Articol - Cinci Feluri de a Iubi

7/27/2019 Articol - Cinci Feluri de a Iubi

http://slidepdf.com/reader/full/articol-cinci-feluri-de-a-iubi 1/7

NAŢIONAL – VINERI, 25 APRILIE 2003 – PAG.12

Dragostea doare când ţi-e frică să iubeştiCinci feluri de a iubi

1.Iubirea pentru DumnezeuMulţi dintre noi credem că-L iubim pe Dumnezeu. De aceea mergem la bisericăşi ne închinăm cu smerenie, aprindem lumânări ş i sperăm ca lumina lor să ne scoatădin în tuner icul în care ne s imţ im ca-n cuşcă. Ţinem postur i , avem adesea zeci deicoane agăţate de pereţi şi cruci a scunse în sân sau în buzunare, dar ne aducem amintede e le doar a tunci când sun tem răn i ţ i ş i când nu mai avem pâine . Când sun temrespinşi ş i când lacrimile ne invadează dureros. Cum se face, însă, că Dumnezeu numai apare cu atâta putere în si tuaţi i banale? Adică, atunci când cri t icăm cu duri tateacţiunile prietenilor sau ale parteneri lor de viaţă ş i când ne uităm chiorâş către casavecinului nostru. Când dintr-o singură suflare azvârl im cu ură de moarte sabia cătrecel ce ne spune un adevăr . Când avem succes în v iaţă ş i când obţ inem ceea ce nedorim! Atunci suntem obişnuiţ i să zicem: “ Ah, este doar meritul meu!”. Dumnezeuiese din zaruri ş i , când vine declinul în viaţă, ne întoarcem spăşiţ i spre rugăciune şine aducem aminte că-L iubim, totuşi pe Dumnezeu.

Ce este, de fapt, iubirea pentru D-zeu şi cum Îl putem noi iubi pe D-zeu? Vreael iubirea aceasta pentru Sine? Este în cererea Sa de a f i iubit un orgoliu nemăsurat?Oare de ce ne pedepseş te D-zeu pentru neiubire? Dar , oare, ne pedepseş te însuş iDumnezeu? Aces tea sunt doar câteva d in t re în t rebăr i le care ne bântuie pe f iecaredintre noi şi, adesea, pare că nu avem răspunsuri pentru ele. Totuşi, ele există şi suntsimple desfăşurări ale intuiţ iei , ale comunicări i sufleteşt i pe care o avem cu D-zeu.Un mare psihanalist, Carl Gustave Jung, spunea: “Eu nu cred că există Dumnezeu. Eusunt sigur că există.” De la siguranţa aceasta pleacă iubirea noastră pentru Dumnezeu,credin ţa ş i însăş i schimbarea fundamentală a v ieţ i i noas t re . Noi nu putem iubi un bărbat sau o femeie despre care nu ştim că există. Numai după ce ne întâlnim cu elsau cu ea simţim şi t răim cu înfr igurare iubirea. Dar, înainte de a-(o) iubi, noi avemnevoie să ştim că există. Dar, ce înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu? Să nu credeţi că ela rămas ascuns şi abstract de dragul jocului , nici pentru a ne pune nouă minţi le pe bigudiuri. Nu, Dumnezeu n-a vrut să ne tulbure prin absenţa-i “corporală”, ci doar săînţelegem că “a-L iubi pe el înseamnă a-L găsi în fiecare fiinţă ce ne este alături, a-Lgăsi în ierburi, în pietre, în a er, în soare, în fulger şi în ploaie”. Deci, şi în noi înşine,şi în tot ce ne înconjoară. A-L iubi pe Dumnezeu mai presus de orice (aceasta este porunca întâi, nu-i aşa?) este secretul primordial al existenţei noastre. Prin aceasta,noi ş t im că a ne ataşa de un lucru anume nu înseamnă a-l iubi . A spune: “Nu pot sătrăiesc fără bărbatul sau femeia aceasta, nu pot trăi fără casa aceasta sau fără ţaraaceasta” înseamnă a f i ataşat de acel ceva care-ţ i răpeşte dorinţa de a trăi în absenţalu i . Or , când nu- ţ i doreş t i să mai t răieş t i fără acel ceva, fără acea f i in ţă , tu negiexistenţa lui Dumnezeu în toate celelal te f i inţe ş i lucruri care te înconjoară şi cares un t, î n e senţ a l or , Dumnezeu. I at ă d e ce a ta şament ul n u e st e i ub ir e ş i d e ceataşamentul te face să pierzi lucrul sau omul de care eşti ataşat.

Dumnezeu nu in terv ine personal în p ierderea ta . El nu spune: “Aces t om agreşit, trebuie să-l pedepsesc”. Nu, Dumnezeu nu este gelos, cum ni-l prezenta Moise.Dumnezeu nu este răzbunător. Iisus ne-a adus esenţa lui Dumnezeu şi a iubirii sale şi, prin aceasta, el ne-a adus esenţa “Legii lui Dumnezeu”. Universul este coordonat de



aces te Legi , care se autodeclanşează atunci când le încălcăm. În suf letele noas t relegile sunt scrise, ca şi informaţia genetică. Greşeala atrage pedeapsa. Şi, chiar atuncicând nu greşim, dar credem că am greşi t , legea funcţionează ca şi cum am fi greşi t .De aceea a iubi înseamnă, mai întâi, a nu încălca legile înscrise în sufletele noastre.A gândi bine, a face bine, a s imţi frumos pentru noi ş i pentru cei din jur . De aceeaexistă oameni necredincioşi, care au noroc în viaţă. Ei respectă legea şi, prin aceasta,

î l iubesc pe Dumnezeu, fără a f i conş t ienţ i de iubi rea aceas ta. Ei dăruiesc d in to tsufletul şi, când nu dăruiesc, sunt siguri că nu trebuie să facă darul acela. Ei gândesc bine despre cei din jur şi despre ei înşişi. Ei dau încredere şi primesc încredere. Eidau speranţă ş i p rimesc speranţă. Gelozia, de exemplu , est e modul în care noiîncălcăm legea, căci pr in ea nu dăm nici încredere, n ici speranţă. Gelozia es te unexemplu de iubire orgolioasă şi înfiptă în pământ cu toată puterea. De aceea ea are carezul ta t confl ic te le, supărăr il e, t ri st eţ il e, despărţ ir il e ş i sufer in ţa . A-l iub i peDumnezeu înseamnă a da d in t ine to t ce- i mai bun, deopotr ivă al tu ia , cât ş i ţ ie .Dumnezeu nu stă cocoţat în Ceruri şi aşteaptă cu îngâmfare iubirea noastră pentru el.Dumnezeu cântă când noi î l iubim pe celălal t . De aceea spune I isus: “Când î l veţihrăni pe cel sărman, pe mine mă veţi hrăni. Şi când îl veţi îmbrăca pe el, pe mine măv eţ i î mb răca”. Aceas ta e st e i ub ir ea p en tr u Dumnezeu. N imic abs tr ac t, n imicimposibil . Dumnezeu este aici , pretutindeni. Este în copil , în f loare, în cântec, înfi inţa iubită, în colegul de serviciu, în preşedintele ţăr i i ş i-n cerşetorul de la colţulstrăzii. Oare au toţi aceştia ceva abstract, ceva de neînţeles? Nu. Neînţelegerea se aflăîn noi înşine.

2.Iubirea pentru femeie, iubirea pentru bărbatPrima poruncă biblică ne dă repere pentru fiecare tip de iubire din viaţa noastră

de zi cu zi . Iubi rea pentru o femeie sau pentru un bărbat urmează iubir i i pentruDumnezeu, ca toate celelalte feluri ale noastre de a iubi. Între bărbat şi femeie apareataşamentul, dependenţa şi, prin aceasta, suferinţa. Pierzând iubirea unui bărbat sau aunei femei, noi vom găsi în tot universul pricini de iubire, iubindu-l pe Dumnezeu înaces t Univers . Ne rămâne speranţa ş i aceea închisă ermet ic în cut ia Pandorei ş isperanţa că tot ce ne înconjoară poate da şi poate primi iubirea noastră. Atunci nu maistr igăm cu disperarea îndrăgosti tului rănit : “Nu pot să trăiesc fără femeia aceasta”.Viaţa noas t ră conţ ine un mare ş i rag de p ierder i . Tocmai iubi rea pentru bărbat ş ifemeie este învăţătorul nostru cel mai bun. Căci f iecare pierde în dragoste de maimulte ori decât câştigă şi fiecare suferă măcar o dată în viaţă din dragoste. Pierdereafemeii iubite sau a bărbatului iubit este lecţia noastră despre iubire. Este un pas cătreiubirea cea mare şi un pas către lumina iubir i i divine. A învăţa să pierzi în dragosteînseamnă a învăţa să iubeş t i . Căci în v ia ţa noas t ră învăţăm în mod egal desp re pierdere şi câştig, despre fericire şi suferinţă.

Puterea iubirii umane, a contopirii pasionale dintre bărbat şi femeie, conţine înea secretul măreţ al continuităţ i i , al perpetuării vieţ ii . Taina acestei mari iubir i este“copilul”, în cel mai înalt grad expresia iubir i i pentru Dumnezeu. Copilul este maiîntâi o idee a părinţilor săi, este flacăra sufletului îndrăgostit . Aici, rolul instinctuluisexual capătă o greutate fără pereche, căci el incită şi tot el impulsionează făptuirea, punerea în practică a ideii, adică a copilului. Instincul sexual nu se dezîmblânzeşte până când nu este satisfăcut, pentru că satisfacţia înseamnă creaţia, înseamnăîntâlnirea unei seminţe cu pământul fert i l . Şi uniunea aceasta face să apară copilul .P lăcerea sexuală es te mereu ş i mereu o nouă dor in ţă de a c rea . Un începu t de primăvară, o răsărire spectaculoasă şi nerăbdătoare a soarelui, care dă viaţă.



Iubirea dintre un bărbat ş i o femeie, pasiunea, dezlănţuirea sufletească nebunăşi lipsită de argumente logice se constituie în motivaţii a le perpetuării, care înseamnăînmulţirea în miliarde de exemplare a iubir i i lui Dumnezeu. Nimic josnic în aceastăuniune sexuală, căci ea cheamă către iubire. Bărbatul ş i femeia trăiesc taina, sunttaina şi creează taina. De aceea sentimentul iubirii nu trebuie negat, reprimat, ucis însufletele noastre. Orice negare a lui atrage legea şi pedeapsa. Negarea vine din lumea

noas t ră reală, d in s t răfundur i le în tunecoase, d in învăţătur ile v icioase pe care le primim încă din copilărie. Să-ţi ascunzi sentimentele, fiindcă ele te fac să fii slab. Să-ţi inhibi sentimentul iubirii , pentru că eşti respins de celălalt. Să nu recunoşti iubireata, pentru că aceasta nu duce la nici un rezultat concret . Iată câteva dintre păcatelefemeii şi ale bărbatului, care caută în concret ceea ce este în sufletul lor atât de liber şi de nesupus alterării. Atât de înalt şi de armonios, încât chiar acest sentiment intrăîntr-o luptă nebună cu ceea ce omul învaţă, iar în lupta dintre învăţătura primită ş iaceea a iubirii , iubirea câştigă, chiar cu preţul distrugerii omului care i se opune.

Cei ce iubesc, cei ce-au iubit, cei ce vor iubi au nevoie să schimbe felul lor dea înţelege şi de a concepe iubirea. Ea nu depinde de al tcineva, ci doar de decizia lor de a accepta sentimentul ş i a- l t răi sau a-l respinge, pentru că aşa au învăţat să facă. Nu uitaţi, sentimentul iubirii vă poate vindeca, în acelaşi fel în care vă poatedistruge, când vă împotrivi ţ i lui . Si nu el , în s ine, produce distrugerea, ci propriavoastră decizie de a-l distruge pe el , de a-l respinge, de a-l nega. Momentul în careacceptaţ i să iubi ţ i pe cineva, pur ş i s implu , es te ş i momentul în care veţ i iubi cuadevărat viaţa şi veţi găsi că în ea toate sunt pentru a fi iubite şi-a vă iubi. Ajungeţi, prin aceasta, să-L iubiţi pe Dumnezeu mai presus de orice, adică vă întoarceţi la“prima şi cea mai mare iubire.”

3.Pasiunea: Unde-i iubirea când dispare pasiunea?Fiecare dintre voi are o pasiune. Unul colecţionează timbre, altul este pasionat

de obiectele vechi , al tul este pasionat să adune bani ş i al tul este pasionat de muncalui . Aţ i văzut cum se caţără alp in iş t i i pe cei mai per iculoş i munţ i ş i fac as ta d in pasiune. Sunt oameni pasionaţi de mişcarea stelelor şi oameni pasionaţi să găsească pe pământ urmele civilizaţii lor dispărute. Ei bine, toate acestea nu sunt decât formeale unei s ingure pasiuni . Aceea izvorâtă din iubire. Avem în noi capacitatea de a nemuta pasiunea dinspre fiinţa iubită înspre multe lucruri, spre ceva înălţător, creator.Când pierdem pasiunea, noi pierdem iubirea. Si nu este atât de important ca pasiuneasă rămână îngheţată între bărbat ş i femeie. Ea se sfârşeşte în relaţie, dar continuă însufletul nostru şi prin aceasta creează altceva. Este doar un sfârşit aparent al pasiuniiîntre bărbat şi femeie. Când ea dispare, nu ne mai dăm telefoane de zece ori pe zi sauîn f iecare zi , dorul din suflet nu ne mai creează nerăbdarea năbădăioasă de a-l (o)întâlni pe cel iubit . Nici inst inctul sexual nu mai luminează cu forţa-i nebună prinfiecare celulă a corpului nostru. Când se întâmplă acest fenomen, noi ne speriem şicredem că nu mai avem iubire. Credem că iubirea a d ispărut , in t răm în panică ş icăutăm pe al tcineva să simţim din nou f lacăra măreaţă a pasiunii . . . Dar aceasta neamăgeşte. Pasiunea dintre oameni nu dispare cu adevărat , ci apare în al t loc. Este of or mă a e i, car e c reează r ea li ta tea ş i car e n e f ace s ă n e b ucur ăm d e v ia ţă , s ăconst ru im în exis tenţa noas t ră ceva durabi l , ceva deosebi t . Dacă n-ar d ispărea deacolo, din locul în care apare, adică dintre bărbat şi femeie, noi n-am mai face marelucru în viaţă. Munţi i ar rămâne neescaladaţi , mari le opere l i terare, mari le poeme,marile piese de teatru, cântecele aproape ireale, descoperirile, arta. Cultura şi tehnicaşi tot ce facem ar rămâne ceva necunoscut. Pasiunea strămutată ne ajută să rămânem



ancoraţi în creaţie, să facem mai mult decât un copil , o casă şi să plantăm un pom.Priviţ i cu atenţie în vieţ i le voastre ş i veţi s imţi imediat , veţi ş t i dintr-o ochire, veţiînţelege b rusc f enomenul de “st rămutare a pas iuni i” . Ea se comportă p recum particulele descoperite de fizicieni în univers: apar într-un loc, dispar şi apoi apar dinnou, într-un loc cu totul diferit. Particula este aceeaşi, dar îşi schimbă numai locul. Şiacolo creează al tceva. Deci , nu vă amăgiţ i dacă aţ i iubit mult , dacă aţ i t răi t pasiunea

ş i acum aveţ i o al tă pas iune, cea de-a doua es te exact cea d in tâi . Deci , iubi rea nudispare niciodată, căci pasiunea o ajută să creeze mereu al tceva, să f ie mereu în al tloc. Frica de pierdere a pasiunii este o frică de pierdere a iubirii . Dar, iată, vedem căes te o f r ică l ips i tă de temei . Căci pas iunea es te iubi re ş i iubi rea devine mereu ş imereu ceva, se transformă, capătă al te dimensiuni . Pasiunea pentru o femeie sau un bărbat devine uneori pasiune pentru muncă, pentru căţărare pe munte, către reuşită,succes , performanţă, luptă, dor in ţă de a câş t iga. Sent imentul p ierdut în t r -o par te ,devine succes în al tă parte. De aceea trebuie să-i mulţumiţi mereu – măcar în inimavoas t ră- celu i pe care l -aţ i iubi t , ş i poate l -aţ i p ierdut . Sau celu i pe care î l iubi ţ iacum, dar nu mai s imţ i ţ i pas iunea . Ves tea bună es te aceea că , dacă aveţ i o a l t ă pasiune, iubirea voastră este întreagă şi neclint ită. Vestea rea este că, dacă nu aveţi pasiune pentru nimic, înseamnă că nu aţi cunoscut, nu aţi trăit încă, adevărata iubire.

4.Increderea: “De ce nu dansezi decât cu partenerul tău ?”Increderea este una dintre formele sublime de a iubi şi de a fi iubiţi. Increderea

în al tu l înseamnă încrederea în t ine însuţ i. Aceas ta înseamnă armonie, bucur ie ,libertate, speranţă, lipsa conflictului. A avea încredere înseamnă a câştiga în lupta cutine însuţi elementul esenţial pentru ceea ce se numeşte stabilitate psihică, corporală,spirituală, socială. Destinul omului care are încredere în partenerul pe care îl iubeştecapătă un aspect armonios. Omul încrezător este ş i cel care are mai mult succes înviaţă, este omul vesel, dispus pentru mişcare, spre libertate, spre creativitate. Dacă îndragoste lipseşte încrederea, dragostea este ciuntită. Sunt oameni care spun:”Ah, dar eu nu pot să dansez decât cu partenerul de viaţă. Cu al tcineva mă simt st ingher”. Incine nu are încredere acest om ? In el însuşi . Stinghereala este o buturugă izvorâtădin neîncrederea în sentimentele propri i . Te poţi teme că, dansând cu al tcineva, veisimţi emoţie pentru acel cineva şi atunci tu vrei s-o eviţi. Si, dacă nu te bizui să ieşisingur la o cafenea, te poţi teme de reacţia partenerului tău, de reacţia lui negativă,ceea ce înseamnă iar neîncredere. Gelozia înseamnă neîncredere, suferinţă, angoasă,deprimare, despărţire. Ea este un fel de a spune: “Sunt slab, mă tem că mă vei părăsi.Mă tem că nu mă iubeşti , pentru că eu nu mă iubesc pe mine. Si , neiubindu-mă pemine, eu nu te pot iubi nici pe tine.”

Există un mit printre noi ş i anume acela că gelozia înseamnă iubire. Că acelacare nu iubeşte, nu este gelos. Lucrurile stau tocmai invers. Fiindcă iubirea înseamnăşi încredere, ş i speranţă, ş i dorinţa ca celălalt să f ie fericit . Prin gelozie noi s tr igămîmpotriva fericirii celuilalt. Vrem ca el să fie fericit în cuşca pe care i-am pregătit-oîncă d in v remea cop il ăr ie i noast re , în închi soarea în care am fos t azvârl iţ i degreutăţile pe care le-am avut şi de neîncrederea pe care alţii ne-au az vârlit-o în suflet.Cine iubeşte pe altcineva, îi oferă bucuria de a fi fericit aşa cum consideră el această bucurie. Este felul în care putem oferi libertatea pentru a ne simţi noi înşine liberi săt răim s tarea de fer ici re . Se în tâmplă ca în căsnicie un par tener să se s imtă fer ici tstând în casă şi odihnindu-se, iar altul plecând afară, printre ierburi sau prin mulţime.Fiecare va fi nevoit să ţină cont de fericirea celuilalt. Iar atunci când ei se vor întâlnidin nou acasă, se vor s imţi împliniţ i ş i se vor iubi mai mult unul pe celălal t . Pentru



aceas ta, es te nevoie de forma de a iubi cu încredere. Si încrederea conţ ine, încă,multe al te roluri în viaţa de zi cu zi . Trebuie să avem încredere chiar în călătorul dealături, din tramvai. Când el te calcă pe picior pentru că s-a dezechilibrat, trebuie săai încredere în faptu l că nu te-a călcat in tenţ ionat . Când încrederea nu exis tă , tuîncepi să strigi, să-i arunci vorbe veninoase şi să-i arunci energia urii tale. Suntem deacord că aceasta nu este iubire, ci tocmai l ipsa ei . De aceea încrederea este o formă

sublimă de a iubi. Căci prin ea iubim un bărbat sau iubim o femeie, prin ea iubim uncălător necunoscut în t ramvai , pr in ea iubim un câine, o alb ină sau un copi l . Fărăîncredere, iubirea este opusul ei.

5.Acţiunea: Mergi pe stradă aşa cum iubeştiPare incredibil, dar acţiunea este un fel de a vă iubi pe voi înşivă, de a-i iubi pe

alţii , de a vă iubi viaţa şi de a-L iubi pe Dumnezeu. In limbaj, acţiunea este nelipsită,căci ea reprezin tă lumea pragmat ică, fapta, mişcarea, ş i face aceas ta pr in verb .Intotdeauna, în limbaj cineva face ceva, fie că vorbeşte, gândeşte, simte sau lucrează.Sentimentul iubir i i este rădăcina oricărei acţ iuni , a oricărui al t sentiment. Trăireaiubirii sau netrăirea iubirii , mai bine spus, este rădăcina acţiunilor noastre. După cumvom t răi iubi rea, aşa ne vor f i ş i acţ iuni le . Si to t aşa vor arăta ş i faptele noas t re ,adică efectele iubirii noastre. Vedeţi că ne întoarcem mereu şi mereu la iubirea pentruDumnezeu, căci fără a în ţelege esenţa ei , noi vom iubi izolat ş i ne vom ataşa deobiectul iubir i i noastre. Asta ne duce spre a trăi prin el ş i pentru el propria noastrăviaţă ş i a ne simţi precum cioburile de st iclă o dată cu pierderea lui . Atunci , nu vommai acţiona decât în scopul plângeri i obiectului sau omului pierdut , pierzând astfelenergia de a iubi toate lucrur i le ş i f i in ţele în care se ref lectă Dumnezeu. Vom f id ep ri ma ţi ş i n u v om f ace d ecât s ă mân căm ş i s ă u râm o amen ii car e a şt eapt ăsentimentul nostru de iubire. Ei par vinovaţi pentru pierderea noastră şi asupra lor seva revărsa forţa noastră distructivă, izvorâtă din ură. Vom gândi negativ şi vom simţinegativ. Vom face lucruri rele pentru noi , împotriva noastră ş i împotriva celor din jur, iar toate acestea vor fi acţiuni, apărute ca efecte ale incapacităţii noastre de aiubi . De aceea se spune că “unde pui suflet , creşte ceva bun.” Când dai o pâine cudragoste, se vor sătura mulţ i săraci cu ea, pentru ca atunci când o dai cu ură să f iechiar nocivă. Dacă gospodina găteşte cu dragoste, ea va face o mâncare fermecată.Gustul mâncăruri lor va f i mai bun decât oricând şi oamenii se vor s imţi ferici ţ i lamasa ei. Dar, dacă gospodina este stresată, gătitul i se pare împovărător, musafirii vor simţi aceasta şi vor fi tentaţi să plece mai repede de la masă, iar alţii vor suferi chiar de ind iges ti e. Ce pune gospodina în p lus sau în minus , dacă ing redien te le sun taceleaşi? Iubire. Plăcere. Dorinţă de a dărui. Si din acestea se naşte acţiunea pozitivăsau negativă.

Vedeţi cât de importantă este acţ iunea şi cum se face ea ca prin farmec o al tăfaţă frumoasă a iubir i i . De aceea se spune că iubirea este în tot ş i în toate. Acţiuneafi ind efectul iubir i i , atunci iubirea este prezentă în munca noastră, în mersul pe jossau cu maşina, în relaţ i i le cu prietenii , cu apropiaţ i i , cu femeia, cu bărbatul , cu uncopil. Dacă plantăm cu si lă un pom, el se va ofi li . Si dacă facem curăţenie în caselenoastre cu si lă, casa va arăta murdară sau dezordonată, chiar dacă ne-am speti t să ofacem frumoasă şi curată. Chiar într-o cârciumă sau într-o bibliotecă, imaginea nueste niciodată aceeaşi. Imaginea noastră – adică ceea c e ne face să spunem că-i urât şif rumos – es te determinată de ceea ce s imţ im, de iubi rea pe care a pus-o f iecare înlucrul pe care l -a făcut . Si când mergem pe s t radă, dacă gândim urât , nu vom f iconştienţi de faptul că vom merge aşa cum gândim, adică urât. Iubirea noastră este în



gând, în suflet, în mers, în lucrurile pe care le facem. S tiind aceasta, vom înţelege câtde mult iubim atunci când vom privi cu luciditate ş i cu simţ autocri t ic tot ceea cefacem.

Curajul: “Dar, cine nu are curaj să iubească?”Ei, acum veţi spune:”Cine nu are curajul să iubească”? Toată lumea iubeşte ş i

toată lumea are un curaj nebun în dragoste. Dar nu, lucrurile nu stau chiar aşa. Fricanoastră de iubire este mai mare decât toate fr ici le, iar curajul războinicului păleştesubit în faţa trăir i i unei iubir i . Frica noastră de iubire de îndeamnă să credem că nu putem concepe şi nici nu putem îngădui sufletului nostru să-şi iubească duşmanul, aşacum spune Iisus. Frica de iubire ascunde lipsa de curaj şi, prin aceasta, incapacitateade a iubi în sensul cel mai înalt şi cel mai strălucitor al iubirii .

A avea curaj nu înseamnă doar a face paşi mari spre o femeie care îţi place şi a-i spune: “Draga mea, te plac mult , hai să bem o cafea”. Nu, nu-i acesta curajul . Elconţine sensuri şi semnificaţii mult mai profunde, căci ascunde acolo esenţa sufletuluinos t ru nemuri tor , făcut doar pentru a- l iubi pe Dumnezeu, aşa cum am arătat lacapitolul “iubirea pentru Dumnezeu”. A avea curaj să iubeşti înseamnă a recunoaştecă eşt i predestinat să-ţ i iubeşti ş i duşmanul, în aceeaşi măsură în care î ţ i iubeşti ş i prietenul. Să recunoşti că duşmanul este o inveţie a lumii, apărută din educaţie, dincopilărie, din traumele suferi te de-a lungul vieţ i i tale. Să-ţ i învingi duşmanul este omare încercare a vieţ i i , căci ea presupune curajul de a înţelege că-l iubeşti ş i pe el .Duşmanul este produsul acestei existenţe. Când cineva îţi pune în pericol viaţa, cândo forţă dest ruct ivă ameninţă in tegri tatea ta corporală, ps ih ică, socială , când eş tinevoit să aperi valoarea vieţ ii tale înseamnă că ai un duşman. Azi, însă, ne câşt igămduşmani cu mult mai multă repeziciune, căci tendinţa noastră de a ne simţi “cei mai şimai” face ca şi atunci când un al t om ne spune un adevăr despre noi , să credem că eleste duşmanul nostru. Uşurinţa de a ne face duşmani sesizează frica noastră de a iubio amen ii ş i p e n oi î nş in e, o f ri că p ar al izan tă , o r ez is tenţ ă p ut er ni că î n f aţ asen timentului iub ir ii . Când recunoşt i că a i g reş it , t u f ac i un pas curajos căt recapacitatea ta de a te iubi ş i a iubi. Când înveţi să-ţ i diminuezi sentimentul proprieiimpor tanţe, ai făcut un pas curajos căt re iubi rea de oameni . Si când î ţ i poţ i a tacaduşmanul, care-ţ i pune în pericol viaţa, fără a-l urî , ci numai în scopul de a te salva,es te o ofens ivă colosală împotr iva spaimei tale de iubi re. Iubi rea nu cere să f i iimpasibil în faţa celui ce-ţ i primejduieşte viaţa, ci să lupţi fără ură pentru a o salva pe a ta. Pentru că puterea de a învinge nu apare din ură, ci din iubire. Eroii pozitivi aiumanităţii ne arată că la baza luptei se află curajul şi la baza victoriei se află iubirea pentru valori, pentru viaţă.

Când ne inhibăm sau ne negăm sentimentul iubir i i , noi ne aflăm în faţa unuiduşman. Paradoxul face să credem că iubim prea mult , dar tocmai acum, când ni se pare că iubirea dă în clocot, ascunzându-ne, ucigându-ne sentimentul iubirii , noifugim de el şi transformă fiinţa pe care o putem iubi într-un mare duşman. P rocesul sedesfăşoară inconştient ş i este trăi t de f iecare om, cel puţin o dată în viaţă. Atuncispunem: “Ah, cât de mul t iubesc aceas tă femeie (aces t bărbat ) , dar t rebuie să-miascund sentimentele pentru ea fiindcă va crede că sunt slab dacă voi fi tandru şi sunt prost, dacă voi accepta să iubesc fără a primi nimic în schimb”. Nu-i aşa că v-aţiîntâlnit cu acest raţionament? Sau cu acela în care v-aţi refuzat să trăiţi iubirea pentrucă sunteţ i căsător i ţ i , f i indcă aveţ i o mamă sau un tată pe care nu- l puteţ i părăs i?Foarte mulţi îşi reprimă iubirea într-un mod mult mai ascuns, adică prin apariţia uneidisfuncţii sexuale sau printr-o teamă exagerată de căsătorie. Aceste exemple ne arată



limpede cât de temători suntem în faţa iubirii . Ne temem de acest sentiment la fel demult pe cât ni- l dorim şi cu tot atâta patimă folosi tă în a-l căuta. Dar căutăm şi nucăutăm, vrem şi nu vrem, ne dorim şi ne temem. Aceasta pentru că aşezăm iubirea înt iparele noastre. Fiindcă a iubi înseamnă pentru noi a rămâne împreună, a face copiiîmpreună, a face sex, a s trânge bani ş i a locui în aceeaşi casă. Iubirea este în toateaces tea enumerate acum, dar ş i mai mul t decât atât . Es te un “mul t” mărunt , dar

esenţial: acela să ne îngăduim să ne bucurăm de sentimentul nostru cum ne bucurăm, pur şi simplu, pentru că apare soarele în fiecare zi. Noi suntem obişnuiţi să ne bucurăm doar de răspunsul pe care persoana iubită ni- l dă la iubirea noastră şi săcredem că noi iubim. Răspunsul acela este, totuşi, ceva ce vine din exteriorul nostruşi de aceea, când pierdem fi inţa iubită, noi cădem bezmetici în tr is teţe sfâşietoare.Tristeţea aceasta este semnul că n-am înţeles, încă, ce este curajul de a iubi , ce estesentimentul iubir i i . Ingăduiţ i-vă să vă el iberaţ i iubirea din strânsoarea învăţături lor primite în viaţă. Daţi-vă voie să simţiţi . Atât. Să vă spuneţi: “Da, iubesc aceastăfemeie ş i aces t bărbat” ş i s en t imen tu l meu de iub i re es te su f i c ien t . Fără a f aceaceas ta, veţ i t ransforma f i in ţa iubi tă în duşmanul vos t ru ş i , or i de câte or i vă varefuza un favor, ori de câte ori veţi aştepta să vă întâlniţ i ş i nu va veni la întâlnire,ori de câte ori va întârzia să vă sune, vă veţi s imţi frustraţ i ş i veţi f i din nou într-oluptă aprigă cu iubirea din voi . Când veţi avea l ibertatea interioară de a iubi , pur ş is implu , veţ i aş tepta faptele ş i schimbarea v ieţ i i voas t re de la voi înş ivă, nu de lace lă la l t . Fr i ca de iub i re nu vă mai dă t â rcoale ş i nu vă mai t â răş te în p răpas t i aneguroasă a condiţionărilor, căci simţind că iubiţi, veţi înţelege că sunteţi stăpâni pe propriul vostru destin. Si atunci devine important, nu atât să fii iubit, în sensul de ate s imţi sufocat . Va f i prea puţin important dacă f i inţa iubită î ţ i va aduce în dar ohaină de blană sau un ghiocel , o excursie la Paris sau un simplu sărut , o mângâieredrăgăstoasă sau o maşină luxoasă. Că va f i una sau al ta, iubirea le va percepe la fel .Dar, ai nevoie de curaj, de curajul de a accepta că iubire este şi atingerea, şi colierulde aur. Şi prezenţa, ş i absenţa f i inţei iubite. Şi ghiocelul , ş i excursia de la Paris . Te poţi lipsi, însă, de cele exprimate prin lucruri şi chiar şi chiar de cele exprimate prinsenzaţi i le corporale, dacă sentimentul iubir i i este la t ine în suflet . Asta înseamnă săai curajul de a merge după sentimentul tău şi nu după felul în care el este exprimat defi inţa iubită. Ea îş i t răieşte propriul sentiment. Şi , dacă te iubeşte sau nu rămâne o problemă a ei, una pe care o va întâlni în viaţă până ce va învăţa că este un curaj sănu suferi, să nu te doară dragostea. Dragostea nu doare când iubeşti. Ci numai atuncicând ţi-e frică să iubeşti.

Articol - Cinci Feluri de a Iubi

Documents

Transcript of Articol - Cinci Feluri de a Iubi