrated History of Its Impact”, Editura ABC CLIOO,

Santa Barbara, 2007;Scafeº, Cornel I; Scafeº, Ioan I; “Cetatea Bucureºti. Fortificaþiile din jurul capitalei

(1884-1914)” Editura ALPHA MDN, Bucureºti, 2008;Vlãdescu, Cristian; Konig, Carol; Popa, Dan; “Arme în muzeele din România”, Editura Meridiane,

Bucureºti, 1973;*** “Înzestrarea armatei române în perioada interbelicã. Documente, vol. I 1919-19130”,

Editura Academiei Tehnice Militare, Bucureºti, 2000;*** “Înzestrarea Armatei Române în perioada interbelicã. Documente,vol. II, 1931-1935”,

Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureºti, 2009.

Alte lucrãri:*** “Albumul Oºtirei”, 1853;*** “Albumul Armatei României”, Atelierele Socecu, Bucureºti, 1902;*** “Armata Românã” album de picturi semnate T Ajdukiewicz, Atelierele Socecu, Bucureºti, 1902;*** “Albumul Armatei României”, Editura Militarã, Bucureºti, 2009;*** “Artileria Românã Modernã”, serie nouã, Nr.1-4/2008, 2009. Revista Centrului de instruire

pentru artilerie terestrã ºi artilerie antiaerianã “Ioan Vodã”, Sibiu;*** “Document”, Nr. 1-4/2005, Nr.1-4-2006, Nr.1-4-2007; Buletinul Arhivelor Militare

Române;*** “Enciclopedia Armatei României”, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureºti,

2009;***”Tehnica Militarã”, 2005-2010, Revistã editatã de cãtre Departamentul pentru Armamente;*** “Vânãtorii de munte, onoarea ºi mândria Armatei României”, Album omagial la aniversarea a

90 de ani, 1916-2006, Editura Univers ªtiinþific, Bucureºti, 2006;

Articole:Ciorbea, Valentin; “Cu privire la rolul ºi evoluþia artileriei de coastã între anii 1920-1960”, În:

Omagiu istoricului militar Jipa Rotaru, Constanþa, 2001, pg.161-171;Crowley,Roger; “The Guns of Constantinople”, în Military History Magazine, Sept. 2007;Scafeº, Cornel I; “Din istoricul dotãrii Armatei Române cu tunul “Timmerhans”, md. 1863;

tunul obuzier “La Hitte”-Napoleon, md. 1865”, în “Studii ºi materiale de muzeografie ºi istorie militarã”, Nr.11, Muzeul Militar Central, Bucureºti, 1978, pg.215-228.


189

Arme de foc medievale ºi muniþii (Cap.II)Archebuzã: 12Balimezuri: 13, 18Bombardã: 12, 13, 14Bombã: 24Büchse: 15Cãruþã afet: 15Cãsuþã zburãtoare: 20Ghiulele: 15, 16, 23Falconetî: 16, 21Huºniþã/Hubiþã:18Lance zburãtoare: 20Mortier: 21, 22Obuz: 24Pixa: 15Prise: 15Puºcã grea de mânã: 12, 14Puºci/puºti: 12, 13, 18Rachetã: 19, 20Sãcãluºã: 13, 14, 18, 25Sîneþe: 15Tun: 3, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26Tunul “Dardanele”: 16Tun de cetate: 15Tun mic de mânã: 13, 14Tunul lui Orban:16Tun “orgã”: 18, 19Tunul “ªoimul”: 21

Aruncãtoare (tunuri fãrã recul)B-11, cal. 107 mm, md. 1954: 131B-10, cal. 82 mm, md. 1954: 132AG-9: 153

Aruncãtoare de bombe“Brandt”, cal. 60 mm, md. 1935: 98“Brandt”, cal. 81 mm, md. 27/31: 99“Reºiþa”, cal. 120 mm, md. 1942: 100PM38, sovietic, cal. 120 mm, md. 1938: 100MT-13, cal. 160 mm, md. 1943: 134M-240, cal. 240 mm, md. 1950: 135Cal. 82 mm, md. 1977: 154Cal. 120 mm, md 1982: 155

Aruncãtoare de proiectile reactive“LAROM”: 116, 166

R 2, cal. 130 mm: 136BM-21 “Grad”, cal. 122 mm: 136APR-21: 147APRA 40: 148

Autotunuri/tunuri de asalt/obuziere autopropulsate“TACAM T60”, md. 1943: 102“TACAM R2”, md. 1943: 103“Mareºal”, vânãtorulul de care, md. 1944: 104“StuG III AusfG”, tun de asalt: 106“T As T4”: 118T As “Hummel”: 118SU-76, cal. 76 mm, md. 1942: 128SU-100, cal.100 mm, md. 1944: 129ISU-152 (T-152), ob.autopropulsat, md. 1943: 1332S1 “Gvozdika” : 163Cal. 122mm, Md. 1989, Ob autopropulsat românesc: 163“ATROM”, Ob. autopropulsat, cal. 155 mm, md. 2003: 167

Maºini de rãzboiBalista:7, 8, 9, 10Catapulta:7, 8, 9, 10,11Helepola:8Lithobolos:7Onagra:10,11Frontibola:11Scorpiones: 9, 10Trebucetul:11

Obuziere de câmp / cetate/ asediu“Krupp”, cal. 120 mm, md. 1901: 44“Krupp”, cal. 105 mm, md. 1912: 49“Vickers”, cal. 114,3 mm, md. 1916: 50“Coventry”, BL 5 Inch, cal. 127 mm, md. 1916: 51“Schneider”, cal. 150 mm, md. 1912: 53“Saint Chamond”, cal. 155 mm, md. 1915: 54“Schneider”, cal. 155 mm, md. 1917: 55“Krupp-Putilov”, cal. 122 mm, md. 1909: 56“Krupp”, cal. 210 mm, md. 1891/1918 “Iaºi”: 59“Gruson”, cal. 120 mm, md. 1888: 63“Krupp”, cal. 210 mm, md. 1886/1888/1916: 65“Krupp”, cal. 150 mm, md. 1913: 78“Skoda”, cal. 100 mm, md. 1914: 79

INDICE


190

“Skoda”, cal. 100 mm, md. 1930, 1934: 80“Schneider-Putilov”, cal. 122 mm, md. 1910: 83Cal.152 mm, md. 1981: 156“Skoda”, cal. 150 mm, md.1934: 94“Skoda”, cal. 105 mm, md.1940/43: 97“Krupp”, leFH 18/40, cal. 105 mm: 98F-22 USV, cal. 76,2 mm, md. 1939: 105Model 1981, cal. 152 mm: 115, M-10, cal. 152 mm, md. 1938: 122M-30, cal. 122 mm, md. 1938: 122

Obuziere de munte:“Skoda”, cal. 100 mm, md. 1916: 78“Skoda”, cal. 100 mm, md.1939: 96“Bucegi”, cal. 98 mm, md. 1995: 165

MortiereCal. 152 mm, md 1877,: 37Nr. 2, cal. 58 mm, md. 1915: 52“Negrei”, cal. 250 mm, md. 1916: 54“Gruson”, cal. 120 mm, md. 1888: 67

Rachete antitanc dirijateComplexul “ªMEL”: 137Complexul “Malyutka”: 150Complexul “Konkurs”: 152Complexul “Fagot”: 152

Rachete de coastãSistemul 4 K 51 “Rubej”: 170

Rachete operativ-tactice9 P 117 M1, Instalaþia de lansare: 116Complexul R-11, md. 1957: 138Complexul 9 K 52 “SCUD B”: 143

Rachete tactice9 T 29, maºina de transport rachete: 113, Complexul 2 K 6 “LUNA”: 141Complexul 9 K 52 “LUNA M”: 142

Tunuri antitanc“Böhler”, cal. 47 mm, md. 1935: 69, 86“Puteaux”, cal. 25 mm, md. 1937: 83“Pak38”, cal. 50 mm, md. 1938: 84“Pak40”, cal. 75 mm, md. 1940: 84Cal. 45 mm, md. 1942: 86“Breda”, cal. 47 mm, md. 1935: 87

“Bofors”, cal.37 mm, md. 1936: 88“Schneider”, cal. 47 mm, md. 1936: 89“Reºiþa” DT-UDR Nr.26, cal. 75 mm, md. 1943: 90“Pak 97/38”, cal. 75 mm: 96ZiS-2, cal. 57 mm, md. 1943: 125BS-3, cal. 100mm, md. 1944: 128D-48, cal. 85 mm, md. 1948: 130Model 1975, 1977 (româneºti): 146

Tunuri de câmp/ cetate/ asediuTurcesc de 4 livre: 27“Decebal”: 28“Timmerhans”, cal. 4 (86,5 mm), md.1863: 29“La Hitte”, cal. 4: 30“Krupp”, cal. 78,5 mm, md. 1868, 1871: 31“Krupp”, cal. 87 mm, md. 1875, 33“Krupp”, cal. 75 mm, md. 1880: 39“Krupp”, cal. 87 mm, md. 1880: 40“De Bange”, cal. 87 mm, md. 1880: 43“Krupp”, cal. 75 mm, md. 1904: 45, 68“De Bange”, cal. 87 mm, md. 1880: 43“De Bange”, lung, cal. 120 mm, md. 1878: 47“Puteaux”, cal. 75 mm, md. 1897: 48“De Bange”, lung, cal. 155 mm, md. 1877: 49“De Bange”, scurt, cal. 120 mm, md. 1890: 51“Krupp”, lung, cal. 105 mm, md. 1891/1916: 60“Gruson”, cal. 53 mm, md. 1887/1916: 61“Gruson”, cal. 37 mm, md. 1887: 62“Hotchkiss”, cal. 57 mm, md. 1888/1916: 62“Krupp”, cal. 150 mm, md. 1885/1891: 64“Gruson”, cal. 120 mm, md. 1887: 67“Putilov”, cal. 75 mm, md. 1902/1936: 71“Skoda”, cal. 104 mm, md. 1915: 76“Schneider-Putilov”, cal. 107 mm, md. 1913/17: 76“Schneider”, lung, cal. 105 mm, md. 1936: 93“Schneider”, cal. 105 mm, md. 1913: 95A-19, cal. 122 mm, md. 1931/37: 121 ZiS-3, cal. 76,2 mm, md. 1942: 126D-44, cal. 85 mm, md. 1944: 130Cal. 130 mm, md.1982 (M-46): 161

Tunuri de coastã“Lavrov”, cal.152 mm, md.1877: 36“Armstrong”, cal. 152 mm: 109“Saint Chamond”, caal. 120 mm: 110“Cannone Da 102/35”, cal. 102 mm: 110“Krupp”, cal. 105 mm, md. 1898/1909: 73“Krupp”, lung, cal. 105 mm, md. 1916: 74


191

“Skoda”, cal. 150 mm, md. 1914/1916: 77“Obukchov”, cal. 152 mm, md 1904: 111KS-30, cal. 130 mm, md. 1950: 169

Tunuri de munte“Armstrong”, cal. 63 mm, md.1883: 43“Krupp”, cal. 75 mm, md. 1912: 53Italian, cal 65 mm, md. 1911: 53“Skoda”, cal. 75 mm, md. 1915: 73“Schneider-Putilov”, cal. 76,2 mm, md. 1902/1904: 75“Schneider-Putilov”, cal. 76,2 mm, md. 1909: 75“Jery”, cal. 76 mm, md. 1982: 159

Tunuri-obuziere“La Hitte”, cal. 12: 30 ML-20, cal. 152 mm, md. 1931/37: 119Cal. 152 mm. md. 1985 (românesc): 162

Alte mijloace de artilerie ºi racheteTelemetrul prin coincidenþã cu baza de 0,8 m: 112“AROTAT”, Aparatul de reglaj prin observareasensului spargerilor: 114“ACFA”, Aparatul de conducere a focului artileriei: 114“SNAR 10”, Staþia de radiolocaþie pentru artilerie: 115“POMA”, Post de observare mobil de artilerie: 117“ARGUS”, sistem de observare ºi corectarea focului: 117“VAISALA”, Staþie meteo de artilerie: 117TMA-83, Tractor mijlociu de artilerie: 156TAR-76, Tractor de artilerie românesc: 158Autocamion DAC 21. 410 8x8: 162ATS-59 G: 163

Piese de artilerie capturate de cãtre Armata Românã“Krupp”, turcesc, cal. 78,5 mm, md.1871: 173“Obukchov”, rusesc, cal. 152 mm, md 1883: 173“Krupp”, german, cal. 77 mm, md.1896/1906: 173“Skoda”, mortier, cal.210 mm, md. 1916: 174“Skoda”, obuzier, cal. 150 mm, md. 1915. 175“Skoda”, tun greu, cal. 152 mm, md. 1915/16: 175“Böhler”, aruncãtor, cal. 225 mm, md. 1915. 176“Böhler”, obuzier de munte, cal. 105 mm, md. 1940.176

“Skoda”, mortier, cal. 305 mm, md. 1911, 1911/161916: 177

“Skoda”, obuzier, cal. 380 mm, md. 1916: 179“Skoda”, obuzier, cal. 420 mm, md. 1916: 181“Skoda”, mortier, cal. 150 mm, md.1880: 183

“De Bange”,tun, cal. 80 mm, md.1977:183“Skoda”, obuzier, cal. 104 mm, md. 1899: 184“Skoda”, obuzier, de munte, cal. 104 mm, md. 1899:184

“Skoda”, tun, cal. 75 mm, md. 1911: 185“Schneider”, tun, cal. 75 mm, md. 1907: 185“Krupp”, tun, cal. 105 mm, md. 1904: 186“Krupp”, tun, cal. 75 mm, md. 1907: 186

Artileria română în date şi imagini

Documents

Transcript of Artileria română în date şi imagini