Comparație arte poetice „Testament” de Tudor Arghezi, „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga, „Joc secund” de Ion Barbu

„Clasicii modernismului poetic", cum au fost numiti de critici, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, au creat un stil inconfundabil, care provine din particularitățile tematice, stilistice şi de viziune ale operei lor. Timbrul poetic aparte, pe care îl calificăm drept „arghezian", „blagian" sau „barbian", este dovada forţei creatoare, a talentului lor, care a impus un stil nou, specific, original.

„Testament” de Tudor Arghezi „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga

„Joc secund” de Ion Barbu

Arte poetice moderne din perioada interbelică

Ȋn volumul Cuvinte potrivite (1927) Ȋn volumul Poemele luminii (1919) Ȋn volumul Joc secund (1930)

• Rol de programe (manifeste) literare, realizate însă cu mijloace poetice.• Sunt arte poetice moderne pentru că în exprimarea crezului liric, autorii pun accentul nu atât pe tehnica poetică (clasica ars poetica), cât mai ales pe condiţia artistului, pe relaţiile dintre poet şi lume sau creaţie. O artă poetică tradiţională arată cum este poezia, în timp ce modernitatea pune accentul pe relaţia poetului cu lumea şi cu opera sa.

1. Temă • În „Testament”, Arghezi se axează pe o triplă problematică: transfigurare a socialului în estetic, estetica urâtului, raportul dintre inspiraţie şi tehnica poetică.• Tema este creaţia literară în ipostaza de meşteşug, edificarea textului spre a fi lăsat moştenire unui fiu spiritual.

• Blaga opune două căi de cunoaştere, luciferică şi paradisiacă şi optează pentru prima cale. Creaţia este un mijlocitor între eu (conştiinţa individuală) şi lume.• Actul poetic converteşte (transfigurează) misterul, nu îl reduce. Misterul este substanţa originară şi esenţială a poeziei: cuvântul originar. Sentimentul poetic este acela de con topire cu misterele universale, cu esenţa lumii.• Tema artei poetice o reprezintă atitudinea poetică în faţa marilor taine ale Universului: cunoaşterea lumii în planul creaţiei poetice este posibilă numai prin iubire (comunicarea afectivă totală).

• G. Călinescu surprinde, în Joc secund, aspecte legate de sensul poeziei lui Ion Barbu, dar şi de rolul poetului: "Aceste două strofe sunt definiţia însăşi a poeziei: Calma creastă a poeziei este scoasă (dedusă) din timp şi spaţiu, adică din universul real (din ceas), este nu un joc prim, ci un joc secund, o imagine ireală într-o apă sau într-o oglindă. Poetul nu trăieşte la zenit, simbolul existenţei în contingent, ci la nadir, adică din interior, în eul absolut, care nu e efectiv, ci numai latent. Poezia e lumina fosforescentă a meduzelor care sunt văzute numai pe întuneric, adică atunci când ochii pentru lumea întinsă se închid."

2. Tipul de lirism

Arghezi optează pentru lirismul subiectiv, ale cărui mărci lexico-gramaticale figurează încă din titlu, Testament presupunând adresarea către urmaşi.

Blaga optează pentru lirismul subiectiv, ale cărui mărci lexico-gramaticale figurează încă din titlu. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii implică o situare orgolioasă, de sorginte expresionistă, în centrul universului creator.

Poezia lui Ion Barbu aparţine ermetismului şi se realizează în afara mărcilor subiectivităţii, ca joc pur al intelectului.

3. Structura discursului poetic

• Structura discursului poetic este adecvată tonalităţii lirice. Textul poeziei Testament este structurat în şase strofe cu număr inegal de versuri, absenţa regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului.• Discursul liric este organizat sub forma unui monolog adresat, un dialog imaginar ȋntre tată şi fiu, între străbuni şi urmaşi, ȋntre rob (poetul) şi „domn” (cititorul).

• Trei secvenţe poetice marcate, de obicei, prin scrierea cu iniţială majusculă.• Poetul optează pentru versul liber, lipsit de constrângerile formale, accentul fiind pus pe curgerea ideilor poetice.• Pompiliu Constantinescu consideră poezia „o amplă comparaţie, cu un termen concret, de puternic imagism, şi un termen spiritual de transparentă înţelegere".

Poezia Joc secund este alcătuită din două catrene, respectând rigorile prozodiei clasice. Organizarea metrică a poemului este de o mare simplitate, poetul evitând efectele muzicale şi urmărind o cadenţă liniştită, mereu egală cu sine. Versurile sunt de 13-14 silabe, ritmul iambic şi rima încrucişată.

4. Incipitul Incipitul poeziei Testament, conceput ca o adresare directă a eului liric către un fiu spiritual, conţine ideea moştenirii spirituale – „un nume adunat pe-o carte".

• Titlul Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este reluat în incipitul poeziei, ca prim vers.• Sensul său, îmbogăţit prin seria de antiteze şi prin lanţul metaforic, se întregeşte cu versurile finale: "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ [ ... ]/ căci eu iubesc! şi flori şi ochi şi buze şi morminte".• Poezia este un act de creaţie, iar iubirea o cale de cunoaştere a misterelor lumii.

• Substantivul cu care se deschide poezia, denumită iniţial „Din ceas, dedus ...”, sugerează ideea de timp, dar este vorba de un timp neclintit, fără curgere parcă. Alexandru Paleologu, consideră timpul „dedus", „sustras oricărei prize a temporalităţii curente".• Ȋn primul vers al strofei întâi, epitetul metaforic situat în inversiune „calmă creastă" desemnează lumea ideilor.• Ion Barbu „îşi propune să evoce o lume reflectată în oglindă”; el „vede aici tocmai un pas mai departe în procesul de transfigurare a lumii, căci pe această cale imaginea se depărtează încă mai mult de substratul ei material."• Prin urmare, arta este pentru Ion Barbu „un zbor invers", întors spre esenţele nevăzute ale lucrurilor.

5. Metaforele centrale

Viziunea şi imaginarul poetic ale fiecărui scriitor îşi găsesc o expresie concentrată în metaforele centrale din fiecare poezie, plasate încă din titlu.• Pentru Arghezi, poetul este un născocitor, care transformă "graiul cu-ndemnuri pentru vite" al bătrânilor, în „cuvinte potrivite" - metaforă ce desemnează poezia realizată cu meşteşug şi trudă.• Efortul poetic presupune însă un timp îndelungat: trecerea de la munca fizică la cea spirituală rezultă din "sudoarea muncii sutelor de ani", poetul trudind asupra cuvintelor „mii de săptămâni".• În viziunea lui Arghezi, prin artă cuvintele se metamorfozează, păstrându-şi însă forţa expresivă: „Veninul strâns l-am preschimbat în miere,/ Lăsând întreagă dulcea lui putere".• Estetica urâtului este un concept introdus în literatura română de Arghezi, care lărgeşte astfel conceptul de frumos: „Din bube, mucegaiuri şi noroi! Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi."

• Pentru Blaga, metafora revelatorie „corola de minuni a lumii", imagine a perfecţiunii, a absolutului, prin ideea de cerc, de întreg, semnifică misterele universale.• Rolul poetului este adâncirea tainei, care ţine de o voinţă de mister specific blagiană.• Metaforele enumerate surprind temele majore ale creaţiei poetice, imaginate ca petalele unei corole uriaşe care adăposteşte misterul lumii: flori - viaţa/ efemeritatea/ frumosul, ochi - cunoaşterea/ contemplaţia poetică a lumii, buze - iubirea/ rostirea poetică, morminte - tema morţii/ eternitatea.

• La Ion Barbu, metafora „joc" din titlu sugerează libertatea fanteziei, iar asocierea adjectivului „secund" plasează jocul în zona superioară a esenţelor ideale.• Poezia („adâncul acestei calme creste”) este o ieşire („dedus”) din contingent („din ceas”) în planul imaginației („mântuit azur”), un „joc secund”, adică o sublimare a vieţii asemenea unei oglindiri a zenitului în apă.

6. Inovaţiile la nivelul limbajului şi al expresivităţii

• Timbrul specific arghezian se realizează din sonoritătile dure ale unui lexic colţuros, sugerând asprimea existenţei şi truda căutării, prin dislocarea topică şi sintactică: „Şi dând ȋn vârf ca un ciorchin de negi / Rodul durerii de vecii întregi", prin acumularea de cuvinte nepoetice, care dobândesc valenţe estetice („bube, mucegaiuri şi noroi"; „ciorchin de negi"), prin valorificarea diferitelor straturi lexicale în asocieri surprinzătoare.

• Lucian Blaga utilizează terminologia abstractă.• Limbajul şi imaginile artistice sunt puse în relaţie cu un plan filozofic secundar.• Organizarea ideilor poetice se face în jurul unei imagini realizate prin comparaţia amplă a elementului abstract, cu un aspect al lumii materiale, termen concret, de un puternic imagism.• Blaga cultivă cu predilecţie metafora revelatorie, care caută să reveleze un mister esenţial pentru însuşi conţinutul faptului.

• Limbajul poeziei lui Ion Barbu aparţine registrului cult.• Prin claritatea organizării sintactice, cele două strofe se reduc la câte o singură frază,• Lexicul include termeni abstracţi, neologici, din limbajul ştiinţific, familiari matematicianului: „dedus", „nadir", „latent", „însumarea". Efectul obţinut este de imobilitate, de fixitate a elementelor, pentru a fi mai profund contemplate.

• Alte particularităţi sunt înnoirea metaforei, comparaţia inedită („Împărecheate-n carte se mărită/ Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte"), epitetul rar („seara răzvrătită", „dulcea lui putere", „torcând uşure", „Dumnezeu de piatră", „durerea ... surdă şi amară"), oximoronul („Veninul strâns l-am preschimbat în miere,! Lăsând întreagă dulcea lui putere").

• Eufonia versurilor libere sugerează amplificarea misterului.

• Din punct de vedere stilistic, se remarcă abundenţa metaforelor, ce justifică încifrarea textului: „din ceas dedus", „calmă creastă", „mântuit azur", „nadir latent", „harfe resfirate", dar şi a inversiunilor şi a epitetelor.• Este de remarcat faptul că aceleaşi sintagme constituie simultan figuri de stil diferite, ceea ce susţine concizia, încifrarea şi ambiguitatea limbajului poetic.

Concluzie Creaţia marilor poeţi interbelici, care au înnoit lirica noastră la nivelul concepţiei, al limbajului, al imaginarului, irnpunând conceptul modern de poezie.