ARTICOL REVISTA

4
PROFESORI ŞI ELEVI ÎN SOCIETATEA MODERNǍ În societatea democratică în care libertatea devine suprema valoare a omului este necesar ca şi sistemul educaţional să fie supus unor profunde transformări care să asigure o nouă calitate a actului invătării. În ultimul timp, prin perfecţionarea tehnologiei informaţiilor şi a comunicaţiilor, prin dotarea şcolilor şi prin înnoirea conţinuturilor, ca principal factor exponenţial al procesului de învăţământ, profesorul modern reuneşte o serie de competenţe, calităţi şi roluri. Noţiunea de profesor este asociată în minte pentru fiecare dintre noi cu portretul unei anumite persoane care întruchipează tot ceea ce credem noi că reprezintă modelul de dascăl, sau o serie de trăsături selectată din mulţimea de exemple oferită pe timpul anilor de şcoală. Activitatea didactică a profesorului modern depăşeşte evidenţierea unor calităţi personale ale acestuia, apreciate prin termenii de: vocaţie, talent, măiestrie, prin faptul că presupune însuşirea unui sistem compex de cunoştinţe teoretice, formarea unor deprinderi, abilităţi, competenţe, calităţi şi asumarea unor roluri într-o manieră riguroasă şi controlată, ceea ce reprezintă profesionalismul său. De aceea noul profesor trebuie să regândească pe lângă mijloacele de asigurare a calităţii educaţiei şi relaţiile sale cu elevii. Putem spune că relaţia profesor-elev este o relaţie de muncă de un tip specific, care identifică nu numai raportul autoritate-dependenţă şi limitele manifestării mijlocite a acestui raport (competiţie-cooperare), ci şi rolurile ―socio-profesionale ale factorilor situaţi la relaţie, precum şi comportamentele care decurg din exercitarea rolurilor menţionate. Ea nu poate fi modificată însă dacă nu va fi modificat şi conţinutul muncii în care sunt angajati deopotrivã educatorii şi elevii lor, deoarece conţinutul relaţiei educative şcolare nu poate fi altul decât conţinutul însuşi al actelor de muncă la care participa profesorii şi elevii. De aici şi îndemnul de a renunţa la formula tradiţională didactică ―profesorul predă-elevul învaţă şi de a adera la o nouă atitudine

description

art

Transcript of ARTICOL REVISTA

PROFESORI I ELEVI N SOCIETATEA MODERNn societatea democratic n care libertatea devine suprema valoare a omului este necesar ca i sistemul educaional s fie supus unor profunde transformri care s asigure o nou calitate a actului invtrii.

n ultimul timp, prin perfecionarea tehnologiei informaiilor i a comunicaiilor, prin dotarea colilor i prin nnoirea coninuturilor, ca principal factor exponenial al procesului de nvmnt, profesorul modern reunete o serie de competene, caliti i roluri.

Noiunea de profesor este asociat n minte pentru fiecare dintre noi cu portretul unei anumite persoane care ntruchipeaz tot ceea ce credem noi c reprezint modelul de dascl, sau o serie de trsturi selectat din mulimea de exemple oferit pe timpul anilor de coal.

Activitatea didactic a profesorului modern depete evidenierea unor caliti personale ale acestuia, apreciate prin termenii de: vocaie, talent, miestrie, prin faptul c presupune nsuirea unui sistem compex de cunotine teoretice, formarea unor deprinderi, abiliti, competene, caliti i asumarea unor roluri ntr-o manier riguroas i controlat, ceea ce reprezint profesionalismul su. De aceea noul profesor trebuie s regndeasc pe lng mijloacele de asigurare a calitii educaiei i relaiile sale cu elevii. Putem spune c relaia profesor-elev este o relaie de munc de un tip specific, care identific nu numai raportul autoritate-dependen i limitele manifestrii mijlocite a acestui raport (competiie-cooperare), ci i rolurile socio-profesionale ale factorilor situai la relaie, precum i comportamentele care decurg din exercitarea rolurilor menionate. Ea nu poate fi modificat ns dac nu va fi modificat i coninutul muncii n care sunt angajati deopotriv educatorii i elevii lor, deoarece coninutul relaiei educative colare nu poate fi altul dect coninutul nsui al actelor de munc la care participa profesorii i elevii. De aici i ndemnul de a renuna la formula tradiional didactic profesorul pred-elevul nva i de a adera la o nou atitudine didactic, dup care profesorul i elevii si coopereaz ntr-o activitate de tip formativ.

Aadar relaia profesor-elev se constituie, ca o consecin a actului didactic i, totodat ca o premis a valorificrii a procesului de nvmnt. Prin urmare n lecii moderne de nvare, n principal prin descoperire i de organizare a nvrii, mai ales n grup, se modific nu numai rolul profesorului i structura relaiei educative, dar apare o nou disciplin a elevilor, o noutextur de interrelaii elev-elev i ceea ce este de cea mai mare nsemntate, un larg evantai de posibiliti, att pentru individualizarea muncii cu fiecare elev n parte, ct i pentru obinerea unor performane colective mai ridicate.

Pentru perfecionarea relaiei profesor-elev este necesar s se ia n consideraie, pe de o parte, obiectivele educaiei, iar pe de alt parte, psihologia tineretului contemporan, actul educativ fiind un proces de continu invenie social.

Relaiile dintre profesor si clas se polarizeaz, n general n sentimente de simpatie, ncredere reciproc sau, dimpotriv, de antipatie, nencredere i chiar ostilitate. Profesorul, prin tactul su pedagogic, trebuie s conduc, s dirijeze aceste relaii si s le structureze pe colaborare. Tactul pedagogic este una din calitile eseniale ale profesorului, calitate care afecteaz i celelalte nsuiri profesionale ale profesorului i determin substanial tipul relaiei ce se va forma ntre profesor i elev.

Pentru ca profesorul s fie acceptat de elev el are nevoie de o serie de caliti i nsuiri prin intermediul crora l poate cuceri. Elevul vrea s gseasc n profesor un punct de reper pe care nu-l poate gsi n familie, la prieteni, rude. De aceea, profesorul este obligat s se impun printr-o autoritate tiinific si moral-autentic, prin prezentarea tiinei ntr-o form accesibil i atractiv, trebuie s posede arta de a provoca o tensiune mobilizatoare a personalitii elevului, de a incita minile si spiritele tinere spre orizonturi ct mai largi, este obligat s fie totdeauna disponibil s rspund la chemarea de suflet a elevului, indiferent de situaia sufleteasc proprie.

n relaia lui cu elevii, profesorul trebuie: s mainfeste interes fa de acestia;s demonstreze prin comportament adecvat c elevul nu este pur i simplu un obiect de studiu sau de experimentare, ci un egal n determinarea punctelor comune de reper, n care profesorul este cointeresat la fel ca elevul;s dea dovad de o conduit social care s permit elevului s vad n el un model demn de urmat, un model intelectual;s fie capabil s rspund la majoritatea absolut a ntrebrilor de ce? n aa mod, ca s fie nu numai neles, dar i acceptat de elev, s direcioneze interesele elevilor conform vocaiilor lor, a-i ajuta s se orienteze corect n lumea intern a posibilitilor lor; s fie consecvent i rbdtor pentru a atinge scopul suprem educarea unui individ dotat cu intelect, capabil s neleag i s contientizeze necesitatea unei activitai utile. El poate s-i ajute elevii s reflecteze asupra propriilor dorine i planuri, incercnd totodat s ineleag opiunile acestora, dar, pentru aceasta, trebuia s aib capacitatea de a stpni comportamentul elevului la un moment dat, s ncurajeze onestitatea, s-i ajute s-i planifice schimbarea comportamentului, s emit singuri o judecat de valoare asupra propriului comportament, s ofere regului comportamentale explicite i repetare consecvent.

Relaia profesor-elev se stabilete n primul rnd n cadrul educaiei formale care conduce la achiziii sistematice, presupune planuri, programe i manuale colare, se desfaoar n funcie de orare precise i implic evaluri periodice i relativ riguroase, dar i n cadrul educaiei nonformale care se realizeaz tot organizat i sistematic, dar n afara colii, in instituii extracolare , teatre, muzee, biblioteci i alte instituii culturale, cinematografe. Aici se stabilesc relaii de maxim colaborare, profesorului, revenindu-i rolul de animator, moderator, consultant.

La ora actual, interaciunea profesor-elev, e unul din factorii de baz ce determin direcia de activitate pe care i-o va alege elevul

Bibliografie:

1. Cuco, C. Psihopedagogie pentru examenele de definitivare i grade didactice, Ediia a III-a revzut i adugit, Editura Polirom, Iai, 2009;

2. Popovici, D. Didactica. Soluii noi la problem controversate, Editura Aramis, Bucureti, 2000;